Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
text şi fotografii: Nicolae Cristian Bădescu (Bucureşti)
Intre inaltimile valcene, in partea central-nordica a judetului traversat de batranul Olt, atrage atentia de la departari o impresionanta spinare calcaroasa putin cutreierata de marile mase de turisti. Este Masivul Buila-Vanturarita, supranumit si Craiasa Olteniei, bijuterie de piatra cu tinuta distinsa in randul cetatilor montane din zona.
Desi geografic inclusa in grupa Muntilor Capatanii, pentru cei care descopera prima oara natura acestor locuri devine mai mult decat frapanta deosebirea dintre culmile domoale ale marii unitati montane mentionate, respectiv abrupturile formidabile ale crestei Arnota - Buila - Vanturarita - Stogu (vezi harta, imagini, descriere la; la; la), desfasurata pe circa 14 kilometri lungime. Inrudita cu un alt secret bine pastrat al Valcii (Masivul Tarnovu), Craiasa Olteniei pare o odrasla rebela, iar cei doi frati de-o ginta calcaroasa isi etaleaza mandri salbaticia si frumusetea, sub obladuirea cusmelor inalte si batatorite ale Capatanii. Numeroasele elemente ale reliefului intemeiat pe carbonat de calciu (chei, doline, lapiezuri, strungi, pereti verticali, polite structurale, jgheaburi, arcade, trene de grohotis, pesteri etc. - vezi harta carstului la) te duc cu gandul la simbolul montan de acest fel, de referinta in cadrul Carpatilor autohtoni, numind aici Piatra Craiului. Alaturi de acest din urma reper si de Piatra Tarnovului, Buila - Vanturarita se aseaza in prima linie a comorilor montane nationale cu potentate atribute carstice (vezi, de exemplu), pe acelasi palier de atractivitate putandu-se mentiona si Culmea Oslea (Muntii Valcan), Retezatul Mic, „Zidul” Mehedintilor sau unele parti ale Banatului Montan si Apusenilor.
1, 2 Vederi dinspre Cozia spre Buila
3, 4 Instantanee cu Buila Vanturarita
5 In vara anului 2000 pe crestele Builei
Revenind la masivul de pe ramura sud-estica a Capatanii, generic intitulata Buila se va prezenta celor ce vor insista in a-i cunoaste cararile, printr-un amalgam de pitoresc peisagistic, impestritat cu elemente ale faunei carpatice (din care nu lipsesc caprele negre des intuite in zona de creasta), precum si o mostenire antropica tradusa prin reteta etnografica specifica Olteniei de sub Munte. Dar poate una dintre cele mai interesante veleitati ale acestor tinuturi este oferita de ansamblul de lacasuri de cult, schituri si manastiri care dainuiesc de secole pe prispele mai joase ale muntelui.
Toate cele insirate mai sus nu se vor a fi decat o empirica introducere in lumea tainica a celui mai mic parc national al Romaniei (4186 ha), instituit legal in anul 2004, de jur imprejurul maretelor creneluri calcaroase.
Mi-am propus in aceasta relatare sa aduc cateva argumente pentru amatorii de natura care vor sa se deconecteze de la rutina zilnica intr-un spatiu in care destinatia finala sa fie o cabana. Iar zona Valcii, pe langa statiunile balneare, pensiunile de pe Valea Lotrului sau dinspre Horezu, ascunde si cateva cabane infiripate pe vai de munte, in inima padurii sau chiar pe culmi (vezi Cozia).
Una dintre acestea este cabana Cheia, situata pe versantul nord-vestic al muntelul descris, versant mai cunoscut in randul iubitorilor de munte drept Dosul Builei. Este singura asezare turistica de acest gen din ansamblul cochetului masiv de piatra, iar pozitionarea sa in adancul muntelui, intre contraforturile Vanturaritei (Claia Stramba si Santinela Cheii), Stogsoarelor si Stogului o transforma in inedit punct de umanizare, locul fascinand prin izolare, maretia peisajului de piatra imprejmuitor si bungetele de padure asternute peste povarnisurile Căpățânii (vezi harta de localizare la). Iar daca traseele initiale spre acest fost canton silvic necesitau un efort de timp si o cutezanta ce nu statea la indemana oricui (prin sectorul de defileul al Raului Cheia, pe Brana Caprelor, pe creasta, prin Saua Hadarau s.a.), elementul determinant ce a favorizat circulatia turistica mult mai consistenta din ultimii ani spre cabana este dat de tunelul care strapunge Muntele Stogsoare, la o distanta de 30-40 de minute de locul pregatit de oaspeti. Aceasta strapungere a muntelui s-a realizat in anul 1985 in scopul inlesnirii accesului utilajelor spre bogatul fond silvic tinut secret de meterezele calcaroase. O data cu instituirea parcului national destinatia initiala a tunelului a disparut, fiind luata de mult mai maleabila „industrie fara fum”, turismul eclipsand destoinica activitate romaneasca de ingenunchere a padurilor carpatice.
