Calendarul cosmic - ședința introductivă

octombrie 2012, Adrian Șonka

Pământul și evoluția

Oameni, plante, animale. Vietăți împărțind aceeași planetă. Toți ce despre care ați auzit vreodată și toți cei pe care îi cunoașteți au trăit și trăiesc pe aceeași planetă, Pământul.

Viața a apărut aici datorită existenței apei lichide, iar apa nu ar fi putut exista în această stare dacă distanța Pământ - Soare nu ar fi fost potrivită. O „potrivire” cosmică pentru că nici o altă planetă nu se afla în „zona de optim”, depărtarea de Soare la care apa nu îngheață dar nici nu se evaporă. Planeta noastra s-a format acum 4,6 miliarde de ani dintr-un disc de praf situat în jurul stelei care avea să fie denumită Soare.

Acum 4,5 miliarde de ani un obiect (numit protoplanetă) s-a ciocnit cu Terra, rezultând mii și mii de obiecte care se roteau în jurul acesteia. Cu timpul obiectele s-au unit și au format satelitul planetei, Luna.

Suprafața planetei s-a răcit și solidificat acum 4,1 miliarde de ani, formându-se atmosfera și oceanele. Primele forme de viață erau simple molecule ARN ce puteau să se reproducă. Dar în urma unei perioade în care planeta a fost bombardată de meteoriți acestea au dispărut.

Dar viața a aparut din nou, în oceane, acum 3,5 miliarde de ani. Acolo apar primele forme de viață, molecule capabile de reproducere, iar selecția naturală începe să își spună cuvântul: supravietuiește cel care este capabil să se reproducă mai bine.

Bacteriile încep să formeze organisme mai complexe care expiră oxigen. Acesta este eliberat în atmosferă iar aceasta se schimbă. Totul a început acum 2,5 miliarde de ani și a continuat până acum 500 de milioane. Acum aproximativ 900 de milioane de ani apar primele organisme destul de mari pentru a putea fi văzute cu ochiul liber, care evoluează timp de 400 de milioane de ani. Atmosfera capătă stratul de ozon iar uscatul devine locuibil, ferit de radiația ultravioletă a Soarelui. Tot atunci apar primele plante de uscat din care vor evolua arborii.

Apar coloniile de bacterii, atașate de fundul oceanelor. Părți diferite ale acestora aveau funcții diferite. Acestea dezvoltă tentacule pentru a putea aduce hrana în gurile primitive. Puii lor se puteau deplasa prin apă dar în faza adultă se lipeau la loc de fundul oceanelor. Apar branhiile folosite la captarea hranei.

O parte din aceste ființe au rămas să înoate libere prin oceane și au dezvoltat un fel de coloană vertebrală. Acum 500 de milioane de ani strămoșii noștri erau pești fără gură care filtrau hrana prin orificii speciale. Cu timpul au dezvoltat ochi și mandibule, iar branhiile au început să fie folosite la respirație. Peștii au început să se mănânce unii pe alții iar cei care puteau înota rapid dețineau supremația apelor.

In unele locuri mlaștinile secau vara iar peștii au dezvoltat plămâni pentru a putea respira până veneau ploile. Uneori mlaștinile rămâneau secate și peștii au căpătat posibilitatea de a se deplasa până în locurile cu apă. Ne aflăm acum 400 de milioane de ani când au apărut primii amfibieni.

Aceștia depuneau ouăle în apă dar o invenție a evoluției avea să schimbe totul. Ouăle au căpătat coajă dură iar amfibienii au început să le depună pe uscat unde nu se aflau prădători. Apar reptilele și broaștele țestoase. Multe din reptile nu s-au mai întors în apă și așa au apărut dinozaurii. Unii au dezvoltat pene care îi ajutau la zobruri scurte. Strămoșii actuali ai dinozaurilor sunt păsările. Dar dinozaurii au dispărut acum 65 de milioane de ani când o cometă imensă s-a ciocnit cu Pământul.

Au rămas în urmă mici animale a căror pui creșteau în interiorul lor. Puii trebuiau învățați să supraviețuiască, iar în urma acestei nevoi a crescut și creierul. Acești mici șoricei sunt strămoșii tuturor mamiferelor. O parte dintre aceștia s-au adaptat să trăiască în arbori și au dezvoltat curiozitate, vedere stereoscopică, dexteritate și creiere din ce în ce mai mari. Babuinii și maimuțele provin din aceste animale, iar strămoșii noștri sunt maimuțele.

O parte din ele au început să meargă drept, eliberându-și mâinile pentru a le folosi a experimenta și a construi. Au devenit din ce în ce mai inteligente și au început să vorbească. Multe alte ramificații au dispărut iar noi suntem cei care au supraviețuit.

Scurtă istorie a Universului

În 3,5 miliarde de ani viața a evoluat de la simple celule până la noi. În arborele evoluției sunt multe alte milioane de ramificații care au creat fauna actuală. Este cazul să ne amintim și de experimentele nereușite, sute de milioane de ființe care au pierdut lupta cu evoluția din nenumărate motive.

Istoria Universului într-un an calendaristic

Universul a apărut acum 13,7 miliarde de ani. Galaxia la câteva sute de milioane de ani după, iar Soarele după alte 8 miliarde de ani. Imediat după Soare s-a format sistemul solar, planetele nefiind altceva decât rămășițe din materia din care s-a format Soarele. Citim „13,7 miliarde de ani” dar nu putem concepe o asemenea perioadă de timp. Ce înseamnă 5 miliarde de ani? Sau 5 milioane? Ca ființe ce trăiesc în medie 70 de ani, o clipită cosmică, nu putem înțelege perioadele imense de timp în care se fomează obiectele cosmice.

Dar dacă am reduce istoria Universului la un an? Atunci am avea luni, săptămâni, zile și ore, repere după care ne trăim viața.

Universul a apărut pe 1 ianuarie. Galaxia pe 24 ianuarie iar sistemul solar pe 9 septembrie. Universul a trăit mult și bine fără noi. Timp de nouă luni s-a descurcat fără plăpândele ființe numite oameni.

Istoria Universului comprimată într-un an

Atmosfera planetei noastre a devenit respirabilă abia pe 1 decembrie. Luna decembrie este cea mai aglomerată din an iar motivul nu este Crăciunul. Planetele de uscat au apărut pe 19 decembrie iar reptilele după patru zile. Dinozaurii încep să trăiască pe 25 decembrie. Supraviețuiesc numai cinci zile pentru că o cometă s-a ciocnit cu Pământul.

Pe 31 decembrie apar primatele, iar strămoșul nostru direct pe 31 decembrie ora 23, minutul 58, secunda 58. Acum 1 minut și două secunde în calendarul cosmic.

Nu este cazul să ne amăgim. Suntem nou veniți în Univers. Istoria de la vechii greci și până în prezent ocupă ultimele cinci secunde din calendarul cosmic!

------

Material de Adrian Șonka, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, www.astro-urseanu.ro

Calendarul cosmic este o idee a lui Carl Sagan