Mărgineni - Floreşti, de la Bacău spre sud-vest, pe traseul avionului Unirii din 1918

Pornim în călătoria spre vest, Blaj, urmând terestru ruta avionului pilotat acum 100 de ani de Vasile Niculescu (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura77/home/avionul-cu-actele-unirii-de-la-1918-zborul-margineni---blaj-la-minus-40-grade ). După ce am văzut monumentul din micul parc din centrul satului Mărgineni, ne înscriem pe drumul 119B, exact pe latura vestică a părculeţului. I se mai spune Strada Pricipală. Traversăm Pârâul Negel şi la ieşirea din Mărgineni drumul 119B şi Strada Principală se despart. Vom continua înaintarea pe Strada Principală, prin următorul sat, Pădureni.

În Pădureni traversăm un pod peste pârâul care trece prin sat (foto 1). După parcurgerea a 4 km din Mărgineni, vom observa spre sud, peste o vale, casele din satul Crihan (imaginea 2). Ajungem la intersecţia din imaginea 3. De acolo părăsim Strada Principală, care se abate spre stânga faţă de sensul de mers, spre satul Crihan şi ne abatem către dreapta, pe drumul 118B. În 100 de metri de la intersecţia din imaginea 3 depăşim ultima casă şi intrăm în pădure (foto 4). Drumul 118B urmează îndeaproape valea unui mic pârâu. Nu departe de la intrarea în pădure, pe malul drept geografic, este un minunat loc de popas (foto 5). Mai mergem câteva sute de metri şi întâlnim una din puţinele porţiuni mai degajate de pe drum (foto 6), caracteristica generală a drumului fiind aceea de a fi acoperit de coroanele copacilor (foto 7).

Mai departe găsim o arie foarte întinsă cu leurdă (foto 8). Găsim şi brusture, în număr mare (foto 10). Drumul este cu mult noroi în perioadele umede. După aproximativ 35 minute de la intrarea în pădure trecem prin dreptul locului în care am ajuns pe acest drum de pe calea de acces 2 (foto 22 de pe acel traseu). Mai mergem câteva sute de metri şi pe partea dreaptă a drumului, în sensul de mers, găsim un panou care avertizează că vom întâlni albine (foto 11). Imediat după el este o prisacă cu mulţi stupi. Depăşim cu bine zona şi ieşim într-un loc degajat, foarte frumos (foto 12).

Suim mai departe drumul 118B, în urcuş uşor. De mai sus privim spre est Culmea Pietricica (foto 19, Subcarpații Tazlăului, vezi traversarea ei al https://sites.google.com/site/romanianatura52/home/carpatii-rasariteni/subcarpatii-moldovei/subcarpatii-tazlaului/traversarea-culmii-pietricica-de-la-onesti-la-racaciuni-subcarpatii-tazlaului ). Urcăm mai departe; iarna drumul nu este deszăpezit. Zărim spre vârful dealului primele case din satul Răchitişu (foto 20). Întâmplare, un avion a ieşit de după crestele dealurilor exact din direcţia Măgura, amintitnd cum a traversat şi avionul pilotului Vasile Niculescu aceste dealuri… (foto 21).

Urcăm pe drumul 118B care aici este deszăpezit, spre următorul sat, Strugari. Deja ne-am îndepartat de Măgura Bacăului şi privind spre înapoi zărim primele două creste pe care le-am depăşit (foto 26). Pe marginea drumului sunt copacii destul de înalţi, plini cu vâsc (foto 27).

Zărim partea sudică a Culmii Pietricica (foto 28) precum și o parte din calea de acces 1, cea din zona fotografiilor 7 şi 8 de pe acel traseu (foto 29). Ajungem aproape de vârful dealului şi avem vizibilitate spre vest. Se zăreşte următoarea culme pe care o vom traversa precum şi satul Strugari (foto 30). Drumul coboară spre partea sudică a Strugarilor (foto 31).

