Peşteri la sud de oraşul Călăraşi, în Dobrogea

text: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

echipa: Ică Giurgiu, Cristina Lazăr, Cristian Megulete, Mihai Valentin (Bucureşti)

datele deplasarilor: martie 2007; 8 februarie 2009; 16 iulie 2011

Traseul pe care il descriem mai jos cuprinde zona orasului Calarasi, traversarea Dunarii cu bacul (pe la punctul Chiciu; 35 RON taxa de autoturism), apoi turul Lacului Bugeac (vezi harta 1, extras din Atlas turistic si rutier - Vasile Dragomir, Grigore Toma, Petru Bulugu, Gheorghe Ciobanu - Editura Fast Print Bucuresti, 1993, cu actualizari), prilej de a vedea cetati, peisaje inedite si pesteri.

Muzeul Dunării de Jos 

Se afla in orasul Calarasi (aflat geografic pe malul stang al Dunarii, deci vecin imediat Dobrogei). Denumirea institutiei se pare ca nu este agreata de cei care lucreaza aici, ei spunand ca de fapt Dunarea de Jos este mult mai in aval de oras si de zona in care ei fac cercetari si sapaturi. Unii dintre muzeografi fac de fapt cercetari in zona de pe malul drept al Dunarii, de unde continua sa recolteze cantitati importante de diverse urme arheologice.

O vizita la muzeu este interesanta din cateva motive: desi prost expuse dupa parerea mea, probabil din lipsa de fonduri, piesele aratate vizitatorilor pot crea o imagine suficient de puternica despre ce a insemnat popularea regiunilor din jurul Dunarii inca inaintea erei noastre si despre ocupatiile acelor oameni; piesele si fotografiile de aici, o data vizualizate, permit, pentru fiecare vizitator, in functie si de cat doreste acesta, realizarea de conexiuni care se pot face mult mai usor daca vezi locurile unde s-au gasit fortificatii sau unelte de vanatoare, pescuit si trai cotidian. Ceramica din muzeu este bogata, diversa si constituie unul din punctele de atractie. Muzeul se afla pe strada Progresului, numarul 4.

Trecem Dunărea cu bacul

Traversam fluviul prin apropiere de Calarasi, cu bacul, la sud-vest de oras, de la Chiciu (pe malul stang) la Ostrov (pe malul drept). Admiram pe malul drept al Dunarii orasul Silistra (Bulgaria; acolo este vechea cetate romana Durostorum), vedem intreaga localitate (in apropierea careia, spre sud de ea, exista cateva mici pesteri care au fost folosite drept biserici); trecem pe o lungime de aproximativ 1 km chiar pe langa blocurile din Silistra, pe langa granita.

Cetatea din mijlocul Dunării

Imediat trecuti in Dobrogea putem remarca: perspectivele spre fluviu; terasele cu vii de la Ostrov, prin mijlocul lor avansand soseaua catre estul Dobrogei; ciulinii de pe sosea (pe care ii stim din filme americane cu cowboys; rostogol numiti in romaneste), de pana la un metru diametru, rostogolindu-se in bataia vantului; lacuri cu mari suprafete, atractive in peisaj; palcuri de padure, prin care drumul nostru, in directia localitatii Ion Corvin, urca si coboara; si nu este exclus ca prin fata autovehicolului sa treaca popandai, iepuri, fazani, potarnichi; indicatoarele de la intersectii anunta asezari cu rezonante lingvistice neobisnuite in alte parti ale tarii dar si localitati cu denumiri cunoscute, preluate din alte judete. [Popandau (Citellus citellus). Mamifer cu alura simpatica, asemanator oarecum cu vidra sau marmota. 15-22 centimetri lungime maxima a corpului, 150-300 grame greutate. Are buzunare pe interiorul obrajilor, care permit acumularea de hrana. Supravegheaza imprejurimile stand ridicat pe picioarele din spate, corpul fiind drept. Cand fuge, capul este mai jos decat corpul, iar spinarea este dreapta sau puternic curbata.] [Potarnichea (Perdix perdix). 20-30 centimetri lungime, asemanatoare ca forma cu o gaina mai mica. Culoare maroniu-cenusie. Cuibareste la sol, ascunsa in vegetatie. Puii pleaca din cuib la cateva ore de la iesirea din ou.]

