Dobrota, La Chilii, locuri rupestre de sute de ani
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Dobrota este un mic sat din judetul Prahova, aflat la 39 km de Ploiesti (vezi harta 1, extras din Atlas turistic si rutier - Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu - Editura Fast Print Bucuresti, 1993).
Sunt mai multe cai pe care se poate ajunge aici; una dintre cele mai facile este sa urmam drumul E 577 din Ploiesti inspre Buzau, pana la Albesti Paleologu, de unde ne abatem catre nord pe drumul 102 C, pana in satul Priseaca iar de aici mergem pe drumul 102 R pana in satul Valea Seaca. Din Valea Seaca ne abatem pe ultima portiune pe drumul 49, pana in satul Dobrota.
Desi drumul pe care vom merge mai departe este cel care se observa in dreapta imaginii 2, ne-am abatut pana in locul unde se termina portiunea asfaltata deoarece acolo se afla un puternic izvor sulfuros (foto 3) care se varsa intr-un mic lac (foto 4). Locul este numit de unii localnici Baia si, spun ei, are proprietati balneare; vara multa lume vine aici si se imbaiaza in apa lacului, pentru diferite afectiuni. Peste tot pe aici domina un puternic miros de sulf semn ca mai sunt si alte izvoare.
2
3
4
5
Ne intoarcem la drumul pe care il vom urma si mai parcurgem cateva sute de metri spre zona numita La Chilii. Drumul intra din nou in padure, ceva mai incolo, dar pe o portiune foarte scurta. Imediat cum iesim din padure vom observa pe malul drept geografic cateva stanci semete, inalte si interesante (foto 5).
Ne abatem spre prima stanca si incepem urcusul pe langa ea. Este puternic fragmentata in uriase „felii” (foto 6) si aceeasi fragmentare o vom constata la toate stancile de aici. Este 17 ianuarie 2013, cer aproape senin, zapada lipseste pe pantele acestor dealuri si e destul de cald.
Imediat cum depasim in urcus prima stanca, ne abatem spre dreapta, printre tufe de maces si paducel, spre urmatoarea stanca. Constatam ca suntem la baza unui abrupt care are aspect de zid (foto 7).
6
7
Dupa cateva zeci de metri parcursi de-a lungul acestui urias perete observam o gaura sapata de om (foto 8). Este intrarea in prima chilie daltuita aici. Urcam printre aceleasi tufe pline de tepi pana la acea intrare. Este inalta cat sa incapa un om (foto 9). Chilia nu este prea adanca iar structura peretelui este aceeasi, in felii (foto 10). In interior ne atrage atentia o mica nisa sapata de om (foto 9 si 11) dar cel mai interesant aspect este ca tavanul s-a prabusit si se poate vedea cerul (foto 12).
8
9
10
11
12
Dupa ce studiem aceasta chilie continuam urcusul pe la baza aceluiasi perete. Ceva mai sus intalnim o alta chilie, care are gura de intrare la aproximativ 4 metri deasupra unei brane inguste (foto 13). Putem urca cu atentie pe brana de sub chilie, de unde fotografiem intrarea (foto 14).
13
14
15
Dupa estimarile din exterior chilia are o lungime de aproape 6 m. Neavand echipament la noi nu am intrat in interior; cel mai indicat ar fi de coborat in rapel pana la intrarea in chilie.
Urcam mai departe pana deasupra peretelui pe care se afla chiliile si constatam ca suntem la cateva sute de metri de primele case din satul Podgoria (foto 15). Tot de acolo vedem Valea Saratelu, pe care am urcat pana aici (foto 16).
15
Coboram inapoi spre Paraul Saratelu deoarece mai jos se observa cateva forme geologice interesante. De mai jos surprindem peretele cu chilii (foto 17). Peste tot apar fosile, stancile de aici poarta semnele trecutului (foto 18).
17
18
Ceva mai jos simtim din nou miros de sulf si titei iar undeva apar puternice eruptii de noroi (foto 19). Sunt locuri destul de framantate si pe langa apa sulfuroasa se vad si depuneri de sare. Torentii noroiosi se varsa in albia Paraului Saratelu (foto 20).
19
20
Ajungem din nou la drumul pe care am urcat spre aceste locuri. De aici ne intoarcem in satul Dobrota.
„Pentru a ajunge la Chilii trebuie sa ajungeti in localitatea Podgoria. Punctul cel mai bun de reper este biserica satului. Drumul de acces este pe ulita dinaintea bisericii daca veniti dinspre Tataru sau dupa biserica daca veniti dinspre Priseaca. Se coboara pe o ulita ingusta asfaltata pana in dreptul unei vile impozante situata pe dreapta si care are un loc generos de parcare betonat in fata. Aici se lasa masina si se continua pe jos fie pe langa vila spre dreapta, fie pe drumul neasfaltat spre stanga. De remarcat ca cele doua drumuri se vor intalni mai jos, in dreptul unei cladiri dezafectate dupa care exista un singur drum care coboara spre vale. Din aceasta bifurcatie, dupa 500 m, pe dreapta se vor vedea un punct frumos de belvedere si o poteca inierbata care continua printr-un palc de copaci. Este drumul corect si cel mai facil de a ajunge la chilie. In stanga drumul coboara si continua pana pe Valea Saratelului, drum pe care l-am urmat si eu, dar mai lung si mai solicitant fizic, din vale fiind nevoit sa urc iarasi versantul pentru a putea ajunge la martorul stancos in care se afla chilia. Orice traseu ati aborda, este important sa ajungeti la baza peretelui pentru a ajunge la locatie, adica sa coborati daca veniti pe poteca inierbata de indata ce ati zarit pintenul stancos, sau sa urcati daca urmati drumul ce coboara pe vale. Accesul la chilie se face pe o scara cam subreda si fara prima treapta, ceea ce face cam dificila urcarea. Chilia este plina de scrijeliturile celor care au ajuns pe acolo, dar macar perspectiva asupra vaii este foarte faina. In apropierea chiliei se mai gaseste si alta mai mica, la baza peretelui, dar fara a fi foarte spectaculoasa, fiind mai mult o scobitura in stanca. Daca veti aborda drumul din dreapta pe langa vila puteti vedea si locul numit La biblioteca, o locatie interesanta prin modul de amenajare al curtii.” (extras de la)
vezi şi Chilie rupestră suspendată, Subcarpaţii de la est de Prahova