Brâul Mare al Morarului, Munţii Bucegi
Radu Hera (Bucureşti)
Nu este unicul brau care strabate muntele insa este cel mai lung si permite, in decursul a 2-3 ore, sa facem cunostinta cu tezaurul de bogatii alpine. Punctul de acces cel mai lesnicios este Valea Cerbului, pe care urcam dinspre Busteni, timp de 3-4 ore pana la intrarea in Brau. (vezi harta de detaliu la)
Poteca cu banda galbena de pe Valea Cerbului, dupa ce iese la gol, strabate in lung Poiana La Piatra Parlita, aflata la altitudinea de 1610 m, unde primeste pe stanga cum urcam Valea Caprelor, pe care o identificam usor dupa hornul sau vertical. Urmatorul fir este Valea Priponului, caracterizata printr-o grota in punctul de confluenta cu Valea Cerbului. Prindem sa urcam pieptis marea ruptura de panta numita Priponul Vaii Cerbului si, dupa 15 minute din poiana, ajungem la marginea unui prag in punctul in care spre stanga se desprinde poteca spre Valea Priponului (circa 1735 m altitudine).
De aici, in urcus usor, trecem pe malul opus al vaii, deci pe versantul Morarului, iar putin mai sus, in dreptul confluentei Vaii Cerbului cu Valea Caldarilor, aflata pe cealalta parte, parasim poteca marcata si prindem spre dreapta un hatas foarte vizibil care dupa cativa metri ne conduce in Braul Mare al Morarului.
Braul, la inceput putin inclinat si cu iarba, este destul de larg si ne poarta in urcus din ce in ce mai sustinut pe fata sudica a muntelui. Treptat, locurile devin mai abrupte, nefiind niciodata cu adevarat periculoase ci mai degraba emotionante. Frumusetea peisajului compenseaza efortul si, avand totusi grija la fiecare pas, distingem in peretii pe sub care trecem detalii pe care din vale de abia le ghiceam. Mici grote, pereti in miniatura, ace si colti mai mari sau mai mici se succed cu eleganta.
Traversam doua fire mai adanci, Sistoaca Dracilor si cea Rosie (pe care o identificam usor dupa culoarea caramizie a rocii). In continuare, dupa un urcus din ce in ce mai pronuntat pe fete de iarba si mici lespezi lustruite de ape, hatasul - uneori mai putin vizibil, alteori mai larg - depaseste un umar inierbat (care se distinge si din vale) si patrunde intr-o zona mai deschisa unde Braul trebuie urmat pe sub pereti in ciuda tentatiei de a o taia pe fete de iarba. Strabatem locuri incantatoare, traversam Sistoaca Fantanitei, iar putin mai jos de noi se afla un mic izvoras, Fantanita Morarului.
Dupa un ultim urcus pronuntat iesim in creasta, la altitudinea de 2120 m, unde o cruce de fier ne mai domoleste entuziasmul.
Facem un scurt popas, dupa un parcurs de circa o ora si mai bine, timp in care am urcat aproximativ 400 metri. Un tur de orizont se impune. Spre sud distingem imensul perete al Costilei in care observam in toata maretia lor Valea Caldarilor - cu aspect inierbat si larga, Priponul - care se ingusteaza ca o palnie si Valea Caprelor - stancoasa si agresiva mai ales in portiunea inferioara, despartite de creste salbatice si impunatoare.
Spre nord privirea ne este atrasa de versantul sudic al Bucsoiului, cu Creasta Balaurului si Braul Bucsoiului facandu-ne sa visam la alte ture.
In stanga, Creasta Ascutita continua spre Omu (vezi) iar in fata putem distinge amanunte ale Vaii Morarului precum si aspecte ale drumului pe care-l vom urma in continuare.
In sfarsit, spre est, Valea Prahovei, iar in spate Muntii Baiului inchid zarea intr-o nota odihnitoare.
Ne angajam in continuare pe traseu, care acum si-a schimbat total aspectul, iarba facand loc stancilor si jnepenilor. Intalnim incepand de aici pana in vale o mica sageata rosie si - din cand in cand - un indicator rudimentar, dar binevenit, format din doua lemne inchipuind o sageata.
In coborare continua si repede, hatasul strabate fata estica a muntelui trecand pe deasupra Vaii Bujorilor (pe al carui fir cu vegetatie putem cobori in drumul marcat dintre Poiana Costilei si Pichetul Rosu).
Dupa ce trecem pe deasupra Portitei Morarului, Braul se angajeaza pe fata nordica a muntelui, traverseaza Valea Poienii (grad de dificultate 2A), prima mare vale din Morarul si, in curand, dupa ce trecem pe deasupra Valcelului Tancurilor, ajungem sub Colti, care, priviti de aici arata foarte impresionanti.
Calauziti de hatas si de mica sageata, urcam si coboram strecurandu-ne printre jnepenii care bareaza calea, avand grija sa nu pierdem drumul. Intersectam pe o portiune ingusta Rapa Zapezii (grad de dificultate 2A), la altitudinea de 1960 m, chiar sub confluenta firelor ei de obarsie: Rapa Mare si Rapa Crucii.
Tinutul este foarte salbatic si stancos. Hatasul, dupa ce trece pe la baza unor pereti, intretaie Rapa Mica si dupa un scurt parcurs trece prin jnepenis spre Valea Adanca (grad 1A). Mentionam ca la traversarea vailor amintite putem intalni limbi de zapada chiar si in plina vara, fapt care solicita atentie.
Intre timp Braul a mai pierdut din inaltime, intretaie Valcelul Morarului la circa 1920 m si - atenti la hatas si la sageata care este mai rara acum - ajungem dupa un parcurs din ce in ce mai putin inclinat, printre tufe si jnepeni, in firul Vaii Morarului, la capatul unei ore si jumatate de mers din creasta.
Pe malul opus descifram Braul Bucsoiului, iar aici ia sfarsit traseul nostru, la circa 1850 metri altitudine.
Pentru a cobori in poteca marcata ne mai trebuie un efort de o ora, timp in care trecem peste saritorile vaii, iar din poteca cu triunghi rosu putem sa ne alegem pentru inapoierea la Busteni una dintre variantele marcate.
Putem de asemenea sa continuam ascensiunea spre Varful Omu urmand firul sau coastele Vaii Morarului, circa 2 ore.
Traseul descris este cotat cu gradul 1A, fiind astfel incadrat in categoria celor usoare din punct de vedere al dificultatilor alpine; trebuie totusi sa avem in vedere ca locurile sunt salbatice si neumblate. Din rucsac nu trebuie sa lipseasca o cordelina pentru asigurare, iar grupul trebuie condus de un om obisnuit cu rigorile alpine.