Peşteri şi avene mari la Obârşia Cloşani, Munţii Mehedinţi

După ce coborâm la liber puţul strâmt, adânc de 5 metri, întâlnim pârâul subteran, sosind din dreapta, dintr-o galerie joasă, lungă de 10 metri (vezi imaginile 5 şi 7). Am pătruns într-o diaclază înaltă, largă de 1-2 metri, pe care înaintăm după firul apei. Pe scurte porţiuni pârâul dispare în sorburile din podea, apoi apare din fisuri impenetrabile. Tavanul prezintă în unele locuri aspecte ale unui fost tub de presiune; există porţiuni pe care tubul de presiune iniţial se individualizează într-o galerie superioară independentă. Unica galerie laterală, fosilă, care se întâlneşte în această zonă, se termină după 30 metri.

La aproximativ 80 metri de la intrare, apa părăseşte definitiv Galeria de Acces, adâncindu-se într-un canion cu pereţi extrem de apropiaţi. După dispariţia apei suntem obligaţi să trecem, cu dificultate, printr-o diaclază lungă de 9 metri, nu mai largă de 25-30 cm. Apoi ne găsim pe buza unui puţ pe care-l depăşim în şpraiţ, la fel şi pe cel următor şi ajungem la o bifurcaţie. La dreapta porneşte o galerie destul de largă şi înaltă (2 x 3 metri), săpată sub presiune; după un scurt parcurs accesul este împiedicat de colmatajul masiv.

De la bifurcaţie la stânga avansăm târâş pe un tub de presiune care duce într-o săliţă unde se află un puţ înfundat cu bolovani, de la baza lui auzindu-se, la viituri, apa.

Din săliţă, escaladăm, cu ajutorul unui coechipier, o treaptă de 3 metri, surplombată şi intrăm în Galeria Gururilor, largă de 2-3 metri şi înaltă de 4-5 metri. Ocolim cu uşurinţă un puţ adânc de 11,5 metri, cu baza inundată, dar suntem obligaţi să coborâm pe scăriţă puţul de 7,9 metri care urmează şi ocupă întreaga lăţime a galeriei. De pe peretele opus celui pe care am coborât se scurge zgomotos un fir de apă, care dispare într-un alt puţ, de 4,2 metri, cu baza inundată; acolo se atinge adâncimea maximă a peşterii, -18 metri faţă de intrare, aceeaşi cotă negativă ca şi la baza puţului de 11,5 metri din Galeria Gururilor. O escaladă dificilă, realizată de Dan Nanu, pe peretele pe care curge apa, a condus în prelungirea Galeriei Gururilor.

Revenim în Galeria de Acces, la cele două puţuri peste care s-a trecut la venire; coborâm, la liber, prin oricare din ele şi ajungem la cursul subteran, dispărut puţin mai în amonte. În sus, pe apă, suntem opriţi de o cascadă care cade dintr-o fisură impenetrabilă. În aval urmărim apa pe aproximativ 60 metri, printr-un meandru foarte strâmt, până la un târâş activ (cota -18 metri); Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu au lucrat în acest loc la un decolmataj, dar galeria s-a dovedit impenetrabilă. Cu aceste galerii explorate, peştera avea 500 metri lungime totală. Cartarea a fost realizată de Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, Dan Nanu, Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu; sinteza datelor, Horia Mitrofan.

În aprilie 1978, echipa compusă din Tarquinius Vădeanu, Silviu Ianoş, Adrian Ianoş, Marian Dumitrache şi Daniel Şoiman a continuat explorarea cavităţii. S-a avansat, prin decolmatare, cam 2 metri în zona punctului D. Urcarea unui horn de 3 metri, situat deasupra puţului de la intrare, a permis parcurgerea unei reţele de galerii lungă de 55 metri. Dezvoltarea peşterii devenea 556 m, denivelarea urca la 23 (-18; +5) metri. Horia Mitrofan şi Tarquinius Vădeanu au întocmit şi profilul galeriilor parcurse (imaginea 7).

În evoluţia peşterii se pare că se pot separa două faze majore de drenaj, care au funcţionat succesiv în timp, fiecare din ele fiind afectată de captări (imagini 5 şi 7). În prima fază apa intra în peşteră prin Galeria Gururilor, apoi trecea prin Galeria Colmatată. Pe Galeria Gururilor s-au produs ulterior trei captări succesive, prin puţurile din lungul ei.

