ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
MINEIUL PENTRU LUNA OCTOMBRIE
LUNA OCTOMBRIE ARE TREIZECI ŞI UNA DE ZILE ; ZIUA ARE 11 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 13 CEASURI
Embedded Files
După ediţia din 1929.Tradus din limbajul vechi în cel nou (actual). Sursa : Cătți de slujbă : Mânăstirea Stavropoleos.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA ÎNTÂIA
ZIUA ÎNTÂIA
În ziua întâia, pomenirea Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci; şi a Preacuviosului Părintelui nostru Roman cântăreţul.
În această zi, în pământul Rusiei se prăznuieşte Acoperământul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria , cu priveghere. De unde şi noi am luat obiceiul în Mănăstirile noastre de prăznuim acest praznic cu priveghere. Pentru aceasta, i-am pus slujba, ca cei ce vor avea mai multă evlavie către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, să cânte această slujbă după cum arată Tipicul cel ce l-am pus la urma slujbei.
VEZI : Slujba Născătoarei de Dumnezeu s-a pus după aceasta de acum.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, şi trei ale Cuviosului Roman.
Stihirile Apostolului. Glasu al 4-lea:
Podobie : Cel ce de sus eşti...
Cel ce a luat rază dumnezeiască, când prin voinţa cea mai bună fiind orbit Saul, cel mai-nainte cuprins de întuneric, a venit la tine cerând dumnezeiască curăţire; atunci preafericite, ca un ierarh înţelept, fiu l-ai făcut prin botez, pe acela care avea să aducă lumea la moştenirea fiească. Pentru aceasta împreună cu dânsul, te fericim pe tine Ananie de Dumnezeu înţelepţite, Apostolul lui Hristos, care te rogi să ne mântuim noi.
Învăţându-te cu preaslăvire cele dumnezeieşti, mai tare decât tunetul ai trâmbiţat, Fericite, mântuitorul cuvânt al lui Dumnezeu, şi pe cei ce dormeau în mormintele deşertăciunii i-ai deşteptat; care lepădând omorâciunea ceea ce locuieşte împreună cu cei morţi, pe cei ţinuţi în iad i-au întors înapoi. Pe aceştia, i-ai făcut vase cinstite, Celui ce a omorât pe omorâtorul, lui Iisus Stăpânului, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
Ca un purtător de lumină, ca un dumnezeiesc propovăduitor, ca un mărturisitor de Dumnezeu ales al patimilor lui Hristos şi moştenitor împreună al măririi celei negrăite ce va să se arate, şi părtaş fiind împreună cu Stăpânul; şi desfătându-te în revărsările de lumină, care izvorăsc pururea din lumina cea nespusă, de Dumnezeu grăitorule; pe cei ce săvârşesc acum luminată prăznuirea ta, izbăveşte-i Ananie cu rugăciunile tale de nevoile cele întunecate.
Alte Stihiri ale Cuviosului Roman, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Făcătorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieştilor cântări, fluierul Bisericii, pune înaintea noastră a tuturor ospăţul Lui cel de cântări, şi dintr-însul veseleşte pe gânditorii de Dumnezeu.
Sfeşnicul cel prealuminos şi prea-limpede, vioara cea de cântare, struna cuvintelor Duhului celor bine-grăitoare, cântă luminat, învăţând toată lumea a preamări cu glasuri neîncetate, o Lumină a Dumnezeirii.
Tu ca unul ce stai înaintea Stăpânului tuturor, şi ai îndrăzneală către Dânsul Părinte, adu-ţi aminte de noi care săvârşim luminată prăznuirea ta; să ne izbăvim de primejdii şi de supărări, Romane de Dumnezeu fericite.
Slavă..., a Apostolului, compusă de Mantie; iar alţii o cred a lui Anatolie. Glasul 1:
Pe vasul cel ales, marele lăcaş al Duhului, pe Pavel Apostolul l-ai luminat Apostole, prin descoperire de la Dumnezeu înştiinţându-te, ca un însuţi văzător al Cuvântului, tăinuitor minunilor lui şi Apostol mai-nainte de ucenic şi iconom credincios al legii celei noi a lui Hristos. Pentru aceasta urmând Învăţătorului tău Hristos, sângele ţi-ai vărsat, mărturisitor făcându-te cu pătimirea mucenicească, Ananie Ierarhe înţelepte; şi alergarea săvârşindu-ţi, şi credinţa nefurată păzind, împreună cu aleşii cei de sus, în înălţime sălăşluindu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Ceea ce eşti adâncul milei, miluieşte-mă pe mine cel ce m-am făcut adânc al necurăţiei şi spală-mi toată întinăciunea patimilor mele, cu lacrimile pocăinţei; luminează-mă cu dumnezeiasca umilinţă şi-mi dăruieşte gândire smerită şi mântuitoare zdrobire de inimă cu adevărat.
A Crucii a Născătoarei, asemenea.
Pe Mieluşelul său, mieluşeaua şi Stăpâna cea cu totul fără de prihană, dacă L-a văzut pe Cruce, neavând chip nici frumuseţe, vai mie ! Plângând a zis : Unde a apus frumuseţea Ta preadulcele meu Fiu ? Unde buna podoabă ? Unde Darul cel strălucitor al chipului Tău ? Fiul meu preaiubite.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, zicem şi aceasta a Apostolului, glasul al 4-lea, singur glasul.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.
Vas purtător de chinuri, te-ai arătat, Ananie Apostole, şi cu pietrele ca cu nişte flori acoperindu-te, pentru Cel ce a pătimit cu trupul pentru noi, de bunăvoie sângele ţi-ai vărsat. Pentru aceasta Damascul se laudă astăzi cu sfinţită prăznuirea ta; şi nu numai acela ci şi toată partea cea de sub soare, semnele minunilor tale propovăduindu-le strigă : Roagă-te lui Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.
Început întâi a celor buni te-ai arătat şi pricină de mântuire, Romane Părintele nostru; că îngerească cântare alcătuind, cu dumnezeiasca cuviinţă ţi-ai arătat petrecerea ta. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să scape de ispite şi de nevoi pe cei ce te laudă pe tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Sprijinitoare şi acoperământ îmi eşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană de Dumnezeu Născătoare; că pe tine te am ajutătoare în nevoi, în boli şi în necazuri, şi pe tine cea fără prihană te măresc.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Preacurata dacă Te-a văzut pe Tine, pe Cruce spânzurat, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimă de ocară ?
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Ananie, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea :
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Roman, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 6-lea.
Strălucind cu mulţimea darurilor duhovniceşti, ai avut mare învăţătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Fecioara Maria, cea prealăudată, care te-a învăţat pe tine cele dumnezeieşti, preaînţelepte; de unde luând graiurile cele înalte ale dogmelor celor lui Dumnezeu cuviincioase, ai luminat Biserica lui Hristos Romane. Către care roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului, Psalm 50.
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor pe 8.
CANONUL Apostolului
Compus de Ioan Monahul.
Cântarea 1, glasul al 8-lea :
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea egipteanului scăpând Israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Să deschidem gură lăudătoare, să ne limpezim limba toţi credincioşii, în pomenirea lui Anania începătorului păstorilor, şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.
Mirelui Celui preacurat, lui Hristos, a adus Anania măritul, pe mireasa cea nespurcată Biserica aceasta de aici; cu care luminat Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, gonitorului celui dedemult, i-ai dat să vadă Ananie, şi cânţi cu dulceaţă : Dumnezeului nostru să-i cântăm.
A Născătoarei :
Cetele îngereşti şi omeneşti, pe tine Maică nenuntită, neîncetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în braţele tale L-ai purtat.
Alt Canon al Cuviosului, glasul al 6-lea.
Cântarea 1-a :
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Trimite-ne nouă de la Cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale înţelepte, Romane dumnezeiescule; ca cu cântări să lăudăm sfinţită pomenirea ta.
Din tinereţe dându-te pe sineţi cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Romane.
Slavă...
Fiind împodobit cu frumuseţea Sfântului Duh, care lucrează toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat înţelepte Romane, cu lumina bunătăţilor, până la marginile lumii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine a ieşit netâlcuit Cuvântul lui Dumnezeu cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă, şi pe omul cel întâi Adam, care era căzut, l-a reînnoit.
Cântarea 3-a :
Irmos :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Urmând poruncilor învăţătorului tău, ai fost Arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri Apostole.
Cu rugăciunile tale, cele bine îmblânzitoare milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Ananie Apostole.
Toată pornirea fiarei o a legat ție Domnul, arătându-se în lumină negrăită, întunecând faţa lui.
A Născătoarei :
Pe tine toţi creştinii te-am agonisit scăpare şi zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, ceea ce nu ştii de mire.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Gândul tău înţelepte Romane, s-a făcut lăcaş Sfintei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bunăcredinţă, care revarsă învăţături dumnezeieşti.
Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele dumnezeieşti, şi arătându-ne lămurit naşterea cea negrăită a lui Hristos din Fecioară.
Slavă...
Iată că hrăneşti din-destul cu înţeleptele tale cuvinte, cugetele noastre, şi cu cântările cele dulci, le umpli de dulceaţă dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu Romane.
Şi acum..., a Născătoarei :
Decât toate oştile îngereşti, eşti mai aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pântece, şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.
Cu dumnezeieşti fapte bune ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te Romane preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; că cu cântări frumoase o ai înfrumuseţat, Fericite. Pentru aceea te rugăm : Dăruieşte, celor ce doresc, dumnezeieştile tale daruri; ca să strigăm ție; Bucură-te Părinte preafericite, podoaba Bisericii.
Sedealna Apostolului, glasul l :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
Patimilor lui Hristos, părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântului; că bând paharul, te-ai sfârşit prin sânge. Ci ca cel ce eşti împreună-şezător şi moştenitor, roagă-L pentru pacea lumii, ca pe un Iubitor de oameni.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Pe Cuvântul cel împreună fără începui cu Tatăl şi cu Duhul, dogmatisindu-L lumii, a fi de o Fiinţă, pe credincioşi cu adevărat i-ai luminat. Şi pricirile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnului, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine Romane minunate.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce din tine S-a întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roagă-L cu căldură, să se milostivească spre noi, şi să-şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de către cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat, stăpânirea şi puterea ta.
A crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurând de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis : Fiule ! Cel ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de rele eşti pironit ? Neamul omenesc, vrând a-l învia ca un preabun.
Cântarea 4-a :
Irmos :
Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
De tine fiind învăţat Hristoase cu patimile a biruit moartea, Anania cel pururea mărit, luând de la tine plată.
Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Apostole Ananie, şi învăţător celui ce prigonea buna-credinţă.
Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai, şi te-ai făcut mijlocitor Ananie, vindecării lui.
A Născătoarei :
Pe Dumnezeu pe Care ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L, să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Alt Canon
Irmos : Hristos este puterea mea...
Lăcaş te-ai făcut Dumnezeiescului Duh, şi gură mişcătoare de foc, care glăsuieşti dumnezeieştile cântări şi îndulceşti sufletele, celor ce te laudă pe tine, Romane.
Fost-ai ca o alăută, şi ca o vioară cerească, care trage către sine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale cântări.
Slavă...,
Darul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet prealăudate, şi pe tine te-a făcut lăcaş şi de Dumnezeu grăitor, înţelepte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Otravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Preacurata o a lepădat, la glasul Arhanghelului luând în pântece şi născând pe Hristos.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Celor ce sunt în vifor, liman dumnezeiesc te-a arătat, şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător, şi lumină neapropiată te-a făcut Ananie preafericite, Cel ce cu milostivire se odihneşte în tine, ca într-un ucenic vrednic de vedere.
Cel ce vede cele ascunse, şi mai-nainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe Soarele ce se tăinuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotrivea adevărului.
Sfârşitul venirii Tale, este rânduiala ta cea neurmată; că printr-aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoşată de nimica s-a făcut. Pentru aceasta Anania, ca un ucenic şi Ierarh, pentru Tine bucurându-se s-a junghiat.
A Născătoarei :
Ca ceea ce ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti Curată pe tine te fericesc; şi căpeteniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Alt Canon
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...
Ca un lăcaş prea-împodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul înţelepte Romane, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut lăcaş strălucit de lumină, şi S-a sălăşluit în tine.
Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cu adevărat a luminat sufletul tău şi gândul ţi l-a umplut de dumnezeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.
Slavă...
Cu Scripturile sfinţitelor tale cuvinte, deapururea pomenite, arătându-te tuturor cu adevărat pâine foarte dulce, pe toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor, şi pe toţi îi înveţi cunoştinţa cea mântuitoare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui cel veşnic, Curată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gândul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stăpână.
Cântarea 6-a :
Irmos :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
A sluji lui Dumnezeu celui viu, învăţându-te, Preasfinţite, şi stricând năravul cel rău de multe feluri al celor fără minte, ai învăţat Ananie, să cinstească Dumnezeirea cea în trei Ipostasuri.
Luând în mâinile tale Ananie cârmele Bisericii, la ocârmuitorul Hristos ai venit Apostole, şi pe aceasta o ai îndreptat cu Duhul, ca pe o corabie dumnezeiască.
Stăpâne Cel ce ai zidit îndată, pe vasul alegerii Tale celei prea-drepte, descoperindu-l măritului tău ucenic, când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.
A Născătoarei :
Ca un sicriu însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de lege; şi ca o Biserică sfântă ai primit pe Sfântul, Cel ce S-a făcut om pentru facerea de bine a oamenilor Maică Fecioară.
Alt Canon
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Umplându-te de lumină, şi către înălţimea bunătăţilor celor dumnezeieşti suindu-te, ai defăimat toate cele de pe pământ; şi te-ai făcut stâlp ceresc, şi luminător bunei-credinţe ai fost.
Veştejit-ai poftele trupului, şi sufletul tău ţi l-ai împodobit, cu razele prealuminatei curăţii, şi ai pus împrejuru-i podoabă drăgăstoasă frumuseţea bunătăţilor.
Slavă...
Urând desfătarea cea trecătoare, deşartă şi putredă, stăruind şi îngăduind neîncetat la Biserica Preacuratei, ţi-ai sfinţit gândul şi sufletul şi trupul, vrednicule de laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toţi văzătorii de Dumnezeu, Prooroci, mai-nainte văzând luminat, naşterea Ta Hristoase cea preacurată, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai-nainte o ai vestit.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
CONDACUL Apostolului, Glasul, al 2-lea.
Podobie : Pe cea în rugăciuni...
Cel ce în rugăciuni eşti prea-cald folositor, şi celor ce cer, prea-grabnic ascultător; primeşte rugăciunea noastră, Ananie, şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel ce Unul este în Sfinţi preamărit.
ICOS.
Cu lumina strălucirii Tale, luminând Mântuitorul meu negura inimii mele şi împietrirea, dă-mi cuvânt să laud, cu curată înţelegere faptele cele de Dumnezeu luminate ale Apostolului, şi patimile fericitului; că Tu eşti izvorul înţelepciunii şi Dătătorul bunătăţilor, Multmilostive. Pentru aceasta limpezind limba mea, primeşte cântarea cea de laudă, Cel ce Unul eşti între Sfinţi preamărit.
SINAXAR
Luna octombrie, are 31 de zile; ziua are 11 ceasuri, şi noaptea 13 ceasuri.
În ziua întâi pomenirea Sfântului Apostol Anania.
Stih: Pe Anania rău-credincioşii cu pietre l-au împroşcat.
Şi prin aceasta locuitor Cerului l-a arătat.
Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat şi pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se Episcop de către Apostoli într-aceiaşi cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc, şi în Elevteropoli şi trăgând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de ighemonul Lucţian, strujit la coaste, şi pârjolit cu făclii; apoi scoţându-se afară din cetate, îl uciseră cu pietre, şi aşa plinindu-şi mucenicia s-a petrecut către cereştile locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Mihail din mănăstirea Zovei, şi a celor cu dânsul, 36 Sfinţi monahi, ce au mărturisit în poporul Sevastopolei.
Stih : Tăiat fiind Mihail împreună cu treisprezece ucenici.
S-au însoţit cu ceata cuvioşilor Mucenici.
Aceşti sfinţi au fost pe vremea împărăţiei lui Constantin şi a Irinei, şezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci oştindu-se Alam Amira al Agarenilor, asupra ţării aceleiea, a prins pe sfinţi; iar cuvioşii părinţii aceia au stat împotrivă, întăriţi fiind cu puterea lui Hristos, şi stând la mijloc Mihail Preacuviosul egumen, şi învăţându-i, îi povăţui pe toţi spre moartea cea pentru Hristos; şi întâi ei plecară capetele de-i tăiară, apoi şi pe Cuviosul Mihail.
Tot în această zi,Sfinţii şase Preacuvioşi Mucenici, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Şase împreună Monahi, ale sale mantii.
Le roşesc cu chinurile cele prin săbii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Roman făcătorul de Condace.
Stih : Mai înainte Roman pe Dumnezeu Cuvântul îl cântă;
Iar acum cu noi şi împreună cu îngerii, laudă.
Acest dintru sfinţi Părintele nostru Roman a fost din Siria cetatea Emesinilor, Diacon făcându-se al sfintei Biserici cei din Birit . Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la Biserica preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, cea din Chir, petrecând cu evlavie, şi priveghind toată noaptea la slujba Vlaherne. Şi după săvârşirea slujbei de acolo, iarăşi se întorcea la Chir, unde şi Darul alcătuirii Condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dându-i o bucată de hârtie, îi poruncea să o mănânce; deci i se păru, că deschise gura, şi înghiţi hârtia; şi fiind praznicul naşterii lui Hristos, îndată cum se deşteptă, suindu-se în Amvon, începu a cânta : Fecioara astăzi pe cel mai presus de fiinţă naşte... Acesta a făcut Condacele şi a celorlalte praznice, încă şi ale sfinţilor celor mari; aşa că, mulţimea Condacelor, care s-au făcut de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.
Stih : Cumplită zdrobire membrelor Domnin a răbdat,
Şi vicleniile satanei cu totul le-a ruşinat.
Acesta a fost de la Tesalonic; deci, fiind Maximian acolo, când îşi făcea curţi împărăteşti, l-a prins aflându-1 că este creştin, şi aducându-1 de faţă la judecata lui, îi zise cu mânie : Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturiseşti pe alt Dumnezeu ? Ci de voiești să trăieşti, jertfeşte dumnezeilor. Iar Sfântul nevrând să se înduplece, porunci, de-i strujiră trupul. Deci, văzând Maximian, că se batjocorea de Sfântul, poruncit-a de-1 scoaseră afară din cetate, şi-i zdrobiră fluierele; şi tăindu-i picioarele, Sfântul Mucenic a trăi încă şapte zile, neîmpărtăşindu-se de hrană; şi aşa mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat lui fericitul său suflet.
Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântăreţul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Aton, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Cânţi şi acum Maicii lui Dumnezeu, întru cele de sus.
Cu cei fără de materie, fericite Ioane fiind pus.
Tot în această zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în aceeaşi mare Lavră a Atonului s-a nevoit, şi o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Nu primeşti acum întru cele de sus monedă;
O Grigorie, ci mărirea lui Dumnezeu cea negrăită.
Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea 7-a :
Irmos :
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine-glăsuitoare, chinurile păstorului Ananiei, strigând lui Hristos începătorului păstorilor : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să te mărească Ananie pe tine ucenicul lui Dumnezeu, Ierarhul cel credincios şi mărturisitorul dumnezeieştilor patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Nu pentru temerea de moarte, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel, văzându-l îmblânzit Ananie, ai strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
A Născătoarei :
Din feciorescul pântece întrupându-Te,T e-ai arătat spre mântuirea noastră Hristoase; pentru aceasta pe a Ta Maică ştiindu-o de Dumnezeu Născătoare, cu mulţumire strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon...
Pe Născătoarea de Dumnezeu Maria ai avut învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu, întelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cânta : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Glasul cuvintelor tale a umplut lumea, şi a învăţat pe oameni a cânta lui Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Strălucit-ai în lume Romane, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Acum te fericesc toate neamurile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu curată, precum ai zis mai înainte, şi cu credinţă te măresc; bine este cuvântat rodul pântecelui tău Preacurată.
Cântarea 8-a :
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în toţi vecii.
Străin lucru socotea lăudatul Anania, puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale Stăpâne, mutarea cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin ! Pentru aceasta săltând a strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în toți vecii.
Să se bucure astăzi, şi să sălteze cu Duhul, întru-tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă, şi mulţumind Dătătorului, să strige : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Porunca cea de viaţă făcătoare, Ananie preacinstite, puterea cea de lumină făcătoare a celui văzut, lui Saul ai propovăduit-o, şi i-ai gonit orbirea; palmele tale cele tămăduitoare punându-ţi peste dânsul, săgeţile balaurului le-ai smuls ca nişte solzi strigând : Preaînălţaţi pe Hristos în veci.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti mântuitoare în nevoi şi caldă folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Preasfântă Stăpână, milostiveşte-te şi mă mântuieşte, şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit, ca să nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa după datorie să te măresc pe tine în veci.
Alt Canon,
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Lepădând toate cele frumoase ale lumii, dezmierdarea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către cetele cele de sus, către măririle şi luminările cele de acolo, Înţelepte, către frumuseţile cele negrăite, către lăcaşurile cereşti, către lumina dumnezeieştii începătorii, strigând : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Arzându-te de dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta, şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând cetelor celor îngereşti, Înţelepte, ai repetat în lume cântările acelora, strigând cu credinţă Romane : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu graiul cel înalt al cuvintelor tale celor dumnezeiești şi prea-dulci, fericite Romane, tot cugetul oamenilor îl îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l luminezi foarte curat, şi-l înveţi a striga : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toți vecii.
Şi acum..., al Născătoarei :
Amăgindu-mă, ucigaşul de oameni, şarpele cel prea-viclean, că voi fi întocmai cu Dumnezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea raiului; iar Stăpânul cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a ridicat către înălţime îndumnezeindu-mă. Pe acesta Îl preaînălţăm în toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cântarea 9-a :
Irmos :
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologie fără tăcere te mărim.
Risipit-ai întru-tot lăudate, întunericul necunoştinţei, şi lumina cea în trei ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o Damascului. Deci, ca un Părinte iubitor de fii şi ca un mai-mare păstor de bine doritor, în dreapta credinţă păzeşte pe poporul tău.
Această prăznuire de peste an săvârşind, veniţi cu raze de lumină strălucitoare, cu sufletească vrednicie, să lăudăm întreit strălucită fapta cea bună a Ananiei slujitorului Treimii, şi propovăduitorul.
O vrednicia ta cea mai presus de om fericite Ananie ! Căci ca un ucenic iubit ai fost, şi ca un păstor te-ai odihnit, şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit; cu cununi ca un Mucenic fiind împodobit.
A Născătoarei :
Preacurată cu totul fără prihană, ceea ce eşti vasul bunei-miresme, cere de la Hristos pe care L-ai născut, să dăruiască celor ce domnesc, biruinţă, şi poporului iertare din jugul robiei; că pe tine neîncetat te mărim.
Alt Canon,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Unitu-te-ai, Mărite, cu cetele de sus ale celor fără de trup, unde este veselia cea negrăită, şi desfătarea cea dea-pururea; unde este lumina aceea a dumnezeieştii Stăpâniri şi bucuria, unde este mărirea cea negrăită preafericite.
Dimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înlăuntrul dumnezeieştii măriri a lui Dumnezeu, vezi veselia cea negrăită de acolo, vezi desfătarea cea fără sfârşit, vezi frumuseţile cerurilor, cele cu adevărat drăgăstoase înţelepte; vezi cetele Patriarhilor preafericite.
Mântuieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu Romane, şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin, şi-i învredniceşte să dobândească mărirea cea cerească, şi împărăţia cea de sus, preafericite.
Slavă...
Fiind împodobit şi înfrumuseţat cu frumuseţea Treimii cea neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu raze şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Romane mărite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Prin căderea cea dedemult s-a făcut rob neamul celui întâi-zidit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi supus patimilor păcatului; iar preabunul Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la sine cu milostivirea Sa.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credinţă te mărim.
LUMINÂNDA din Octoih.
Slavă..., a Apostolului.
Vechi ucenic al lui Hristos fiind Ananie, vedere i-ai dat ucenicului celui nou, dumnezeiescului Pavel. Pentru aceasta pe tine cu dânsul te lăudăm, ca pe un Ierarh îndumnezeit, ca pe un Apostol dumnezeiesc, ca pe un adevărat Mucenic şi propovăduitor de Dumnezeu grăitor, şi rugător prea-cald pentru toată lumea.
Şi acum...
Cu cântări de Dumnezeu insuflate, ai arătat, Fericite, dumnezeiască rânduiala întrupării lui Hristos cea negrăită, şi cu laude ai încununat Romane pe toţi sfinţii. Cu care împreună ai lăudat pe cea curată Fecioară şi adevărată Maica lui Dumnezeu, preaînţelepte Părinte. Cu care adu-ţi aminte de noi, stând înaintea Treimii.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul l.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cu strălucirile cereştilor daruri strălucindu-te, luceafăr te-ai arătat Ananie în lume, aruncând tuturor raze strălucite ale dumnezeieștii propovăduiri. Pentru aceasta te cinstim pe tine credincioşii ca pe un Apostol şi Mucenic. (De două ori)
Tu pe cărările cele drepte umblând prealăudate, de cele strâmbe te-ai ferit, abătând de la nedumnezeire pe oamenii cei înşelaţi. Pentru aceasta şi noi credincioşii, pe tine te mărim şi conducător te numim şi mijlocitor apropierii către Dumnezeu, Apostole.
Prea-minunat în sfinţi fiind Domnul, cu îmbelşugata dare a darurilor Sale, te-a mărit în lume şi doctor te-a dat sufletelor şi trupurilor Ananie, celor ce cu dragoste te laudă pe tine, Apostole.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Ucenice al Mântuitorului întâiule Ierarhe mărite, lauda mucenicilor Ananie, luminătorule prealuminate, iar al nostru păzitorule al cetăţii cu dinadinsul roagă-te, să se scape turma ta din primejdii şi să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie duhovnicească este, căci la acesta năzuind, ne vindecăm de sufleteştile boli.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Doamne, când Te-a văzut soarele pe lemn spânzurat, pe Tine, Soarele dreptăţii, razele şi-a ascuns, şi luna lumina sa în întuneric a prefăcut-o; iar Preacurata Ta Maică, se rănea la cele dinlăuntru.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihutui.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.
Mulţimile călugărilor, pe tine te cinstim îndreptătorule, Romane Părintele nostru; căci prin tine pe cărarea cea dreaptă am cunoscut a umbla cu adevărat; fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi puterea vrăjmaşului ai biruit cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu cuvioşii şi cu drepţii împreună-locuitor; cu care împreună roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O prea mărită minune...
Deprinderile rele care mă depărtează de la bunul tău Fiu, Bună şi Preacurată respinge-le departe de la ticăloasa mea inimă şi pe lupul cel prea-rău, pe şarpele cel prea-viclean, pe cumplitul balaur cel amăgitor, care caută şi năvăleşte să mă înghită, zdrobeşte-l cu puterea ta, sub picioarele mele.
A crucii, a Născătoarei, asemenea.
O preamărită minune ! O Taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara a grăit, dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari; a plâns strigând, ceea ce Te-a născut înfricoşat, fără durere : Vai mie Fiule preaiubite ! Cum adunarea cea cumplită şi nemulţumitoare, pe Cruce Te-a pironit !
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ ZI
ÎN ACEASTĂ ZI
Prăznuim acoperământul preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Prăznuim acoperământul preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
VEZI : De este hramul ei sau de va voi cel mai mare, a se face Priveghere de toată noaptea cântăm slujba în acest chip.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4, glasul l. Singur glasul.
Domnul Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaunele cele dintru înălţime, mai presus de cele pământeşti a dat plăcutului său a te vedea pe tine Stăpână, întinzându-ţi prea-dumnezeieştile mâini cu rugă, care pentru cetate şi pentru popor aduceai. Acoperă-ne şi acum Doamnă, pe noi cu Omoforul milei tale. (De două ori)
Pe cetatea care te cinsteşte şi după datorie te măreşte, o acoperi Preacurată cu cinstitul tău Omofor şi o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete şi de cutremur, şi de războiul cel dintre sine, Fecioară; ceea ce eşti neispitită de nuntă dumnezeiască mireasă, acoperământul şi apărarea oamenilor.
Ceea ce eşti cămară însufleţită a lui Hristos, şi zidul credincioşilor, acoperământul şi puterea, prin tine se mântuieşte cetatea ta Maica lui Dumnezeu; prin ajutorul tău dreptcredincioşii împăraţi se încununează, cu tine cei ce se laudă poartă pururea biruinţe asupra vrăjmaşilor; că-i acoperi cu Omoforul milei tale.
Slava..., Şi acum..., glasul al 6-lea.
Veniţi adunărilor iubitoare de praznic, să lăudăm pe preasfânta Fecioară; că astăzi îngerii împreună cu sfinţii prăznuiesc, cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, şi către laudă ne cheamă pe noi cei pământeşti, ca să strigăm cu neîncetate glasuri : Bucură-te înfrumuseţarea Bisericii cea minunată şi acoperământul cel preamărit a toată lumea ! Bucură-te ajutorarea în războaie a credincioşilor împăraţi şi scutul ostaşilor ! Bucură-te acoperământul şi apărătoarea noastră ! Pe tine neamul creştinesc neîncetat te fericeşte.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Slavă la ceruri şi pe pământ veselie, că împărăteasa cu toţi sfinţii, pentru noi toţi în Biserică se roagă.
Stih : Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.
Veniţi credincioşilor în sfânta Biserică, că acolo Născătoarea de Dumnezeu, cu Omoforul acoperă pe popor, de toate ispitele vrăjmaşului.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, nu ne uita pe noi robii tăi, ci te roagă pentru noi, care cu credinţă te cântăm pe tine.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 3-lea.
Veniţi toţi iubitorii de praznic, să fericim cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu; căci către Fiul mâinile cu milostivire şi-a întins, şi cu Sfântul ei acoperământ lumea se îngrădeşte. Drept aceea cu gura şi cu inima, cu laude şi cu cântări duhovniceşti, să prăznuim toţi cei ce năzuim la luminile ei.
Tropar, glasul al 4-lea.
Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, şi căutând către preacinstită icoana ta cu umilinţă, grăim : Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, şi ne scapă de tot răul, Rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Ectenia mică, şi Otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, cântăm, Fericit bărbatul..., Starea întâia.
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glasul l.
Podobie : O preamărită minune ! ...
Mare apărătoare eşti celor necăjiţi Născătoare de Dumnezeu curată; grabnică ajutătoare, mântuirea lumii şi întărirea; noianul milei, izvorule al înţelepciunii lui Dumnezeu, şi al lumii acoperământ. Să cântăm credincioşii, lăudând nespus luminatul ei Omofor : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. (De două ori)
Minunatul Isaia a proorocit, că va fi, zice, în zilele cele de pe urmă arătat muntele Domnului, şi casa Domnului pe vârful munţilor. În tine deci am cunoscut Stăpână, adevărată împlinirea; că munţii şi dealurile s-au înfrumuseţat, de bisericile cele cu multe nume ale praznicelor tale. Drept aceea cu veselie strigăm ţie : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
O minunată înfrumuseţarea tuturor credincioşilor eşti, împlinirea proorocească cea adevărată, slava Apostolilor, şi împodobirea mucenicilor; lauda fecioriei, şi prea-minunat acoperământ a toată lumea ! Acoperă Stăpână cu Omoforul milei tale pe conducători şi pe tot poporul ce-ţi cântă : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Alte Stihuri, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ca pe un rai de Dumnezeu sădit, loc al pomului vieţii, adăpat cu Duhul Sfânt, pe tine de Dumnezeu Născătoare te ştim, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor, care cu pâinea vieţii hrăneşte pe cei credincioşi. Căruia pentru noi cu Mergătorul înainte roagă-te, să acopere cu cinstitul tău Omofor pe conducători şi popor, de toate ispitele. (De două ori)
Se sfinţeşte Cerul şi pământul, şi Biserica se luminează, şi toate popoarele se veselesc; că iată Maica lui Dumnezeu, cu oştile îngereşti, cu Înaintemergătorul; şi cu de Dumnezeu cuvântătorul, cu Proorocii şi cu Apostolii, nevăzut intrând pentru creştini se roagă lui Hristos, ca să miluiască cetatea şi poporul cel ce cântă praznicul acoperământului ei.
Pe tine frumuseţea lui Iacov, şi scară cerească, pe care Domnul S-a pogorât pe pământ; şi acele închipuiri de atunci arătau mai-nainte cinstea şi slava ta Născătoare de Dumnezeu; pe tine ceea ce ai născut pe Dumnezeu tuturor, te fericesc îngerii în Cer, şi pe pământ oamenii; că pentru toată lumea te rogi, acoperind cu mila, pe cei ce săvârşesc cinstitul tău praznic.
Slavă..., Şi acum... glasul al 8-lea.
Se bucură împreună cu noi toate tagmele minţilor mai înalte, şi toate cetele duhovniceşti împreună prăznuiesc; se bucură încă şi sufletele drepţilor, fiind privitoare vedeniei; şi văzând pe Împărăteasa şi Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioşi, cu rugăciune întinzându-şi în văzduh cinstitele sale mâini, şi cerând împăcare lumii, regilor stăpânire şi întărire, şi mântuire sufletelor noastre.
VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
De la Facere citire :
Cap. 28, Vers 10.
Ieşit-a Iacov de la puţul jurământului, a mers în Haran, şi a aflat un loc şi a dormit acolo, căci apusese soarele : Şi a luat din pietrele locului aceluia, şi şi-a pus lui-şi căpătâi. Şi a dormit în acelaşi loc, şi a văzut vis; şi iată o scară era întărită pe pământ, al cărui cap ajungea la Cer; şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe dânsa, şi Domnul era întărit într-însa, şi a zis : Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ţie îl voi da şi seminţiei tale, şi va fi sămânţa ta ca nisipul pământului, şi se va lăţi spre mare şi spre apus, şi spre miazănoapte şi spre răsărit; şi se vor binecuvânta în tine şi în sămânţa ta toate seminţiile pământului. Şi iată Eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea, ori încotro vei merge, şi te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe tine până când voi face Eu toate câte am grăit ţie. Şi s-a sculat Iacov din somnul său, şi a zis : Că este Domnul în locul acesta, şi eu n-am ştiut . Şi s-a temut, şi a zis : Că înfricoşat este locul acesta; nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta Cerului.
Din Proorocia lui Iezechiil citire :
Cap. 43, Vers 26.
Aşa grăieşte Domnul, fi-va din ziua a opta şi mai înainte face-vor preoţii pe jertfelnic arderile cele de tot ale voastre, şi cele ce sunt de mântuirea voastră; şi voi primi pe voi, zice Domnul Dumnezeu. Şi m-a întors pe mine la calea uşii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, şi aceasta era încuiată. Şi a zis Domnul către mine : Uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se va deschide, şi nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, şi va fi încuiată. Că Povăţuitorul acesta va şedea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea uşii pridvorului va intra, şi pe calea lui va ieşi. Şi m-a dus pe mine pe calea uşii sfintelor, cea dinspre miază-noapte, în preajma casei; şi am văzut, şi iată era plină de mărire casa Domnului.
De la Pilde citire :
Cap. 9. Vers 1.
Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale şi a dres în paharul său vin, şi a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind : Cel ce este neînţelept să se abată la mine; şi celor ce le trebuieşte înţelepciunea le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea, beţi vinul care am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii. Şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă îndreptaţi mintea în cunoştinţă. Cel ce învaţă pe cei răi îşi ia lui-şi ocară; şi cel ce ceartă pe cel necredincios se ocărăşte pe sine; că certările necredinciosului sunt rănile lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască; învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi; arată dreptului, şi va să adauge a primi. Începutul înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul sfinţilor priceperea; iar a cunoaşte legea, este a gândului bun. Că în acest chip multă vreme vei petrece, şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
LA LITIE
Stihirile, glasul al 3-lea.
Sosit-a astăzi Preacurată Fecioară, prealuminatul praznic al cinstitului tău acoperământ, ceea ce mai mult decât soarele luminezi pe poporul cel ce te mărturiseşte cu credinţă, din curată inimă, adevărată Maică a lui Dumnezeu, şi cântă Fiului tău : Hristoase Dumnezeule ! Pentru rugăciunile pururea Fecioarei, care curat şi fără stricăciune Te-a născut pe Tine, să nu dai moştenirea Ta vrăjmaşilor celor luptători, ci ca un Milostiv, mântuieşte în pace sufletele noastre.
Glasul al 4-lea.
Lauda cea după vrednicie, dorind a-ţi cânta, nu pot popoarele, Fiului tău, Preacurată Stăpână; pentru că totdeauna foloseşti pe toţi credincioşii, şi-i acoperi cu cinstitul tău acoperământ, şi te rogi să se mântuiască toţi, cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine Curată şi adevărat de Dumnezeu Născătoare.
Glasul al 2-lea.
Pe cea fără de prihană Împărăteasa tuturor, pe Preacurata Fecioară, adunându-ne astăzi credincioşii să fericim pe Maica lui Hristos Dumnezeu; că pururea îşi întinde către Fiul său mâinile pentru noi, pe aceasta a văzut-o prea-minunatul Andrei în văzduh acoperind pe popor cu preacinstitul său acoperământ. Acesteia să-i strigăm şi noi cu umilinţă : Bucură-te acoperământule şi apărătoarea, şi mântuirea sufletelor noastre.
Slavă..., Şi acum..., acelaşi glas.
Cugetul şi mintea curățindu-ne cu îngerii să prăznuim şi noi luminat, începând cântarea lui David; pruncii miresei Împăratului tuturor a lui Hristos Dumnezeului nostru : Scoală-te Doamne în odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii Tale ! Căci înfrumuseţându-o pe aceasta ca pe o cămară frumoasă, ai însoţit-o cetăţii Tale Stăpâne, ca să o chivernisească prin rugăciunile ei şi să o acopere de pizmaşii păgâni, cu stăpânitoare puterea Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât toate cele cereşti şi pământeşti, mai mărită decât heruvimii, şi mai cinstită, decât toată făptura; pe tine apărătoare şi acoperământ puternic te-a dăruit Hristos, neamului nostru, ca să acoperi şi să mântuieşti pe cei greşiţi, care aleargă către tine. Drept aceea, pe tine scăparea tuturor te lăudăm Stăpână, şi prăznuim luminat cinstitul praznic al Acoperământului tău, rugând pe Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.
Glasul al 5-lea.
Stih : Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.
Să cântăm popoare luminat cântarea lui David, pruncii miresei Maicii lui Dumnezeu, a lui Hristos Împăratului tuturor : Stătut-a împărăteasa dea-dreapta Ta Stăpâne, cu haine de aur îmbrăcată şi prea-înfrumuseţată, cu dumnezeieştile podoabe. Că pe aceasta, cea mai aleasă dintre femei, împodobindu-o mai mult decât pe toată lumea, bine a voit a Se naşte dintr-însa, pentru mila cea mare. Şi pe aceasta ajutătoare poporului său a dăruit-o, ca să izbăvească şi să acopere de toate primejdiile pe robii săi, una cea binecuvântată.
Glasul al 7-lea.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Munte mare eşti şi preamărit, mai mult decât muntele Sinaiului, Născătoare de Dumnezeu; că acela nesuferind pogorârea măririi lui Dumnezeu, în chipuri şi în umbre, cu foc se aprindea, şi tunete şi fulgere acolo s-au făcut; iar tu tot Focul Dumnezeiesc, pe Cuvântul lui Dumnezeu, în pântecele tău fără de ardere L-ai purtat, pe Cel ce pe toate le poartă cu voia. De aceea îndrăznire de Maică către Dânsul având, ajută Stăpână celor ce cu credinţă prăznuiesc cinstitul tău praznic, şi nu uita cercetându-i cu milostivire; căci ai luat de la Dumnezeu Dar, ca să îndreptezi şi să acoperi pe robii tăi, turma cea numită cu numele lui Hristos.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
Ca cu o coroană prealuminoasă, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, S-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu, şi se luminează astăzi bucurându-se de cinstitul tău acoperământ; şi cu taină dănţuieşte Stăpână, strigând ţie : Bucură-te îmbrăcăminte cinstită, şi cunună a măririi lui Dumnezeu; Bucură-te uşa, săvârşirea măririi şi veşnica veselie ! Bucură-te adăpostirea, izbăvirea şi mântuirea noastră, a celor ce năzuim către tine.
La binecuvântarea pâinilor,
Troparul, glasul al 4-lea :
Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, şi căutând către preacinstită icoana ta cu umilinţă, grăim : Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre. (De trei ori)
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului, (de trei ori).
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.
De dumnezeieştile străluciri ale oştilor îngereşti înconjurată fiind, şi cu cetele Proorocilor şi ale Apostolilor, cu cinste slujbe primind, ca o Maică a lui Dumnezeu, cercetează-ne pe noi robii tăi, rugând pe Hristos Dumnezeul nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea :
Celor neputincioşi tărie, tu eşti cu adevărat Preacurată Maica lui Dumnezeu; de aceea noi smeriţii prin tine ne înălţăm, de tine cea înaltă ne ţinem; tuturor tu eşti acoperământ, şi către Dumnezeu mijlocitoare.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea :
Decât Chivotul cel dedemult cu adevărat este mai cinstit preacuratul tău Omofor, mai mult decât chihlimbarul luminându-se, nu prin materie, ci prin duhovnicie; căci întins fiind de neîntinatele şi preacuratele tale mâini, fereşte cu milostivire pe cei ce cinstesc, bine-înfrumusețatul praznic al acoperământului tău Stăpână; pe care adunându-ne, cu osârdie îl prăznuim.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca : În vremea aceea sculându-se Maria... După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum..., tot aceasta. Apoi Stihul : Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 8-lea :
Se bucură împreună cu noi toate tagmele minţilor mai înalte, şi toate cetele duhovniceşti împreună prăznuiesc; se bucură încă şi sufletele drepţilor, fiind privitoare vedeniei; şi văzând pe Împărăteasa şi Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioşi, cu rugăciune întinzându-şi în văzduh cinstitele sale mâini, şi cerând împăcare lumii, regilor stăpânire şi întărire, şi mântuire sufletelor noastre.
Slava, de la Vecernia cea mare.
CANONUL.
Irmosul de câte două ori, şi Troparele pe 12.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Cu cetele Sfinţilor Îngeri, cu soboarele Proorocilor, şi ale Apostolilor în mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu intrând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de ispite şi de necazuri pe toţi, şi acoperindu-i cu mila ta.
Moisi te-a numit cort, şi toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos Pomul Vieţii, Către care având îndrăznire roagă-te, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Împărăteasă, să ne izbăvească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.
Nu precum înaintea Chivotului dedemult adunând David danţuri săltează; ci mai ales acum, cu cetele sfinţilor înaintea ta alergând în Biserică, credincioşii închinându-ne, strigăm : Roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte ! Ca slăvind, cu cinste să prăznuim acoperământul tău.
Te laudă Născătoare de Dumnezeu cetele îngereşti, şi te măresc Patriarhii cu Arhiereii, alergând înaintea feţei tale în Biserică. Deci precum atunci Sfântul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acum roagă-te, să miluiască pe poporul cel ce slăveşte praznicul Acoperământului tău.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
Ceea ce ai răsărit Spicul cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o holdă nearată, bucură-te masa cea însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii, bucură-te Stăpână, care eşti izvorul apei vieţii cel nedeşertat.
Robii tăi Stăpână, în Biserica ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetează smerenia noastră, şi scuteşte cu Sfântul tău acoperământ, pe conducători şi popor, de toată răutatea.
Ghedeon mai înainte lână te-a închipuit; că spre tine ca nişte rouă Hristos Dumnezeu s-a pogorât; Către care Născătoare de Dumnezeu roagă-te, ca să dea poporului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi ca pe Madiami surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.
Ceea ce eşti mult-numită Fecioară, de Prooroci mai înainte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă, ca bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.
Mai mult decât razele soarelui luminezi cu Omoforul tău cel ce străluceşte, Biserica şi poporul, şi goneşti întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Ceea ce eşti folositoare caldă şi nebiruită, nădejdea cea încredinţată şi neruşinată, zidule, acoperământul şi limanule celor ce năzuiesc la tine, pururea Fecioară curată, roagă cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântuire şi mare milă.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Cântarea a 4-a:
Irmos :
Cel ce şade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale.
În glasuri de cântări Fecioară, strigăm ţie, ceea ce eşti cu totul lăudată : Bucură-te munte gras şi închegat cu Duhul, Bucură-te sfeşnic şi năstrapa ceea ce porți mana, care îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.
Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfinţit, cu Duhul Sfânt Născătoare de Dumnezeu; şi îngerilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate, şi pentru popoarele care măresc cinstitul tău praznic.
