Cascade şi peşteri spectaculoase la Şipot, Munţii Şureanu

Ică Giurgiu, Viorel Lascu, Mircea Vlădulescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 

O forma sintetica a acestui text a fost publicata in buletinul/ revista Styx, numarul 2, 1985; aici, acum, informatiile sunt consistent completate. Imaginile sunt publicate in premiera.

Localizare

Din Petroşani spre Haţeg se merge cu trenul sau masina pana in localitatea Baru Mare (vezi harta 2). De aici se intra pe Valea Streiului, catre amonte. La aproximativ 7 kilometri de la drumul national 66, din stanga geografic vine un afluent puternic, Sipotul (560 metri altitudine). Versantul stang geografic al Streiului se adanceste aici intr-un mare amfiteatru, impadurit la baza, inalt de peste 150 metri (imaginile 4-8).

Urcam pe malul drept geografic al Sipotului, la multe zeci de metri diferenta de nivel deasupra firului apei, printr-o padure destul de rara (foioase, liliac, conifere), cale recomandabila daca avem bagaj greu, evitand astfel numeroasele cascade si marmite de pe talveg. Dupa aproximativ o ora ajungem la o tripla confluenta, in fata unei mari intrari in subteran, Pestera de la Cascada (imaginile 9-10b), acolo unde vine o parte din apa din Pestera Sifonului. Din stanga noastra cum privim spre versant vine un parau din Pestera 600 metri cubi (vezi harta 43), cu debit de aproximativ 20 litri/ secunda. Spre dreapta, ocolind o cascada de 5 metri (imagini 10, 16), ajungem curand la cele trei intrari in Pestera Sifonului (cea de jos este la 800 metri altitudine; debit 500 litri/ secunda). Marele perete de la Sipot ascunde mai multe cavitati descoperite, explorate si cartate in principal de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti. Exista posibilitati pentru noi descoperiri si pentru prelungiri importante ale unora dintre cavitatile cunoscute.   

Istoricul explorărilor

Intrarea pesterii (imaginea 31) este descoperită în 1969 de conferentiar doctor Valer Trufaş de la Facultatea de Geografie din Bucuresti. In acelasi an, Valer Trufas realizeaza doua colorari, ambele cu rezultate pozitive: Ponorul Poiana - Izvorul din dreapta geografic de la Sipot; Ponorul Ponorici - Pestera Sifonului de la Sipot (vezi imaginile 2 si 3).

                                            

2   Extras din harta publicata in Valer Trufas - Muntii Sureanu - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986.











3   Harta publicata in volumul Pestera din Valea Clenjii (82 pagini A4, 136 imagini si harti) si in volumul Pestera Rachiteaua (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-sureanu/ponorul-avenul-pestera-rachiteaua ).

In noiembrie 1969 se infiinteaza Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti unde Valer Trufas va fi pentru cativa ani coordonator stiintific. In august 1971, o echipa a Clubului de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, avand in componenta, printre altii, pe Valer Trufas, Aurel Iota, Christian Megulete, parcurge pestera pana la un sifon situat la aproximativ 10 metri de la intrare; pe stanga geografica a apei din pestera este parcursa o scurta evazare fosila a galeriei.

 
4   Peretele de la Şipot (aici jumătatea nordică), la baza căruia, aproximativ la centrul său, se afla intrarea în Peştera Sifonului de la Şipot. Foto: Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu.
















 5   Peretele de la Sipot (aici jumatatea sudica), la baza caruia, aproximativ la centrul sau, se afla intrarea in Pestera Sifonului de la Sipot. In dreapta imagini si in penultimul plan din fundal, spre dreapta, Valea Streiului. In fundalul imaginii, primele culmi din Muntii Retezat. Foto: Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu.

 

6, 7  Peretele de la Sipot (aici jumatatea sudica), la baza caruia, aproximativ la centrul sau, se afla intrarea in Pestera Sifonului de la Sipot. In dreapta imaginii 7, imediat in afara cadrului ei, este o vale abrupta pe care se poate urca pana la Pestera Tecuri (vezi imaginea 3); pe aceasta vale se mai pastreaza resturi metalice ale funicularului care cobora busteni in anii 1950-1960. Foto: Ică Giurgiu. 