Am pornit la drum spre cabana cu pricina (inceput de februarie 2013), apropierea de Ramnicu Valcea urmand sa se faca prin intermediul transportului privat de persoane care profita in ultimii 20 de ani de abandonarea unui indraznet proiect comunist (desavarsit in proportie de 80% in anul 1989!) de sistematizare feroviara a rutei Pitesti - Ramnicu Valcea, peste inaltimile muscelene regasite in mentalul colectiv sub titulatura de Dealul Negru. Din ingrijita urbe scaldata de Alutus pana spre satul Cheia curse regulate de microbuze iti faciliteaza accesul spre vecinatatile „Pietrei Craiului” valcene. Pe drumul forestier din amontele asezarii rurale vom asalta cabanuta de dincolo de creste.
6,7 Prin satul Cheia
8 „Codrul frate cu romanul”
9 Vedere spre Masivul Narățu - Vultureasa si Muntele Dosu Pamântului
Intre timp, ne vom familiariza cu specificul satului Cheia, inaintand pe drumul principal al asezarii, acompaniati de o arhitectura populara specifica Olteniei de Nord. Case mari, taranesti, cu temelie solida si structura masiva imprumutand din aspectul culelor boieresti de secol al XVIII-lea se vadesc din loc in loc, contribuind din plin la farmecul zonei adapostite de dealurile blajine. La coada satului ne continuam incursiunea pe drumul riveran Vaii Cheii, cale de 2 kilometri, apoi o masina ne va curma din monotonia marsului de apropiere, petrecandu-ne cale de 7-8 kilometri pana aproape de schitul Pahomie. Pe acest drum vom trece in viteza si pe langa schitul de maici Iezeru, zarit dincolo de albia raului, pe malurile inalte ale Cheii. Este o oaza de liniste si un popas obligatoriu pentru cei care abordeaza tinuturile Builei - Vanturaritei dinspre sud, iar incarcatura istorica a lacasului de cult (ce se pierde in negura timpului pana spre ctitori precum Mircea Cel Batran si tatal sau Radu I) garanteaza satisfactia cautatorilor de inedit.
Ne luam la revedere de la binefacatorul de conjunctura in dreptul unei troite care vegheaza la cumpana drumurilor, iar panourile informative din vecinatate ne indica 2 kilometri pana la asezarea monahala Pahomie, una dintre cele mai izolate sihastrii din aceasta parte a Micii Valahii. In fata noastra se desfasoara asiduu procesul de triere si stivuire a trunchiurilor groase de fag, arbori de varsta seculara.
O luam la pas spre cabana Cheia, stratul de zapada asternut facand imposibila inaintarea pe 4 roti dincolo de deviatia spre Pahomie. Un traseu lung si anevoios, cu portiuni inghetate ale arterei forestiere, care solicita atentia participantilor la drumetie. Incapatanarea unora de a nu scurta prin ascensiuni rapide serpentinele lungi conturate intru inlesnirea circulatiei auto, ne obliga la un efort de timp suplimentar, astfel ca pana la tunelul de sub Curmatura Stogsoare vom cumula un total de 2½ ore.
In tot acest mars de apropiere de tunel ne va atrage atentia la un moment dat varianta de traseu marcata cu triunghi albastru care se indreapta spre antrenanta Brana a Caprelor, traseu deosebit de spectaculos de ajungere la Cheia, peste trene de grohotis, portiuni expuse de versant care necesita atentie sporita, slalomuri printre stanci uriase de calcar desprinse din peretii verticali, traversari ale frumoaselor portiuni de defileu ale Cheii, tot acest cumul de pitoresc si adrenalina fiind incununat prin sosirea la cabana mult ravnita. Zapada, dar si numarul mare de participanti la tura transforma acest incitant parcurs intr-o varianta hazardata, de luat in calcul intr-un alt anotimp si intr-o echipa mai restransa.
La tunel zabovim admirand in departari salbaticii versanti sud-vestici ai Masivului Naratu, Muntele Dosu Pamantului si Sturii Olanestilor, dar si alte culmi secundare ce separa cumpenele de ape ale Lotrisorului, Muereascai (Moristita) sau Raritei. Atmosfera innegurata, asternutul alb si frigul atotcuprinzator intregesc un peisaj implacabil asezonat cu o liniste monumentala potentata de lipsa rafalelor de vant.