Vino acum cu slavă multă, în Biserica ta Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tuturor sfinţilor; precum te-a văzut în văzduh, oarecând Sfântul Andrei rugându-te pentru creştini; şi ne dăruiește nouă mila ta.
Întăreşte Stăpână pe conducătorii noştrii cei ce te cinstesc pe tine, contra vrăjmaşilor celor protivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca veselindu-ne să strigăm ţie : Bucură-te acoperământul cel sfânt şi apărarea ţării noastre !
La tine Doamnă cădem cu credinţă, şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm : Bucură-te Fecioară de Dumnezeu dăruită, acoperământul şi îngrădirea noastră şi ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; mântuieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.
Cântarea a 5-a
Irmos :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta : ca tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi, ai născut Fiu pe Cel fără de ani dăruind pace, tuturor celor ce te laudă pe tine.
Pat dedemult Solomon te-a închipuit, şi cămară a Cerescului Împărat, înconjurată de Serafimi; care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea, acum te rugăm, Maica lui Dumnezeu cea preasfântă : Acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.
Ţie mai-marii îngerilor, şi cinstiţii Prooroci cu Apostolii, ca ceea ce eşti Maică a lui Dumnezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume, şi cererile tale ascultându-le Domnul. Mântuieşte cetatea şi poporul care se nădăjduieşte spre tine.
Marele între Prooroci Isaia a proorocit de tine, că pe Dumnezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu Preacurată Marie te-ai făcut, mai sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.
Cu duhovniceşti aripi zburând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântuitorului Hristos să dea biruinţă conducătorilor contra celor ce se oştesc asupra noastră.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile mărind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.
Preoţii cei de Dumnezeu înțelepți-ți, stând înainte în Biserica ta cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născătoare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie scârba noastră; tu care ai născut bucuria ce a iertat păcatele tuturor oamenilor.
Ţie tot pământul îţi aduce daruri, ca împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu.
Munte mare Daniil mai-nainte te-a însemnat, că din tine fără de sămânţă S-a născut Hristos, a risipit toată înşelăciunea drăcească, şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te Născătoare de Dumnezeu, pentru noi cei ce cinstim praznicul Acoperământului tău.
Îngerescul glas strigăm ţie Preacurată : Bucură-te scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul în asemănare omenească, purtat de heruvimi. Cu care roagă-te pentru noi Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică, şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu Ierarhii se închină şi Apostolii cu Proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
ICOS.
Veniţi popoarelor să ne îndulcim de aceste preamărite minuni; că prin aceasta Adam din stricăciune s-a mântuit, fiind aceasta Chivot nu de Noe, ci de Dumnezeu făcut. Dedemult n-a putut Moisi să vadă pe Dumnezeu în rugul cel înfocat; iar acum pe Cel ce dintru dânsa S-a născut, tot pământul îl ştie Fiu al lui Dumnezeu; către care Maica Sa pentru noi se roagă. Drept aceasta noi o preamărim astăzi, ca pe Maica lui Dumnezeu; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu, pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.
SINAXAR
În această zi prăznuim pomenirea acoperământului prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta : În zilele împăratului Leon cel înţelept în Constantinopol, spre o Duminică, făcându-se privighere de toată noaptea în Sfânta Biserică Vlaherna a prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului înainte stând, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, şi-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa Cerului pe Acoperitoarea a toată lumea, pe prea Sfânta Fecioară Născătoarea de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină, şi acoperind pe popor cu cinstitul său Omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul, şi evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu, şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit : Împărate ceresc ! Primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul Prea Sfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce te preamăresc pe tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile. Deci ştiind şi noi pe solitoarea şi acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi de faţă să ne stai în ajutor, şi să ne acoperi pe noi de Duhurile cele rele din văzduh, cele de sub Cer, şi în ziua înfricoşatei judecăţi, să ne acoperi pe noi în ascunsul Acoperământului tău.
Cu ale acesteia preaputernice şi bineprimite rugăciuni, şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi, Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Neînsemnată de mulţi Prooroci, şi neştiută ai fost Fecioară de îngerii cereşti care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toți te ştim Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoia de ajutorul şi sprijineala ta, ceea ce eşti binecuvântată.
Munte eşti închegat cu Duhul, pe care l-a văzut Avacum, şi izvorăşti credincioşilor dulceață de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel ce a plecat cerurile şi în tine Fecioară S-a sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu Curată, şi împlineşte cererea ta împărăteasă; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, ceea ce eşti binecuvântată.
Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primește rugăciunea Maicii Tale, care o aduce Ție pentru noi păcătoşii; ca bucurându-ne, să strigăm : Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cu cetele îngerilor Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii Prooroci, cu Apostolii şi cu Sfinţii Mucenici, şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperământului tău.
Surpă mândria, întărâtările, şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o Maică a lui Dumnezeu, împărăteasă cu totul cinstită ! Înalţă cornul evlavioşilor noştri conducători ! Ca slăvind praznicul tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să strigăm : Pe Domnul cântaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credință ne închinăm preacuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu prea-binecuvântată; miluieşte-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie, pe Domnul cântăm, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
De multe păcate fiind îngreuiat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperământului tău Născătoare de Dumnezeu; ci tu o Maică a lui Dumnezeu, înfrumusețează-ți praznicul tău cu minuni; ca toţi bucurându-ne să cântăm pe Domnul, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Tot neamul pământesc, să sălteze cu duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Înalte Împărate, Cel ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti cântat de serafimi, caută spre rugăciunea cea de Maică, care ţi se aduce pentru noi, şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte conducătorilor sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru rugăciunile Maicii Tale care Te-a născut.
Îngerescul glas îţi strigăm ţie Fecioară de Dumnezeu aleasă : Bucură-te ceea ce pe Adam iarăşi l-a băgat în rai, bucură-te ceea ce goneşti dracii cu numele tău, bucură-te nădejdea creştinilor, bucură-te sfinţirea sufletelor, bucură-te păzitoarea neamului nostru.
Pomeneşte-ne pe noi în rugăciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea păcatelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea, şi de cumplitele ispite; căci spre tine nădăjduim, şi cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.
Dar ai luat ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţele tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păcatele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu vederea dar nici pe noi Doamnă; că ştii cele ce ne trebuiesc, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
O preasfântă Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi cu minunatul tău Omofor, păzind pe conducători şi popor de toată răutatea; tu pe care minunatul Andrei, te-a văzut în Biserica Vlahernei rugându-te; trimite-ne şi acum Doamnă mila ta cea mare. (De trei ori.)
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune...
Spre tine cădem Doamnă, şi cu umilință închinându-ne ne rugăm : Bucură-te de Dumnezeu fericită Stăpână, ceea ce eşti mult numită Fecioară şi de Prooroci mai-nainte închipuită cu cinste; că în tine ca o rouă Hristos Dumnezeu pogorându-Se, ai născut neispitită de nuntă Curată, şi pe mâini ai purtat pe Făcătorul tuturor şi Domnul. Acestuia pentru noi acum roagă-te, să se miluiască sufletele noastre. (De două ori).
Pe tine te cântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor, te laudă patriarhii cu arhiereii, şi sfinții Apostoli ca Maicii lui Dumnezeu cu cinste îţi slujesc, văzându-te făcând rugăciune către Mântuitorul pentru lume. Nu înceta a te ruga şi acum o Maică ! Pentru cetatea şi poporul care te măreşte cu credinţă, şi cinstesc praznicul acoperământului tău.
Mai mult decât chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu; şi mai mult decât razele soarelui luminezi Biserica şi poporul cu strălucitor Omoforul tău; şi goneşti întunericul păcatelor noastre, şi izbăveşti din primejdii şi din necazuri, pe cei ce cu credinţă cinstesc praznicul Sfântului tău acoperământ.
Slavă... Şi acum..., glasul al 6-lea.
Precum te-a văzut atunci prea-minunatul Andrei în văzduh, cu mulţimile Arhanghelilor, cu Apostolii, cu Proorocii şi cu mulţimile Mucenicilor, rugându-te Stăpână Fiului tău şi Dumnezeului nostru, pentru cetate şi pentru popor şi acoperindu-i, cu cinstitul tău Acoperământ, nu lipsi şi acum Preacurată a mântui aleasa moştenire a Fiului tău, mijlocind iertare de păcate celor ce prăznuiesc preacinstitul tău praznic al Acoperământului tău, ceea ce eşti întru-tot lăudată.
DOXOLOGIA MARE
Ecteniile şi Otpustul.
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla praznicul Acoperământului preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în orice zi a săptămânii, afară de Duminică, şi va voi cineva să cânte slujba Sfântului Apostol Anania, împreună cu a Acoperământului, şi a Cuviosului Roman, să o cânte aşa :
La Vecernia mică, Stihirile Acoperământului pe 4, glasul 1, însuşi glasnice Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea : Veniţi soboarele cele iubitoare... La stihoavnă, Stihirile glasul al 2-lea : Casa Eufratului...; Slavă..., Şi acum..., glasul al 3-lea : Veniţi toţi iubitorii de... Acum slobozeşte...; şi după Tatăl nostru..., Troparul acoperământul, Ectenia mică, şi otpustul.
La Vecernia cea mare, cântăm : Fericit bărbatul..., starea întâia. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, şi cântăm 4 Stihiri ale Acoperământului, trei ale Apostolului şi trei ale lui Roman. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. Ieşire (vohod) Prochimenul zilei, şi citirile Acoperământului. Ecteniile obişnuite.
La Litie, Stihirile Acoperământului. Glas 3, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă, Stihirile Acoperământului. Glas 2, samoglasnice. Slavă..., a Cuviosului, Şi acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului de trei ori : Fie numele Domnului binecuvântat... de trei ori cu cântare, şi Bine voi cuvânta pe Domnul...
La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului. Apoi al Apostolului, Slavă... al Cuviosului, Şi acum... al Acoperământului. Şi obişnuitele Catisme. După catisme, sedelnele Acoperământului. Şi citire. Polieleul cu Mărimurile lui, şi SEDEALNA Acoperământului. de două ori. Antifonul glasului, 4, Prochimenul glas 4: Pomeni-voi numele tău... Stih : Feţei tale se vor ruga... Toată suflarea să laude pe Domnul... Evanghelia lui Luca, În zilele acelea sculându-se Maria... Psalmul 50, Slavă... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...; Şi acum... tot aceea, şi Stihira, glas 8: Astăzi se bucură împreună cu noi... Canonul Acoperământului cu Irmosul pe 6, al Apostolului pe 4, şi al Cuviosului pe 4. Catavasiile : Deschide-voi gura mea... După a treia Cântare Condacul Apostolului, şi al Cuviosului, şi SEDEALNA Apostolului : Slava..., a Cuviosului Şi acum..., a Acoperământului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Acoperământului. Şi Prologul; după a 9-a Cântare LUMINÂNDA Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului.
La Laude Stihirile Acoperământului. pe 4, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. Doxologia cea mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., al Acoperământului.; Ecteniile, şi otpustul. La Ceasuri, întâi zicem Troparul Acoperământului. Iar Troparele sfinţilor le schimbăm. Iar condacul zicem al acoperământului la toate Ceasurile.
La Liturghie, Fericirile din Canonul Născătoarei, Cântarea 3, pe 4 şi ale Apostolului, din Cântarea 6, pe 4. După Ieşire, Troparul Acoperământului. al Apostolului, şi al Cuviosului. Apoi Condacul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., al Acoperământului. Apostolul Născătoarei, şi al Apostolului : Evanghelia tot aşa. Chinonicul, Paharul mântuirii voi lua... şi În tot pământul...; iar Apostolul şi Evanghelia rândului, le cetim în altă zi mai înainte.
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla praznicul cinstitului acoperământ, şi a Sfântului Apostol Anania, Duminică : Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii pe 4. Slavă..., Şi acum... a Acoperământului. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii şi ale Acoperământului. Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei. Slavă..., Şi acum..., a Acoperământului. Cea de la Vecernia mică. Acum slobozeşte... Şi după Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii, Slavă..., Şi acum .. al Acoperământului. Ectenia mică şi Otpustul.La Vecernia mare, La Doamne strigat-am.... Stihirile Învierii 4, ale Acoperământului. Trei şi trei ale Apostolului. Slavă..., a Acoperământului. Şi acum... a Născătoarei glasului. Citirile trei. La Litie, Stihirile Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă : Stihirile Învierii, Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului. de trei ori. Iar dacă nu este priveghere, zicem Troparul Învierii. Slavă... al Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. La Utrenie, la Dumnezeu, este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor. Apoi Polieleul cu obişnuitele Mărimuri, şi Troparele Învierii : Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului, şi Sedelnele Acoperământului. Toate. Apoi Antifoanele, şi Prochimenul glasului : Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalmul 50, şi celelalte după rânduială. Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, al Acoperământului. pe 6, şi al Apostolului pe 4. Catavasie : Deschide voi gura mea... După a treia Cântare, Condacul Acoperământului. Şi al Apostolului; Slavă..., Şi acum..., al Acoperământului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită.... LUMINÂNDA Învierii, Slavă..., a Apostolului. Şi acum..., a Acoperământului.
La Laude, Stihirile Învierii 4, şi patru ale Acoperământului. cu cea de la Slavă..., cu Stihurile Acoperământului. Cele de seară..., Slavă... : Stihira Evangheliei, Şi acum... : Prea binecuvântată eşti.. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai, apoi Ecteniile şi Otpustul. La Ceasuri Troparul Învierii, Slavă... al Acoperământului. Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii şi al Acoperământului. Schimbându-le.
La Liturghie; Fericirile glasului pe 4, ale Acoperământului. Cântarea 3 pe 4, ale Apostolului, Cântarea 6, pe 4. După Ieşire, Troparul Învierii, al Acoperământului. Şi al Apostolului; apoi Condacul Învierii, Slavă..., al Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul, mai întâi ale Învierii şi apoi ale Născătoarei de Dumnezeu. VEZI : Slujba Cuviosului Roman se lasă, şi se cântă la Pavecerniţă.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUA
ZIUA A DOUA
Sfântul Sfinţitul Mucenic Ciprian, şi sfânta Muceniţă Iustina.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei te-ai apropiat de Dumnezeu prea-desăvârşit Cipriane pururea pomenite, floarea credinţei, frumuseţea cuvintelor, cetatea cea aleasă a înţelepciunii, cumpăna dreptăţii dogmelor, îndreptarea cea cu totul potrivită a canoanelor, şi bună podoaba Bisericii. (De două ori).
Scriind bună-lauda nevoitorilor, şi cununa mucenicilor, ai plecat pe gânditorii de Dumnezeu, să îndrăznească vitejeşte la chinurile cele de multe feluri, şi la legături şi la închisori, şi la despuierea trupurilor, şi la zdrobiri, şi la ger foarte iute şi la bătăi, şi în cea de pe urmă la moarte, Cipriane preacinstite. (De două ori).
La descântecele dracilor punând împotrivă cântările Duhului şi biruinţa Crucii, ţi-ai păzit fecioria şi te-ai adus lui Hristos Muceniţă nebiruită, şi junghiere preasfinţită; pentru aceea ai dobândit cununile biruinţei Iustino, fiind împodobită cu strălucirea fecioriei, şi cu a muceniciei. (De două ori).
Slavă..., glasul al 2-lea :
Cu adevărat te-ai dezbrăcat de învăţătura rătăcirii, şi de cunoştinţa idolilor, şi te-ai îmbrăcat cu Crucea, arma cea de mântuire, Cipriane preafericite. Ai lepădat cărţile cele de vrăjitorie, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi, şi a locuit întru tine Treimea Cea de o Fiinţă prin cunoştinţa de Dumnezeu; pe Aceasta roagă-o Ierarhe, dimpreună cu îngerii să ne mântuim noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tuturor scârbiţilor bucurie, şi celor năpăstuiţi folositoare, săracilor hrănitoare, şi celor străini mângâiere; liman celor înviforaţi, bolnavilor cercetare, celor necăjiţi acoperământ şi sprijineală; toiag orbilor tu eşti Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbeşte rugămu-ne să ne mântuieşti pe noi robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-te Iisuse cea neispitită de nuntă, pironit pe lemnul Crucii, plângea şi zicea; Fiule preadulce ! Pentru ce m-ai părăsit pe mine care Te-am născut, Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui mai-nainte fără început ? Grăbeşte, şi Te preamăreşte; ca să dobândească dumnezeiasca mărire, cei ce laudă dumnezeieştile Tale patimi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Pe luminătorul cel luminat de Dumnezeu, pe însoţitorul lui Pavel şi părtaşul lucrurilor lui, pe Ciprian să-l lăudăm; căci cu îngerii se veseleşte, luând cununa nestricăciunii de la însuşi Dumnezeu; şi se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Altă scăpare tare, turn de tărie, şi zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine Preacurată; şi către tine năzuim şi ţie strigăm : Stăpână ajută-ne să nu pierim; arată către noi Darul tău şi slava puterii, şi mărirea milostivirii tale.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Când a văzut mieluşeaua cea neîntinată pe Mieluşelul său tras la junghiere, ca un om de bunăvoia Sa, tânguindu-se zicea : Acum Te nevoieşti să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut. Pentru ce ai făcut aceasta, Mântuitorule a toată lumea ? Dar laud şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de gând şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.
Troparul glasul al 4-lea :
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, şi al sfinţilor, pe 6.
CANONUL Mucenicului
Cântarea l-a glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecând Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Fiind acum de o ceată cu oştile cele mai presus de lume, o sfinţite şi dumnezeiescule cap, caută din Cer, spre cei ce cu bună credinţă te laudă, şi păzește-ne cu rugăciunile tale.
Fiind ţinut cumplit mai înainte în întunericul necunoştinţei, şi cu patimile trupului cele pierzătoare de suflet, din neastâmpărare înfierbântat, ai aflat de năprasnă schimbare minunată, preafericite.
Slavă...
Şezut-ai mai înainte Părinte pe scaunul pierzătorilor, şi iarăşi pe scaunul preoţiei ai slăvit pe Hristos, schimbându-te aievea cu dumnezeiescul Dar al Celui Preaînalt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară ai rămas după naştere, şi ai născut pe însuşi Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, Care ni S-a arătat nouă neobişnuit şi străin, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Ca Pavel schimbându-ţi dorirea sufletului către Hristos, Cipriane preaînţelepte, te-ai făcut ucenic al lui.
Logodească-se cu tine Hristos, dăruindu-ţi ţie în loc de haina patimilor, podoabă de mărire, şi îmbrăcăminte de naştere de iznoavă.
Slavă...
Îndemnător muceniciei fiind mai înainte, mai pe urmă te-ai făcut mărturisitor adevărului, Cipriane prealăudate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Chiar şi adevărat, pe tine te cinstim credincioşii Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea şi întărirea.
CONDAC, glasul 1 :
Podobie : Ceata îngerească...
De la meşteşugul vrăjitoresc întorcându-te de Dumnezeu înţelepţite, la dumnezeiasca cunoştinţă, te-ai arătat lumii doctor preaînţelept, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina; cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre.
Sedealna, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Fiind cu sârguinţă învăţat întru înşelăciune, ca Pavel din Cer te-ai chemat, îndreptându-te cu Crucea către lumina cunoştinţei; că arzându-te de dragostea curatei fecioare, printr-însa te-ai alcătuit cu Ziditorul făpturii. Pentru aceea biruind neputinţa vrăjmaşului, cu dânsa dimpreună te-ai învrednicit cetei mucenicilor, Cipriane, sfinţite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Alunecându-mă cu cugetele cele viclene, am căzut în adâncime de păcate, şi suspinând strig ţie, din inimă, Preacurată : Minunează întru mine mila ta cea bogată, şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale, şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale; şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor, ca să strig ţie cu dragoste : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua văzând pe Mieluşelul şi Păstorul pe Cruce, se vaită lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se veseleşte luând prin Tine mântuire; iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei; îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat; milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Trezvindu-te văzătorule de Dumnezeu din nebunia de mai-nainte, ai mustrat înşelăciunea cea drăcească, şi rătăcirea cea pierzătoare de suflet, şi bucurându-te strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Întărindu-se Iustina vitejeşte, şi rugând tare pe Preacurata Fecioară cea plină de Dar, ai scăpat din lanţurile, şi de meşteşugirile vrăjmaşilor.
Slavă...
Întărindu-te cu credinţa mirelui tău, şi fiind îmbrăcată cu puterea Crucii, ai rămas nerobită de draci, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel slobod după a Sa fire, a sărăcit, luând chip de rob din bogăţia bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând toată omenirea din tine, după Ipostas.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Având ajutor pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, Iustino, ţi-ai păzit cinstita feciorie neprihănită.
Să cinstim chipul cel însufleţit al lui Hristos şi prea-vesel, pe Iustina frumuseţea cea păzită şi odorul cel nerăpit.
Slavă...
Mireasa lui Hristos cea curată şi nespurcată, pe lângă sihăstrie primind şi mucenicia, după dreptate, poartă îndoită cunună.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nici gând îngeresc nici omenesc, nu poate să tâlcuiască minunea naşterii tale Preacurată, cea negrăită şi minunată.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi ţie...
Ajuns-ai în fundul cel mai de jos al răutăţii, şi iarăşi te-ai suit la înălţimea bunătăţii celei desăvârşite Părinte, schimbându-te minunat prin dumnezeiescul Botez.
Fosta-i mai înainte slugă dracilor, iar mai pe urmă te-ai arătat ucenic lui Hristos Dumnezeu, de bunăvoie poftind dorirea cea desăvârşită.
Slavă...
Mulţi Mucenici ai adus Stăpânului, cu puţintel sânge, arătând că cumperi Împărăţia Cerurilor, care este neguţătoria cea mai mare, gânditorule de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rupe lanţurile greşelilor mele mireasă a lui Dumnezeu, dăruindu-mi slobozire legii păcatului cu legea vieţii, ceea ce ai născut pe Stăpânul legii.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe un ierarh cinstit, şi ca pe un nevoitor prea-tare, lumea după vrednicie te cinsteşte Cipriane pururea pomenite, şi cu cântări măreşte sfântă pomenirea ta; cerând totdeauna, să dăruiască prin tine iertare greşelilor, celor ce cântă : Aliluia.
ICOS.
Ca pe un înţelept Ierarh să cinstim, ca pe un păstor înţelept şi învăţător, să lăudăm; că din spinii înşelăciunii a înflorit, ca un trandafir preafrumos, şi pe noi credincioşii ne-a umplut de miresmele tămăduirilor, şi de razele minunilor. Să cântăm dar şi noi cântarea lui David : Aliluia.
SINAXAR
În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian, şi a Iustinei.
Stih : Durere simte satana, pe prietenul cel vechi văzând.
Prin sabie a muri împreună cu Iustina iubind.
Ciprian împreună cu Iustina a doua zi s-au tăiat voind.
Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împăratului Dechie, de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. Şi a fost vânat la credinţa cea întru Hristos de către Iustina fecioara şi creştina, care pe toate drăceştile lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat, aflându-se şi aceasta din Antiohia. Căci un bărbat oarecare elin numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând draci către tânără, n-a isprăvit nimic. Deci după ce a cunoscut meşteşugul său cel nelucrător, s-a botezat, şi arzând vrăjitorești-le sale cărţi, a crezut în Domnul. Deci s-a făcut în sfârşit episcop; şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, şi strujindu-li-se coastele au fost băgaţi în tigaie de fier; şi fiind trimişi la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, nu pe altul ci pe acesta îl numiră iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte soborul lor la locul muceniciei, care se află de aceea parte, la lăcaşurile lui Solomon.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofil Mărturisitorul.
Stih : Înaintea mea este cinstit sfârşitul tău...
Zice Dumnezeu ţie Teofile prietenului său.
Preacuviosul Părintele nostru şi Mărturisitorul Teofil, era monah cucernic pe vremea împărăţiei lui Leon Isauru. A cărui nedumnezeire şi rea pornire asupra sfintelor icoane văzând, a mers, de l-a mustrat de faţă, şi i-a zis că este fără de Dumnezeu, şi fărădelege, şi înainte-mergător lui antihrist. De care pornindu-se împăratul cu mânie şi cu urgie, poruncii de-l bătură cumplit, şi-l băgară în temniţă, de se chinui câtva cu foamea. Apoi scoţându-l, şi nevrând să se supună, îl trimise în exil departe, şi acolo mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat aceluia sufletul.
Tot în această zi, Sfântul nou Mucenic Gheorghe, care la Caregeas a mărturisit, în anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru; și care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe vrăjmaşul cu sabia care ţi-a tins l-ai omorât.
Tu viteazule Gheorghe, şi cu îngerii te-ai unit.
Şi pomenirea Sfântului şi fericitului Andrei cel nebun pentru Hristos.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Luând rânduiala Arhieriei, te-ai arătat pe sine-ţi lăudat în ierarhie, chip şi pildă ierarhilor, strigând : Preaslăvite Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Schimbarea ta Părinte Cipriane, a fost cu adevărat a dreptei celei făcătoare de viaţă, şi te-ai făcut grăitor de Dumnezeu înţelepte, cel ce cânţi : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Tu te-ai arătat nouă armă nebiruită împotriva vrăjmaşului, Fericite; arătând în vedere înşelăciunile lui, celor ce cântă : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Feţele cereşti, şi cetele cele mai presus de ceruri cu laude binecuvintează pe Cel născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Veseleşte-te Ierusalime...
Preaînţelepţeşte ai defăimat înţelepciunea elinilor slăvite; iar dumnezeiescul glas al Apostolilor, care se răspunde cu Duhul, şi cu limba cea de foc se glăsuieşte luminat, îl lăudai Părinte, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Suitu-te-ai luminat către lăcaşurile cele înalte şi mai presus de lume, aducându-te lui Hristos ca o jertfă fără prihană, prin sânge Părinte, şi jertfă vie primită şi bineplăcută, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Biruindu-se taberele dracilor de Darul ce locuia întru tine, se gonesc şi se depărtează patimile celor bolnavi Cipriane; iar noi credincioşii umplându-ne de dumnezeiască lumină, strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Împreună cu puterile îngereşti, se veselesc de naşterea ta Curată, cei ce cu credinţă te vestesc Maica lui Dumnezeu, şi Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut pe Stăpânul şi Mântuitorul nostru, căruia strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Veseleşte-te Ierusalime, prăznuiţi cei ce iubiţi Sionul; că a venit Domnul puterilor, Cel ce împărăţeşte vecii; să se cucernicească tot pământul de faţa Lui, şi să strige : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva cu adevărat...
Privind de sus la noi cei ce te lăudăm cu bună credinţă prin Dumnezeiescul Dar Cipriane, cu rugăciunile tale încununează-ne pe noi cu armă de bună-voire, dându-ne pace şi mântuire, ca un Ierarh prea-îndumnezeit.
Izvor de tămăduire din-destul dă ţărâna ta celor ce te iubesc; şi pe tine Cipriane, femeile cele purtătoare de Dumnezeu, ca pe o vistierie dumnezeiască te primesc, şi cu osârdie te arată pe tine cel tăinuit, ca toţi să te dobândim.
Slavă...
Îndreptează cărarea noastră către Hristos preafericite, prin fapte şi prin vieţuire plăcută lui Dumnezeu, şi prin curăţie lămurită; cerându-ne dumnezeiască liniştea cea adevărată, ca un Ierarh preamilostiv.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întăreşte slăbiciunea sufletului nostru Maica lui Dumnezeu, cu puterea ta, sfărâmă tăria, celor ce asupresc pe robii tăi preasfântă, ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Pe cel ce era mai înainte învăţător răutăţii şi pe urmă s-a arătat arhiereu prin cinstita Fecioară, pe marele Ciprian cu un glas să-l fericim, şi către el să strigăm : Cu rugăciunile tale, îmblânzeşte pe Stăpânul nouă tuturor.
A Născătoarei, asemenea :
Ceea ce ne-ai născut nouă bucuria cea negrăită, fă-ne pe toţi părtaşi bucuriei celei veşnice Fecioară, mireasa lui Dumnezeu cea fără prihană, acoperământul şi întărirea, celor ce cu bunăcredinţă strigăm ţie : Nu uita pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Marie.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cel mai înainte cu dinadinsul slujitor răutăţii, pe urmă s-a arătat adevărat învăţător Bisericii, slujitorul înşelăciunii idolilor, s-a arătat Arhiereu credinţei, şi cel neastâmpărat s-a făcut cu minte întreagă prin cinstita fecioară. Cu rugăciunile amândurora, mântuieşte-ne pe noi Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Cum îţi voi lăuda Darul, şi purtarea de grijă cea multă din toate zilele, care de faţă ai arătat către mine nevrednicul robul tău ? Şi în ce chip voi povesti bunătatea ta şi chiverniseala cea cu adevărat de multe feluri ? Ci tu şi acum şi totdeauna stai înaintea a toată răutatea, mântuindu-mă Curată pe mine şi în viaţă şi după moarte.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te pironit pe Cruce pe Tine Iisuse, şi primind patimile de bunăvoie Stăpâne, Fecioara şi Maica Ta striga : Fiul meu preadulce cum suferi bătăi fără dreptate, Doctorul care ai vindecat neputinţa oamenilor ? Şi pe toţi ne-ai izbăvit de stricăciune cu milostivirea Ta.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIA
ZIUA A TREIA
Sfântul Sfinţitul Mucenic Dionisie Areopagitul.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul 1
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Cu undiţa Duhului, înţelepţeşte vorbind dumnezeiescul Pavel te-a vânat şi văzându-te că eşti vas ales, te-a făcut descoperitor de cele dumnezeieşti, şi văzător celor negrăite. Cu care dimpreună roagă-te, grăitorule de Dumnezeu Dionisie, să se mântuiască, cei ce te cinstesc cu dragoste.
Făcându-ţi gândul de o cinste cu îngerii, prin lucrarea bunătăţii, Părinte Dionisie, ai scris în cărţi bună-rânduiala ierarhiei lor, cea mai presus de lume, preaînţelepte; după care ai pus la rânduială adunările Bisericii, urmând după rânduielile cele cereşti.
Cu foarte multă înţelepciune asemănându-te lui Dumnezeu, pe cât este prin putinţă, fericite Dionisie, cu bunăcredinţă ai întins, dumnezeiască descoperire a dumnezeieştilor tainice numiri, gânditorule de Dumnezeu; învăţându-te cele mai presus de gând, cu unirea cea mai înaltă, şi învăţând marginile lumii.
Alte Stihiri, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz..
Pe ritorul cel ceresc care prea-arătat a ritorisit dumnezeieştile vedenii, pe tainic scriitorul Darului organul înţelepciunii, pe râul cel mult curgător al dogmelor credinţei, care cu ale sale curgeri adapă toată Biserica; pe Dionisie, cu laude întru cântări să-l mărim.
Cu strălucirile cele mai presus de lumini, ale razelor Duhului, cele asemenea lui Dumnezeu şi de el scrise, ai vopsit buzele tale Părinte, şi te-ai împodobit cu frumuseţe, cu luminate priviri, cu preastrălucite bune rostiri; şi ai cântat Treimii, cântări de Dumnezeu arătate, şi te-ai făcut de Dumnezeu cuvântător al dumnezeieştii începătorii cu minte înaltă.
Ierarhul cel îndumnezeit, nevoitorul cel nebiruit, cel unul Apostol după cei doisprezece, dumnezeiasca vistierie a tainicelor tradiţii; cel ce a descris lămurit cetele îngerilor, şi s-a aflat întocmai cu îngerii; după vrednicie să se laude, Dionisie cel mare, lauda cuvântătorilor de Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 2-lea, al lui Andrei Ierusalimneanul, iar alţii o cred a lui Vizantie.
Veniţi credincioşii cu un glas, să lăudăm pomenirea cea de peste an a ierarhilor Dionisie şi Ciprian; că Dionisie defăimând pe filosofii cei stoici şi făcându-se ucenic vasului celui ales, s-a făcut cunoscător tainelor celor negrăite; iar Ciprian prin mijlocirea preafrumoasei Fecioare Iustina luminându-i-se gândul, a fugit de înşelăciunea dracilor, şi arzând în foc cârjele cele vrăjitoreşti, s-a făcut propovăduitor al Evangheliei. Pentru aceea şi noi păcătoşii slavoslovind pe Mântuitorul, care i-a preamărit, să strigăm : Cela ce ai încununat cu mărire pe nevoitorii Tăi, Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Toată zidirea striga ţie, bucură-te ! Bucură-te Preasfântă Fecioară ! Bucură-te Sceptrul lui David ! Bucură-te ceea ce ai odrăslit Strugurele cel de taină ! Bucură-te uşă cerească şi rugul cel nears ! Bucură-te lumina a toată lumea ! Bucură-te bucuria tuturor ! Bucură-te lauda Apostolilor ! Bucură-te ceea ce eşti sprijineală şi părtinitoarea tuturor celor ce te cinstesc pe tine !
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Când vedea mieluşeaua cea fără prihană, pe Mieluşelul său trăgându-Se ca un om de voia Sa la junghiere, cu tânguiri se jelea, strigând cu amar : Ce răsplătire Ți-a dat Ţie poporul cel nemulţumitor, preadulcele meu Fiu, cel ce a luat de la Tine daruri preamulte ? Vai mie nu pot suferi durerea, pentru că vrând le pătimeşti acestea.
STIHOAVNA din Octoih; sau acestea ale Sfântului, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara cea cu bun miros...
Bucură-te sfinţite scriitor al înaltei dumnezeieşti înţelepciuni a Duhului, tainicul împărtăşirilor celor negrăite de la Dumnezeu; prin care toată făptura se îmbunătăţeşte. Mintea cea cerească, care a ajuns nemărginita adâncime a înţelesurilor, şi înălţimea cea nepipăită a Dumnezeirii, o ai pipăit cu cuvintele tale. Limba cea de Dumnezeu glăsuitoare, care arătat se laudă cu slăvitele rostiri cu rânduiala şi potrivirea. Pe Hristos îmblânzeşte-L, ca să dea sufletelor noastre mare milă.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
Cu totul curăţit la minte, cu totul afară de lume, afară şi de sineţi stând, şi pe toate cele simţite şi pândite covârşindu-le, nevăzut ai privit, Fericite, pe Dumnezeu cel nevăzut, şi cu necunoştinţa ai cunoscut pe Cel necunoscut prin nori umbroşi, şezând mai presus de lumini, mai presus de înţelesul tuturor. pe Acesta ce este nenumit, adâncime nestrăbătută, Care nu se poate spune nici pricepe, prin lipsa tuturor celor ce sunt şi celor ce nu sunt preafericite, după vrednicie L-ai lăudat.
Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune, şi limba lui va grăi judecată.
Bucură-te tâlcuitorul celor mai presus de minte, vulturul cel ceresc, Dionisie care ai înţeles pe toată ierarhia, şi pe cetele celor cereşti şi fără de trupuri; pe frumuseţea şi dragostea negrăitelor străluciri; care ai zugrăvit preaînalt şi prea-bine, întinderea către Dumnezeirea cea de sus. Cerescule omule, pământescule înger, vârful ierarhilor cel de o cinste cu Apostolii; nu lipsi de a ruga pe Hristos pentru toţi cei ce te laudă pe tine.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Adâncime nevăzută a cereştii cunoştinţe, te vom numi pe tine, prealuminate Mucenice al lui Hristos; căci ca pe un ostaş şi puternic ajutător Bisericii te lăudăm pe tine înţelepte, pentru că luminându-te cu focul cel preacurat, te-ai învrednicit a te îmbrăca cu haina luminată de la Hristos, dimpreună cu oştile cele de sus, şi ţi s-a luminat gândul cu raza Duhului Dionisie. Pentru aceea prăznuim cea a toată lumea pomenirea ta, cu credinţă mărim pe Domnul, Cel ce te-a încununat pe tine.
Și acum..., al Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Izbăveşte-mă de toată nevoia, de toată răutatea şi de primejdii cumplite, şi de multe feluri de supărări, cu dumnezeieştile tale rugăciuni; apără-mă de smintelile viclene, de oamenii care mă urăsc, şi de dracii care în toate zilele caută să mă piardă, Născătoare de Dumnezeu, pe mine care te am părtinitoare.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara şi Maica Ta spânzurat pe Cruce, se tânguia, şi plângând zicea : Ce răsplătire Ți-a dat Ție, cei ce s-au îndestulat cu multe daruri de la Tine Stăpâne ? Dar mă rog, să nu mă laşi singură în lume, ci grăbeşte de Te scoală, înviind cu Tine şi pe strămoşi.
Troparul, glasul al 4-lea.
Bunătate învăţându-te, şi trezvindu-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bună cunoştinţă, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, sfinţite Mucenice Dionisie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, cu Irmosul pe 8, fără Mucenicine; şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului
Facerea lui Teofan
Cântarea l-a, glasul al 8-lea.
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Fiind învăţat de dumnezeiescul Pavel văzătorul de cele cereşti, ai ajuns îndată Dionisie, a fi tăinuitor ceresc, şi grăitor de cele dumnezeieşti
Cel ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul Dar, luminează, Fericite, sufletele celor ce te laudă; ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu insuflate, Dionisie.
Slavă...,
Învrednicitu-te-ai Dionisie cu gând prealuminos şi cu sufletul, a vedea strălucirile rânduielilor cereşti, şi starea cetelor lor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cămara de mire luminată, te-ai arătat întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne cela ce ai făcut..
M-ai presus de înălţimile cereşti ridicându-te Cuvioase, pe rânduielile şi oştirile şi strălucirile cele mai presus de lume, le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor, şi cu preaînţelepte cuvinte.
Umplându-te de multă ştiinţă a dumnezeieştilor nume Preacuvioase, ai teologhisit cunoştinţa Dumnezeirii făcându-te prin Dar dumnezeiesc cuvântător al Treimii, preafericite Dionisie.
Slavă...,
Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu, şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin Darul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător Părinte.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu lucrarea Duhului Celui ce toate le săvârşeşte, ai rodit Fecioară trup Stăpânului tuturor; cu care ai osândit păcatul lumii, şi ai izvorât viaţa cea veşnică.
Irmosul :
Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul 1:
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
Privitorule al Cerului şi adâncul înţelepciunii, dumnezeiescule pânditor al sfatului celui tainic; minte care străbate văzduhul, comoara tainelor, cunoscându-te, o Dionisie preafericite, te rugăm : Roagă pentru noi, pe Cel singur Iubitor de oameni.
Altă Sedealnă, glasul al 3-lea :
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Făcându-ţi mintea ca o oglindă preavăzătoare ai primit înlăuntru fulgerele Duhului cele de raze aruncătoare, şi luminările cereştilor străluciri. Pentru aceasta te-ai şi învrednicit vederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată agerimea ta.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca unul ce eşti închipuire dumnezeiască vasului celui ales cu adevărat, înveţi tainele cele dumnezeieşti cu Duhul, şi luminându-te cu darurile dumnezeieştii străluciri, arătat ai descoperit cetele îngerilor. Pentru aceea lăsând lumii înţelegerea dumnezeieştilor tale dogme, ai luminat pe toţi, sfinţite tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Norul Soarelui Celui înţelegător, sfeşnice de aur al dumnezeieştii lumini, nespurcată, neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi rogu-mă, sufletul cel orbit de patimi, cu lumina nepătimirii, şi inima fiindu-mi întinată, spală-o cu curgerile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei, şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele; ca să strig cu putere către tine : Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că numai pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe lemn, suspina lăcrimând, şi cu amar i se topea sufletul, şi trupul îşi bătea sfărâmându-se, şi cu amar striga către Acesta : Vai mie o Fiul meu ! Cum îţi voi suferi pătimirea, piroanele şi suliţa, eu ceea ce Te-am născut fără dureri ? Ci grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd Fiule şi Dumnezeule, şi să încetez de tânguiri şi durere; şi celor ce-ţi laudă pătimirile, le dăruieşti dezlegare greşelilor.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Bună podoaba bisericilor o ai pus la rânduială, că întru dânsele ai zugrăvit Părinte închipuirea sfinţitelor chipuri, celor asemenea puterilor neînchipuite; prin care se învaţă taina, şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.
Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi dea pururea înflorite, sădite, pe dreptatea dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi însăşi Cinstita Stăpânire Cea în trei fețe.
Slavă...,
Neîncetarea ierarhiei tale celei îngereşti, şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu, şi plecarea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea, o ai învăţat Ierarhe, celor ce cu credinţă strigă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Lucrător sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu; începător şi luminător, dreptate şi scutire Fecioară. Pentru aceea credincioşii după adevăr şi chiar cu o înţelepciune, te mărim.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Glasul graiurilor tale purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul Darului în cugetele celor fără de Dumnezeu; şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale dumnezeieştilor dogme.
Asemănatu-te-ai neguţătorului care caută mărgăritare bune preafericite, şi aflând Mărgăritarul cel cu adevărat de mult preţ, şi mirându-te de strălucirea Lui cea cu lucrare dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, Ierarhe.
Slavă...,
Foarte cu înţelepciune ai iubit Părinte izvorul înţelepciunii, şi din dragostea ei te-ai făcut desăvârşit, şi izvorăşti totdeauna râurile dumnezeieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca una ce eşti plină de Dar, ai primit întru tine pe Cel prea-încuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi care le-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea bunei credinţe, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Având cu dragoste silinţă de lege, ai dobândit Darul înţelepciunii, dumnezeieşte grăind tu de Dumnezeu, ai lăsat în urmă-ţi dogme binecredincioase, preafericite; dintru care îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.
Fiind împodobit cu priceperea lui Dumnezeu, Cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea dumnezeiescului învăţător, şi de la dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Dionisie.
Slavă...,
Viaţa ta a fost minunată, cuvântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină, şi gura insuflată cu foc, fericite Dionisie; iar gândul tău Părinte, a fost desăvârşit în chip dumnezeiesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ție glasul lui Gavriil; că din tine nouă S-a născut Cel negrăit, Făcătorul şi începătorul vieţii, om făcându-Se, şi S-a amestecat cu oamenii Iubitorul de oameni.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea Cer, Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite, şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm : Bucură-te Părinte a toată lumea.
ICOS.
Înger din oameni, prin faptele bune făcându-se marele Dionisie, toată cunoştinţa celor cereşti i s-a învăţat gândul ca şi cum ar fi fost cu aripi. Pentru aceasta cu laude ca pe un înger să-l cinstim, strigând către dânsul unele ca acestea : Bucură-te cela ce ai cunoscut pe Hristos prin Pavel; bucură-te cela ce pe mulţi la Hristos i-ai întors; bucură-te pierderea capiştilor mulţimii dumnezeilor; bucură-te gândirea sfatului celui de Dumnezeu cunoscător. Bucură-te cartea cea de Dumnezeu scrisă a tainicelor vistierii; bucură-te tăbliţă de Dumnezeu închipuită şi oglindă cerească; bucură-te că patima Domnului a-i văzut; bucură-te că de bunăvoie pentru Dânsul te-ai junghiat. Bucură-te izvorule cel ce izvorăşti înţelepciunea; bucură-te picătură care stingi nebunia; bucură-te stăvilarul trecerii celor necredincioşi; bucură-te calea cea neamăgită a mântuirii. Bucură-te luminătorule care luminezi pe credincioşi; bucură-te Părinte a toată lumea !
SINAXAR
În această lună în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Dionisie Areopagitul.
Stih : Ţi se tăie capul şi mare minune :
Căci ridicându-I pe el alergi Dionisie :
Capul Dionisie a treia zi ţi s-a tăiat.
Şi ridicându-l ai alergat.
