Coincid in principii, cu Elena Udrea.
Ca navigatorii care se stiu orienta dupa stele, indiferent din ce colt al lumii pornesc mai multi deodata (indiferent cati navigatori, spre un acelasi punct geografic (sa zicem spre piata centrala din Viena) coincidenta cunoasterii lor le va purta (ca si orientati de un GPS) pasii spre a gasi negresit acest punct comun.
Am experimentat in internet destule spre a ma ingrijora de Elena Udrea, de surghiunul la care a fost poprita, de intemnitarea clar politica, de in-justitia la care a fost supusa atat la nivel de public, de ani de zile dar mai pregnant de la lovitura de stat data de usl din 2012, in-justitie acutizata pe masura implicarii in alegerile prezidentiale din 2014 si devenita in-justitie la nivel institutional dupa victoria binomului pontiohanis.
Din motive pe care nu le explic deocamdata aici, dedic aceasta pagina binomului Basescu-Udrea, dedic aceasta pagina acelei oranduiri sociale numita Democratie, si prietenilor ei, romani.
Udristii, suntem toti ca unul. Si unul, ca toti.
Daca treci printr-un sablon 100 de oua, sau 100 de mere, si corespund toate aceluiasi sablon, nu sunt toate la fel?
Cand ma oglindesc in mesajul politic al Elenei Udrea (ca si al lui Base, dar aci e vorba de Udrea) ma ved reflectat pe mine. Doua imagini fata in fata. Una este reflectie a celeilalte. Nu pe Udrea o sustin, ci pe mine. Doar ca sustinandu-ma pe mine, imi sustin si aceasta reflectie a mea (Elena Udrea).