8   Peretele de la Sipot (aici zona lui centrala), la baza caruia se afla intrarea in Pestera Sifonului de la Sipot (in spatele bradului din stanga imagini). Foto: Ică Giurgiu.

 








8a, 8b, 8c  De la nivelul Streiului urcam pe Valea Sipot, afluentul lui din stanga geografic, spre Pestera Sifonului de la Sipot. Foto: Ică Giurgiu.

 9   Valea Sipot (vezi imaginea 3), isi aduna apele din trei pesteri. Aici vedem intrarea in cavitatea din centru, numita Pestera Cascadei si, in dreapta ei (stanga geografic), marea cascada deasupra careia se afla intrarea in Pestera Sifonului de la Sipot. Este o perioada de primavara, cu debite mari, provenite din topirea zapezilor pe zona Rachiteaua - Poiana (vezi imaginea 3). Foto: Ică Giurgiu.

 


9a   Pestera Cascadei (vezi localizarea ei in imaginea 9), harta intocmita in anul 1978.

 











9b   Pestera Cascadei (vezi localizarea ei in imaginea 9), harta intocmita in anul 1987 pentru etajul superior al cavitatii, in care se ajunge printr-o escalada cu catarg de 5 metri (vezi fisierul 9c, mai jos atasat, raportul respectivei explorari).






Peştera Cascadei. Foto: Ică Giurgiu, Adrian Oprin.

Peştera Cascadei. Foto: Ică Giurgiu.

 









10   Valea Sipot (vezi imaginea 3), cascada din apropierea Pesterii Cascadei (imaginea 9); perioada de primavara, cu debite mari, provenite din topirea zapezilor pe zona Rachiteaua - Poiana (vezi imaginea 3). Foto: Ică Giurgiu, Florica Berdei. 












10a   Valea Şipot (vezi şi imaginea 9), locul unde confluează cele trei surse de apă care apar la poalele marelui versant (vezi imaginea 8); iunie 2007. Foto: Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu, Emilia Marinescu, Radu Călinescu.

 10b   Valea Sipot (vezi si imaginea 9), locul unde conflueaza cele trei surse de apa care apar la poalele marelui versant (vezi imaginea 8); iunie 2007; fata de imaginea 9 se observa ca debitele sum acum putin mai mici. Foto: Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu.

 
11   Peretele la baza căreia se află Ponorul Peştera Răchiţeaua (vezi imaginea 3; vezi https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-sureanu/ponorul-avenul-pestera-rachiteaua ), o cavitate spectaculoasă şi dificil de explorat, sursă parte din apele care apar în Peştera Sifonului de la Şipot. Foto: Nonu Nădrag, Ică Giurgiu, Aurel Cărăbuşi.

12   Peretele la baza careia se afla Ponorul Pestera Rachiteaua (vezi imaginea 3; vezi https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-sureanu/ponorul-avenul-pestera-rachiteaua ), o cavitate spectaculoasa si dificil de explorat, sursa parte din apele care apar in Pestera Sifonului de la Sipot. Foto: Ică Giurgiu, Paul Pupăzeanu.

 13   Schita hidrocarstica a zonei, publicata in Cercetari Speologice, volumul 2, 1994, in articolul despre Ponorul Rachiteaua, semnat de Mircea Vladulescu si Ica Giurgiu (vezi si https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-sureanu/ponorul-avenul-pestera-rachiteaua ).

 

14, 15   Intrarea în Peştera din Valea Clenjii (vezi localizare pe imaginea 3) (vezi descriere amănunţită la ). Iarna, privire spre adâncuri. Foto: Ică Giurgiu, Dan Grădinaru. Vara, privire spre exterior. Foto: Nonu Nădrag, Ică Giurgiu, Aurel Cărăbuşi.



