Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
text şi fotografii: Nicolae Cristian Bădescu, Bucureşti
harta 1
Dupa cum este arhicunoscut, fascinatia inoculata de Masivul Olimp se pierde in timp pana spre Antichitate, perioada in care exponenti de seama ai civilizatiei elene au glorificat aceste taramuri maiestuoase, imaginandu-si cum ca de la inaltimea gigantului munte zeii vegheaza cu putere de viata si de moarte asupra fiintelor trecatoare de pe Pamant.
Altitudinea impunatoare (Varful Mytikas - 2918 m, al doilea ca inaltime din Balcani) (vezi harta 1, extras de la), masivitatea, alura compacta, multele fatade ale muntelui, apropierea de mare si prestanta in relief de la distante deosebit de mari, iata doar cateva din atributele de spectaculozitate care trezesc si astazi senzatii diferite in mintea si sufletul privitorului.
1 Defileul Raului Enipeas
Contactul cu lumea de calcar a acestui masiv legendar s-a facut la jumatatea unui octombrie, atunci cand m-am hotarat sa dau curs ofertei unui prieten de a-l insoti intr-o excursie pe litoralul Vechii Elade, desi m-am lasat convins cu greu pentru aceasta escapada, avand in vedere perioada de extrasezon in care ne aflam. De fapt, ce mi-a suras la aceasta calatorie a fost ideea de a fi cazat intr-o statiune aflata nu departe de oraselul montan Litohoro, poarta principala de acces catre Olimp, munte care se dorea a fi principala mea tinta in acest sejur. Ghidat de informatia culeasa prin inlesnirea internetului, la care s-a adaugat o harta achizitionata din Salonic, m-am decis in data de 12 a lui Brumarel sa descopar, de unul singur, secretele acestui munte inzestrat fiind cu toate cele necesare unei drumetii de 2-3 zile in Lumea Zeilor.
Am ajuns la Litohoro pe la miezul zilei hotarat pe treaba, nu inainte de a prelucra ultimele informatii si materiale obtinute de la punctul de informare situat in interiorul consiliului local. Mica asezare cu cladiri de arhitectura macedoneana, ulite inguste si multe bisericute indicand un ortodoxism profund, reprezinta cea mai facila cale de acces spre Olimpul Superior sau spre plimbari mai lejere in cheile Raului Enipeas.
Pornesc la drum pe o sosea asfaltata care pleaca din dreptul cladirii politiei locale si urca pana la Prionia, o poiana aflata in inima muntelui, la 1100 m altitudine, unde cei tentati de zona inalta isi lasa masinile si pornesc propriu-zis in drumetie. Dupa circa 1 km de mers pe acest drum observ, intr-o curba, un indicator cu inscrisul E4, despre care citisem ca marcheaza un binecunoscut traseu de traversare a Muntelui Olimp, prin defileul raului mentionat. Intru hotarat pe drumul asemanator unui drumeag de carute, iar dupa un urcus de 20 minute cararea se pierde pe o pajiste dominata din loc in loc de arbusti pitici. Incercarile de a descoperi continuarea acestui drum au fost zadarnice, iar prin limbajul semnelor am inteles de la un fermier grec aflat in zona cum ca singura varianta plauzibila pentru a atinge scopul acelei zile era sa urmez soseaua care duce la Prionia, cu gandul ca poate am noroc de vreo masina care sa ma petreaca pe multii kilometri de asfalt.
Urmand aceasta cale vreme de vreo 5 km fara bafta de vreo ocazie, taind si serpentinele ceva de felul dinspre Sinaia spre Cota 1400, am realizat ca tot nu voi ajunge in timp util nici macar la Prionia si ma gandeam ca voi fi nevoit sa ridic cortul pe marginea soselei. Norocul nu m-a ocolit insa si o masina in care erau doi israelieni a oprit, scutindu-ma de rutina acoperirii unei distante de 12 km la pas (era ora 15:30). Si ca tot tacamul sa fie complet, ajuns la Prionia reusesc sa ma sincronizez cu un grup de montaniarzi (2 englezi si 2 greci) care tocmai porneau inspre refugiul de la 2100 m altitudine. Chiar daca ora era inaintata (16:20), iar drumul Prionia - Refugiul A necesita o ascensiune de circa 3 ore, gandul ca voi mai fi cu cineva m-a facut sa-mi intru in ritm foarte rapid, in optimismul dat de compania creata.
