Siculeni - Stogul de Piatră - Pârâul Segheș - creasta principală, în Munții Harghita
Participanţi: Vasile Bouaru (Rădăuţi), Ionuţ Andrişan (Satu Mare)
Aşa cum am menţionat, pilotul Vasile Niculescu scrie (vezi) că a trecut peste satul Siculeni (Madefalva în limba maghiară) şi că a lăsat la câţiva kilometri în stânga oraşul Miercurea Ciuc. Am ajuns şi noi în Siculeni şi vom merge mai departe, spre Blaj…
Înainte de a traversa Munţii Harghitei pornind din Siculeni, mai trecem pe la două obiective din sat. Unul este monumentul Siculicidium, aflat în centrul satului (foto 1), închinat masacrului secuilor din ianuarie 1764 de către austrieci (vezi).
1
2
3
5
De aici parcurgem circa 700 metri pe drumul E578 în sensul spre Gheorgheni până ajungem la intersecţia cu strada Borviz Utca, aflată pe partea stângă. Numele străzii spune tot. Fiind la poalele Munţilor Harghita, masiv vulcanic, în toată zona întâlnim izvoare minerale sau termale. Aici, după 500 m parcurşi pe această stradă vom găsi la mariginea unui câmp un izvor amenajat cu apă minerală feruginoasă, numit Băile Siculeni. A fost amenajat şi un mic bazin, acum nefuncţional (foto 2). Izvorul este utilizabil (foto 3). Lângă izvor găsim un panou cu indicaţii nu numai despre compoziţia apei ci şi despre istoria locurilor. Tot de aici zărim spre vest următoarea etapă a călătoriei noastre, Munţii Harghitei (foto 5).
6
7
De la izvorul de apă minerală revenim la drumul principal şi imediat, pe aceeaşi parte cu drumul care duce spre Băile Siculeni, se despinde un drum care duce spre biserica satului. De la biserica ne abatem spre dreapta, 200 m până la intersecţia din imaginea 6, de unde ne abatem spre stânga, pe strada Koves. Chiar la intersecţie găsim săgeţi indicatoare din lemn (foto 7). Direcţia spre monument indică spre monumentul pe care l-am vizitat, cel din imaginea 1.
8
9
Ne vom îndrepta spre Vârful Asztag-kő/ Stogul de Piatră. Avem de parcurs aproape 7 km de la intersecţia de unde suntem până la stâncile de la Stogul de Piatră. Ne înscriem pe noul drum, spre vest. După ce depăşim ultimele case din sat avem vizibilitate spre munţii pe care îi vom străbate. Iată ce vedem, de la sud spre nord (foto 8): Vârful Harghita Ciceu (1759 m), în vecinătatea căruia sunt relee de televiziune şi telecomunicaţii; ceva mai spre dreapta zărim un „mic pinten”, Vârful Csompoly/ Vârful Teşit; mai spre dreapta Vârful Harghita Siculeni (1709 m); în fine, mai spre dreapta Vârful Racu (1756 m). E bine de ştiut că în toată zona Munţilor Harghitei sunt urşi!!!
Drumul urcă încet (foto 9) iar din loc în loc întâlnim stâlpi cu săgeţi indicatoare sau cu mici panouri acoperite (foto 10) unde sunt harta regiunii şi marcajele (foto 11).
10
11 această hartă se află în format mare atașată în baza acestei pagini
Traversăm apoi o mică pădure de brad (foto 12) şi ajungem la un minunat loc de popas amenajat/ punct de belvedere (foto 13). Aici, în spatele unor brazi, la câteva zeci de metri în stânga drumului se află câteva stânci şi este locul denumit Stogul de Piatră sau Vârful Asztag-kő. Ne deplasăm spre acele stânci şi întâlnim, acum la sfârşit de aprilie 2018, Trei fraţi pătaţi (foto 14).
12
13
14
Ajungem la frumoasele stânci Stogul de Piatră (foto 15). Sunt înalte de aproape 10 m. De pe piatra cea mai înaltă avem minunată perspectivă spre Depresiunea Ciucului, de exemplu spre sud - est (foto 16). Zona Stogului de Piatră este foarte bine amenajată, cu panouri despre vegetaţie sau animale şi cu sculpturi reprezentând animale sălbatice.