Acesta întrecând pe toţi cu bogăţia şi cu slava şi cu mintea şi cu înţelepciunea şi era unul din sfetnicii Ariopagului, care fiind vânat de marele Pavel, s-a botezat şi s-a hirotonit episcop, învăţându-se tainele cele negrăite şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, lăsat-au şi cărţi minunate şi foarte înalte; din care cu cale este la vreme să pomenim de una : Ducându-mă, zice la Crit, m-a primit Sfântul Carp care de era atunci şi altul asemenea, era însă şi acesta om iscusit, la vederea lucrurilor celor dumnezeieşti, pentru multa curăţenie a gândului său atât cât nici se atingea de dumnezeiasca lucrare a sfintelor Taine, de nu i se arăta mai înainte vreo dumnezeiască şi sfinţită vedenie, după rugăciunile sale cele mai de înainte. Deci zicea că-l mâhnise un oarecare necredincios, iar mâhnirea lui era aceasta, că acel necredincios osebise pe oarecine de la Biserică, cu înşelăciune trăgându-l spre nedumnezeire; fiind încă zilele cele de curăţenie, trebuia cu bună cuviinţă a se ruga şi pentru dânşii amândoi şi luând întru ajutor pe Dumnezeu, pe unul să întoarcă şi pe altul să biruiască cu bunătatea să şi să nu lipsească învăţându-i pururea şi aşa să-i suie la aceiaşi dumnezeiască cunoştinţă, ci el lucrul, care nu-l pătimise mai înainte nu ştiu cum atuncea, picând în sufletul lui multă pizmă şi amărăciune s-a pornit. Însă aşa mânios fiind, căci seara era şi către miazănoapte, la care vreme obişnuit era a se scula şi priveghea singur spre dumnezeieştile laude. Deci stând la rugăciune spre cea către Dumnezeu voroavă îşi făcea voia rea şi se mâhnea, cum nu se cădea, zicând : Că nu este drept, să trăiască oamenii cei fără de Dumnezeu, care strâmbă căile cele drepte ale Domnului. Şi acestea zicând se rugă lui Dumnezeu ca să-i lipsească de viaţă deodată pe amândoi fără milă cu un trăsnet. Şi aşa el rugându-se, i s-a arătat unde văzu fără veste, că i se cutremură casa unde stă, desfăcându-se în două, din vârful acoperământului până la mijloc, şi oarecare pară de foc cu multe străluciri înaintea lui, unde se pogorî de la Cer până la dânsul. Că se vedea locul descoperit, încă şi Cerul deschis şi deasupra lui era Iisus, căruia îi stă înainte nespusă mulţime de îngeri în chip omenesc, însă acestea vedea în sus şi se miră; iară Dacă se pleca în jos Carp, zicea că vede faţa pământului crăpată în chip de prăpastie adâncă şi întunecoasă, şi pe oamenii aceia ce-i blestemase înaintea lui îi vedea stând pe gura prăpastiei, cutremurându-se şi îngrozindu-se şi câte puţin se scăpară din picioare de mai cădea, iară din fundul prăpastiei ieşeau şerpi şi se învăluiau pe sub picioarele lor, când şuierau şi-i spăimântau şi-i îngrozeau şi-i trăgeau jos, când îi rodeau cu dinţii lor şi cu cozile lor şi-i urneau silindu-se în tot chipul să-i arunce într-acea prăpastie, lovindu-i şi împingându-i şi bătându-i şi se vedea aceea unde vrea să cadă de voie de nevoie, siliţi fiind de rău şi pe încet supunându-se. Şi zicea Carp că vedea şi privea la cele de jos şi nu grijea de cele de sus, şi cum îi părea şi se mâhnea, căci nu erau căzuţi şi căci se nevoiau de multe ori spre aceasta şi neputând îşi făceau inimă rea şi blestemau şi abia iarăşi ridicându-se şi căutând spre cele de sus, vedeau iarăşi Cerul ca şi mai înainte şi pe Iisus, unde i se făcea milă de lucrul ce se făcuse, căci s-a sculat din Scaunul Său cel deasupra cerurilor şi pogorându-se până la dânşii le tindea mână bună ajutându-le şi îngerii împreună apucau pe oamenii aceia. Şi zise Iisus lui Carp, când îşi tinse mâna sa : Bate-mă dar, că gata sunt a pătimi de multe ori pentru oamenii care se apropie către mântuire şi mă bucur de aceasta, numai să nu greşească alţii. Deci socoteşte de-ţi va fi ţie bine, să schimbi petrecerea cea cu Dumnezeu şi bunii şi iubitorii de oameni îngeri cu lăcaşul prăpastiei şi al şerpilor. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii rânduieli, după aceea s-a dus spre părţile apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca să se minuneze cei ce îl vedeau şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula, Şi oprindu-se din Dumnezeiasca pronie, l-a pus în palmele ei ca un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al Sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat fericita Catula într-o casă, în trei zile ale lui Octombrie. Era însă la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albineţ, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adâncaţi şi cu urechile mari, cărunt, păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel cam pântecos, fiindu-i degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie.
Stih : Prin sabie Elefterie şi cu Rustic,
Slobozi de pământ şi de cele pământeşti se fac.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.
Stih : Teoctist pe Ziditorul cinstind nu pe zidire,
Cu bucurie sufere a capului lipsire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul opt Mucenici.
Stih : Dionisie cu optimea celor împreună nevoitori,
Mutându-se de la întuneric, în lăcaşul luminii este petrecător.
Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galini; şi aducându-se către ighemonul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis oare unde la urgie. După aceea l-au tras la norod şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce a pătimit mai înainte de către Deciu în Libia. Deci întizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaie şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care suferind cu dânsul doisprezece ani s-au săvârşit în bună mărturisire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.
Stih : Cum a venit Teaghen încercarea cuptorului celui înfocat,
Neînfricoşându-se de vedere în el a intrat.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.
Stih : Odată a venit şi Teotechi zicând;
Precum Pavel către Corinteni scriind :
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ioan Hozevitul episcopul Cesariei.
Stih : Izbăvindu-se de cursele vieţii cele multe,
Ioan va lua răsplătiri nenumărate.
Acest sfânt Părintele nostru Ioan, a fost Tiben din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertăciune de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri la Ierusalim. A lepădat încă pe soborul cel din Calcedon şi de soborniceasca Biserică se depărta pe sine-şi, şi dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprindu-se a se apropia, i s-a părut că aude glas, că cei ce nu se împărtăşesc de soborniceasca Biserică, sunt nevrednici de închinăciunea Crucii; iar aceasta era în vedenie. Trezindu-se dar, s-a apropiat la Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi iertându-se iarăşi de către bătrânul ieşi din mănăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu nevoie o mică peşteră, locui într-însa, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l proslăvească l-a vădit aşa : Oarecare Anania sihastru mare şi vestit locuia în acele locuri; deci se aduse un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare, care copil se bântuia de duh necurat şi nu-l primii, ci de smerenie mare Sfântul acesta îi înşelă ca să meargă mai înlăuntru pustiei să caute pe Ioan Egipteanul. Deci aicea fiind trimişi, aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treabă au mers, întâi s-a apărat a face rugăciune, apoi supărându-l a făcut şi a zis către drac : În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil. Acestea auzind duhul cel necurat de la Sfântul, îndată ieşi şi fu copilul sănătos. Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia episcopiei din Chesaria. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, lăsă Chesaria şi iarăşi merse la pustie. Dar nu s-a putut ascunde comoara de un plugar, care având şi el un copil ce se bântuia de duhul necurat l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa Sfântului şi s-a dus în lături; deci plângând copilul şi sculându-se Sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, tămădui pe copil. Iar însăşi vicleanul nu se părăsi a face rău, ci prefăcându-se în chip de om, şi întâlnind pe Sfântul într-un loc râpos şi cu anevoie de umblat, îi căzu la picioare prefăcându-se a cere blagoslovenie de la dânsul, şi Sfântul îngrozindu-se de acel fără de veste şarpe, se împiedică, de căzu cu capul în jos tocmai în fundul râpii, dar nu-şi folosi nimica dintru aceasta ucigaşul de oameni acela, rămânând Sfântul cu Darul lui Dumnezeu nevătămat. După aceea l-a dat pe Sfântul în mâna unui tâlhar ucigaş de oameni, care uneori îl bătea, alteori îl jefuia de haina ce purta, alteori îi aprindea coliba tiranul. Deci pătimind acestea Sfântul, acesta numai zicea întru sineşi către Dumnezeu : De-ţi sunt bine-plăcute acestea Doamne, mulţumescu-ţi. Şi-l auzi Domnul din Cer, că prinzându-se tâlharul de către Stăpânitorul, şi pierzându-se cu moarte cumplită, a aflat şi Sfântul mare răsuflare. Iar nici cu această tot nu l-a părăsit vicleanul supărându-l, de vreme ce mergând Sfântul într-o zi spre cercetarea fraţilor, l-a întâlnit pe cale o muiere, şi ţinându-i calea îl rugă să se abată la casa ei, să-i blagoslovească casa. Deci Sfântul de multa ei rugăciune, se abătu, şi merse în casa ei. Iar pângărita şi spurcata aceea, încuind uşile îşi dezgoli tot trupul înaintea Sfântului, şi făcea lucruri, care nu se cade a le povesti cineva, ispitindu-se a pângări pe cel nepângărit, iar întăritul şi neamăgitul acesta, lepădând şi gonind uneltirea dracului, ieşi nevătămat. Acest fericit Ioan auzind pentru un oarecare sihastru, vestit anume Marchian, poftea ca să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărată, care să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, ceea ce toate le vede, înger luând pe sus pe Marchian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreunându-se amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovniceasca voroavă şi alcătuind fericitul Ioan, cu cuvântul cel de apoi de mulţumită şi zicând aşa : Slavă, Sfântului Dumnezeu, care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marchian, fără veste răpindu-se Marchian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe Sfântul Ia multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi călcându-Şi legătura, a ieşit din peşteră şi porni pe cărarea care mergea la chilia lui Marchian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce s-a făcut. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marchian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucură cu inima şi se veselii. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la lăcaşul său şi ce trebuie multe a grăi ? Acesta a gonit mulţi draci din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din Cer a pogorât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credincioşi cele ce dea pururea doresc şi fără saţiu le învaţă a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţile cele fără de trup, şi cuvântările lor cele de laudă, Fericite şi îndumnezeindu-te, ai învăţat Biserica a cânta : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Locaş bine întocmit al Preasfântului Duh te-ai arătat, şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un Prooroc, înţelepte Dionisie, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată acum s-a plinit proorocia Isaiei, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi a născut pe Dătătorul de viaţă; căruia toţi strigăm : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul..
Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Dionisie preafericite, şi primind razele Luminii celei mai presus de gând, ai strigat : Preoţilor binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Dar mai îndestulat s-a vărsat prin buzele tale, pentru aceea ai arătat dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţelegerea lor cea mai presus de gând, nouă celor ce cântăm cu credinţă : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Mai cunoscută s-a făcut prin tine Dionisie, Mitropolia cea lăudată a Atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împăratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită, şi totdeauna cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Maică a Iui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu, şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel ce are puterea să izbăvească lesne pe cei legaţi cu lanţurile greşelilor, din legăturile cele nedezlegate; pe însuşi Făcătorul de bine Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi-L, popoare preaînăltaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul...
Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună ostenitor cu sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş măririi, şi dimpreună cu ei, ai mers la vederea trupului celui cu adevărat începător de viaţă, al însăşi Născătoarei de Dumnezeu, celei preacinstite; pe care după vrednicie o mărim.
Făcutu-te-ai moştean dumnezeieştii împărăţii în ceruri Părinte, ca un Arhiereu după lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceea ai luat cununi îndoite, precum se cade de sfinţenie, tăinuitorule Dionisie.
Slavă...,
Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Ierarhe înţelepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbăvim de supărări, cei ce te lăudăm cu bună-credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor negrăite, ca un sfinţit descoperitor al bunătăţii celei tainic ascunse, şi cu dumnezeiască stăpânire.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Biserica cea cinstită, pe care Hristos Fiul tău o a câştigat cu scump sângele Său ca un Bun, arătând-o cu vitejie biruitoare eresurilor; ceea ce eşti plină de Dar; şi mântuieşte-ne din primejdii, şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne...
Fiind ucenic lăudatului Apostol Pavel, Dionisie preafericite, de la el te-ai învăţat cunoştinţa celor ascunse. Pentru aceea te-a şi pus luminător Bisericii, alegându-te Ierarh cetăţii Atenei, celei cu bună-credinţă, pe care păzeşte-o totdeauna întru dreapta credinţă preaînţelepte, prin rugăciunile tale, propovăduitorule de Dumnezeu.
A Născătoarei :
La cinstită Adormirea ta, preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, se aflau de faţă Dionisie, cu Ierotei şi cu dumnezeiescul Timotei, împreună cu Apostolii, cântând fiecare laude Cuvioase pomenirii tale; cu care dimpreună și acum toată limba omenească, te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lumii părtinitoare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, Glasul 1 :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cutreierând frumuseţile cele cereşti şi împreună dănţuind duhovniceşte cu acele cete nemateriale, ne-ai scris cereştile cuvinte, ale preafrumoaselor acelora priviri; şi luminezi pe cei ce te cinstesc pe tine.
Noi îndrăznim a zice o Dionisie, că nu în pântecele femeii te-ai zămislit, Fericite, ci înger fiind în ceruri, pe pământ te-ai pogorât, ca să ne înveţi cu de-amănuntul cetele îngereşti, pururea pomenite.
Grădinile cele nestricăcioase, ale dumnezeieştilor cuvinte, şi ale dumnezeieştilor predanisiri împrejur zburându-le, ai adunat prea-înţelepţeşte flori veselitoare, cuvântătoare şi îndulcitoare, a preadulcilor acelora cântări, şi a îndumnezeitelor tale scrieri.
Pe podoaba ierarhiei celei de jos o ai împodobit, înfrumuseţat scriind-o Părinte, şi semnele ei prea-înţelepţeşte dezvelindu-le, o ai arătat tip şi icoană a îngereştilor Ierarhii de sus, şi a înfricoşatelor înfrumuseţări.
Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Ghermano.
Între preoţi şi între Mucenici, încuviinţat fiind Cuvioase, te-ai arătat păstor credincios bând paharul lui Hristos; pentru aceea întru amândouă bine-plăcând însuşi lui Hristos, roagă-te pentru noi toţi, împreună cu slujitorii cei de sus, să ne facă şi pe noi părtaşi luminii în care petreci acum.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 8-lea :
Facerea de Ghermano :
Între preoţi şi între Mucenici, încuviinţat fiind Cuvioase, te-ai arătat păstor credincios bând paharul lui Hristos; pentru aceea întru amândouă bine-plăcând însuşi lui Hristos, roagă-te pentru noi toţi, împreună cu slujitorii cei de sus, să ne facă şi pe noi părtaşi luminii în care petreci acum.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Izgoneşte Stăpână din smeritul meu suflet, trândăvirea, lenea, negrijirea, nebunia, neastâmpărarea, necurăţia, grăirea împotrivă, neascultarea de poruncile Dumnezeiescului Duh. Şi către acestea tot nesaţiul, necunoştinţa, năravul cel fără milă, mintea cea fără mustrare; şi mă mântuieşte.
A Crucii a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Cuvinte al Tatălui Celui fără de început, Fiul meu, şi Cel de un scaun cu Duhul; cum ţi-ai întins pe lemn preacuratele Tale palme ? Ce este acum această sărăcie a Ta preabunule ? Stând înaintea răstignirii Tale, striga Maica cea cu totul fără de prihană.
Şi cealaltă Slujbă a Utreniei, după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PATRA
ZIUA A PATRA
Sfântul sfinţitul Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Dragostea lui Hristos, cea prea în chip de lumină şi prea-dumnezeiască, ţi-a luminat sufletul, şi prin strălucire prea-dulce, ţi-a strălucit gândirea cu bună credinţă, şi toată patima dulceţii celei simţitoare, o a ars ca focul, făcându-te lăcaş preacinstit cereştilor străluciri.
Mare cuviinţa cuvintelor tale Ieroteie şi învăţătura şi meşteşugul cel bine alcătuit, al dovedirilor tale celor înţelepte, se cunoaşte a fi roadă gândului Celui cu ştiinţa desăvârşit, şi luminează pe cei ce aleargă către Dânsul, şi înţelepţeşte pe cei ce citesc.
Cartea ta cea prea-vestită pentru dumnezeieştile vedenii Cuvioase, şi dogmele tale cele mai presus de fire, Dionisie cel mare le-a arătat credincioşilor. Cu care roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Stătut-ai înaintea adormirii Maicii lui Dumnezeu, propovăduitorule de cele dumnezeieşti, şi cu graiurile cele dumnezeieşti ai veselit inimile credincioşilor, Fericite; şi îndulcind cuvântul cel sfinţit al bine-vestitorilor Apostoli, ai cântat tainele lui Dumnezeu; şi pentru aceea luând îndrăzneală către Hristos, Ierarhe Ieroteie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată ceea ce stăpâneşti peste toate făpturile, mintea mea cea rău stăpânită de patimi, dezleagă-o cu folosinţa ta cea călduroasă şi cu rugăciunea cea de Maică, şi mă fă slujitor Fiului şi Dumnezeului tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Când a văzut mieluşeaua cea nespurcată, pe Mieluşelul său trăgându-se la junghiere, ca un om de voia Sa, tânguindu-se zicea : Acum Te nevoieşti să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut ! Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule a toată lumea ? Laud însă, şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de gând şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.
STIHOAVNĂ din Octoih.
Punem şi aceste Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Ce pe un viteaz între Mucenici...
Puterea cuvintelor lui Pavel, de la înălţimea sfatului, te-a pogorât pe tine Ieroteie, şi ca pe cel ce eşti vrednic, te-a înălţat dându-ţi cârmele către păstorirea Bisericii; pe care ca un prea-bun cârmaci cu adevărat, o ai îndreptat la limanurile cele neînvăluite, şi ai mântuit-o.
Stih : Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
De un chip aflându-te cu Apostolii Ieroteie, Domnul împreună cu aceştia te-a adus la îngroparea preacuratei Sale Maici; pe care ai încununat-o cu laude întru adevăr potrivite, şi ai trimis-o Fiului ei, Dumnezeului şi Mântuitorului tuturor; cu care împreună neîncetat roagă-te, pentru noi cei ce te lăudăm pe tine.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
Aflându-te pe pământ Ieroteie, ai câştigat descoperirile, privind pururea sus ca un privitor de Dumnezeu, arătătorule de cele sfinte, preabunule. Deci, ca cel ce câştigi acum neapărat răsplătirile acelora, întru adevăr preamărite, roagă-te să se dăruiască curăţire, celor ce întru credinţă săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, şi preacinstită.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Sfinţita lui Dumnezeu dăruire şi de Dumnezeu primitul arătător de cele sfinte, care s-a luminat cu dumnezeiasca lumină, şi s-a făcut luminător Bisericii, şi cu Darul cel revărsat peste buzele sale de la Duhul Sfânt, a defăimat nebunia meşteşugitelor împleticiri ale sofiştilor, cu cântări de laudă să-l lăudăm : Bucură-te cel întocmai cu Apostolii, cu cuvântul şi cu chipul ! Bucură-te ucenicul şi ajutătorul lui Pavel ! Bucură-te cel ce cu ameninţarea dumnezeieştii începătorii, ai fost ridicat pe nori împreună cu Apostolii, şi împreună cu aceia te-ai făcut privitor celor mai de pe urmă dumnezeieşti taine ale Maicii lui Dumnezeu, şi pe aceasta cu cântări de ieşire ai slăvit-o; cu care împreună te rogi pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-te pe Tine Iisuse, cea neispitită de nuntă, spânzurat pe lemnul Crucii, plângea şi zicea : Fiule preadulce ! Pentru ce m-ai lăsat singură pe mine ceea ce Te-am născut, Lumină neapropiată a Părintelui Celui mai înainte de veci ? Grăbeşte şi Te preamăreşte, ca să câştige dumnezeiasca mărire, cei ce slăvesc dumnezeieştile Tale patimi.
Tropar, glasul al 4-lea :
Bunătate învăţându-te şi trezvindu-te întru toate, cu bună cunoştinţă ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, drumul întocmai ai săvârşit, sfinţite Mucenice Ieroteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.
Psalmul 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a glasul al 8-lea,
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Pe învăţătorul tainelor, care s-a răpit până la Cer, pe dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus.
Limba lui Pavel cea mişcată de Duhul, grăind arătat tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine, Fericite, şi te-a făcut grăitor de Dumnezeu.
Slavă...,
Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească şi cu cuvinte dumnezeieşti, vorbind cu Stăpânul tuturor, ai pus spre tine cuvintele cele sfinţite.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind lăcaş de Dumnezeu împodobit al Luminii celei veşnice, Fecioară curată, spală-mă Stăpână şi pe mine cel spurcat şi întinat de toate păcatele.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut cele...
Ca pe un sfinţit vorbitor care grăieşti Sfintele Scripturi, şi ca pe unul ce propovăduieşti cuvântul bunei-credințe, adunându-ne toţi te cinstim cu bucurie, şi te lăudăm fericite Ieroteie.
Cu putere şi cu plecăciune şi cu dragoste dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ţi-ai luminat gândul cu razele cele de acolo, şi sufletul ţi l-ai strălucit preafericite.
Slavă...,
Purtător de numele sfinţirii te-ai numit, şi te-ai arătat prinos cinstit dumnezeiesc, sfinţit Atotţiitorului şi Făcătorului veacurilor, şi ai împodobit Biserica cea cerească, de Dumnezeu gânditorule.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce a întins Cerul, şi care ţine ocolul pământului, cuprinzându-Se trupeşte în braţele tale, cu toată firea Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată întărire tuturor credincioşilor.
Irmosul :
Doamne cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Pe tine Ierarhul Atenelor te lăudăm, ca cei ce ne-am învăţat prin tine cele minunate şi negrăite; că te-ai arătat cuvântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te dar preafericite Ieroteie, să ne curăţim de toate greşelile, ca să strigăm : Bucură-te Părinte de Dumnezeu înţelepţite.
ICOS :
Legea lui Hristos învăţând de la Pavel Ieroteie, ai luminat pe marele Dionisie cu buna-credință. Pentru această strigăm către tine : Bucură-te luminătorul Atenelor ! Bucură-te podoaba ierarhilor ! Bucură-te că tu ai fost întâi Episcop în scaunul Atenelor ! Bucură-te că ai fost văzător adormirii Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu ! Bucură-te că ai fost curat de toate cele pământeşti ! Bucură-te luminătorule preastrălucite ! Bucură-te că te veseleşti întru cele cereşti ! Bucură-te Părinte de Dumnezeu înţelepţite.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Strălucind cu bunătăţile cele duhovniceşti, te-ai făcut de un cuget cu învăţăturile Apostolilor, preafericite Ierarhe Ieroteie Părintele nostru. Căci din dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ţi trupul cu desăvârşită înfrânare. Pentru aceasta şi credinţa cu scumpătate propovăduindu-o ai păzit-o neclintită până la sfârşit, împreună-vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă..., glasul al 3-lea :
Podobie : Pentru mărturisire Dumnezeu...
Toată lumea ai adăpat-o Ieroteie ca şi cu nişte ape, cu învăţăturile dogmelor bunei-credinţe; că Hristos izvorul vieţii întru tine S-a odihnit, Părinte Cuvioase; roagă-L dar ca cel ce ai îndrăzneală de sus, să ne dăruiască nouă mare milă.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Nu s-a despărţit de Dumnezeiasca fire, trup făcându-Se în pântecele tău; ci întrupându-Se a rămas Dumnezeu, însuşi Domnul, Cel ce după naştere, ca şi mai înainte de naştere, te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela neîncetat roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua Cuvântului cea neîntinată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se ca o Maică striga : Vai mie Fiul meu ! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de patimile cele de ocară !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cel ce n-ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru această cu Proorocul Avacum, strig către Tine : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Cu graiuri de ritori dumnezeieşti, ai luminat cetele credincioşilor, fericite Ieroteie, şi ai veselit sfinţită adunarea Apostolilor; şi fiind întru uimire dumnezeiască, ai cântat : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Cu totul te-ai făcut sfinţit lui Dumnezeu, în tot chipul, Fericite, fiind cuprins cu sfinţitele cuvinte cele grăitoare de Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de faţă înțelepțește te socotesc, şi de înţelept vorbitor de Dumnezeu, şi de scriitor de laude dumnezeieşti.
Slavă...,
Acum văzând Părinte cele dumnezeieşti, mai arătat decât toate semnele şi umbrele cele trecute preasfinţite, cu socotinţele cele prea-adevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te, să se mântuiască, cei ce cântă cu credinţă : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Tu ai născut pe Dumnezeu, Cel neîncăput, încăpându-L în pântecele tău Preacurată; ca una ce eşti curată şi împodobită cu strălucirile nevinovăţiei pururea Fecioară. Pentru aceea te bine-vestim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi cinstim cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat dela faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiind dimpreună cu adunarea Apostolilor, cu ei ai sosit dumnezeiescule la dumnezeiasca adormire a preasfintei curatei Maicii lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă trupeşte pe Dătătorul de viaţă.
Înţelegând, Fericite, minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor celor ce primesc cu credinţă luminare; celor ce poftesc, să priceapă cuvântările tale de Dumnezeu cele adunate la un loc, fericite prea-alesule.
Slavă...,
Cu razele cele preafericite ale luminii celei mai presus de fire luminându-te pe mulţi ai biruit cu adeverinţa dumnezeieştilor dovediri şi cu curăţia învăţându-te cele dumnezeieşti, cu învăţătură prea-îndelungată şi cu privire prea-înţelepţeşte ai arătat cele dumnezeieşti.
Și acum..., a Născătoarei :
Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cuvântul Cel necuprins cu firea dumnezeiască şi Care S-a întrupat pentru noi oamenii, şi S-a închipuit din sângiurile tale cele fecioreşti, mai presus de cuvânt şi de legea firii.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu învăţându-te dumnezeiasca cunoştinţă, ne-ai lăsat nouă Părinte cuvintele tale ca o a doua Scriptură, pentru cunoştinţa celor sfinte; luminând cu adevărat sufletele noastre.
Fericit te-ai făcut cu adevărat iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind frumuseţea cea cu adevărat fericită, şi singură dorită a Mântuitorului, Ieroteie.
Slavă...,
Cu socotinţe curate, uitându-te către fulgerele cele de înţeles ale dumnezeieştilor străluciri, te-ai arătat părtaş luminii acelora şi strălucirii, Fericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Chiar şi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu pe tine te slăvim; că ai născut negrăit cu adevărat, pe adevăratul Dumnezeu, care S-a unit cu trup, după Ipostas, preasfântă Maică Fecioară.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce...
Ca un stâlp neclintit Ieroteie nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor, ci ai surpat temeiul înşelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită Părinte. Pentru aceasta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea dumnezeiască şi începătoare de viaţă; pe care roagă-L pentru noi toţi.
ICOS
Plecându-se poruncilor Tale Apostolii Tăi, Hristoase, şi propovăduind tuturor celor din limbi Cuvântul dumnezeieştii Tale veniri, au hirotonit pe la toate bisericile păstori şi învăţători credincioşi; atunci şi pe acesta pe care l-ai ales din tinereţe l-ai pus păstor : şi luminându-l ca pe un fără prihană, cu voinţa Ta l-ai înălţat la treapta aceasta, şi i-ai dat pe mână turma Ta, şi l-ai făcut mărturisitor Împărăţiei Tale; pe acesta care se roagă pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună în ziua patra, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintele nostru, Ierotei Episcopul Atenei.
Stih : Ierotei dedemult ţie s-a sfinţit.
Iar acum mutându-se, cu tine Cuvinte s-a împreunat.
Mormântul în ziua a patra pe Ierotei a acoperit.
Acesta a fost unul din cei nonă sfetnici ce erau la Areopag. Deci, învăţându-se ale credinţei de Apostolul Pavel, s-a hirotonit Episcop Atenei; acesta a învăţat pe marele Dionisie credinţa în Hristos. Acesta a fost şi începător cântărilor la Adormirea şi la îngroparea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în adunarea sfinţilor Apostoli. El era cu totul înstrăinat şi depărtat cu sufletul de cele pământeşti, şi arătat către toţi la care se vedea şi se auzea, că este cuprins de Dumnezeire, şi de Dumnezeu lăudător. Deci, bine şi precum iubeşte Domnul vieţuind, şi veselind pe Dumnezeu cu bunele sale fapte, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru din Capitoliu.
Stih : Petru fiind cuţit al Duhului bine ascuţit,
De sabia cea bine ascuţită nu s-a temut.
Acesta era foarte înţelept, întrecând pe mulţi cu înţelepciunea. Deci luându-şi femeie, şi născând trei copii, după aceea s-a făcut călugăr, şi s-a preoţit, luând acest Dar, fără voia lui, de la cel ce purta atunci cârma Artileriei Vostrelor; şi ca un dascăl fiind creştinilor, a fost pârât la Domnul agarenilor al acelei ţări, şi ducându-l în Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tăindu-i-se întâi limba, a grăit şi mai curat şi mai desluşit. Apoi i-a tăiat mâna dreaptă şi picioarele. După aceia l-a lipsit de ochi, l-a răstignit, şi i-a tăiat capul, şi arzându-i oasele le-a aruncat în râu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniţă Domina şi fiicele ei Verina şi Prozdoca.
Stih : Curgerea râului au trei fecioare :
De lumeştile neştiinţe curăţire.
Aceste femei pornindu-se din râvnă dumnezeiască, părăsindu-şi casele şi rudele, au fugit şi s-au înstrăinat din loc în loc până la Edessa. Oprindu-se ele acolo, fără de veste a ajuns bărbatul ei şi tatăl femeilor, având şi slujitori, ca să prindă vânatul. Deci dacă le prinseră, le duseră la Ierapoli, şi acolo fiind un râu ce înconjură locul, şi persecutorii punându-se să păzească s-au dat după băuturi; ele atunci se furişară, şi făcându-şi ruga din pripă, s-au aruncat în apă şi le lua repejunea, şi se săvârşiră înecate de apă.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avdact, şi Callistena fiica sa.
Stih : De sabie Avdacte Mucenice al Domnului, murind.
Viezi împreună cu mucenicii, pe Dumnezeu cel viu văzând.
Stih : Callistena acum frumuseţea lui Hristos este privind :
A cărei dumnezeiască putere o avea Acoperământ.
Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, şi Epark al lui Maximin, întrecea pe ceilalţi cu bogăţia, şi cu înţelepciunea. Dar pentru că n-a vrut să-şi dea pe fiică-sa împăratului, fiind străin de credinţă, l-a dat în jaf de-i prădară tot, şi izgonindu-l la Melitini, i-au tăiat capul. Iară Callistena fiica sa, îşi tunse părul capului, şi îmbrăcându-se bărbăteşte se ascunse la Nicomidia. După opt ani, se duse la o femeie din Tracia, a cărei fiică era beteagă la ochi şi a tămăduit-o; şi pentru tămăduirea ce a făcut acelei fete, au vrut părinţii ei să o mărite după dânsul, să-l facă ginere, părându-li-se că este bărbat. Deci silindu-o spre aceasta, îşi spuse cele pentru sine; şi minunându-se, lăudară pe Dumnezeu cu cuviinţă. Deci murind Maximin luă împărăţia Licinie; atunci Callistena se ivi la împărăteasa acestuia, creştină fiind, şi soră marelui Constantin. Şi povestindu-i toate câte i s-a întâmplat, a luat-o lângă sine şi a făcut-o ca pe o Maică fiului său : şi aşa fericita Callistena, îşi întoarse înapoi toată averea tătâne-său, care o luase Maximin. Şi aduse sfintele moaşte ale tatălui său, de la Mesopotamia la Asia, şi făcând o biserică mucenicească în numele lui, a sfinţit-o şi apoi petrecându-şi viaţa Apostolească, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.
Stih : Strâmtă cale a nevoinţei Ammun dumnezeiescul a petrecut,
Şi răsfăţată desfătare a aflat.
Acesta a fost Egiptean de neam, şi sărac de părinţi, şi silindu-se de unchiul său, se însură de îşi luă femeie, şi locuind cu dânsa optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam, care-i da multă trudă şi osteneală, nesocotindu-şi soţia, ca nu cum i-ar fi femeie, ci ca pe o soră o ţinea. Apoi ieşind de acolo, merse la marele Antonie, şi minunat făcându-se de dânsul, a fost spre folosul multora, şi mai vârtos pentru cele nepovestite minuni, ce se făceau de dânsul.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Faust, Gaie, Evsevie, şi Herimon Diaconii.
Stih : Cu Hristos s-a împreunat pătrimea Diaconilor : Faust, Gaie, Evsevie şi Herimon.
Aceştia erau ucenici Sfântului Dionisie, şi Diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaie şi Faust, izgoniţi fiind cu dânsul, şi multe pătimind şi-au primit mucenicescul sfârşit. Iar Evsevie şi Herimon, după izgonirea dascălului lor umblând şi cercetând pe sfinţii care erau închişi prin temniţe, şi îngropând moaştele mucenicilor, şi ajungând ei până în zilele lui Deciu, şi suferind multe ispite pentru mărturisirea în Hristos, au fost prinşi şi li s-au tăiat capetele.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde, săltând au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Sârguindu-te cu viaţă curată a vedea Sfintele Sfinţilor, Fericite, îndeplinirea dumnezeiescului gând înţelepţeşte o ai câştigat, şi cântând strigai : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Sunetul cuvintelor tale şi frumuseţea vorbei scrierilor tale, veseleşte pe cei ce cu dragoste le cinstesc; şi îndeamnă către laudă, învăţându-i a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă..., a Treimii :
Teologhisit-ai o Dumnezeire în trei feţe, şi lăudată în trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, şi cântând strigai : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute şi celor de gând, Curată; pe care lăudându-L cu un glas strigăm : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Lucrarea Sfântului Duh cea atotputernică, sălăşluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovăduitor de Dumnezeu primit; cel ce măreşti pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfinţită cuviinţă, şi cu credinţă strigând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu cercare de bunăcredinţă, cercetând tainele cele negrăite ale rânduielii lui Hristos, de faţă le-ai arătat; slujindu-te cu grai înalt, şi cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, strigai neîncetat : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Darul cel prea-îndestulat te-a umplut pe tine cu insuflarea dumnezeiască şi de teologie; pentru aceea ca un râu ai izvorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânţi : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi omorât sufletul de greşeli, şi chinuit cu muşcătura cea înveninată, ceea ce ai născut mai presus de fire, neispitită de nuntă, pe Dumnezeu cel ce poate să învieze toate, înviază-mă şi pe mine, care strig : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul muncitorii haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmosul : Spăimântatu-s-a Cerul...
Ca unul, care te-ai făcut iubitor înţelepciunii celei mai presus de înţelepciune acum ai luat de la dânsa cu bucurie cununa darurilor cea frumoasă, şi fiind dănţuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine Ieroteie.
Sălăşluitu-te-ai în dumnezeieştile curţi cele de sus, şi locuind în lăcaşurile cele veşnice, acum prăznuieşte împreună cu oştile îngereşti şi cu cetele Apostolilor; cu aceştia petreci cu bucurie şi te veseleşti, cerând împreună cu ei dumnezeiască pace, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă...,
Luând adevărate răsplătiri pentru socotinţele ce ai avut pe pământ, înălţându-te către Dumnezeu cu dorinţa cea dea-pururea, acum roagă-te neîncetat Părinte Ierotei, să se dăruiască iertare, nouă celor ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi preasfinţită.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău, să mântuiască de apăsarea tirănească pe cei robiţi în orice chip, să înceteze asupririle celor răi, şi să dea linişte şi mântuire celor ce te laudă pe tine.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile ! Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul..
Când s-a arătat Maica Cuvântului că va să se mute către odihnele cele de acolo, tu Ieroteie ai venit cu ceilalţi Apostoli, ca să o petreci pe ea cu cântări.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi..
Cu adevărat vas cinstit, şi primitor de cuvintele Duhului, aflându-te pe tine Pavel Apostolul, te-a învăţat negrăită dragostea lui Dumnezeu către noi, şi nespusa pogorâre a lui Hristos pe pământ, şi preaînţeleaptă iconomie; iar tu pe acestea însuşi le-ai propovăduit la toate marginile, cu mare încuviinţare, cu preadulce potrivirea numirilor, şi cu amănunţit meşteşug, Părinte Ierotei.
Cu totul suindu-ţi mintea ta, la privire cugetătorule de Dumnezeu, cu totul te-ai făcut prea-asemănat lui Dumnezeu şi de Dumnezeu primit; pe Fiul drept aceea pe acelaşi şi Cuvântul şi pe Duhul încă şi purcederea pe aceeaşi ai arătat, cu cerc în şase colţuri prea-bine. Iar pe Părintele prea cu dreptate ca pricinuitor acestora scriindu-L. Unuia ca Părinte, iară celuilalt ca purcederea vederat, cu care tuturor ai arătat a ta stăruinţă înţelepte.
Pe toată inima dându-o în Cer Iui Dumnezeu pururea pomenite, prea-înțelepțește te-ai sfinţit pe sine; căci de toate poftele pământeşti cu stăruinţă te-ai iscusit Părinte, cu înţelepţească înfrânare, evangheliceşte aruncând dogma cea dobitocească şi deşartă a lui Epicur celui fără de minte; socotind unica bucurie neamăgită şi potrivită omului, a se afla împreună cu Dumnezeu Ziditorul.
Slavă..., glasul al 5-lea :
Fericit eşti tu cu adevărat Ierotei, Ierarhe al Atenei, şi învăţătorule al tuturor bisericilor; căci pe singur Dumnezeu cel adevărat, Fericite, L-ai iubit, şi Acestuia propovăduitor te-ai făcut; lăsând toate şi socotindu-le lepădături pentru dragostea lui Hristos. Pentru aceasta şi locuinţă a făcut întru tine Fericita Treime, cu al Cărei Dar, strălucindu-te precum se cădea şi mai înainte de a te desăvârşi, ai cunoscut mai înainte pe Hristos care de voie a pătimit pentru noi pe Cruce, şi mai înainte L-ai propovăduit că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, căci pătimea şi zidirea împreună cu El. Pentru aceasta, izbăveşte-ne şi pe noi de patimile cele de multe feluri cu rugăciunile tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te lăudăm credincioşii după datorie; pe tine cetatea cea nebiruită, zidul cel nesurpat; pe ajutătoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu înţelepciunea veacului acestuia, de sine-ţi fiind hrănit, înţelepciunii lui Dumnezeu, celei grăite de Pavel, iubitor fierbinte te-ai arătat. Pentru aceasta pe aceea cu toate ale ei, le-ai defăimat cu necruţare ca pline de basme şi bârfeli iară pe aceasta îmbrăţişându-o lămureşti tainicele ei ascunsuri întrebuinţând toată buna rostire, aleasa tâlcuire şi preafrumoasa limbuţie. Pentru aceasta lăudându-te noi credincioşii ca pe un propovăduitor văzător de Dumnezeu, şi de Dumnezeu grăitor, săvârşim cu bucurie preacinstită pomenirea ta, şi o punem către Mântuitorul mijlocitoare neruşinată.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Stăpână Fecioară Preacurată, care ai născut după trup pe Fiul lui Dumnezeu, pe Acesta roagă-L să ne ferească de supărări şi de necazuri, pe noi cei ce cu credinţă te fericim, şi cerem al tău ajutor; ca o milostivă apărându-ne Preacurată şi cerând să ne dea iertare de faptele ce am greşit.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Văzând Fecioara răstignirea Ta o Stăpâne, care pentru noi păcătoşii cu îndelungă-răbdare o ai primit, tânguindu-se striga Ţie : Fiul meu cum Te-au pironit pe Cruce şi Te-au omorât fiii evreieşti ? Ci scoală-Te Cuvinte, ca să se învrednicească slavei, cei ce cu credinţă laudă cinstitele Tale patimi.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCEA
ZIUA A CINCEA
Sfânta Muceniţă Haritina.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihiri, glasul al 4-lea
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ca una ce eşti cu numele bucuriei, ai mers cinstită cu bucurie în cămara de mire cea cerească, unde ai dorit să-ţi câştigi vieţuirea, răbdând cu tărie focul, dezrădăcinările dureroase ale dinţilor şi ale unghiilor, biruitoare Haritino ! Fecioară Muceniță mult-pătimitoare.
Suferind sfărâmările fălcilor ai sfărâmat fălcile leilor, ceea ce eşti mult-pătimitoare; şi dezrădăcinarea unghiilor cu vitejie ai suferit, dezrădăcinând trufiile cele cumplite ale înşelăciunii; şi fiind aruncată în adâncurile mării, ai înecat răutatea vrăjmaşului celui viclean.
După fericitul tău sfârşit, fiind aruncată în mare, te-ai adus mărit-o Părintelui tău, care a strigat cu spaimă : Cum te-ai umplut acum de Dar, fiica mea cea preasfinţită şi preadorită ! Cu chinurile cinstitei tale mucenicii, ţi-ai dobândit numire adevărată, care mai înainte s-a însemnat cu Darul.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine te avem liman de mântuire, cu totul neînviforat, Preacurată şi blândă linişte cu adevărat dumnezeiască mireasă, cei ce ne înviforăm foarte în noianul primejdiilor celor cumplite şi grele ale vieţii. Pentru aceasta şi alergăm către tine toţi strigând : Nu lipsi în veci, a părtini celor ce se roagă ţie.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe tine Mieluşeaua care ai născut pe Mieluşelul Cel fără de prihană, Cel ce a venit să şteargă păcatul a toată lumea, cu sângele Său, care s-a vărsat pentru noi, şi a înviat toată lumea; te rog, tu îmbracă-mă pe mine care sunt golit de dumnezeiasca nestricăciune, cu îmbrăcămintea Dumnezeiescului Dar, din lâna dumnezeieştii naşterii tale.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih; şi al sfintei pe 4.
CANONUL sfintei.
Facere a lui Iosif.
Cântarea l-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Cu darurile tale Haritino, umple de Dar gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţitele nevoinţe; ca şi cu sfinţenie să te măresc pe tine, ca pe o Muceniță biruitoare şi strălucită cu fecioria.
Darul Preasfântului Duh te-a umplut de har; şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să moşteneşti bucuria cea veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.
Slavă...,
Înţelegând lăudata Muceniță că Te-ai spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se cu puterea Ta, a Celui ce ai întărit firea noastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Loc de încăpere te-ai făcut firii celei dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu Curată; pentru aceea dorindu-te pe tine Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Aprinzându-ţi sufletul dumnezeiasca dorire, ai stins poftele trupului, şi înfierbântările cele cumplite ale chinurilor.
Văzând că vrăjmaşul se surpă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu Darul lui Hristos, să-i aducem laudă.
Slavă...,
Cu puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăjmaşului, suferind cu tărie arderea capului tău Muceniță.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Curată, cea singură binecuvântată între femei, iubindu-te Mucenița Haritina, s-a mărit cu darurile tale cele bune.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Pentru dragostea Domnului, mărită Haritino, suferind toate cele îngrozitoare ale muncilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat..
De veselia celor înţelegătoare dorind, şi curgerea celor văzute părăsindu-o, ţi-ai întărit gândul cu dumnezeieştile nădejdi; pentru aceea bucurându-te ai alergat către calea nevoinţei Muceniță, şi ai surpat pe şarpele, şi ţi-ai împletit fecioară, frumoasă cunună de biruinţă, podoaba muceniţelor.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Mulţimile gândurilor mele celor necurate, şi picăturile cugetelor celor necuvioase, cine va putea să le spună ceea ce eşti cu totul fără prihană ? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjmaşilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti ? Ci cu rugăciunea ta, ceea ce eşti bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Tine Hristoase, Cel ce te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, ceea ce Te-a născut trupeşte în vremurile ! Cele de pe urmă, striga : Vai mie preadorite Iisuse, cum voind Te răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege, Fiule ? Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ! Te laud îndelung-răbdătorule.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Mărire puterii Tale, Doamne !
Ca pe o jertfă fără prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti, şi către junghiere te duceau pe tine Muceniță pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.
Urmând fecioarelor celor înţelepte, din-destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufletească prealăudată, şi te-ai sălăşluit în dumnezeiasca cămară, Muceniță cea cu numele Darului.
Slavă...,
Inima ta arzându-se de dragostea Mirelui tău, a stins jăratecul rătăcirii cu vărsarea de sânge, şi a uscat marea mulţimii dumnezeilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai pe Cel ce S-a întrupat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu Preacurată; pe Care iubindu-L Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinurilor celor de multe feluri.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Sfărâmându-ţi capul cu raderea, şi cu fierbinţeala jăratecului, gânditoare de Dumnezeu, nicidecum n-au mişcat tăria cugetului tău.
Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd durerea frigărilor celor iuţi şi fierbinţi, striga Mucenița.
Slavă...,
Cu biruinţă ţi s-a încununat capul Haritino, biruind cu chinurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a biruit pe Eva.
Și acum..., a Născătoarei :
Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai născut.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas de...
Cu daruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet, Hristos, pentru care ai şi poftit să pătimeşti, purtătoare de chinuri; ceea ce eşti cu numele bucuriei dumnezeieşti.
Cel ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine de Dumnezeu gânditoare, fiind aruncată în luciul mării; şi în adâncimea sângiurilor tale a înecat pe vrăjmaşul.
Slavă...,
Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul, şi suferind dezrădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfărâmat fălcile leilor celor fără de trupuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Aflându-te pe tine Fecioară putere şi întărire, răbdătoarea de patimi Haritina, munci tari suferă, şi bucurându-se se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, Glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând...
Întărindu-te la minte Haritino, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru-tot fericită; și acum, purtând haină din sângele tău, şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi purtătoare de chinuri.
ICOS
Adunându-ne credincioşii cu cântări duhovniceşti să lăudăm, pe mărita fecioară, Mucenița lui Hristos Haritina; căci aceasta cu sârguinţă alergând la locul nevoinţei, a surpat îngâmfările vrăjmaşului, şi a călcat înşelăciunea idolească; iar credinţa lui Hristos arătat a propovăduit-o. Pentru aceasta şi după vrednicie a primit de la El cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
SINAXAR
În această lună în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenițe Haritina.
