Peşteri în Valea Urluia, Dobrogea
Harta 1
Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu, Cristina Lazăr (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
A. Valea Urluia (vezi harta 1, extras din Atlas turistic si rutier - Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu - Editura Fast Print Bucuresti, 1993) este tipica reliefului din sudul Dobrogei, amplu modificat antropic: de multe ori puternic meandrata, cu vai afluente bine dezvoltate, versanti destul de abrupti sau verticali (canarale in limbaj local) si de multe ori inalti, pe care roca apare masiv si frecvent la zi; fund plat (ceair in limbajul local), folosit pentru culturi sau islaz; talvegul initial al vaii este mult sau total modificat (ca de exemplu in imaginea 3, unde avem un afluent de dreapta al ramurii sudice a Vaii Urluia, in zona de sub marginea inferioara a hartii 1 (localitatea Independenta), spre granita cu Bulgaria). Un brat al Vaii Urluia, cu orientare est-vest, vine din Lacul Plopeni (imagini 4, 5; harta 1).
Harta 2
3 Afluent de dreapta al ramurii sudice a Vaii Urluia, in zona de sub marginea inferioara a hartii 1 (localitatea Independenta), spre granita cu Bulgaria.
4 Lacul Plopeni, partea lui dinspre amonte.
5 Lacul Plopeni, partea lui mediana.
B. Datele explorărilor: 3-4 decembrie 2005; iulie 2006; august 2006; 3-4 noiembrie 2012. Au mai participat la turele noastre: Cristian Megulete, Luciana Avramescu.
C. In articolul de fata descriem mai amanuntit unele portiuni din sectorul inferior al Văii Urluia, cuprins între localităţile Aliman (nord) şi Şipotele (sud; vezi harta 2).
In localitatea Aliman, spre varsarea in Dunare a Vaii Urluia, sunt două lacuri: Sarpul (la sud de soseaua Vlahii - Aliman) si Vederoasa (la nord-vest de soseaua Vlahii - Aliman). Pe malul nordic al Lacului Sarpul sunt „straturi de calcar de diverse varste, cu bogate urme de fauna” (potrivit Mihai Grigore - Defileuri, chei si vai de tip canion in Romania - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989). Noi nu am ajuns imediat sub acesti versanti dar ni s-a parut ca vedem (de pe malul celalalt al lacului), un drum auto circulabil spre partea lor nordica. Ambele lacuri au suprafata ocupata in cea mai mare parte de stuf.
6 Valea Urluia, versantul stang geografic, meandrul in care se deschid cele trei intrari in Pestera Hotilor (aici se vad intrarea dinspre aval si intrarea din mijloc). In ultimul plan este drumul spre localitatea Aliman. Spre dreapta se merge catre aval, unde in curand ajungem la coada Lacului Sarpu. Spre stanga mergem inspre amontele Vaii Urluia, catre fosta localitate Adancata.
Pe malul sud-vestic al Lacului Sarpu - pe drumul circulabil auto care pleaca de la iesirea dinspre Cernavoda a localitatii Aliman, prin „tiganie”, in amonte pe Valea Urluia - se ajunge dupa circa 1,5 kilometri la punctul fosilifer Aliman (aflat pe dreapta (stanga geografic) cum mergem; versanti calcarosi, cu 3-4 vai abrupte care il taie, fiecare creata probabil regresiv, de aparitii de apa tip izvor; merita de mers pe aceste vai cand este vreme rece). Aici a fost cariera; partea ei de jos si drumul de la baza ei sunt inundate dupa ploi mari. Dupa aproximativ 1,5 kilometri in amonte de punctul fosilifer Aliman, patrundem intr-un mendru amplu, spectaculos, al Vaii Urluia: pereti calcarosi (imaginea 6), cu Pestera Casa Hotilor (imagini 7-12) in versantul stang geografic (trei intrari, vizibila de pe drumul care trece pe deasupra peretilor) (posibil sa fie si alte pesteri in versantii dintre Pestera Casa Hoților si localitatea Aliman). Valea Urluia este puternic meandrata de aici inspre aval, cu versanti calcarosi importanti si pe dreapta ei geografic, din dreptul Pesterii Hotilor spre coada Lacului Sarpu si apoi mult mai inspre aval (imagini 13, 14). Pe calcare intalnim lapiezuri si doline mici. Pe loess, deasupra calcarelor, pot apare forme de tasare si de sufoziune.
