Post date: Jun 9, 2010 7:43:38 PM
Iata si debutul meu in pseudoblogging, e un termen la care am recurs, caci nu imi propun sa dezvolt un blog propriu zis ci doar sa scriu cateva idei, la a caror continuitate nu ma angajez. Remarcile mele vis a vis de cursul festiv cred ca va vor surprinde, caci nu sunt observatii tehnice cu care sunteti obisnuiti din partea mea (desi exista si acelea, iar daca cineva va dori sa le afle le voi raspunde) ci sunt, mai degraba, argumente pe plan emotional pe care le amintesc.
Cel mai mult mi-a placut senzatia de cursivitate, de fluenta, de continuitate a evenimentului, a fost "smooth" si asta a contat mult pozitiv. Mi-au placut figurile zambitoare, Doamne! de cand n-am mai vazut atatea zambete, surasete, pozitivism intr-un singur loc. Am visat, pentru o secunda, ca am putea transpune aceasta atitudine in strada, in societate si vietile noastre s-ar schimba instantaneu...stiti despre ce vorbesc, dupa atatea aplicatii legate de marea masa de sacosari, de oameni posomorati, seriosi, de priviri incruntate, de atitudini suspicioase. Ei bine, astazi am vazut exact contrariul lor si a fost un sentiment extrem de placut, temporar, din nefericire..
Cel mai mult mi-a displacut ca nu am avut sansa sa cunosc pe mai multi dintre suporterii vostri, parinti, frati, surori, prieteni. Daca ati observat, eu lor m-am adresat si in speech, caci fata de studenti am simtit ca am avut destul timp sa le transmit si impartasesc valorile, principiile, ideile in care cred. La final, mi-as fi dorit sa fiu introdus mai multora dintre apropiatii vostri, dar nu s-a intamplat cu cateva exceptii. Am cunoscut parintii Laviniei Vatui, din propria ei initiativa..singura, apoi am cunoscut pe tatal lui Mirel si al Nicoletei si Aneimaria si pe mama si sora Adrianei si asta doar pentru ca le-am sugerat eu, iar finalmente, Ovidiu a avut o tentativa la care a renuntat in decurs de 30"