Stih : Dezlegarea trupului, lucrul cel prea-dorit,
Haritina iată că prin rugăciune l-a primit.
În a cincea zi Haritina a alergat,
Şi înlăuntru cetăţii lui Dumnezeu a intrat
Acesta a fost pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Domede Comitul, slujnică fiind oarecăruia Claudie, de care aflând Comitul că este creştină, scrise la stăpânul ei să o trimită la dansat să-i facă cercare, căci este creştină şi întoarce pe mulţi la credinţa creştinească. Iar stăpânul său întristându-se s-a îmbrăcat cu sac şi o plângea, iar ea mângâindu-l îi zicea : Nu te mâhni domnul meu ci te bucură, că şi pentru păcatele mele şi pentru ale tale mă voi socoti jertfă bine primită lui Dumnezeu. Deci zicând şi el : pomeneşte-mă şi pe mine la cerescul Împărat, o trimise la Comitul care sosind şi pe Hristos mărturisind, îi raseră capul şi-i turnară pe cap jeratic de cărbuni vii, şi cu frigări de fier înfocate i-au împuns sânii şi coastele, apoi îi legară o piatră grea şi o aruncară în mare şi ieşind vie se arătă iarăşi Comitului şi mult muncindu-o şi scoţându-i unghiile de la mâini şi de la picioare din rădăcină şi dinţii, şi-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Mamelthi.
Sih : Împreună cu tine Hristoase mă primeşte fiind spălată,
Mamelhta zicea şi cu pietre fiind lovită.
Aceasta a fost de la Persia, preoteasă capiştei Artemidei, având şi sora creştină şi a văzut în vis îngerul lui Dumnezeu unde-i arăta tainele creştinilor şi sculându-se cu frică, povesti, surorii sale. Şi ea o duse la Episcopul şi botezându-se i se făcu singură sora sa naşă de o primi din botez. Pentru care pornindu-se elinii asupră-i cu mânie, o uciseră cu pietre, fiind încă îmbrăcată cu hainele Sfântului Botez şi o aruncară într-o groapă adâncă din care abia o putură creştinii să o scoată. Iar Episcopul mergând la împăratul Perşilor, a luat stăpânire să strice capiştea Artemidei şi să zidească o biserică sfintei Mucenițe, care şi făcând-o, a pus într-însa cinstitele ei moaşte.
Tot în această zi, vedenia lui Cosma Monahul înfricoşată şi folositoare.
Stih : Mă tânguiesc, străinele munci aicea văzând,
Mă bucur însă iarăşi odihnele privind.
În al treisprezecelea an al împărăţiei lui Romano, care ocârmuia cu binecuvântare împărăţia Romanilor, se afla un oarecare om la Ţarigrad, unul fiind din cei ce slujeau la aşternutul lui Alexandru (ce fusese cu puţin mai-nainte împărat, care era fiu lui Vasile Machedon şi frate lui Leon înţeleptul), şi din cele mai de casă slugi. Acesta alergând la viaţa călugărească, se făcu egumen călugărilor, ce se aflau la mănăstirea, ce este la apa Sangarului. Deci trecând câţiva ani i se întâmplă de căzu într-o boală foarte grea şi a zăcut multă vreme şi plinind cinci luni când a fost într-o zi la 3 ceasuri s-a trezit puţintel şi venindu-şi în fire se sculă încetişor din pat, de şezu sprijinit şi de o parte şi de alta de cei de acasă. Şi aşa şezând îşi ieşi din fire şi era mintea lui dusă cu ochii aţintiţi în sus la podul casei de la trei ceasuri până la al nouălea şi şoptea cu gura cuvinte neîncheiate şi neînţelese, şi întru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-şi în fire ceru, de la cei ce erau cu dânsul, două bucăţi de pâine uscată, zicând : Daţi-mi cele două bucăţi de pâine ce am luat de la bătrânul, şi zicând această îşi băgă mâinile în sân pipăind şi cercând cele ce căuta. Iar un oarecare din cei ce sta acolo socotind, că va fi vreo nălucire şi nu vedenie, i se ruga să le spună această mare taină, zicându-i : Spune-ne Părinte şi nu te îndura a nu ne folosi, unde erai atâtea ceasuri ? Şi la ce vedenie îţi suise-şi gândul ? Şi cu cine vorbeai mişcând cu buzele ? Iar el văzându-i pe ei foarte întristaţi şi plânşi încetaţi a zis, fiilor, că de va da Domnul să îmi vin în fire, voi plini cererea voastră. Deci când a fost dimineaţă, se strânse la dânsul toată obştea frăţească şi începu el povestea aşa : De voi vrea să le tipăresc de iznoavă toate câte una cu gândul meu, părinţilor şi fraţilor şi să le povestesc cu amănuntul, trece peste mintea şi limba omenească, ci câte voi ţine minte şi voi putea să povestesc, acestea vă voi povesti. Acolo unde şedeam pe patul meu sprijinit de doi fraţi, mi se păru unde vedeam în partea dea stânga mulţime de nişte măscăriciuni de oameni neasemănaţi, cu obrazele negre şi negreaţă nu era la toţi într-un fel, ci la unii mai multă şi la alţii mai puţină, şi unii erau cu obrazele schimonosite, alţii cu vânătăi la ochi, alţii cruntaţi de sânge, având căutătură groaznică şi sălbatică şi unii cu buzele umflate, alţii cu buzele vinete, la unii cele din sus, la alţii cele de jos, aceştia dar veneau de se apropiau de patul meu şi se nevoiau să mă ia de la voi şi întâi văzându-vă, că staţi împrejurul meu, mi se părea, că nu foarte îmi era frică, nici mă temeam de pornirea lor. Apoi nu ştiu cum rămăsei singur de voi şi am fost cuprins de dânşii, şi cutezară de mă luară; deci unii mă trăgeau înainte legat, alţii mă împingeau dinapoi, şi unul de o parte, altul de altă parte mă strângea tare şi aşa mă duseră la o râpă foarte mare, lăţimea ei nu era mai mult decât o aruncătură de piatră, iar adâncimea până la tartar şi mă trăgeau cu sila la acea râpă. Şi era despre acea râpă o cărăruie foarte strâmtă, atât cât nici o urmă de picior nu încăpea, deci pe acea cărăruie strâmtă mă trăgeau şi eu mă lăsam tot spre partea dreaptă, de mă cumpăneam, ca nu cumva să scapăt, ca să cad întru acea prăpastie adâncă peste seamă; şi întru acea prăpastie se vedea un râu, unde curgea cu mari curgeri sunând. Deci trecând cu multă groază acea cărăruie strâmtă, se făcea unde mergeam spre partea răsăritului şi aflarăm o poartă mare deschisă la capul acei prăpăstii, acolo şedea un om mare ca un uriaş, negru şi groaznic la chip, ai cărui ochi erau strâmbaţi şi foarte mari şi sângeraţi şi lăsa dintr-înşii pară de foc multă şi fum din nări, iar limba lui spânzura afară din gură de un cot şi mâna lui cea dreaptă era de tot seacă, iar cealaltă era umflată, ca un stâlp gol şi foarte întinsă, care apuca pe cei osândiţi de-i arunca într-aceea prăpastie şi toţi câţi se osândeau întru acea prăpastie, strigau : Vai, vai ! Deci apropiindu-mă eu de acel om înfricoşat şi groaznic, el strigă tare către cei ce mă duceau, zicând : Acesta este prietenul meu, tinzând şi mâna cu poftă să mă apuce. Iar eu spăimântându-mă de frică mă cutremurai şi mă trăsei spre sine-mi şi îndată se arătară doi bărbaţi, ca şi cum iar fi trimis cineva şi, oameni bătrâni şi cuvioşi, care socoteam să fie Andrei şi Ioan, sfinţii Apostoli, semuindu-i după chipurile sfintelor Icoane. Pe aceştia văzându-i acel scârnav şi groaznic, îndată se trase de se ascunse. Deci luându-mă aceşti doi bătrâni şi trecând prin porţile ce s-au zis mai sus, şi prin oraşul, care era între porţi, am ieşit la un loc şes, unde erau nişte sate foarte frumoase şi trecând până unde se sfârşea acea câmpie, am ieşit la o vale ierboasă cu pajişte foarte frumoasă, care frumuseţe şi darul ce-l avea, este peste putinţă a o povesti şi a o arăta cu cuvintele. Iar în mijlocul ei şedea un bătrân om, foarte vesel şi de cinste, având împrejurul lui mulţime de tineri ca nisipul mării. Atunci ieşindu-mi frica, întrebam cu smerenie, pe cei ce mă purtau, cine era bătrânul acela ? Şi ce era acea mulţime nenumărată dimprejurul lui ? Şi ei ziseră : Acesta este Avraam şi sânul lui Avraam, care ai auzit, şi îndată ducându-mă ei mă închinai cu plecăciune şi sărutai pe acel ce ziceau ei, că este Avraam şi iarăşi mergând mai înainte noi pe cale şi sfârşind valea am aflat un pomet foarte mare de măslini, care precum mi se pare, erau mai mulţi pomi decât stelele Cerului, şi la fiecare pom era ca un cort şi cu pat sub cort şi pe fiecare pat era un om, întru care am cunoscut pe mulţi din cei ce se aflau la curtea împărătească şi pe mulţi din oraş şi pe unii din ţărani, încă şi pe unii dintre ai mânăstirii noastre, şi aceştia câţi am cunoscut sunt toţi morţi mai dinainte vreme. Deci cugetând eu ca să întreb, ce era pometul acela al măslinilor aşa de mare şi minunat, bătrânii apucară înainte de întrebarea mea, zicând : Ce cugeţi, care este acest mare şi prea înfrumuseţat pomet de măslin ? Şi care sunt acestea toate câte sunt într-însul ? Acestea sunt care le auzi : Multe lăcaşuri la tine Doamne sunt, după vrednicia tuturor împărţite după măsura bunătăţilor; şi după măslinişul acela era o cetate, a cărei frumuseţe şi împestritură şi încheietură şi tocmirea zidurilor cu neputinţă este a povesti cineva. Însă erau douăsprezece rânduri împrejurul a tot zidul, ca douăsprezece brâie din cele douăsprezece pietre scumpe, şi fiecare brâu dintru acestea era întreg făcut dintr-o piatră şi fiecare îşi făcea înconjurarea lui şi ce trebuie să zic netezitura zidului şi cea bună alcătuire şi tocmirea, ce era la toate, şi în zidul acela erau porţi pestriţe, cu aur şi cu argint amestecătură, şi din porţi înlăuntru era pardoseală de aur, şi case de aur cu scaune de aur, şi cu mese de aur, şi toată cetatea era plină de lumină nepovestită, plină de miros, plină de bucurie, prin care trecând n-am văzut nici om, nici vită, nici pasăre zburătoare, nici altceva din câte se mişcă pe pământ şi în văzduh; iar despre marginea cetăţii aceleia erau zidite curţi minunate împărăteşti, şi la intrarea curţilor era o boltă de lungă cât ai azvârli cu o piatră, şi din marginea bolţii până în cealaltă margine era întinsă o masă de marmură ce se numeşte Romancon, de înaltă cât se rezema omul şi era plină de oaspeţi, ce şedeau, şi toată casa era plină de lumină foarte luminoasă, şi de bun miros şi de daruri, iar în fundul bolţii era o scărişoară învârtită de ieşea într-un foişor foarte desfătat care se vedea de la masă, din care plecându-se şi ivindu-se dinafară doi tineri luminaţi la faţă ca fulgerul şi plini de toată strălucirea, ziseră bătrânilor celor ce mă ţineau : Şadă şi acesta la masă, şi îndată cum ziseră arătară şi locul, la care aducându-mă bătrânii mă puseră, iar ei şezură de o parte. Iară tinerii, intrară până în casa cea dinlăuntru de la fereastra soarelui, şi zăbovindu-se ei, eu mă uitam şi foarte luam aminte la masa aceea şi cunoşteam mulţi prieteni din cei ce şedeau şi din mireni şi din monahii cei din mănăstirea noastră, iar unii erau şi din cei ce se aflau la împărăţie. Deci după aceea târziu iarăşi venind acei tineri strigară pe cei doi bătrâni, zicându-le : Ridicaţi-l pe acesta, că mult îl plâng fiii cei duhovniceşti ai lui şi împăratului i se făcu milă şi va să-l lase să petreacă cu monahii în viaţă şi ducându-l pe altă cale, luaţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Traian. Şi îndată luându-mă bătrânii, cu degrab ieşirăm din boltă şi din cetate şi am mers pe altă cale, aflând şapte iezere pline de munci şi de chinuri, unul era plin de întuneric, altul plin de foc, altul cu negură împuţită, altul cu viermi, altele cu alte feluri de munci şi toate erau pline de nenumărată mulţime, care plângea şi se tânguia cu jale. Deci trecând aceste iezere şi puţinel loc mai înainte, iarăşi am aflat pe bătrânul acela ce zicea că este Avraam, şi închinându-mă la dânsul iarăşi l-am sărutat, iară el mi-a dat un pahar de aur, plin de vin mai dulce decât mierea, şi trei bucăţi de pâine uscată, din care una o am muiat-o în vin precum mi se pare că o am mâncat şi am băut şi vinul tot, iar celelalte două ce le ceream eu, le-am băgat în sân; după aceea peste puţin iarăşi am mers la locul acela unde şedea uriaşul acela, ce era peste seamă de grozav, şi obrazul lui asemenea cu noaptea, care văzându-mă scrâşnea cu dinţii greu asupra mea, şi-mi zicea cu mânie şi cu amar : De aicea mi-ai scăpat, ci de acum înainte nu voi înceta a face tot felul de vicleşug asupra ta şi asupra mânăstirii tale. Până aicea fraţilor fură câte am cunoscut şi am ţinut minte de v-am spus, iar cum mi-am venit în fire nimic nu ştiu. Deci trecând vedenia aceasta în acest chip, îndată am trimis la mănăstirea lui Traian şi aflară pe monahul Atanasie mort şi-l scoteau din chilie pe patul cel ce poartă morţii. Şi întrebând când a murit ? Auziră că a murit ieri pe la al noulea ceas, în ziua în care a văzut Părintele acesta vedenia şi şi-a venit în fire. Şi peste scurtă vreme se făcură aceste două mănăstiri tot una, fiind aproape una de alta, şi până în ziua de astăzi se chivernisesc de un egumen. Şi ocârmuindu-se amândouă mănăstirile cu viaţă plăcută lui Dumnezeu, treizeci de ani, de acest Părinte ce a văzut această vedenie, trăind el atâta vreme, mult s-au sporit aceste mănăstiri, atât cu petrecerea cea plăcută lui Dumnezeu a monahilor, cât şi cu veniturile din toate părţile spre chivernisirea şi hrana lor, întru slava Iubitorului de oameni, Dumnezeului nostru, Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin,
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta bunei-credințe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, te-a mântuit Muceniță Haritino, din roata cea de multe feluri, şi pe tine care cântai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în cămara cea cerească, şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe tine care strigai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Slavă...,
Prin cuvântul tău cel dumnezeiesc ai batjocorit nebunia, şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, Muceniță, ai plinit lipsa; binecuvântat eşti, strigând, în Biserica măririi Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Numai pe tine Fecioară curată şi nestricată, te-a iubit Cuvântul cel curat, şi din tine S-a zămislit întrupându-Se om deplin; Cel ce a mărit pe Haritina cu minuni.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale, şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit preacinstită cu Cuvântul cel frumos, cu Hristos care S-a întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia strigăm : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul.
Luptându-te cu toate năpădirile celor ce te munceau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare, înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime, şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos în veci.
Picioarele tale s-au înfrumuseţat cu podoabele ostenelilor tale mărito; pentru aceea intrând în ape nu s-au udat fecioară Muceniță, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care dimpreună strigai : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Minune de care se spăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat Părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând Darul de la tine Haritino; luând împărăţia cea cerească.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai înaltă decât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul cel ceresc Preacurată, Care a făcut Cer toată frământătura pământenilor, şi care a luminat cinstita pomenire a Haritinei; Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Ca să nimereşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată Muceniță, ai suferit tot felul de chinuri veselindu-te cu Duhul, şi cu înălţarea cugetului.
Ca o frumoasă, ca o aleasă şi Cuvioasă fecioară, ca o Muceniță nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără prihană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.
Tu străluceşti raze cu chip de lumină Haritino, gonind totdeauna negura vicleniei dracilor şi a patimilor, cu facerile de minuni cele date ţie de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Slavă...,
Ziua ta cea de bucurie, cu veselie adună poporul, să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare Muceniță cea cu numele de Dar.
Și acum..., a Născătoarei :
Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, neispitită de bărbat Fecioară, cu ale cărei străluciri luminându-se dumnezeieşte cea cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, aducând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...
În Ceruri o Haritino, ca o Muceniță stând înaintea lui Dumnezeu cu preamărire, pe noi toţi cei ce cu evlavie săvârşim pomenirea ta, mântuieşte-ne cu stăruitoarele tale rugăciuni.
A Născătoarei :
Pe Fiul tău Fecioară, nu lipsi a-L îmblânzi pentru noi robii tăi, ca toţi să scăpăm de înfricoşata muncă de acolo, şi de gheena aceea.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând nedreaptă junghierea Fiului tău Fecioară, strigai către El cu plângere : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Cum Te-ai pironit pe Cruce ? Cum şi mort Te priveşti ?
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞASEA
ZIUA A ŞASEA
Sfântul măritul şi întru-tot lăudatul Apostol Toma.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
De coasta Stăpânului atingându-te preafericite, ai ajuns cea mai înaltă din bunătăţi; că precum buretele apa, aşa de acolo ai luat izvor de bunăţăţi şi viaţă veşnică, şi ai adăpat inimile cele uscate de neştiinţă, izvorând neîncetat măririle Darului tău.
Cu credincioasă necredinţa ta, pe cei credincioşi i-ai întărit, ca să înceapă a teologhisi pe un Dumnezeu şi Domn a toată făptura; pe Cel ce a purtat trup pentru noi pământenii, şi Crucea şi moartea a răbdat, pătrunderi de cuie, şi împungere cu suliţa în coastă, din care viaţă luăm. (De două ori.)
Toma cel minunat, a deschis izvorul dogmelor Stăpâne, celor de Dumnezeu înţelepţiţi; că de coasta Ta atingându-se, îndoite lucrări, şi îndoite firi împreună a cunoscut, şi a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Stăpânul, Tu şi Domnul măririi, Cel ce pentru mine trup Te-ai făcut. (De două ori.)
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Studitul.
Ca o slugă a Cuvântului şi a negrăitei întrupării Lui, ai luat adâncul înţelepciunii, Toma Apostole. Că cu trestia Crucii, scoţând dintru adânc sufletele le-ai vânat. De unde cu năvodul dogmelor tale, toată lumea ai luminat şi cu lumina cunoştinţei sufletele indienilor cele întunecate le-ai strălucit. Pentru aceasta cu mărirea lui Hristos luminat desfătându-te, roagă pe Acesta să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit; ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Ca pe un mărgăritar luându-te Hristos Iubitorul de oameni din marea tulburării lumeşti, prin tine a îmbogăţit pe cei lipsiţi şi cuprinşi de sărăcia nevoilor, Toma Apostole. Pentru aceasta pe tine te fericim, şi mărim cu laude pomenirea ta cea întru-tot prăznuită, cinstindu-te cu bună credinţă.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Tot pământul cel întunecat al indienilor l-ai luminat preasfinţite şi de Dumnezeu văzătorule Apostole; că învăţând pe toţi, i-ai făcut fii luminii şi zilei; şi acestora capiştile idoleşti surpând, înţelepte, le-ai ridicat cu Darul, Biserici întru mărirea lui Dumnezeu, fericite rugătorule pentru sufletele noastre.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Cu mâna cea sârguitoare cercând dumnezeiasca coastă şi rănile cuielor, care Cel fără de moarte pentru noi a luat şi necredinţa mutându-o cu bucurie întru bunăcredinţă, Toma ai strigat : Tu eşti Dumnezeu şi Domnul, şi Te măresc Iubitorule de oameni, pe Tine Cel ce ai izvorât credincioşilor prin patimi nepătimirea.
Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie :
Cele dumnezeieşti ale înţelepciunii lui Hristos văzând, pahar înţelegător de taină te-ai arătat Toma Apostole, prin care se veselesc sufletele credincioşilor. Că cu dumnezeiescul năvod al Duhului, ai scos pe popoare dintru adâncul deznădăjduirii. Pentru că din Sion au ieşit ca un râu al Darului, dogmele tale dumnezeieşti izvorând în toată lumea. Pentru aceasta patimilor lui Hristos urmând, în coastă ai fost împuns, intrând în norul nestricăciunii. pe Acela roagă-L, să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul Vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Apostolul Toma, să miluiască sufletele noastre.
Tropar, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Toma, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă, SEDEALNA, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos, toţi să-l lăudăm cu cântări întru pomenirea lui; căci cu dumnezeiasca cuviinţă a întărit întru Domnul gândurile noastre, pipăind rănile cuielor şi căutând credinţa cea adevărată. Acesta neîncetat se roagă, să se mântuiască sufletele noastre. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce S-a întrupat din tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele roagă-L pururea să se milostivească spre noi, şi să-şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de către cei ce strigăm cu credinţă, şi lăudăm neîncetat măririle Darului tău.
După a două Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Atingându-te de coasta Mântuitorului, şi dobândind prin aceasta cunoştinţa lui Dumnezeu, mărite Apostole, pe pământenii cei credincioşi cu necredinţa ta i-ai adus la credinţă, şi cu suliţele împungându-te peste tot trupul, luminezi sufletele tuturor celor ce laudă sfântă adormirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nădejde neruşinată eşti celor ce nădăjduiesc spre tine, una cea ce ai născut mai presus de fire cu trup pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Acela roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dea lumii curăţire greşelilor, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine; şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului.
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Pe voievozii cei tari...
Pe Fiul lui Dumnezeu cel fără început, Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a arătat pe pământ cu chipul precum suntem noi, pe care L-ai văzut, Mărite, ale cărui mâini şi coasta cu palma le-ai pipăit, roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
Ştiutorul celor ascunse, şi Cel ce cearcă rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu Iisus, pe tine Toma preafericite, te-a primit slujitor dumnezeieştii Sale arătări, şi mărturisitor şi dumnezeiesc Apostol.
Slavă...,
Râu de ape tainice te-ai arătat Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii dumnezeilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos izvorul nestricăciunii ai născut, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, pe Cel ce a împodobit cu Darul nemuririi firea omenească, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasiile : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Cu podoaba faptei bune fiind împodobit însuţi văzătorule, şi cu minunile, grozăvia indienilor cu dumnezeiasca lumină o ai strălucit prin credinţă, şi ai luminat întunecarea lor.
Din rază fiind aprins prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată te-ai trimis, de Dumnezeu primite, şi lumea ai luminat Toma cu minunile.
Slavă...,
În taină învăţându-te dogmele dumnezeieştii înţelepciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Toma Apostole ai luminat marginile lumii.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu întrupat, pe mine cel clătinat de asuprelile patimilor, mă întăreşte; că nu este Preacurată afară de tine altă ajutătoare.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu năvodul dumnezeieştilor cuvinte, vânând peştii cuvântători, i-ai adus pârgă Dumnezeului nostru; şi întru rănile lui Hristos dorind să te îmbraci, următor patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie cinstim, mărite Apostole, întru-tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm, scara cea cerească, rai cuvântător, şi chemarea Evei; vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă se închină preasfintei naşterii tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Cu mai-mare arătare de minuni lucrând, şi slava dumnezeieştilor dogme luminat alcătuind Apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului, şi cald slujitor, şi slavei Lui mărturisitor, şi ca pe un credincios iconom şi Apostol, te lăudăm pe tine fericite Toma preacinstite.
Slavă...,
Ca o cămară de mire, şi cort ceresc, punând temelie piatra cea din marginea unghiului, ai zidit celor credincioşi, Fericite, pururea pomenite, mare Apostole.
Și acum..., a Născătoarei :
Pământ nearat, care a crescut Spicul vieţii; nor uşor şi ploaie, care a picat pe Dătătorul de viaţă, numim pe Preasfânta Fecioară, strigând : Slavă Hristoase puterii Tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
Strălucit fiind Apostole cu mărirea lui Hristos, şi coasta cea de viaţă făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvântării de Dumnezeu cel neurmat, şi lumea ai îmbogăţit.
Nefiind Toma de faţă la cea întâia intrare şi ne-crezând pe ucenici, iar mai pe urmă a crezut şi bucurându-se a strigat : Pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc Multmilostive.
Slavă...,
Ca un Cer însufleţit al măririi Tale Hristoase, cu tunet duhovnicesc Toma a strigat, Dumnezeu şi Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.
Și acum..., a Născătoarei :
Biruitoare patimilor şi gândurilor arată-mi mintea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile lor, dumnezeiască mireasă; ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ţie cu glas de...
Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, Fericite; că tu ai cercat adevărat semnele cuielor şi ale suliţei.
Slobozit-ai ca un puternic Hristoase pe Apostolul tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi, Dătătorule de viaţă, şi pe aceştia, ca pe nişte luare de dobânzi le-a adus Ţie.
Slavă...,
Jertfele idoleşti le-ai stricat Îndurate, junghiat fiind pe lemn, şi cu sfintele junghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat patimilor Tale.
Și acum..., a Născătoarei :
O, minune mai nouă decât toate minunile ! Că Fecioara în pântece zămislind, fără ispită bărbătească pe Cel ce ţine împreună toate, L-a încăput fără strâmtorare.
CONDAC, glasul 1 :
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
De Darul înţelepciunii plin fiind, Apostolul lui Hristos, şi adevărata slugă întru pocăinţă a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
ICOS
Către ucenicul lui Hristos, marele puitor de taine, şi de Dumnezeu grăitorul Toma, Petru, strigând : Am văzut pe Domnul ! Zis-a acela : De nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor, şi de nu-i voi pipăii şi coasta, nu voi crede. Atunci Făcătorul tuturor şi Stăpânul a venit ca o slugă, vrând să mântuiască pe toţi şi a zis Tomei : Pipăie mâinile mele şi coasta, şi nu fii necredincios; că Eu sunt Domnul şi Dumnezeul tău. Iară el cu pocăinţă a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul !
SINAXAR
În această lună, în ziua a şasea, pomenirea Sfântului măritului Apostol Toma.
Stih : Cel ce căuta dedemult mâna în coasta ta a pune...
Toma, în coastă se împunge Cuvinte pentru tine.
Cu lungi suliţe se împunge Toma,
În ziua a şasea, pentru dragostea ta.
Acesta propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, la Mideni, la Parţi, la Perşi, şi la Indieni, se închise de Smideu împăratul, căci crezu printr-însul Uazan Fiul său şi Tertia femeia lui, Migdonia şi Narea. Drept aceea l-a şi dat pe mâinile a cinci ostaşi, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu suliţele, şi aşa s-a petrecut în Domnul. Din ale sale înconjurări, călătorii şi minuni ce a făcut. Încă trăind Apostolul, a trecut la India, cu un neguţător anume Avan, şi găzduiră la o casă în Andrapole. Tocmai atunci avea nuntă Domnul cetăţii aceleia, care îşi mărita o fiică, şi era a se veseli şi câţi se întâmplase acolo. Apostolul şezuse la masă mai jos decât alţii, şi ospătându-se toţi ceilalţi, numai el nu mânca, ci fiind în grijă şi pe gânduri, se păzea pe sine şi şedea liniştit. Iară unul din slugi, îngânfându-se, a dat Sfântului o palmă peste obraz, zicându-i : Dacă ai venit la nuntă, nu şedea posomorât, ci te bucură şi te veseleşte împreună cu ceilalţi oaspeţi. Iară Apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma : Să-ţi ierte Domnul greşeala în veacul viitor, iară în acest de acum, mâna care se întinse fără de cale asupra mea, să o împartă fiarele sălbatice, pentru a multora învăţătură şi certare. Şi îndată după cuvânt, alergând acela ca să aducă apă, să dreagă vinul cu apă, paharnic fiind, ieşi o fiară ce pândea acolo la fântână, de-l sparse până la maţe şi muri. Atunci întâmplându-se un câine, de găsi în drum mâna ce lovise pe Sfântul, luându-o în gură, intră cu dânsa unde era masa, ca şi cum ar fi arătat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat Apostolului. Şi mirându-se toţi câţi erau acolo a cui să fie mâna aceea, oarecare femeie evreică ce cânta cu fluierul la nuntă, a strigat cu glas mare şi a zis : Mare taină ni s-a arătat astăzi nuntaşilor. Sau Dumnezeu, sau Apostolul lui Dumnezeu, a vrut să stea împreună cu noi la masă; pentru că eu cântând cu fluierul şi veselindu-vă, am auzit pe un om de o limbă cu mine care a zis evreieşte către paharnicul ce l-a lovit : Mâna ta cea dreaptă ce m-a lovit, să se rupă de câini în viaţa aceasta, pentru ca să vadă toţi şi să se înţelepţească. Şi iată că s-a făcut cuvântul lui lucru. Şi aflară toţi minunea aceasta, şi ajunse şi la urechile stăpânitorului. Acesta după ce se trecu nunta, chemând pe Apostol îi zise : De vreme ce ştii prin blestemul tău a pricinui moarte, arată şi puterea rugăciunii tale, la fiica mea, care o am dat astăzi. Deci primind Apostolul aceasta bucuros, intră în cămara cea de nuntă, şi întărind pe tineri spre curăţenie, şi plecându-i ca să urască dulceaţa poftei trupeşti, dându-i în seama lui Dumnezeu, se duse de acolo. Deci peste puţin ceas a văzut mirele pe oarecine, ce semăna cu Apostolul, şi vorbea cu mireasa, şi părându-i-se că este Toma, îi zise : N-ai ieşit tu mai înainte decât toţi ? Dar cum iarăşi ai venit ? Iar cel ce se arătase zise : Eu nu sunt Toma, ci după Dar frate îi sunt lui, şi cine va urma după mine ca dânsul, lepădându-se de lume, va fi la a doua naştere nu numai frate, ci şi dimpreună moştenitor Împărăţiei mele. Şi zicând aceasta se făcu nevăzut Deci, aceia păzind la sine cuvântul ca un mărgăritar, au făcut rugăciune toată noaptea, către cel ce li se arătase, iar când a fost dimineaţă se duse tatăl şi socrul la casa în care se culcau tinerii, şi aflându-i şezând osebiţi, se mâhni, şi întrebând pricina, pentru ce şed osebiţi, ei ziseră : Ne rugăm, ca să se ţină această osebire între noi până la sfârşit, ca să rămânem nedespărţiţi la vremea cununiilor în cămara de nuntă cea veşnică, după făgăduinţa celui ce ni s-a arătat în asemănarea străinului. Deci de aceasta tulburându-se tatăl şi socrul, făgădui daruri ca să găsească pe înşelătorul acela, să i-l aducă înainte, şi trimiţând căuta pe cel ce se arătase. Iar cercătorii după cuvântul Psalmistului, s-au stins iscodind iscodiri; căci cel ce se arătase tinerilor, nu se afla văzut, iar nevăzut arătându-se noilor săi ucenici, îi întărea. Deci fiindcă tinerii rugau pe Domnul, ca să îmblânzească mânia tatălui şi socrului lor, şi să-l învrednicească a cunoaşte credinţa cea adevărată, auzindu-i Dumnezeu, a iconomisit a se face şi acela creştin. S-a învăţat de către însuşi tinerii cinstirea de Dumnezeu, şi a crezut în Hristos cu tot sufletul. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind aceşti ispitiţi ucenici ai lui Hristos, cum că Toma mai zăboveşte în India, au mers la el cu sârguinţă şi s-au desăvârşit cu Sfântul Botez; aceştia apoi altora s-au făcut propovăduitori ai sfintei Evanghelii. Iar când a mers Apostolul Domnului la Gundafor împăratul Indiei, l-a întrebat acesta ce meşteşug ştie, la lemn sau la pietre a lucra ? Apostolul răspunse că la lemn ştie a face raliţe, juguri, cârme şi vâsle; iar la pietre coloane, biserici şi case împărăteşti. Atunci împăratul zise : Oare putea-vei să-mi faci nişte palaturi după voia mea la locul care îmi va plăcea ? Apostolul zise că poate; şi se tocmiră, şi neispitind nimic, porunci de s-a dat Apostolului aur, ca să ia cele ce-i trebuiesc, şi să pună temeliile arătându-i şi locul; însă Apostolul zise : Acum împărate nu este vreme a zidi cineva lucruri iscusite, ci în luna lui Octombrie. Aceasta mi se pare să o fi zis Apostolul, pentru răsplătirea ce este să se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am făcut în viaţă; şi aşa prea-lesne înduplecă firea împăratului, mai ales că luă în mâinile lui şi dreptarul, şi desemnă cu meşteşug urzeala, şi-l odihni ca să nu aibă nici o grijă. Deci mirându-se împăratul de isteţimea Apostolului, dându-i şi de cheltuială de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar Apostolul împărţi tot aurul săracilor, şi ca un Apostol făcu împăratului case nefăcute de mână de om, în curtea celor întâi născuţi. Deci trecând câtva timp, împăratului îi era aminte să ştie pentru lucru, şi auzind că lipsea numai acoperământul, de bucurie socotind că este adevărată vestea, trimise şi altă măsură de aur la Apostol, zicând, să-i facă acoperământul foarte frumos şi mai curând. El iarăşi luând aurul, îşi ridică mâinile şi ochii către cer, şi zise : Mulţumescu-ţi Iubitorule de oameni, că în multe feluri de chipuri ştii şi rânduieşti mântuirea fiecăruia; şi aflându-se tot în acel gând, îl împărţi tot la cei lipsiţi. Deci în cele din urmă, unii din cei ce se aflau cu Apostolul, au spus împăratului că n-a rămas nicidecum vreo zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împărţit la săraci, şi încă propovăduieşte pe un Dumnezeu neştiut, face nişte lucruri minunate către cei ce merg la dânsul, şi nu mănâncă nimic. Deci împăratul umplându-se de nespusă mânie, trimise şi aduse pe Apostolul şi-l întrebă de s-a zidit palatul ? Iară el răspunzând îi zise : Ţi-am zidit împărate palat foarte frumos, precum am învăţat eu să lucrez, de la marele meşter Hristos. Şi împăratul zise : Ia să mergem să-l vedem. Iară Apostolul zise : Nu-ţi va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea sălăşluirea palatului ce s-a zidit. Iar împăratului părându-i că-l ia în râs, strigă sălbăticit : Luaţi pe acest înşelător şi-l băgaţi într-o groapă, care va fi mai întunecoasă, împreună cu neguţătorul, care mi l-a adus. Deci aflându-se la închisoare, în legături Apostolul, fratele împăratului căzând în multă inimă rea, chemând pe împăratul îi zise : Pentru mâhnirea ce ţi s-a întâmplat de acest înşelător, îngreunându-mă la suflet, acum voi să mor; şi vorbind amândoi aşa, îi pieri firea şi muri. Atunci luându-i sufletul îngerul, şi purtându-l pe la sălaşele Domnului îi arătă frumuseţea lor şi-l întreba unde-i place să locuiască ? Iar sufletul văzând unul mai ales şi osebit pe urma tuturor, îl arătă pe acela îngerului, şi se ruga a se sălăşlui în o parte a acelui palat; îngerul însă îi zise : Nu vei putea să te sălăşluieşti întru acesta că este al fratelui tău, care i l-a făcut Toma străinul. El îi zise : Rogu-te lasă-mă să mă duc la dânsul, că-l voi cumpăra de la el cu puţin preţ, şi mă voi întoarce; că el nu-i ştie frumuseţea. Atunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, şi trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, zise să cheme pe frate său, care venind îi zise : Ştiu fără îndoială, că ai fost tu bucuros să dai jumătate de împărăţia ta pentru mine, ca să înviez. Cer dar de la tine un dar mic, şi te rog a mi-l da. Împăratul zise : Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros iubitului meu frate, adeverindu-i cu jurământ. Atunci fără nici o sfială spuse fratelui său cererea, zicând : dăruieşte-mi palatul care ai la ceruri; câţi bani vei vrea să-ţi dau să mi-l dai ? Împăratul la aceasta rămase ca un mut; apoi întrebă : Eu palaturi să am la Cer ? De unde ? Cu adevărat prea ai, măcar că tu nu şti; cele ce ţi le-a zidit străinul care este închis în temniţă. Atunci punând împăratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-său în acest chip, zicându-i : De ar fi ceea ce pofteşti din cele ce sunt sub împărăţia mea, ar fi păcat a se călca jurământul; dar fiindcă este din cele ce sunt osebit la ceruri, judecă tu singur fiind însă meşterul de faţă, ţi-o ia şi-ţi va face mai frumoase, decât cele ce ai văzut. Acestea zicând, scoase pe Apostolul şi pe Avan din temniţă; şi căzând împăratul la picioarele lui, cerea iertăciune pentru greşeala ce a făcut din răpirea mâniei. Iar Apostolul mulţumind lui Dumnezeu de aceasta, şi luminându-i pe amândoi cu cuvântul Darului, dându-le şi arvuna Împărăţiei celei veşnice, adică Dumnezeiescul Botez se duse în alte cetăţi propovăduind şi binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Erotiida.
Stih : Pe Erotiida fecioara cu foc o a ars,
Fiind aprinsă de dragostea lui Hristos.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Macarie cel de la Chiul Vitiniei, care în Brusa a mărturisit, împroşcat fiind mai întâi cu pietre; în urmă de sabie s-a săvârşit.
Stih : Macarie mai înainte fiind după numire fericit..
Acum şi din cercarea sabiei s-a adeverit
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...
Cu cetele cele de sus ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, Fericite, şi cânţi veselindu-te : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
De la margini până la margini a străbătut vestirea ta, şi glasul dumnezeieştilor tale cuvinte, care învaţă pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Slavă...,
Biserică te-ai făcut Treimii, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit Apostole, şi Biserici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu Născătoare de Dumnezeu fără sămânţă bărbătească ai născut nouă pe MântuitoruL Binecuvântată eşti între femei, cea fără prihană Stăpână.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei bine credincioşi...
Cu Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, Fericite; şi cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai strigat : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu Dânsul ai dorit, Fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine : Să mergem, să murim şi noi cu Dânsul; şi strigând : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă...,
Pe voi Apostolii, Hristos va arătat nori ai cereştii ploi cu care umpleţi bisericile de apa dumnezeieştii cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce strigă : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
De prihane şi de întinăciune curată fiind, şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, care sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Car de lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău cel bine-ascultător şi de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire pe cei ce te laudă pe tine mărite Apostole.
A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne mântuim cu mijlocirea îndrăznirii tale, care ai ca un Apostol al lui Hristos, de tot întreitul val al păcatului, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.
Slavă...,
Astăzi săvârşind pomenirea ta Toma Apostole; luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, mântuindu-ne de ispite, de primejdii şi de toate patimile, cu rugăciunile tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai dumnezeiască mireasă Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Domnul a toată făptura.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi..
Însuşi văzătorule şi Apostole al lui Hristos Celui cu totul îndurat, roagă-te să dăruiască pace la toată lumea, biruinţă iubitorilor de Hristos conducătorilor noștrii, şi iertare de greşeli şi mântuire, celor ce te laudă pe tine, ca pe un ucenic de Dumnezeu grăitor.
Slavă..., alta asemenea.
Ca un soare te-a trimis de la răsărit la India, pe tine tăinuitorule, cel ce ai gonit înşelăciunea cea întunecată, Toma înţelepte Apostole, şi popoarele ai luminat, să cinstească Dumnezeirea în Treime; prin care ne păzim toţi.
Și acum..., a Născătoarei :
Maica lui Hristos Dumnezeu cea cu totul fără prihană, lauda cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor, a Proorocilor şi a Cuvioşilor; fă milostiv pe Fiul tău şi Domnul, nouă robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, când va şedea să judece după vrednicie pe fiecare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, singur glasul; glasul l, ale lui Anatolie.
Lui Hristos ai urmat Toma Apostole şi de lume nu te-ai grijit şi învăţăturile lui în vistieria ta ascunzându-le te-ai arătat adevărat Apostol. Pentru aceasta fiind între păgâni, ai luminat sufletele lor cele întunecate de înşelăciune şi de patimi, cu poruncile Mântuitorului; ca să creadă în Treimea Cea de o Fiinţă.
Glasul al 4-lea :
Cu dumnezeiescul foc al cunoştinţei, sufletul luminându-ţi, în toate ai fost următor Stăpânului, ca un legiuit ucenic Toma Apostole; că cu trestia Crucii ai tras din adâncul necunoştinţei sufletele celor necredincioşi, şi mintea cea întunecată a indienilor cu undiţa Dumnezeiescului Duh o ai vânat. Roagă pururea pe Hristos Dumnezeu, să ne scape şi pe noi de chipul vrăjmaşului cel întunecat, şi să mântuiască sufletele noastre.
Adâncul vânării de peşti lăsând, la trestia Crucii prin credinţă ai alergat, şi cu aceea pe toţi ai vânat Toma Apostole; pentru aceasta şi de preacurată coasta Cuvântului, cu mâna atingându-te, te-ai învrednicit a cerca cu degetul rănile cuielor. Pe Hristos Dumnezeu cu osârdie roagă-L pururea, să mântuiască sufletele noastre.
Glasul al 6-lea :
Cele dumnezeieşti ale înţelepciunii lui Hristos privindu-le, te-ai arătat pahar gânditor de taină, Toma Apostole cu care sufletele credincioşilor se veselesc; căci cu dumnezeiască mreajă a Duhului, ai tras popoarele din adâncul deznădăjduirii. Ai ieşit din Sion ca un râu al Darului, izvorând la toată făptura dumnezeieştile dogme; şi urmând patimilor lui Hristos, te-ai împuns în coastă, intrând în norul nestricăciunii. Pe Acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea :
În căruţa faptelor bune călătorind, te-ai arătat asemenea lui Ilie arzându-te cu dumnezeiesc focul Duhului Toma Apostole; că cercând adâncul mării cel înţelegător, ai prins peşti, aducându-i pe aceştia din moarte la viaţă; şi sufletele credincioşilor luminându-le cu trestia Crucii, din înşelăciunea cea purtătoare de moarte către viaţă le-ai scos. Pentru aceasta cu cei fără de trupuri stând înaintea lui Hristos, cu dinadinsul pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
Doxologia mare, ecteniile şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTEA
ZIUA A ŞAPTEA
Sfinţii Mucenici, Serghie şi Vach.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Vache şi Serghie, pe voi împodobindu-vă Domnul măririi cu darurile tămăduirilor, v-a arătat minunaţi în lume, cu bună laudă tămăduind prin voi pururea pe bolnavi; pentru aceasta rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Vache şi Serghie, nevoindu-vă voi. pe pământ, dănţuiţi în ceruri, dimpreună cu cei fără de trupuri, stând dea-pururea înaintea Treimii sfinţilor, şi desfătându-vă cu mărire vă veseliţi. Pentru aceea rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Vache şi Serghie, voi amândoi aţi surpat cu vitejie împotrivirea vrăjmaşului, şi cu bună credinţă aţi lepădat rătăcirea cea pierzătoare a idolilor, propovăduind pe Împăratul Hristos; pe care rugaţi-L să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea :
Serghie şi Vach, luminarea cea limpede şi veselitoare a mucenicilor, semeţia tiranului au surpat-o, rătăcirea idolilor au contenit-o, şi taina cea desăvârşită a cunoştinţei de Dumnezeu au propovăduit cu glas luminat grăind cele înalte. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, Dătătorule de lege al acestora, puitorule de nevoinţă, şi de cununi Dătătorule, învredniceşte-ne şi pe noi să ne îmbrăcăm cu tărie împotriva puterilor răutăţilor celor nevăzute.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn celor...
Ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii cu totul fără prihană, risipeşte negura patimilor celor ce mă necăjesc, şi goneşte departe de la ticăloasa mea inimă pe şarpele care amăgeşte sufletul meu şi mă îndulceşte acum cu dezmierdările şi cu deşertăciunile lumii; păzind pe robul tău întru liniştea nepătimirii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Hristos Iubitorul de oameni, cea preacurată văzându-L răstignit, şi în coastă pătruns cu suliţa, plângând striga : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce Ți-a răsplătit Ție nemulţumitorul popor pentru bunătăţile, care Le-ai făcut ? Te grăbeşti să mă faci lipsită de Fiu, întru-tot preaiubite ! Mă spăimântez Bunule şi Îndurate de răstignirea Ta cea de bunăvoie !