Pornim la drum pe o poteca foarte lata, cu trepte din loc in loc, flancati de o balustrada care pare de decor avand in vedere diferenta de nivel modesta, dar care are rol "strategic" pentru turismul organizat zonal. Toata "acuratetea" acestei poteci (latime, balustrada) este menita parca sa atenueze senzatia data de marcajul inadecvat pentru mine (un sistem de numere pe stanci, la intervale foarte rare), obisnuit cu magistralele carpatice. Dupa aproximativ o ora de mers, timp in care am prilejul sa ma informez si despre incursiunile facute de camarazii mei de conjunctura in zone muntoase pornind din Noua Zeelanda pana pe Grampianii Scotiei, parasim padurea pentru o perioada buna de timp si incepem un urcus zigzagat pe o panta cu grohotis si pachete de roci sistoase, aparute la zi. Dupa alte 45 de minute de mers distingem, in amurg, o luminita pe un pisc aflat deasupra brazilor, realizand ca ne aflam foarte aproape de Refugiul A (Spilios Agapitos). Urmeaza un alt urcus prin padure si intr-o jumatate de ora suntem la refugiul cu pricina nu inainte de a admira de la oarecare distanta intr-o poiana locul de aterizare pentru elicopterele care deservesc echipele de salvatori montani, precum si asa-zisul adapost.
Am spus "asa-zisul" deoarece o data ajunsi la refugiu realizam ca acesta este mai mult o cabana de categorie superioara cum nu prea vezi pe la noi la o asemenea altitudine, dotata cu termopane si gresie dar si cu sala de mese, un semineu superb, bucatarie proprie, precum si toate informatiile necesare unui sejur pe Olimp. Cazarea costa la acel moment 10 euro in camere cu paturi suprapuse si asternuturi la discretie (circa 30 locuri, dar la nevoie capacitatea se poate mari), iar camparea langa refugiu in locuri special amenajate costa 4,2 euro/noapte. Un semn al civilizatiei este dat si de obligativitatea de a te descalta si de a te echipa cu o pereche de papuci oferiti de gazde (normalitate la ei, pionierat la noi). In sala de mese te desfata o selectie de tablouri cu diferite ipostaze ale Olimpului si cu cei mai de seama cuceritori ai acestuia, totul pe fundalul semineului imens care te imbie la povesti si o cana de ceai in tihna.
A doua zi pornesc din nou la drum, in aceeasi companie, lucru imbucurator pentru mine in conditiile in care ma aflam de unul singur in zona somitala. Vremea se anunta perfecta, nici urma de nebulozitate, doar dinspre vest apar, sporadic, o serie de nori pufosi, tradand circulatia predominanta a aerului. Dupa surmontarea unei diferente de nivel de 2-300 m dispar ultimii pini si ne gasim in golul alpin, inconjurati de privelisti superbe ale zonei superioare olimpice.
Poteca serpuieste pe un tapsan, lasand in stanga loc privirii spre o creasta secundara, cu piscuri ridicate la 2400 - 2600 m altitudine (Varful Aghios Antonios se detaseaza de la inaltimea celor 2815 metri ai sai), iar in dreapta spre abruptul estic al Varfurilor ingemanate Mytikas - Stefani. Pe la 2800 m altitudine apare un indicator care marcheaza o bifurcatie, cu un sens spre Varful Skolio (2912 m) - al doilea ca altitudine din acest masiv - si altul spre Varful Skala (2866 m), aflat pe ruta de acces spre Varful Mytikas (2918 m), etalonul superior al masivului.
