Traian Popovici – un model de curaj

Traian Popovici – un model de curaj şi toleranţă

Traian Popovici  poate fi considerat un model de educaţie şi toleranţă. De ce? Pentru că s-a împotrivit măsurilor luate împotriva evreilor din Cernăuţi şi a salvat de la deportare în Transnistria a aproape 20 000 de evrei din Cernăuţi. El se numără printre acei eroi care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu şi-au pierdut reperele morale şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a salva vieţile evreilor.

În vara anului 1940, România a pierdut mai multe teritorii:  Basarabia, Bucovina de Nord anexate de Uniunea Sovietică, Cadrilaterul, adică sudul Dobrogei anexat de Bulgaria  şi Nord-Vestul Transilvaniei anexat de Ungaria. România a intrat în război în iunie 1941 pentru a recupera teritoriile anexate de U.R.S.S. După eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcţionat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În iulie 1941,  Traian Popovici a fost trimis ca viceprimar, devenind peste o lună primar în Cernăuți.

La 11 octombrie 1941, guvernatorul Bucovinei a emis ordinele pentru înfiinţarea ghetoului Cernăuţi, pentru confiscarea averilor şi pentru deportarea evreilor peste Nistru. Traian Popovici s-a opus ferm înfiinţării ghetoului, apelând la tot felul de argumente: umanitate, omenie, blândeţea tradiţională a românilor, barbarie, crimă, cruzime, ruşine. Dar argumentele lui Traian Popovici au fost în zadar. Ghetoul a fost înfiinţat. Dar Traian Popovici nu a renunţat la luptă. Pierduse doar o bătălie.

A doua zi, pe 12 octombrie 1941, într-o nouă şedinţă cu guvernatorul, Traian Popovici s-a împotrivit deportării evreilor în Transnistria. Iarăşi fără sorţi de izbândă. Deportarea fusese stabilită. Atunci, Traian Popovici a solicitat nedeportarea evreilor fără de care oraşul nu putea funcţiona din punct de vedere economic, cultural, medical etc. Eforturile sale nu au fost în zadar. Pe 15 octombrie, a venit vestea că Ion Antonescu exceptase de la deportare 200 de evrei.

Traian Popovici a început să întocmească listele cu aceşti evrei consideraţi indispensabili bunului mers al oraşului: medici,  rabini, profesori, muncitori, negustori, meseriaşi, bătrâni, femei, copii. Traian Popovici inventa toate motivele pentru a lungi lista, pentru a amâna plecarea, înfuriându-l pe guvernator care îl ameninţa cu represalii, telefonând mereu la Bucureşti. El adăuga mereu nume pe liste, inventând grade de rudenie, motive inexistente, pentru a justifica intervenţiile, folosind ştampile false. A întocmit 179 de liste, însemnând 20 000 de evrei, de 10 ori mai mulţi decât primise acordul. 

Curajul lui Popovici nu a rămas fără consecinţe. La începutul anului 1942, la Bucureşti s-a format o comisie de anchetă care investiga modul de realizare a selecţionării specialiştilor evrei, în urma mai multor denunţuri ale informatorilor. Găsit vinovat pentru eliberarea numeroaselor certificate care le-au permis evreilor să evite deportarea, Traian Popovici a fost înlocuit în iunie 1942 din funcţia de primar.

În 1969, Institutul Yad Vashem din Ierusalim l-a omagiat ca „Drept între Popoare”. A fost primul român omagiat. Traian Popovici este un erou datorită unor calităţi precum civismul, toleranţa, asumarea riscului, forţa de convingere, moralitatea, profunzimea valorilor spirituale, capacitatea de a-i înţelege pe cei marginalizaţi. Prin gestul său, Traian Popovici şi-a pus în pericol viaţa, cariera, confortul căminului, dar a demonstrat că omenia poate fi menţinută şi în situaţii limită. Astfel, a lăsat o poartă deschisă speranţei, constituind un licăr în beznă, pe un fundal de barbarie.

În autobiografia sa, intitulată „Spovedania unei conştiinţe”,  Traian Popovici menţiona: „Cei din viitor mă vor judeca dacă am făcut rău sau bine”. De la acest om noi toți putem învăţa ce este iubirea faţă de semeni, ce înseamnă toleranța. Putem învăţa de la Traian Popovici că nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa suferinţei umane.