Mănăstirea Slatina - mănăstirea Voroneţ, pe munte
harta 1
Vasile Bouaru, Costică Martinescu (Rădăuţi)
5 ianuarie 2013. Am pornit din orasul Falticeni, mai intai pana in satul Cornu Luncii (vezi harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), pe drumul 2E, iar din acest sat ne deplasam spre satul Malini (unde s-a nascut poetul Nicolae Labis), pe DJ 209 A; din centrul satului Malini sunt inca 7 km pana in satul Slatina, pe acelasi drum, pana in vecinatatea manastirii cu acelasi nume. Am parcurs in total circa 28 km din Falticeni si pana la Slatina. De sute de ani, oamenii acestor locuri merg prin padurile din imprejurimi in cautarea lemnului, traversand Raul Suha Mica (vezi harta 2, extras din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985 si imaginea 1).
harta 2
1
Traversam satul Slatina si ajungem la manastirea Slatina (foto 2). Aleea de la intrare este flancata de un lung sir de brazi (foto 3) iar manastirea arata ca o fortareata, inconjurata cu ziduri de aparare (foto 4) si turnuri. Ca la multe alte manastiri din Bucovina si aici gasim pe un perete stema Moldovei (foto 5).
2
3
4
Aici se afla mormantul domnitorului Alexandru Lapusneanu si al unor rude importante ale sale. In curtea manastirii intalnim doua veverite care ne studiaza curioase si se ascund printre ornamentele de lemn ale chiliilor (foto 7 si 8).
5
8
Imediat dupa manastire, de pe latura vestica a acesteia, porneste un drum forestier care urmareste indeaproape un mic parau (foto 9). Ne inscriem pe acest drum. Fulguieste, cerul este acoperit de nori grosi si negri. Imediat cum ne-am inscris pe drumul forestier facem o fotografie si spre inapoi (foto 10).
9
10
Mergem aproximativ 30 de minute. Zapada nu e prea mare dar e inghetata si trebuie sa fim atenti cum pasim. Pe copaci apare un marcaj neconventional, cruce alba, care duce spre un schit aflat undeva mai sus. Dupa distanta amintita intalnim o sageata care ne arata pe unde vom continua traseul (foto 11).
11
12
Urcam pe un drumeag, prin padure. Din cand in cand prindem reprize de ninsoare abundenta. Desi intalnim si alte drumeaguri si poteci vom urma doar drumul marcat cu cruce alba si cele cateva sageti indicatoare.
Urcam destul de mult, pana ajungem pe creasta unui deal inalt si impadurit. Depasim o cruce intre doi brazi si trecem ceva mai incolo pe langa o poiana. Imediat ajungem la o bifurcatie de unde ne abatem spre stanga (foto 12). Urmam mai departe prin padure marcajul neconventional amintit si ajungem in vecinatatea schitului. De aici ne abatem pe latura sa vestica, pe langa gard, pe o poteca care coboara destul de mult (foto 13). Undeva mai jos poteca se largeste si are din nou aspectul unui drumeag. Acesta ne conduce in cateva sute de metri la un drum forestier. Daca ne-am abate spre dreapta cativa kilometri, in sensul de coborare, am ajunge in satul Capul Campului. Noi ne-am abatut insa spre stanga (foto 14). La nici 100 de metri dupa ce am intrat pe acest drum intalnim pe partea dreapta, in sensul de mers, un mic parau pe care ne abatem (foto 15). Acesta urmeaza o vale ingusta si abrupta (foto 16).
13
14
15
16
Dupa cateva sute de metri de urcat pe acest parau ajungem la un pinten, intre doua mici brate. Vom urca pe poteca care traverseaza acel pinten (foto 17). Poteca suie prin padurea de foioase, la inceput mai domol dar apoi mai abrupt. Ne scoate pe o poteca de creasta. Din acel loc ne abatem spre dreapta fata de sensul de urcus (foto 18).
17
18
Nu mergem nici aici prea mult si vom intalni cativa copaci pe care sunt niste marcaje cu vopsea galbena. Din acest loc, pe partea stanga in sensul de mers, se desprinde spre vale o poteca larga, pe care ne inscriem (foto 19). Avem parte de o coborare destul de abrupta si ajungem la drum forestier, foarte aproape de izvorul Paraului Voronet (foto 20).
19
20
Ne inscriem pe acest drum, spre vale. Pe partea aceasta a muntelui vremea este mult mai rea decat pana acum, vantul sufla mai puternic si este mult mai rece. Dupa circa o ora ajungem langa celebra manastire Voronet, inegalabila prin albastrul ei deosebit (foto 21). Cu alta ocazie, aici am gasit insecte interesante . Mai parcurgem apoi circa 3 km pana ajungem pe podul care traverseaza Raul Moldova, de unde fotografiem Varful Toaca, unul dintre capetele Obcinii Mari (foto 22).
21
22
De pe pod, unde norii negri traverseaza cu repeziciune cerul si bate vant foarte rece, facem o fotografie spre Piatra Pinului, aflata ceva mai la vale (foto 23). Este de fapt imaginea reciproca fotografiei 4 de la. Dupa ce traversam podul peste Moldova mai parcurgem circa 1 km si ajungem la intrarea in orasul Gura Humorului (vezi harta 1).