7 Pestera Hotilor, intrarea dinspre aval (dreapta) si intrarea din mijloc.
8 Pestera Hotilor, intrarea dinspre amonte si, spre dreapta, celelalte doua intrari.
9 Pestera Hotilor, intrarea dinspre amonte si, spre dreapta, celelalte doua intrari.
10 Pestera Hotilor, intrarea din mijloc si, in fundal, intrarea dinspre aval.
11 Pestera Hotilor, intrarea dinspre amonte (vazuta dinspre intrarea din mijloc).
12 Pestera Hotilor, intrarea dinspre amonte, vazuta dinspre amontele Vaii Urluia.
Peştera Casa Hoţilor (imaginea 7a). Se afla la trei kilometri de inceputul/ desprinderea drumului circulabil auto pe care am ajuns aici din soseaua asfaltata Rasova - Aliman. Are trei deschideri: A, catre aval (vezi imaginile 6, 7, 10); C, catre amonte (vezi imaginile 8, 9, 11, 12); B, intre cele doua (vezi imaginile 6, 7, 9, 10). Cartata de Ica Giurgiu si Mircea Vladulescu; 14 metri dezvoltare. In perioada calda a anului putem intalni serpi in zona intrarii A.
Pestera Casa Hotilor este un fost meandru al cursului de apa care a modelat la un moment dat locurile. Probabil, prima faza de dezvoltare a cavitatii a fost in regim inundat. La 50 metri spre amonte de intrarea dinspre amonte a Pesterii Casa Hotilor, pe acelasi versant cu ea este un abri cu latimea intrarii de 10 metri, adanc de 5 metri si inalt tot de 5 metri.
Harta 7a, Pestera Casa Hotilor.
13 De la coada Lacului Sarpu, privire catre aval, doar pana la primul meandru cu versanti calcarosi, inalti, pe dreapta geografic (de acolo in aval versantul devine mai inalt si vertical). Talvegul vaii este ocupat aici de stuf compact, apoi va apare si oglinda de apa.
14 Mica grota in versantul drept, aval de locul de unde este luata imaginea 13. Suntem in dreptul ei cam la 500 metri aval fata de Pestera Casa Hotilor.
De la Pestera Casa Hotilor putem merge in amontele Vaii Urluia, catre fosta localitate Adancata (pe unul din cele doua drumuri care se deruleaza pe fundul vaii, catre fiecare versant al ei). De la intrarea pe drumul circulabil auto pe care am ajuns in Valea Urluia din soseaua asfaltata Rasova - Aliman facem cam 7,7 kilometri pana in dreptul cimitirului fostei localitati Adancata, situat pe malul stang geografic al Vaii Urluia. In dreptul cimitirului, pe malul drept geografic al Vaii Urluia, este un mal de calcar solid, inalt de cativa metri, lung de circa 100 metri. De prin anul 2010 a inceput transformarea fostei biserici a localitatii Adancata, in manastire, care acum functioneaza; este situata pe patul Vaii Urluia, in amonte de cimitir.
In localitatea Aliman se află şi strada Orhideilor, la inceputul drumului pe care noi l-am descris ca acces spre Valea Urluia; daca urcam pe strada Orhideilor, pe firul apei care o străbate, este drum pentru caruta/ masina de teren catre localitatea Adancata.
15 Valea Urluia, vedere de la nivelul Pesterii de la Adancata.
16 Canaraua din malul drept geografic al Vaii Urluia, unde se afla Pesterile de la Adancata.
17 In zonele 1 si 3 sunt Pesterile de la Adancata.
La aproximativ 300 metri catre amonte fata de manastirea Adancata (deci 8 kilometri de la inceputul drumului din localitatea Aliman) ajungem la baza canaralei/ peretelui din imaginile 16 si 17 (prima aflata in amonte fata de treapta calcaroasa din dreptul cimitirului, mai sus mentionata). Vazuta de la mijlocul inaltimii acestui perete de calcar, unde am gasit doua pesteri, Valea Urluia arata ca in imaginile 15 si 18.