In 1972, Ică Giurgiu şi Mihaela Iordache intreprind o prima derocare printre blocurile uriase de la intrarea Pesterii Sifonului de la Sipot, in ideea scaderii nivelului apei din sifon; aproximativ 20 metri cubi de roca sunt deplasati in aval. Niciun progres evident. 

In 1971 se descopera de Clubul „Emil Racovita” Bucuresti o cavitate fosila (neparcursa in prezent de apa), Pestera Palariei, de aproximativ 150 metri dezvoltare, deasupra resurgentei din dreapta geografic de la Sipot; este inceputa pe Platoul Bojita explorarea Pesterii din Valea Clenjii, parcursa de un parau, situata aproape de Ponorul Ponorici (vedeti imaginea 3), banuita a fi tributara sistemului hidrocarstic Ponorici - Pestera Sifonului de la Sipot.

Pestera din Valea Clenjii a concentrat multe eforturi explorative din partea Cluburilor „Emil Racovita” Bucuresti si Politehnica Cluj-Napoca. S-au utilizat pitoane cu expansiune si catarg de escalada (printre primele explorari de acest fel din Romania) si platforma de escalada (prima utilizare a acestui dispozitiv intr-o pestera din Romania). In 1983, Pestera din Valea Clenjii ajunsese la 1700 metri dezvoltare si 113 (-103/ +10) metri denivelare totala (vedeti mai mult despre aceasta pestera la  ).   

Un alt ponor de pe Platoul Bojita, Rachiteaua (imaginea 3), tributar si el curgerii Ponorici - Pestera Sifonului, a putut fi explorat in noiembrie 1977, in urma unei autodecolmatari, pana la adancimea de 18 metri, unde era varful unei sali; peste trei saptamani, echipa pregatita de drum lung in interiorul muntelui a fost stopata la adancimea de 14 metri de un dop de gheata de peste 10 metri cubi. Apoi ponorul s-a recolmatat. Eforturile depuse de catre Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, Piatra Rosie Petrosani, Hidrocarst Vulcan, Politehnica Cluj-Napoca, Proteul Hunedoara, „Emilian Cristea” Alba-Iulia pentru desfacerea conului urias de aluviuni nu au adus repede rezultatul sperat (vedeti explorarea cu succes a pesterii descrisa la https://sites.google.com/site/romanianatura14/home/carpatii-meridionali/muntii-sureanu/ponorul-avenul-pestera-rachiteaua ). 

In 1983, Clubul Proteul Hunedoara a reluat derocarea la intrarea in Pestera Sifonului. Nici de data asta nu s-a reusit pe cat se dorea; nivelul apei a fost totusi scazut cu cateva zeci de centimetri. Traseul hidrocarstic Ponorici - Pestera Sifonului (2100 metri extensie, 350 metri denivelare) ramanea in continuare foarte putin cunoscut. 

Activitatea tot mai bine organizata in Romania de parcurgere cu scafandrul autonom a sifoanelor a avut drept una dintre consecinte, la sugestia lui Ica Giurgiu, tentativa de scufundare in Pestera Sifonului de la Sipot. 

Pe 24-25 septembrie 1983, Mihai Codescu, Gabriel Miclaus, Dan si Florian Ilina s-au deplasat la Sipot (imagini 16-19). In jurul orei 18, Mihai Codescu, echipat doar cu neopren scurt si detentor cu doua furtune, dornic de o mare explorare, a trecut sifonul 1 (15 metri lungime, 5 metri adancime), patrunzand intr-o galerie de mari proportii! Frigul accentuat resimtit in lipsa unui costum de scufundare corespunzator l-a determinat sa revina repede la suprafata. In randul colegilor de club a fost mare entuazism!



16   Septembrie 1983. Mihai Codescu, cu buteliile in spate, la cascada de sub intrarea in Peştera Sifonului de la Sipot. Foto: Gabriel Miclăuş. Vezi 16a, raportul detaliat al turei, mai jos atasat.












 

17   Echipamentul folosit de Mihai Codescu. Foto: Gabriel Miclăuş.























 

17a   Pestera Sifonului de la Sipot, schita intocmita in anul 1978.