15
16
Pornim mai departe. De undeva de mai sus zărim în extremitatea dreaptă în imaginea 17, oraşul Miercurea Ciuc. Spre est, exact peste Depresiunea Ciucului, zărim munţii pe care i-am traversat într-o etapă anterioară. Vedem Munceii Năşcălatului, cu Vârful Păgânului, marcat cu săgeată roşie în imaginea 18, iar satul care se observă în vale, printre brazi, este Frumoasa. În dreapta, în ultimul plan în imaginea 18 se zăresc Munţii Ciucului.
17
18
Mai urcăm foarte puţin şi ajungem la o intersceţie unde sunt loc de popas marcat corespunzător, hartă şi săgeţi indicatoare (foto 19). De acolo privim spre înapoi, spre munţii pe care i-am traversat până aici (foto 20) apoi citim indicatoarele (foto 21, 22).
19
20
21
22
Ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş, spre Vârful Csompoly. Dacă ne abatem spre dreapta putem ajunge la cetatea Rabonbanilor, aflată nu departe de aici.
După câteva minute parcurse pe noul drum ajungem la o intersecţie (foto 23). Ne abatem pe drumul din stânga. La intersecţie găsim săgeţi indicatoare (foto 24, 25).
23
24
25
Aici părăsim traseul spre Vârful Csompoly care este pe drumul din dreapta în imaginea 23. Trecem apoi un pod (foto 26), traversăm o mică porţiune de pădure şi ieşim în loc deschis (foto 27); undeva pe aici, pe partea stângă cum urcăm, se află foarte aproape de drum, un izvor.
26
27
Mergem mai departe şi vom întâlni foarte des săgeţi spre diverse direcţii până ajungem la intersecţia din imaginea 30, făcută spre aval, după ce am depăşit intersecţia. Acolo se află un panou acoperit cu harta regiunii (foto 31) şi săgeţi care arată spre ce obiectiv ne îndreptăm dacă în urcuş ne-am abate spre dreapta (foto 32) sau spre stânga de la această intersecţie (foto 33).
30
31 această hartă se află în format mare atașată în baza acestei pagini
32
33
Noi urmăm drumul din dreapta. Aici ne întâlnim cu Pârâul Segheş (foto 34) pe care îl vom urma până pe culme. Drumul urcă doar prin pădure, având şi porţiuni rectilinii. Trecem pe lângă un adăpost temporar folosit de muncitorii forestieri (foto 35) şi vom fi atenţi să mergem pe drumul principal şi nu pe cele care duc spre alte direcţii.
34
35
37
Urmează o porţiune mai degajată dar umedă (foto 37) şi ajungem într-un loc cu mult noroi unde găsim săgeţi indicatoare (foto 39). De aici urcuşul devine mai accentuat şi ajungem într-o porţiune defrişată. Drumeagul este bine vizibil şi urcăm mai departe (foto 41). Mai sus, la limita porţiunii defrişate, zărim în dreapta frumosul con vulcanic adventiv al Vârfului Csompoly (foto 42) (vezi și harta de la).
39
41
42
Tot de acolo, până în poiana unde ne vom opri privim spre Depresiunea Ciucului (foto 43). Cu zoom se vede la dreapta în vale, în imaginea 44, partea nord-estică a oraşului Miercurea Ciuc şi unit de această parte, localitatea Şumuleu Ciuc iar spre stânga în imaginea 44 se zăreşte satul Delniţa.
43
44
45
Ajungem pe culmea muntelui, într-o poiană (imaginea 45), punct de reper pentru traseul nostru. Aici întâlnim marcajul de creastă al Munţilor Harghita, bandă albastră. Din Siculeni până aici am făcut aproape 3½ ore.
Avionul pilotat de Vasile Niculescu a trecut probabil peste vârful aflat în stânga noastră faţă de sensul de urcuş, Vârful Harghita Ciceu sau ceva mai la sud, pe deasupra Pasului Vlăhiţa, spre Odorheiul Secuiesc şi Valea Târnavei Mari. A avut privelişte superbă de acolo de sus, mai ales că toate vârfurile erau înzăpezite la acea dată de 23 noiembrie 1918.