Șopârla de câmp (Lacerta agilis L.) în România

text și imagine: Jozsef Frink (Ocna Mureș) 


Lacerta agilis L., alături de gușter (Lacerta viridis L.), este cea mai cunoscută și răspândită specie dintre reptilele care trăiesc în țara noastră. Arealul de răspândire a speciei cuprinde toată Europa Centrală și de Est, Asia Mică și continentul asiatic, până în China.

În țara noastră este cea mai comună specie de șopârlă, găsindu-se de la dunele de nisip ale litoralului Mării Negre și Deltei Dunării până la altitudinile de 2000 m ale Carpaților. Cel mai înalt punct unde a fost observată se află sub Vf. Omu (Munții Bucegi), la peste 2300 m. Are o toleranță foarte largă și o adaptabilitate ridicată față de factorii de mediu. Astfel se explică și variațiile foarte mari ale dimensiunilor, respectiv a coloritului speciei.

Șopârla de câmp are aspect masiv, lungimea totală (corp + coadă) fiind de 20-24 cm, atingând chiar și 27 cm. Vârful capului este rotunjit, coada este groasă. La puține specii de șopârlă se întâlnește o colorație atât de variabilă ca la șopârla de câmp. Aceasta diferă și la cele două sexe. Astfel, masculul (care este mai mare - fenomen numit dimorfism sexual) are pe laturile corpului o colorație verde dominantă, în timp ce femela este maronie, la ea lipsind aproape totdeauna culoarea verde. Punctuația și dungile sunt asemănătoare la ambele sexe. Foarte rar pot fi văzute forme verzi în totalitate, însă cea mai frecventă variantă de culoare prezentă la ambele sexe este cea care are tot spatele frumos colorat în roșu ruginiu (L. agilis var. erythronotus, în imagine). 


Animalul trăiește în medii foarte diferite. În regiunea montană o întâlnim frecvent în pajiști umede și de-a lungul pârâiașelor. La deal și la câmpie preferă marginile însorite ale drumurilor, pârloagelor, lizierele pădurilor. Este frecventă și în apropierea gospodăriilor (livezi, vii, grădini însorite). La sfârșitul lui septembrie, o dată cu scăderea puterii radiațiilor solare, șopârlele de câmp se retrag pentru hibernare, în galerii de rozătoare, până la adâncimi de 40-60 cm.

Reproducerea începe în luna mai. În această perioadă au loc preludiile nupțiale și lupte încrâncenate între masculi, pentru posesia femelelor. În timpul preludiului, masculul se apropie de femelă, expunându-și coloritul strălucitor al flancurilor corpului. Apoi o imobilizează, apucând-o cu gura de mijloc și apropiindu-și cloaca de cea a femelei, are loc copulația. Cele 6-12 ouă sunt depuse în iunie iar eclozarea are loc după 45-60 de zile. Puii au 3-4 cm lungime.

Șopârla se hrănește cu insecte, omizi, viermi, rar cu ouăle păsărilor care-și depun ponta pe sol. Ea constituie hrană pentru diferite specii de șerpi, păsări răpitoare diurne, fazani. Aceștia din urmă, din cauza înmulțirii alarmante din unele zone, decimează populațiile șopârlelor și ale șerpilor, consumând în special puii acestor animale.

Inamicul său numărul unu continuă să rămână omul, în primul rând datorită superstițiilor și antipatiei izvorâte din lipsa cunoașterii modului de viață a acestui animal. Toate speciile de șopârlă din fauna țării noastre sunt protejate în contextul Convenției de la Berna (1979) privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, la care România a aderat prin Legea 13 / 1993, respectiv pe baza Ordonanței de urgență privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, adoptată de guvern și publicată în decembrie 2000 în Monitorul Oficial.