Post date: Jun 19, 2010 7:19:27 PM
Astazi, am petrecut ceva timp, intr-un context informal cu "prof Nita"..de ce apelativul asta ? nu stiu, dar stiu de unde l-am preluat, de la Ruxandra. In fine, ideea era alta. Prof Nita mi-a relatat o intamplare incredibila din timpul comunismului. Unii au trait direct experientele acelea, altii le-au trait doar prin ochii, sentimentele si relatarile apropiatilor.
In ultimii ani ai comunismului falimetar romanesc, mai ales dupa 1983, cand eram eu la grupa mica si ma indreptam increzator si plin de sperante spre cea mijlocie, o realitate comuna erau cozile la care se statea in mod obsedant. Oamenii se incolonau automat, stateau la coada si abia, ulterior, aflau la ce anume stateau la coada. Nu mai conta la ce se statea la coada, caci oricum nu se gasea mai nimic, asa ca orice bun comercializat era bine venit.
O specie sociala pretioasa in economia cozilor erau pensionarii, ei aveau timp, stateau de cu seara si pana dimineata. Vorba "cine nu are batrani sa-si cumpere", era mai actuala ca niciodata. Tinerii care nu locuiau cu batranii lor in acelasi oras erau condamnati sa se scoale cu noaptea in cap, la 3,4 dimineata, sa stea la cozi, apoi sa isi continue ziua de munca normala.
Vali Nita, eroul nostru din "parabola" de azi, era unul dintre tinerii lipsiti de suportul pensionaresc, asa ca singura lui sansa, era sa stea la cozi dis de dimineata. La inceput mergea incepand cu ora 4, apoi, de la 3, apoi, de la 2 si finalmente de la 1 noaptea, caci altfel pierdea orice sansa de a cumpara ceva. Nu putea sta de cu seara la coada, ca pensionarii, caci trebuia sa mai doarma si el macar cateva ore ca sa poate lucra peste zi.
Intr-o noapte, ajunge la ora 1 la coada. Pensionarii erau deja la post, de la 9, 10 seara. Pe la 1.30-2 incep sa se scurga dinspre blocurile de cartier, diversi tineri, ca si el, cu aceeasi misiune ingrata de a se incadra legendarilor cozi la magazine. Reactia pensionarilor la aparitia acestor tineri, face insa toti banii si spune mult, mai mult chiar decat am vrea sa stim poate... : "Ia uite, vin si puturosii!". Puturosii caci apareau abia la 1.30 noaptea in loc sa fie deja pe baricade la 9,10 seara..
Morala pe care o vad eu e urmatoarea: adesea in cultura noastra, unde alternativele lipsesc, ne bucuram la raul cel mai mic si chiar il asimilam unei mici victorii... La fel precum pensionarii care nu vedeau drama regimului, adevaratele sindromuri sociale ci "puturosenia" tinerilor fata de care ei erau niste virtuosi, la fel si noi, asimilam victorii mici, neinsemnate, ne mintim singuri si credem ca traim o viata frumoasa, interesanta, glorioasa, ca facem lucruri unice, ca suntem conectati la viata reala a unei lumi dinamice, ca suntem aproape de lumea civilizata si cate altele....