 

18   Mihai Codescu, cu cateva momente inainte de inceperea scufundarii. Foto: Gabriel Miclăuş. 
























19   Mihai Codescu, primul speolog care incearca trecerea sifonului 1. Foto: Gabriel Miclăuş. 


Peste o luna, 29-30 octombrie 1983, Mihai Codescu si Viorel Lascu trec pe rand sifonul 1 din Pestera Sifonului de la Sipot, explorand aproximativ 180 metri de galerie. Oprire din cauza unor defectiuni la sistemele de iluminat. Raul subteran incepea sa se dezvaluie. Cei doi au beneficiat de un costum complet de neopren si alte piese de echipament specific imprumutate de la Grupul de Explorari Subacvatice Subterane Bucuresti. Au participat la aceasta tura Gabriel Miclaus, Florian Nita, Gabriel Silvasanu (imagini 20-23).


 20   Octombrie 1983. De la stanga: Gabriel Miclaus, Mihai Codescu, Florian Nita, Gabriel Silvasanu, Viorel Lascu. Pe malul stang al Streiului, pe malul stang al Vaii Sipotului, inainte de urcarea spre Pestera Sifonului de la Sipot. Vezi 20a, raportul detaliat al turei, mai jos atasat.

 

21   De la stanga: Viorel Lascu, Mihai Codescu, Gabriel Silvasanu. La intrarea Pesterii Sifonului de la Sipot; ultimele verificari ale echipamentului inainte de scufundare. Foto: Gabriel Miclaus.


















 
22   Mihai Codescu gata de scufundare. Viorel Lascu deschide robinetul buteliilor pentru ca Mihai sa primeasaca aer. Foto: Gabriel Miclaus.












 23   Mihai Codescu a trecut sifonul, a mers pe marea galerie care ii urmeaza si acum, revenit la suprafata, are numai vesti extraordinare de spus. Foto: Gabriel Miclaus. 

Apoi, pe 3-4 decembrie 1983, atunci cand zapada si frigul se instalasera la munte (imagini 24-30), o explorare realizata de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti si Grupul de Explorari Subacvatice Subterane a deplasat in Muntii Sureanu, la Pestera Sifonului de Sipot, urmatoarea echipa: Viorel Lascu, Nelu Grigore, Ica Giurgiu, Serban Sarbu, Mihai Codescu, Gabriel Miclaus, Adrian Terme, Adrian Negoita, Dorina Nicolai. Zecile de kilograme de echipament necesar trecerii Sifonului 1 si explorarii unor pasaje incomode banuite de a urma nu departe dupa el necesitau deja tot mai multi oameni pentru transport. Trebuia sa ne axam pe explorari in sezonul de iarna pentru ca atunci apele din pestera au debite scazute si constante. Primavara si vara nivelul paraului subteran creste foarte mult.

Echipa de sustinere a scufundatorilor a facut foc cu lemne sub arcada pesterii, pentru a agrementa noaptea friguroasa si pentru a oferi la intoarcerea exploratorilor scafandri o ambianta cat de cat placuta. Faptul s-a dovedit insa total nefericit ales; prin fisuri pe care nu le banuiam, fumul a patruns dincolo de Sifonul 1, incetosand puternic marea galerie pe a carei portiune imediat urmatoare sifonului vizibilitatea s-a redus practic la zero! Cand Nelu Grigore, primul care s-a scufundat in aceasta explorare, a trecut Sifonul 1 s-a trezit in fata unei atmosfere cu totul stranii. S-a intors ca sa povesteasca ce se intampla si programul turei a trebuit schimbat drastic. Numai Nelu Grigore si Viorel Lascu au mai fost lasati sa treaca Sifonul 1. Prin pacla de dincolo de prima portiune inecata a pesterii cei doi nu vedeau la un metru distanta desi aveau lumini de talia unui far de automobil! Au plecat totusi in cercetare, dar cu detentorul in gura, pentru ca nu se putea respira altfel! Aproximativ 350 metri de galerie au fost strabatuti pana intr-o sala cu dimensiuni mari ale carei contururi au fost zarite vag prin fumul care ajunsese si aici. Au urmat de la aceea sala inca 150 metri de galerie parcursi pana intr-un alt spatiu important, Sala Prieteniei, unde un al doilea sifon al pesterii le-a barat trecerea. De acolo, cei doi s-au intors si au revenit la suprafata.  

