Cabana Pietrele, Munţii Retezat, incendii devastatoare
Corpul principal, ars în ianuarie 2007. Foto Ică Giurgiu.
Nicolae Timar
Prima asezare turistica de pe Valea Pietrele a fost o casa de adapost si vanatoare, in locul acum denumit, dupa vechii turisti, Casa veche; dupa unii autori de ghiduri turistice ale Retezatului aceasta poiana a fost rebotezata ca Poiana Soarelui.
Asezata la o altitudine de 1550 metri, casa de adapost Pietrele era construita din lemn, pe fundatie de piatra; urmele fundatiei se mai pot vedea si in zilele noastre, primavara, imediat dupa topirea zapezii si toamna tarziu, cand vegetatia dispare.
A fost construita cu doua incaperi si cu un pridvor orientat spre est, de unde se putea admira culmea care pleaca din Varful Mare si Galesul. Proprietate a grofului Ocskay, care era si proprietarul acestor meleaguri, inainte de nationalizarea din 1947, casa de adapost a fost mistuita de incendiu in primavara lui 1931.
In acelasi an, toamna, incepe construirea unei alte case de adapost si vanatoare, de data aceasta mai jos, la o altitudine de 1480 metri, pe platforma din aval de actuala cabana Pietrele si la aproximativ 200 metri de intrarea in zona Parcului National Retezat. De data aceasta este construita cu parterul din piatra si cu un etaj din lemn, pozitionata cu vederea spre sud si cu perspectiva zonei nordice a Retezatului, putandu-se admira de aici cele patru vai si culmi: Gales, Valea Rea, Pietrele, Stanisoara.
Constructia este terminata in anul 1933 si data in folosinta ca o cabana de vanatoare, angajata fiind ca ingrijitoare si paznic de vanatoare Maria Magdalena Hamzu, din Campul lui Neag.
Din neglijenta celor care frecventau aceasta cabana, in iarna anului 1934 este mistuita de flacari, ruinele ei putand fi vazute si astazi la intrarea in complexul de cabane Pietrele, pe locul unde o potecuta urca spre asa-zisul loc de campare a cabanei Pietrele, al carui corp principal a ars in 6 ianuarie 2007 (acel loc de la intrarea in complexul de cabane, nu cel de langa apa - nota Eugen Roman, Hunedoara).
In acei ani iau fiinta in tara noastra asociatii turistice ca: S.K.V., A.D.M.I.R., T.C.R. (Turing Clubul Romaniei), cu sedii la Sibiu, Brasov, Bucuresti; prin grija celui din urma, se infiinteaza T.C.R. filiala Deva, avand pe atunci ca presedinte pe Nicolae Dinu. Cu sprijinul grofului Ocskay, care doneaza terenul respectiv T.C.R.-ului, incepe, in primavara lui 1934, construirea actualei cabane Pietrele, impropriu numita asa, asezarea ei fiind pe Valea Stanisoara, in amonte cu circa 500 metri de confluenta acestei vai cu Valea Pietrele.
Este data in functiune in vara lui 1935, cu denumirea de Casa T.C.R. Pietrele. Este deservita de aceeasi legendara cabaniera si cunoscatoare a Retezatului, Maria Magdalena Hamza, ajutata in lunile de vara de nana Tia, o femeie din satul Pestera, ai carei urmasi pot fi intalniti si azi pe potecile Retezatului.
Construita in intregime din lemn, avea la parter bucatarie, hol si trei camere. Din hol urca o scara la etaj, unde de o parte si alta a unui coridor plasat la mijloc, pe toata lungimea cabanei, erau construite 6 plus 6 camere, cu luminatoare pe acoperis, dotate cu 3 sau 4 paturi fiecare. Totalul capacitatii de cazare in timpul verii era de 50-60 persoane, iar in timpul iernii doar de 20 locuri in dormitoarele de la parter, care erau dotate cu sobe de incalzit.
Pana pe 6 ianuarie 2007, vechea cabana, mult modificata, a fost punctul de administrare a intregului complex Pietrele, cu sali de mese, bucatarie si dormitoarele personalului. Pe langa vechea cabana au fost construite zece microcabane si vila Stanisoara, toate plasate pe Valea Stanisoarei, in stanga Paraului Stanisoara.
Pe 6 ianuarie 2007, corpul principal al complexului a ars.
(aceasta este o parte dintr-un articol publicat in Buletinul din septembrie 2000, realizat de Montan Club „Floarea Reginei”, de catre Nicolae Timar, presedintele clubului; completari, Eugen Roman, Hunedoara)
vezi întreaga istorie și descriere a locurilor în ghidul Munții RETEZAT, cu hartă, ediția 2018