Vaideeni - refugiul Cășeria/ Cășăria - Vârful Nedeia (2130 m) - Vârful Balota, în Munții Căpățânii, starea marcajelor, anul 2018
3 Refugiul Cășeria.
Având puțin timp la dispoziție am ales varianta de urcare până la refugiu cu un 4x4. Nu sunt așa de mândru dar din Vaideeni până sus aveam 15 km de forestier și să merg cu rucsac greu în spate îmi dădea cu virgulă. Așa că am hotărât să ne protejăm picioarele și spatele, mai ales că mai aveam de perindat prin țară. De la refugiu, planul era o zi Vârful Nedeia și cealaltă zi Vârful Balota (harta 1).
Din Vaideeni spre Nedeia și spre Balota pleacă mai multe trasee (imaginea 2). Noi am urcat cu mașina prin pădure, pe un forestier nemarcat care începe de undeva din capul satului din șoseaua spre Polovragi. Nu are sens să-l descriu, că dacă nu e marcat nu merită să vă încumetați pe acolo. În plus, e mai lung decât cel pe care am coborât, care are marcaj bandă albastră (imagini 1, 2).
Cel cu bandă albastră merge tot de-a lungul unui forestier. Punctul de plecare exact nu-l știu, noi coborând; când am ajuns la râu, l-am trecut și am ieșit în șoseaua care duce la Lacul Balota.
Traseul este cel care merge din Vaideeni spre Ciungetu (Vaideeni - Valea Plaiului - Fântâna din Plai - Muntele Marginea - Coasta Lacurilor - sub Vf. Nedeia - Şaua Gropiţa - Poiana Târnovu Mic - stâna Târnovu Mare - Ciunget. Destul de lung, 15 ore dat pe marcaje, dar zic eu că faci mai mult.
Și cum spuneam merge de-a lungul unui forestier, când prin poienițe, când printr-o pădure destul de deasă și sinistră, până ieși în golul alpin. Ajungeți la un moment dat la Pietrele Stroieștilor (toponim după niște boieri ce aveau pășune și conac acolo). De la Pietrele Stroieștilor, în două minute sunteți la refugiu.
6 Foișor pe traseul bandă albastră, care merge la refugiul Cășeria și Vârful Nedeia, înainte de Valea Plaiului (imaginea 1). De la acest foișor, ca să scurtezi traseul, se poate merge pe lângă liziera pădurii și ieși în capătul celălalt al poienii, evitând astfel forestierul.
7 Marcaj pe traseu, în Valea Plaiului
9 Vedere din Valea Plaiului
10 Fântâna din Valea Plaiului. Apă potabilă, dar pentru a scoate trebuie o bucată de coardă și o cutie, sau măcar o cange făcută din creangă și o sticlă. Nu are cumpană.
11, 11a, 12 Pietrele Stroieștilor și troița de pe ele. Se vede din refugiu. De aici până la refugiu mai sunt 2 minute.
De la refugiu se poate pleca în traseu spre Vârful Nedeia (cel mai înalt din masiv, 2130 m), Lacul Balota și Șaua Negovanu (spre Ciunget).
Pe marcajul de lângă refugiu e dat Vârful Nedeia, bandă albastră, durată 3 ore, puțin mai sus vedem Vârful Nedeia, punct albastru, durată 2 ore, iar la intersecția de unde se desparte traseul spre Curmătura Oltețului care ține banda roșie, marcajul spre Vârful Nedeia se transformă în punct roșu. Cam la o oră de refugiu întâlnim altă intersecție, de unde din traseul spre Nedeia și Șaua Negovanu se desparte poteca spre Șaua Funicelu, care ține tot banda roșie.
Nu prea am înțeles bine de ce se schimbă culoarea marcajelor spre Nedeia din punct albastru în punct roșu. Hai cel care dă banda albastră OK, merge până la punct roșu comun cu cel spre Șaua Negovanu, acolo despărțindu-se banda albastră continuând pe sub Vârful Nedeia, spre Ciunget, iar punctul roșu la vârf.
13 Marcajul de lângă refugiu, bandă albastră, merge comun cu cel spre Ciungetu. Durată 3 ore până la Vârful Nedeia.
14 Același stâlp, cu marcaj spre Lacul Balota, punct roșu, durată 2 ore.
15 Marcaj spre Nedeia; aici se schimbă semnul punct albastru. Nu am înțeles de ce. Cam la o oră de refugiu, lângă un izvor.
16 Indicatorul de intersecție, unde traseul spre Nedeia se desparte de cel de Șaua Negovanu, care continuă pe bandă albastră și traseul spre Curmătura Oltețului merge pe bandă roșie.
17 Marcaj spre Nedeia din intersecția de mai sus, care aici din punct albastru cum era mai jos se transformă în punct roșu.
Nu ai cum să pierzi traseul odată ajuns la refugiu. Nu e potecă, ci ditamai drumul forestier, ai vizibilitate 180 de grade, nu sunt copaci, doar ici și colo pe câte o vale. Este doar jnepeniș, pe care cei care au stânele pe acolo îl defrișau, tufe de rododendron, de merișor și de afine și multe flori specifice zonei montane de la noi. Cinci degete, piciorul cocoșului, strigoaie ici și colo, clopoței, toporași, cornut, sisinel, poroinic, schinuță, comuna floare de trifoi și bineînțeles multă, multă iarbă care era păscută de turmele de vaci și oi.
18 Vârful Nedeia, văzut de unde se desparte traseul de cel spre Șaua Negovanu.
19 Piatra Târnovului (descoperiți la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/capatanii trei articole cu prezentarea detaliată a Târnovului și peșterilor de acolo).