 24   În localitatea Baru Mare aşteptăm, dis de dimineaţă, la intrarea de aici spre amontele Văii Streiului, un camion care să ne ajute la transportul grelelor bagaje până spre baza muntelui, la cantonul forestier de la kilometrul 7. De la stânga: Adrian Negoiţă, Mihai Codescu, Dorina Nicolai, Gabriel Miclăuş, Şerban Sârbu, Viorel Lascu, Adrian Terme, Nelu Grigore. Foto: Ică Giurgiu. Vezi 24a, raportul detaliat al turei, mai jos ataşat.

 25   La cantonul forestier de la kilometrul 7 descarcam toate bagajele si lasam acolo sacii de dormit si hainele de schimb. Impartim echipamentul de transportat la gura Pesterii Sifonului de la Sipot: iat-o marcata cu o sageata pe imagine. Mai avem de mers de aici inca 1,5 kilometri pana la gura Vaii Sipot iar de acolo, pe malul ei drept geografic urcam spre pestera. Foto: Ică Giurgiu.



26   Suntem in Pestera Sifonului de la Sipot, pe marginea Sifonului 1. De la stanga: Serban Sarbu, Gabriel Miclaus, Nelu Grigore, Dorina Nicolai. In prim plan, butoiul etans care ajuta la transportul echipamentului prin sifoane. Foto: Ică Giurgiu.













 

27, 28   Nelu Grigore plonjeaza in Sifonul 1. Butoiul etans pentru transportul echipamentului prin sifoane este acum corect lestat si echipat cu o butelie.


Nu dupa mult timp, Nelu Grigore se intoarce cu o veste buna si una foarte rea. Vestea buna e ca nivelul aluviunilor din sifon nu s-a modificat vizibil, ceea ce inseamna ca se va putea circula destul de bine prin el. Vestea stupefianta este ca dincolo de sifon galeria este plina de fum si vizibilitatea a ajuns practic la zero! Foto: Ica Giurgiu.

 29   Viorel Lascu este si el gata de imersiune in Sifonul 1. Foto: Ică Giurgiu.

 
30   Viorel Lascu, la revenirea din parcurgerea galeriei principale a pesterii. Foto: Ică Giurgiu. 



Urmatoarea explorare a avut loc pe 17-18 martie 1984. Au participat speologi de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, Grupul de Explorari Subacvatice Subterane si cativa individuali: Nelu Grigore, Mihai Codescu, Viorel Lascu, Gabriel Silvasanu, Gabriel Miclaus, Ica Giurgiu, Costel Roman, Adrian Purza, Eliza Anghel, Bucur Victor, Mihai Spier, Liviu Bulgarescu, Cristian Ciubotarescu, Robert Lovin. Un container cu echipament a fost trecut prin Sifonul 1, de asemenea cablul unui telefon.

Nelu Grigore si Mihai Codescu au intrat in Sifonul 2 si l-au trecut: 20 metri lungime, -6 metri adancime. A urmat la mica distanta Sifonul 3: 20 metri lungime, -11 metri adancime. Dincolo de Sifonul 3 un lac adanc continua cu Sifonul 4. Sifonul 4 a fost plonjat doar la inceputul lui, pentru a se vedea cum arata: o galerie foarte larga si profunda…

Viorel Lascu si Gabriel Silvasanu au topografiat 742 metri dincolo de Sifonul I, atingand cota +27 metri denivelare. Mai multe continuari ramaneau de explorat. Cartarea a fost intrerupta cu 150 metri inainte de Sala Prieteniei, in Marea Sala cu Puturi.

In sala de la intrarea Pesterii Sifonului de la Sipot, pe galeria fara apa situata pe malul stang geografic al paraului subteran, Ica Giurgiu si Mihai Spier au inceput decolmatarea si au avansat pe o scurta portiune.