Traversăm apoi tot satul Strugari şi la 1 km după ce am părăsit drumul 118B intersectăm drumul 197, având aceeaşi direcţie, spre spre nord-vest. În sat, la o intersecţie de drumuri, ne abatem spre stânga faţă de sensul de înaintare, părăsind şi drumul 197, tot pe culmea dealului, spre sud. După ce depăşim ultimele case din Strugari ne deplasăm pe liziera unei păduri (foto 34). La data la care am parcurs această porţiune erau câteva urme de maşină pe drum. Din satul Strugari am făcut până aici un drum în formă de U întors pe dos.

Peisajul din faţă este superb (foto 38). Zărim la un moment dat Valea Râului Tazlău, spre care vom coborî de pe această etapă a traseului (foto 39).

Drumeagul ne conduce spre o intersecţie de alte drumeaguri, lăsând satul Nadişa în stânga noastră. Ajungem la un gard scurt format din mai mult nişte crengi (foto 40), de la care se despart mai multe drumuri, cel din dreapta în sensul nostru de mers ducând la o construcţie care se zăreşte nu departe. Iată acelaşi gard fotografiat vara (imaginea 41). În poza 41, în ultimul plan, se zăresc Munţii Goşmanu.

De aici, de lângă acest scurt gard, avem mai multe variante de coborâre.

Prima: vom coborî spre Valea Tazlăului pe un drum indicat de săgeata roşie din imaginea 40, iarna fiind mai greu vizibil de la distanţă din cauza contrastului dintre zăpadă şi fondul întunecat al pădurii. Acest drum menţine sensul de mers spre vest, către vale (foto 42).

Aici părăsim drumul şi urmăm direcţia spre vest pentru că avem mai puţin de 300 metri şi ajungem pe malul Râului Tazlău. Printre arbuştii din stânga noastră în sensul de mers zărim Muntii Berzunţi (foto 47, https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-berzunti-trasee ). Ne abatem spre pădurea din faţa noastră dinspre vest şi coborâm accentuat. Ceva mai jos găsim un drumeag (foto 48). Încă puţin şi ieşim în vasta Depresiune a Tazlăului (foto 49). Suntem pe malul stâng geografic, între două poduri peste acest râu.

A doua variantă de coborâre: din dreptul gardului din imaginea 40 sau 41 ne abatem spre stânga faţă de sensul de mers până aici. Iată din nou acelaşi gard şi în spatele lui drumul pe care putem coborî pe prima variantă descrisă mai sus (foto 61). Ne îndreptăm spre sud şi vom urca o pantă scurtă şi lină pe lângă liziera pădurii. Atenţie, nu vom coborî pe drumul care se vede că intră în pădure în poza 62.

Urcăm puţin şi spre vest avem minunată perspectivă spre Munţii Goşmanu (foto 63). Urcăm până în dreptul unor copaci aliniaţi pe marginea unui vechi drum (foto 64). Odată ajunşi la acest drum ne abatem spre dreapta, în coborâre faţă de sensul de mers până aici. Drumul conduce pe lizieră (foto 65), la intrarea sa în pădure.

Cale de acces 1

Putem ajunge după culmea Pietricica, la vest de ea, în zona fotografiilor 15-18 de pe traseul Mărginei - Tescani (https://sites.google.com/site/romanianatura78/home/pe-traseul-avionului-cu-actele-unirii-de-la-1918/margineni---floresti-de-la-bacau-spre-sud-vest-pe-traseul-avionului-unirii-din-1918 ) şi pe un alt traseu, uşor şi spectaculos prin peisaje.

Începem de pe drumurile E574 sau DN11, din dreptul pensiunii Cattaleya, aflată la 13 km de oraşul Bacău înspre Oneşti. De lângă pensiune, dacă privim spre vest, zărim o creastă care are în capătul din stânga câteva antene de telecomunicaţii iar creasta ca atare se abate spre dreapta, nord (foto 1). Ne deplasăm câteva sute de metri în direcţia Oneşti până întâlnim borna kilometrică 35 km până la Oneşti şi 4 km până la Bârzuleşti. Pe partea opusă bornei se despinde din DN 11 un drum de ţară, mai puţin vizibil iarna (foto 2), pe care ne înscriem.

