Persoana minoră /

Minoria de edad

Un menor de edad es, legalmente, un individuo que aún no ha alcanzado la edad adulta. La minoría de edad comprende toda la infancia y, a menudo, la adolescencia o parte de ella. En muchos países occidentales, la mayoría de edad se alcanza a los 18 o 21 años. Un menor de edad sería por tanto aquella persona que, por razón de su edad biológica, no tiene todavía plena capacidad de obrar. La ley específica de cada lugar será la encargada de establecer la edad a partir de la cual una persona deja de ser menor de edad.

La minoría de edad y, por extensión, la ausencia de plena capacidad de obrar, suponen una serie de límites a los derechos y responsabilidades de la persona. Se establecen límites sobre actuaciones que se considera que el menor no tiene capacidad suficiente para hacer por su cuenta, y se exime de responsabilidad de actos que se entiende que no se le pueden imputar por su falta de capacidad.

En algunos ordenamientos jurídicos "mayor de edad" y "adulto" no son, en sentido propio, términos sinónimos

Persoana minoră

O "persoana de varsta minora" este, din punct de vedere juridic, un individ care nu a împlinit încă vârsta adultă. Etapa de viata in care un individ intruneste conditiile juridice de "persoana minora" cuprinde toata perioada infantila, inclusiv adolescenta sau, o parte a ei. In multe tari occidentale, conditia de "persoana majora" este implinita intr-o perioada de la 18 pana la 21 de ani

Prin urmare, o "persoana minora" este acel individ care, din ratiuni de "varsta biologica" nu dispune înca de capacitate deplina de decizie si de actiune, nu este inca, cum se spune "pe picioarele lui".

Legislatia specifică fiecarui sector de activitate (casatorie, trafic rutier, etc) va fi responsabilă pentru stabilirea varstei de la care o persoană

încetează să mai fie socotită "persoană minoră".

Conditia de "persoană minoră" și, prin extensie, "absenta de capacitate juridică deplină", presupune o serie de limitari in ce priveste drepturile

și responsabilitățile ca persoană. Se stabilesc limite juridice in ce priveste acțiunile pentru care trebuie luat în considerare că minorul nu are

capacitate suficientă pentru a le face pe cont propriu, și este exonerat astfel, de responsabilitate, pentru fapte despre care se intelege că nu i se

pot imputa tocmai datorita "lipsei de capacitate juridica".

În unele sisteme juridice conceptele "persoana majora" și "persoana adulta" nu sunt, în sens propriu, termeni sinonimi.

Edad adulta

En gran parte del mundo, la edad a partir de la cual un individuo se considera adulto es a los 18 ó 21 años. En partes de África, la edad adulta se alcanza a los 13 años

En general, se puede decir que la edad adulta supone la presunción legal de que existe capacidad plena en el individuo para tomar decisiones y actuar en consecuencia. Por lo tanto, supone el incremento de sus posibilidades de actuación sin ayuda de sus padres o tutores o para realizar actos que antes tenía prohibidos por razón de su minoría de edad (por ejemplo, conducir vehículos automóviles, jugar apuestas, beber alcohol entre otros o en algunos países, trabajar).

Por otra parte, el hecho de que se considere que tiene la capacidad plena sobre sus actos implica una serie de responsabilidades sobre los mismos. En el caso del menor, puede no ser responsable por algunas actuaciones penales o por actos que den lugar a responsabilidad civil. También puede suponer que los responsables sean los padres o tutores en su lugar. Sin embargo, a partir de la edad adulta el único responsable de sus actos es la propia persona, y debe responder de ellos ante la justicia.

Sin embargo, es habitual que existan salvedades para ciertos casos. Entendiendo que no se ajusta a la realidad que sea a partir de un momento concreto en el que la persona pasa completamente de no tener capacidad a tenerla plena, los distintos ordenamientos jurídicos han ido estableciendo una serie de edades diferentes a partir de las cuales el menor puede hacer legalmente y sin necesidad de ayuda una serie de cosas.

Por ejemplo, en Estados Unidos, se puede conducir automóviles desde los 16 años. Ser llamado a las fuerzas armadas, comprar cigarros, entrar a casinos o lugares para adultos a los 18 y comprar alcohol a los 21. En tanto, en otros como Costa Rica, todas estas cosas (excepto ser llamado a las fuerzas armadas, pues dicho país no posee aparato militar) se hacen al alcanzar la mayoría de edad, esto es, a los 18 años. En Europa, estos límites suelen ser más suaves, y en algunos países, se considera mayor de edad a los 16 años.

