Munţii Retezat, marcaje noi în anul 2012
Eugen Vlădăreanu
In anul 2012 starea multor marcaje este proasta sau foarte proasta, in special pe traseele de legatura, mai putin frecventate. Numarul sagetilor indicatoare cu destinatiile si timpii necesari parcurgerii este extrem de deficitar. Acest lucru neplacut este resimtit in special de strainii care viziteaza masivul. Unele marcaje (chiar si banda rosie) sunt invechite sau deficitare si lipsa lor pe vreme nefavorabila, ceata sau pe timp de seara poate creea probleme de orientare pentru necunoscatori sau nou-veniti. Placutele indicatoare ale celor mai importante varfuri sunt in avansata stare de degradare. Fara a exagera, starea si calitatea marcajelor este incompatibila cu statul Retezatului de Parc National.
Traseul de creasta care porneste de pe Varful Custura (2457 m) spre est, peste Vf. Marii si Vf. Gruniu, este acum exclusiv marcat cu cruce galbena, banda rosie fiind vizibil acoperita de marcajul inainte mentionat (fata de harta Muntilor Retezat 2010, vezi).
Pentru cei care vor sa coboare direct din creasta spre Taurile Custurii, exista o iesire nemarcata, dupa ce coboram in saua de dupa Vf. Marii. Coborarea este destul de abrupta, chiar dificila in unele locuri, intrucat pietrele nu sunt foarte fixe si pe alocuri sunt acoperite cu vegetatie. Aceasta iesire conduce la baza unui prag din marea caldare pe fundul careia se afla Lacul Ciumfu Mare. Pentru Taurile Custurii se face stanga [nord-vest], prin marea de bolovani.
Din Saua Custurii la Stana din Rau ajunge doar un singur marcaj, triunghi albastru. Marcajul triunghi albastru trece prin zona de campare (se afla pe un stalp), la aproximativ 50 metri de refugiul Salvamont, apoi traverseaza apa, continuand de-a coasta prin padure pana pe sub Muchia Lancita, fara insa a exista o sageata care sa indice destinatia finala ori timpul necesar de parcurs in acest sens. Exista, de altfel, pericolul sa se creada ca acest TA duce catre Taul Tapului (asa cum eronat mi s-a indicat). Confuzia apare pentru ca, din acelasi loc de unde TA traverseaza Raul Barbat porneste si traseul spre Taul Tapului (marcaj punct rosu), a carui observare a fost una pur norocoasa. Existenta marcajul PR nu e semnalata nici langa refugiul Salvamont, nici in poiana, nici macar pe stalpul cu TA. Insa, dupa ce traversam apa in locul mentionat, marcajul apare pe o piatra, sub forma unei sageti rosii orientata spre stanga, apoi PR apare pe copaci, traseul continuand prin padure, in directia opusa celui cu TA. Inca de la inceput, marcajul invechit si neaplicat pe un fond alb este aproape insesizabil pe trunchiurile copacilor (scorojite de scoarta) sau pe pietre si este invizibil seara. Poteca urca din greu pe pantele cu pamant, destul de pronuntate initial. Desi marcajul e rar prin padure si deficitar in zona de gol alpin, vom deduce usor poteca daca vom urmari cu atentie micile momai, prezente (din fericire) pe tot parcursul traseului, pana in Caldarea Taul Tapului. Si cu toate aceste momai, avem sanse mari sa ne ratacim daca ne prinde seara prin padure, chiar si la lumina frontalelor.
Cei care vor sa iasa in creasta pornind de la Taul Tapului (unul dintre cele mai curate lacuri din Retezat) au la dispozitie, conform lui Emilian Cristea, doua variante care se termina la fiecare din capetele Portilor Inchise (pe Hornul Tapului si iesirea in Saua Lacului). Precizez ca, desi pare mult mai abrupta si neprimitoare (prin panta mare, inierbata), cea de-a doua iesire ascunde o poteca destul de bine conturata, care urca in serpentine scurte, pe sub peretele inierbat din stanga iar parcurgerea celor aproximativ 250 metri diferenta de nivel devine extrem de rapida.
Din Saua Lacului, marcajul BR [invechit] apare pana in Saua Vf. Mare si apoi mai sporadic pana la baza serpentinelor care urca spre Vf. Mare, lasand loc mai mult TR care continua spre Lacul Gales. In Caldarea Gales nu exista indicator de despartire al celor doua marcaje, BR fiind foarte veche si slab aplicata pe bolovani. Continuand intuitiv, se ajunge la un stalp ruginit si apoi, spre vest, dupa traversarea bolovanilor, se intra intr-o alta poteca marcata mai bine, care urca de la Gales. De aici BR este mai vizibila, insa pe vreme de ceata putem sa ne pierdem usor in marea de bolovanisuri de sub Zanoagele Galesului.
Ramificatia spre Vf. Bucura I pe banda rosie, care se face din traseul care urca prin Poarta Bucurei, pe la Taul Portii [marcaj BG] coteste brusc, fiind semnalizata doar printr-o sageata aflata pe o piatra. Stalpul de mai sus este invizibil pe ceata.
Conform unor surse Salvamont, se doreste sa se marcheze un traseu care sa faca legatura Lacul Bucura - Muchia Slavei - Taul Rasucit - Lacul Zanoaga, actual drum ciobanesc cunoscut sub numele de Drumul Magarilor. Desi Salvamontul nu recomanda utilizarea lui pana la marcarea oficiala, deoarece traverseaza o serie de poieni, printre jnepenisuri, cu risc de ratacire (in special daca se vine dinspre Lacul Zanoaga), o buna portiune este deja „marcata” cu momai, pana in apropierea unei stane parasite (loc cu potential de ratacire), urmand ca apoi, prin stanga sensului de mers, sa se ajunga in Caldarea cu Taurile Urat si Rasucit. Cei care il vor urma totusi, trebuie sa aiba in vedere sa nu se abata prea devreme pe drumul spre stanga, chiar daca acesta pare foarte clar, deoarece aparenta poteca se infunda fie in Caldarea Lacului Judele fie pe sub poalele Muchiei Ascutite (experienta traita personal). Acest traseu in pregatire va scurta cu mult interventiile Salvamont pentru cei care, pentru a ajunge la Bucura dinspre Zanoaga, prin Slavei, aleg acum lungul drum pe la Crucea Traznitului, de unde recuperarea este mai dificila.
In concluzie, in Masivul Retezat se impune o revigorarea de urgenta a marcajelor existente si o imbunatatire substantiala a indicatoarelor pentru a elimina senzatia de nepasare si delasare, incompatibila cu statul de „unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale ale lumii” (si nationale pe deasupra).