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Întăritu-s-a adunarea mucenicilor lui Hristos, împotriva vrăjmaşilor; între ei strălucesc, ca nişte luminători ai lumii, aceşti tari şi aleşi purtători de chinuri, Serghie şi Vach. De aceştia a dat dosul tabăra cea vicleană a dracilor; de aceştia s-au spăimântat tiranii şi s-au minunat îngerii, văzând pe cel fără de trup zdrobit de cei cu trupuri. Iar Biserica credincioşilor săvârşind pomenire pururea veselă, şi de bucurie lumii, strigă : Cel ce prin neputinţa trupească ai legat pe cel tare, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Cum îţi voi lăuda Darul, şi multa purtare de grijă din toate zilele, care aievea arăţi spre mine nevrednicul robul tău ? Şi în ce chip voi spune bunătatea ta, şi îngrijirea cea de multe feluri cu adevărat ? Ajută-mi încă și acum, fiind vie şi după moarte; şi mă scapă, preacinstită, de toată răutatea.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
O preamărită minune ! O Taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara grăia, văzându-Te pe Cruce spânzurând între doi tâlhari; pe Tine care fără de durere înfricoşat Te-a născut, şi plângând, striga : Vai mie Fiul meu preaiubite ! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor !
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sau acesta, glasul al 3-lea :
Pe cei ce firea nu i-a cunoscut fraţi după trup, pe aceştia Darul frăţeşte a cugeta până la sânge i-a silit, Serghie şi Vach, cinstita şi cucernica adunare; fără de arme şi goi în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au călcat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, şi al sfinţilor, pe 6.
CANONUL Sfinților
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul 1 :
Irmos :
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Serghie sluga lui Hristos, luând împreună-rugător şi ajutor pe Vach pururea pomenitul, cu care dimpreună ai săvârşit patimile cu cuget dumnezeiesc, daţi-mi cuvânt de înţelepciune mie, ca să vă laud pe voi.
Pe piatra cea nemişcată a credinţei lui Hristos punându-vă temelia, sfinţilor Mucenici, fiind întăriţi la lupta cea bună, v-aţi arătat sprijinitori şi stâlpi ai bunei-credinţe.
Crezând cuvintelor lui Hristos şi uitându-vă către El neabătut, aţi defăimat toată dulceaţa cea trecătoare sfinţilor, fiind cuprinşi de dragostea cea veşnică.
Slavă...,
Lepădându-vă de neam, de patrie şi de cinste, pentru Hristos, acum vă veseliţi; şi îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte femeiască, cu înţelepciune bărbătească, v-aţi înfrumuseţat cu hainele nestricăciunii.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te Maica lui Dumnezeu, să fie blând şi milostiv credincioşilor Cuvântul pe Care L-ai născut, Cel ce a venit la noi trupeşte; că pe tine te avem părtinitoare şi mântuire.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Însuţi cel ce ştii neputinţa...
Cel ce însuşi ştie toate ca un Dumnezeu mai înainte de a se face, văzând plecarea voastră cea către Dânsul, va umplut fericiţilor de cuvântul înţelepciunii şi de cunoştinţă dumnezeiască, ca pe nişte ostaşi ai Lui.
Alegând a vă chinui pentru legea lui Hristos, ca nişte slugi ale Lui, v-aţi lepădat de mărirea ceea ce se strică şi se trece, şi de toată lumea, şi de ţiitorul lumii, cu gândul cel înţelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri Mucenici, pentru dragostea Celui ce v-a zidit.
Slavă...,
Cu pornirile gândului cele curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu, şi umplându-vă de razele cele de acolo, şi îndulcindu-vă de fericirea cea negrăită cu adevărat, apăraţi-ne pe noi de supărări, răbdătorilor de patimi.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind ţinut de moarte mai înainte Adam, acum s-a izbăvit prin naşterea ta, singură mireasă a lui Dumnezeu; că mai presus de fire şi de cuvânt ai născut Curată, viaţa cea ipostatnică, unindu-Se cu trup după Ipostas.
Irmosul :
Însuţi Cel ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a măririi Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.
SEDEALNA glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Veniţi iubitorilor de Mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarii Domnului, pe sfinţii pătimitori Serghie şi Vach; pe cei ce înşelăciunea vrăjmaşului cu vitejie au călcat, şi toată puterea idolilor la pământ au surpat-o. Pentru aceea ca nişte vrednici, luând cununile biruinţei de la Cer, dănţuiesc dimpreună cu îngerii; şi noi cu credinţă strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Îmi aduc aminte de judecată, şi mă tem, că am făcut lucruri vrednice de ruşine eu smeritul, ci mă rog Născătoare de Dumnezeu prealăudată : Mai înainte până a nu ajunge la porţile morţii, întoarce-mă şi mă îndreptează către calea pocăinţei; şi cu mulţumire închinându-mă, să laud puterea ta cea nemăsurată şi dumnezeiasca sprijinire, preasfântă mireasă a lui Dumnezeu. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Stând tu Fecioară lângă Cruce, şi văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu răstignit, Preacurată strigai zgâriindu-ţi faţa şi udându-o cu lacrimi, ziceai : O ! Cum voi suferi acestea, şi celelalte ocări, oţetul şi fierea, lovirile trestiei, loviturile cu palma şi cu pumnii, şi împungerea coastei, eu ceea ce Te-am născut fără durere ? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu, văzându-Ți patimile, îndelung-răbdătorule, cele ce voind le-ai suferit.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Doi luminători de la apus au răsărit, făcându-şi alergarea împotriva rău-credinciosului care stăpânea atunci pământul. Şi au ajuns Hristoase către răsăritul Tău cel luminos şi de mântuire.
Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au despărţit pe voi de cunoştinţa cea dreptcredincioasă către Dumnezeu; că viaţă aţi socotit a fi sfârşitul cel pentru Dânsul, şi desfătare fericită şi nepieritoare, o vrednicilor de laudă.
Luminătorii cei cu adevărat nerătăciţi, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu lumina dumnezeieştii străluciri, şi veselesc sufletele credincioşilor trimiţându-le razele minunilor.
Slavă...,
Dumnezeiescul Vach şi prea-alesul Serghie, luminează la întoarcerile anilor şi îndeamnă duhovniceşte către ospăţ pe iubitorii de Mucenici, cei ce cu bunăcredinţă, îşi pun înainte bunătăţile lor.
Și acum..., a Născătoarei :
Sabia care a păzit uşa Edenului, acum dă voie credincioşilor, şi-i primeşte luminat, văzându-i însemnaţi cu sângele cel cinstit, şi cu Darul Celui ce S-a născut din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi inimile celor ce te laudă cu dreaptă credinţă.
Cei ce aţi gonit înşelăciunea cu arma adevărului, şi răbdând cu tărie muncile tiranilor, v-aţi făcut biruitori încununându-vă de la Hristos; acum după vrednicie vă veseliţi.
Fiind întăriţi cu putere nebiruită, şi cu Darul Treimii, numărul de doi Mucenici, a surpat pe stăpânul întunericului, şi pe cei robiţi de el; pentru aceasta cu cinste se fericesc.
Slavă...,
Cu răbdarea şi cu bărbăţia sufletească şi cu întărirea gândului, doi măriţi Mucenici, au biruit toată iuţimea mâniei muncitorilor, şi cu îngerii se sălăşluiesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Răsărit-ai Maică a lui Dumnezeu ca o dimineaţă pe Soarele cel neînserat, purtând în braţe pe Cel ce S-a unit cu trup după Ipostas; pe dreptul Adevăr; pentru aceasta pe tine toţi te mărim.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Înconjuratu-ne-au pe noi...
Moaştele mucenicilor din-destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi credincioşii, şi să fericim pe răbdătorii de chinuri, pe lăudatul Serghie, şi pe Vach pururea pomenitul.
Urând adunarea celor fărădelege, şi surpând înşelăciunea lor, au mers cu statornicie pe calea cerească, Serghie şi Vach, şi au ajuns la limanul lui Hristos cel lin.
Slavă...,
Se deschid purtătorilor de chinuri Mucenici, uşile cele cereşti, prin cinstita urmare a patimii lui Hristos Dumnezeului nostru, care li s-a dăruit, şi care goneşte taberele dracilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat Maică a lui Dumnezeu Preacurată socotindu-te pe tine te propovăduim; că netâlcuit ai născut Fecioară pe însuşi Fiul cel fără de început, Care a strălucit din Tatăl mai înainte de veci.
Irmosul :
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul tău Dumnezeul nostru; că tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
CONDAC, glasul al 2 lea :
Podobie : Căutând cele de sus...
Mintea asupra vrăjmaşilor bărbăteşte v-aţi întrarmat, surpând toată înşelăciunea lor; şi biruinţă de sus luând Mucenici prealăudaţi, cu un cuget strigaţi : Bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
ICOS
În ceruri Hristoase vieţuiesc Serghie şi Vach, şi de dumnezeiasca lumină de la Tine se umplu, şi pe mine cel ce umblu întru întunericul necunoştinţei, întâmpină-mă degrab, şi din patimi mă scoate, Unule fără de moarte, trimiţându-mi haina pocăinţei; ca şi cu minte luminată, să laud praznicul acestora cel de lumină purtător, şi cu bucurie să strig : Bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
SINAXAR
În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfinţilor mari Mucenici Serghie şi Vach.
Stih : Vinele tale sunt de aramă către sila vinelor Vache.
Şi către sabie, foc este inima ta Serghie.
Pe Serghie în a şaptea zi l-au omorât prin sabie.
Iar pe Vach, prin bătăile cu vine.
Aceştia au fost pe vremea Împărăţiei lui Maximian. Serghie era primichir, din şcoala Chentiliilor, iar Vach era secundichir, din aceiaşi şcoală. Deci, învăţându-se, şi urmând din început credinţei creştinilor, şi dumnezeieştilor Scripturi, şi fiind pârâţi la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfă la idoli; şi ei nicidecum primind aceasta, îi descinseră de brâie, şi le luară portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumazilor, şi-i îmbrăcară cu port femeiesc, şi-i duseră în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcaţi de lanţuri. Apoi se trimiseră la ighemonul Antioh în cetatea Eufratiștilor. Aci apropiindu-se, din arătare îngerească se umplură de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască, şi întâi Vach fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat Duhul întru aceste munci. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsuri în multe chipuri, şi băgându-i în picioare încălţăminte de fier, şi silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniţă, şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iulian Prezbiterul, şi Chesarie Diaconul.
Stih : Amânduror nevoitorilor ce în sac şi în adânc s-au aruncat,
Dumnezeu Cuvântul sacul spre bucurie l-a schimbat.
Împărăţind Claudie la Roma, şi omorând pe mumă-sa pentru credinţa în Hristos, nu i se mai făcea milă de creştini; atunci fericitul Chesarie venind de la Africa la un sat ce se cheamă Tarachini, dacă a văzut spurcatele jertfe, le scuipă şi le călcă cu picioarele. Atunci l-au prins şi l-au băgat în temniţă, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la Antipatul. Şi legându-i mâinile la spate, îl trăgeau slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiştea lui Apolon. Şi dacă veniră acolo, făcând Sfântul rugă, îndată căzu capiştea din temelie, fiind înlăuntru popa cel mare al idolilor şi alţi mulţi; care lucru văzându-l Leontie Ipatul căzu la Sfântul, şi crezând în Hristos, se boteză înaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian, îl cuminecă cu sfintele taine; şi Ipatul îndată şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea Sfântului. Deci văzând Loxorie boierul ceea ce se făcu prinse pe preotul Iulian şi pe Chesarie diaconul, şi porunci să-i bage în saci, şi să-i arunce în mare; iar sfinţii le ziseră : Noi Loxorie, ne aruncăm în mare, iar tu muşcat fiind de un şarpe rău, îţi vei lepăda sufletul cu rea moarte; care se şi făcu, că peste două zile, umblând el pe lângă mare, se încolăci peste dânsul un şarpe foarte mare şi bătându-i toate mădularele atât îl făcu de nu putea să răsufle, şi era mai mort, fiind o priveală mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat, iar trupurile sfinţilor ieşind din mare de Domnul ocârmuiţi, trimişi fiind din vedenie un oarecare Evsevie preotul, şi Felix de le-au primit, şi trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care şi văzându-i striga şi se văita ticăloşindu-se pe sine, şi după puţin şi-a lepădat sufletul său; iar feciorul botezatului Leontie Ipatului, celui mai sus zis, după ce s-au îngropat moaştele sfinţilor lângă cetate, tăie şi capetele lor, şi le-au dat pe râu. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, de dumnezeiesc înger fiind povăţuit, merse de luă moaştele acestora, adică ale lui Evsevie, şi ale lui Felix, şi le puse în loc cucernic, întru mărirea Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh.
Tot în această zi Sfântul Leontie Ipatul, crezând în Hristos şi rugându-se, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lăsând Leontie stăpânirea cea de jos;
Cu pace a aflat cinstea cea de sus.
Tot în această zi Sfinţii Mucenici Evsevie Presbiterul, şi Felix.
Stih : Evsevie şi Felix, pentru mucenicescul Har.
Prin sabie a aflat mucenicescul Dar.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Polifronie,
Stih : Multe săbii omoară pe Polifronie.
După a căror număr va lua şi răsplătire.
Acesta a fost născut din Eparhia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia Vardanie era plugar. Şi-şi pedepsi copilul la carte, şi-i poruncea să urmeze după ceilalţi copii. Şi fiindu-le apa departe, prin ruga copilului a izvorât fântână în curtea tatălui său cu apă foarte bună; pentru că avea copilul multă înţelepciune şi înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se luă cu cei ce lucrau la vii, şi merse la Constantinopol. Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gustă hrană şi bău apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu, îl însoţi cu o sumă de aur, şi-l trimise zicându-i : Du-te la casa ta, şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine, oprindu-i şi dichelul pentru credinţa, care făcu multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, făcu o biserică; şi aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citeţ se învrednici şi Diacon, şi Preot. După aceea murind marele Constantin, îndată eresul lui Arie începu a mesteca pe mulţi; atunci Sfântul acesta ţinând tare credinţa cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, şi aflând pe Sfântul stând la jertfelnic, au sărit fără veste de-l junghiară, şi-l bucăţiră cu săbiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge, şi astfel îl trimiseră fără voia lor jertfă sfântă lui Dumnezeu.
Tot în această zi Cuvioşii nouăzeci şi nouă de părinţi, care în insula Critului s-au nevoit, cu pace s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, şi preamărit.
Bucură-te însoţire mărită a răbdătorilor de patimi ! Bucură-te că aţi biruit luminat îngrozirile tiranilor ! Bucură-te că aţi săvârşit călătoria cea fericită ! Bucură-te că staţi înaintea lui Dumnezeu, doime de Dumnezeu fericită !
Cu totul luminaţi umblând pe pământ, aţi întunecat ochii dracilor, şi feţele tiranilor cu lumina Darului şi cu strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu cel lăudat şi preamărit.
Slavă...,
Ale lui Dumnezeu celui viu fiind lăcaşuri însufleţite şi fiind vii pătimitorilor cu puterea lui Dumnezeu întărindu-vă, aţi biruit tabăra vrăjmaşilor, preafericiţilor, lăudând cu cântări pe Dumnezeu, Cel tare în războaie.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată ! Tu te-ai făcut Biserică şi preasfinţit Chivot, primind pe Făcătorul, Cel neajuns cu mintea şi necuprins cu înţelegerea, şi L-ai încăput în pântecele tău; pe Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
Cântarea a 8-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Israil...
Cel ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a mărit pe mucenicii care stau în nevoinţe, şi cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înţelepţeşte s-au lepădat purtătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale muncitorilor, strigând şi cântând lui Hristos : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Mari păzitori ne-ai pus nouă Hristoase pe Serghie şi pe Vach, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc, şi cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântam pe Tatăl...
Îndreptează-mi Stăpâne Hristoase calea faptelor bune cu rugăciunile mucenicilor, şi cu înlesnire mă învredniceşte să strig Ție : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie dimpreună cu îngerul, bucură-te Preacurată şi fără prihană Stăpână ! Că prin tine neîncetat toate lucrurile pe Domnul laudă, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Chipul naşterii tale...
Cu totul aţi câştigat pe Hristos că toată lumea aţi părăsit-o pentru Dânsul; și acum. mucenicilor v-aţi sălăşluit în ceruri, văzând şi cetele puterilor celor de sus, şi lumina bărbaţilor celor fericiţi.
Însoţire prea-aleasă ! Dă Darul cel de sus şi iertare greşelilor celui ce-ţi aduce laudă cu dragoste, rugând pe Cel însuşi milostiv; către care năzuind, aţi defăimat râvna celor pământeşti.
Cu raza Dumnezeirii Celei în trei Lumini, fiind luminaţi mucenicii cei nebiruiţi, s-au lepădat de nedumnezeirea multor dumnezei şi n-au ţinut seamă de frica muncitorilor; și acum, se îndestulează de dulceaţa raiului, cea fără de stricăciune.
Slavă...,
Săvârşind călătoria cea bună şi nevoindu-vă a păzi buna credinţă v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea neclintită, prealăudaţilor Mucenici, şi a fi împodobiţi cu coroana frumuseţii, şi cu buna-cuviință.
Și acum..., a Născătoarei :
O cât sunt de minunate minunile tale cele mai presus de minte ! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, făcându-se om cu trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel ce cu înţelepciune ţine toată lumea cu dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte şi o cuprinde.
Irmosul :
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum, te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră; ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii...
Fiind legaţi cu dragoste frăţească şi cu bunăcredinţă, răbdătorii de chinuri Mucenici, Serghie gânditorul de Dumnezeu, şi Vach pururea pomenitul, se roagă Ție Hristoase, să dai pace lumii şi celor din lume, conducătorilor tărie şi biruinţă împotriva vrăjmaşilor, şi nouă iertare păcatelor şi mântuire sufletelor noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară Maică, nu înceta a te ruga Domnului, Celui întrupat din curate sângiurile tale, pentru noi netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Dar şi ajutor în vreme bună; şi mai ales în ziua în care va judeca neamul omenesc, dând ca un Dumnezeu fiecăruia după faptele sale; că pe tine te avem părtinitoare în nevoi.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1, singur glasul; a lui Ghermano.
Davidiceşte strigau Serghie şi Vach mucenicii : Iată acum ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ! Nu fiind legaţi după rânduiala firii, ci prin mijlocirea credinţei. Pentru aceea sfinţii au călcat pe vrăjmaşi, şi ridicându-şi Crucea au mers după Hristos; şi se roagă Împăratului şi Dumnezeu, să se dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Glasul al 3-lea.
Ce este bun sau ce este frumos, ca socotinţa cea frăţească a mucenicilor Tăi Doamne ? Că pe care firea nu i-a cunoscut fraţi trupeşti, pe aceştia credinţa i-a împins a gândi întocmai până la sânge. Dumnezeule, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Glasul al 4-lea, a lui Anatolie.
Prooroceşte adunându-ne cu sfinţii, să strigăm cântare : Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ? Nu după urmarea firii, ci după unirea credinţei şi a Duhului Sfânt. Că ferindu-se de toate cele trecătoare, şi-au ridicat Crucea pe umeri şi au mers după Hristos, Serghie şi Vach vitejii Mucenici; aceştia având îndrăzneală în ceruri, se roagă pentru noi totdeauna, să se dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Încălţându-se Serghie întru gătirea Evangheliei păcii cu încălţăminte de piroane; prin sângele care i-a curs din picioare, a orbit pe şarpele cel ce ne pândeşte călcâiele, şi a luat cununa muceniciei. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, pironeşte cu frica Ta trupurile noastre şi ne miluieşte.
Și acum..., a Născătoarei :
Izbăveşte-ne pe noi în nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, care ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toţi să strigăm ţie; Bucură-te singura folositoarea sufletelor noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua care Te-a născut pe Tine Mielul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn, se tânguia, şi ca o Maică îţi grăia : Fiule preadorite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii Iubitorule de oameni ? Cum Ți s-au pironit Cuvinte, mâinile şi picioarele de cei fărădelege ? Şi sângele Tău Ți-ai vărsat Stăpâne.
LA STIHOAVNĂ din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
Văzând odinioară Biserica lui Dumnezeu chinurile voastre mucenicilor a toată lumea, se împodobeşte luminat şi cu credinţă prăznuieşte pomenirea voastră, purtând ca o podoabă împărătească ruşinea care a fost pusă ca batjocură pe dumnezeieştii voştri grumaji; prin care v-aţi învrednicit măririi cereşti şi fericirii celei fără sfârşit.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn..
Toată viaţa mea cheltuindu-o în răutăţi eu ticălosul, acum am rămas pustiu de toată fapta bună, Preacurată, şi văzând că se apropie moartea, vai mie mă cutremur de judecata Fiului tău şi Dumnezeu. Miluieşte-mă Fecioară mai înainte de nevoia aceea şi întorcându-mă Stăpână mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Multe dureri răbdând Preacurată la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, suspinat-ai lăcrămând şi văitându-te grăiai : Vai mie dulcele meu Fiu ! Cum pătimeşti fără dreptate ? Cum te spânzuri pe lemn Cel ce ai umplut toată lumea de bucurie ? Pentru aceea preasfântă Fecioară, ne rugăm ţie cu credinţă, fă-L nouă Milostiv.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTA
ZIUA A OPTA
Preacuvioasa Maica noastră Pelaghia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Omorându-ţi trupul cu postirea Pelaghia, sufletul l-ai înviat şi l-ai împodobit, şi te-ai făcut lăcaş Duhului, şi te-ai unit în taină cu Mirele şi Ziditorul tău; pe care roagă-L, să ne scutească de stricăciune şi de primejdii, pe noi care cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea pururea cinstită.
Frumuseţea trupului ai îndreptat-o la vrednicia cea dintâi, lăudată Pelaghia. Nu cu flori şi cu vopsele, ci cu frumuseţile bunătăţilor te-ai împodobit şi te-ai făcut după asemănarea Ziditorului; roagă-te neîncetat pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.
Alabastrul lacrimilor vărsându-l totdeauna, ai umplut cerurile de bun miros, şi s-a adus lui Hristos ca nişte miruri de mult preţ, revărsându-se spre mirosul cel tainic al iubirii Lui. Drept aceea roagă-te pentru toţi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.
Slavă...,
Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul :
Unde s-a înmulţit păcatul, mai presus a prisosit Harul precum învaţă Apostolul; căci cu rugăciuni şi cu lacrimi, ai uscat Pelaghia noianul greşelilor celor multe şi la urmă ai adus pocăinţă bineplăcută Domnului. Pentru aceea acum te rogi către Acela pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu ploile Sfântului Duh răcoreşte cugetul meu Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, care cu îndurările Sale, şterge fărădelegile oamenilor. Usucă izvorul patimilor mele, şi mă învredniceşte raiului desfătării, cu rugăciunile tale cele pururea vii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara şi Maica Ta spânzurând pe Cruce, se tânguia şi plângând grăia : Ce răsplătire Ți-a dat Ție, cei ce s-au îndestulat de multele Tale daruri Stăpâne ? Ci mă rog : Nu mă lăsa singură în lume, ci grăbeşte de Te scoală, înviind dimpreună cu Tine pe strămoşi.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Meletie Vlast Ieromonahul.
După ce te-ai lepădat de desfătările trupului, te-ai arătat vas curat, Celui ce pentru milostivire S-a pogorât la oameni, Cuvântului Celui Iubitor de oameni. Pentru aceea ca un preabun te-a învrednicit a locui în viaţa cea neîmbătrânitoare. Acum toate cele cereşti se bucură împreună cu tine, care mai înainte ai vieţuit necinstit, văzându-te comoară nespurcată a Celui ce te-a mutat de pe pământ la ceruri, şi păzind pe toţi credincioşii întru pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei
Către Acoperământul tău alerg sfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pentru că ştiu că voi afla prin tine mântuire; că poţi Curată toate câte voieşti.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Ce este această privelişte, care o văd ochii mei, o Stăpâne ! Cel ce ţii toată făptura numai cu voia, pe lemn Te-ai răstignit de bunăvoie, şi mori ca un om, Cel ce dai tuturor viaţă; Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia, când a văzut înălţat pe Cruce pe Dumnezeu şi omul, Cela ce nespus a strălucit dintr-însa.
Tropar, glasul al 8-Iea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Pelaghia, duhul tău.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE, amândouă din Octoih, şi al sfintei, pe patru.
CANONUL Sfintei
Facere a lui Gheorghe.
Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Punându-şi dumnezeiasca pomenire ca un ospăţ înaintea tuturor Pelaghia, îndeamnă toată lumea, cu taină, să se îndulcească toţi de bucatele nevoinţelor ei.
Dorirea cea mai presus de toată pofta sălăşluindu-se în sufletul tău cinstită, ţi-a înfocat mintea, şi aprinzând văpaia Duhului, te-a strălucit, şi a uscat noroiul patimilor.
Slavă...,
Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în limanul cel lin al lui Hristos, Pelaghia; pentru aceea prin pocăinţa ta, ai moştenit pământul celor blânzi.
Și acum..., a Născătoarei :
Liniştea oamenilor celor înviforaţi în viaţă, neclintită întărire, liman tare şi ocârmuire, tu eşti Preacurată, totdeauna îndreptându-ne către tine şi mântuindu-ne.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica..
Zburat-ai la ceruri, porumbiţă a lui Hristos, înălţându-te cu aripile înfrânării şi cu multe osteneli.
De noroiul cel împuţit al patimilor, spălându-te cinstită cu apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui Pelaghia.
Slavă...,
Armă de moarte cu adevărat s-a făcut vrăjmaşului, dragostea ta cea fierbinte către Dumnezeu, şi dorirea ta, preafericită.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca o rouă de dimineaţă, picând mila ta Curată, stinge cuptorul patimilor din cei ce pururea te laudă pe tine.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu roua pocăinţei stingând văpaia patimilor, viaţa ai închinat-o lui Dumnezeu Mântuitorului tău; şi pentru Dânsul fugind din lume ai sihăstrit în pustie, şi ai ajuns la viaţa îngerească. Pentru aceea aflând şi sfârşitul cu mărire şi cinste de la Dumnezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Pelaghia prealăudată; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, cuprins sunt de valurile greşelilor mele, celor fără de număr; ci ca la o ajutătoare fierbinte şi acoperământ, alerg la limanul bunătăţii tale Preacurată. Roagă cu dinadinsul Preasfântă pe Cel întrupat din tine fără sămânţă, pentru toţi robii tăi, care te laudă neîncetat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
A Crucii, a Născătoarei.
Trăgându-te Cuvinte spre Cruce, de oamenii cei fărădelege, Maica Ta la cele dinlăuntru tulburându-se se tânguia, şi lăcrimând zicea : Vai mie ceea ce Te-am născut Fiule, cum pătimeşti fără dreptate, preabunule Cuvinte ? Cum voind suferi pălmuirile obrazului, şi cum rabzi scuipările şi moartea cea fără dreptate ? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane ? Ci ştiu că pătimeşti voind, Cela ce din fire eşti Iubitor de oameni !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Mărire puterii Tale, Doamne !
Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrânării Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos Dumnezeului nostru, curgând mirosul mirului Lui.
Frumuseţea trupului tău, ce a fost mai înainte tina păcatului, Pelaghia cu totul ai prefăcut-o în frumuseţe neîntinată, precum Mirele tău Hristos a poftit.
Slavă...,
Darul Duhului sălăşluindu-se în sufletul tău Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a credinţei, şi a topit păcatul.
Și acum..., a Născătoarei :
Toiag ai odrăslit Născătoare de Dumnezeu, din care a răsărit floarea cea înţelegătoare a dumnezeieştii bune-miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este scump mir nedeşertat.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Adăpându-te cu apele cele de taină ale Duhului, ai înflorit întru credinţă prin ostenelile sihăstriei, bună-rodirea faptelor bune.
Tu Doamne eşti Lumină celor ce zac întru întuneric, Tu ai strălucit în inima Cuvioasei, raza cunoştinţei de Dumnezeu.
Slavă...,
Ostenelile tale, cinstită Pelaghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.
Și acum..., a Născătoarei :
Minunat s-a arătat Darul tău cu adevărat Preacurată, lucrând puteri preamărite şi semne peste tot pământul.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Arătându-se raza cea neînsemnată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Pelaghiei, s-a gonit de acolo stăpânitorul întunericului şi s-a sălăşluit darul Duhului şi credinţa Lui.
Ceea ce dedemult era prinsă în cursa şarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui şi călcându-i viclenia, cu puterea lui Dumnezeu.
Slavă...,
Iubind pe mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu bunătăţile, şi înfrumuseţată cu ostenelile sihăstreşti, te-ai învrednicit cămării Lui celei de mire Pelaghia.
Și acum..., a Născătoarei :
Dorit-au dumnezeieşte toţi Proorocii odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu; dar în zilele cele de pe urmă te-ai arătat nouă, celor ce dorim de tine Fecioară fără prihană.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Podobie : Căutând cele de sus...
Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârşită pentru faptele tale; şi ai şi luat cu adevărat Cuvioasă, alergând pe calea pocăinţei.
ICOS.
Câţi în viaţă cu păcate v-aţi spurcat, ca şi eu ticălosul, să râvnim pocăinţei şi tânguirii celei cu lacrimi a Cuvioasei Maicii noastre Pelaghia; ca să luăm degrabă de la Dumnezeu iertare, precum fericita încă vie fiind şi-a spălat tina păcatului, şi a luat de la Dumnezeu iertare desăvârşit, alergând pe calea pocăinţei.
SINAXAR
În această lună în ziua a opta pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia.
Stih : De ruşine spălându-te şi zgomotul lăsând,
Către limanul ceresc vii Pelaghia alergând;
În a opta zi de marea vieţii Pelaghia scăpând.
Această sfântă a fost în zilele împăratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei şi umbla pe la jocuri şi prin zboruri şi făcând multe curvii a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învăţătură de la oarecare om sfânt anume Non Episcopul, pocăindu-se cu căldură şi botezându-se îşi lepădă toată averea, ca şi cum ar fi fost nişte gunoaie şi îmbrăcându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc şi tăinuindu-se, se duse în muntele Măslinilor. Aici se închise într-o chilie, şi-şi petrecu viaţa ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască şi a răposat cu pace.
Tot în această zi, Sfânta Pelaghia fecioara.
Stih : De mare prăpastia ruşinii în prăpăstii ai fugit,
Şi cu ascuţită minte Pelaghio, pe vrăjmaşul prăpăstuind.
Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; şi aflând Domnul ţării aceleia, că este creştină, trimise ostaşi să o prindă. Deci ei mergând acolo îi înconjurară casa, vrând să o răpească; iar sfânta prinzând de veste îi rugă să o îngăduiască puţin şi ei o ascultară; deci, ea stând către răsărit, la locul unde-şi făcea rugăciunea, ridicându-şi mâinile în sus, şi înălţându-şi ochii la Cer, se rugă multă vreme lui Dumnezeu, ca să nu o lase să cadă în mâinile ostaşilor, ci să se suie către dânsul curată şi sfinţită jertfă fără prihană; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prăpastie şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Hrisostom cu laude a cinstit-o pentru curăţia fecioriei ei şi pentru multa ei nevoinţă.
Tot în această zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânată.
Stih : De întinăciunea desfrânării spălându-se,
Taisia luminată de Dumnezeu se apropie.
Aceasta de mică a fost prăvălie drăcească, din pricina maicii sale. Deci, fiind vânătă de Pafnutis Sidoneanul şi luând deplin adeverinţă că este pocăinţă, îşi împărţi toată averea la săraci, până la patru sute de litre de aur. Şi încuindu-se într-o chilie şi plângând şi suspinând din toată inima, zicea : cel ce m-ai zidit miluieşte-mă. Întru aceasta a petrecut trei ani. Apoi ieşind de acolo din porunca Părintelui, peste cincisprezece zile s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta bunei-credinţe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Noian de isprăvi dumnezeieşti te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmaşului. Pentru aceea cântai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
În cuptorul înfrânării ţi-ai lămurit trupul şi sufletul ca un dumnezeiesc aur curat, şi ai arătat mai luminată frumuseţea cea dintâi, cinstită Pelaghia, cu sihăstria ta desăvârşită.
Slavă...,
Prin baia cea dumnezeiască dezbrăcându-te de omul cel vechi şi stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou, ce este după chipul lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Cela ce şade pe Scaunul Părintesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a sălăşluit întru tine Născătoare de Dumnezeu, şi a zidit din nou frământătura noastră, înălţându-o întru Sine ca un Milostiv.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...
Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minunilor tale, arată toată lumina vieţii tale, şi arată la toată lumea raza dumnezeieştii tale credinţe, care a strălucit întru tine cinstită Pelaghia.
Cu legătură nedezlegată legându-te prin credinţă cu Hristos, te-ai lipit de Dânsul şi ai rămas nedespărţită de unirea dragostei Lui, alcătuindu-te prin gând cu credinţa Lui, cinstită Pelaghia.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Primind prin Duhul cunoştinţă adevărată în inima ta, îndată ai părăsit toată deşertăciunea vieţii. Pentru aceea ai spăimântat pe oameni, cu repede schimbarea ta cinstită, şi cerurile le-ai umplut de veselie.
Și acum..., a Născătoarei :
Măririle tale Fecioară Curată le laudă oştile cele de gând, le propovăduiesc luminat toţi patriarhii şi Proorocii, dimpreună cu Apostolii şi cu cetele mucenicilor, şi cu toată mulţimea cuvioşilor; cu care dimpreună şi noi ne închinăm ţie.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată de...
Poftit-ai cu adevărat, să vezi frumuseţea doritului tău Hristos; pentru care te-ai răstignit lumii, şi veştejind floarea cea frumoasă a trupului Cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.
Toată frumuseţea trupului lepădându-o Pelaghia, prin pocăinţă şi osteneli, te-ai suit la lăcaşurile cele cereşti; unde te îndulceşti de frumuseţea Celui iubit al tău.
Slavă...,
Acum priveşti de sus către toţi cei ce te cinstesc cu dragoste, Cuvioasă, şi către cei ce-ţi săvârşesc pomenirea cea de peste an. Roagă pe Făcătorul şi Ziditorul tău, să ne împărtăşim şi noi măririi Lui.
Și acum..., a Născătoarei :
Laud naşterea ta Fecioară şi măresc Darul tău; că tu eşti cu adevărat luminarea şi mângâierea sufletului meu; grabnică ajutătoare, mântuire şi sprijineală.
Irmosul :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru această veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
LUMINÂNDA.
Podobie : Cu ucenicii...
Pildă sihaştrilor s-a arătat viaţa ta, şi iscusită îndreptare, celor ce cumplit au căzut, pururea pomenită Pelaghia; că fugind de noaptea patimilor, te-ai apropiat de Hristos Soarele măririi, strălucind în adunarea sihaştrilor; cu care împreună prăznuim preastrălucită pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUA
ZIUA A NOUA
Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu.
Şi pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Andronic, şi a soţiei lui Atanasia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale Apostolului, şi trei ale sfinţilor.
Stihirile Apostolului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu trestia Harului, ai tras pe oameni dintru adâncul deşertăciunii, cel ce eşti vrednic de minune Iacove, plecându-te voinţelor Învăţătorului Celui ce a luminat întrutotul mintea ta, şi Apostol şi cinstit de Dumnezeu grăitor te-a arătat, Fericite, Dumnezeirii Lui celei necuprinse.
Strălucirea Duhului peste tine s-a pogorât în vedere de foc, şi te-a făcut, Fericite, dumnezeiesc lăcaş, care degrab izgoneşti negura nedumnezeirii, şi lumea luminezi cu strălucirea întru-tot înţeleptelor tale cuvinte; grăitorule de taine, podoaba Apostolilor, însuţi văzătorule al lui Hristos Iacove.
Cu strălucirile propovăduirii pe cei ce dormeau întru întunericul necunoştinţei, i-ai luminat, şi i-ai arătat o Iacove fii prin credinţă Stăpânului şi Dumnezeu; a cărui pătimire şi moarte ai râvnit; şi măririi te-ai făcut moştenitor ca un înţelept, de Dumnezeu grăitor, şi ca un ucenic adevărat.
Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Părăsind toată tirania vieţii şi urând avuţia, şi din dezmierdarea cea trecătoare schimbându-vă, aţi ridicat Crucea ca un jug dumnezeiesc şi aţi urmat lui Hristos, trecând minunat la verdeaţa cea cerească; în care veselindu-vă dimpreună, aduceţi-vă aminte şi de noi care cu credinţă ne aducem aminte de voi, şi cu iubire şi cucernicie, săvârşim sfântă şi cinstită pomenirea voastră sfinţilor.
Cu totul iubindu-te din suflet pe Tine Stăpâne, a alergat după Tine însoţirea cea pururea pomenită, şi dimpreună înjugată şi toate cele de veselie, şi legătura cea nedezlegată, ca ţesătura păianjenului au rupt-o; pentru aceea au şi dobândit împărăţia nemuritoare. Aşadar cu rugăciunile lor, dă-mi iertare greşelilor, Îndurate, şi mă fă neatins de patimile, cele ce totdeauna supără sufletul meu, Stăpâne.
Lipsitu-v-aţi de însoţirea cea drăgăstoasă a copiilor, cu porunca lui Dumnezeu, şi în viaţă rămânând neschimbaţi, aţi ridicat glasul cel viteaz al lui Iov, şi aţi strigat : Domnul a dat, Domnul iarăşi a luat ! Pentru aceea cu înlesnire aţi săvârşit lucrul cel dorit; şi mutându-vă către pustietăţi şi locurile cele sfinte, cu bucurie v-aţi arătat pereche preasfântă.
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Teofan.
Luând Harul Dumnezeiescului Duh, ai fost împreună numărat cu preasfinţită ceata Apostolilor, Iacove; pentru aceasta şi din Cer oarecând, insuflat fiind cu puternică suflarea cea în chip de limbi de foc, ai ars nedumnezeirea păgânilor cea spinoasă. Roagă şi acum Apostole pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare pentru tine mai înainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ţie măriri. Stătut-a Împărăteasa aproape dea dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat, Dumnezeu cel ce fără de tată din tine a Se face om a binevoit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat prin patimi, şi oaia cea rătăcită pierdută prin munţi aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
LA STIHOAVNĂ Stihurile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Luat-ai Apostole putere nebiruită asupra dracilor întru numele lui Hristos, şi Dar a goni stăpânirile întunericului. Străbătut-ai pământul, luminând ca un soare, şi toate laturile învăţând, Mărite, ai propovăduit venirea lui Hristos cea mântuitoare.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Bunătăţii celei dintâi şi vieţii celei fireşti şi dumnezeieşti asemănându-te, bărbat bun din fire ai fost Iacove; şi pentru bunătatea năravurilor şi curăţia minţii, Fiu al Dumnezeiescului Dar numindu-te, te-ai arătat ucenic de aproape al lui Hristos.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Organ bine alcătuit cu dumnezeiască îndreptare, fiind Apostole Iacove, ai fost ales spre chemarea păgânilor, pe care aducându-i la cunoştinţa lui Hristos cu cuvintele şi cu faptele, pe toţi i-ai luminat să mărturisească adevărată Dumnezeirea lui Iisus, Mântuitorului sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea :
Cu credinţă prăznuim întru-tot cinstită ziua pomenirii tale, Iacove slăvite; nu ca fiu al lui Alfeu, ci ca pe un Apostol al lui Hristos cinstindu-te, şi ca pe un vestitor al negrăitei Lui întrupări. Pentru aceasta stând pururea înaintea Scaunului Stăpânului, împreună cu cei fără de trupuri, cu cetele Apostolilor şi ale mucenicilor, roagă-te cu dinadinsul să ne mântuiască Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie :
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară prealăudată; prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, fiind Soarele dreptăţii; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Iacove roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul 1.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Și acum..., al Născătoarei, Învierii :
Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te !, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin naşterea ta.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Apostolului de două ori, Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă, SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea credinţei...
Apostole sfinte Iacove, cel ce ai străbătut marginile pământului, învăţând popoarele cele întunecate să creadă în Treimea Cea de o Fiinţă, stând acum înaintea Scaunului lui Hristos, roagă-te cu osârdie pentru noi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta cea de peste an; ca să ne dăruiască iertare greşelilor, ca un Îndurat şi Iubitor de oameni. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeieştii firi părtaşi ne-am făcut prin tine, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară; că ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat; pentru aceea după vrednicie toţi cu bunăcredinţă te mărim.
După a două Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Ca un soare luminos ai fost trimis de Hristos să luminezi tot pământul Apostole sfinte Iacove. Deci, cu rugăciunile tale cele dumnezeieşti străluceşte-ne şi pe noi, cu dumnezeiasca lumină cea neînserată, pe toţi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nădejde neruşinată eşti celor ce nădăjduiesc la tine, una care ai născut mai presus de fire cu trup, pe Hristos Dumnezeul nostru. Pe care roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dea lumii curăţire de păcate, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii.
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 4, al Apostolului pe 6, şi al Cuviosului pe 4.
CANONUL Apostolului
Facerea lui Teofan.
Cântarea a l-a, glasul el 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Mână dă-mi de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos Iacove, mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău, străluceşte-mi şi lumină inimii mele, cu rugăciunile tale.
Cu repejunile dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit ca din raiul desfătării, şi ai adăpat cu adevărat faţa pământului, cu curgerile bunei-credinţe înţelepte.
Cu preasfinţită ceata ucenicilor lui Hristos te-ai unit Iacove, plinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.
A Născătoarei :
Pe tine preasfântă Fecioară ! Domnul, Cel ce a întins Cerul, şi a întemeiat pământul, Cer pământesc nouă te-a arătat, Cel ce a ieşit din tine cu trup.
Alt CANON al Cuviosului
Cântarea l-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe călăraşii lui Faraon..
Curăţindu-ţi-se sufletul Andronice cu bunătăţile cele alese, şi înfierbântându-te cu focul dumnezeieştii dragoste, te-ai lepădat de înfierbântările trupului; că aveai totdeauna dumnezeiasca rouă de sus, care te răcorea.
Plecându-te poruncii; Stăpânului, ca odinioară Patriarhul Avraam, ai lăsat moşia ta, şi n-ai băgat seamă, de rude, de femeie; te-ai depărtat şi de avuţie Părinte, şi în pustie singur ai locuit, Fericite.
Slavă...,
Porunca Domnului ai împlinit, vânzându-ţi tot şi împărţind săracilor; pentru aceasta ai aflat mărgăritarul cel de mult preţ, şi luându-l te-ai îmbogăţit cu mari bogăţii prin izvorârea mirurilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Se zideşte voind în pântecele tău Ziditorul lui Adam; şi Cel ce poartă toate în palmă, se poartă în braţele tale Născătoare de Dumnezeu; o Taină înfricoşată ! Că Prunc S-a arătat Domnul tuturor veacurilor.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum Tu...
Luând vederat Darul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întuneric, ca un luceafăr de dimineaţă Cuvioase Părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui celui înţelegător.
Piciorul tău a stătut arătat întru îndreptare, Fericite, lângă Împăratul cel bun şi drept, săltând, foarte bucurându-se, şi umblând pe cărarea cerească.
Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, care a făcut toate cu dumnezeiasca putere, cel mai adevărat Învăţător de taine, l-ai avut Iacove, îndreptându-te pe tine la cunoştinţa cea adevărată.
A Născătoarei :
Marie nădejdea tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat pentru noi, scapă-ne de feluri de ispite şi de nevoi Preacurată.
Alt Canon,
Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...
Izgonitu-s-a Adam din Edem, prin sfatul Evei; iară tu ascultând de soţia ta înţelepte, ai câştigat raiul, bucurându-te împreună cu dânsa totdeauna fericite Andronice.
Cuvântul, cel ce tainic şi înţelepţeşte rânduieşte toate şi care îndreptează pe oameni către mântuire, mută pe cei doriţi de la pământ către Cer, arătându-ne nouă cale dreaptă prin doi copii ai voştri.
Slavă...,
Nebăgând în seamă dragostea cea pieritoare şi stricăcioasă şi lăsându-o celor de pe pământ, v-aţi legat cu dragostea Duhului, fericiţilor; pentru aceea acum locuiţi în locaşurile drepţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cea mai aleasă decât Heruvimii şi Serafimii, ceea ce a născut pe Dumnezeu netâlcuit, şi blestemul cel omenesc l-a mutat în binecuvântare, să se cinstească totdeauna cu laude; că aceasta este nădejdea noastră.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat, şi între ucenici preacinstit, şi cu Apostolii împreună locuitor, Iacov, lumii bogăţie de tămăduiri izvorăşte, şi apără de primejdii, pe cei ce-l laudă. Pentru aceasta cu un glas strigăm către dânsul : Mântuieşte pe toţi cu rugăciunile tale Apostole !
