Peștera de Gheață de la Borsec, în Munții Giurgeului

continuare de la

De la mofetă nu mai este mult până la Peștera de Gheață și Peștera Urșilor (care nu e peșteră) (vezi geomorfologia zonei la https://sites.google.com/site/romanianatura51/home/carpatii-rasariteni/muntii-giurgeu/depresiunea-borsec-muntii-giurgeu-geomorfologie-carst-pesteri ). Marcajele de pe teren nu coincid în totalitate cu cele de pe hartă (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura77/home/carpatii-rasariteni/giurgeu/marcaje-turistice-rauvoitoare-la-borsec-in-muntii-giurgeului ).

Chiar lângă mofetă/ Izvorul Străvechi (imagini 11, 12), la sud de ea, în pădurea de brad (imagini 13-16) apare un relief cu doline și mici lapiezuri/ depresiuni/ rigole carstice (parțial poluat cu gunoaie aruncate de la mofetă). 

Pare a fi fost aici una din căile pe care apele s-au dirijat spre Peștera de Gheață, aflată la marginea abruptului calcaros (imaginea 1). Pătrundem în intimitatea petrografică a locului în care se dezvoltă Peștera de Gheață (tufuri calcaroase) aruncând o privire (imagini 17, 18) în cariera de travertin situată la vest de peșteră.

O potecă largă (imagini 20-22) ne lasă să ajungem la intrarea peșterii (imagini 23-26) acolo unde se observă bine șlefuirea în timp a rocilor. Despre caracteristicile speologice ale zonei citim cu interes la https://sites.google.com/site/romanianatura62/home/carpatii-rasariteni/persani/pesteri-din-cheile-varghisului-pesteri-din-secuime-muntii-persani , de unde extragem harta cavității (imaginea 27), conformă cu topografia subterană. Din imaginile 1, 25, 27 dar și din fisura evidentă care străbate plafonul Peșterii de Gheață putem spune că un rol important în dezvoltarea cavității l-a avut tracțiunea gravitațională exercitată asupra versantului de rocă.

La vizitarea peșterii (septembrie 2018) am realizat câteva imagini (28-33, de la intrare către fundul ei, în zona unde se desprind cele două înguste galerii finale) (și 34-39, în sens invers, de la joncțiunea celor două înguste galerii finale către intrare), pe care le vom însoți de câteva explicații.

În imaginea 28 suntem în galeria de la vest de blocurile căzute la jumătatea cavității (vezi harta 27), blocuri care apar în dreapta pozei 28. Colegul din poză (Dan Petrescu, coautor al acestui articol) are doi metri înălțime așa că putem aprecia corect dimensiunile galeriei. Imaginile 29-33 ilustrează bine aspectul galeriei principale după ce am trecut de blocurile alunecoase ce care spuneam mai sus. Capetele de strat din imaginile 30-31, rezultate după ruperea/ alunecarea peretelui drept al peșterii în urma tracțiunii gravitaționale, sunt acum șlefuite de prelingerea apei, aerul coroziv și curgerea gheții temporare.  

În imaginile 34-36, de pe blocurile căzute acolo, arătăm cum se vede galeria înspre ieșire, până în zona vizibilă în pozele 32-33. Fotografia 37 ne arată partea dinspre amonte a prăbușirii din centrul dreapta pozei 28. Imaginea 38 este luată de blocurile prăbușite la care facem referire în imaginea 28 iar imaginea 39 ne arată partea din stânga a pozei 28, văzută aici dinspre amonte.