18 Valea Urluia catre amonte. Vedere din dreptul Pesterilor de la Adancata.
19 Peretele din dreptul cifrei 2 din imaginea 17; aiici sunt deschideri care comunica impenetrabil cu Pestera de la Adancata.
Aflasem de existenta Pesterii de la Adancata (situata in dreptul numarului 1 din imaginea 17, la aproximativ 20 metri altitudine relativa fata de vale) de la un localnic temporar pe Valea Urluia, Costel Cofinu, ingrijitor de animale in zona Cheilor Decebal (iata-l in stanga imagini 28). La explorarea noastra din noiembrie 2012 am reusit sa identificam propriu-zis zona pesterii si apoi pestera cu ajutorul lui Costel Peniu (iata-l in centru sus in imaginea 19, imbracat cu o haina verde) si al tatalui sau (un bun cunoscator al zonei), aflati cu oile pe talvegul Vaii Urluia. Costel ar trebui sa fie la scoala, dar lumea e foarte saraca in multe zonedin Dobrogea si el trebuie sa duca oile la pascut...
Peştera de la Adâncata (imaginea 17a). Este un fost scurt meandru al cursului de apa care a modelat la un moment dat locurile de aici. Probabil, prima faza de dezvoltare a cavitatii a fost in regim inundat. Acum masoara 12 metri lungime totala. O serie de prelungiri impenetrabile dau catre peretele din imaginea 19. La intrarea de cota zero a pesterii (aflata in dreptul numarului 1 pe imaginea 17) ajungem usor; ca sa patrundem in cavitate pe cealalta intrare trebuie sa escaladam cativa metri pe stanca din dreapta numarului 1 din imaginea 17.
Harta 17a, Pestera de la Adancata.
21 Peretele imediat amonte de locul notat cu 3 in imaginea 17.
In dreptul numarului 2 din imaginea 17 este peretele din poza 19, acolo unde se duc impenetrabil unele galerii ale pesterii. Iar in dreptul numarului 3 din imaginea 17 este o alta cavitate, de 9 metri lungime.
In fine, imediat la dreapta fata de locul 3 de pe imaginea 17 sunt localizate imaginile 21-24, toate infatisand acelasi colt de stanca.
22 Peretele imediat amonte de locul notat cu 3 in imaginea 17.
23 Peretele imediat amonte de locul notat cu 3 in imaginea 17.
24 Peretele imediat amonte de locul notat cu 3 in imaginea 17.
Schita 25.
De la tatal lui Costel Peniu am aflat ca in canaraua situata imediat in amonte de cea care cuprinde Pestera de la Adancata (partial vizibila pe stanga imaginii 18) s-ar mai afla alte goluri/ pesteri, tot de mici dimensiuni. De asemenea, pe malul opus acesteia din urma (daca am inteles noi bine, adica pe dreapta imaginii 18) ar mai putea fi o mica pestera.
Din dreptul Pesterii de la Adancata mai facem 1 kilometru pana la stana permanenta de pe Valea Urluia (vezi schita 25). In dreptul ei este deschiderea din aval a Cheilor Decebal.
26 Versantul stang geografic al Vaii Urluia, imediat in aval de confluenta cu Cheile Decebal, imediat aval de stana permanenta.
D. Cheile Decebal. Intre micile asezari Urluia si Adancata, un curs temporar trece prin micile Chei Decebal, atractive prin pitoresc si inedit, lungi de 300 metri (potrivit Mihai Grigore - Defileuri, chei si vai de tip canion in Romania - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989). Cheile sunt formate de un afluent pe stanga al Vaii Urluia, care inainte de confluenta intra in calcare (noi, de la marginea satului Urluia am facut cam o ora, pe vreme rece, in decembrie 2005, pana la Cheile Decebal). Cheile se desfasoara rectiliniu, au latimi la nivelul talvegului de 50 metri, iar la partea superioara se largesc pana la 150 metri (vezi un aspect al lor in imaginea 27, cu malul stang geografic in fundal). In chei se afla un aven pestera (aproximativ 12 metri dezvolatare, -6 metri denivelare; vezi schita 25 si imaginea 28), pe malul lor stang geografic, aproape de capatul dinspre aval. In imediata vecinatate a pesterii este un foarte frumos si amplu nivel de eroziune.
