Embedded Files
Am descoperit un canal de YouTube interesant numit Petre Nimicitul, al unui român din America, am vrut să las un comentariu, dar comentariile sunt dezactivate.
Așadar comentez public la mine pe moșia digitală cu câteva precizări care, cred eu, sunt utile nu doar pentru Petre, ci pentru oricine face ca Petre.
În principiu tot ce a spus Petre Nimicitul este adevărat, dar oamenii l-au respins datorită abordării.
Context:
Petre mergea pe stradă când a văzut doi muncitori lucrând la o placă de comemorare a jidanilor arși de vii în cuptoare sau gazați în camere de dușuri. S-a oprit să îi întrebe pe cei doi ce fac.
Apoi i-a întrebat dacă cred în poveștile jidanilor. Nimic greșit până aici.
Cei doi au răspuns că cred.
Următoarea replică a lui Petre “Jidanul e fiul diavolului.” urmată de “De ce crezi fiul diavolului?”
Reacția muncitorilor a fost “Te rog pleacă”.
Oops, i-ai speriat
Sigur că are dreptate, dar noi ce urmărim defapt? Vrem să tunăm din start neinițiaților că jidovii sunt diavoli și cauza tuturor relelor? Putem face asta, însă am fi priviți ca niște nebuni și nimic din ce am zice nu ar fi revizuit de către neinițiați.
Scopul e să îi facem să își pună întrebări. Să revizuiască. Să verifice. Să gândească și să ajungă singuri la concluzie, sau cel puțin să creadă că au ajuns singuri la concluzie.
Așadar mai degrabă funcționează întrebări precum “Știți de unde a început povestea celor șase milioane?” – având pregătit răspunsul cu articolele din NY Times care promovau ideea că șase milioane de jidani sunt maltratați și în pericol de moarte (asta inainte de al doilea război mondial). NY Times a fost deținut atunci, ca și acum, de iudei.
Ăsta-i doar un unghi, pregătiți cât mai multe, în funcție de cum reacționează.
Dacă le place ideea de democrație și libertate de exprimare, întrebați “Cum se face că în Europa democratică există legi împotriva minimizării Holocaustului, e singurul eveniment istoric pe care nu ai voie să-l pui la îndoială că ajungi la pușcărie.”
Dacă le place ideea de lege, justiție si stat de drept, întrebați-i “Cum se face că la Tribunalul de la Nuremberg, dovezile nu erau supuse procedurilor tehnice obișnuite de verificare (conf. art. 19) și tribunalul nu cerea dovezi pentru faptele considerate de notorietate publică (conf. art. 21)”
Dacă ți se răspunde cu mărturiile “supraviețuitorilor ai Holocaustului” poți explica cum cel mai mare martor, Elie Wiesel, s-a demonstrat a fi un escroc, demascat de Gruner Miklos, colegul de celulă a adevăratului Lazar Wiesel. Poți continua cu nume ale jidanilor cinstiți, care au scris despre industria holocaustică și minciunile despre Auschwitz, ca Norman Finklestein, Bobby Fischer, etc.
În America funcționează întrebări despre cetățenia dublă și implicit dubla loialitate a politicienilor, despre politica pro-război pentru Israel și genocidul palestinian.
Muncitorii erau din America, o întrebare excelentă ar fi fost “Știți cum arată camerele de gazare, nu?” Din fier forjat, închise etanș.
Total diferite față de presupusele camere de gazare din Germania, cu ușă de lemn, mâner pe dinăuntru si fereastră în încăpere. Dacă-s receptivi, se poate continua, explicând faptul că o construcție atât de complexă precum camerele de gazare au un manual gros de instrucțiuni. Când nemții s-au retras, aliații au capturat tone de documente, dar nu au găsit nici o referință scrisă la camere de gazare.
Poți să te legi de talmud, să citezi pasaje în care nonevreii îs comparați cu câini si animale. În care se spune că ai voie să violezi fetițe de trei ani dacă sunt nonevreice, sau că poți fura de la un goy și să păstrezi ce ai luat, sau că Dumnezeu a făcut pe goy ca jidanul să aibă un servitor. Apoi întrebi, sunt acestea legi ale unui popor ales de Dumnezeu, sau de diavol? Bine-înțeles pe un ton rezonabil și deschis, să nu te perceapă ca ostil. Merge și un ton îngrijorat, asta le sporește atenția și instinctiv vor dori să te ajute/liniștească. Pune accent pe anumite cuvinte ca libertate, democratic, dreptate, adevăr.
Cu astfel de tehnici am avut o rată de succes de 100% în discuțiile mele cu taximetriști.
Sper că Petre vede acest articol, dacă îl cunoaște cineva îl rog să i-l trimită. Mi-a plăcut curajul de care a dat dovadă și îl respect pentru asta în ciuda abordării.
Dar băgați la cap, dacă mergeți pe stradă să dați pastile roșii despre jidani, plănuiți-vă abordarea ca un general de război de ale cărui decizii depind viețile unor regimente întregi. Folosiți strategii istețe și faceți-i să gândească!
Încet încet condiționarea slăbește, zidul ignoranței se fisurează cu fiecare întrebare, iar lumina Adevărului pătrunde în funcție de sănătatea fiecăruia.
Page updated
Google Sites
Report abuse