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Înţelepciunea cu adevărat învăţătoare având, care te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea elinească nebună a fi o ai arătat de Dumnezeu insuflate, şi păgânilor luminător dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul bunei-credinţe îndreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta izbăviţi fiind prin tine de înşelăciune, după vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeu grăitorule Iacove; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea,
Jugul Domnului cel uşor din tot sufletul pe umeri luând, Lui ai urmat de Dumnezeu purtătorule Andronice, şi valurile lumeşti înfruntând în pustietăţi ai alergat, Fericite, unde călătoria pustniciei fără prihană o ai săvârşit Părinte, apropiindu-te de Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca ceea ce eşti locaş Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat fărădelegii şi batjocură dracilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapta bună, Curată ceea ce eşti de lumină primitoare; goneşte-mi negura patimilor, şi împărtăşirii celei de sus şi luminii celei neînserate, mă învredniceşte cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Hristos este puterea mea...
Însuşi Domnul, Cel ce este unul sfânt, te-a unit cu cinstită ceata ucenicilor pe tine, Fericite, văzând mai înainte curată şi luminată viaţa ta.
De minunile Dumnezeiescului Duh fiind plin, de Dumnezeu vestitorule, faci minuni, vindecând bolile şi dezlegând pe oameni din amăgirea duhurilor necurate.
Dumnezeiasca strălucire, care s-a vărsat în inima ta, Fericite, luminată a lucrat-o Dumnezeu, şi primitoare de darurile cele mai presus de minte a făcut-o.
A Născătoarei :
Prin dumnezeiască naşterea ta, Fecioară preacurată, cetele îngereşti şi adunările omeneşti s-au împreunat; că pe începătorul păcii Hristos şi Mântuitorul tuturor, L-ai născut.
Alt Canon
Irmos : Auzit-am Doamne...
Sudorile ostenelilor tale, cele ce au curs de pe trupul tău, preasfinţite Andronice, s-au prefăcut întru mirosul mirului.
Ca un finic cu ramurile înalte Părinte, ai înflorit în pustietăţi, şi cu durerile ostenelilor tale ai făcut rod plăcut lui Dumnezeu.
Slavă...,
Cu curgerile lacrimilor ai rourat pământul pustiului, şi cu ostenelile pustniciei ai arătat sufletul tău roditor.
Și acum..., a Născătoarei :
Nedeşertând Domnul sânurile părinteşti, S-a sălăşluit în preacurat pântecele tău Fecioară, şi toată lumea a înnoit-o.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea...
Cu Soarele cel înţelegător, Fericite, împreună-vorbitor ai fost, luându-ți de acolo razele; de la Acela care după fiinţă El este întâi, iară al doilea după Dar te-ai făcut tu, Mărite.
Minte preacurată şi luminată având, şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat L-ai văzut; pe Cel necuprins cu mintea.
Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta Apostole, toată proorocia şi toată punerea de lege, Fericite; că pe Cel ce mai înainte acele dedemult l-a însemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.
A Născătoarei :
Iată Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şi Domnul; pe Care cu chip negrăit Curată L-ai născut, rămânând după naştere Fecioară nestricată.
Alt Canon,
Irmos : Mânecând strigăm...
Să lăudăm toţi credincioşii cu cântări pe Andronic, şi să mărim pe Atanasia soţia lui.
N-ai dat nicidecum, precum este scris, ochilor tăi somn, nici genelor tale dormitare, Părinte Andronice.
Slavă...,
Preamăritu-te-a Domnul pe tine cu miruri, Fericite, primind ostenelile tale ca o jertfă cu adevărat bineprimită.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Unul din Treime minunat L-ai născut Fecioară, şi cu lapte ai hrănit, pe Cel ce hrăneşte firea omenească.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Picioarele tale sunt frumoase, că pace fără răutate bine au vestit; pacea care este mai presus de fire şi care covârşeşte mintea, Mucenice al Domnului preacinstite.
A cunoaşte taina şi a propovădui înfricoşată întruparea lui Dumnezeu, te-ai învrednicit, Iacove, împrumutând razele cele mai întâi lucrătoare de la însuşi Cel Preaînalt preafericite.
Biserică lui Dumnezeu însufleţită te-ai arătat, capiştile dracilor ai pierdut, şi Biserici ai zidit cu puterea şi cu Darul lui Hristos, cel ce eşti dumnezeiască podoaba Apostolilor.
A Născătoarei :
Ceea ce stăpâneşti peste toate făpturile ca una ce ai născut pe Dumnezeu cel Preabun, rănile greşelilor mele vindecă-le Preacurată, milostiv făcând pe Cel ce S-a născut din tine.
Alt Canon,
Irmos : Haină luminoasă da-mi mie...
Nicidecum slăbiciunea firii n-a stricat voirea care o ai avut, o Cuvioasă ! către nevoinţele ostenelilor.
Schimbându-ţi haina, ţi-ai ascuns firea cea adevărată; pentru aceasta fără de îndoire ai săvârşit calea mântuirii.
Slavă...,
Cunoscutu-ţi-ai soţul mergând pe cale, cu care ai şi mers împreună negrăind nimic către dânsul.
Și acum..., a Născătoarei :
Glasul graiurilor lui Gavriil aducem acum ţie Fecioară : Bucură-te strigând ! Domnul este cu tine.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe cea întru rugăciuni...
Ca pe un luceafăr, ce luminează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şi de Dumnezeu grăitorul Iacov, cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.
ICOS.
Pe cel ce s-a învăţat din Cer cunoştinţa Cuvântului, şi luminat a propovăduit pe pământ Evanghelia, pe marele Iacov Apostolul cel după mai înainte alegere, pe fiul lui Alfeu te rog, trimite-mi Har Hristoase Iisuse, să laud pe acela ce ai umplut de Dumnezeiescul Duh, pe înţeleptul tău ucenic; pe care l-ai dăruit propovăduitor la toate marginile, şi rugător către Tine bineprimit; că se roagă pururea pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu.
Stih : Crucea Iacov ridicându-o cu multă dulceaţă,
Se face vrednic Mântuitorule de eterna viaţă.
Acesta era fratele lui Matei Evanghelistul, ce fusese mai înainte vameş, şi era fiu al lui Alfeu; care mergând la propovăduirea Evangheliei, arzându-se de râvnă dumnezeiască, a stricat toate capiştile idolilor, tămăduind bolile, şi gonind duhuri necurate; pentru care lucru şi mulţimea limbilor, l-a numit sămânţă dumnezeiască. Acesta umblând multă parte a lumii, şi vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos şi patima i-a râvnit şi moartea; că s-a răstignit pe Cruce, şi aşa şi-a dat Duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Andronic, şi Atanasia soţia lui.
Stih : Împreună vieţuitoare Andronic pe Atanasia are,
Şi în lume prin nevoinţe, şi în ceruri petrecătoare.
Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrător de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune şi bogat; şi a luat luişi pe Atanasia, femeie curată şi iubitoare de Dumnezeu; iar bogăţia lor o împărţea în trei părţi; o parte la săraci, alta la împodobirea Bisericilor, şi a treia la trebuinţa casei lor. Au născut ei un fiu şi o fiică, iar după naşterea acelor doi fii, n-au mai avut a se cunoaşte trupeşte, ci amândoi se nevoiau pururea în curăţie, la rugăciune, şi a face bine săracilor, şi a căuta pe bolnavi. Trăind aşa doisprezece ani împreună, fiind fiii lor la o vârstă care putea să dea bucurie părinţilor, într-o zi îmbolnăvindu-se amândoi au murit. Deci Andronic, nu se arăta mâhnit de acea întâmplare, ci încă a strigat, fericitul acel glas al lui Iov, zicând : Gol am ieşit din pântecele Maicii mele, gol mă voi şi duce : Domnul a dat, Domnul a luat, Iar femeia lui Atanasia avea jale nemângâiată, zdrobindu-se cu atâtea plânsuri, încât de mâhnirea cea mare atâta a slăbit încât era să moară; pentru că zicea : Să mor şi eu cu fii mei. La îngroparea fiilor lor s-au adunat toţi cetăţenii şi însuşi Patriarhul cu tot clerul, şi-i îngropară în biserica Sfântului Iulian. Iar după îngropare nu voia Atanasia să meargă la casa sa, ci şedea lângă mormântul fiilor săi plângând. La miezul nopţii însă i s-a arătat ei Sfântul Mucenic Iulian, în chip de călugăr, zicându-i : Pentru ce nu laşi pe cei ce sunt aicea să se odihnească, o femeie ? Iară ea a zis : Nu te mânia pe mine Domnule; sunt mâhnită, pentru că doi fii am avut, şi pe aceştia astăzi i-am îngropat împreună. Iar el i-a zis : Dar de ce plângi pentru dânşii ? Că în ce chip caută firea omenească mâncare, şi nu se poate a nu-i da, aşa şi copiii cu cereştile bunătăţi se hrănesc de la Hristos, pe care îl roagă zicând : Dreptule judecător, dacă ne-ai lipsit de cele pământeşti, nu ne lipsi de cele cereşti. Iar ea auzind acestea s-a umilit, şi şi-a schimbat mâhnirea în bucurie; că zicea : Dacă fiii mei vieţuiesc în Cer, apoi de ce plâng eu ? Şi s-a întors să mai vorbească cu cel ce i se arătase şi nu l-a mai văzut; l-a căutat prin toată biserica, şi n-a aflat pe nimenea. Atunci Atanasia a cunoscut că vedenie a văzut, şi s-a spăimântat; şi mergând a spus bărbatului ceea ce a văzut, şi s-au mângâiat amândoi. Iar nu după multă vreme, a zis Atanasia către Andronic : Lasă-mă la o mănăstire, ca să-mi plâng păcatele, şi el primind cuvântul cu bucurie, fiindcă dorea şi el, au împărţit cea mai multă parte din avuţia lor la săraci, şi au iertat robii ce erau cumpăraţi, iar cealaltă avuţie a lor o au dat socrului său ca să facă bolniţă de săraci şi gazdă străinilor, şi luându-şi puţină avere, cât să le fie pe cale, au ieşit noaptea din cetate numai amândoi singuri. Iar fericita Atanasia întorcându-se, a văzut de departe casa sa, şi căutând spre Cer a zis : Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam şi Sarrei : Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta, şi vino la pământul care voi arăta ţie, caută şi spre noi, şi ne du întru frica ta. Iată pentru numele tău, am lăsat casa noastră, ca să nu ne închizi nouă uşile Împărăţiei tale. Şi plângând amândoi, au mers în calea lor, şi ajungând la Ierusalim, s-au închinat sfintelor locuri, şi vorbind cu mulţi părinţi, au luat binecuvântare de la dânşii. Şi auzind de Părintele Daniil, au mers la dânsul, şi i s-au închinat lui; acesta vorbind cu dânşii cuvânt de mântuire, mult i-a folosit, şi scriindu-le o carte i-a binecuvântat şi i-a trimis la mănăstirea Tavenisiotului. Deci mergând acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta sa soţie Atanasia în mănăstirea de femei. Iar el întorcându-se la Părintele Daniil, a primit îngerescul chip, şi a petrecut fericitul lângă acest Părinte doisprezece ani, nevoindu-se. După aceasta a rugat pe Părintele să-l lase pe el la Ierusalim să se închine sfintelor locuri; iar Părintele Daniil făcând rugăciune i-a dat voie. Şi mergând Părintele Andronic în părţile Egiptului, a şezut să se odihnească puţin sub un copac, şi iată după rânduiala lui Dumnezeu a văzut pe fericita Atanasia femeia sa, care mergea în chip bărbătesc, şi s-au închinat unul altuia. Deci a cunoscut Atanasia pe bărbatul său, iar el nu o a cunoscut pe ea. Căci cum era cu putinţă să o cunoască, că faţa ei se veştejise de înfrânare, şi era neagră ca un arap; către aceasta încă şi rânduiala sa schimbându-şi, era îmbrăcată bărbăteşte, şi a întrebat pe Andronic, zicând : Oare nu eşti tu ucenicul Părintelui Daniil, cel ce se numeşte Andronic ? Iară el a zis : Eu sunt şi iarăşi l-a întrebat : Unde mergi Avvo Andronice ? Răspuns-a Andronic : Mă duc la sfintele locuri să mă închin; dar tu unde mergi, şi cum îţi este numele ? Iară ea a zis; Mă duc şi eu la sfintele locuri, şi numele îmi este Atanasie, pentru că aşa îşi schimbase numele. Şi a zis Andronic : Să mergem dar împreună. Iar Atanasie a zis : De voieşti să mergi cu mine, să pui pază gurii tale, ca în tăcere să călătorim. Iar el a zis : Bine, să fie aşa precum voieşti. Grăit-a Atanasie : Să mergem dar, şi rugăciunile Sfântului tău Stareţ să călătorească cu noi. Şi ajungând la sfânta cetate şi închinându-se la sfintele locuri, s-au întors cu tăcere la Alexandria. Şi a zis Atanasie către Părintele Andronic : Voieşti Părinte să petrecem amândoi într-o chilie ? Răspuns-a Andronic : Să petrecem însă mai întâi voi întreba pe Stareţul dacă ne va porunci nouă ca împreună să petrecem. Şi a zis Atanasie : Mergi şi întreabă, iar eu te voi aştepta pe tine în schitul ce se cheamă Optsprezecinicul; şi de-ţi va porunci Părintele să vii la mine, precum am umblat cu tăcere, aşa cu tăcere şi în chilie să petrecem. Iară de nu vei putea să petreci cu tăcere, să nu vii la mine; că măcar şi Părintele de ar porunci, nu voi să vieţuiesc acolo unde nu ar fi tăcere. Şi mergând Andronic la Avva Daniil, i-a spus de împreună călătorul său Atanasie. Şi a zis Daniil lui Andronic : Mergând să iubeşti tăcerea, şi să petreci cu Atanasie de vreme ce eşti călugăr desăvârşit. Deci a luat Andronic pe Atanasie, şi l-a dus în chilia sa, şi au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tăcere alţi doisprezece ani; şi n-a cunoscut Andronic că Atanasie este soţia lui; pentru că aceea se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să nu fie cunoscută de bărbatul său. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânşii şi-i învăţa. Odinioară fiind la dânşii, şi mult grăindu-le de folosul sufletului, se întorcea; şi mai înainte de a sosi la chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i : Părinte Daniil Părintele Atanasie se duce către Domnul. Şi întorcându-se Stareţul, l-a aflat într-o mare fierbinţeală; şi a început Atanasie a plânge. Şi Stareţul i-a zis : Se cade să te bucuri, că mergi să întâmpini pe Hristos iar nu să plângi. Răspuns-a, Atanasie : Nu plâng pentru mine ci pentru Părintele Andronic; ci să faci dragoste Părinte, după îngroparea mea vei afla o scrisoare sub căpătâi meu, ci citindu-o, să o dai Părintelui Andronic. Şi făcând rugăciune, s-a împărtăşit Atanasie cu dumnezeieştile taine, şi s-a dus către Domnul. Şi au venit fraţii să îngroape trupul lui, şi aflară că era femeie cu firea. Iar Avva Daniil a aflat sub căpătâiul ei scrisoarea, şi citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, că femeia lui era, şi toţi au lăudat pe Dumnezeu. Şi s-a auzit aceasta în toate Lavrele, şi trimiţând Avva Daniil a chemat pe toţi părinţii cei din Egipt, şi cei din pustiul cel mai dinlăuntru, şi s-au adunat toate Lavrele, şi îngropară cu cinste Sfântul trup al fericitei Atanasia, mărind pe Dumnezeul cel ce i-a dat o asemenea răbdare. Iar după îngroparea ei, au petrecut Stareţul cu Andronic până la a şaptea zi, şi în ziua a şaptea făcând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca să ia pe Andronic în chilia sa; iar Andronic îl ruga zicând : Lasă-mă aicea Părinte, ca şi eu să mă îngrop cu doamna mea Atanasia Şi lăsându-l Stareţul, s-a dus; şi încă ne-sosind el până la chilie l-a ajuns un călugăr, zicându-i : Părintele Andronic se duce către Domnul. Şi a trimis Stareţul în urma părinţilor celor ce plecase, zicând : Întoarceţi-vă cu mine la Părintele Andronic; iar ei întorcându-se l-au aflat încă viu, şi s-a binecuvântat de la dânsul. Iară sfârşindu-se cu pace Părintele Andronic s-a îngropat cu fericita Atanasia, lăudând pe Dumnezeul cel minunat întru sfinţii săi, căruia se cuvine mărirea, în vecii vecilor, Amin.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Poplia.
Stih : Mântuindu-se Poplia de înşelăciunea lumească.
Zboară ca o pasăre la împărăţia cerească.
Aceasta trăia pe vremea păgânului Iulian, măritată fiind mai înainte şi născând roadă vrednică lui Dumnezeu, pe preotul Ioan, care a fost purtător de grijă de orânduiala Bisericii, şi pururea fugea de vrednicia Episcopiei, pentru multa lui smerenie. Deci mergând atunci Iulian la Antiohia, având multă mândrie drăcească, şi silind pe toţi să creadă în draci, această cinstită bătrână, începu a cânta în faţa împăratului cu nişte fecioare : Idolii păgânilor argint și aur, lucruri de mâini omeneşti. Pentru aceasta târându-o, o bătură tare peste obraz, atâta cât se roşi şi pământul de sângele ei, dar nu a fost omorâtă, până la întoarcerea Paravatului. Acela însă junghiindu-se, nu s-a mai întors, iar ea trăind un an după aceea, cu pace s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Petru.
Stih : La înălţimea faptelor bune ridicându-se dumnezeiescul Petru;
Lepădând ţărâna ajunge înălţimea Cerului.
Acest fericit ostaş a fost pe vremea împărăţiei lui Teofil; şi fiindcă era încuviinţat şi la frumuseţe şi la stat, şi la virtutea trupului, a fost încins de împăratul, mare spătar. Apoi călcând şi lepădând toate lucrurile lumeşti, merse la viaţa călugărească, la o mânăstire ce se cheamă Dafnes, şi-şi puse numele Petru, în loc de Leon. Apoi se duse la Olimp, după aceea la sfintele locuri, apoi la Laodichia şi la Attalia, suferind toate ostenelile călătoriei. Deci înţelegându-se înălţimea vieţii şi a faptelor sale celor bune, l-a plecat împăratul Vasilie Machedon, de a mers la mânăstirea Sfântului Foca : Întru care nevoindu-se foarte după Dumnezeu, cu pace şi-a dat Duhul.
Tot în această zi, pomenirea dreptului Avraam şi a nepotului său Lot.
Stih : Care casă este a lui Avraam celui săvârşit.
A căruia sânul celorlalţi, era casă precum lui Lazăr.
Cerul a fost nou Sigor lui Lot;
La care ajungând a fugit de viaţă ca de foc.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii în Babilon...
Cu vărsarea de lumină cea fără materie fiind luminat Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a necunoştinţei; pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine, cel ce ai luminat mulţimea păgânilor cu strălucirile şi cu razele Duhului, sămânţă dumnezeiască te-au numit, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu înţelepciune de Dumnezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea lumii, strigând Iacove ca un gânditor de Dumnezeu : Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Mai sfântă eşti decât sfinţii, Fecioară Maică, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu; pe care lăudându-L neîncetat strigăm : Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreieşti...
Pe cel ce se lăuda odinioară peste măsură, ca va cuprinde lumea, pe începătorul răutăţii, ca pe o pasăre l-ai surpat, împlătoşându-te cu puterea Duhului, şi cu toată întrarmarea Crucii.
Purtând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Domnului cu tot sufletul, şi ai câştigat mărirea Lui cea dumnezeiască ca un plinitor al poruncilor Lui, Andronice.
Slavă...,
Darul mirurilor arată îndrăzneala ta Părinte cea către Domnul; că urmezi vărsării apelor, ce se varsă totdeauna spre mântuirea credincioşilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca să îndumnezeiască firea mea, Cel cu totul desăvârşit se face Prunc negrăit; și din tine Curată se naşte Cel ce a făcut toate cu cuvântul, cuprinzându-le şi întărindu-le.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Învăţându-te cu adevărat cereştile taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toată lumea, propovăduind cu mare glas Cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând Apostole cu negrăit Dar, şi strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fericit eşti Apostole, învrednicit fiind a toată fericirea, ca cel ce eşti împreună-vorbitor, şi împreună-locuitor cu Stăpânul, şi cu moştenirea cea desăvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit, şi împreună cu Cuvântul te veseleşti glăsuind, şi cântând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stai, fericite Iacove, pentru lume rugător prea-ales către Mântuitorul, cerând de sus pace bogată bisericilor, şi iertare de greşeli celor ce te laudă pe tine cu credinţă; cere mântuire sufletelor celor ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Tu solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dumnezeu, una ceea ce eşti cu totul lăudată; care ai născut pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu cel mântuitor; pe Cel ce ne-a dezlegat de blestemul cel dedemult, şi a dăruit binecuvântare celor ce strigă cu credinţă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Pe Împăratul ceresc...
Cu curgerile lacrimilor adăpând ţarina sufletului tău, ai secerat bogată răsplătire, de a face minuni.
Fiindu-mi sufletul rănit de păcate, mă rog să-l tămăduieşti cu doctoria ta cea dumnezeiască, slugă credincioasă a Domnului.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Preasfânta Treime, Cea mai presus de toată stăpânirea, credincioşii să o lăudăm cu bunăcredinţă, pe Ceea ce toate le-a făcut, din ce n-a fost.
Și acum..., a Născătoarei :
Daniil te-a văzut pe tine mai înainte munte Fecioară, din care fără de mână S-a tăiat Piatra, care a sfărâmat capiştile idolilor.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau dedemult întru întuneric şi în umbra necunoştinţei, trăgându-i la lumina cea neapusă a unuia născut Fiului, Celui ce S-a întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost, Fericite, şi slugă fierbinte; pe Care Îl mărim.
Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din Cer, Fericite, şi cu limbă de foc insuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe nişte spini înţelepciunea lumească cea fără de Dumnezeu; strălucind cu strălucite razele propovăduirii lui Hristos, ai alungat negura necredinţei de Dumnezeu fericite.
Înfrumuseţat fiind cu podoaba Stăpânului cea neasemănată, de Dumnezeu înţelepţite, şi înfrumuseţat cu strălucire, luminezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Iacove, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului Ziditorului şi Dumnezeu, unde sunt cetele Apostolilor, preafericite.
A Născătoarei :
Ca ceea ce fără ispită bărbătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul, rămânând fără stricăciune, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Emanuil, Cel ce este Dumnezeu şi Om. Pe acesta îndoit în fire ştiindu-L, pe tine te mărim.
Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Mutatu-te-ai cu bucurie dintru aceste vremelnice către cele de sus, şi sălăşluindu-te dimpreună cu sfinţii părinţi ai noştri, adu-ţi aminte Părinte de cei ce te cinstesc pe tine totdeauna.
Izvorăşti Darul cel nedeşertat al mirurilor, şi tuturor celor ce aleargă Ia tine cu credinţă, le dai tămăduire bolilor, Părinte Andronice.
Slavă...,
Primeşte-mi lauda, o însoţire a cuvioşilor ! Şi-mi dă răsplătire rugăciunea ta cea către Dumnezeu, izbăvindu-mă de greşeli.
Și acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău l-a însemnat odinioară cuptorul, care n-a ars pe cei trei tineri, Fecioară Curată; primind şi tu fără de ardere Focul Dumnezeirii.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Ca un tăinuitor şi Apostol, slugă prea-aleasă lui Hristos unuia Stăpânului, Iacove de Dumnezeu vestitorule, pe Acesta roagă-L să dea conducătorilor noștri biruinţă, şi curăţire de păcate, întru-tot lăudate, celor ce săvârşesc preasfântă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Fecioară, Proorocii, mai înainte te-au numit năstrapă şi toiag, tăbliţă, munte netăiat şi sicriu, masă şi sfeşnic poleit cu aur; iară noi te lăudăm după vrednicie de Dumnezeu Născătoare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Strălucit-ai Apostole luminos ca Soarele, cu razele Duhului, şi toată lumea ai luminat, Fericite, cu cunoştinţa de Dumnezeu, şi ai gonit negura mulţimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca propovăduire, Iacove preaînţelepte; pentru aceasta astăzi prăznuim a ta prealuminată şi vrednică de minune pomenire, şi cu bună cucernicie te mărim.
Tunat-ai preaînţelepte în lume învăţăturile cele sfinte şi de mântuire, şi toată făptura o ai curăţit de înşelăciunea idolească, de Dumnezeu înţelepţite; şi ai luminat popoarele, cu strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu; capiştile idoleşti le-ai stricat cu Darul; şi Biserici ai ridicat întru mărirea lui Dumnezeu.
La înălţimea cunoştinţei de Dumnezeu şezând Iacove, ai primit Darul Duhului, Care S-a arătat ţie în chip de foc şi cu limbă de foc ai ars tina relei-credinţe a mulţimii dumnezeilor; pentru aceasta te lăudăm ca pe un Apostol şi de Dumnezeu grăitor, săvârşind astăzi sfântă pomenirea ta.
Glasul al 2-lea.
Lăsând cele pământeşti ai urmat lui Hristos şi însemnându-te cu suflarea Sfântului Duh, ai fost trimis de Dânsul către neamurile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Apostole Iacove; şi sfârşind nevoinţele dumnezeieştii tale patimi şi muncile cele de multe feluri, ţi-ai dat sufletul lui Hristos. Pe Acela roagă-L preafericite, să dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul 1 :
Pe Focul cel gânditor, care luminează minţile şi arde păcatele, primindu-L înlăuntrul inimii, Apostolul lui Hristos şi ucenicul, străluceşte cu adevărat întru neluminatele inimi ale neamurilor, cu tainice raze ale învăţăturilor; dar şi arde basmele rău-credincioşilor, cele ca surcelele; căci astfel de lucrare are focul Duhului. O minune străină şi înfricoşată ! Limba cea de lut, firea cea de tină, trupul cel de ţărână, au primit cunoştinţa cea gânditoare şi nematerialnică. Ci o tainicule al celor negrăite, şi al privirilor cereşti, Iacove prealăudate ! Roagă-te să se strălucească şi sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un Îndurat.
DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE.
Ecteniile şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ZECEA
ZIUA A ZECEA
Sfinţii Mucenici, Evlampie şi Evlampia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Răsărit-a credincioşilor luminat pomenirea ta, mai strălucită decât soarele, luminând lumea cu luminări dumnezeieşti, Evlampie fericite; gonind negura patimilor şi întunericul dracilor. Pentru aceea te fericim şi peste an te cinstim, ca pe un luminător a toată lumea, ca pe un înfocat rugător.
Cu unghii de fier zgâriindu-te, cu făclii arzându-te, şi în temniţă închizându-te, pe lemn spânzurându-te, şi mâncare fiarelor dându-te, Fericite, nemişcat ti s-a păzit gândul cu Darul cel dumnezeiesc, şi te-ai împodobit cu cununa biruinţei Evlampie. Pentru aceasta cu bucurie cinstim pomenirea ta.
Pe mult-meşteşugăreţul cel ce a rănit pe Eva, şi o a izgonit din rai, tu fiind rănită de dragostea Iui Hristos, Împăratului tuturor, Evlampio, l-ai rănit, răbdând cu tărie rana trupului, şi toată munca; pentru aceea cu împărtăşirea cea mai bună ai nimerit dumnezeiasca îndumnezeire, rugându-te pentru toţi cei ce cu credinţă te laudă.
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul;
Unirea numelui amestecându-se cu iubirea de fraţi, şi curăţia unindu-se cu nepăsarea de dureri, au păzit întreagă tăria cea bună a gândului; că unde este Dumnezeu cel dorit, toată lumea se defăimează. O minune ! Şarpele s-a omorât, şi cel ce a grăit nedreptate către înălţime, s-a surpat de fraţii pământeni Mucenici, de Evlampie înţeleptul şi de Evlampia ! Acestora cu cântări bine-alcătuite să strigăm : Voi care bine aţi săvârşit călătoria întru Hristos, cereţi lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te căruţă neapusă a Soarelui, cea cu chipul de soare, ceea ce ai strălucit pe Soarele cel necuprins cu mintea ! Bucură-te minte, care străluceşti luminări dumnezeieşti, şi cu lumina cea de fulger luminezi marginile pământului. Ceea ce cu adevărat arunci raze de aur, cea preafrumoasă şi cu totul fără prihană, care ai strălucit credincioşilor lumina cea neînserată.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Sparge zapisul strămoşului Adam cel din veac, împungându-Ți-se coasta Multmilostive; şi firea oamenilor cea lepădată se sfinţeşte cu picăturile sângelui Tău, strigând : Slavă milostivirii Tale, slavă dumnezeieştii Tale răstigniri, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfinţilor, glasul al 4-lea.
Cu lumina Treimii strălucindu-se însoţirea cea de buni fraţi, a surpat cruzimea tiranilor. Pentru aceea călcând văpaia, şi dănţuind, cântau : Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ? Şi uitându-se spre mărirea cea dumnezeiască, s-au învrednicit veşnicei fericiri, rugându-se pururea lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind clătinat de năvălirile dracilor, şi împins în prăpastia pierzării, milostiveşte-te Stăpână, şi mă întăreşte pe piatra bunătăţilor; risipeşte sfaturile vrăjmaşilor, şi mă învredniceşte a face poruncile lui Iisus, Fiului tău şi Dumnezeului nostru; ca să aflu iertare în ziua judecăţii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Maică neispitită de bărbat cu totul fără prihană, te-ai arătat lui Dumnezeu, Celui ce a primit Crucea şi cinstitele patimi şi dureri; Care a pătimit de bunăvoie, ca să mântuiască pe oameni, care cu Darul a încetat patimile. Pentru aceea roagă-te să mă mântuiesc cu rugăciunile tale, Maică Fecioară Stăpână cea mai cinstită decât îngerii.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al Octoihului; şi al sfinţilor pe 4.
CANONUL Mucenicilor
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Fiind luminaţi cu razele cele prealuminate, ale Luminii celei cu trei străluciri, biruitorilor Mucenici, cereţi luminare, nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, cea pururea prăznuită.
Raze de soare străluceşte cinstita şi înfrumuseţată prăznuire a mucenicilor, şi pururea luminează tăinuit marginile pământului, cu puterea Duhului.
Slavă...,
Cu trup tânăr, tare ai biruit Mucenice, pe începătorul răutăţii cel vechi răbdând munci şi foc şi năpădiri de rele, fericite Evlampie.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind scăpaţi cu adevărat Fecioară Preacurată, de osânda cea strămoşească prin naşterea ta, cu glasuri de cântări te fericim pururea noi credincioşii, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Săvârşit-ai luptele cu tărie, răbdând munci şi chinuri amare, întărindu-te de faţă cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, mărite Evlampie.
Văzându-te pe tine Mucenice îmbrăcat cu mărirea cea luminată a mucenicilor, s-a dat pe sineşi cu totul la chinuri cinstita Evlampia, cugetând ca şi tine.
Slavă...,
Dorind pe Hristos Mucenice, toate pornirile tiranilor cele văzute, întru nimica le-ai socotit, Evlampie pătimitorule biruind cu credinţa pe cei pierzători.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce te cinstesc pururea, să se izbăvească de toată pornirea cea vicleană a potrivnicilor, şi de patimile cele pierzătoare de suflet.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Norii cei cumpliţi ai chinurilor cu tărie defăimându-i, pătimitorilor, prin Darul Mântuitorului aţi strălucit ca Soarele; şi fiind legaţi dimpreună dumnezeieşte cu dragoste frăţească, la osteneli asemenea prealuminat v-aţi slăvit. Drept aceea după sfârşit, aţi luat de la înălţime Dar fără de sfârşit, a tămădui bolile, voi fraţi împreună-pătimitori; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel smerit, fiind acum necârmuit, se îneacă în valurile supărărilor vieţii, lovit de viforul lor, arătându-se plin peste măsură de povara păcatelor, şi ameninţat a merge în fundul iadului; apucă înainte preasfântă mireasă a lui Dumnezeu, şi cu mila rugăciunilor tale dându-i linişte, aşază-l în limanul tău; că tu eşti liman sufletesc, tu scăpare de greutatea păcatelor, şi-mi suie sufletul meu către înălţime.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua văzând pe Mieluşelul, Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se văita lăcrimând, şi cu amar striga : Lumea se veseleşte luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat. Milostiveşte-Te, şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Astupat-ai gurile fiarelor celor sălbatice, cu chemările dumnezeieşti, înfrumuseţându-te cu mărire îngerească, şi împodobindu-te cu sfinţitele străluciri ale muceniciei.
Locuinţă însufleţită, locaş preasfinţit, te-a aflat pe tine Darul Duhului, înţelepte Mucenice Evlampie; cu care fiind întărit, ai surpat la pământ lăcaşurile idolilor.
Fost-a nemişcată, neîngrozită, nestrămutată de toate vicleniile muncilor celor cumplite Evlampia cea pururea pomenită, fiind întărită întru Hristos.
Slavă...,
Fiind împodobiţi cu sângiurile muceniciei, şi păzind între voi, fericiţilor, unirea cu credinţă frăţească, v-aţi lepădat de cugetele cele întunecoase ale tiranilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Pricepând de departe, foarte arătat Avacum, te-a numit pe tine Curată, munte umbrit cu bunătăţile; din care ni S-a arătat, Cel ce luminează sufletele noastre.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greşelilor.
Ca nişte zori preafrumoase ai lucit, şi ca o stea de zi cu adevărat, ca soarele cel prealuminat, luminând pe credincioşi dumnezeieşte, cu razele nevoinţelor, şi ale minunilor, Mucenice Evlampie.
Foarte mari dureri suferind, şi mulţimea necontenitelor rele, socotindu-le ca nişte dulci plăceri, Evlampie, bucurându-te, ai moştenit răsplătirile cele dumnezeieşti.
Slavă...,
Vărsând pâraie de sânge cinstită Muceniță, ai câştigat pârâul fericirii prealăudată, şi mărire neveştejită în veac, şi desfătarea cea dulce a raiului.
Și acum..., a Născătoarei :
Toate săbiile vrăjmaşului au lipsit de tot cu adevărat, Preacurată Fecioară fără prihană; că tu ai născut pe Dumnezeul tuturor, Cel ce cu Crucea a surpat trufia vrăjmaşului.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Întinzându-vă mucenicilor, chinuindu-vă cumplit şi aruncându-vă fiarelor, tăindu-vă mădularele şi aruncându-vă în foc materialnic, nu v-aţi lepădat de credinţa cea fără prihană.
Valurile muncilor, care se înălţau cu tărie, din poruncile muncitorilor, n-au putut să înece tăria gândului pătimitorilor; că se întăreau de mâna cea dumnezeiască.
Slavă...,
În curgerile sângiurilor, ce s-au vărsat din voi, aţi înecat pe vrăjmaşul Faraon, iară Biserica lui Hristos o aţi adăpat cu bunăcredinţă, înflorind întru credinţă nebiruiţilor Mucenici.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ploaia S-a deşertat în pântecele tău Dumnezeu, pentru nespusa îndurare, şi cu pârâul desfătării toate le-a adăpat Stăpână, şi lumea fiind stricată, a înnoit-o.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
CONDAC, glasul al 3-lea :
Podobie : Fecioara astăzi...
Pe vitejii Mucenici şi fraţi după trup, pe înţeleptul Evlampie şi pe Evlampia să-i cinstim; că aceştia meşteşugirile tiranilor le-au ruşinat, cu puterea Celui ce S-a răstignit; pentru aceasta s-au arătat mucenicilor mărire, împreună şi laudă.
ICOS
Pe însoţirea pătimitorilor, astăzi să o lăudăm credincioşilor, cu cântări sfinţite şi cu laude; că au surpat înşelăciunea idolilor, stingând focul mulţimii dumnezeilor. Au ruşinat pe draci şi de mânia tiranilor nu s-au spăimântat, neîngrozindu-se de sabie şi de foc, nici de pornirile fiarelor celor sălbatice; nevoindu-se bine, Evlampie cel lăudat dimpreună şi cu cinstita Evlampia, arătându-se fraţi împreună-pătimitori, mărirea mucenicilor şi lauda.
SINAXAR
În această lună în ziua a zecea, Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia.
Stih : Şi mai înainte apucând tăiere Evlampia.
Cu Evlampie cel tăiat se împărtăşeşte de cunună.
Tăiaţi au fost în a zecea zi Evlampie şi sora lui Evlampia.
Aceşti sfinţi Mucenici au fost pe vremea lui Maximian, domnind în Nicomidia Maxim. Pe atunci mai mulţi creştini ascunşi în munte, trimiseră pe Sfântul Evlampie la cetate ca să le cumpere pâine. Iar el mergând, s-a prins de slujitorii idoleşti; şi punându-l înaintea împăratului şi întrebându-l, se mărturisi pe sine că este creştin; şi intrând în capiştea idolilor, în loc să jertfească, el porunci idolului lui Aris să cadă, şi căzu de se sfărâmă. Pus fiind la muncă, veni Evlampia soră-sa la mijloc, şi i se ruga să facă rugăciune pentru dânsa, ca să mărturisească şi ea împreună cu dânsul. Deci băgându-i într-o căldare ce fierbea, şi rămânând nevătămaţi, crezură două sute de bărbaţi, şi li s-au tăiat capetele împreună cu dânşii.
Tot în această zi, Sfinţii două sute de Mucenici ce s-au tăiat cu Sfântul Evlampie.
Stih : Şi cincizecimea împătrită a bărbaţilor.
Ce s-au săvârşit prin sabie, o dumnezeiesc sfârşit !
Tot în această zi, Părintele nostru Vasian.
Stih : Vasian Iăsănd viaţa cea de jos.
Cu bucurie merge la treapta de sus.
Acest preacuvios Părintele nostru Vasian era de la răsărit, din Siria. Iar în zilele împăratului Marchian a venit în Constantinopol, şi atât a strălucit cu faptele şi cu minunile, cât împăratul a zidit o biserică întru numele lui, care se află şi până astăzi. Şi i s-a înmulţit numărul ucenicilor până la trei sute dintre care era şi Preacuvioasa Matrona. Deci, trăind aşa şi pe mulţi aducând lui Dumnezeu, şi tămăduind boli, şi fiind făcător de nespuse minuni, întru adânci bătrâneţe către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofil mărturisitorul.
Stih : Numirea cu faptele Teofil arătându-o.
S-a nevoit pentru dumnezeiasca bărbătească icoană.
Acest fericit Părintele nostru Teofil, a fost născut aproape de Tiberiupol din părinţi creştini, şi când a fost de trei ani, primind Sfântul Botez, îl luară părinţii şi merseră în muntele Selentiul, unde aflând pe Cuviosul Părintele nostru Ştefan, şi luând binecuvântare de la dânsul, se duseră la casa lor. Deci de atunci se nevoia copilul la învăţătura cărţii. Şi Dacă ajunse la treisprezece ani, se duse iarăşi la Preacuviosul Ştefan. Acesta văzându-l, îi zise : Pentru ce ai venit fiule la mine ? Iar copilul îi răspunse : M-ai chemat Părinte; şi eu lăsându-mi părinţii am venit aici. Şi iarăşi zise Cuviosul : Când te-am chemat fiule, şi ce ţi-am zis : Lucrând eu, zice, la ţarină, mi-ai zis : Fiule Teofile, te-ai depărtat de la Domnul, care zice : Ridică-ţi Crucea, şi urmează mie. Dintru aceste cuvinte rănindu-mă la inimă ţi-am venit pe urmă până la uşă; şi aflându-o încuiată, te-ai făcut nevăzut de la ochii mei, şi rămăsei singur; şi mi se pare Părinte sfinte, precum îţi cunosc vorba, să nu fi fost tu cel ce m-ai chemat; nu te întoarce dar de către robul tău, care cere mântuire. Iar Cuviosul Părinte mulţumind lui Dumnezeu, luă copilul la dânsul, crescându-l, şi deprinzându-l cu nevoinţa şi cu petrecerea vieţii călugăreşti. Apoi peste trei ani chemând Părintele pe Egumenul lavrei, a dat copilul pe mâna lui, şi luându-l la mânăstirea lui, îi tunseră părul. Iar părinţii lui nu părăseau căutându-l, şi nevoindu-se să afle pe cel ascuns; şi după câţiva ani, aflând cele despre copil, au mers la egumenul, cerând cu poftă să le arate pe fiul lor; iar egumenul întâi mâhnindu-se foarte de acest lucru, nicicum se plecă; dar dacă a văzut întristarea lor şi fără de voie l-a arătat. Văzându-l părinţii, în cinul ce se afla, pornindu-se spre plângere, amestecată cu bucurie, îmbrăţişându-l şi sărutându-l, ce nu zicea, şi ce nu făcea, cât era destul să pornească şi pe cele fără de suflet spre bucurie ? Atunci bucurându-se câteva zile cu fiul lor, şi cu adevărat cunoscând Darul ce era asupra lui, se adeveriră către egumenul cu jurământ, că întorcându-se acasă poftea să-şi aibă şi copilaşul cu dânşii; ca să facă o mănăstire cu cheltuiala lor, precum demult doreau; şi deoarece acum este vremea aceea, trebuia să se apuce de lucru. Apărându-se egumenul, găsiră cu cale să ia de la Dumnezeu răspunsul acestui lucru. Şi a făcut rugăciune şi post trei zile neîncetat, şi săvârşind rugăciunea : O minunate sunt lucrurile Tale, Doamne ! Se auzi un glas de sus în biserică, poruncind : Să sloboadă copilul. Pe care luându-l părinţii împreună şi cu oarecari fraţi din mănăstire, se întoarseră cu bucurie la casa lor. Deci făcându-se în scurtă vreme mânăstirea, se afla Sfântul Teofil petrecând într-însa sihăstreşte de câţiva ani. Iară fiara cea hulitoare Leon împăratul, luptătorul de icoane, făcu de veni Sfântul înaintea lui, şi mărturisind închinăciunea sfintelor icoane, porunci să-l bată cu vine de bou; apoi să-i lege strâns mâinile îndărăt, şi să-l ducă pe calea ce mergea la Niceea. Şi pe stâlpnicul Longin, să-l întindă cu faţa în sus pe pământ, şi să-i ardă pe cap icoanele ce s-au aflat. Iar Sfântul Teofil ajungând la Niceea, stătu înaintea judecăţii, şi nesuferind păgânul îndrăznirea şi mustrarea Sfântului porunci să-l întindă pe doi stâlpi cruciş, şi să-i rumpă carnea cu vine de bou uscate. Şi păgânul văzând că-i curgea sângele ca un izvor, de se roşia pământul, se sculă şi el de pe scaun, de bătea însuşi pe Sfântul peste obraz multe ceasuri. Deci după ce încetă a-l bate, porunci să-l încalţe cu încălţăminte de fier arsă, şi să alerge înaintea lui. Atunci Ipatul, umilindu-se de patimile Sfântului îi zise : Oare numai tu Teofile şi cu de ai tăi, vă aflaţi fără minte la închinăciunea icoanelor ? Iar Sfântul zise : Dacă vei vrea, ia să cercăm din Sfintele Scripturi despre întrebarea aceasta că te ştiu că bine le ştii. Şi de mă vei rămânea cu socoteala, voi părăsi închinăciunea icoanelor; iar de vei rămânea tu, vei voi să te închini lor ? Boierul zise : Fără îndoială, aşa să fie ! Atunci Sfântul făcându-şi voie bună, începu a se întreba pentru cinstea şi rânduiala sfintelor icoane. Şi rămânând Sfântul pe boier, acesta zise către el : Cinstite bătrânule, eu voi pune nevoinţă să plec pe împăratul, să urmeze la această cunoştinţă de voi putea. Iar tu du-te la chilia ta. Iar Sfântul se mâhni că nu-şi săvârşi calea muceniciei; însă având rănile îi părea bine. Şi întorcându-se la mânăstire, a dus mare bucurie fraţilor, şi prietenilor şi rudelor, şi tuturor câţi erau pe aproape. Deci trecând puţină vreme de la întoarcerea lui de la mărturisire la mânăstire, cunoscând fericitul mutarea sa cea după pământ spre ceruri, şi bine-tocmind lucrurile mânăstirii, şi învăţând şi binecuvântând pe toţi, s-a mutat către Domnul, pe care îl dorea; a căruia este mărirea în veci, Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iară pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Urmând cu Darul celor trei tineri, Mucenici ai Domnului, aţi călcat focul, răcorindu-vă cu focul Duhului cel fără de materie, şi cântând lui Hristos : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Strujindu-li-se trupul, se întărea dragostea cea către Ziditorul; că sfinţii cu toată plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-se, cântau cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Defăimându-ţi mişcările inimii cu dumnezeieştile suişuri, stai biruitorule pe Piatra cea neclintită şi nemişcată a vieţii, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe cei trei tineri nu i-a ars cuptorul, care însemnau mai înainte naşterea ta. Că Dumnezeiescul Foc nearzându-te, S-a sălăşluit întru tine, şi pe toţi i-a luminat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Foarte frumos te-ai arătat cu sufletul şi cu trupul, fiind împresurat cu chinurile gerului, Mucenice pătimitorule; şi nebiruindu-te nicidecum, cântai Stăpânului Hristos în veci.
