Tatuatorul de la Auschwitz

Tatuatorul de la Auschwitz: Ludwig Eisenberg

Lale Sokolov, pe numele său adevărat, Ludwig Eisenberg, s-a născut în 1916, în Slovacia, într-o familie de evrei. Ludwig Eisenberg a ajuns la Auschwitz-Birkenau cu primul transport din Cehoslovacia, în aprilie 1942, la vârsta de 26 de ani.

La sosirea în lagăr, naziștii i-au schimbat numele cu un număr. Sokolov a primit ordinul să construiască noi barăci, pe măsură ce lagărul se extindea, petrecând ore în șir lucrând pe acoperișuri, până ce a contractat tifos. Lale a fost îngrijit de bărbatul care îi făcuse tatuajul de identificare, un academician francez pe nume Pepan. Ulterior, Pepan l-a luat pe Lale sub aripa lui și l-a făcut asistent al său.   Apoi, într-o zi, Pepan a dispărut. Lale nu avea să afle niciodată ce i s-a întâmplat. Datorită abilităților sale lingvistice – știa slovacă, germană, rusă, franceză, maghiară și un pic de poloneză – Lale a devenit principalul tatuator din lagărul morții.

Ca tatuator, Lale a trăit cu un pas mai departe de moarte decât restul prizonierilor de la Auschwitz. El mânca într-o clădire a administrației, primea rații suplimentare, dormea într-o singură cameră, iar când nu existau noi prizonieri pe care trebuia să îi tatueze, i se permitea să aibă timp liber. În următorii doi ani, Lale avea să tatueze sute de mii de prizonieri, cu ajutorul asistenților săi.

În iulie 1942, Sokolov primește o bucată de hârtie pe care erau scrise cifrele 34902, iar în fața sa vede o tânără cu ochi scânteietori. Ani mai târziu, Lale va spune că în acel moment, în timp ce îi tatua numărul pe brațul stâng, tânăra și-a imprimat numărul ei în inima lui pentru totdeauna.  A aflat că numele tinerei era Gita. Cu ajutorul paznicului personal al lui Lale, el îi trimitea scrisori, care ulterior au dus la vizite secrete în afara barăcii unde stătea Gita. Sokolov a încercat să aibă grijă de ea, strecurându-i rațiile suplimentare, ba chiar transferând-o într-un post de lucru mai bun.

Mâncarea era moneda de schimb de la Auschwitz și el și-a folosit rațiile privilegiate pentru a-i hrăni pe foștii săi colegi, prietenii lui Gita și familiile de rromi care au sosit mai târziu în lagăr. Ulterior, Sokolov a început să ofere bijuterii și bani sătenilor care lucrau lângă lagăr pentru a obține mai multe alimente și provizii pentru cei mai vulnerabili prizonieri.

În 1945, naziștii au început să elibereze prizonierii din lagărul morții înainte de sosirea rușilor. Gita a fost una dintre femeile selectate pentru a părăsi Auschwitz. Femeia de care Lale se îndrăgostise dispăruse. Tatuatorul de la Auschwitz știa doar numele ei, dar nu și locul de unde venise. În cele din urmă, Lale a părăsit tabăra și și-a croit drum înapoi în orașul său natal din Cehoslovacia. Sokolov a plecat spre Bratislava, punctul de intrare pentru mulți supraviețuitori care se întorceau acasă în Cehoslovacia. Bărbatul a așteptat la gară săptămâni întregi, până când șeful de gară l-a sfătuit să meargă la Crucea Roșie. În timp ce mergea spre Crucea Roșie, o tânără femeie a pășit pe stradă în fața sa. Era un chip familiar. O pereche de ochi scânteietori. Gita îl găsise. Cuplul s-a căsătorit în octombrie 1945 și și-a schimbat numele de familie în Sokolov pentru a se potrivi mai bine în Cehoslovacia controlată de sovietici. Apoi, cuplul a plecat în Australia.

Lale a păstrat în secret ocupația pe care a avut-o în lagăr vreme de zeci de ani din teama că va fi perceput ca un colaborator al naziștilor. Abia după moartea soției sale Gita, el s-a decis să-și împărtășească taina, dezvăluind o poveste nu numai de supraviețuire, ci și de iubire profundă într-o perioadă sumbră din istoria întregii umanități. Viaţa lui e astăzi cunoscută în toată lumea după ce scriitoarea Heather Morris îi accepta, în 2003, invitaţia de a-i scrie povestea, în romanul „Tatuatorul de la Auschwitz“.