Floreşti - Moineşti, pe la casa memorială George Enescu, peste creasta Munților Berzunți, pe la Lacul Tarnița
De la finele porţiunii precedente, Mărgineni - Floreşti (https://sites.google.com/site/romanianatura78/home/pe-traseul-avionului-cu-actele-unirii-de-la-1918/margineni---floresti-de-la-bacau-spre-sud-vest-pe-traseul-avionului-unirii-din-1918 ), respectiv podul de la ieşirea sudică din satul Floreşti (cel din imaginea 50 de pe porţiunea amintită), privim Râul Tazlău spre aval. Ne deplasăm apoi spre capătul nordic al podului şi dacă privim din nou spre sud vom observa pe partea dreaptă un drum betonat care merge pentru câteva sute de metri paralel cu albia Tazlăului (foto 2). Pe acel drum ne vom înscrie.
Lângă cursul de apă, în iunie 2018, am găsit adesea lumânărică (foto 3). Părăsim drumul asfaltat care duce spre o construcţie şi ne deplasăm 1 km de-a lungul albiei Tazlăului (foto 4). Râul are interesante porţiuni geologice (foto 5) iar în lunca sa am găsit papură, în creştere în această perioadă (foto 6). După parcurgerea distanţei amintite ajungem la confluenţa Tazlăului cu Tazlăul Sarat. În imaginea 7, Tazlăul Sărat este cursul de apă din dreapta. Din acest loc ne abatem spre dreapta şi vom urca câteva sute de metri pe acest nou curs de apă spre satul Tescani.
2
3
4
5
6
7
Undeva pe ierburile de pe marginea noului râu am zărit o frumoasă libelulă (foto 8). Satul Tescani este pe malul drept geografic al Tazlăului Sărat (foto 9). Zărim podul peste râu, peste care trece drumul 118A (foto 10). Vom ajunge la pod şi de acolo ne abatem spre stânga faţă de sensul de înaintare, în amonte de-a lungul albiei râului, spre centrul satului Tescani.
8
9
10
Dacă de la coborârea de pe porţiunea anterioară, Mărgineni - Floreşti, am optat pentru podul aflat la capătul nordic al satului Floreşti, de pe acest pod ne deplasăm 500 metri spre sud, pe drumul 2G până la intersecţia cu drumul 118. Mergem apoi pe drumul 118, în direcţia Sănduleni, aproximativ 600 metri şi vom ajunge la celălalt pod, de la care am început această porţiune de traseu pe care o descriem aici. Tot de la intersecţia drumului 2G cu drumul 118 avem o variantă de a ajunge la Tescani, dacă de la acea intersecţie ne deplasăm mai departe pe drumul 2G, spre Moineşti, ceva mai puţin de 500 metri, unde vom vedea şi indicatoare rutiere către Tescani (foto 11). În drum spre podul din imaginea 10 privim spre vest unde zărim culmile Munţilor Goşmanu (foto 12). Ajungem şi pe aici pe podul peste Râul Tazlăul Sărat, de la intrarea în Tescani. De pe pod privim în amonte (foto 13) şi în aval (foto 14) apoi, în câteva sute de metri ajungem în centrul satului, la o intersecţie (foto 15).
11
12
13
14
15
Ne abatem spre dreapta, în urcuş uşor de la intersceţie, nu înainte de a vedea monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial aflat într-un mic parc lângă intersecţie. Nu parcurgem nici 200 metri că ajungem la altă intersecţie. Traseul continuă pe drumul din stânga, imaginea 16 dar zărim un indicator care spune că nu departe de aici, dar pe drumul din dreapta din imaginea 16, se află Conacul „Rosetti - Tescanu”, casa memorială a marelui compozitor George Enescu, în care a definitivat opera Oedip (foto 17).
16
17
Vizităm conacul (foto 18) construit în 1880, aflat într-un parc dendrologic unde George Enescu ar fi vrut să fie înmormântat (foto 19).
18
19
După ce vizităm conacul şi împrejurimuile ne întoarcem la intersecţia din imaginea 16 şi continuăm traseul pe drumul din stânga imaginii, în urcuş. La 200 m ajungem la altă intersecţie (foto 20). Mergem pe oricare din cele două drumuri deoarece mai sus se unesc. Am ales drumul din stânga, în urcuş. De mai sus privimm spre est (foto 21). Se văd Valea Tazlăului iar în ultimul plan Creasta Pietricica, prima creastă deluroasă pe care a traversat-o avionul condus de Vasile Niculescu.
20
21
Drumul continuă spre vest în urcuş domol (foto 22). Pe marginea lui fluturii caută nectar prin tufele de salvie de câmp (foto 23). Ne încântă întinderile de muşeţel (foto 24).