20 Vedere spre Șaua Negovanu și Curmătura Oltețului, de pe Nedeia. Peisaj obturat de ceață.
22 Vedere spre Vârful Roman (urmărește harta 1) de pe traseul spre Nedeia. În centrul imaginii se văd o poieniță mică și un punct alb. Acolo e refugiul Cășeria/ Cășăria și în fundal, foarte slab, se vede mănăstirea de la Roman. Descoperiți imagini sugestive cu creasta Munților Căpățânii la https://sites.google.com/site/romanianatura64/home/carpatii-meridionali/capatanii/varful-ursu-si-creasta-muntii-capatanii .
23 Cinci degete
23a
24 Nu mă uita
24a
25
25a
26 Buburuză (Coccinella septempunctata, https://sites.google.com/site/romanianatura54/home/flora-din-romania/floare-de-colt-cu-rapitor ), tigrul insectelor.
26a
27, 27a Bujor de munte, rododendron
28 Strigoaie
28a
29 Schinuță
29a Floare de merișor.
30
30a
31
31, 31a Clopoței
32
32a
32b
Am ajuns și la vârf, învăluiți de o ceață destul de densă, dar când s-a ridicat am putu admira de jur împrejur, începând cu Parângul, Curmătura Oltețului, Piatra Târnovului, ascuțită ca un ferăstrău, Târnovul Mare, Târnovul Mic, Vârful Roman, Vârful Ursu, Balota, Beleoaia, într-un cuvânt tot masivul.
Plecăm de pe vârf mânați de foame și de un nor care venea dinspre Parâng, amenințător și ne retragem la refugiu, mulțumiți de ceea ce am reușit să admirăm în ziua aia.
33 Vedere a Vârfului Balota dinspre Vârful Nedeia
34 Un tău în traseul spre Vârful Nedeia
35 Balota văzută de la refugiul Cășăria, se pot observa grohotișurile care trebuiesc traversate
36
37
38
36-39 Grohotișul și pârâul din traseul spre Balota
40 Vârful Roman văzut de la refugiul Cășăria
41
41, 42 Marcajul de intersecție din traseul spre Balota, după ce trecem de porțiunile cu grohotiș.
A doua zi, aveam în plan o urcare pe Balota. De la refugiu nu e marcaj spre Balota. Sau a fost și s-a șters, pentru că ici colo se mai vedeau oarece umbre, dar nu mi-am putut da seama de culoare. Traseul e vizibil și nu ai cum să te pierzi. Se iese din curtea refugiului și plecăm pe traseul spre Nedeia, până la intersecția cu primul forestier. De acolo dreapta până într-o șa, unde la fel se face dreapta pe o potecă spre o porțiune de grohotiș destul de instabil și abrupt. Se trece de acest grohotiș și continuăm pe curbă de nivel până ajungem la un pârâu care curge dinspre vârf. Trecem pârâul și intrăm din nou pe o porțiune de grohotiș, mult mai abruptă ca prima, care se traversează cu grijă căci e mai periculoasă un pic. În sfârșit ajungem pe un platou, unde e un marcaj de intersecție. Traseul care vine de la Lacul Balota, cruce roșie și traseul spre Nedeia, de la Curmătura Piatra Roșie, bandă roșie. Se poate pleca de aici spre vârf pe traseu sau pe direct pe pantă, un pic mai abrupt, dar economisești timp. Timp de care aveam nevoie pentru că vremea în ziua aia era destul de instabilă. Am ales varianta pe direct și în 10 minute am fost la vârf.
43 Vedere spre Nedeia Negovanului și cel micuț în stânga ar fi Beleoaia, când coboram pe pantă de la Balota fugăriți de ploaie. În josul fotografiei se vede forestierul pe care se ajunge spre Balota.
44 Coborârea pe grohotiș din fața ploii de pe Balota.
45 Vedere spre valea care merge spre Lacul Balota. Plafon de nori foarte jos.
46 Forestierul de care spuneam că merge spre Balota, cel din mijloc.
47 Balota, învăluită în nori de ploaie.
Nu am apucat să admirăm prea bine sau să facem fotografii pentru că la fel ca în ziua de înainte odată s-a umflat moș Ilie dinspre Nedeia și ne-a fugărit. Traseul normal venea de-a lungul crestei și cobora exact la începutul primei porțiuni de grohotiș. E ca o potcoavă, dar având în vedere că începuse să tune și să fulgere urât în spatele nostru am coborât pe direct toată panta aia abruptă și dăi fuga la refugiu. Am avut noroc pentru că înainte cu câțiva metri de a intra pe poarta refugiului s-a pus o grindină mai mare ca unghia de la degetul mare, plus tunete și fulgere deasupra noastră. Fiind deja la adăpost nu ne-a mai păsat, dar ne gândeam dacă reușim să mai coborâm din munte. Am avut un pic de noroc pentru că cel ce ne-a adus la refugiu, când a văzut din sat ce e pe munte s-a gândit la fel și a urcat după noi, aducându-ne în vale. După aia a fost jale în Vaideeni, poate ați văzut la știri.
Ca încheiere, un masiv frumos, mai ales în perioada în care l-am vizitat, iunie, când totul e verde și înflorit. Porțiunea pe care am vizitat-o nu pune nici un fel de probleme tehnice. Singura provocare e cea fizică, dacă e să-l parcurgi de la un cap la altul cu rucsac mare în spate. Refugiile care sunt te ajută foarte mult, mai sunt și stâne unde te poți adăposti și odihni. Ca surse de apă nu sunt probleme, izvoare sunt la tot pasul, așa că nu e nevoie să cari litri de apă în bagaj.