10 Valea Cheii inspre zona de obarsie
11 La iesirea din tunel
Traversand tunelul, privelistea de dincolo de acesta apare la fel de neinduplecata, iar privirea se pierde in departare, in zona superioara a Raului Cheia, ale carui obarsii de sub versantii sudici ai Varfurilor Preota, Gera sau Bogdana (Muntii Capatanii) se feresc de privirea noastra prin medierea stratului coborat de nori. Nu uitam sa trecem in revista si aparitia noianului de omat care obtureaza o buna parte a iesirii din tunel, semn evident al unei curgeri de zapada temeinice desprinse de pe versantii Stogsoarelor.
12,13 Stogsoarele
Incepem descinderea spre cabana, pe aceeasi varianta a serpentinelor largi, dupa aproximativ 3½ ore de la ramificatia spre schitul Pahomie aflandu-ne in batatura plina de omat a fostului canton silvic transformat in fermecator loc de primire a iubitorilor de munte.
Asezata pe malul stang al Paraului Comarnice, aproape de confluenta acestuia cu Raul Cheia, cabana dainuieste intr-un peisaj de o maretie rar intalnita. De jur imprejur peretii calcarosi ai Muntelui Stogu (nord-est), Masivului Stogsoare (est), Claii Strambe si Santinelei Cheii (sud) se prezinta ca fortarete naturale care insufla respect, solemnitatea fiind amplificata si de apropierea acestor pinteni de piatra, detaliile de relief fiind usor de descifrat.
Fostul canton care a functionat aici a fost concesionat de la Romsilva de catre Ionut Dumbravescu in anul 2005, o data cu instituirea parcului national silvicultorii restrangandu-si atributiile in zona. Panourile solare ofera mult ravnita electricitate in acest areal izolat, iar boilerul care produce apa calda este mai mult decat binevenit pentru a reduce disconfortul acelora pentru care igiena la rau, cu apa rece de izvor, pare o experienta impovaratoare. Se are in vedere un proiect de ciupercarie (bureti de fagi) care poate aduce plusvaloare bucatariei cabanei si nu numai.
Cazarea la Cheia am tocmit-o cu domnul Dumbraveanu, cabanierul ce de ani de zile gazduieste cu bucurie cohorte de turisti, care revin de pe aceste taramuri cu amintiri de neuitat, din care nu lipsesc cele referitoare la celebra ciorba de fasole cu care John (cum il alinta cunoscutii) stie sa rasfete si cele mai gurmande gusturi.
Cum cabanierul s-a nimerit chiar in acel week-end sa porneasca la drum - cu un grup de cunoscuti - spre inaltimile Gerei din Muntii Capatanii de vis-a-vis, acesta nu ne-a onorat cu prezenta. Din discutia avuta cu el la telefon am aflat ca la cabana ne va intampina Nea Fane, gospodarul cu prezenta cvasipermanenta, in ultimul timp, la locatia in speta. O data ajunsi la Cheia suntem intampinati de amfitrionul nostru, care ne astepta cu focul mocnind in soba din camera si ceaiul pregatit in bucatarie, in ciuda lipsei unei legaturi telefonice in ultimele doua zile care sa confirme prezenta noastra pentru week-end-ul respectiv.
Atmosfera destinsa, multe glume si deschidere totala din partea lui Nea Fane, daca e sa luam in calcul desfasurarea de forte ce a urmat, prilejuita de ziua de nastere a subsemnatului. Vom petrece o seara placuta, asezonata cu resursa muzicala de la cabana, ritmurile populare de pe fundal sporind ambientul mai mult decat placut in care am fost primiti. Asa-numita „sura” de langa corpul principal al cladirii ne va adaposti pretentiile de buna dispozitie ce s-a intins pana tarziu in noapte.
14, 15, 16 „Șura” cabanei
17 La Cheia
O inovatie excelenta aceasta constructie anexa, inchisa ermetic, decorata cu bun gust intr-un tipar de crama traditionala si potentata de prezenta semineului ce dezmorteste fizic si moral atmosfera de interior. Iar marele castig este dat de separarea totala a celor cu asteptari de program extins, la un pahar de vorba si vin fiert, fata de cei ce vor odihna inca de la primele ore ale inserarii.
In bucataria si pridvorul cabanei, atat la ceas de seara cat si la mic-dejunul din ziua urmatoare vom avea ocazia sa-l descoasem pe Nea Fane de multe informatii interesante cu privire la elementele de pitoresc, istorie si natura care definesc oaza de frumusete in care ne gasim, tainic ferita de privirile curiosilor prin zidurile abrupte ale Builei. Aflam amanunte despre funicularul care functiona inca dinainte de Primul Razboi Mondial si care usura transportul lemnului dinspre Cheia pana hat, departe, peste culmile Capatanii, prin Saua Hadarau, Muntele Folea si Candoaia, coborand in Valea Lotrului tocmai la Salistea. Ne este invederat faptul ca impunatorul munte al Stogului care ne vegheaza de la mica departare, spectaculoasa sa trena de grohotis si la fel de atragatoarea pestera de aici (bazinetul Cheia cuprinde cele mai mari pesteri din regiunea calcaroasa a Valcii) au fost mentionate la inceputul secolului al XX-lea in Romania Pitoreasca a lui Alexandru Vlahuta.