3, 4, 5 Metereze olimpice
6 Deasupra Vaii Enipeas
7 Stefani - Mytikas vazute de pe Varful Skolio
9, 10 Varful Skolio (2912 m) - al doilea ca inaltime din Olimp si al patrulea din Balcani
Urmam a doua ruta, spre Skala si in curand atingem varful, dupa 2 ore 30 min de la startul in aceasta frumoasa zi de ascensiune. Chiar in fata noastra se asterne Megala Kazania, o caldare ale carei dimensiuni depasesc tot ce vazusem pana atunci in Carpati. Este strajuita de versantii verticali ale celor mai inalte varfuri (Stefani - Mytikas - Skolio), care se ridica in semicerc deasupra ei.
Companionii mei fiind pe fuga, ne urnim din loc relativ rapid pentru a atinge si Varful Skolio (2912 m). La 20 de minute departare de Skala, ne aflam pe cel de-al doilea varf ca altitudine din masiv si al patrulea din ansamblul Peninsulei Balcanice (primul loc fiind ocupat de Varful Musala, 2925 m, iar cel de-al treilea de Varful Vihren, 2914 m). Nota: unele surse indica pentru Varful Skolio o altitudine de 2904 m, ceea ce l-ar situa pe un loc 6 in randul piscurilor din peninsula, dupa Varful Stefani (2909 m, Olimp), respectiv Kutelo (2908 m, Pirin).
Trecand peste statistici, observ cum de la aceasta inaltime zona Mytikas - Stefani se vede ca la carte, impresionand prin masivitatea si abruptul versantilor vestici. Impreuna cu trupa de conjunctura ma semnez in cartea de onoare aflata intr-o cutie de tabla si imortalizam momentul, impreuna cu doi croati care ne-au ajuns din urma pe drumul spre Skolio.
11 Impunatorul Mytikas
Pe traseul de intoarcere, in dreptul Varfului Skala, ma separ de grupul de straini in tentativa solitara de a atinge Varful Mytikas, nu inainte de a trezi rumoare in randul celor patru care, ca si mine, fusesera pusi in tema la Refugiul A de impractibilitatea potecii ascendente spre acest varf in conditii de zapada. Cum zapada proaspat asternuta a constituit un alt element de pitoresc pe tot parcursul promenadei mele in zona superioara a Olimpul (peste 2600 m), dupa doar 10 minute din totalul celor 50 care ma desparteau de zenitul acestui munte am ocazia sa ma conving de veridicitatea celor afirmate de catre gazdele refugiului. Astfel, realizez ca ma aflu la baza unei pante cu expunerea foarte mare, iar stratul de omat, desi sub 3 centimetri, face imposibila aderenta pe pantele versantul inclinat.
Putin dezamagit ma intorc si ii ajung din urma pe straini, de care ma despart definitiv in dreptul ramificatiei spre Zonaria si Refugiul Asociatiei Alpinistilor Eleni (SEO), ceilalti intorcandu-se pe aceeasi ruta ca la ascensiune.
12 Zonaria
La ora 12:40 pornesc prin ceea ce se cheama Zonaria, respectiv o portiune care margineste ca o succesiune de brane paralele, in partea de est, peretii abrupti ai zonei Mytikas - Stefani. Dupa 40 de minute de mers pe acest traseu imi sare in ochi un indicator marcand cea de-a doua si ultima cale de acces spre Mytikas, respectiv Culoarul Louki, zona fragmentata si aparent mai abordabila decat traseul anterior. Cu gandul la o a doua tentativa de cucerire a acestui varf ma indrept spre Refugiul SEO (cunoscut si sub numele de Giossos Apostolidis sau Refugiul B). Dupa 20 de minute de la depasirea Culoarului Louki ajung la adapost, nu inainte de a admira, de la departare, Platoul Muzelor, zona care adaposteste atat Refugiul B (destinatia mea) cat si Refugiul C (Hristos Kakalos).
13 O parte din Platoul Muzelor (apare si Chipul lui Zeus)
Acest vast platou, situat la o altitudine medie ce depaseste 2600 m, este strajuit spre vest de Varful Touba (2785 m) iar spre nord de un alt varf de referinta in masiv, in speta Profitis Ilias, cu o altitudine de 2787 m. O chestie interesanta este data de umbra lasata de versantii Toubei pe zona de platforma amintita anterior, chipul lui Zeus parand reliefat in departare.