Ritorisind dimpreună pe prea-îndumnezeitul Cuvânt, au defăimat dogma cea fără de Dumnezeu mucenicii lui Dumnezeu şi ai Împăratului tuturor, cei legaţi cu rudenia frăţească.
Jertfe şi dumnezeieşti arderi-de-tot, miei de bunăvoie jertfiţi, junghieri fără de prihană, prinos primit lui Dumnezeu v-aţi adus la masa cea cerească, purtătorilor de chinuri.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cunoscându-te stea limpede, cu chipul de lumină care luminezi cu razele tămăduirilor sufletele tuturor, biruitorule Evlampie, cu credinţa te lăudăm în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Fecioară neispitită de nuntă cu totul fără prihană ! Limanul celor înviforaţi de valuri. Bucură-te mireasa lui Dumnezeu ! Bucură-te curăţirea păcătoşilor ! Bucură-te ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea nu este...
Dorind a vedea mărirea Atotţiitorului şi frumuseţea Lui cea neasemănată, n-ai băgat în seamă necinstea vieţii, răbdând moarte de ocară, Mărite, care ţi-a adus mărirea cea dea pururea, Mucenice Evlampie.
Ca o lumină, ca un sfeşnic pururea luminos, te-ai arătat Evlampie celor din noaptea vieţii, şi gonind noaptea întunericului, ai risipit negura patimilor, cu lumina tămăduirilor, pătimitorule de Dumnezeu fericite.
Împodobindu-vă înşivă, cu frumoase podoabe vopsite din sângiurile voastre mucenicilor, staţi înaintea Domnului purtând cununi, şi cântând împreună cu îngerii : Sfânt, Sfânt, Sfântă eşti Treime, Ceea ce toate le lucrezi şi eşti Atotputernică.
Slavă...,
Aduceţi-vă aminte de noi cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea voastră, cea pururea cinstită şi sfinţită, plină de lumină şi de strălucire, biruitorilor Mucenici şi care ne închinăm cu credinţă moaştelor voastre, ferindu-ne pe toţi de toate supărările.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti locaş Luminii care a strălucit cu cuviinţă dumnezeiască din tine Curată şi fără prihană, luminează ochii sufletului meu, gonind întunericul necunoştintei, şi pierzând negura păcatului.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
După datorie cu cuviinţă să lăudăm pe gânditorii de cele cereşti, pe Evlampie şi pe Evlampia, pe sfinţiţii pătimitori, ca pe nişte fraţi Mucenici, şi să săvârşim cu cântări pomenirea lor cea prealuminată; că aceştia îmblânzesc pe Dumnezeu pentru lume.
A Născătoarei :
Cu picăturile milei tale, adapă sufletul meu cel topit de arsura păcatului. Şi luminează gândul meu cel întunecat de patimi, îndreptându-l arătat spre privirea cea nematerială a Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A UNSPREZECEA
ZIUA A UNSPREZECEA
Sfântul Apostol Filip, unul din cei şapte Diaconi; Şi Preacuviosul Părintele nostru Teofan mărturisitorul, Mitropolitul Niceei, făcătorul de cântări, şi scrisul. În prima Duminică după această dată sărbătorim Duminica sfinților Părinți de la Niceea
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, şi trei ale Cuviosului.
Stihirile Apostolului glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti...
Cel ales cu cei şapte Diaconi, ca unul ce erai plin de înţelepciune, şi de Dumnezeiescul Dar, ai fost pus fericite Filipe, a sluji la treburile sfinţilor, dimpreună cu Ştefan; şi văzând, că-l omoară pe acesta, ai alergat, Fericite, din dumnezeiască poruncă, să propovăduieşti la Samaria cuvântul lui Dumnezeu, şi să luminezi pe cei ce erau mai înainte în întuneric, pe care i-ai săvârşit fii zilei, prin Dumnezeiescul Duh, preaînţelepte.
Popoarele văzând dumnezeieştile minuni, care se săvârşeau prin mâna ta, vederea orbilor, îndreptarea slăbănogilor, gonirea duhurilor celor necurate, din aceia în care locuiau; se spăimântau Filipe, şi se grăbeau a veni către curăţia cea mântuitoare, arătându-se fără de veste din necredincioşi, credincioşi. Acestea auzindu-le dumnezeiasca ceată a Apostolilor, se veselea, că şi mulţimea Samariei s-a adus către Domnul.
Căruţă Cuvântului fiind tu grăitorule de Dumnezeu, şi văzând pe vrednicul de minune Condachie, puternicul Etiopiei şezând în căruţă, făcându-şi întrebările şi nedumirindu-se, l-ai ajuns; şi arătându-i lui descoperirea celor ce dorea, Fericite, l-ai plecat să ceară dumnezeiasca curăţire; care luându-o, te-a făcut pe tine, Dumnezeu, lucrătorul tuturor, propovăduitor dumnezeiesc a toată Etiopia, şi pârgă mucenicilor.
Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul acelaşi.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Organ de sineşi mişcat, prin suflările Sfântului Duh te-ai arătat; căci cu limba ta cea cu graiul de foc, ai tunat cele dumnezeieşti, şi ai ars neghina vrăjmaşilor, celor cu rea-credinţă, care nu se închinau chipului Domnului şi Dumnezeului nostru, şi celui a Preacuratei Maicii sale, închipuite cu vopsele materiale.
Ca un luminător preavederos luminezi toată lumea cea de sub soare, cu luminarea dogmelor tale; şi ca David mişcându-ți vioara, ai cântat cântări vrednice de laudă sfinţilor lui Hristos, şi le-ai trimis în tot pământul. Pentru aceea te-ai preamărit ca un vrednic sfinţite tăinuitorule Teofane.
Între tagmele preoţilor, între adunările sihaştrilor, în danţurile mucenicilor, tu te-ai ales a sta tare pentru Hristos până la sânge, împotriva judecătorului celui fărădelege, înfruntându-i nebunia; şi din porunca împăratului celui rău-credincios, te-a scris în frunte, ca într-un titlu însemnându-te, cu Darul lui Dumnezeu.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Mă spăimântez şi nu mă pricep ce voi face eu ticălosul, când mă va ajunge sfârşitul vieţii ? Atunci unde este alergarea cea fără de vreme ? Unde sunt vredniciile ? Unde este averea ? Unde este dezmierdarea ? Unde este mărirea lumească ? Unde este floarea tinereţelor firii ? Ci vino o suflete mai înainte de sfârşit, să cădem înaintea Născătoarei de Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine Mielule şi Păstorule, Dacă te-a văzut pe lemn se tânguia, şi ca o Maică zicea către Tine : Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-răbdătorule ? Cum Ți s-au pironit mâinile şi picioarele, Cuvinte de cei fără-de-lege ? Şi cum Ți-ai vărsat sângele Tău Stăpâne.
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea,
Apostole sfinte Filipe roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Teofane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 6; al Apostolului, pe 4, şi al Cuviosului pe 4.
CANONUL Apostolului
Facerea lui Iosif.
Cântarea a l-a, Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruință.
Luminându-te cu strălucirile cele prealuminate ale lui Hristos, după împărtăşirea dumnezeieştii înţelepciuni, lumină a doua te-ai arătat, mărite Filipe, luminând sfinţite pe credincioşi.
Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul, Cel mai presus de fiinţă, te pune pe tine înainte sfinţit ucenic, să scoţi înţelepte limbile de la întunericul cel fără sfinţenie.
Prin punerea mâinilor sfinţilor ucenici, te-ai ales împreună cu Ştefan şi cu ceilalţi sfinţi diaconi; ca unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu, preaînţelepte Filipe.
A Născătoarei :
Cel ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o pricină te-a avut pe tine întrupării Sale, Maica lui Dumnezeu Preacurată. Pentru aceasta după datorie credincioşii pe tine te fericim.
Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea 1-a :
Glas şi Irmos, acelaşi :
Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, Ierarhe al lui Hristos, Mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta cea sfântă şi luminată, Părinte Teofane.
Luminându-ţi-se sufletul cu luminări dumnezeieşti Teofane, cu focul înfrânării ai ars dulceţile patimilor, cântând adevărat : Să cântăm cântarea lui Hristos.
Slavă...,
Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume, şi aprinzându-te cu focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată materia eresurilor, înţelepte.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu razele cele prealuminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat, şi încetează tulburarea patimilor, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Fii luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, Fericite, ca un Cer înalt povestind mărirea Cuvântului.
Vestind sfinţite pe Hristos, care a răsărit din neamul Iudei, ai arătat, Fericite, prin lumina Darului, pe Cel ce mai înainte dedemult l-au vestit Moise şi Proorocii.
Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necunoştinţă, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet, şi să primească Darul cel de mântuire, Filipe de Dumnezeu insuflate.
A Născătoarei :
Sfeşnic de taină te-ai arătat Fecioară, purtând făclia, care cu bunătatea Sa cea nemărginită, luminează cu adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noaptea necunoştinței.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Revărsând preafericite, dumnezeieştile raze ale dogmelor, ai gonit toată negura eresului, cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă : Sfânt eşti Doamne.
Arătatu-te-ai plin de Dumnezeiescul Duh înţelepte, hrănind din-destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceaţa bunei-credinţe, prin cuvântul cel dătător de viaţă.
Slavă...,
În muntele dumnezeieştilor bunătăţi, suindu-te Ierarhe, şi intrând în nor, te-ai unit cu Dumnezeu, şi ai luat în lespezile cugetului legea Darului.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată acea scară care o a văzut odinioară Iacov întărită, pe care era întărit Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu cea curată, purtătoare de lumină feciorind.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL Cuviosului, glasul l.
Podobie : Ceata dumnezeiască...
Frumos este rodul buzelor tale Părinte, iar viaţa dulce ca fagurul de miere, s-a arătat acum, Fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile dracilor, şi s-au ruşinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine cel ce credinţa ai păzit.
ICOS.
Izbăveşte-mă de patimi pământeşti şi de toată robia vrăjmaşului celui cumplit, cu rugăciunile tale Teofane, ca să laud viaţa ta, cea întocmai cu îngerii, care pe pământ ai săvârşit, cu postul, cu curăţia, cu sihăstria, cu rugăciunea, cu privegherile, şi cu necazurile; că până la sfârşit n-ai încetat, Fericite, mustrând pe împăratul cel fărădelege. Pentru aceea ţi-a trimis Stăpânul din Cer cunună îndoită şi Dar necontenit a vindeca boli; căci credinţa ai păzit.
SEDEALNA, glasul al 8-lea,
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătându-te înfricoşat dracilor, ca un luminător luminezi pe cei din întuneric; tu care ai arătat pe Soarele Cel ce a răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile idolilor, ai ridicat Biserici întru mărirea Dumnezeului nostru, Fericite. Pentru aceea te cinstim şi cu credinţă prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, şi cu un glas strigăm ţie : Apostole Filipe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea.
Cu Darul Cuvântului îndulceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea pomenite, ai biruit pe tiranul, şi bine ai săvârşit călătoria credinţei, şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea după datorie cinstim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule Teofane. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel ce ţine lumea, și ai purtat în braţe, pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, dă-mi atunci ajutorul tău, prealăudată; că poţi câte voieşti.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara şi Maica lui Iisus, văzând pe Făcătorul pe lemn, suspina lăcrimând, şi cu amar se tânguia bătându-şi pieptul, şi cu durere de suflet strigând, grăia : Vai mie o Fiul meu ! Cum voi suferi pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea nedreaptă, eu care fără de sămânţă Te-am născut ? Ci grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd Fiule şi Dumnezeule, şi să încetez de plâns şi de durere, şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă patimile Tale.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Văzându-te Simon, că faci minuni şi semne mari, cu făţărie s-a botezat Filipe, şi nefugind de răutate, s-a dat pierzării.
Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Filipe, propovăduitorul lui Hristos, că faci multe puteri, cu veselie primeau lumina cunoştinţei.
Îngerul Domnului a zis către tine : Mergi Filipe să îndreptezi cărările cinstitului famen etiop; ca să cunoască calea întrupării Cuvântului.
Sfinţitul famen văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta Filipe, şi arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor dumnezeiesc.
A Născătoarei :
Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău întrupându-Se şi născându-Se din curate sângiurile tale, ceea ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.
Alt Canon,
Irmos același :
Curăţindu-te pe sine-ţi cu sihăstria preaînţelepte Părinte Teofane, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaş Duhului.
Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, preafericite, muceniceşte răbdând ai pătimit, veselindu-te în Domnul cu cuget curat.
Slavă...,
Strălucind cu faptele, Mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuţită lui Dumnezeu tăind măiestriile ereticilor, fiind întărit cu Dumnezeiescul Duh.
Și acum..., a Născătoarei :
Sfeşnicul cel prealuminat, masa cea dumnezeiască, locul Iui Dumnezeu, sicriul, toiagul cel ce a odrăslit în lume pe Hristos floarea, tu te-ai arătat Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșalelor.
Spăimântându-te de mânia celor fărădelege ai umblat prin mijlocul lupilor Filipe, ca un miel cu adevărat, prefăcându-i pe ei către buna-credință, cu Darul cuvântului, preafericite.
Spre junghiere S-a adus Emmanuil, ca un Miel, precum zice dumnezeiescul Isaia : Care neputând pricepe sfinţitul famen, se învăţa de la tine, Filipe.
Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem, pe tine dumnezeiască temelie a Bisericii, şi tuturor celor dintru întuneric, luminător Filipe.
A Născătoarei :
Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de supărări şi de nevoi, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu şi Domnul tuturor, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, Părinte preasfinţite, luminând prin învăţăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Ajutătorii celor cu rea-credinţă te răneau cu chinuri cumplite; şi ca cel ce ai fost vrednic de minune, cetele îngereşti te îmbrăţişau, ca pe un ierarh al lui Hristos şi dumnezeiesc Mucenic.
Slavă...,
Fost-ai Părinte povăţuitor luminat, celor rătăciţi, celor ce înoată, cârmuitor, întărire şi zid nebiruit, celor ce se clătinau, Părinte Teofane.
Și acum..., a Născătoarei :
Frumuseţea lui Iacov, care cu adevărat te-a iubit Dumnezeu, pe care te-a şi ales a Se sălăşlui întru tine, credincioşilor te-ai arătat laudă şi scăpare, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Umplându-te de apele Duhului, ai ieşit ca un râu din dumnezeiescul Eden, pornind cu valuri line peste plinirile pământului, şi udând inimile, cel ce eşti vrednic de laudă.
Deschizându-ţi gura, te-ai umplut ucenice de pricepere duhovnicească, şi deschizând gâtlejul vicleanului, ai scos mulţime nenumărată de cei înghiţiţi, şi i-ai mântuit.
Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu puterea Duhului, propovăduind tu Filipe pe Hristos, Cel ce S-a răstignit şi a chemat limbile.
A Născătoarei :
Afară de legile firii, a născut pe Hristos Ziditorul firii, şi mai presus de fire a rămas cu adevărat Fecioară nespurcată, preasfântă Maica Ta, Preabunule.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Fiind ca un soare, preafericite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lăudând patimile mucenicilor, chinurile, bătăile şi luptele cele minunate, Ierarhe al lui Hristos.
Lăudând curat pe Preacurata Stăpână, Teofane, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc adunările credincioşilor, şi inimile înţelepţilor.
Slavă...,
Scriindu-ţi-se înţelepte, faţa cea cinstită şi cucernică, cu slovele tiranilor, ai şters dogmele lor cele urâte de Dumnezeu şi fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu, Cel ce a întărit toate cu voia, şi le cuprinde Preacurată, se poartă în braţele tale prin cuprinderea trupului; care după Dumnezeiasca Fiinţă este necuprins.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, Ia limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
CONDACUL Apostolului, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Următor făcându-te Învăţătorului tău Apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la trebile sfinţilor săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
ICOS.
Auzind cuvintele lui Hristos, cele de mântuire şi făcătoare de viaţă, şi văzând lucrurile Lui cele minunate, printr-însele te-ai luminat cu lumina adevărului, şi cu bucurie crezând întru Dânsul, Fericite, cu osârdie ai propovăduit şi celorlalţi, strigând : Mântuirea oamenilor S-a arătat; Soarele dreptăţii a răsărit. Drept aceea la mulţi te-ai făcut sfeşnic luminător şi lumină celor dintru întuneric; spre cunoştinţă şi spre dumnezeiască credinţa Lui, înţelepte. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei şapte diaconi.
Stih : A trebuinţelor ce ai slujit pe pământ,
Plata Filipe în ceruri ai primit.
Filip slujitorul primi.
Plata în a unsprezecea zi.
Acesta era din Cezareea Palestinei, şi luându-şi femeie, a făcut patru fete Proorociţe. De acesta pomeneşte dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. Se făcu şi diacon de către Apostoli la trebile sfinţilor, împreună cu Ştefan şi cu ceilalţi. Acesta a luminat Samaria, şi a botezat pe Simon vrăjitorul, care se făţărnicea; şi răpindu-se de înger, află pe Etiopul cel scopit, pe care învăţându-l l-a botezat. După aceea aducându-se de înger, la cetatea Azot, o a luminat şi pe aceasta cu cuvântul său. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care făcând minuni şi zidind biserică, s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Zinaida şi Filonila surorile.
Stih : În pace prietenele păcii au adormit,
Filonila şi Zinaida, amândouă s-au odihnit
Zinaida cu Filonila cea cinstită,
În ziua a unsprezecea împreună s-au săvârşit
Acestea au fost de la Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel Apostolul, şi părăsindu-şi patria şi lepădându-se de averea lor, şi prefăcându-se că umblă cu meşteşugul doctoricesc, iar după adevăr plineau lucrul Apostolesc, au venit şi în cetatea Dimitriadei, şi intrând într-o peşteră, petreceau acolo viaţa lor; în care loc Zinaida tămăduind toate bolile, şi toate slăbiciunile, s-a dus către Domnul, iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri şi privegheri, cu rugăciunea făcea multe minuni. Şi cu slujba slujind firii, se duse din viaţa aceasta vremelnică.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor scrisul.
Stih : Teofan scrisul cu faţa pe pământ.
Cu numirea în Cer este scris murind.
Aceştia fiind din părinţi cucernici, care locuiau la Palestina, şi aveau grija iubirii de oaspeţi, prin sârguinţa părinţilor lor au învăţat toată filosofia cea sfântă, şi cea elinească, şi s-au călugărit; apoi s-au hirotonit preoţi. Pe atunci tulburându-se păgânul Teofil asupra icoanelor, şi oprindu-le de la închinăciune, s-au trimis aceşti preaînţelepţi de către cel ce era atunci patriarh Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat pentru pricina aceasta; înaintea căruia stând de faţă, şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, se închiseră în temniţă amândoi multă vreme. După aceea spurcatul chemând pe fericitul Teodor către dânsul din temniţă, şi bătându-l rău şi înfierându-i obrazul cu stihuri iambiceşti, îl trimise iarăşi la temniţă. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. După moartea păgânului Teofil, chemându-se de la închisoare de Mihail şi Teodora, binecredincioşii împăraţi, se făcu Mitropolit Bisericii din Niceea de Patriarhul Metodie, care a risipit eresul luptării icoanelor; şi ocârmuind biserica şi turma sa precum iubeşte Dumnezeu, trecu din viaţa aceasta.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor patriarhi ai Constantinopolului : Nectarie, Arsachie, şi Sisinie.
Stih : Nectarie, cuvinte acum nu după băsmuire,
Ci bea adevărată băutură din a ta desfătare.
Pe Hristos slăvindu-l Arsachie pe pământ,
Ducându-se la el cu mai multă slavă i s-a răsplătit.
A ridicat Duhul lui Sisinie nevătămat,
Căci la drăceştile meşteşugiţi nu s-a înduplecat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmo :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pusu-te-a pe tine Filipe, Cel mai presus decât toţi dumnezeii, ca pe un cal, să tulburi mările păgânilor, şi să zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i cânţi cu bună întocmire : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Făcându-te grăitor de cele de taină, şi descoperitor tainei celei ascunse mai înainte de toţi vecii, Filipe înţelepte, ai învăţat limbi şi popoare, şi le-ai curăţit de tainele cele spurcate.
Arătatu-te-ai mare Filipe, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace cinstitul tău trup; săvârşind semne minunate înţelepte, spre luminarea celor ce te fericesc cu bunăcredinţă.
A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare te numim Fecioară Marie, Preacurată mireasă a lui Dumnezeu, noi cei ce ne mântuim prin tine ziua şi noaptea, de supărările vrăjmaşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon oarecând...
Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispita de bătăi, izgoniri amare, şi răutăţi Ierarhe Teofane, cântând : Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Râurile cuvintelor tale celor de miere curgătoare Teofane, au umplut sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări, pe Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Săvârşindu-ţi călătoria ta Ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălţime, strigând împreună cu îngerii Teofane : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Întru tine s-a săvârşit taina cea mare Maică Fecioară; că sălăşluindu-Se în pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, ni S-a arătat nouă; Căruia veselindu-ne cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu cuvântul cel dumnezeiesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, Fericite, ai curăţit putrejunea cea rea a rătăcirii, şi ai întărit inimile a cinsti şi a slăvi pe Hristos în veci.
Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău, şi duhurile cele necurate, cu glas mare strigând, ieşeau din cei ce le aveau, neputând suferi Darul care era dat ţie, înţelepte.
Cei ce locuiau dedemult în Samaria, de la tine au primit lumina Darului, Filipe; văzându-te că săvârşeşti multe minuni cu puterea Duhului, Celui ce izvorăşte daruri.
A Născătoarei :
Sufletul meu cel clătit de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l Fecioară curată, ceea ce ai primit neclătindu-te, pe Cel ce toate le clăteşte cu Dumnezeiasca Lui vedere.
Alt Canon,
Irmos : Pentru legile pământeşti...
Purtând în adevăr legea părintească preafericite, ai scuipat porunca cea fără de minte a împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credinţă chipul Domnului, Care luând trup S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Mintea cea dumnezeiască, alăuta cea bine-întocmită a Preasfântului Duh, privighetoarea cu glas bun, vârful credincioşilor, stâlpul şi întărirea ortodoxiei, întărirea Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinţilor, te-ai arătat înţelepte Teofane, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Vas de mir al Preasfântului Duh te-ai arătat tu Părinte cu vărsarea învăţăturilor tale, şi cu bun miros pierzi toată stricăciunea înşelăciunii; şi cu cuvintele tale umpli de miros cinstita Biserică, strigând neîncetat cu cântări : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatute-ai Fecioară muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc odinioară strămoşul David, a scris mai înainte din care S-a tăiat Piatra cea din marginea unghiului Hristos, şi a sfărâmat toată puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebună, a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul, de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţa oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte, şi luând împărăţia lui Dumnezeu cea neclintită, pentru care ai învăţat pe oameni Filipe grăitorule de Dumnezeu, veseleşte-te şi dănţuieşte îndulcindu-te de dumnezeiasca luminare şi mângâiere.
Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare, ai alergat prin lume cu razele cele luminătoare, şi vestind învăţătura cea dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa, ai răposat, Fericite.
Crucea şi moartea, şi învierea Mântuitorului ai vestit celor de aproape şi celor dedeparte, şi ca un cer cu stele străluceşti cu lumini dumnezeieşti, Filipe Apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.
Pământul a acoperit trupul tău cel mult-chinuit, care varsă raze de tămăduiri; iar cerul a primit Sfântul tău Duh bucurându-se dimpreună cu Apostolii, cu care adu-ţi aminte înţelepte, de cei ce te laudă pe tine.
A Născătoarei :
Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea, strigând cu bucurie şi zicând : Bucură-te scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului ! Bucură-te cetatea lui Dumnezeu cea preadesfătată ! Bucură-te Curată, cununa Apostolilor cea foarte împodobită.
Alt Canon,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Neputându-te vedea ucigaşul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ţi-a înmulţit supărările; dar ai rămas neplecat, stând împotrivă către împăraţi cumpliţi, cu gând bărbătesc, şi plecându-i pe ei să se închine icoanei lui Hristos, Teofane.
După dreptate ai luat răsplătirile nevoinţelor tale, şi acum purtând cunună, te veseleşti în ceruri dimpreună cu îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor şi a Apostolilor, tabăra cea dumnezeiască a mucenicilor, şi unde este ceata patriarhilor; adu-ţi aminte şi de noi Părinte Teofane.
Slavă...,
Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce săvârşesc preacinstită ziua ta Ierarhe, izbăvindu-i de toată îngrozirea, de cumplita robie a potrivnicilor, şi de nevoile cele multe; păzindu-i şi ferindu-i de toată vătămarea, Părinte Teofane.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti ajutătoare credincioșilor noștri conducători, dă-le biruinţă la războaie asupra potrivnicilor, acoperindu-i, binecuvântată şi preamărită, neispitită de bărbat Maică Fecioară, de toată vătămarea vrăjmaşului; ca mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credință te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Făcându-şi călătoriile drepte şi întins, etiopul Candachiei în căruţă, şi citind cartea Isaiei nu se pricepea; pe acesta ajungându-l Filip, l-a învăţat prin Dumnezeiescul Duh descoperirea celor nepricepute, şi botezându-l, l-a trimis binevestitor Dumnezeirii lui Iisus în toată Etiopia.
Slavă..., a Preacuviosului :
Stând acum înaintea Scaunului lui Hristos Ierarhe, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi preacurata Fecioară, nu lipsi a te ruga, să dăruiască biruinţă asupra vrăjmaşilor purtătorilor de Cruce conducători, lumii pace, şi sufletească mântuire celor ce săvârşesc pomenirea ta, preaînţelepte Teofane, podoaba sihaştrilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Haina cea dintâi căpătată prin afundarea botezului, o am spurcat cu patimile, şi mă tem ticălosul când îmi aduc aminte de ceasul cel înfricoşat al judecăţii. Atunci Fecioară, care eşti cu totul fără prihană, stând înaintea Lui, izbăveşte-mă de înfricoşata certare.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei şi Otpustul.
DUMINICA SFINȚILOR PĂRINȚI DE LA NICEEA
DUMINICA SFINȚILOR PĂRINȚI DE LA NICEEA
VEZI : După 11 zile, ale acestei luni, în Duminica cea viitoare, săvârşim pomenirea sfinţilor Părinţi, celor ce s-au adunat în Niceea, a două oară, la al şaptelea a toată lumea Sinod; trei sute şaizeci şi cinci de sfinţi Părinţi; spre lepădarea, şi răsturnarea dogmelor celor fără de Dumnezeu, ale urătorilor de icoane, ale lui Copronim şi ale Episcopilor celor de o cugetare împreună cu dânsul, şi asupra nelegiuitului lor soboraş. Se cântă acest praznic în 11 zile, Dacă se va întâmpla Duminică. Iar slujba Sfântului de rând se lasă, şi se cântă când va socoti cel mai mare.
VEZI : Pentru slujba sfinţilor Părinţi, de se va întâmpla împreună cu a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, caută învăţătură pe larg, în sfârşitul slujbei acesteia, după liturghie
SÂMBĂTĂ SEARA
La Vecernia mică, cântăm Stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul Psalm, cetim : Fericit bărbatul... Catisma toată.
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile din Octoih, 3 ale Învierii, una a lui Anatolie şi 6 ale sfinţilor părinţi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Cinstitele sinoade ale părinţilor, după osebite vremi aşezându-le, întru una le-au adunat, cu una şi aceeaşi îndreptare, foarte bine Patriarhul Ghermano cel nou, scriind însuşi şi întărind dogmele acestora. Pe care şi rugători neadormiţi de mântuire către Domnul i-a arătat, şi turmei împreună păstori.
Scriptura legii a aşezat cinstită săptămână fiilor evreieşti, celor ce se întemeiau pe umbră şi slujeau ei; aceeaşi au făcut părinţii adunându-se la al şaptelea sinod, cu voinţa lui Dumnezeu, Celui ce în şase zile a făcut toate şi a şaptea zi o a binecuvântat; ca să se facă mai cinstit hotarul credinţei au pus.
Treimea care este pricina facerii lumii, puternic aţi arătat-o tuturor din făpturi, de trei ori fericiţilor părinţi; căci trei şi patru sinoade, aşezând prin cuvânt prea-tainic, şi apărători arătându-vă cuvântului dreptcredincios, şi patru fiind stihiile, şi Treimea aţi dovedit, Care a zidit acestea, şi a făcut lumea.
Destul era Proorocului Elisei, ca şi cu o plecare să insufle viaţă fiului celui ce zăcea, al celeia ce slujea; dar de şapte ori s-a întors şi s-a plecat peste dânsul, ca un mai înainte-văzător, închipuind mai înainte ale voastre sinoade; prin care omorârea Dumnezeiescului Cuvânt o aţi însufleţit, omorând pe Arie şi pe cei împreună lucrători cu dânsul.
Haina lui Hristos cea ruptă şi spartă de câinii cei lătrători, înţelepţeşte o aţi cusut, cinstiţi părinţi; căci n-aţi răbdat nicicum a vedea goliciunea Lui, ca şi Sem şi Iafet cea dedemult părintească; ci aţi umplut de ruşine pe ucigătorul de Părinte, pe Arie cel numit cu nume de nebunie, şi pe cei de un gând cu dânsul.
Pe macedonieni, pe nestorieni, pe evtihieni şi dioscorieni, pe apolinarieni, pe Sabelie Siberianul; pe lupii cei grei ce s-au arătat în piei de oi, i-aţi gonit departe de turma Mântuitorului, ca nişte adevăraţi păstori, lăsându-i preabine goi de piei, pe ei, de trei ori ticăloşii. Pentru aceasta pe voi vă fericim.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Pe trâmbiţele Duhului cele de taină, purtătorii de Dumnezeu părinţi, astăzi să-i lăudăm; pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o Fiinţă şi Dumnezeire; pe surpătorii lui Arie, şi pe apărătorii dreptcredincioşilor; pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., Dogmatica glasului.
IEŞIRE (vohod) Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
De la Facere Citire :
Cap. 14, vers. 14.
Auzind Avraam cum că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă trei sute optsprezece, şi au gonit în urma lor până la Dan. Şi au căzut asupra lor noaptea el şi slugile lui cu dânsul, şi i-au lovit pe dânşii, şi i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Şi au întors toată călărimea Sodomului, şi pe Lot feciorul fratelui său l-au întors, şi toată averea lui, şi femeile şi poporul. Şi a ieşit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor şi a împăraţilor care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Şi Melchisedec împăratul Salemului i-a adus pâine şi vin, şi era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat pe Avraam, şi a zis : Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu Cel Preaînalt, care a făcut Cerul şi pământul. Şi binecuvântat fie Dumnezeu Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi sub mâna ta.
De la a doua Lege, citire :
Cap. 1, Versul al 8-lea.
Zis-a Moisi către feciorii lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea feţei voastre pământul; intraţi şi moşteniţi ţara care s-a jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, să o dea lor, şi seminţiei lor după dânşii. Şi am zis vouă în vremea aceea zicând : Nu voi putea singur să vă port pe voi. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi iată sunteţi astăzi ca stelele Cerului cu mulţimea. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă adauge pe voi, ca să fiţi cu miile îndoiţi, şi să vă binecuvânteze după cum v-a făgăduit. Şi am luat dintre voi oameni înţelepţi, cunoscuţi şi pricepuţi, şi i-am pus să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, şi peste sute, şi peste cincizeci, şi peste zece, şi logofeţi judecătorilor voştri. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând : Socotiţi între fraţii voştri, şi judecaţi cu dreptul între om, şi între fratele lui, şi între nemernicul lui. Să nu vă uitaţi în faţă la judecată : Precum pe cel mic aşa şi pe cel mare să judeci, şi să nu te ruşinezi de faţa omului; că judecata a lui Dumnezeu este.
De la a doua Lege, citire :
Cap. 10, Versul al 14-lea.
Zis-a Moisi către feciorii lui Israil : Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, şi Cerul cerului, pământul şi toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinţii voştri mai mult a voit Domnul a-i iubi, şi a ales seminţia lor după dânşii, pe voi mai vârtos decât pe toate neamurile, precum se vede astăzi. Tăiaţi-vă dar împrejur învârtoşarea inimii voastre, şi cerbicea voastră să nu o mai învârtoşaţi; că Domnul Dumnezeul vostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor, şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare şi tare, şi înfricoşat, care nu caută la faţă, nici la dar; care face judecată nemernicului şi săracului şi văduvei, şi iubeşte pe cel nemernic şi-i dă lui pâine şi haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, şi Lui Unuia să-i slujeşti; de Dânsul să te lipeşti şi întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, şi Acela este Dumnezeul tău. Cel ce ţi-a făcut ţie aceste lucruri mari şi preamărite, care le-au văzut ochii tăi.
LA LITIE
Stihira hramului, Slavă..., a Părinţilor, glasul al 3-lea.
Aşezămintelor Apostoleşti osârduitori păzitori aţi fost sfinţi părinţi; că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi cu dreaptă-credință învăţând, hula lui Arie o aţi surpat sinodiceşte. Cu care împreună biruind şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului, aţi defăimat pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a căror amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră întru credinţă nespurcată să se păzească, rugămu-vă.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoarea tuturor, celor ce se roagă; spre tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te, Celui ce S-a născut din tine, pentru nevrednicii robii tăi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Învierii, ale glasului.
Slavă..., a Părinţilor, glasul al 4-lea :
Pomenirea cea de peste ani a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, ce s-au adunat din toată lumea, întru luminată cetatea Niceei, bine cinstindu-o astăzi adunarea binecredincioşilor, cu credinţă o prăznuim. Că aceştia cu bun creştinesc gând au surpat, învăţătura cea fără de Dumnezeu, a cumplitului Arie; şi de la Biserica sobornicească sinodiceşte l-au gonit. Aceştia luminat pe toţi au învăţat a mărturisi, pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă, şi împreună veşnic, şi mai înainte de veci; cuprinzând aceasta în simbolul credinţei cu osârdie şi cu bună creştinătate. Pentru aceasta şi noi urmând dumnezeieştilor lor dogme şi tare crezând, slujim Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Celui Preasfânt, întru o Dumnezeire a Treimii Celei de o Fiinţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem anghiră tare şi nemişcată, şi a ta folosinţă am dobândit, să nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor; bucuria şi Acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.
La binecuvântarea pâinilor. Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, şi al Părinţilor, o dată. Iar nefiind priveghere, Troparul Învierii, Slavă..., al Părinţilor, glasul al 8-lea.
Prea-proslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinţii noştri i-ai întemeiat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult-îndurate slavă Ție.
Și acum..., al Născătoarei :
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori. Slavă..., al Părinţilor, Și acum..., al Născătoarei Învierii.
După obişnuitele Stihiri, Sedelnele Octoihului, şi cealaltă slujbă a Învierii până la Canoane.
CANOANELE
Al Învierii cu Irmosul pe 4; al Crucii Învierii pe 2, şi Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi al sfinţilor Părinţi pe 6.
CANONUL Sfinţilor
Facerea lui Teofan Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...
Dă mie celui ce doresc acum a lăuda cu cântări al şaptelea sinod, adunarea a şapte daruri ale Mântuitorului Duh, care a înţelepţit pe acesta cu limbi de foc, şi toată limba cea vătămătoare şi hulitoare o a făcut să tacă.
Mai mare a fost din început numărul şapte; pentru că a toată zidirea lui Dumnezeu, după întâia închipuire, a fost încetare desăvârşit în ziua a şaptea; şi acum în sinodul cel cu şapte numărat, este încetarea tuturor eresurilor.
Slavă...,
Biruind pe Arie cel luptător cu Dumnezeu, ceata Părinţilor în Niceea, mai-nainte, cu toiagul păstoresc au îndreptat Biserica cu evlavioase dogme; şi acum tot în Niceea au fost apărători şi au umplut de ruşine pe luptătorii împotriva icoanelor.
Și acum..., a Născătoarei :
Aşa precum părinţii cu osârdie au învăţat, mărturisim cu credinţă, că pântecele binecuvântatei Fecioare, fără durere a născut cu trup pe Cel fără de trup; şi ne închinăm Lui, închipuind pe lemn chipul Lui şi cu dragoste Îl sărutăm.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...
Cum că nu se va clinti Biserica lui Hristos cea nemişcată, de la Dânsul în taină s-au învăţat dumnezeieştii mai marii păstori, care pe cei ce vreau să o clintească i-au lepădat de la cei binecredincioşi, ca pe nişte părţi ale lui antihrist.
Curăţeşte adunarea Părinţilor izvoarele cele tulburi şi tinoase, şi luând din izvoarele mântuirii, satură luminat pe poporul cel însetat al lui Hristos, de curgerile învăţăturilor.
Slavă...,
Asupra celor ce urăsc adevărul, asupra clevetirilor creştinătăţii, s-a adunat sinodul al şaptelea al iubitorilor de Hristos, întru luminată cetatea Niceei : ai căruia împăraţi Irina şi Constantin au fost apărători.
Și acum..., a Născătoarei :
Să se depărteze tot necredinciosul, care nu cinsteşte cinstita icoană a Născătoarei de Dumnezeu, şi nu mărturiseşte pe aceasta cum că a născut pe Hristos cu dumnezeiască bărbăţie; unul ca acesta în foc să se trimită, şi să ardă fără stingere.
CONDACUL şi ICOSUL Învierii
SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Luminători preastrăluciţi ai adevărului, aievea v-aţi arătat lumii, preafericiţilor părinţi de Dumnezeu grăitori; uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare, şi stingând încurcăturile cele în chipul văpăii ale celor rău-slăvitori. Pentru aceasta ca nişte ierarhi ai lui Hristos rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Degrab ne întâmpină pe noi Fecioară Maică curată, şi ne scapă de vrăjmaşii cei ce hulesc asupra ta, şi nu ţi se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; strică cu puterea ta pornirile lor. Ca să cunoască că tu una eşti Maică lui Dumnezeu, care mântuieşti prin rugăciunile tale adunările dreptcredincioşilor.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...
Cuvântul lui Dumnezeu având săgeată şi sabie, a junghiat pe toţi vrăjmaşii cu chipul Crucii; pe aceia care nu cinstesc întocmai închipuirile lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor părinţi cei de Dumnezeu văzători.
Precum prin înconjurare de şapte ori s-au surpat zidurile Ierihonului, aşa şapte sinoade au surpat toată adunarea celor ce s-au ridicat asupra Iui Dumnezeu; au surpat-o întru adânc, au surpat-o mai ales în adunarea a şaptea a trâmbițelor Duhului celor bine-glăsuitoare.
Slavă...,
Arătând luptă vitejească, şi cu dumnezeiasca râvnă fiind aprinsă adunarea părinţilor, ca şi Ilie au omorât pe popii cei de ruşine. Pentru aceasta cu îndrăzneală au dogmatisit, să ne închinăm cu dragoste icoanei lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Tu eşti nădejdea mea Preacurată, tu şi lauda mea; tu limanul şi îndreptarea mea; care pe Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Cel ce S-a întrupat fără împreunare, L-ai născut. Pentru aceasta cu puterea ta fiind întărit, fără îndoială mă închin icoanei tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
Cu preaînalt gând chibzuind sfinţii părinţi, anatemei au dat pe luptătorii de icoane, ca pe cei ce gândeau lucruri străine de dânşii; şi au poruncit a da precum se cuvine cinste icoanei lui Hristos.
Slavă...,
Acum este vreme de veselie, acum s-a arătat ziua mântuirii; să ne veselim dar, şi lui Hristos cu bucurie să-i strigăm : Pacea Ta dă-ne-o nouă, pentru rugăciunile părinţilor celor de la al şaptelea sinod, Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru milostivirea milei din Fecioară S-a născut Fiul lui Dumnezeu fără schimbare, purtând pe cel străin ca pe al Său, şi cuprins cu chipul aceluia se vede vrând, fiind necuprins după Fiinţă.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Să picure munţii dulceaţă şi bucurie, că mulţimea ereticilor s-a gonit, ceea ce vărsa venin amar cu lepădarea sfintelor icoane.
Slavă...,
Cerul şi pământul cu un glas să prăznuiască mărirea Fiicei lui Dumnezeu : Că se slăveşte, lepădând pe cei ce o micşorează pe ea.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiul Maicii, Cel ce a fost mai întâi al Tatălui fără de mamă, fără tată cu dumnezeiască cuviinţă S-a născut şi m-a înnoit pe mine cu naşterea Sa. Pentru aceasta pe ceea ce L-a născut, împreună cu Cel ce S-a născut închipuindu-o o sărut.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Chipul cel scris de mână...
Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit negrăit, din femeie S-a născut îndoit în fire; pe Care văzându-L nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci aceasta cu bună credinţă însemnându-o, o cinstim cu credinţă. Pentru aceasta ţinând Biserica credinţa cea adevărată, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.
ICOS.
Vrând întru-tot înduratul Dumnezeu, să ne ridice pe noi pururea spre pomenirea desăvârşită a în-omenirii Sale, această întemeiere a dat oamenilor, ca să închipuiască cu vopsele pe icoană Cinstitul Chip; ca văzând acestea înaintea ochilor, să credem cele ce prin cuvânt le-am auzit; înţelegând luminat fapta şi numele, chipul şi pătimirile sfinţilor bărbaţi, şi al lui Hristos, Cel ce dă cununi sfinţilor nevoitori şi mucenicilor; prin care acum mai luminat ţiind Biserica adevărata credinţă, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.
SINAXAR
Duminică după 11 zile ale acestei luni, facem pomenirea Sfinţilor şi fericiţilor Părinţi de la Niceea, care a doua oară s-au adunat în acest oraş în zilele iubitorilor de Hristos împăraţi Constantin şi Irina, asupra celor ce păgâneşte, şi fără învăţătură şi fără socoteală, Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor o făceau şi cleveteau cinstitele şi Sfintele Icoane.
Stih : Apărătorii tăi Cuvinte, cu armele cuvintelor sale.
Surpă pe vrăjmaşii cinstitelor icoane.
Sfântul şi a toată lumea al şaptelea sinod, s-a ţinut la Niceea, al doilea rând, în zilele împăratului Constantin şi a Irinei Maicii sale; în ale lui Adrian Papa Romei şi Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodorit al Antiohiei, şi Ilie al Ierusalimului. Erau sfinţii părinţi, ce se adunase acolo, trei sute şaizeci şi cinci; care s-au strâns asupra luptătorilor de icoane, şi au anatematisit cu scrisoare anume tot eresul, şi pe căpeteniile eresurilor, apoi pe toţi luptătorii de icoane; poruncind, şi întărind cu scrisoare, cum că cel ce nu se va închina sfintelor icoane, este străin de dreapta credinţă. Au dogmatisit, că cinstea icoanei se suie la chipul cel dintâi; şi cum că cel ce se închină şi cinsteşte icoana, Se închină şi cinsteşte pe însuşi cel ce este scris într-însa. Şi aşa rânduind şi întărind dreapta credinţă, s-au dus fiecare la scaunul său.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...
Biruiescu-se începătorii eresurilor, prin dogmele de Dumnezeu grăitorilor bărbaţi, care duc cinstea icoanelor drept la chipurile cele dintâi, precum zice marele Vasilie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Se împodobesc acum Bisericile, cu luminate icoane înfrumuseţându-se. Pentru aceasta lumea cântă în Biserici, Celui frumos cu podoaba mai mult decât toţi oamenii, cu cel ce cântă : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Lumină a răsărit, întunericul este departe, necredincioşii s-au gonit; pentru aceasta toate fiind pline de lumină, pe Dătătorul de lumină Hristos cu veselie Îl laudă şi zic : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Preasfânta Stăpână, care singură este nădejdea mântuirii tuturor, care mai presus de fire a născut pe Împăratul împăraţilor, Hristos, ţinându-L Prunc în braţe, este închinată împreună cu El în închipuire, precum au hotărât părinţii.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori muncitorii...
Lege prea-bine a aşezat adunarea părinţilor, cinstitorilor de Dumnezeu, Cuvioasă închinăciunea şi ridicarea sfintei icoanei Iui Hristos. Şi noi iubitorii de bună cinstire ca nişte fii bine-ascultători, săvârşim pomenirea lor de peste an, şi cu dragoste sărutăm icoana Iui Hristos.
De şapte ori cei înalţi cu mintea au plecat pe cei smeriţi, şi au tăiat pornirile iubitorilor de fapte bune, prin care îi cleveteau în dumnezeieştile lor fapte. Dar părinţii la al şaptelea sinod ce s-a adunat în Niceea, mândria acelora îndată au și smuls-o, mai mult de şapte ori.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Săgeţile tinerilor, celor ce gândesc ca pruncii, s-au făcut precum zice Psalmistul, bătrânilor gânditori, răni şi tăieturi; şi cu dumnezeiasca putere slăbesc limbi multe, ale celor ce grăiesc hule asupra înălţimii; şi fiecare cunoaşte un Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Duhul atoate pricinuitor, şi Unul.
