Peşteri în Munţii Giumalău, Valea Putnei, Piatra Albastră

Imediat după ce traversăm acest pod, se desprinde din drumul principal, drumul forestier Tinişu, pe care ne vom înscrie (foto 3). Am intrat în Masivul Giumalău. Mergem cam 100 m şi căutăm un loc pentru a trece peste micul pârâu pe lângă care urcă şi drumul forestier, pârâu aflat pe stânga în sensul de urcuş (foto 4). Imediat după ce traversăm pârâul, câţiva metri mai sus găsim o potecă ce urcă domol. Ne vom abate spre stânga pe această potecă, prin pădure. Sensul este înapoi spre Valea Putna, deci înapoi catre şoseaua pe care am ajuns aici. După ce urcă câţiva metri, poteca urmăreşte o curbă de nivel. Vom ajunge în câteva minute la un grup de stânci situate cu câteva zeci de metri mai sus de calea ferată care uneşte Moldova de Transilvania; sunt vizibile din drumul asfaltat.

Deşi Masivul Giumalău este alcătuit în mare din şisturi cristaline, aici întâlnim calcar. Suntem în locul numit Piatra Albastră. Aceste peşteri au fost descoperite de Clubul Speologic Bucovina Suceava, sub îndrumarea lui Adrian Done (http://adone.geonet.ro/speologie/comunicari/carst_in_sv/carst_in_sv.html ). Chiar la prima stâncă întâlnită găsim intrarea în prima peşteră (foto 5). Continuă să ningă destul de puternic. Peştera este marcată (foto 6). 

Ne strecurăm prin intrarea destul de mare la început dar care se îngustează câţiva metri mai sus. Peştera are o galerie principală ascendentă şi nu este prea lungă. Găsim concreţiuni de mici dimensiuni (foto 7). Lateral vedem prin pereţi mici găuri, slab concreţionate (foto 8). Ne strecurăm printr-un loc ceva mai îngust într-o mică sală de unde înaintarea nu mai este posibilă. Sunt doar mici tunele prea înguste pentru a permite înaintarea unui om (foto 9). Pe tavan sunt mulţi fluturi şi păienjeni (foto 10). Undeva lateral mai vedem un mic tunel, de asemenea foarte îngust (foto 11). Găsim un loc în care apa a străpuns piatra şi a generat mici scurgeri parietale (foto 12). Deşi spaţiul este mic, mai înaintăm 1 m şi găsim iar pe tavan mulţi fluturi (foto 13). Iata alte concreţiuni (foto 14-17). 

Un păianjen îşi ţese pânza (foto 18); am găsit mai multe asemenea pânze pe tavanul peşterii. Sunt şi câteva găuri de dimensiunea unei palme, de fromă rectangulară (foto 19). Mici concreţiuni contrastează prin culoarea albă de restul peşterii (foto 20). Observăm câţiva coconi albi (foto 21).

Ieşim la lumină şi urcăm deasupra stâncii la baza căreia am găsit peştera. La 50 metri mai sus observăm alte stânci, de dimensiuni mai mari. Panta este destul de mare şi sunt trunchiuri de copaci pe pământ. Între asemenea două stânci observăm o fisură largă, spre care ne îndreptăm. Ajunşi la ea ne atrage atenţia culoarea galbenă a lichenilor de pe stâncă (foto 22). Intrând în fisură observăm o gaură destul de strâmtă, prin care nu se poate strecura un om (foto 23). Dar simţim curent puternic de aer venind din interiorul stâncii, ceea ce conduce la ideea că undeva este o intrare. Urmăm peretele deplasându-ne spre stânga dacă stăm cu faţa la el şi imediat observăm mai sus intrarea (foto 24).

Acolo ne echipăm şi coborâm printr-un puţ suficient de larg cât să permită unui om să se strecoare (foto 25). După câţiva metri ajungem într-o sală mai largă. De aici, spre dreapta faţă de sensul de intrare, se află o galerie care duce spre prima intrare în peşteră, cea din imaginea 23. Galeria principală duce spre stânga faţă de sensul de intrare. Peştera este de natură tectonică, se vede imediat după blocurile aşezate haotic (foto 27). Înainte de a parcurge galeria principală, spre stânga, mai observăm o mică sală mai jos de noi, în partea opusă intrării, pe care o vom explora la întoarcere. Ne angajăm pe galeria principală. Ne întâmpină păianjeni (foto 28). În lumina frontalelor strălucesc depunerile de pe pereţi (foto 29). Înaintea unui loc mai îngust pe unde ne vom strecura, un liliac hibernează (foto 30, 31).

Trecem prin locuri destul de înguste. Iata mici draperii (foto 32). Colţii unor pietre par să ne oprească  înaintarea. Apar fisuri înguste (foto 34). Vedem într-un perete lateral forme sapate de apă (foto 35).  Câteva concreţiuni se dezvăluie privirii, ascunse printre pietre (foto 36). Fisurile sunt destul de lungi dar inaccesibile omului din cauza lăţimii reduse (foto 37). Înaintăm strecurându-ne printre pereţii înguşti ai peşterii (foto 38).

Pereţii par să se închidă dar găsim un loc prin care se poate înainta (foto 39). Din loc în loc sunt mici laterale (foto 40). Iata scurgeri parietale (foto 41). Blocurile din piatră sunt dispuse haotic (foto 42). Iata alte mici concreţiuni (foto 43).

Ajungem la un pasaj pe care îl depăşim mai greu, pe sub o stâncă (foto 44). În partea cealaltă găsim depuneri albe (foto 45). Câteva găuri laterale, dreptunghiulare, înguste, atrag atenţia (foto 46). 

Tot pe aici vedem lateral o fisură foarte lungă dar îngustă (foto 47). Scurgeri pe pereţi (foto 49). Ajungem la o fisură îngustă şi adâncă după care este capătul peşterii. Revenim la sala de la intrare şi coborâm în sala despre care am amintit la început. Nu este prea mare şi permite unui om să stea în picioare. Atrag atenţia câteva scurgeri pe unul din pereţi (foto 52) şi câteva mici stalactite (foto 53). Câţiva metri mai jos se vad capătul sălii si o mică draperie din calcit (foto 55). Această peşteră are peste 120 m lungime.

                                                               Donează 30 de lei