De la bac (vezi harta 1) pana la intrarea in localitatea Ostrov sunt 7 km. Aici, la intrarea in Ostrov, DN 3 se duce in dreapta, ascendent, pietruit; acest aspect local al DN 3 poate crea impresia, celor neobisnuiti cu locurile, ca drumul principal ar fi de fapt cel spre stanga, asfaltat; numai ca drumul acela va duce, cale de 2,6 km, pana pe malul Dunarii, prin localitatea Ostrov (aflata in decadere), de la capatul lui trebuind sa revenim la intersectia unde se desprinde drumul pietruit. De la aceasta intersectie, DN 3 ocoleste localitatea Ostrov si, dupa 1,3 km (numim acest loc B), spre dreapta, se desprinde drumul asfaltat catre localitatea Almalau (4 km).

Din B, dupa 8,1 km (notam cu C acest punct), Dunarea ajunge la aproximativ 100 metri distanta de sosea, in stanga noastra; putem face un popas si se ajunge usor pe malul ei, daca nu este noroi, perspectiva asupra fluviului fiind destul de larga, spre amonte si aval. Din C, in dreapta soselei este Lacul Bugeac, cu suprafata mare (imagini 3, 4, 7, 28, 29); acolo vedem de obicei diferite si numeroase exemplare de pasari salbatice.

Din B, dupa 10,1 km, pe dreapta drumului apare un grup de vreo sase cladiri (o pescarie) iar imediat dincolo de ele, in sensul nostru de mers, soseaua trece peste un pod. Pe partea stanga a soselei, dupa pod, se desprinde un drum pietruit (notam cu D acest loc), cu ceva denivelari, care merge pe un dig; pe firele dintre stalpii electrici putem vedea pasari intens colorate (prigorii si pescarei). Pe campurile de aici, spun localnici, se mai pot intalni chiar si dropii. [Dropia (Otis tarda). Pasare salbatica de marimea unui curcan, cea mai robusta pasare europeana de uscat.]

Din D, daca pornim pe drumul de pe dig, amintit mai sus, dupa 1,9 km, accesibili mai usor cu autoturism sau microbuz decat cu un autocar, pe dreapta drumului se afla cladirea unei statii de pompare (spre stanga este o scurta ramificatie a drumului, pana la malul Dunarii). De aici mai avem 1,4 km pe drum (accesibili cu autoturism, microbuz sau pe jos; trecem pe deasupra falezei calcaroase a Dunarii) pana la gardul de sarma care anunta rezervatia arheologica Pacuiul lui Soare. Dincolo de gard este loc de parcare, umbrit natural, pentru 6-8 autoturisme. Am ajuns chiar pe malul drept al bratului cel mai dinspre est al fluviului, bine impadurit pe ambele parti. Aici sunt, spre dreapta, casele unde au stat/ stau arheologii, si vreo 2-3 barci, pe stanga, cu ajutorul carora se trece Dunarea (cu insotitor; de la casele arheologilor sau de la casele aflate imediat inapoi pe stanga drumului), traversare care dureaza circa 5 minute, pana pe insula Pacuiul lui Soare. La urcarea si coborarea din barca, dar si in barca este foarte probabil ca vom avea nevoie de cizme (daca nu avem, mergem in picioarele goale si ne vom incalta cand sosim la locuri uscate).

Ajunsi pe ostrovul Păcuiul lui Soare trecem pe o poteca marginita de pomi, cu tulpini care arata, prin radacinile suplimentare, nivelele de crestere ale apelor Dunarii. Dupa circa 50 metri lasam pe dreapta o plaja cu nisip fin. De aici, spre stanga, dupa alti circa 30 metri, sosim la poarta cetatii (imaginea 2a; harta 2b), loc imediat impresionant, mai ales pentru cine isi aminteste poarta strajuita de zidul din blocuri mari de la cetatea Sarmizegetusa (localitatea Gradistea de Munte, Muntii Sureanu). Un zid inalt de circa 5 metri, lat de aproximativ 1,5 metri, ridicat din blocuri masive, bine fasonate (aduse de la mai multe cariere din Dobrogea), strajuieste poarta. Spre dreapta noastra, dupa circa 20 metri, zidul se duce pana pe malul Dunarii si apoi coboara sub nivelul apelor. El va apare la suprafata pe masura ce nivelul fluviului scade. Aceasta portiune a fost inundata atunci cand fluviul a reusit sa-si sape drum prin spatele cetatii. 

