Benjamin Fundoianu

Benjamin Fundoianu

Benjamin Fundoianu a fost un promotor al literaturii române în Franța prin promovarea personalităților românești și traducerea operelor. S-a născut la Iași, în anul 1898, cu numele de Benjamin Wexler, devenind ulterior Benjamin Fundoianu, un nume inspirat din moșia Fundoaia, unde unul dintre bunicii lui fusese arendaș.

După debutul literar din 1914, Benjamin Fundoianu s-a remarcat ca poet și jurnalist. În anul 1923, la vârsta de 25 de ani, a emigrat în Franța din cauza originilor evreiești. În același an, la Paris a venit și sora lui Lina și soțul acesteia, regizorul Armand Pascal. La Paris, Benjamin Fundoianu și-a cunoscut soția, Genviève Tissier. La nunta lor, printre martori s-a numărat și Constantin Brâncuși. În anul 1922, împreună cu cumnatul său, Benjamin Fundoianu a înființat primul teatru de avangardă românesc, Insula. Datorită activității sale de scriitor, publicist, scenarist și regizor, după 15 ani, în anul 1939, a primit cetățenia franceză. Cu acest prilej, a devenit Benjamin Fondane.

 În 1940, guvernul de la Vichy stabilea statutul evreilor, prin care aceştia nu mai aveau dreptul de a participa la viaţa publică. Fondane a ignorat decizia, continuând să îşi publice articolele sub numele real. Mai mult, acesta ignora avertismentele celor din jur: nu purta steaua galbenă pe braţ, aşteptând, plin de speranţă,  sfârşitul ororilor germane. 

După ce a fost mobilizat în armată, Fondane va ajunge la spital, cu ulcer la stomac. Cariera militară i-a luat rapid sfârşit. Între 1941-1944 a rămas în Paris, alături de soţia şi sora lui.  Pe 7 martie 1944, el şi Lina sunt arestaţi şi trimişi în lagărul de concentrare de la Drancy.

În acelaşi an, pe 30 mai, cei doi fraţi, Benjamin şi Lina, sunt deportaţi la Auschwitz, iar Geneviève îl anunţă imediat pe doi dintre cei mai apropiaţi prieteni ai poetului, Ştefan Lupaşcu şi Emil Cioran. Alături de ei, soţia lui Fondane a reuşit să îi obţină aprobarea de eliberare, dovedind cu acte că Fondane este căsătorit cu o ariană. Lina însă nu avea noroc pentru că nu era cetăţean francez.  Fondane a refuzat însă eliberarea fără sora lui, deşi deja nu mai avea nicio veste despre ea. A fost gazat în octombrie 1944.

Astăzi, un poem de-al său le aduce  aminte vizitatorilor memorialului Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim de oamenii ucişi sau torturaţi de nazişti: „Amintiţi-vă doar că am fost nevinovat şi că, întocmai ca şi voi, muritorii acelor zile am avut şi eu o faţă brăzdată de mânie,  de milă şi de bucurie, o faţă de om, pur şi simplu!”