 31   Pe 17 martie 1984. Am ajuns iar la intrarea Pesterii Sifonului de Sipot. In imagine, o parte din echipa, odihnindu-se si luand o mica gustare imediat dupa ce tot echipamentul a fost transportat pana aici. Foto: Ica Giurgiu. Vezi 31a, raportul detaliat al turei, mai jos atasat.












32   Viorel Lascu a plonjat in Sifonul 1. Foto: Ică Giurgiu.

 

34, 35   Ica Giurgiu se echipeaza si plonjeaza in Sifonul 1. Nu isi putuse achizitiona, ce-i drept cu mari eforturi, decat de un costum de neopren mult sub masura inaltimii sale (1,95 metri). Din cauza ingustimii costumului se misca greoi; Viorel Lascu il intampina pe ramura ascendenta a sifonului. Pe galeria principala a pesterii, Ica Giurgiu va observa o formatiune uriasa, spectaculoasa; acolo unde tavanul se ridica spre 20 de metri fata de nivelul apei, un baldachin inalt aproape cat galeria si larg cat ea a fost complet erodat de apa pe la interior; a ramas doar conturul lui si acum arata ca un portal facut din multe strate (depunerile succesive de calcit). Foto: Gabriel Miclaus.




 

36   Peştera Sifonului de la Şipot după explorările şi cartările din martie 1984. Formatul mare al acestei hărţi poate fi descărcat din baza paginii de la. 

28 aprilie 1984. Pe Valea Streiului, cativa pomi inmuguriti recunosteau sosirea primaverii. La baza peretelui de la Sipot zapada se pastra. Din munte tasnea un suvoi impresionant de apa. Nivelul lacului de la intrarea pesterii crescuse cu aproximativ 0,5 metri. A fost o zi cu soare, nor, ninsoare, apoi iar cer senin. Au participat: Nelu Grigore si Serban Sarbu (Grupul de Explorari Subacvatice Subterane), Ica Giurgiu si Costin Ene (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti), Emil Vladescu, Mihai Spier, Robert Lovin, Horia Radovici (individuali). Dupa Sifonul 1 era pur si simplu prapad. Nivelul apei, crescut cu aproximativ 1,5 metri, sifona treceri care altfel nu ridica probleme. Curentul apei era violent. Cei doi scafandri, Nelu Grigore si Serban Sarbu, dupa ce au vazut cum stau lucrurile au fost nevoiti sa renunte la explorare.

Pe galeria uscata aflata aval de Sifonul 1 s-a ajuns prin decolmatare (Ica Giurgiu) la cota +4 metri si exista inca posibilitati de continuare.

 

37   Din nou la intrarea Pesterii Sifonului de la Sipot, pe 28 aprilie 1984. Mai erau petice de zapada dar a si nins in ziua respectiva. Vezi 37a, raportul detaliat al turei, descărcabil de la. Foto: Ică Giurgiu.












 

37b   Pestera Sifonului de la Sipot, pe 28 aprilie 1984; schita intocmita cuprinde galeria aparuta prin decolmatare spre zona noii intrari.










 







38   Nelu Grigore; i se fac ultimele ajustari ale echipamentului si va plonja imediat in Sifonul 1. Foto: Ică Giurgiu. 
















39   Şerban Sârbu, cu o secundă înainte de a plonja în Sifonul 1. Foto: Ică Giurgiu.






40   Şerban Sârbu şi Mircea Vlădulescu colaţionează date topografice. Foto: Ică Giurgiu.

Dupa cele cinci explorari cu scafandrul prezentate mai sus, esalonate pe parcursul a noua luni de zile, a urmat o pauza justificata (eforturile materiale si explorative au fost importante, uneori obositoare) dar si impusa. Echipamentul existent era mult prea putin fata de nevoile explorative si numarul de persoane care trebuiau sa treaca macar dincolo de Sifonul 1. 

