Ce cred eu despre pericolele ce pasc planet Earth
Post date: Aug 18, 2010 10:00:46 PM
Urmaresc cu mare interes apelurile angajante la a proteja planeta noastra si de mult doream sa exprim cateva idei legate de aceasta. In primul rand, voiam sa anunt pe cei ce ma citesc ca am ales finalmente si tema mea de doctorat si anume "Real si imaginar in managementul destinatiei turistice Romania", asa ca, de acum, incep sa devin relativ avizat in a-mi expune puncte de vedere asupra constructiilor imaginare :-)
Cel mai socant lucru cand te initiezi in studiul imaginarului este o idee descoperita inca in liceu, pe cand ii citeam pe cei trei mari fondatori ai psihanalizei, Freund, Jung si Adler, simpatizand preponderent cu ideile lui Carl Gustav Jung din care am retinut un citat simplu: "nu exista idee fara antecedent istoric". In alte cuvinte, dezvoltatorul Teoriei Arhetipurilor, ne indica ca idei aparent revolutionare au existat, sub alte forme poate, anterior.
Ca sa nu revenim prea mult in istorie, vreau sa amintesc o carte din anii '70, publicata sub forma unui raport al Clubului de la Roma si tradusa in 30 de limbi si vanduta in 30 de milioane de exemplare "Limits to growth" (link 1, link 2). Aceasta carte, o versiune demografico-economica a Apocalipsei (antecedentul ei istoric :-)), prevedea ca pana in anii '90 reducerea resurselor planetei, coroborata cu expansiunea demografica va face Terra de nelocuit. E o versiune academica a sfarsitului lumii preconizat de Martorii lui Iehova succesiv pentru 1914, 1918, 1925, 1975, and 1989 (link - ultimul paragraf). Intre timp, anul 1990 a trecut si finalul lumii a intarziat sa apara. Dar despre sfarsitul lumii, o alta constructie mitologica super interesanta, voi scrie cu alta ocazie...
Interesant este ca in confruntarea informationala corespondenta razboiului rece, rusii au avut o anumita superioritate, pe care n-o explic acum, dar pt cine vrea, cititi cartea lui Volkoff, loctuitorul contraspionajului francez pe tema aceasta. Partidele comuniste au avut scoruri electorale confortabile in Italia si Franta, mai ales, dar si in alte tari vestice. La caderea comunismului, doctrina acestor partide vestice fiind automat depasita, ele au fost nevoite sa se reorentieze spre o recuperare doctrinara si au ales...ecologismul (pe tema asta il recomand pe Jean Francois Revel, (mai ales link1 sau in romana link 2). Elitele europene fiind preponderent stangiste (revine dilema: de ce nu exista un Minister al Culturii in SUA si cu toate astea cultura e suprafinantata clar fata de Europa) au favorizat un astfel de curent. Asa s-a instalat ecologismul ca un curent important, dar lipsit de fond, in Vestul Europei si redus ca impact initial in State, dar revenind acum...
Omul a evoluat foarte interesant in imaginarul sau vis a vis de relatia sa cu clima de la o extrema la alta. Daca in Antichitate si Evul Mediu, oamenii se simteau supusi naturii, reactionau la anumite fenomene naturale (eclipse, ploi torentiale, seceta, etc) ca la semne divine, aflandu-se in era imaginara a dominatiei omului de catre natura, incet incet a parcurs drumul catre cealalta extrema unde el traieste, in mit, dominarea naturii. Interesanta este era sovietica in acest sens (a se vedea radacinile ecologismului in miscarile politice anterior comuniste) cand pentru propasirea Uniunii Sovietice, masuri nemaintalnite au fost puse in practica in spiritul controlul omului asupra naturii: s-au deviat cursuri de apa, s-au asanat lacuri, s-au inventat rachetele in contra grindinei si cele care alunga norii, etc..Mai incoace de era sovietica am navigat catre o culpabilizare colectiva (specific nevrotica) vis a vis de distrugerile pe care le provocam ca specie planetei Terra. Interesant este insa ca, dincolo de lipsa de modestie umana asupra propriilor puteri, planeta se incapataneaza sa reziste, sa nu implineasca scenariile catastrofice, gaura de ozon de care auzeam in anii '90 ca se va extinde si ne vom praji cu totii a disparut, numeroase specii pe cale de disparitie au ramas tot pe aceea cale, fara sa mai dispara, etc..Oare chiar asa suntem in putere sa controlam planeta si natura, inclusiv in sensul rau, al distrugerii ei.. ? O carte excelenta pe care o recomand tuturor este cea a lui Lucian Boia pe tema asta.
Mai interesanta mi se pare manipularea opiniei publice, dovedita in urma atack-ului hackerului anonim impotriva resurselor informatice ale Climatic Research Unit (singura sursa centralizatoare de informatii despre global warming, iar cand o sursa e unica, trebuie sa ne ridicam intrebari...), atac care a demonstrat ingineriile facute cu date in sensul de a demonstra aceasta crestere dramatica. Eu nu cred si nu voi crede in conspiratii care pot conduce lumea intr-o directie unica (am sa explic intr-un post de ce..), cred mai degraba ca lumea a devenit o scena de show-biz pe care isi castiga locul doar chestiile spectaculoase si atunci realitatea e manipulata adesea catre latura ei spectaculoasa, socanta, impresionanta. Comunitatea academica respinge unele dintre numele cele mai mari, vocile cele mai autorizate, neinvitandu-le la conferinte, marginalizandu-le doar pentru ca aceste nume isi manifesta reticenta asupra incalzirii globale. Este cazul profesorului danez Bjarne Andresen (link 1, link 2, link 3) sau a profilor canadieni Christopher Essex si Ross McKitrick care se indoiesc profund de incalzirea climatica.
Rezumand una din viziunile lor: Terra parcurge un ciclu de variatii climatice. Doar in secolul XX distingem 3 perioade: o incalzire pana in anii '40, o racire din anii '40 pana in anii '70 si o reincalzire ulterioara. In perioada micii glaciatiunii (Little Ice Age) din Evul Mediu catre timpurile moderne, temperaturile au scazut, acum revenind la cele anterioare. Daca inclazirea globala e doar o normalizare ? link 1 link 2 link 3