Persecuție / Persecución

Din surse romanesti: persecutie - Dex

PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.

Conform definitiei din DEX

Fuentes españolas: persecución - Word Reference

1) f. Seguimiento constante y molesto a alguien

1) f. Urmărire continua și derananta a cuiva

2) Seguimiento, acoso y maltrato a los miembros de un grupo social, político o religioso por razones ideológicas

2) Urmărirea, hărțuirea și maltratarea membrilor unui grup social, politic sau religios din motive ideologice.

Persecuciòn (Persecutie) conform Wikipedia

Persecución es el conjunto de acciones represivas o maltrato, persistentes, realizadas por un individuo o más comúnmente un grupo específico, sobre otro grupo o sobre un individuo, del cual se diferencia por la manera de pensar o por determinadas características físicas, religiosas, culturales, políticas, étnicas u otras. (323 bytes)

Traducere, adaptare, interpretare... admin

Persecuția reprezintă ansamblul de acțiuni represive sau de abuz, persistent, realizat de un individ sau mai frecvent de un grup specific, asupra unui alt grup sau asupra unui individ, care se diferențiaza prin modul de gândire sau prin anumite aspecte fizice, religioase, culturale, politice, etnice sau altele.

Aceasta include și persecuția speciilor non-umane (cum ar fi prădătorii), dar cu toate acestea este aplicată mai frecvent persecuțiilor intre ființele umane. Deseori persecuția se naște din prejudecăți.

También incluye la persecución de especies no humanas (como los predadores), sin embargo se aplica más frecuentemente a persecución entre seres humanos. A menudo la persecución nace del prejuicio (195 bytes)

Contenido

1 Generalidades

2 Organizaciones contra la persecución

2.1 Liga de los Derechos Humanos

2.2 Liga Internacional Femenina para la paz y la libertad

2.3 Amnistía internacional

2.4 Comisión Internacional de Juristas

2.5 Otras

3 Véase también

4 Enlaces externos (267 bytes)

Conținut

1 Generalități

2 Organizații împotriva persecuției

2.1 Liga Drepturilor Omului

2.2 Liga Internațională a Femeilor pentru pace și libertate

2.3 Amnistierea internațională

2.4 Comisia Internațională a Juriștilor

2.5 Altele

3 A se vedea de asemenea

4 Legături externe

1. Generalidades

Lo más común consiste en la opresión de un grupo minoritario por parte de una mayoría, ya que lo inverso es menos frecuente. Va desde la tolerancia (es distinto tolerancia de libertad) o ignorarlo en determinados marcos, hasta la integración forzada, el secuestro de las mujeres y niños, el asesinato, el genocidio y la extinción. Suele ir acompañado de la destrucción o el expolio de sus bienes (casas, tiendas, centros religiosos, etcétera). El término ha sido usado históricamente para denotar actos de violencia indiscriminada, sean espontáneos o premeditados. La persecución entre seres humanos va mucho más allá de estar motivada por motivos religiosos, étnicos o políticos. Cualquier diferencia identificable en apariencia o comportamiento puede servir de base a la persecución, como ser homosexual, zurdo, o usar drogas. El único rasgo común entre esta lista de excusas, es la percepción del individuo o grupo como diferente. Debido a eso, se considera que "perseguir" es la expresión de un rasgo general del comportamiento social, quizá relacionado con el tribalismo, que busca imponer o reforzar la conformidad. (1121 bytes)

1 Generalități

Cea mai comună este oprimarea unui grup minoritar de către o majoritate, deoarece conversația este mai puțin frecventă. Se merge de la toleranță (este diferentă intre toleranța si libertate) sau ignorare în anumite situatii, pana la integrarea forțată, sechestrarea femeilor și copiilor, asasinat, genocid și eliminare. De obicei este însoțită de distrugerea sau jefuirea proprietății (case, magazine, centre religioase etc.). Termenul a fost folosit istoric pentru a desemna acte de violență nediferentiata, fie spontană, fie premeditată. Persecuția în rândul ființelor umane depășește cu mult motivația de motiv religioas, etnic sau politic. Orice diferență identificabilă în aspect sau in comportament poate servi drept bază pentru persecuție, cum ar fi faptul ca cineva este homosexual, este stângaci sau ca este utilizator de droguri. Singura caracteristică comună în această listă de scuze este percepția asupra respectivului individ sau grup ca fiind diferită. Din acest motiv, se consideră că "persecutarea" este expresia unei trăsături generale a comportamentului social, probabil legată de tribalism, care urmărește impunerea sau întărirea conformității.

La persecución no es reconocida como tal por los perseguidores, solamente por sus víctimas o por observadores externos.

Los perseguidores no sienten que haya nada malo en sus acciones o lo racionalizan como de escasa importancia o temporal si lo comparan al fin que buscan, contrarrestar lo que consideran una mayor y más seria amenaza, "El fin justifica los medios" en sus actos. Como en otros comportamientos de agresor y víctima, el agresor culpa a la víctima de la agresión. La justificación más común es que buscan protegerse a sí mismos, a sus familias y a la sociedad de lo que ellos perciben como peligrosa influencia del grupo perseguido. Cuando los confrontan, siempre niegan los hechos, y aunque se los demuestren, son casi incapaces de reconocer nada. Ellos están libres de culpa y así se lo hacen ver a todos.

En 1951 en la Organización de las Naciones Unidas se define al refugiado como la persona que:

"Teniendo un temor bien fundado de ser perseguido por razones de raza, religión, nacionalidad, membresía a un grupo social particular, u opinión política, está fuera de su país, de su nacionalidad y está inhabilitado o, debido a ese temor, no desea colocarse en la protección de dicho país." (1210 bytes)

Persecuția nu este recunoscută drept persecutie, de catre persecutori, ci doar de victimele lor sau de observatori externi. Persecutorii nu simt că este ceva greșit in acțiunile lor sau raționalizeaza persecutia ca fiind de mică importanta sau temporară, si o compara in cele din urmă, cu contracararea a ceea ce ei consideră a fi o amenințare mare și grava la adresa lor, „Scopul scuză mijloacele“ este deviza acțiunilor lor. Ca și în alte comportamente ale agresorului și ale victimei, agresorul culpabilizează victima acelei agresiuni. Cea mai frecventă justificare este că ei caută să se protejeze pe ei, pe familiile lor și pe societate in general, de ceea ce ei percep ca fiind periculoase influențe ale grupului (sau individului) persecutat. Când sunt confruntati, ei isi neagă întotdeauna faptele și chiar dacă sunt dovediți, ei sunt aproape incapabili să recunoască ceva.

Ei se considera eliberați de vinovăție și asa îi fac pe altii să ii vadă.

În 1951, în Organizația Națiunilor Unite, se defineste refugiatul ca persoana care:

„Având o temere bine întemeiată de a fi persecutata pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei cetățenie este, si este imposibilitată sau, datorită acestei temeri, nu doreste să se plaseze sub protecția respectivei țări. "