4-5 octombrie 1986. Echipa Serban Sarbu, Mihai Codescu, Robert Lovin, Ovidiu Craciunescu, Eliza Codescu, Cornelia Radu, Mihai Croitoru, Serban Buliga ajunge la intrarea Pesterii de la Sipot la ora 19. Vezi 41a, raportul detaliat al turei, mai jos atasat.

Primii trei, scafandrii, trec sifoanele 1, 2 si 3. Serban Sarbu si Robert Lovin au trecut apoi Sifonul 4 (40 metri lungime, -4 metri denivelare). Dupa Sifonul 4 este o sala mare si la capatul a aproximativ 50 metri urmeaza Sifonul 5.

In continuare, Serban Sarbu a trecut Sifonul 5 (30 metri lungime, -3 metri denivelare), a ajuns intr-o sala de aproximativ 20 metri lungime si la capatul ei a plonjat in Sifonul 6, unde dupa 25 de metri s-a oprit (cota -2 metri), din cauza terminarii firului ghid.

 41   In explorarea din octombrie 1986 au fost trecute Sifoanele 4 si 5 si a fost plonjat Sifonul 6 pe 25 metri lungime. 

1-2 iunie 1991. Echipa Mircea Vladulescu, Bogdan Constantinescu, Valentin Tintea. Vezi 43a, raportul detaliat al turei, mai jos atasat.

A fost cartata Pestera Cazaturii. A fost efectuata o drumuire de suprafata intre Pestera Cazaturii si Pestera 600 metri cubi, trecand pe la celelalte obiective speologice de la baza marelui perete de la Sipot (vezi harta 43).  

In Pestera de la Sipot s-a incercat extinderea decolmatarii in zona intrarii noi, superioare, dar, din pacate, blocurile care trebuie miscate pun in pericol viata celor care ar lucra aici; trebuie inceput cu o sapatura de la suprafata…

 42   Pestera de la Sipot, dupa deschiderea intrarii superioare.
 43   Pesterile si obiectivele speologice de la baza marelui perete de la Sipot. Vedeti mai jos, la fisiere atasate, formatul mare al acestei harti, documentul 43. 


44   Pestera Cazaturii, cea mai vestica cavitate descoperita pana in prezent la baza marelui perete de la Sipot. Prima cartare, in anul 1978.

 

45, 45a   Peştera Căzăturii, continuarea explorărilor; şi cavităţile din imediata ei apropiere.

                                                                 46   Pestera Cazaturii, cartarea din iunie 1991 (vezi 43a, raportul detaliat al turei).
 


47-50   Peştera lui Cezar Manea, aflată în peretele din stânga geografic al Peşterii Sifonului de la Şipot.












Peştera lui Cezar Manea, începutul traseului alpin de grad IV pe care l-am deschis spre intrarea ei. De la stânga, Ică Giurgiu, Horia Mitrofan, Mihaela Giurgiu. Foto: Jean Popa.

















Peştera lui Cezar Manea, coborâre spre cota minimă a peşterii. Foto: Jean Popa, Constantin Gagea.




 

51   Peştera Pălăriei, aflată deasupra Peşterii 600 metri cubi.

 

52   Peştera Sifonului, extras din Tomuş Raul Bogdan - Monografia carstului din Şureanu - Editura Corvin Deva, 2011. Vedeţi această hartă la scară mare din documentul 52a, mai jos ataşat.

 

53, 54   Sistemele hidrocarstice Poiana Sipot, extras din Tomus Raul Bogdan - Monografia carstului din Sureanu - Editura Corvin Deva, 2011 (vezi si hartile 3 si 13)  (vedeti hartile 53 si 54 la scara mare, din documentele mai jos atasate, 53a si 54a) 


Descrierea Peşterii de la Şipot

Accesul se face, la debite normale ale apei, prin intrarea de cota minima a pesterii (cota -11 metri, vezi harta 42), printre lespezile mari desprinse din peretele de calcar. Trecerea ingusta la inceput conduce intr-o sala cu nisip si bolovanis unde gasim oglinda larga a lacului de sifon.