Urcăm uşor printr-o mică pădure de foioase (foto 3) şi ieșim destul de repede într-o porţiune golaşă de unde avem perspectivă spre partea sudică a Crestei Pietricica (foto 4). Spre vest zărim Munceii Berzunţilor pe la poalele cărora curge Râul Tazlău, pe unde continuăm traseul spre Blaj. În partea stângă a imaginii 5, în ultimul plan, se zăresc Munţii Berzunţi.

Coborâm prin pădure urmând drumeagul pe care am ajuns aici (foto 14) şi ajungem în poiana amintită mai sus (foto 15). Zăpada este imaculată, imediat zărim urme de căprioare (foto 16) care converg către un izvor aflat la rădăcina unui copac. Zăpada păstrează multe amprente. Iată urme de iepure (foto 18).

Cale de acces 2

O altă cale de acces spre partea vestică a Culmii Pietricica (Subcarpații Tazlăului, https://sites.google.com/site/romanianatura52/home/carpatii-rasariteni/subcarpatii-moldovei/subcarpatii-tazlaului/traversarea-culmii-pietricica-de-la-onesti-la-racaciuni-subcarpatii-tazlaului ) porneşte, exact ca la calea de acces 1, tot de pe drumul E574. La 7 km de Bacău, din satul Dealu Mare, de pe drumul amintit se desprinde spre dreapta dacă ne deplasăm de la Bacău înspre Oneşti, drumul 119B care duce spre satul Măgura, aflat ceva mai jos, într-o vale. Se poate ajunge în satul Măgura din oraşul Bacău pornind şi pe alte drumuri, de exemplu pe drumul 199.

Parcurgem mai puţin de 1 km pe acest drum şi ajungem la un mic sens giratoriu, cu un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial. De la el ne abatem spre stânga, prin sat urmând drumul 119B (foto 1). În ultimul plan, în imaginea 1, se vede dealul pe care îl vom traversa.

Până să ajungem la intrarea în pădure, din loc în loc se văd multe tufe de cimbru (foto 6). Spre sud avem privelişte spre dealurile aferente Culmii Pietricica (foto 7) iar spre est, în depărtare, se vede zona industrială aflată la sud de oraşul Bacău (foto 8). Întâlnim flori abia deschise la început de mai (foto 9).

Adesea trecem pe lângă salcâmi care, acum la început de mai, emană mireasmă şi dau culoare deosebită peisajului. La câteva sute de metri de la intrare sosim într-o poiană de unde ne vom abate spre stânga, urmând mai departe acelaşi drumeag. Mai încolo trecem pe lângă un muşuroi de furnici (foto 13). Apoi drumeagul traversează o porţiune de pădure cu copaci mai înalţi şi ne conduce într-o altă frumoasă poiană.

Din această poiană părăsim drumeagul care este mai bine vizibil şi care se abate spre sud şi ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers până aici, pe un alt drumeag, mai puţin umblat dar vizibil, către vest. Acesta urcă uşor şi întâlneşte un drumeag foarte bine conturat, de la care ne vom abate 100 m spre dreapta (foto 15). Coborâm uşor şi ajungem imediat la un luminiş (foto 16). De acolo ne abatem spre stânga, vest, faţă de sensul de mers până aici. În imaginea 17 am ajuns la această nouă intersecţie pe drumeagul din stânga imaginii şi vom coborî pe cel din dreapta imaginii. Poza 17 este făcută după ce am depăşit intersecţia celor două drumeaguri, adică spre înapoi faţă de sensul de mers până aici.

Noua potecă coboară destul de repede dar se termină la fel de repede într-o porţiune cu vegetaţie abundentă, pe malul dreapt geografic al unui mic pârâu (foto 19). Vom coborî pe lângă albia pârâului, luptându-ne la început cu câţiva copaci doborâţi. Nu există pericol de rătăcire deoarece ceva mai jos, la 200 m este drumul la care vrem să ajungem. Găsim o veche potecă prin pădurea destul de întunecoasă şi aceasta ne conduce la albia unui pârâu mai mare, şi el destul de sălbatic (foto 21) dar care are pe malul său stâng geografic drumul 118B la care trebuie să ajungem (foto 22).