Pogromul de la Iași

„Orice istorie este compusă din lumini și umbre, din evenimente și tragedii…”- Leonard Zăicescu, supraviețuitor al Pogromului de la Iași.

POGROMUL DE LA IAȘI (1941)

Între 27 și 30 iunie 1941 a avut loc Pogromul de la Iași, unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, pregătit la ordinele directe ale lui Ion Antonescu și Mihai Antonescu și pus în practică de militari români și germani, secondați de reprezentanți ai autorităților publice și localnici, împotriva cetățenilor români de etnie evreiască din orașul Iași. 

Mii de evrei, în majoritate bărbați, dar și femei și copii, au fost jefuiți, bătuți sau uciși pe stradă sau în casele lor, alte câteva mii de bărbați fiind duși în curtea Chesturii Poliției din Iași în cursul zilei de 28 iunie 1941. A doua zi, a fost deschis focul asupra celor reținuți în curtea chesturii, fiind uciși câteva mii de bărbați, inclusiv bătrâni și adolescenți. Au fost aduse femei și fete evreice și forțate să care cadavre și curețe cu mâinile goale sângele și resturile de trupuri sfârtecate de gloanțe.

A urmat calvarul “trenurilor morții”, când, în data de 30 iunie, aproximativ 7.000-7.700 de supraviețuitori ai masacrului de la Chestura Poliției au fost urcați în două trenuri cu vagoane de marfă închise, care au circulat câteva zile cu viteză redusă între diferite gări, câteodată în direcții dus-întors. În primul tren, care a ajuns în final la Călărași după o săptămână, din aproximativ 5.000 de oameni înghesuiți în vagoane au supraviețuit 1.011 din cauza asfixierii și a deshidratării, iar din cei 2.000-2.700 de oameni din trenul cu direcția Podu Iloaiei au supraviețuit 700.

În toată această descătușare de ură și violență antisemită există însă și episoade de înaltă umanitate și compasiune dintre care cel mai semnificativ se datorează unei femei – Viorica Agarici, președinta filialei locale a Societății de Cruce Roșie din Roman. La 3 iulie 1941, aceasta a avut curajul să îi înfrunte pe militarii din dispozitivul de pază și a acordat prim ajutor, apă și alimente oamenilor rămași în viață din trenul spre Călărași, fiind descărcate totodată trupurile celor decedați. Gestul său a fost urmat și de alte filiale locale ale Crucii Roșii din alte stații pe unde a trecut trenul. 

La 29 iunie, ziua evacuării populației evreiești, la Iași existau 45.000 de evrei. În luna mai a anului 1942, la recensământul pentru „persoane cu sânge evreiesc”, au fost găsiți doar 32. 364 de evrei. Rezultă deci că minim 12-13.000 de evrei au fost masacrați în timpul celor două zile ale pogromului de la Iași.