27 Valea Decebal, privire generala catre amonte.
28 Valea Decebal, aspect din pestera aflata in malul ei stang geografic.
In partea din amonte a cheilor, tot pe malul stang, amonte de izvorul captat intr-un bazin de beton (vezi schita 25), se afla Pestera lui Sfantu Duminica, adapost modelat antropic in loess, de 5 metri lungime, 3 metri latime si 1,6 metri inaltime (imaginea 29), orientat catre nord. De la aceasta cavitate porneste, inspre amonte, poteca pitoreasca catre localitatea Floriile (vezi harta 2 si schita 25) (probabil 1 ora pana acolo), unde este drum asfaltat.
Mai sunt de cercetat gaurile din ambii versanti din aval ai Cheilor Decebal (sanse mici de a gasi aici o pestera mai mare, dar nu este exclus sa apara ceva vestigii in interiorul lor; trebuie luata o scara speologica de 20 metri pentru intrarea din malul stang geografic, la care trebuie coborat, imediat in aval de stana permanenta).
Fie ca iesim din localitatea Adamclisi spre localitatea Urluia (harta 2). Trecem apoi prin mica localitate Urluia. Din soseaua principala, din localitatea Urluia se desprind spre dreapta drumuri/ strazi care dupa circa 0,9 kilometri duc in ceairul/ Valea Urluia; spre aval se poate merge cu o masina Dacia numai daca drumul de pe ceair este uscat (drumul de pe malul stang geografic, nu cel de pe centrul vaii).
29 Cavitatea antropica, Pestera Sfantului Duminica.
Din arboretul de pe talvegul Vaii Urluia mai tasnesc cu zgomot fazanii, deranjati cand ne apropiem - fara sa-i vedem de obicei - prea mult. Pe caldurile mari de vara taunii se lipesc de pielea transpirata si le simtim imediat intepatura daca nu i-am alungat instantaneu. Pasari rapitoare survoleaza locurile. In peisajul cu canarale de pe Valea Urluia nu mai auzim circulatia de pe soselele din imprejurimi iar putinii oamenii pe care ii intalnim pe aici par rupti din vremuri mai vechi.
E. Valea Urluia în perimetrul localităţii Zorile. Dupa localitatea Urluia mai sunt 4 km pana ajungem in localitatea Adamclisi (vezi harta 2), acolo unde este un monument triumfal roman. Chiar inainte de placa rutiera de intrare in Adamclisi, pe stanga şoselei este/ se vede cetatea Tropaeum Traiani. Acces la cetate pe drumul asfaltat care se desprinde catre stanga din soseaua nationala, inainte de placa rutiera de intrare in localitate; acest drum lasa cetatea pe dreapta, casa arheologilor pe stanga şi ajunge in Adamclisi pe strada Cetatii, paralela cu strada Muzeului (muzeul trebuie neaparat vizitat, inaintea cetatii si monumentului triumfal). Aceste doua strazi dau - pe rand - in soseaua principala, imediat mai sus de locul unde spre dreapta se desprinde soseaua asfaltata catre localitatea Zorile (drumul nu este figurat pe harta 2).
Ajungem in Zorile in dreptul bisericii de pe un deal (la 2 kilometri de la desprinderea drumului din soseaua principala); la baza dealului este versantul stang al canaralei (Valea Urluia), pereti cu strate masive de calcar. Spre amonte de acest loc, tot versantul stang al canaralei este calcaros, inalt, cu capete de strat relativ orizontale, cu posibile intrari de pestera. Din informatiile luate de la localnici: acest versant calcaros se extinde spre amonte pana undeva in dreptul locului numit Cismeluta, de unde este un afluent, tot cu canara, in versantul stang; iar de la Cismeluta in amonte, dar spre directia localitatii Sipotele (vezi harta 2), sunt versanti calcarosi si mai mari, dar pe malul drept al vaii.