Pianistul Wlasyslav Szpilman

POVESTEA UNUI PIANIST: Władysław SZPILMAN 

Władysław SZPILMAN s-a născut în anul  1911, în sudul Poloniei. Membru al unei familii cu o bogată tradiție muzicală, el a studiat pianul și compoziția întâi la Varșovia, iar apoi, din 1931, la Academia de Arte din Berlin.  După venirea lui Hitler la putere, în 1933, s-a întors la Varșovia, unde, ca pianist la Radio Polonia, a cântat din 1935 până pe 23 septembrie 1939. Germanii au forțat Radioul de stat polonez să se închidă.

Władysław Szpilman a continuat să cânte și să compună în ghetou, unde s-a văzut obligat să se mute, împreună cu familia sa, din octombrie 1940. Ghetoul era un loc extrem de înghesuit; în ghetoul din Varșovia erau închiși peste 400 000 de evrei. Viața oamenilor în ghetou era foarte grea. Mâncarea lipsea, fiind furnizate doar rații zilnice minime. Periodic, aveau loc deportări, unii fiind duși în lagăre. În ghetou, oamenii au făcut tot posibilul pentru a supraviețui. Pentru a-și întreține familia, Władysław cânta într-o cafenea.

În vara anului 1942, lucrurile au început să se înrăutățească în ghetou, iar deportările în lagăre au devenit tot mai dese. În cele din urmă, Władysław Szpilman și familia sa au primit ordin de deportare în lagărul de la Treblinka. Dintr-o întâmplare, un membru al Poliției Ghetoului Evreiesc l-a recunoscut pe Władysław Szpilman și l-a salvat înainte de urcarea sa în trenul morții. Deși fusese salvat, Władysław a urmărit cum părinții, fratele și cele două surori au plecat cu trenul spre Treblinka. Niciunul nu a supraviețuit.

 După această scenă tragică, Władysław Szpilman a rămas în ghetou și a ajutat la contrabanda cu arme mișcarea evreiască de rezistență. S-a ascuns de germani în diverse locații din Polonia. În 1944, Władysław Szpilman a fost descoperit de căpitanul german Wilm Hosenfeld, dar acesta i-a cruțat viața. Scena este povestită de Władysław în cartea sa ”Pianistul. Amintiri din Varșovia. 1939-1945”. Căpitanul german Wilm Hosenfeld l-a întrebat pe Władysław Szpilman ce făcea înainte de război și el a răspuns că era pianist. Pentru a-i testa abilitățile, căpitanul german l-a pus să cânte la un pian din casa evreului la care se ascundea. Cu toate că era rănit și înspăimântat, iar degetele sale erau rigide (din cauza faptului că nu mai cântase demult la pian), Władysław Szpilman l-a impresionat pe căpitanul german. Acesta i-a găsit o ascunzătoare mai bună și i-a adus mâncare. Abia în anul 1950, Władysław a aflat numele germanului care i-a cruțat viața.

După încheierea războiului, Wilm Hosenfeld a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru crime de război. El salvase mai mulți evrei și i-a scris soției sale cerându-i să-i contacteze pe evreii pe care îi salvase pentru a-l ajuta și pe el. Printre aceștia, se afla și Władysław Szpilman care a încercat să îl ajute dar nu a reușit.

În ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, s-a întors la Radio Polonia, unde mai apoi a devenit director al secției muzicale. În 1946 a publicat o primă versiune a cărții care avea să devină celebră, numită inițial Moartea unui oraș. Deși cenzurată, a fost retrasă din circulație de comuniștii polonezi. Prietenul său Artur Rubinstein a încercat fără succes să-i găsească un editor în Occident în anii 1970, dar abia în 1998, după apariția edițiilor germană, engleză și americană, memoriile sale au devenit un bestseller mondial. Înainte să moară, pe 6 iulie 2000, la vârsta de 88 de ani, Władysław Szpilman a aflat despre importanța și succesul cărții, ecranizată în 2002 de Roman Polański.