22
23
24
Zona este deosebit de pitorească (foto 25). Drumul travesează o pădure destul de rară care are la intrare tei. La mijlocul lui iunie 2018 mireasma îmbietoare a florilor de tei se simţea de la distanţă (foto 26).
25
26
Traversăm o creastă şi continuăm drumul traversează pante domoale şi pitoreşti (foto 27). Privim spre înapoi (foto 28). De aceea a ales George Enescu aceste meleaguri, pentru frumuseţea lor.
27
28
Undeva, un fluture face popas (foto 29). Ieşim din pădure într-un peisaj la fel de frumos. În imaginea 30, primele case pe care le vedem sunt din satul Bucşeşti, pe care îl vom traversa. În stânga imaginii, în zare, se vede partea nord-vestică a Munţilor Berzunţi; în centru, în ultimul plan, se zăreşte Vârful Cărunta (1516 m) din Munţii Ciucului iar în dreapta imaginii 30 se vede partea sud-estică a Munţilor Goşmanu. Mai parcurgem câteva sute de metri şi avem perspectivă spre Munţii Berzunţi unde vedem, în stânga imaginii 31, Vârful Ursoaia (866 m).
29
30
31
Privim spre înapoi (foto 32) apoi intrăm în satul Bucşeşti (foto 33).
32
33
Traversăm satul menţinând direcţia spre vest, urmând drumul 176. Din sat, spre nord-vest, Munţii Goşmanu domină orizontul (foto 34). În partea opusă, spre sud-est, în zare este încă Creasta Pietricica (foto 35). Ajungem la ieşirea din Bucşeşti şi înainte de a intra în următorul sat, Poduri, privim spre nord-vest (foto 36).
34
35
36
De la intrarea în satul Poduri privim spre creasta nord-vestică a Munţilor Berzunţi, pe care o vom traversa (foto 37). Coborând spre sat vedem în dreapta, în zare, o parte a oraşului Moineşti (foto 38).
37
38
De mai jos zărim continuarea traseului cu porţiunea din creasta Munţilor Berzunţi pe care trebuie să o traversăm (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-berzunti-trasee ). În imaginea 39 am marcat cu linie roşie o stână pe lângă care vom trece şi, aproximativ pe aceeaşi direcţie o mică şa pe care o vom traversa pentru a coborî în partea opusă, şa marcată cu săgeata albastră.
39
40
Odată ajunşi în centrul satului Poduri, la o intersecţie, drumul 117 coteşte la 90 grade spre dreapta faţă de sensul de mers, spre nord. De la acea intersecţie părăsim drumul 117 şi ne înscriem pe drumul care păstrează sensul de mers spre vest, pe latura sudică a unui monument dedicat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (foto 40). După 400 m parcurşi pe acest nou drum ajungem la altă intersecţie (foto 41) de la care ne abatem pe drumul din stânga în sensul de mers. Ceva mai încolo depăşim o intersecţie (foto 42) unde se află o fântână, de unde ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers. În câteva sute de metri depăşim ultima casă din satul Poduri şi începem să urcăm (foto 43).
41
42
43
Creasta pe care o vom traversa se vede în faţă (foto 44). Depăşim stâna pe care am observat-o încă din momentul la care am făcut imaginea 39 (foto 45) şi ceva mai sus urcăm valea unui mic pârâu (foto 46).
44
45
46
Înainte ca drumeagul pe care suim să intre între dealuri privim spre înapoi (foto 47). Mai urcăm puţin (foto 48) apoi urmăm o potecă ce suie ceva mai abrupt, spre stânga faţă de sensul de înaintare (foto 49). Urcăm printr-o pădure tânără, din arbuşti de mici dimensiuni, destul de deşi.
47
48
49
Poteca ne conduce pe creasta principală a Muntilor Berzunţi, într-o mică şa (foto 51). Suntem undeva între Vârful Runcu aflat spre nord şi Vârful Tarniţa aflat mai spre sud. Iată fotografiată din şa poteca pe care am ajuns aici (foto 52).
51
52
Deşi traseul traversează creasta şi coboară în partea opusă, pentru orientare ne-am deplasat mai întâi câteva zeci de metri spre dreapta faţă de sensul de urcuş până aici şi privim spre sud-est (foto 53), apoi revenim în şa şi vom continua traseul pe un drumeag care se desprinde din creasta principală prin dreapta copacului pe care se află două marcaje ale Munţilor Berzunţi, bandă albastră şi triunghi roşu (foto 54).
