Rezervaţia Tinovul Mare, Munţii Căliman / Călimani
participanţi: Radu Bouaru, Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Satul Poiana Stampei se afla la 20 km de Vatra Dornei, la granita vestica a judetului Suceava cu judetul Bistrita-Nasdaud. Pe raza acestei localitati se afla mai multe tinoave, adica mlastini asociate cu turbarii. Dintre aceste tinoave unul este mai cunoscut, cel care este de altfel si rezervatie, Tinovul Mare. Se afla la poalele Muntilor Caliman, la limita lor nord-vestica.
extras din lucrarea autorilor Traian Naum, Emil Butnaru - Muntii Caliman - Editura Sport Turism, Bucuresti,1989
Se ajunge destul de usor in aceasta turbarie. August 2010. Din centrul satului Poiana Stampei ne deplasam pe DN17, inspre Pasul Tihuta, circa 1,5 km, pâna intâlnim un indicator care ne arata un drum neasfaltat spre satul Dornisoara (vezi harta zonei, extras din lucrarea autorilor Traian Naum, Emil Butnaru - Muntii Caliman - Editura Sport Turism, Bucuresti,1989). Vedem Vf. Tamas (foto 1), aflat la sud-vest de Poaina Stampei. Zona este pitoreasca, fânete multe, miros de iarba proaspat cosita, gospodarii mai vechi.
Spre Muntii Suhard vedem Vârfurile Ousoru si Faraoane (foto 3). Ceva mai incolo, pe partea dreapta in sensul de mers, intâlnim un prim panou despre rezervatia pe care dorim sa o vizitam. Imediat ajungem la o intersectie, de unde ne abatem spre dreapta in sensul de mers. Mai parcurgem circa 2 km pâna ajungem in dreptul altui panou, la o noua intersectie (foto 5); in spatele lui este o poteca care traverseaza calea ferata ce uneste satul Dornisoara de Poiana Stampei. Traversam calea ferata si in partea cealalta intram in rezervatie.
1
3
5
Intâlnim o banca, pentru popas. Deja se vede o padure care pare sa fie putin umblata. In vecinatatea bancutei, o ciuperca comestibila (hulubita) (foto 7). Intâlnim si alte specii de ciuperci care dupa culoarea lor foarte atragatoare par sa fie otravitoare.
La inceput padurea este alcatuita din brazi ceva mai inalti dar imediat acestia scad in inaltime, devin foarte desi, iar solul devine umed si acoperit de muschi. De aceea pe aici s-a construit un podet despre care am aflat ca este lung de aproape 1 km. Vegetatia devine abundenta si pe alocuri acopera podetul de scânduri (foto 8, 9). Ceva mai incolo padurea devine extrem de salbatica (foto 10) iar stratul de muschi, de culoare verde foarte vie devine consistent (foto 11). Am testat acest strat de muschi, este foarte gros iar daca pasesti pe el te afunzi destul de mult si apoi dai de apa. Acest strat de muschi musteste de apa. Dedesubtul lui se afla un strat de turba. Pe parcurs am intâlnit câteva ochiuri de apa de culoare maronie (foto 12) despre care am aflat ca este destul de acida.
7
8
9
10
11
12
Ceva mai incolo padurea se rareste putin, copacii au diametrul mai mic (foto 13) dar aspectul este la fel de salbatic. Pe podetul de scânduri intâlnim foarte multe sopârle, de mici dimensiuni, cea mai mare pe care am zarit-o având circa 10 cm. Pe aici omul nu a intervenit prea mult iar padurea a crescut in voia ei (foto 15). Intâlnim si copaci cu foarte multi licheni pe ei (foto 16). Undeva, pe sub stratul de muschi se vede solul de culoare maronie specific turbei iar aproape de iesirea din tinov intâlnim un imens covor de muschi foarte des (foto 18). Pe lânga podetul de lemn este foarte mult merisor (foto 19).
13
15
16
17
18
19
Dupa ce mai depasim câteva crengi care par sa acopere podetul iesim brusc din aceasta lume fascinanta si intâlnim din nou o bancuta. De aici poteca coboara putin intr-o poienita unde este alt panou cu rezervatia. Traversam o punte de lemn peste Pârâul Dornisoara (foto 21) si iesim in vecinatatea unei case pe lânga care ne strecuram, intâmpinati de doi pui de câine, destul de marisori, foarte jucausi.
21
22
Ajungem imediat la soseaua asfaltata, DN 17, undeva mai spre vest fata de punctul de plecare. De aici zarim, pe deasupra unei creste secundare, doua obiective importante ale Muntilor Caliman: rezervatia 12 Apostoli si Vârful Lucaciu (foto 22). Ne indreptam din nou spre centrul satului.