Punctul de vedere

Facem vorbire, in fel si fel de contexte de "punctul de vedere". El poate fi (pe rand sau in acelasi timp "fizic" sau mental.

Apoi daca stim ca linia este o infinitate de puncte, atunci s-ar subintelege ca stim si ca spatiul este "o infinitate de linii" si ne rezulta (pana la urma) ca "spatiul" este . . . o infinitate de puncte. Exista o definitie care spune ca: "atunci cand cineva se gaseste situat intr-un punct, el se gaseste situat doar in acel punct si nu in altul".

Astfel, reducand . . . la discutia noastra, identificam in desenul de mai jos, mai intai de toate, cinci definite puncte (a, b, c, d zi x).

Abia mai apoi, luand noi in seama "definitia punctului", care zice ca "punctul rezulta din intersectarea a doua drepte", gasim ca avem o seama de "intretatieri de drepte" deci, o seama de alte puncte (ce s-ar putea lua oricand in discutie)

Am ales sa aduc aici o sfera pe care se poate intelege mai clar faptul ca privind dintr-un alt "punct de vedere" alta informatie ia contact cu memoria noastra.

Am situat si un punct "x", central, spre care se poate privi din cele patru puncte a, b, c, d dar si din care la randul lui, spre care se poate privi spre cele patru deja mentionate.

Cum am spus undeva mai inainte, cand te afli intr-un punct, te afli doar in acel punct, si nu in altul

Astfel, daca esti asezat in "punctul a", ca sa ai o cuprindere totala asupra "obiectului de analizat" ar trebui sa ai o "oglinda retrovizoare" asezata in punctul c.

Dar? . . . cine ti-o pune acolo?

Si atunci nu iti ramane decat sa inveti. Daca chiar luam in calcul ca privim un glob pamantesc, atunci ar trebui sa inveti atatea lucruri incat sa iti permita ca atunci cand privesti globul pe orice parte cu ochii, sa iti poti forma cu mintea imaginea exacta a fetei care iti ramane ascunsa vederii ochiului

Dar tot la fel de bine in locul globului din imagine puteam sa folosesc un mar, o nuca, o aluna, un bob de neghina. Nimic nu poti cuprinde dintr-o privire daca nu ai mintea antrenata, preparata anterior, dotata cu cunostintele minime necesare "invaluirii mentale" a obiectului pus . . . sub lupa.

Si tot la fel, in loc de a divide "obiectul de analizat" il putem multiplica. In loc de "submultiplii globului" putem lua in calcul "multiplii globului".

Avem mai jos un crampei de imagine din imaginea acelei infinitati de "pixeli" (de puncte) care o fi insemnand . . . Universul!

Aici despunem de suficient spatiu spre a ne putea situa cu "punctul de vedere", in teorie, unde ne e pofta. Dar in practica . . . diferenta dintre a-ti pune in gand si a pune in fapta, e serioasa nu gluma.

Celui mai puternic instrument de care dispune omul (si v-a dispune vreodata) eu ii zic "capacitate de deductie". Dar "capacitatea de deductie" merge la randul ei, mana in mana cu calitatea si cu volumul cunoasterii de care tu, ca individ, dispui.

Astfel, in timp ce unul situat fizic in "punctul a" isi poate telescopa mental retrovizorul la 100 m inaintea lui, altul situat tot pe acelasi punct isi poate telescopa "retrovizorul" la distante de "ani lumina"