Nu este de mirare ca reputatul scriitor a zabovit in lucrarea sa de capatai asupra tinuturilor stancoase ale Builei - Vanturaritei, daca socotim fascinatia exercitata de catre aceste piscuri stancoase de la departari, dramatismul lumii de calcar impresionand si atragand deopotriva privitorul. Iar Vlahuta a reusit o descriere interesanta, siderat fiind de aparitia infricosatoarelor cetati carstice de la sud-est de marea culme a Capatanii, condeiul sau exceptional transpus in atlasul geografic scris cu inima si harazit posteritatii, lasand slove memorabile despre aceste meleaguri: „Toti muntii de prin partile acestea sunt sparti si scorborositi de ape. Carari inguste si primejdioase te poarta pe margini de prapastii in adancul carora ti-e frica sa te uiti. Pe unele locuri pamantul suna sub picior ca o bolta. Pe sus vezi stanci uriase scoase din zid, gata sa se prabuseasca. Copaci chirciti, schilozi, cu ramuri strambe, ies de prin crapaturile peretilor de piatra. Te crezi intr-o lume darapanata, pustiita in urma unui mare dezastru. Doar glasul apelor zbuciumate rasuna ca un bocet in tacerea si neclintirea atator ruini” (Romania Pitoreasca, 1901).
18, 19, 20, 21 Maretia naturii in zona cabanei
Prin intermediul gazdei noastre primitoare ne cufundam in noianul de povestiri despre grotele si pesterile care impestriteaza peretii calcarosi ai imprejurimilor, dar si despre placutele momente cand pe fata dinspre cabana a Stogsoarelor se pot observa caprele negre sau cerbii semeti si ciutele acestora traversand prin Scocul Galben, o trecatoare des uzitata de salbaticiuni pentru a surmonta muntele.
Vorbim si despre traditionala destinatie a alpinistilor de performanta, Dosul Builei constituind un punct de reper pentru amatorii de adrenalina si trasee dificile, incepand cu cateva decenii in urma.
Interactiunea noastra cu Nea Fane de la Cheia a fost precum cu un prieten drag pe care-l stii de cand lumea si pe care nu l-ai mai vazut de un car de ani. Am fost primiti cu acel spirit ospitalier care depaseste cliseul gazda - oaspeti, simtindu-ne ca si cum am fi facut dintotdeauna parte din colectivul acestui loc atins de o aripa de inger, animat doar de tumultul apelor repezi ale raului din vecinatate si de zgomotul bustenilor truditi de-a valma in sobele cabanei. Desi nu mai trecusem prin aceste locuri de patru ani, am ramas placut impresionat de atmosfera regasita si mi-am incarcat tolba cu amintiri cu o sumedenie de informatii utile, daruite cu drag de amfitrionul nostru de ocazie, care s-a ingrijit sa ne tihneasca aceasta scurta sedere la Cheia.
La prima vedere, iuteala vorbei si stilul mai alert de comportament al lui Nea Fane pare-se ca nu fac casa buna cu spiritul calatorilor mai spaimantosi, sau a celor animati de false pudori si care au pretentia sa fie tratati precum nobilii. Daca ajungi sa socializezi cu stapanul cabanei, constati ca vei purta un dialog mai mult decat spornic cu un om sincer, dezghetat la minte si care are multe povete de oferit, amanunte pitoresti si informatii folositoare despre natura montana a Builei, a Olteniei de Sus si nu numai. „Nascut in Giurgiu, mort la Cheia” reprezinta dictonul cu care-i place gazdei noastre sa se identifice, iar in discutiile cu Stefan Olteanu (pe numele intreg) n-am uitat sa-i trecem in revista pe inimosii iubitori de munte care se identifica, se regasesc in efortul de conservare/ promovare a fascinantelor inaltimi ale Valcii. I-am numit aici, printre altii, pe doctorul Trestian Gavanescu (cautati pe site imaginile dumnealui), pe venerabilul Dinu Boghez (cautati pe site descrierile dumnealui) sau pe Florin Stoican de la Asociatia Kogayon, unele dintre „portavocile” cele mai avansate ale pasiunii pentru munte, in tinutul marginit de Vaile Oltului, Lotrului si Oltetului.
Ne-am despartit de Cheia (Tudor, Rodi, Edi, Cati, Tavi, Adina, Radu si subsemnatul) intr-o atmosfera destinsa, multumindu-i omului de primirea facuta.
Page updated
Google Sites
Report abuse