Sifonul AII (primii care l-au trecut au avut aceasta grupa de sange) se dezvaluie scufundatorului ca un pasaj larg de 3-4 metri, usor descendent. Nisip fin, usor valurit, ii acopera podeaua. Peretii sunt drepti si colturosi aratand ca natura zonei inecate este tectonica, diferind de a salii de la intrarea in pestera care prezinta forme de curgere sub presiune.

Dupa 15 metri de traseu subacvatic prin Sifonul AII se iese in Sala GESS, unde peisajul este haotic si linistea deplina parca te infioara. Sala este pe jumatate ocupata de lacul de sifon iar in rest de o plaja care coboara accentuat de la perete in apa. Nivelul ridicat al argilei depusa pe pereti te face sa gandesti cu groaza la cotele atinse candva aici de raul subteran (6-7 metri).

Dupa Sala GESS, galeria „Ica Giurgiu” face doua coturi bruste, evoluand larga (3-5 metri) si inalta (10-20 metri) pana intr-un spatiu important: Marea Sala cu Saritori. Aceasta portiune are pereti drepti, usor inclinati spre stanga. Sus, unde apar formatiuni, se intuiesc rotundurile unui fost tub de curgere a apei sub presiune. O sectiune transversala prin aceasata zona ar arata ca o gaura de cheie. Marea Sala cu Saritori include cateva galerii fosile si unele posibilitati de continuare prin escalade si tarasuri.

In zona Lacului Codescu apar primele stalagmite. Cele care au fost mai mari sunt frante de la baza si sudate de planseu. Galeria se dezvolta liniar, apa curgand linistita printre septe care se simt cu forme taioase sub talpa piciorului.

Dintr-o data, un bubuit asurzitor. Inaintand pe la baza unui balcon format de o saritoare de 3,5 metri, dai de sursa zgomotului, o cascada de… 0,5 metri. Putin amonte de ea, un firicel de apa vine din peretele drept geografic (Afluentul S1). Si aici apar formatiuni; abundent, pe o portiune lunga de 10 metri.

Pestera continua cu o zona mai accidentata. Marea Lespede, avand suprafata de aproximativ 10 metri patrati si grosime de 1 metru, ocupa aproape toata galeria. Urmeaza cam 30 de metri unde apa circula pe sub mari blocuri de piatra. Nu este exclus ca aceste obstacole, formand candva un baraj, sa fie vinovate de aparitia Marii Sali cu Puturi, unde exista un imens depozit de nisip fin peste care s-a depus argila. Ea a functionat candva ca un mare lac, acumuland importante energii hidraulice: numeroase tuburi de presiune si puturi stau marturie. Este foarte posibil ca cursul subteran sa fi trecut in acea perioada prin partea actual fosila a salii, debusand aici prin zona putului inca neexplorat.

Din Marea Sala cu Puturi urmam cursul apei, unde trebuie sa inoti pe prima lui portiune. Aici este singurul loc unde galeria este dezvoltata in intregime sub presiune; in rest se observa o prima faza de curgere sub presiune urmata de o curgere cu nivel liber, pe fisuratia principala a pesterii. Pestera mai ofera un spatiu mare inainte de a-si ineca galeria intr-un imens tub cu apa; Sala Prieteniei se termina cu un mic lac de sifon care nu sugereaza defel plinul de lichid ascuns sub oglinda sa.

Harta Pesterii de la Sipot publicata in acest articol a fost redusa la pantograf, in anul 1985, de Costel Roman si Ica Giurgiu.

 

Dincolo de barajul de apa al celor 5 sifoane trecute pana acum in Pestera Sifonului de la Sipot si dincolo de al 6-lea sifon, plonjat pe 105 metri lungime (vezi harta 52), reteaua hidrocarstica Ponorul Ponorici - Pestera Rachiteaua - Pestera din Valea Clenjii - Pestera Sifonului de la Sipot (vezi harta 3) asteapta sa-i fie dezvaluite mai mult din galeriile sale. 

Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 05:14
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 05:34
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 05:37
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 05:41
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 10:24
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 10:26
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 10:57
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 11:05
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 11:07
Ċ
Vasile Giurgiu,
21 mar. 2015, 05:06