Theodor Criveanu

THEODOR CRIVEANU

Criveanu D. Theodor, cu numele real de familie RĂŢOI (nume pe care şi l-a schimbat mai târziu după cartierul dorohoian Criva unde a văzut lumina zilei), s-a născut la Dorohoi, la 29 februarie 1900, într-o familie cu o bună stare materială.

După anii de liceu, Theodor Criveanu (Răţoi) a urmat Facultatea de Drept, după absolvirea căreia a fost judecător şi procuror. În anul 1940 a fost mobilizat ca ofiţer şi detaşat să lucreze la Cernăuţi. Aici, erau deportaţi evreii din România care urmau să fie trimişi în „iadul din Transnistria”. Theodor Criveanu era însărcinat să întocmească listele „negre” cu evreii deportaţi. Ca avocat, avea în sânge simţul dreptăţii. Ca moldovean născut pe plaiuri patriarhale moştenise din familie umanismul şi compasiunea pentru semeni, indiferent de religia şi naţionalitatea acestora.

În octombrie 1941, ofiţerul Theodor Criveanu primeşte ordinul de a întocmi listele cu „evreii apţi pentru muncă obligatorie”. Cei cuprinşi în aceste liste  scăpau de deportarea în catastrofalele „lagăre naziste ale morţii”. Aşa a început actul eroic de înalt umanism al avocatului-ofiţer Theodor D. Criveanu!

Riscând să ajungă în fata Curţii Marţiale pentru înaltă trădare, deci riscându-şi propria viaţă, Th. Criveanu a întocmit liste false datorită cărora mii de evrei care nu întruneau nici pe departe condiţiile impuse de guvernul Ion Antonescu au primit permise de muncă. În colaborare cu primarul oraşului Cernăuţi, avocatul Traian Popovici, a declarat peste 20.000 de evrei ca fiind „necesari în activităţile economice ale oraşului Cernăuţi”. Printre cei pe care avocatul-ofiţer Theodor Criveanu a reuşit să-i salveze  se afla şi familia Berta şi Osias Hefter cu cele două fiice, Hilda şi Malvina. Cu aceasta din urmă se va căsători, iar în 1945 li s-a născut fiul lor Willie. În anul 1950, soţia şi fiul au emigrat în Israel, dar Theodor Criveanu nu a vrut să părăsească România. Vorbea fluent germana şi franceza, era un strălucit avocat şi judecător şi ar fi putut să plece oriunde în Europa. Rămas în ţară şi-a continuat activitatea juridică la Braşov. Rămân neelucidate multe aspecte din viaţa lui: de ce n-a plecat din ţară deşi a riscat mult, realizările din activitatea lui juridică, cum a ajuns la Suceava în ultimii ani de viaţă etc.

Theodor Criveanu a decedat în 1988 la Suceava, dar a cerut să fie înmormântat la Dorohoi. A lăsat fiului său un manuscris de roman în care a relatat toate amintirile vieţii trăite de el, inclusiv cele legate de evreii din Cernăuţi. În anul 2007, Theodor Criveanu a primit post-mortem titlul și medalia de ”Drept între popoare” acordat de Statul Israel.