14 Refugiul Asociatiei Alpinistilor Eleni (SEO)
La refugiu - desi in cursul saptamanii nu exista amfitrioni - gasesc incaperea salii de mese deschisa, avand astfel ocazia sa ma minunez de conditiile existente la o asemenea altitudine (2720 m). Avem pe langa gresie, termopane, mese, banci sau saci de gunoi si o serie de alte surprize: intr-un colt sunt stivuite vreo 15 paturi, iar pe un pervaz sunt pregatite sa potoleasca setea calatorului o serie de pet-uri pline cu apa potabila. Depasind socul civilizatiei imi abandonez mancarea, cortul si toate lucrurile mai voluminoase din rucsac pentru a reintra pe poteca din Zonaria spre Culoarul Louki, nu inainte de a fi martorul unei caderi de pietre pe versant la circa 30 de metri in urma mea, intamplare ce ma sidereaza pe moment. Reusesc sa filmez, partial acest hazard al naturii, multumind divinitatii pentru faptul ca nu am fost la locul nepotrivit cand s-a declansat fenomenul.
15 Culoarul Louki
Ajuns la indicatorul spre Mytikas (40 de minute) incep un urcus abrupt pe panta inclinata, pe o despicatura cu roca friabila, necesitand atentie sporita. Cu gandul ca zapada a mai disparut, data fiind si expunerea versantului spre rasarit, ma indrept increzator spre varf. Dupa circa 20-25 de minute situatia devine din ce in ce mai dificila, doarece pe valcelul umbrit prin care trece si traseul zapada nu este penetrata indeajuns de soare iar prizele se raresc sau devin aproape imposibile pe asternutul de nea care favorizeaza alunecarea.
Acestea fiind datele problemei, la care se adauga valurile de ceata ce deveneau tot mai consistente, concluzionez cum ca acest varf - ca de altfel si Stefani - este imposibil de escaladat sub asemenea auspicii fara o logistica din care nu trebuie sa omitem coltarii, iar un partener de ascensiune este mai mult decat indicat. Resemnat dar multumit de incercare, cobor cu grija pe versantul expus al Mytikasului salutand acest urias ce m-a pus la respect si m-a obligat sa ma abonez la o viitoare excursie in Grecia, intr-o perioada a anului mai convenabila realizarii unei asemenea abordari.
16, 17, 18 Pe Varful Profitis Ilias (2787 m)
Intors la refugiu profit de timpul ramas pana la asfintit pentru a urca pe Varful Profitis Ilias (2787 m), aflat la mica departare. Voi gasi o panorama superba pe varf, dublata de proiectia piramidala a umbrei acestui pisc, asemanatoare Varfului Toaca din Ceahlau. Decorul se lasa intregit de prezenta lacasului de cult construit din lespezi de piatra, pe acest varf, o realizare deosebita in raport cu inaltimea la care dainuieste.
Dupa un somn relativ comod, cu toate ca termometrul din refugiu coborase sub pragul inghetului iar turturii de la stresini sporeau atmosfera glaciala, imi clatesc ochii cu un rasarit superb deasupra Marii Egee dupa care dau o fuga pana pe Varful Touba, din partea nordica a caldarii Megala Kazania. Privelistea este inca o data incantatoare, iar linistea apasatoare este intrerupta din cand in cand de rocile desprinse de pe versantii acestei monumentale depresiuni alpine.
La ora 9 imi iau la revedere de la cochetul refugiu, urmand deviatia care taie Platoul Muzelor spre Refugiul C (Hristos Kakalos), prilej de realizare a unor fotografii superbe pe fundalul Tronului lui Zeus (Varful Stefani - 2909 m).
