Palma - Ciumârna, iarna, Munţii Obcina Mare

Paul Ciumârna.  Foto, Ică Giurgiu.

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 


La începutul lui 2016 am parcurs un traseu uşor şi frumos în Munţii Obcina Mare, în zona satului Ciumârna. Ca punct de plecare am ales locul numit Palma sau La Palma, pe care l-am mai atins pe traseele din aceşti munţi, ultima dată aici.

Pornim din dreptul monumentului care seamănă cu o palmă, spre nord, pe traseul pe care l-am marcat cu bandă roşie, nu înainte de a privi spre înapoi, către sud, unde observăm drumul 17A care face legătură între satele Suceviţa (sensul spre stânga în imaginea 1) şi Ciumârna (spre dreapta în imaginea 1). Spre releul din imagine am continuat porţiunea din creasta Obcinii Mari descrisă la.

Pădurea din dreapta noastră, în sensul de mers, arată feeric după zăpada care s-a depus cu o seară înainte (foto 2). Spre stânga este o imensă poiană pe unde vom coborî şi noi dar după ce vom mai parcurge câteva sute de metri. Imediat după monumentul din beton se vede o cabană părăsită iar în dreapta ei şi ceva mai sus, drumul de creastă, cel marcat cu bandă roşie (foto 3). Pe acesta ne vom încadra. Străbatem doar câteva sute de metri (foto 4) şi, deşi vremea este destul de mohorâtă, neavând vizibilitate până foarte departe, peisajul este de basm. Întâlnim un drumeag care se abate spre stânga faţă de sensul de mers, drumeag pe care vom coborî şi noi spre valea unui mic pârâu, părăsind traseul de creastă care este spre dreapta în imaginea 5. 

1

                         2

3

                             4

5

Drumeagul coboară spre o curbă a unei serpentine a drumului asfaltat care duce spre satul Ciumârna. Ne abatem însă în coborâre uşor spre dreapta, trecând pe lângă o stână părăsită (foto 6). Foarte puţin mai jos întâlnim un alt drumeag, pe care parcurgem doar câteva zeci de metri apoi îl părăsim şi pe acesta urmând versantul drept geografic al pârâului amintit, vale care este destul de adâncită. Pe drumeagul pe care tocmai l-am părăsit am început traseul descris la. Parte din acest traseu se vede în plan secund în imaginea 7, pe lângă gardul care se află mai jos de liziera pădurii şi pe curba de nivel.

                            6

7

Nu departe de noi se vede un grup de case izolate (foto 8). Trecem pe lângă un grajd care pare să fie şi el părăsit (sau poate doar în această perioadă a anului este părăsit) şi ajungem pe marginea superioară a unei râpe destul de adânci care seamănă cu o peninsulă, formată prin unirea a două pâraie, cel pe care am ajuns până aici şi un afluent al său. Coborâm în acea râpă, cu grijă şi urcăm pe malul opus de unde ne abatem spre vale pe lângă un gard din bârne (foto 9). Ajungem într-o frumoasă poiană unde găsim o potecă pe care o vom urma strict (foto 10).

                                8

                           9

10

Depăşim câteva stânci de mici dimensiuni, cu câteva găuri interesante, probabil săpate de om (foto 11) şi depăşim un alt mic afluent, îngheţat, al pârâului principal. Poteca se lărgeşte, brazii sunt acoperiţi cu zăpadă (foto 12). 

                             11

12

                             13

14

                                                                                                       15

16

 Coborâm mai departe, peisajul rămânând la fel de atrăgător (foto 13). Din loc în loc brazii par să se unească iar frumuseţea peisajului sporeşte (foto 14). Încă puţin şi ajungem la capătul dinspre amonte al unui drum forestier pe care îl vom urma până în satul Ciumârna (foto 15). Munţii se îndepărtează puţin iar valea devine mai largă (foto 16). Ceva mai la vale soarele îşi face apariţia pentru scurt timp şi ajungem şi la o intersecţie. Ne vom abate pe drumul din stânga, în coborâre (foto 17). Drumul din dreapta urcă spre o splendidă poiană unde sunt câteva case izolate, locuite permanent. Mai jos pârâul curge foarte aproape de drumul forestier pe care coborâm (foto 18). Auzim lătrat de câine, înseamnă că satul este aproape. Temperatura este destul de scăzută, gerul se simte destul de tare iar pârâul este îngheţat (foto 19). 

17

                              18

19

Undeva spre stânga şi mai sus, în sensul de mers, zărim primele case din Ciumârna. Pe partea dreaptă depăşim o interesantă alunecare de teren unde pietrele par să fie aşezate după o logică umană însă totul este doar logica naturii (foto 20). După aceasta zărim ultimile case înainte de a ajunge din nou la drumul 17A unde terminăm traseul, după 2 ore (foto 21). 

20

                            21