En cuanto al Derecho penal, es posible que el ordenamiento jurídico concreto establezca una regulación específica para la responsabilidad penal de los menores, escalonando en muchos casos su imputabilidad o no. El legislador suele considerar en esos casos que no puede ser igual de responsable un niño de 10 años que un joven de 16, a pesar de que ambos sean menores de edad.

En ciertos países, dependiendo de la gravedad del delito, un menor puede ser juzgado como mayor de edad. Tal fue el caso de John Lee Malvo, quien asesinó a 10 personas en asociación con John Muhammad, en el área de Virginia.

En Venezuela se debate sobre la división de la mayoría de edad según género. Se propone la mayoría de edad a los 18 ó 19 años para las mujeres y 19 ó 20 para los hombres. Sin embargo, el ordenamiento jurídico vigente establece la mayoría de edad a los 18 años, independientemente del sexo.

Varsta adultă

În cea mare parte a lumii, vârsta la care un individ este considerată persoană adultă este cuprinsa intre 18 pana la 21 de ani. În unele părți ale Africii, individul este considerat "persoană adultă" incepand de la atingerea vârstei de 13 ani.

În general, se poate spune că "etatea adulta" reprezintă prezumția legală că individul dispune de "deplina capacitate" de a lua decizii individuale și de a acționa în consecință. Prin urmare, este presupusa ca crescută, disponibilitatea si posibilitatea de a performa fără ajutorul părinților sau tutorilor, dupa cum si de a efectua acte care anterior ii erau interzise, din ratiuni care tineau de varsta sa minoră (de exemplu, conducerea autovehiculelor, pariuri, alcool, printre altele, sau, în unele țări, activitati laborale).

Pe de alta parte, faptul că se ajunge la a se considera că individul are capacitate deplină asupra actiunilor sale, implică o serie de responsabilități ale persoanei in sine. În cazul persoanei minora, exista posibilitatea sa nu fie responsabila pentru vreuna din actiunile penale sau pentru actiuni care dau naștere răspunderii civile. Deasemenea intra in presupuneri, că persoanele responsabile pot fi părinții sau tutorii. Fara indpoiala ca, deodata cu implinirea varstei majore, singurul responsabil pentru acțiunile sale este el insusi, și trebuie să răspundă pentru ele, înainte de justiție, in persoană

Fara indoiala ca, este evident că există excepții pentru anumite cazuri. Înțelegandu-se ca nu se ajusteaza realitatii existente, fix la un anumit moment concret când persoana trece de la a nu dispune de capacitate la a avea-o pe deplin, diferitele sisteme juridice au stabilit o serie de vârste, diferite, de la care minorul poate face, în mod legal și fără ajutorul altcuiva, o serie intreaga de lucruri.

De exemplu, in Statele Unite, se pot conduce autovehicule de la 16 ani. Chemare la armată, cumpărat țigări, intrare permisa in cazinouri sau locuri pentru adulti, de la 18 ani, pentru a cumpara alcool, la 21. În schimb, in alte tari, precum Costa Rica, toate aceste lucruri (cu excepția chemarii la armata, pentru ca nu dispune de armata) sunt legale deodata cu atingerea vârstei majoratului, adica a varstei de 18 ani. În Europa, aceste limite pot fi si mai joase, existand țări unde individul este considerat "persoana adulta" incepand de la varsta de 16 ani.

În ce privește Dreptul penal, este posibil ca sistemul juridic concret sa prevada o reglementare specifică pentru răspunderea penală a minorilor, specificand în multe din cazuri responsabilitatea sau nu, a acestora. Legiuitorul poate considera, în determinate cazuri ca nu poate fi la fel de responsabil un copil de 10 ani ca un adolescent de 16, deși ambii sunt minori.

În unele țări, funcție de gravitatea faptei, un minor poate fi judecat ca si un adult. Asa cum a fost cazul lui John Lee Malvo, care a ucis 10 de persoane în asociere cu John Muhammad, în zona de Virginia.

În Venezuela se duc dezbateri pentru a se tine cont de sex in ce priveste stabilirea varstei cand un individ poate fi considerat "persoana majora". Se propune varsta 18 sau 19 ani pentru femei și de 19 sau 20 pentru bărbați. De moment insa, legea actuală stabilește vârsta majoratului la 18 ani, indiferent de sex.