Călugăriţa, insecta

De fapt, aceasta pozitie este cea mai adecvata, daca o raportam la caracterul de pradator extrem de vorace al insectei, fiind cea de asteptare dinaintea atacului, de fiecare data fulgerator, pe care calugarita il declanseaza asupra altor insecte - cele cu care se hraneste de regula: lacuste, greieri, fluturi, albine etc. Capul ii este extrem de mobil, putand sa si-l roteasca chiar cu 180 de grade - lucru putin obisnuit la cele mai multe insecte, permitandu-i sa ramana nemiscata pe timpul pandei, iar ochii mari, compusi ii faciliteaza o vedere tridimensionala, asigurand un camp de vedere cvasiperiscopic. 

Prada care-i intra in raza de actiune este atacata si imobilizata cu ajutorul celor doua picioare anterioare - prevazute cu mici tepi - pe care le destinde brusc, aproape simultan si in scurt timp devorata, incepand cu ganglionii cervicali si terminand cu extremitatea abdomenului; partile tari - aripi, picioare - sunt abandonate. Acest mod de atac a fost copiat, de prin anii 1800, de fondatorul stilului de lupta numit „tang luang quan” (in traducere literala, „boxul calugaritei”), una dintre numeroasele arte martiale chineze.

Nu s-a imprumutat insa de la calugarita si pozitia de aparare, cand aceasta isi desface doar aripile pentru a parea mai mare! Voracitatea calugaritei trece dincolo de obisnuit, ea fiind cunoscuta prin canibalismul pe care il practica - femela fata de masculul care este cu 2-3 cm mai mic si pe care il devoreaza la sfarsitul acuplarii, uneori chiar din timpul actului; acesta e crutat doar daca anterior femela s-a hranit bine. Obiceiul se explica prin nevoia urgenta de proteine pentru producerea celor 200-300 de oua; se vehiculeaza si ideea ca e vorba doar de o forma „ritualica” de sacrificiu manifestata de mascul!

Calugarita are un ciclu de viata anual, ca adult traind din vara pana spre sfarsitul toamnei; in captivitate traieste si doi ani. Desi este un pradator specializat in insecte vii, mananca si insecte moarte si chiar si hrana vegetala cand sezonul insectelor cu care se hraneste de obicei se incheie. Nu prezinta nici un pericol pentru om, nefiind veninoasa. Culoarea variabila - verde, galbena sau bruna - nu este, se pare, chiar o adaptare la mediu ci, mai degraba, fortuita, fiind culoarea locului unde are loc ultima naparlire, in procesul metamorfozarii insectei de la stadiul de larva la cel de adult; astfel, in acelasi loc pot fi intalnite exemplare de culori diferite.

Exista, fireste, si alte pareri, care considera calugarita o experta in arta deghizarii. In literatura de specialitate sunt descrise exemplare care au culoarea florilor pe care obisnuiesc sa stea la panda: calugarita de orhidee este decorata cu braie colorate pe picioare si corp. De altfel, cele doua asertiuni nu sunt deloc antagonice, daca tinem cont ca, in general, insecta nu este foarte mobila, zboara incet si pe distante foarte scurte.

Este originara din Africa, ajungand sa colonizeze si teritorii din Europa, indeosebi cea meridionala, din Asia de Est si din America de Nord (unde a ajuns cel mai tarziu, mai exact in 1899!, dar unde este considerata acum specie invaziva). Prefera caldura, motiv pentru care nu e intalnita in Europa de nord (in Germania este protejata!); cu toate acestea nu a fost inca observata in Australia sau in America de Sud. In unele culturi africane are un statut aparte, fiindu-i atribuite puteri magice in ceea ce priveste procrearea, prezenta ei intr-o casa (unde poate fi adesea intalnita, atrasa de fluturii ametiti de lumina) anuntand o posibila nastere. Aparitia ei este primita cu bucurie si speranta de cuplurile casatorite, dar cu frica de familiile tinerelor fete.

Au fost utilizate, in principal, informatiile oferite de wikipedia.org, zooland.ro si insectes-net.fr. Recomandam, cu multa caldura si urmatoarele titluri: Din lumea insectelor, Editura Tineretului, Bucuresti, 1957; Obiceiurile insectelor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960, ambele de J.H. Fabre.

vezi toate articolele despre Faună, avifaună

Donează 30 de lei