Vulcani în sistemul solar

Mauna Kea, Olympus Mons, Theia Mons, Tvashtar Paterae. Frumoasele nume ale vulcanilor din sistemul solar. Sistemul solar este plin de lumi pe care se întâlnesc familiarii vulcani.

Mauna Kea, unul din vulcanii care compun insulele Hawaii, este cel mai înalt de pe Terra. De la nivelul mării are numai patru kilometri înălțime, dar, măsurat de la nivelul fundului oceanului are 10 km înălțime. Este cel mai înalt munte de pe Terra și s-a format prin erupții vulcanice care au durat miloane de ani. Este, totodată, un vulcan stins, adormit, ultima erupție producându-se acum 4600 de ani. Astronomii au construit cele mai perfecționate telescope chiar în vârful vulcanului.

Olympus Mons, numit după reședința zeilor din mitologia greacă, este cel mai înalt munte de pe Marte și din sistemul solar. Cu un diametru de 550 km și o înălțime de 25 km (de trei ori mai mare decât a muntelui Everest), vulcanul este cea mai impunătoare formațiune geologică de pe Marte. Viitorii apliniști marțieni vor cuceri cu greu vârful pentru că vor avea de urcat o pantă de 300 km lungime. Dar, odată ajunși sus, se vor simți adevărați zei. De la 25 km altitudine, pe o planetă de două ori mai mică decât Terra, vei avea o priveliște magnifică. Vei putea vedea curbura planetei, ca un adevărat astronaut!

Raiul vulcanologilor este pe Venus. Pe suprafața planetei s-au numărat peste 50.000 de vulcani. Aproximativ 85% din suprafața planetei este acoperită de lavă în vaste „câmpii vulcanice”. Sute de vulcani mari au erupt până acum aproximativ 500 de milioane de ani. Se întâlnesc toate tipurile de vulcani aflați pe Terra dar și vulcani ciudați, cu aspect de „clătită”. Maat Mons este cel mai înalt vulcan de pe Venus, având 8 km înălțime.

Io este locul unde lava creează lacuri fierbinți de sute de kilometri diametru. Lava urcă din interiorul satelitului la suprafață, se răcește și coboară în adâncuri, aducând la suprafață gaze ucigătoare ca dioxidul de carbon și dioxidul de sulf. Din alte locuri, jeturi de rocă topită și gaz ies din suprafață. Jetul se tranformă într-o fântână de particule foarte fine care cad înapoi pe suprafață. Dar, spre deosebire de Terra, erupțiile sunt foarte înalte, lava ajungând până la 500 km altitudine! Motivul este gravitația scăzută a satelitului, ceva mai mic de o treime din diametrul Pâmântului.

Și mai departe în sistemul solar întâlnim sateliți pe care se produc erupții vulcanice reci sau gheizere. Enceladus, un satelit al lui Saturn, este singurul pe care gheizerele sunt încă active. De la polul sud al satelitului izvorăsc jeturi de vapori de apă, etan, acetilenă și amoniac, care alimentează unul dintre inelele lui Saturn. Și pe Triton, unul din sateliții lui Neptun, sunt activi vulcani reci. Majoritatea gheizerelor se află acolo unde lumina de la Soare care perpendicular pe suprafață (adică acolo unde e cel mai cald), semn că Soarele duce la sublimarea gazului și apariția jeturilor vulcanice.

Sunt dovezi indirecte că și pe Europa, Ganymede, Titan și Miranda există gheizere, semn că obiectele din sistemul solar sunt încă active.