Revenim la poarta cetatii si mergem spre stanga. Dupa circa 50 de metri pe poteca din padurea cu aspect de jungla poposim pe dalele superioare ale portului cetatii (harta 2b; extras din Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu - Istoria Dobrogei - Editura Ex Ponto, Constanta, 1998), acum partial astupat de aluviuni; dar, din observatiile celor care lucreaza aici, se pare ca peste cativa ani Dunarea va spala din nou treptele portului, lucru neimbucurator pentru ca, si subsapandu-le in acelasi timp, o relicva interesanta se va mistui repede. Daca, vazand locurile, incepem sa ne imaginam efortul depus pentru ridicarea cetatii, ne vom da seama ce stradanii au trebuit indeplinite pentru a aduce pana aici grelele blocuri (pe un teren inconjurator mlastinos), a le trece dincolo de fluviu si a inalta cetatea. Sursele istorice spun ca cetatea a fost bizantina, ridicata in secolele X-XI, in locul unde latimea fluviului era de circa 100 metri; locuita pana in secolele XIII-XIV.

(Intre Ostrov si Pacuiul lui Soare, intensa activitate de turism nautic: pontoane luxoase, hidroscutere rapide, salupe, elicopter.)

Cu adaugiri si corecturi, citam din alte surse: Pacuiul lui Soare (cetatea bizantina Vicina) are ziduri de 8-12 metri inaltime, cu latimi de 4-6 metri. Aici a fost prima mitropolie crestina din Peninsula Balcanica. Iachint Inochentie a fost primul mitropolit ortodox al Tarii Romanesti (1359-1372). In secolul XIII cetatea bate moneda proprie. La cutremurul din 1280/ 1285 malul dobrogean s-a ridicat iar cel muntean a coborat sub nivelul Dunarii. Din cele 5 hectare pe care se intindeau zidurile bizantine, acum, mai mult de jumatate sunt sub ape. In cetate traiau 5.000 de oameni si erau 38 de biserici si necropole.

La 1 km de ramificatia D, spre est mergand, pe stanga drumului, pe coama unui deal, dupa ce am lasat pe dreapta interesante suprafete acvatice aferente Lacului Bugeac (nuferi, pasari salbatice) (imaginea 3), este manastirea Dervent (aproximativ 50 metri altitudine) cu acareturile sale, toate fiind constructii noi (spatiile de cazare ale manastirii se pare ca depasesc 200 de locuri, in camere cu diferite grade de confort, pentru 1-8 persoane, toate camerele avand plase pentru tantari la geamuri si calorifere). In dreptul manastirii, pe o parte si cealalta a drumului, spatioasa parcare pentru autocare. Numerosi cersetori (din pacate autentici) asteapta aici, facandu-te sa gandesti cat de important este locul nasterii si familia in care vii pe lume. Din parcare, panorama deosebita asupra intinderilor Lacului Bugeac, interesanta la orice ora din zi. Se poate vizita manastirea si putem merge la izvorul amenajat in spatele ei, aflat la capatul unei alei frumoase.

Chiar la intrarea in localitatea Garlita, o frumoasa si lunga vale cu versanti calcarosi vine din stanga (sud-est; vezi harta 1 si imaginile 11-17) si trece pe dreapta drumului, deschizandu-se intr-un golf pitoresc, cu faleze (imaginile 8-10, 18-26). Spre stanga se ajunge imediat la o cariera (vezi imaginea 15), iar in amonte de ea se afla Pestera de pe Valea Garlita (4 intrari, 12 metri lungime).