19, 20, 21 Ipostaze ale Varfului Stefani (Tronul lui Zeus)
Hristos Kakalos este numele unui binecunoscut alpinist elen, primul cuceritor modern al Mytikasului, in anul 1913, insotit fiind de doi cataratori elvetieni. Refugiul care poarta si numele acestui temerar are o istorie mai mult decat interesanta: desavarsit in 1964 pe cheltuiala familiei regale elene, a purtat initial numele de „Regele Paul”, ca omagiu adus principalului donator. Oficial, constructia ar fi trebuit sa serveasca drept resedinta alpina pentru camarila regala, insa scopul indirect a fost edificarea sa in contrapondere cu Refugiul B (SEO), al Clubului Alpin din Salonic, ai carui membri reprezentau Partidul Comunist din Grecia.
22 Zona superioara a Olimpului vazuta din perimetrul Varfului Skourta (2475 m)
23 Petrostrouga
Dupa aceasta incursiune revin in poteca principala in zona pragului ce marcheaza sfarsitul vastului platou prin care tocmai am trecut. Curand urmeaza o coborare accentuata pe o diferenta de nivel de 250 m, apoi poteca serpuieste pe un platou aflat la 2400 m altitudine pentru a atinge un nou apogeu in Varful Skourta (2475 m). De pe acest varf am oportunitatea sa admir pentru ultima oara, in ansamblu, zona centrala, inalta, a Olimpului, lasand in urma nostalgia unor locuri pe care le-am indragit instantaneu. Dupa 30 de minute de coborare sinuoasa de pe Piscul Skourta, acompaniat de o priveliste incantatoare spre Marea Egee si spre Campia Pieriei - adapost a nenumarate statiuni litorale, orase pitoresti si site-uri arheologice de anvergura - poteca intra in padure bifand din loc in loc proeminente montane transformate in puncte de belvedere incantatoare.
Drum de voie pe acest traseu, bine gestionat de un marcaj banda galbena - banda rosie, pana in punctul Gortsia, loc de intersectie cu soseaua Prionia - Litohoro, la circa 10 km departare de respectivul orasel montan.
Pe acest traseu de coborare mai merita mentionata zona Petrostrouga (la 2000 m altitudine) unde apar o serie de spinari de roci dolomitice, impunandu-se in relief ca niste diaclaze (microcanioane). Tot aici se gasesc niste adaposturi temporare (un fel de stane) in caz de vreme nefavorabila, precum si o cabana in constructie, aproape finalizata. De asemenea, mai jos de aceasta zona, la 1680 m altitudine, pe o deviatie bine marcata (10 minute de la poteca principala) apare caverna Ithakisios, candva loc de adapost si creatie al pictorului cu acelasi nume.
In general, Olimpul este un munte accesibil, cu poteci bine definite, menite parca sa compenseze pe unele trasee firavele marcaje, a caror lipsa de continuitate contrasteaza cu turismul bine pus la punct al Greciei. Aceasta situatie nu reprezinta o problema serioasa decat in eventualitatea vremii nefavorabile (ceata) si la altitudini mari. Dar poate ca este si unul dintre farmecele acestui munte, daca luam in calcul faptul ca masivul este relativ necunoscut, indeosebi in zona alpina, lipsita de o cercetare sistematica datorita impenetrabilitatii multor areale.
Cazarea in refugiile - cabane asezate strategic in jurul crestei principale face aproape inutila prezenta cortului, in conditii normale. In ceea ce priveste apa, lipsa izvoarelor - datorata substratului geologic - este compensata de sursele de colectare existente la refugii, unde se afla bazine speciale de inmagazinare a apei provenite din ploaie sau topirea zapezii. Iar daca nu gasesti lichidul vital la liber, cel imbuteliat si la costuri pe masura sigur iti va remedia neajunsul.
Daca vorbim de escaladarea varfurilor centrale, ea se inscrie in apanajul alpinismului in conditii de zapada sau gheata astfel incat sezonul cel mai prielnic de ascensiune pe Varfurile Mytikas - Stefani este iunie - septembrie. Asa ca... mult respect Olimpule!
vezi și Muntele Olimp, 2917 metri, Grecia
vezi toate ascensiunile pe Munții Lumii
Page updated
Google Sites
Report abuse