Sângele la om
Sângele este un lichid semivâscos de culoare roșie (diferite nuanțe de roșu, depinde de teritoriul vascular de unde este prelevat). Are densitate care variază între 1055 - 1020, este de 5 ori mai vâscos decât apa și este slab alcalin, cu un ph cuprins între 7,35 și 7,45. Temperatura sângelui este cuprinsă între 35ºC în capilarele din piele și 39ºC în capilarele din organele interne.
Volumul sângelui la om poartă numele de volemie și reprezintă aproximativ 7% din greutatea corporală.
COMPONENTELE SÂNGELUI:
Sângele este alcătuit din plasmă și elemente figurate.
Plasma sangvină:
Reprezintă componenta lichidă a sângelui. Are o proporție cuprinsă între 55-60% din volumul sângelui. Este un lichid limpede ce conține 90% apă, 9% substanțe organice și 1% substanțe minerale. Dintre substanțele minerale foarte importante sunt:
sărurile de fosfor, de calciu, de sodiu și magneziu care pot elibera ionii corespunzători;
diverse tipuri de acizi minerali.
Dintre substanțele organice, în plasmă întâlnim:
hemoglobină: (circa 2% din hemoglobina circulantă). Este o substanță roșie formată din patru lanțuri polipeptidice între care se află un ion bivalent de fier (Fe2+). Are rolul de a transporta O2 și CO2 prin tot corpul;
albumine: sunt proteine complexe cu rol de a transporta diverse tipuri de substanțe anorganice și hormoni;
globuline: proteine care fie transportă alte substanțe fie sunt componenta de bază a anticorpilor, luptătorii împotriva invadatorilor patogeni;
fibrinogen: o proteină cu rol important în coagularea sângelui. Este solubil în plasmă, dar prin combinație cu alte substanțe poate deveni fibrină, o substanță insolubilă care se așează sub formă de fire, formând o rețea complicată care acționează ca dop în cazul unei leziuni a vasului de sânge.
Elementele figurate:
Sunt celule și fragmente (bucățele) de celule care plutesc liber în plasmă. Reprezintă 45-55% din volemie.
HEMATIILE
Se mai numesc eritrocite sau globule roșii. Sunt celule anucleate (nu au nucleu) de formă discoidală (de farfurioară - au astfel două fețe care pot fixa O2 și CO2) cu diametrul de 7,5 μm. Numărul hematiilor (hematocritul) variază: la femeie sunt 4,5 milioane/mm3 (deci 4,5 x 106 hematii/mm3 de sânge), iar la bărbat 5 milioane/mm3 (deci 5 x 106 hematii/mm3 de sânge). Hematiile sunt pline cu hemoglobină, al cărui rol este să transporte gazele respiratorii (O2 și CO2).
Hematiile se formează prin procesul de eritropoieză în măduva osoasă roșie, în ficat și splină. Ele trăiesc aproximativ 4 luni și apoi sunt distruse în ficat și splină (prin hemoliză).
Hemoglobina se combină cu O2 și formează un compus instabil numit oxihemoglobină. Cu CO2 hemoglobina formează carbaminohemoglobina, tot un compus instabil. Cele două forme ale hemoglobinei reprezintă forme de transport ale gazelor respiratorii.
Cu monoxidul de carbon (CO) hemoglobina formează un compus stabil, carboxihemoglobina, care poate compromite funcția de transport a sângelui și duce la moartea prin hipoxie. Cu anumite droguri și medicamente hemoglobina formează un alt compus stabil periculos: methemoglobina.
În funcție de tipul de hematii existente în sânge există patru tipuri de oameni.
LEUCOCITELE
Se mai numesc globule albe și sunt celule mari, cu nucleu și posibilități de mișcare. Pot străbate pereții capilarelor pentru a ataca microbii exact în locul de invazie (procesul se numește diapedeză). Sunt produse în măduva roșie a oaselor, în splină și în timus prin procesul de leucopoieză. Numărul de leucocite (leucograma) variază între 5000 și 8000 leucocite/mm3 de sânge. Unele leucocite trăiesc doar câteva zile, altele trăiesc câțiva ani.
Lecocitele sunt de mai multe tipuri:
1. Cu nucleu mic, se numesc mononucleare (cam 40% din numărul de leucocite):
limfocitele cu rol important în atacarea frontală și distrugerea agenților patogeni;
monocitele cu rol în fagocitarea agenților patogeni (bacterii, fungi, spori);
2. Cu nucleu mare, lobat, se numesc polinucleare:
neutrofilele cu rol în fagocitarea microparticulelor;
bazofilele care eliberează heparină, o substanță cu rol în coagularea sângelui;
eozinofilele (acidofilele) cu rol de intervenție în alergii.
TROMBOCITELE
Sunt fragmente de celule care plutesc liber în plasmă. Se mai numesc plachete sangvine și sunt în număr de aproximativ 300.000/mm3 de sânge. Se formează din celule numite megacariocite în măduva roșie osoasă și trăiesc aproximativ 10 zile. Au rol important în hemostază (oprirea hemoragiei).
Hemostaza este necesară când este lezat un vas de sânge și sângele iese în exterior (hemoragie). Are două etape:
timpul plachetar: imediat după lezarea vasului are loc vasoconstricție locală și aderarea plachetelor sangvine la locul spărturii. Se formează astfel, în 3-4 minute dopul plachetar care oprește curgerea sângelui în exterior;
timpul plasmatic: trombocitele eliberează substanțe chimice care reacționează cu substanțele din plasmă. Astfel în decurs de 5 minute se formează tromboplastina în plasmă. Apoi rapid, în câteva secunde, tromboplastina transformă protrombina din plasmă în trombină. Instantaneu trombina acționează asupra fibrinogenului solubil în citoplasmă și-l transformă într-o rețea tridimensională de fibrină. În ochiurile rețelei se prind trombocitele și rezultă astfel un dop care astupă plaga.
