Stelele care formează constelațiile par că au legătura una cu alta. Cum se poate ca trei stele de aceeași strălucire, aliniate (centura lui Orion), sa nu fie chiar una lângă alta?
Se poate. Se poate pentru că stelele au mărimi și luminozități diferite. Se poate pentru că stelele sunt situate la depărtări diferite în spațiu. Chiar dacă nouă ne par aliniate ele pot fi situate la sute și mii de ani lumină una de alta.
Pentru a verifica dacă stelele din constelații se află chiar în același loc din spațiu vom face câteva călătorii până la unele. Cunoaștem distanța până la aproximativ 100.000 de stele iar printre acestea se află și cele observabile cu ochiul liber (cele care formează constelațiile).
Vom vedea că dacă te îndepărtezi de Soare constelațiile se deformează. Cu cât pleci mai departe cu atât constelațiile își schimbă mai mult forma, devenind la un momentdat de nerecunoscut. Motivul este simplu: stele mai apropiate de Soare își schimbă poziția pe cer dacă se modifică locul de observare.
Zborul până la o stea se desfășoară astfel: plecăm de la Soare, ajungem până la steaua respectivă, o ocolim și ne întoarcem acasă. De la steaua vizitată se va putea vedea și Soarele.
1. Zbor până la α Centauri (Rigil Kentaurus)
α Centauri (Rigil Kentaurus) este foarte apropiată de Soare (4,3 ani lumină). De acolo constelațiile arată aproape la fel ca de aici. În plus, în constelația Cassiopeia se află Soarele, destul de strălucitor (magnitudinea 1).
2. Zbor până la Sirius și înapoi
Până la steaua Sirius (aflată în Canis Major) sunt numai 8,6 ani lumină. Constelațiile se văd aproape la fel. Steaua Procyon (din Canis Minor) se află la numai 3 ani lumină depărtare. Soarele se află în constelația Hercules și are magnitudinea 2.
3. Zbor până la Vega și înapoi
Până la Vega lumina face 25 de ani. Observate de acolo constelațiile se modifică destul de mult. Soarele este la limita vizibilității cu ochiul liber (magnitudinea 5,1). Pe cerul Vegăi, Soarele se afla foarte aproape de steaua Sirius.
4. Zbor până la Regulus și înapoi
De la 77 de ani lumină depărtare de Soare, constelațiile nu se mai recunosc. Pentru că stelele care compun constelațiile se află la depărtări diferite, privite din alt unghi constelațiile se deformează. Soarele nu se poate vedea cu ochiul liber, având magnitudinea 7. Să sperăm că Regulus-sienii au inventat luneta.
5. Zbor până la Pleiade și înapoi
De la această depărtare constelațiile nu se mai recunosc. Pleiadele însă, sunt stele care s-au născut în același loc și timp, la 375 de ani lumină de Soare. Soarele are magnitudinea 10,4.
6. Zbor până la Betegeuse și înapoi
Steaua supergigantă Betelgeuse (alfa Orionis) se află la 600 ani lumină depărtare de noi. Nu multe stele care formează constelațiile pământenilor sunt atât de îndepărtate. Soarele are magnitudinea 10,7.