53
54
Drumeagul coboră spre vest, pe partea cealaltă a crestei principale a Munţilor Berzunţi şi conduce în mai puţin de 200 m la un drumeag mult mai bine conturat de la care ne vom abate spre stânga, pe curba de nivel (foto 55). Nici pe acest drumeag nu mergem prea mult, doar 3-4 minute şi vom coborî pe un alt drumeag care se desprinde spre dreapta, în coborâre (foto 56).
55
56
Pe acest nou drumeag, cu destul de mult noroi în perioadele umede (foto 57) am întâlnit ciuperci otrăvitoare (foto 58).
57
58
Vom coborî patru sute de metri până la intersectia din imaginea 59, făcută spre înapoi, către amonte, după ce am depăşit intersecţia în coborâre. Vom observa pe partea stângă cum coborâm sau pe dreapta în imaginea 59, un alt drumeag care se desprinde lateral faţă de drumeagul pe care am ajuns aici. Este bine să ne abatem 15 minute pe acest drumeag lateral care este marcat cu triunghi roşu (foto 60), deoarece ne va conduce la unul din punctele de atracţie ale Munţilor Berzunţi, Lacul Tarniţa.
59
60
La 100 m după ce ne-am înscris pe noul drumeag apare o altă intersecţie de la care ne abatem pe drumeagul din dreapta imaginii 61, care coboară uşor. Trecem pe lângă o mică poiană (foto 62) urmând mai departe marcajul.
61
62
Depăşim bălţi temporare şi o altă intersecţie urmând din nou poteca din dreapta în sensul de mers (foto 64). Lângă noua intersecţie găsim copacul din imaginea 65 pe care scrie că mai avem 5 minute până la lac.
64
65
Urmează o coborâre lină iar pădurea începe să se rărească (foto 66) şi ajungem în poiana unde se află lacul (foto 67).
66
67
Pentru a-l admira ne-am abătut spre partea stângă a sa faţă de sensul de mers până aici. Este foarte frumos şi puţin vizitat de turişti (foto 69). Pe malul său apar stâncării cu forme interesante (foto 70), mai ales înspre vârful din vecinătate, Tarniţa. Multe asemenea stânci, de mici dimensiuni, sunt complet acoperite cu muşchi (foto 71).
69
70
71
După ce admirăm lacul revenim pe aceeaşi potecă pe care am ajuns la el, la intersecţia din imaginea 59 şi continuăm drumul spre vale (foto 72). Imediat mai jos, dacă vrem să mai vedem ceva frumos, vom părăsi pentru câteva sute de metri drumeagul principal, pe care îl vom întâlni iar, ceva mai jos. Astfel, vom fi atenţi pe partea stângă cum coborâm, la o poiană care se zăreşte printre copaci şi spre care se desprinde o potecă din drumeagul pe care suntem (foto 73).
72
73
74
Coborâm spre acea poiană în care intrăm imediat şi vom sta aproape de liziera din dreapta noastră (foto 74). După ce traversăm spre vest această poiană, care nu e prea întinsă, urcăm domol pe drumeagul care se desprinde din ea, pe partea dreaptă așa cum am amintit şi ajungem din nou la drumul pe care l-am părăsit în dreptul fotografiei 73.
75
76
77
Odată ajunşi aici ne abatem spre stânga faţă de sensul de mers (foto 75). De aici vom merge doar pe drumul forestier, până în vale. Urmează o porţiune aproape rectilinie (foto 76) care ne conduce la o intersecţie de drumuri forestiere ceva mai mare (foto 77). Ne vom abate pe drumul din dreapta din imaginea 77. Dacă ne-am abate pe cel din stânga vom coborî în 40 minute spre satul Vermeşti, care acum este parte a oraşului Comăneşti. Ne înscriem aşadar pe drumul din dreapta de la intersecţia din imaginea 77 şi depăşim ceva mai jos un mic loc de popas amenajat (foto 78) şi, treptat, ieşim din pădure (foto 79).
78
78
79
Exact la ieşirea din pădure, lângă câteva pompe de ţiţei, avem perspectivă asupra împrejurimilor. Spre nord-vest se zăreşte Muntele Nogea, pe sub care vom trece în următoarea etapă a traseului iar ceva mai spre stânga se zăresc, în vale, oraşul Comăneşti şi Valea Trotuşului (foto 81). Coborâm mai departe trecând pe lângă câţiva pini cărora le-au dat mugurii (foto 82) şi depăşim două intersecţii, cea din imaginea 83 şi cea din poza 84 de la care, de la ambele ne abatem spre dreapta în coborâre.
81
82
83
84
85
Mai jos ajungem pe strada Horia din satul Văsâieşti, parte a oraşului Moineşti (foto 85), stradă care ne conduce la drumul 2G care uneşte oraşul Comăneşti de oraşul Moineşti.