„Peştera” Ghimelcea

La cateva sute de metri dupa ce se termina asfaltul parasim drumul principal si ne deplasam in aval pe malul drept geografic al micului parau. Este destul de rece si solul este inghetat (foto 1). Traversam pe o punte nu tocmai in cea mai buna stare (foto 2) si imediat ce ajungem pe malul opus ne abatem in urcus, spre dreapta, pe un drumeag. Urcam incet, traversand locuri deschise de unde avem priveliste asupra imprejurimilor. In departare, spre vest, se observa creasta Muntilor Berzunti, cu varfurile sale principale Magura (984 m) si Bulimandru (978 m) (foto 3). Urcam mai departe traversand portiuni intinse si relativ golase, urmand acelasi drumeag (foto 4) spre padurea din fata noastra. Mai incolo drumeagul intra in padure (foto 5), pentru scurt timp; iesim din nou la o portiune mai golasa de unde avem iar priveliste asupra Muntilor Berzunti. Undeva, pe dreapta in sensul de urcus, foarte aproape de drumeagul pe care urcam, intalnim un lac temporar (foto 8).

Urmam mai departe drumeagul si vom observa o creasta pe care o vom urma in urcus spre stanga in foto 9. Desi pe partea dreapta, in urcus, portiunea de deal pe care o traversam este defrisata si soarele lumineaza destul de puternic (foto 10) totusi temperatura se mentine destul de scazuta si asta datorita mai ales vantului.  Urcusul nu este lung si ajungem relativ repede in varful acestui deal si admiram frumoasa padure de fagi in care suntem (foto 11). Pe ultimile crengi jirul de anul trecut mai sta inca agatat.  Coboram pe aceeasi creasta, in directia opusa celei pe care am ajuns aici si ceva mai jos intalnim un alt drumeag pe care ne abatem spre dreapta fata de sensul de coborare (foto 13) dar asta pentru cateva sute de metri pana ajungem intr-un luminis, o portiune defrisata.

Din acea portiune defrisata urcam spre urmatoarea creasta care se vede in fata noastra (foto 14). Aici, ceva mai sus, intalnim zapada, nu foarte mare (foto 15). Aproape de partea superioara a acestei creste, drumeagul nostru se abate spre stanga insa noi vom cobora spre dreapta si ceva mai jos intalnim o stanca interesanta, un conglomerat (foto 16). Printre copaci se observa undeva mai jos si spre sud-est o portiune golasa spre care ne indreptam. Acolo intersectam din nou un drumeag pe care ne inscriem, coborand intr-o mica sa (foto 17). Dupa ce traversam acea sa, urcam spre stanga si ajungem intr-o portiune de abrupt. Aici trebuie sa fim atenti deoarece in stanga noastra in sensul de urcus se afla cativa pereti stancosi destul de mari. Dar traversam si aceasta portiune fara probleme. Ajungem treptat in varful Dealului Ghimelcea (foto 18).

De aici parasim din nou drumeagul pe care am ajuns in varf si ne abatem spre stanga, spre o vale stransa, pe o mica poteca care o traverseaza (foto 19). Urmam apoi spre aval firul acestei vai pana vom observa undeva spre dreapta o noua portiune de abrupt. La baza ei se deschide o mica gura a ceea ce credeam ca este o pestera (foto 20).  Ajunsi la acea gura constatam ca este doar o mica prospectiune geologica, o mica mina. Are lungime de aproape 10 m (foto 21) si este partial inundata (foto 22).

In interior se simte miros de sulf. Iesind la lumina si stand cu fata la acea intrare, in dreapta noastra se afla un mic canion care adaposteste o cascada inghetata (foto 23) si ceva mai la dreapta un perete interesant din punct de vedere al alcatuirii (foto 24).

Parasim aceasta zona urcand inapoi spre poteca pe care am ajuns aici si ne indreptam spre vest, spre o creasta secundara care se desprinde din varful Dealului Ghimelcea. O data ajunsi pe acea creasta o urmam spre nord. Urcam din nou un mic varf urmand aceeasi poteca de creasta si din acel varf coboram spre stanga in sensul de mers pana intersectam un drum forestier (foto 25). Pe acesta vom cobora doar cateva sute de metri, pana ajungem langa albia unui mic parau. Acolo parasim drumul forestier si coboram spre albia paraului, il traversam si urcam pe malul opus, o panta destul de mare (foto 26).

Deoarece fata dealului pe care urcam este expusa din plin luminii solare, este mult mai cald decat in imprejurimi si intalnim cateva viorele (foto 27).  Urcam mai departe si ceva mai sus intalnim o poteca pe care ne inscriem (foto 28). Suntem pe Dealul Carunta si vom urca pana in varful sau.

Urcam mai departe pe o poteca degajata si depasim o mica constructie religioasa (foto 31). Imediat dupa acea constructie se gasesc cateva bancute iar drumul se bifurca (foto 32). Ne abatem pe drumul din stanga imaginii 32.

Nu mai urcam mult si ajungem in varful Dealului Carunta (717 m). De acolo ne abatem spre stanga, urmand poteca de creasta. Incepem coborarea (foto 33). Treptat, mai jos, zapada se rareste pana dispare si apar si alte poteci laterale. Urmam mai departe poteca pe care suntem. Chiar daca ne vom abate pe o alta poteca e bine sa coboram pe valea care ni se deschide in fata, aceasta ducand din nou in satul Stufu. Urmand mai departe poteca pe un picior al dealului, aceasta incepe sa se largeasca si ceva mai jos intalnim urme ale unor TAF-uri.

Mai jos intersectam un drum forestier dar nu il vom urma ci il vom traversa si vom cobora pe o poteca ce urmeaza mai departe un picior al dealului, in sensul indicat in imaginea 34. Poteca devine din ce in ce mai domoala ca panta, cu mult noroi. Uneva mai jos vedem satul unde se termina traseul precum si partea de inceput a traseului, respectiv prima creasta care urca spre stanga in imaginea 35.  Inca putin si ajungem la primele case din satul Stufu (foto 36). De acolo mergem paralel cu albia aceluiasi parau pe care l-am traversat dimineata si in cateva sute de metri incheiem circuitul.

Vasile Bouaru (din Radauti), Marelena si Radu Puscarciuc (din Onesti) sunt trei dintre cei mai prolifici autori ai acestui site. Autorii din Onesti au pus pe internet o descriere a zonei de mai sus la http://www.muntesiflori.ro/duminica-trecuta-52/.

Donează 30 de lei