Apoi, prin adâncirea văii de suprafaţă, ponorul spre Peştera de la Cheia Comoriştii a rămas suspendat, apa pătrunzând în peşteră pe Galeria de Acces. De aici se drena prin Galeriile Laterală şi Colmatată. Activul a fost în cele din urmă captat spre actualul nivel inferior.  

6. Avenul de sub Vârful Godeanu (figura 8) 

Pentru a ajunge la el se suie pe poteca de pe Cracul cu Via (vezi harta/ figura 11), apoi, după dispariţia potecii, se urcă direct printre lapiezuri şi tufe de liliac, pe muchia cracului, până se intră în pădurea de fag. De la limita ei suim în continuare, în diagonală spre dreapta, aproximativ 50 metri diferenţă de nivel. Gura avenului (4 x 3 metri) se află la 930 metri altitudine, parţial acoperită de o streaşină de rocă, într-o pădure rară de fag; nu poate fi văzută decât din susul pantei (imaginea 9). 

7. Ponorul din Crovul lui Darap 

Trecând din Obârşia Cloşani în satul Godeanu, în stânga drumului, chiar în sat, se observă câteva doline, una fiind numită Crovul lui Darap. În peretele ei se deschide gura de 0,7 x 1 metru a unei cavităţi de 10 metri dezvoltare, care coboară 2 metri. Galeria este înaltă de aproximativ 4 metri, largă de 0,8 metri, dezvoltată pe o diaclază şi colmatată cu bolovani. Ponor la precipitaţii mai consistente, descoperit şi explorat de Ică Giurgiu. 

8. Avenul Drumului de la Godeanu (figura 10) 

Situat la aproximativ 3,5 km în amonte faţă de satul Obârşia Cloşani, la ieşirea din satul Godeanu pe şoseaua spre Băile Herculane, pe dreapta drumului. Aven de 12,5 metri adâncime, 21 metri dezvoltare, rest al unei cavităţi distruse în mare parte cu ocazia lucrărilor de modernizare a căii auto. Gura fusese acoperită cu pământ basculat, dar s-a redeschis în 1977, prin prăbuşire. 

Numit de localnici Peştera Drumului de la Godeanu, debutează cu o sală de 5 x 6 metri, înaltă de până la 6 metri, cu planşeul acoperit de grohotiş şi pământ basculat. Pereţi acoperiţi în cea mai mare parte cu crustă de montmilch, groasă de 2-3 cm. Speleoteme. Scăriţa de abordare a puţului final trebuie legată, din cauza locurilor instabile, tocmai de bolovanii de la intrare; la baza puţului sunt şanse de continuare, dar trebuie o rangă de 2-3 metri lungime pentru spargerea unor carene care blochează trecerea. Cartare: Tarquinius Vădeanu, Silviu şi Adrian Ianoş; desen, Tarquinius Vădeanu.  

                                                   11

Bibliografie

[1] P.A. Chappuis, R. Jeannel (1951) - Enumération des grottes visitées, 1927-1948, 8-e série, Biospeologica, LXXII

[2] Vasile Decu, Anca Decu, Marcian Bleahu (1967) - Grottes d’Olténie explorées de 1959 à 1962, Ed. CNRS, Paris

[3] Horia Mitrofan, Ică Giurgiu (1978) - Explorări în zona Obârşia Cloşani, Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 5, 1977-1978, Bucureşti

[4] Tarquinius Vădeanu (1979) - Expediţie la Obârşia Cloşani, Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 6, 1979, Bucureşti

vezi şi

Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii

Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, 556 metri lungime totală

Explorări în peșterile și avenele de la Obârșia Cloșani

Anul 2019. Stiam de stalagmitul suspendat de vreo 3-4 m inaltime, undeva spre jumatate in adancime de deschiderea putului mare de 56 m. S-a facut o balansare spectaculoasa de catre Ionut Pustiul care s-a apropiat foarte mult de stalagmit si a vazut ca din pacate totul se inchide in acea zona. În poza cu stalagmitul suspendat se vede pe stanga si capatul mainii curente. (de la)

Donează 30 de lei