Doctorul din Varșovia  

Doctorul din Varșovia: Janusz Korczak

Janusz Korczak, pe numele lui real Henryk Goldschmidt, s-a născut la Varşovia într-o familie bogată de evrei asimilaţi. După ce a studiat medicina, a ajuns un pediatru renumit. Tânărul medic s-a apucat să scrie cărţi pentru copii sub pseudonimul Janusz Korczak pe care l-a păstrat pentru tot restul vieţii.

Janusz Korczak nu şi-a întemeiat niciodată o familie, însă în 1912 a preluat conducerea unui orfelinat evreiesc din Varşovia. Copiii pe care îi avea în grijă erau mai fericiţi şi siguri pe sine decât cei din alte orfelinate, Janusz Korczak fiind adeptul tezei conform căreia copiii trebuie abordaţi ca şi cum ar fi oameni mari. Principiul său pedagogic se baza pe "demnitatea copiilor", pe respectarea individualităţii acestora şi respingerea categorică a pedepselor corporale. În calitate de director al unui orfelinat, el a inițiat, printre altele, un tribunal al copiilor, în care ei înșiși să-și rezolve propriile probleme.

În anii ’20 și anii ’30, a devenit o figură proeminentă în societatea poloneză, fiind renumit pentru scrierile și emisiunile sale de radio despre educație și dezvoltarea copilului. Emisiunile sale radiofonice au încetat din cauza antisemitismului în creștere în Polonia.

În 1940, împreună cu restul de 350.000 de evrei din Varșovia, a fost forțat să trăiască în ghetou. Orfelinatul s-a mutat cu el în ghetou, la sediile de pe strada Chlodna și apoi de pe strada Sienna. Până în vara anului 1942, orfelinatul număra aproximativ 200 de persoane. Jurnalul lui Janusz Korczak ilustrează clar atât condițiile dure, cât și afecțiunea sa pentru numărul tot mai mare de orfani. Pentru orfanii săi, Korczak a cerșit, a făcut afaceri pe piața neagră, s-a umilit din dorința de a le asigura o fărâmă de pâine și un dram de securitate în ghetou.

 În august 1942, în timpul „Marii Deportări” din ghetoul din Varșovia, naziștii și-au îndreptat atenția asupra orfelinatelor, evacuându-le rând pe rând. În ciuda faptului că i s-a oferit o siguranță relativă, Korczak a ales să însoțească copiii aflați în grija sa.  Nu avem cum să știm cu siguranță de ce a ales să facă acest lucru, dar scrierile sale plasează în mod constant nevoia copilului pe o poziție primordială. Iată ce scria în Jurnalul său din Ghettou în mai 1942: „Orașul trimite copii în calea mea, ca niște scoici mici - și eu nu fac decât să fiu bun cu ei. Nu îi întreb nici de unde vin, nici pentru cât timp rămân sau încotro se îndreaptă - la bine sau la rău.” Probabil însă că a crezut până în ultimul moment că nemții nu vor îndrăzni să se atingă de orfelinatul său.

Pianistul Wladyslaw Szpilman a fost martor la acest marș tăcut și demn. Artistul scrie în memoriile sale că Janusz Korczak "îi încuraja pe copii spunându-le că merg la ţară, ceea ce constituia un motiv de mare bucurie pentru ei”. Potrivit unor versiuni, copiii au mărșăluit, grupați câte patru, și au purtat steagul cu Regele Maciuś I, eroul romanului scris de profesorul lor. Fiecare copil ducea cu el jucăria sau cartea preferată. Unul dintre băieții aflați în fruntea marșului cânta la vioară.

Janusz Korczak a fost gazat alături de 196 de copii în lagărul nazist de la Treblinka. Numeroase şcoli, orfelinate, străzi sau pieţe publice din Germania poartă numele pedagogului polonez evreu, care cândva a scris: "Când un copil râde, lumea întreagă râde şi ea".