Sarea lui Buzău este la Bădila

Vasile Bouaru (Rădăuţi)


 

Un traseu interesant, cu multe obiective pe o arie relativ mica, se poate face in vecinatatea satului Badila din judetul Buzau (vezi harta, extras din lucrarea Atlas turistic si rutier, de Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu, Editura Fast Print Bucuresti/ Directia Tipografica Militara, 1993). Am pornit pe 10 aprilie 2013, din orasul Buzau, pe DN 10, in directia Brasov. Dupa un parcurs de aproape 33 km ajungem in vecinatatea satului Ciuta. In vecinatatea acestui sat se afla o punte suspendata peste Raul Buzau (foto 1). O traversam nu inainte de a privi spre aval (foto 2); Raul Buzau este destul de umflat din pricina precipitatiilor din ultima vreme si a topirii zapezilor.

                                                           1

2

Imediat cum am traversat puntea ne abatem spre stanga, pe un drumeag care duce in satul Badila, aflat la cateva sute de metri, pe malul opus satului Ciuta. Traversam si calea ferata ce duce spre Nehoiu si ajungem imediat la drumul comunal DC81 care traverseaza acest sat. De aici ne abatem din nou spre stanga, pe acest drum, inspre satul Viperesti. Depasim in cateva sute de metri ultimile case din Badila si traversam o mica padure. Undeva pe stanga, intr-un mal, observam cativa trovanti (foto 3). Ceva mai incolo drumul se bifurca; cel din dreapta din imaginea 4 duce la Valea Sarii. Noi continuam sa mergem pe drumul din stanga inca cateva sute de metri. Primavara isi intra incet, incet in drepturi; singurele flori pe care le-am intalnit din abundenta au fost toporasii (foto 5).

3

                                       4

5

6

Intalnim un mic parau, care coboara din dreapta noastra fata de sensul de mers. Vedem si aici trovanti (foto 6, 7). Desi traseul urmeaza mai departe drumul pe care suntem e bine sa ne abatem circa 200 metri in amonte pe acest parau pentru a vedea mai departe trovantii din aceste locuri (foto 8, 9).  Undeva mai sus intalnim unul despicat in doua (foto 10).

7

                                                               8

9

10

Revenim la drumul principal, unde ne atrage atentia un torent alb (foto 11). Suntem in locul numit Sarea lui Buzau, cu cateva izvoare sarate foarte active. Torentul se intinde pe zeci de metri (foto 12) si este generat de un mic izvor aflat ceva mai sus (foto 13). In perioadele mai secetoase aici sarea cristalizeaza si locul parca este acoperit cu zapada.

                                                         11

                                                          12

13

14

Mai parcurgem cativa zeci de metri pe drum si intalnim un loc asemanator, un alt torent alb (foto 14).  De acolo traversam drumul pe partea opusa torentilor, mergand spre albia Raului Buzau, care este la cateva sute de metri distanta. Traversam din nou calea ferata care leaga orasul Buzau de Nehoiu (foto 15) si dupa ce depasim o mica livada ajungem in sfarsit pe malul Raului Buzau. Cu siguranta cand vom ajunge aici privirea va fi atrasa de catea stanci uriase printre care apa curge anevoios (foto 16). Sunt renumitele blocuri de calcar de la Badila, aflate in zona numita Surduci.

15

16

Privite de aproape prezinta numeroase urme de fosile si se pare ca sunt aici tocmai de prin Jurasic (foto 17). Unele prezinta mici grote sapate de apa (foto 18).

                                         17

18

In aceasta perioada a anului apa este prea mare pentru a permite accesul spre multe din aceste blocuri uriase de piatra (foto 19). Se pare ca sunt vreo 40 de blocuri de piatra raspandite prin albia raului. Daca inaintam in amonte cateva sute de metri vom intalni doi colti care contrasteaza cu peisajul domol al acestor locuri. Au circa 20 m inaltime si sunt spectaculosi (foto 20). Acestia sunt alcatuiti din conglomerat. Ne departam putin pentru a suprinde aceste stanci si de la distanta (foto 21).

19

                                     20

21

22

23

Intram apoi in padurea de pe malul Raului Buzau, urmand o poteca care o strabate. Intalnim un marcaj neconventional, banda verde, pe care il vom urma pana iesim din aceasta padure de lunca. Din nou multe tufe de toporasi incanta privirea (foto 22). Nu dupa mult timp ajungem in vecinatatea unui pod de cale ferata, pe care il traversam. Imediat dupa pod fotografiem padurea de pe malul apei, pe care  tocmai am strabatut-o si care se observa in centrul imaginii 23.  De aici strabatem o mica pajiste cu mult noroi si ajungem din nou la DN 10.