Și acum..., a Născătoarei :
Ziditu-s-a din curat sângele tău, Ziditorul, Prunc de bunăvoie pentru milă, Cel ce te-a păzit după naştere pe tine toată Curată, şi a curăţit chipul cel spurcat. Pentru aceasta în icoană împreună cu tine se închipuie cu firea fiind Om, Dumnezeu fiind din fire.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta..
Cel ce eşti mare cu puterea şi cu sfatul, care toate împreună le ţii, Cel ce eşti necuprins Unule Dumnezeule preaputernice, atotstăpânitorule, Împărate a toate, întăreşte Biserica şi o păzeşte în dreapta credinţă; pentru rugăciunile preamăriţilor părinţi, care au ruşinat credinţa cea rea.
De mare cinste v-aţi învrednicit pe pământ Sfinţilor, de cele cereşti gânditori; că chipul lui Hristos cu dragoste i-aţi cinstit. Şi acum umbra şi Acoperământul trupului lepădând, față către față Îl vedeţi, de mai mare cinste învrednicindu-vă.
Slavă...,
Năvălirea a toată pornirea vrăjmaşilor, care o ai îngăduit, ca să ne pedepsim pentru păcate, şi îndrăznirea lor asupra noastră, însu-Ţi o zdrobeşte; şi poporului nostru care nădăjduiește în Tine, ajută-i atot Făcătorule; pentru rugăciunile cele cu îndrăzneală ale părinţilor, a căror săvârşim pomenirea.
Și acum..., a Născătoarei :
A înţelege taina minunatei naşterii tale, nicicum nu poate mintea omenească, şi nici mintea cea preaînaltă îngerească; că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu ştiindu-te, şi împreună cu Dânsul zugrăvindu-te, pe tine te mărim.
LUMINÂNDA Învierii
Slavă..., a Părinţilor.
Podobie : Cu Duhul stând...
Părinţilor cei de cele cereşti gânditori, care la al şaptelea sinod v-aţi adunat, aduceţi rugăciune cu dinadinsul Treimii, ca să ne izbăvim de tot eresul şi de judecata cea veşnică, şi să dobândim Împărăţia Cerurilor, noi cei ce lăudăm dumnezeiască adunarea voastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru rugăciunile Maicii Tale, preabunule Doamne, şi ale părinţilor ce s-au adunat la şapte sinoade, dă putere Bisericii şi credinţa o întăreşte; şi împărăţiei Cerului pe toţi îi arată părtaşi, când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.
LA LAUDE
Stihirile Învierii pe 4, şi ale sfinţilor Părinţi 3 pe 4, repeţind cea dintâi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh chibzuind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, simbolul Credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învaţă luminat Cuvântul este împreună fără început cu Cel ce L-a născut, şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând Apostoleştilor învăţături, cei preamăriţi şi cu totul fericiţi cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.
Stih : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci.
Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, prin cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus, prin dumnezeiască insuflare; ca nişte propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiţii evangheliceştilor dogme şi aşezămintelor creştineşti; de sus luând descoperirea lor, şi luminându-se au alcătuit credinţa cea de Dumnezeu învăţată.
Stih : Adunaţi-i Lui pe Cuvioşii Lui, pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
Toată măiestría cea păstorească adunând şi de mânia cea preadreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieştii păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la plinirea Bisericii cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuse spre moarte, şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slujitori prea-adevăraţi ai Lui Hristos, şi tăinuitori preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Ceata sfinţilor părinţi, de la marginile lumii adunându-se astăzi, o Fiinţă a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh a fi au învăţat şi o fire; şi taina cuvântării de Dumnezeu luminat o au dat Bisericii. Pe care Iăudându-i cu credinţă, îi fericim zicând : O dumnezeiască tabără ! De Dumnezeu grăitorilor ostaşi întrarmaţi ai oastei Domnului; stelele mult-luminoase ale tăriei celei înţelegătoare; stâlpii cei nesurpaţi ai Sionului celui de taină; florile raiului cele cu duhovnicească mireasmă; gurile Cuvântului Celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii ! Rugaţi-vă cu dinadinsul, pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Prea-binecuvântată eşti...
SLAVOSLOVIA (Doxologia) CEA MARE.
După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ectenia şi Ceas 1, şi Otpustul. Apoi obişnuita Ieşire în pridvor, Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei, Din învăţătura lui Studit, şi Otpustul cel mai de pe urmă. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al Părinţilor; Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii, şi al Părinţilor le zicem schimbându-le.
SE CUVINE A ŞTI
Că de se va întâmpla Duminica Sfinţilor Părinţi, în 14 zile, împreună cu Preacuvioasa Maica noastră Parascheva.
SÂMBĂTĂ SEARA
La Vecernia mică, punem Stihirile Învierii pe 4, Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii, apoi ale sfintei, Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei; Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. Apoi; Acum slobozeşte... şi după Tatăl nostru..., troparul Învierii, şi al Părinţilor, Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei Învierii. Ectenia mică şi Otpustul.
La Vecernia mare după obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem trei Stihiri ale Învierii, patru ale Părinţilor, şi trei ale sfintei. Slavă..., a Părinţilor, Și acum..., Dogmatica glasului. Vohod, Prochimenul zilei, şi citirile Părinţilor şi ale Sfintei.
La Litie, Stihira Părinţilor, glas 3, şi samoglasnicile sfintei. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Părinţilor. Și acum..., a Născătoarei.
La binecuvântarea pâinilor, troparul : Născătoare de Dumnezeu... odată, al părinţilor şi al sfintei.
La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul..., troparele Învierii şi al Părinţilor. Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei. După obişnuitele Stihiri, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, şi Psalmii aleşi cu Mărimurile sfintei, şi Sedelnele sfintei toate, câte odată. Slavă..., cea după Polieleu, Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele şi Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii Învierea lui Hristos văzând... Psalm 50. Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4. al Părinţilor pe 6, şi al sfintei pe 4. Catavasie : Deschide-voi gura mea.. După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul sfintei şi SEDEALNA Părinţilor. Slavă..., a sfintei. Și acum..., a Născătoarei. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Părinţilor. După a 9 Cântare, LUMINÂNDA Învierii şi a Părinţilor. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei.
La Laude trei Stihiri ale Învierii două ale Părinţilor şi trei ale sfintei. Slavă..., cântăm a Părinţilor, Și acum..., Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare. După sfinte Dumnezeule..., numai troparul Învierii. Ecteniile şi Otpustul. La Liturghie, Fericirile Învierii pe 4, ale Părinţilor, Cântarea a 3, pe 4, şi ale sfintei, Cântarea a 6, pe 4. După Vohod, troparul Învierii al Părinţilor, şi al sfintei. Condacul Învierii şi al Părinţilor, Slavă..., al sfintei, Și acum..., : Ceea ce eşti folositoare... Apostolul Duminicii al Părinţilor şi al sfintei; asemenea şi Evangheliile. Chinonicul Duminicii şi al părinţilor.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic. Şi Preacuviosul Părintele nostru Cosma,
Făcătorul de cântări, Episcopul de Maiuma, Aghiopolitul.
VEZI : Slujba Sfântului Cosma din 14 ale acestei luni s-a mutat aici în 12, ca în Mineiul slavonesc; fiindcă în 14 zile, se prăznuieşte în România Preacuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stilurile 6. Trei ale Mucenicilor, şi ale Cuviosului.
Stihirile Mucenicilor glasul 1
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Aceşti trei sfinţi Mucenici slujind pururea cu un cuget Dumnezeirii Celei întreit Sfinte, au răbdat îngrozirile tiranilor şi rănile muncilor, întărindu-se cu credinţa; Prov, şi Tarah şi Andronic cel împreună-pătimitor, şi au luat cununi de biruinţă.
Fiind îmbrăcaţi cu Hristos şi purtând Crucea ca o armă în mâinile voastre sfinţilor, cu tărie aţi surpat semeţia vrăjmaşilor, şi aţi luat de la Dumnezeu daruri pentru biruinţă măriţilor; Aceluia vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Arzându-vă de dragostea lui Hristos, măriţilor purtători de chinuri, v-aţi arătat nebiruiţi; nici sabia, nici cuptorul, nici mânia tiranilor, nici durerile chinurilor, nici moartea nu v-au îngrozit pe voi; şi săvârşind lupta pătimirii după vrednicie, aţi luat cununi.
Alte Stihiri ale Preacuviosului, Glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu razele Duhului strălucindu-se mintea, te-ai făcut purtător de lumină, vrednicule de minune, luminând pe toate cu frumuseţea cuvintelor tale, şi învăţând să laude minunile Mântuitorului, care cu dumnezeiască stăpânire le-a făcut, şi patimile care de voie a suferit pentru noi, ca un Iubitor de oameni.
Străluceşte-te Biserică ! Şi cu înaltă propovăduire cheamă pe fiii tăi să se bucure împreună; căci vioara Duhului, alăuta cea îndumnezeită, cheamă tainic pe toţi la ospăţ, punând înainte cuvântările şi cântările sale cele de miere curgătoare şi de Dumnezeu grăitoare, Cosma dumnezeiescul şi slăvitul.
Trâmbiţă te-ai făcut Cuvioase, cântând patimile şi minunile lui Hristos cele mântuitoare, şi Adormirea preacuratei Sale Maici; pe toţi veselind Cosma cu cuvintele tale cele bine întocmite şi îndulcitoare. Pentru aceasta toţi după datorie te cinstim, cântând pe lăudata, dumnezeiasca şi sfinţita ta mutare.
Slavă..., glasul al 4-les, a lui Anatolie.
Ostaşi Iui Hristos făcându-vă, aţi lăsat frumuseţile cele de pe pământ, şi luând Crucea pe umeri, aţi mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; şi nu v-aţi lepădat de El înaintea împăraţilor şi a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu darurile cele de biruinţă; căci fiind îndrăzneţi cu sufletul, luminat aţi venit împreună în cămara de mire cea mare. Prove, mărirea mucenicilor, Tarahe, pierzătorule al dracilor, şi Andronice biruinţa credincioşilor; având îndrăzneală, rugaţi-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni şi a luat din tine amestecarea noastră şi o a îndumnezeit arătat; nu mă trece cu vederea acum Preacurată, pe mine cel necăjit ci mă miluieşte degrab, şi din toată vrăjmăşia, şi vătămarea celui viclean mă miluieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata pe Hristos omorându-Se şi omorând pe vicleanul, se văita cu amar către Cel ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se spăimânta strigând : Fiul meu preaiubite ! Nu uita pe roaba ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce eşti dragostea sufletului meu.
Stihoavna din Octoih. Slavă..., glasul 1 a lui Andrei Ierusalimneanul.
Adunarea cea de trei odrasle, cei întocmai la număr cu Sfânta Treime, arătându-se de la răsărit, ca nişte stele luminoase, cheamă lumea către sfinţita prăznuire : Prov şi Tarah, dimpreună cu înţeleptul Andronic; căci trupurile lor le-au dat fiarelor, şi cu sângiurile lor roşind pământul, dănţuiesc împreună cu îngerii în ceruri purtând cununi. Cereţi pentru noi de la Iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne dăruiască iertare greşelilor, şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Dăruieşte-mi prefacere vieţii Fecioară, scoţându-mă din năravurile cele pătimaşe, către nepătimitoarea Dumnezeire; dându-mi neîncetat nespusă îngăduinţă şi apropiere; spre a-mi uda sufletul cu plângeri de bucurie.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Dacă a văzut Fecioara cea fără prihană, pe Mieluşelul său spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga : Preadulcele meu Fiu ! Ce vedere nouă şi minunată este aceasta ? Cum Tu Cel ce Ții toate cu mâna, Te-ai pironit cu trupul pe lemn ?
Tropar, glasul al 5-lea.
De isprăvile sfinţilor Mucenici puterile îngereşti prea s-au minunat; că fiind în trup muritor, pe vrăjmaşul cel fără de trup cu puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Şi acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea :
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Cosma, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6; şi ale sfinţilor două, pe 8.
CANONUL mucenicilor.
A lui Iosif
Cântarea l-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe fugătorul Israil mergătorul cel pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Fiind împodobiţi cu daruri muceniceşti mucenicilor stați cu dragoste înaintea Iui Hristos, Dătătorului de cununi în ceruri, luminându-vă cu lumina făcliei celei în trei lumini, şi luminaţi cu credinţa, pe toţi care vă fericesc.
Care în vremea de goană pentru buna credinţă v-aţi arătat, gonind toată înşelăciunea celor de rea credinţă, cu vitejeşti pătimiri nebiruiţilor Mucenici; ca nişte ostaşi buni, ca nişte sprijinitori ai Bisericii, şi întăriri ai adevărului.
Cu gând înţelegător risipind preaînţelepţilor, viforul cel viclean, şi marea relei credinţe cea sălbăticită, prin liniştea Duhului, aţi ajuns către limanurile cele cereşti, veselindu-vă.
Sufletele voastre, mucenicilor, se bucură în ceruri dimpreună cu sufletele mucenicilor, cu adevărat Prove, Andronice şi Tarahe fericite; că aţi trecut valurile muceniciei, bărbăteşte lăudându-vă cu biruinţe dumnezeieşti.
A Născătoarei :
Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, vrând S-a sălăşluit în pântece de Fecioară, şi S-a făcut trup neschimbat; şi pătimind de bunăvoie, a pregătit cete de Mucenici dumnezeieşti, să pătimească pentru credinţă.
Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea a l-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Adâncul mării Roşie...
Ca un dumnezeiesc, ca un purtător de lumină ai strălucit tuturor, Fericite, cu luminile strălucitelor şi preaînţeleptelor tale cuvinte. Din care cere Cosma, ca să se lumineze toţi cu rugăciunile tale.
Făcutu-te-ai trâmbiţă de Dumnezeu grăitoare a Treimii Celei prea-îndumnezeite, propovăduind tuturor cinstitele şi mântuitoarele dogme, şi veselind sufletele dreptmăritorilor preacinstite.
Slavă...,
Nicicum n-ai dat ochilor tăi somn, Fericite, până ce cu adevărat ai ajuns luminat, la vârful dorinţelor; de unde Părinte ai luat Darul adevăratei cugetări.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară şi după naştere ai rămas; căci ai născut pe însuşi Făcătorul tuturor şi Dumnezeu; arătându-Se nouă cu neobişnuit şi străin chip, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Doamne Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Împotrivindu-te tare gonaciului, Tarahe, şi strivire obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat fălcile leilor celor înţelegători, şi te-ai făcut biruitor cu puterea Duhului.
Cu mare vitejie ai suferit munci, pe spate şi pe pântece Mucenice Prove, întinzându-te şi arzându-ţi-se pieptul cu frigări, şi lovindu-ţi-se gura cea grăitoare de Dumnezeu.
Spânzurându-te ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronice, arderea focului şi dezrădăcinarea dinţilor, şi tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.
Ca nişte stele întreit luminătoare cu strălucirile cele înţelegătoare, aţi gonit întunericul înşelăciunii a multor dumnezei, purtătorilor de chinuri Mucenici cei văzători de lumină.
A Născătoarei :
Ca pe o frumoasă, ca pe o bună, ca pe o aleasă curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel ce a înfiinţat toate, şi Cel mai presus de fiinţă, voind S-a sălăşluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Pe umeri ridicând înţelepte Crucea Domnului tău, strigai : Şi eu m-am răstignit lumii; pironindu-ți trupul cu frica Lui.
Ca un râu al desfătării, reverşi tuturor cinstitele pâraie, adăpând pururea Cuvioase, minţile şi sufletele celor ce te laudă pe tine.
Slavă...,
Carul Iui Dumnezeu umbrind asupra ta preaînţelepte, te-a arătat nouă alt dumnezeiesc gură de aur, prin cuvinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Chiar şi cu adevărat pe tine te cinstim credincioşii Născătoare de Dumnezeu; căci tu cea fără prihană, ai născut pe Dumnezeu care S-a făcut trup.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea şi întărirea.
CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Împodobit fiind cu fapte bune Cosma de Dumnezeu insuflate, Bisericii Iui Hristos ai fost înfrumuseţare; cu cântări împodobindu-o, Fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele luptătorului, cei ce-ţi strigăm ţie : Bucură-te Părinte de trei ori fericite.
SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Vitejeşte întrarmându-se cu credinţa cea tare a Sfintei Treimi, Andronic, Prov, şi preaînţeleptul Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulţi dumnezei, şi au legat popoarele cu dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea luând răsplătirile cele de biruinţă, se veselesc dimpreună cu cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credinţă să strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., a Cuviosului, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău...
Iată a venit vioara cinstitei şi Preasfintei Treimi, Cosma sfinţitul, cântând cântarea cea întreit sfântă. Deci împreună cu dânsul să strigăm : Părinte, Fiule, şi Dumnezeiescule Duhule împacă lumea Ta, şi zdrobeşte degrab pe satana sub picioarele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe Preacurată, şi să mă izbăvesc de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea cu totul fără prihană, mort pe Cruce, striga : Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă iconomie a ta ? Prin care ai mântuit zidirea preacuratelor Tale mâini Îndurate.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Legea Ta Cuvinte păzindu-o mucenicii, au scuipat legile nelegiuiţilor, care poruncesc a nu te cinsti pe Tine Făcătorul; şi suferind toată furtuna muncilor, au câştigat cereasca linişte.
Poftind a purta jugul lui Hristos pe grumazi, suferi zdrobirea grumazului; iar Crucea ducându-o, ca un toiag de putere preafericite Tarahe, rabzi mulţimea toiegelor, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere Prove, şi lipsirea ochilor luminându-te cu cunoştinţa Treimii cea mai desăvârşită, şi împreunându-te cu cetele cele de sus.
Vitejeşte ai stătut înaintea judecăţii Andronice, luptându-te foarte tare cu vrăjmaşul. Pentru aceea tăindu-ţi-se pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui, şi să te trimită către călătoria cea de sus.
A Născătoarei :
Numai tu porţi în pântece pe Dumnezeu întrupându-Se, pe Cel ce dă fiinţă tuturor; pe care mărturisindu-L în privelişte, dumnezeieştii Mucenici cei neînduplecaţi s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dumnezeu, care eşti minunea îngerilor şi rana dracilor prealăudată.
Alt Canon,
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-Te...
Ca o trestie ager scriitoare s-a făcut cu adevărat limba ta, preafericite, scriind ca pe o tăbliţă, cinstitele şi mântuitoarele patimi ale lui Hristos.
Înălţându-te ca finicul cu privirile faptelor bune, pom roditor te-ai arătat, dând îndulcire mântuitoare celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...,
Cu înaltă rostirea cuvintelor tale de Dumnezeu arătătoare, ai lăudat preastrălucit praznicele Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, strigând cu bucurie : Slavă puterii Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel slobod după a Sa fire a sărăcit asemenea slugii, pentru mulţimea bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând din tine după Ipostas toată firea noastră.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci întoarce-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Făcutu-v-aţi călători neabătuţi din calea cea strâmtă şi colţuroasă, lepădând mulţimile năpastelor ca nişte spumă de mare, şi ca nişte stâlpi nesfărâmaţi, întărindu-vă inima pe piatra credinţei, purtătorilor de chinuri.
Ritorisind cele dumnezeieşti, şi teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu tăria gândului gura care huleşte împotriva lui Dumnezeu celui ce te-a făcut, fericite Tarahe.
Fiind întins în patru părţi fericitul, şi zdrobit de rănile bătăilor, arăta Prov înălţarea cea vitejească a sufletului. Drept aceea arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratului tuturor, dimpreună cu cei ce s-au nevoit.
A Născătoarei :
Mai înaltă eşti decât puterile cele de sus, că ai născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început şi veşnic cu Tatăl; cu ale Căruia lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea nedumnezeirii.
Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Răsărit-ai ca un luceafăr prealuminat, şi străluceşti cu cuvintele inimile credincioşilor, apărându-i cu praştia rostirilor tale.
Tu ca un biruitor întrebuinţând praştia cuvintelor tale, de Dumnezeu fericite, ai surpat îngâmfările ereticilor.
Slavă...,
Cine după vrednicie va putea spune durerile tale, luptele şi sudorile, care de voie le-ai săvârşit, afară de trup făcându-te.
Și acum..., a Născătoarei :
Nici cea îngerească, nici cea omenească minte, nu poate tâlcui minunea cea negrăită şi neînţeleasă a naşterii tale Preacurată.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Făcându-vă armă celui puternic prin credinţă, cu vitejie aţi rănit inimile celor necredincioşi, luptându-vă împotriva lor vitejeşte, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.
Precum odinioară s-au ruşinat fiarele în groapă de Daniil, aşa şi acum de ostaşii cei tari ai credinţei, s-au spăimântat în privelişte, îmblânzindu-se tiranii de cinstitele lor patimi.
Asemănându-se Tarah coastei Tale celei împunse Stăpâne, primeşte împungeri la coaste, şi se adapă cu oţet, şi i se arde capul foarte fără de milă.
A Născătoarei :
Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci Preacurată, şi ai născut cu trup pe Cel din fire fără de trup, şi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu cea nefurată de nuntă.
Alt Canon,
Irmos : Strigat-a mai înainte...
Dreptului Abel ai râvnit aducând prea-arătat pârgile cuvintelor tale Cosma ca jertfe de dobitoace; punând înainte spre mâncare, glăsuirile cântărilor tale celor preabune.
Cu mucenicia cugetului tău ţi-ai petrecut viaţa şi urmând dumnezeiescului Avraam ţi-ai jertfit osârdia ca pe un alt Isaac, cu adevărat preaînţelepte.
Slavă...,
Suişuri de suflet mântuitoare ai pus, ca pe scara ce o a văzut dedemult patriarhul, ridicând pe toţi pe treptele cele frumos aşezate, ale dulcilor tale alcătuiri, Cosma preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Nu înceta Fecioară a îmblânzi pe Fiul tău pentru robii tăi, ca să şteargă rănile greşelilor noastre, celor ce drept te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară prealăudată.
Irmosul :
Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile Proorocul Iona : Din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Podobie : Cele de sus căutând...
A Treimii mărire arătându-ne nouă, vitejii ostaşi ai lui Hristos, dumnezeieştii Mucenici, împreună cu Tarah, Prov şi Andronic, au înfruntat toată nedumnezeirea tiranilor, nevoindu-se vitejeşte pentru credinţă.
ICOS.
Patimilor lui Iisus bărbăteşte urmând, împreună cu înţeleptul Tarah, Prov şi Andronic, bucurându-se au pătimit în privelişte, mustrând nedumnezeirea celor fărădelege. Pentru aceasta şi noi cu dragoste cinstim pomenirea lor, întru cântări îi lăudăm, şi cu credinţă propovăduim vitejiile lor. Că minunat este Domnul, Cel ce a preamărit în lume pe aceşti luminători, care pentru credinţă vitejeşte s-au nevoit.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic.
Stih : Tarah, Andronic şi Prov, prin a sabiei tăiere.
Au ridicat biruinţe, trecând din a lumii turburare.
În a douăsprezecea zi Prov s-a tăiat,
Împreună cu Andronic şi Tarah.
Aceştia au fost pe vremea Ipatului Diocleţian şi a ighemonului Flavian. Tarah era foarte bătrân cu vârsta, roman fiind cu neamul, şi din norocire ostaş, iar Prov era din Sida Pamfiliei. Şi Andronic din cetatea Efesului Iconiei. Deci, lui Tarah i se zdrobi fălcile şi grumazii cu pietre; îi arseră mâinile cu foc, îl spânzurară sus de un lemn, şi cu fum împuţit îl afumară dedesubt; apoi amestecând oţet cu muştar şi cu sare, i-au turnat pe nas, şi-l arseră la sâni cu ţepi înfocate, i s-au tăiat urechile, şi i se despuie capul de piele, a fost dat şi fiarelor să-l mănânce, şi în cea de apoi tăindu-se tot bucăţi cu sabia, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, iar viteazul Prov, a fost bătut cu vine crude, îi arseră picioarele cu fiare arse, îl spânzurară de un lemn; îi arseră şi-i fripseră spinarea şi coastele cu frigări Înfocate, i s-au tăiat pulpele cu alte frigări, şi în cea de apoi, făcându-l şi pe el bucăţi cu săbiile, îşi luă fericitul sfârşit iar dumnezeiescul Andronic a fost spânzurat pe un lemn, şi sfâşiat pe picioare cu fiare ascuţite : îl împunseră pe coaste şi-l frecară cu sare peste tăieturi; i se tăie limba şi buzele, şi asemenea lui zdrumicându-i se trupul tot bucăţi cu sabia, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Cosma făcătorului de cântări, Episcopul Maiumei Aghiopolitul.
Stih : S-a dus Cosma unde este toată veselia,
Lăsând versurile cele ce veselesc Biserica.
Acest sfânt fiind foarte tânăr, rămase sărman; deci fiind în sărăcie, îl luă în casă tatăl Sfântului Ioan Damaschin, ca să-l crească; acesta având multă avere şi mărire lumească, luă în casa sa pe oarecare dascăl învăţat şi înţelept, având vrednicia de Asingrit, care şi acesta se numea Cosma; şi i-a dat pe seamă pe fiul său Ioan, şi pe Cosma fiul său cel de suflet, care punând nevoinţă asupra lor cu învăţătura, în scurtă vreme învăţară tot meşteşugul cărţii; adică gramatica şi filosofia, şi încă nevoindu-se şi cu astronomia, muzica şi geometria; dintru aceasta se arătară tuturor vrednici de cinste. Dar cui îi este voia să-i cunoască de învăţaţi spre toate lucrurile, se vor adeveri din cărţile care au făcut. După aceea ducându-se ei la lavra Sfântului Sava, se făcură monahi. Fericitul Ioan se hirotoni Preot, de Ioan Patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind foarte de toţi ierusalimitenii, s-a făcut Episcop la Maiuma. Deci petrecând bine, şi povăţuindu-şi turma spre hrana cea mântuitoare, foarte bătrân fiind, a răposat în Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe, şi bunei biruitoare Domnina.
Stih : Deşii Domninei membrele i s-au deznodat,
Însă de adevărata credinţă nu s-a lepădat
Această s-a muncit în zilele împăratului Diocleţian, aducându-se înaintea ighemonului Lisie, în cetatea Anazarvenilor; deci mai întâi a fost bătută cu vine de bou crude, şi i se arseră picioarele cu fiare arse; apoi i se zdrobiră oasele cu lemne, şi o deznodară din toate încheieturile. Apoi băgându-o în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anastasia fecioara.
Stih : Primii cu bucurie a gâtului tăiere.
Muceniţa Anastasia buna biruitoare.
Sfânta aceasta a fost pe vremea împărăţiei lui Deciu şi Valerian, din cetatea Romei, şi era călugăriţă împreună cu alte fecioare la o mănăstire. Deci pârându-se la ighemonul, şi aducându-se înaintea lui în legături de fier, a fost bătută peste obraz şi golită, şi arzându-o cu foc, o pica pe deasupra cu iarbă pucioasă, cu untdelemn şi cu smoală. După aceea au spânzurat-o pe un lemn, i-au tăiat sânii şi i-au scos unghiile; apoi i-au tăiat mâinile şi picioarele, şi i-au scos dinţii din rădăcină în cele din urmă îşi primii sfârşitul prin sabie.
Tot în această zi, Sfinţii şaptezeci de Mucenici care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Şaptezecimea mucenicilor de sabie se săvârşi :
Gata fiind de va cere trebuinţa şi de multe ori a muri.
Tot în această zi, Sfântul Teodot episcopul Efesului, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Teodot scaunul pământesc l-a lăsat,
Şi Scaunul măririi cei strălucit de sus a aflat
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Malfela, care săgetată fiind s-a săvârşit.
Stih : Nu molatic ceva a fi Malfela văzând :
Arcul împotriva sa tare întinzând.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anthia, care băgată fiind în bou de aramă înfocat, s-a săvârşit.
Stih : În bou înfocat băgându-te te desfloreşti :
Iară în Cer Anthio luminat înfloreşti.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iuventin şi Maxim, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Iuventin împreună cu Maxim fiind tăiat :
În ceata mucenicilor cu Maxim s-a împreunat.
Tot în această zi, Sfântul Iason episcopul Damascului, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Năvălirile patimilor Iason le-a surpat :
Şi turnuri de fapte bune mai-nainte de sfârşit au ridicat.
Tot în această zi, Sfinţii Andromah, şi Diodor, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Andromahe luptă-te împotriva vrăjmaşilor Domnului :
Şi primeşte-ţi sfârşitul împreună cu Diodor prin arderea focului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin
Cântarea a 7-a :
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Tăierea urechilor cu bucurie ai suferit Tarahe mărite, ca o slugă bine ascultătoare, a Celui ce Și-a plecat ţie urechea foarte cu blândeţe, şi a împlinit rugăciunile tale, care strigai : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Întinzându-vă mucenicilor şi cu muncile chinuindu-vă, aţi stătut împotriva celor fărădelege cu cuget întărit, şi făcându-vă purtători de biruinţă, cântaţi : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire şi răsuflare; când ți se ardeau mâinile şi capul cu foc; şi ca şi tinerii strigai Tarahe : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu stropirea cinstitelor voastre sângiuri, Sfinţilor, stingând jeratecul înşelăciunii, ne izvorâţi roua Darului Dumnezeiesc, şi revărsaţi apele vindecării, celor ce laudă pomenirea voastră totdeauna.
A Născătoarei :
Se deşartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte deplin, nedepărtându-Se de sânurile părinteşti, şi Se vede trup şi Se naşte Prunc; Căruia cântăm Fecioară veselindu-ne : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt Canon,
Irmos : Cel ce ai mântuit în foc...
Peste muntele faptelor bune suindu-te Părinte, ca Moisi ai luat legea lui Dumnezeu, şi pe cei amăgiţi, cu lesnire i-a tras, cântând vrednicule de laudă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cumplita boală a eresului, o ai oprit cu doctoria cuvintelor dogmelor tale, cântând Ziditorului cântare de biruinţă : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Slavă...,
Izvor de Dumnezeu curgător s-a arătat limba ta Părinte, sufletelor celor învăpăiate prin patimi; care bând strigă : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei :
Mărimu-te pe tine ca pe un chivot şi cort, şi pat al Cuvântului, grădină care ai înflorit pe Hristos, veselitoare mireasmă; Căruia cântăm : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i. pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi Lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Fiind luminaţi cu rănile şi frumoşi cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare fericiţilor, staţi înaintea Domnului purtând cununi, umplându-vă din-destul de lumina care se trimite de acolo, şi cu dragoste cântând neîncetat : Tineri binecuvântaţi, preoţi Lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Nebunindu-se întru sine tiranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab porunceşte să vă omoare cu sabia, pe voi care cântaţi Ziditorului şi Mântuitorului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Părtinitorii Treimii, bunii biruitori Mucenici, care au risipit gerul nedumnezeirii, cu fierbinţeala credinţei, turnurile cele de pază credincioşilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înţelegător, limanurile celor înviforaţi, stâlpii cei nemişcaţi, Andronic, Prov şi Tarah, să se cinstească.
A Născătoarei :
Dimpreună cu cetele cele fără de trup, cu oştile mucenicilor, cu Apostolii, cu toţi Proorocii, să lăudăm cu bunăcredinţă pe Stăpâna, care stăpâneşte toate făpturile; ca pe una ce este mai sfântă decât Heruvimii, şi singură curată Maica lui Dumnezeu; preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Curăţindu-ţi-se sufletul preafericite, te-ai arătat locaş al Duhului; şi de lumină umplându-te, ai luminat pe toţi să cânte după vrednicie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu laudele neputând a te încununa Cuvioase către nevoinţele tale privind, Har cerem de sus, să se dăruiască nouă celor ce dorim a lăuda acum, însemnata ta pomenire, Fericite.
Binecuvântăm...
Acum petreci împreună cu cei de sus bucurându-te, împreună cu cetele sfinţilor preafericite, a căror strălucitele lupte şi nevoinţe, le lăudai cu dorinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Curăţire de greşeli dăruieşte-mi mie, şi depărtare de răutăţi Preacurată, cu rugăciunile tale cele de Maică, Născătoare de Dumnezeu Fecioară binecuvântată; ceea ce eşti adevărata întărire a credincioşilor.
Imosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de bunacredinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi Ia trup, din pântecele fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Putut-au vitejii cu trupuri stricăcioase, să câştige prin pătimiri nestricăciune, şi s-au asemănat cu îngerii, câştigând Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită, Prov, Tarah şi Andronic, slugile lui Hristos.
Arătatu-v-aţi jeratec, arzându-vă cu Focul cel tainic fără materie, şi aţi ars rătăcirea cea materialnică, marilor Mucenici; şi strălucind ca lumina, luminaţi făptura şi păziţi sufletele noastre de primejdii şi de patimi.
Astăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat şi veselitor, prăznuind această dumnezeiască pomenire a voastră; dimpreună cu voi se veselesc Proorocii, Apostolii şi toţi Mucenicii, purtătorilor de chinuri biruitori cei cu nume mare.
Ridicatu-va-ţi la lăcaşurile cele luminate ale raiului, purtătorilor de chinuri, fiind îmbrăcaţi cu haină luminoasă, care o ați ţesut cu multe feluri de chinuri, şi staţi înaintea Scaunului Atotţiitorului, rugându-vă neîncetat pentru toţi.
A Născătoarei :
Iartă-mi Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut şi ai păzit nestricată şi după naştere pe ceea ce Te-a născut; când vei şedea să judeci faptele, toate fărădelegile şi greşelile mele trece-le, Unule Cel ce eşti fără de păcate; ca un Dumnezeu milostiv, şi Iubitor de oameni.
Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Iată acum a strălucit nouă pomenirea veselitoare, dumnezeiască şi preabună, care ne veseleşte după vrednicie, a lui Cosma minunatului şi de Dumnezeu cugetătorului; a dumnezeiescului cântător şi de trei ori fericitului care după vrednicie să o lăudăm.
Darul tămăduirilor luând preafericite, prin împărtăşirea Duhului Sfânt, dezleagă întunericul sufletului meu, goneşte departe norii patimilor, şi îndreptează-mă să călătoresc drept pe cărările cereşti, vrednicule de minune.
Slavă...,
Urmând legilor tale, Fericite, am ales a lăuda mutarea ta către cele de sus, nădăjduind a lua adevărate răsplătiri, de la tine vrednicule de laudă; cel ce rogi pe Dătătorul de cununi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întăreşte cu puterea ta neputinţa sufletului nostru, Maică a lui Dumnezeu. Dezleagă preasfântă, greutatea ce se pune asupra robilor tăi; ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.
Irmosul :
Eva adică, prin boala neascultării, blestem a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântarea. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA sfinţilor.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Suferind mucenicii multe feluri de chinuri, au câştigat multe daruri de biruinţă, pentru pătimiri de la Hristos Mântuitorul, Tarah gânditorul de Dumnezeu, şi Prov şi Andronic, pătimitorii cei tari. A căror pomenire săvârşindu-o, îi cinstim pe ei; că se roagă pentru noi, să ne mântuim de greşeli.
Slavă...,
LUMINÂNDA Cuviosului.
Podobie : Femei auziţi...
Cu cântările tale cele de Dumnezeu insuflate Cuvioase, ai lăudat sfântă întruparea lui Hristos cea din Fecioară; şi cu cântări lăudând ai încununat pe sfinţi şi pe preacurata Maica lui Dumnezeu; cu care împreună adu-ţi aminte şi de noi către Domnul, Părinte Cosma.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Cel ce este din Tatăl, pe Hristos Împăratul slavei, L-ai născut Născătoare de Dumnezeu prealăudată Fecioară; a Căruia Cruce ridicând nevoitorii şi mucenicii, în urma Lui au alergat; cu care neîncetat roagă-te pentru noi.
LA LAUDE
Stihirile Cuviosului, glasul 1 :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria..
Sfeşnicul cel prealuminat şi preastrălucit, vioara cea făcătoare de cântări, tăria cuvintelor Duhului celor bine înseninătoare, tuturor nouă ne pune înainte ospeţele cele prin cântări, şi prin acestea veseleşte pe cugetătorii de Dumnezeu.
Alcătuitorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieştilor cântări, fluierul Bisericii, cântă cu veselie învăţând marginile cu cântări de Dumnezeu insuflate, să slavoslovească pe Treimea Cea mai presus de Dumnezeire.
Ca cel ce împreună cu fiinţele cele nematerialnice, stai înaintea Ziditorului tuturor şi Dumnezeu, dumnezeiescule Părinte Cosma, fă pomenire de cei ce săvârşesc luminatul tău praznic; ca să scape de primejdii, de ispite şi de tot felul de împrejurări.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu Davidiceşti cântări să lăudăm pe duhovnicescul scriitor de cântări, zicând : Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte; şi limba ta s-a arătat trestie a grabnicului scriitor, bine rostindu-ne nouă cântările cele mântuitoare; prin care ne învăţăm a doxologii, iconomia cea după Hristos, şi marea taină a Sfintei Treimi; cerând prin cântare sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind întru lenevire toată viaţa mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârşit Maică Fecioară, izbăveşte sufletul meu din robia celui străin.
A Crucii, a Născătoarei asemenea :
Cuvinte al Tatălui, şi Fiule Cel fără de început, şi cu Duhul împreună pe scaun şezătorule, cum ţi-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale ? Ce este această sărăcie a Ta de acum Preabunule ? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără prihană.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 4-lea.
Ostaşi lui Hristos făcându-vă, aţi lăsat frumuseţile cele de pe pământ, şi luând Crucea pe umeri, aţi mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; şi nu v-aţi lepădat de El înaintea împăraţilor şi a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu cununi de biruinţă, şi ca nişte îndrăzneţi cu sufletul, luminat aţi venit împreună în cămara de mire cea frumoasă, Prove slava mucenicilor Tarahe pierzătorule al dracilor şi Andronice biruinţa credincioşilor; având îndrăzneală, rugaţi-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn celor ce se tem...
Slăbănogirea şi trândăvirea sufletului meu prefă-le în sănătate şi putere, Fecioară Maică ceea ce eşti cu totul fără prihană; ca să fac şi să lucrez cu frică şi cu dragoste îndreptările lui Hristos; ca să scap de focul cel nesuferit, şi să dobândesc prin tine moştenirea cea cerească, şi viaţa cea fără sfârşit, bucurându-mă totdeauna.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Împungându-se coasta Ta Multmilostive, s-a rupt zapisul cel din veac al strămoşului Adam, şi firea cea lepădată a oamenilor, se sfinţeşte cu picăturile sângelui Tău, strigând : Slavă milostivirii Tale, Slavă dumnezeieştii răstignirii Tale, Iisuse Atotputernice Mântuitorule al sufletelor noastre.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREISPREZECEA
ZIUA A TREISPREZECEA
Sfinţii Mucenici Carp şi Papil.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul 1.
Podobie : Prea lăudaţilor Mucenici...
Roduri ai adus Iui Dumnezeu cu învăţătura ta, pe cei mântuiţi, pururea pomenite; iar pe sine-ţi te-ai adus jertfă sfinţită, fiind roşit cu sângele muceniciei, preafericite, preasfinţite. Pentru aceea roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Întărindu-vă gândul spre Hristos, v-aţi arătat neabătuţi de năpădirile muncilor, înecând de tot în sângiurile voastre pe părtinitorii rătăcirii, şi sălăşluindu-vă înlăuntrul raiului preasfinţiţilor; ca nişte jertfe fără de prihană, ca nişte odrasle ale dumnezeieştii vițe, rugaţi pe Stăpânul, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Aprinzându-vă gândul de dragostea Ziditorului, mai tare decât de foc Carpe şi Papile, ca nişte lumini înţelegătoare, aţi stins prin Dar jertfele idolilor cu roua credinţei; şi cu vărsările sângiurilor aţi moştenit pârâul desfătării. Rugaţi-vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Alte stihiri, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor...
Ca cei mari luminători ai tăriei, răsărind prin credinţa Bisericii, toată făptura o luminaţi, cu strălucirile luptelor, şi cu luminile minunilor, gonind prealăudaţilor întunericul dracilor şi al patimilor.
Unindu-vă în credinţă, şi una cugetând, multe feluri de munci în adevăr aţi suferit, Papile şi Carpe, tarilor nevoitori, apărătorilor ai bunei-credințe. Pentru aceasta cu cinste prăznuim credincioşii sfinţita voastră pomenire.
Frumuseţea mucenicilor, doimea Treimii, Papil şi Carp, neclintiţii stâlpi, liniştitele limanuri, temeliile Bisericii cele neclintite, vasele cele cu mir ale Duhului, cu sfinţite cântări bine să se laude.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Ca un vrednic între văzătorii de Dumnezeu Cuvioase, ai văzut cerurile deschise, pe Domnul şezând pe scaun, şi heruvimii şi serafimii împrejurul Lui. Iar de la tine luminându-ne şi noi sfinţită turma ta, strigăm către tine Carpe : Cere lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Toată nădejdea mea spre tine o pun Fecioară; nu mă trece cu vederea ceea ce eşti bună, ci grăbeşte de mă scapă degrab, de patimile ce mă supără şi-mi dau război în toate zilele.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Sta lângă lemn odinioară, pe vremea răstignirii Fecioara, dimpreună cu ucenicul cel curat, şi plângând striga : Vai mie cum pătimeşti Hristoase ! Cel ce eşti nepătimirea tuturor.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih; şi al mucenicilor pe 4.
CANONUL Mucenicilor
Facerea Iui Teofan.
Cântarea a l-a, glasul al 6-lea :
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Cer de la Tine Hristoase, să se lumineze sufletul meu cel întunecat, cu lumina Dumnezeirii Tale Celei fără de început; şi să mi se dea cuvânt, ca după vrednicie să laud pe aceşti înţelepţi Mucenici.
Lepădându-vă purtătorilor de chinuri de toată îndulcirea cea de pe pământ, v-aţi întrarmat gândul către calea cea cerească, întâi prin sihăstrie, şi acum prin sânge.
Slavă...,
Lesne aţi putut înţelepţilor, a răbda toată supărarea prin puterea cea dumnezeiască, prin care surpând toată puterea vrăjmaşului, aţi căpătat laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind eu învechit mai dedemult din sfatul vicleanului şarpe, nesuferind Dumnezeu să mă vadă pierdut, sălăşluindu-Se întru tine Curată, m-a înnoit.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Ca unii ce aţi păzit cea în adevăr după chipul Ziditorului, nu aţi plecat genunchii la închinăciunile cele împotriva lui Dumnezeu ale limbilor, ci cu rugăciune nebiruită le-aţi surpat.
Din porunca cea necredincioasă a judecătorului, despuindu-se trupeşte vitejii, s-au îmbrăcat cu Hristos, pentru care ca nişte jertfe, legându-se cu lanţuri îi ducea.
Slavă...,
Văzând Stăpânul tuturor, nestrămutarea nădejdii voastre înspre Dânsul, aievea prin îngeri noaptea, vă îndemna măriţilor să fiţi îndrăzneţi în chinuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi sufletul tare bolnav Stăpână, pentru mulţimea multelor mele greşeli, tămăduieşte-l cu rugăciunea ta cea fierbinte către Dumnezeu, şi-mi vindecă patimile trupului.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
SEDEALNA, glasul a 3-lea.
Podobie : Dumnezeieştii credinţe...
Fiind întrarmați cu armele credinţei, aţi stricat rânduielile celor fără de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri prealăudaţilor; şi aţi luat cununa nestricăciunii, săvârşind calea muceniciei, Carpe şi Papile. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, una preacurată Maică Fecioară, întrecând pe îngeri cu curăţia. Deci şi pe mine, cel ce m-am făcut mai spurcat decât toţi cu greşelile trupului, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale, cu apele cele dumnezeieşti cinstită, dându-mi mila cea mare.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua Cuvântului cea neîntinată, Fecioară, Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti ! Vrând să izbăveşti pe om de patimile cele necinstite.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Aleasă jertfă aţi adus lui Dumnezeu cu credinţa, măriţilor purtători de chinuri, pe lăudatul Agathodor, lepădându-vă de înşelăciunea vrăjmaşului, pentru dragostea lui Hristos.
Cu otrava şarpelui nebunindu-se tiranul, şi poruncind să te lege pe tine Carpe, să-ţi, zgârie coastele şi iarăşi să te ardă cu foc, n-a slăbit tăria ta.
Slavă...,
Dorind a vedea cămara Stăpânului cea de mire Papile, spânzurându-te sus, nu te-ai spăimântat a te zgâria, nici de focul cel ce te îngrozea, nu te-ai sfiit dumnezeiescule.
Și acum..., a Născătoarei :
Văzând Adam că vine Dumnezeu din pântecele tău Stăpână, ca din întunericul patimii, striga ţie : Răpeşte-mă pe mine cu mijlocirea ta din nevoile morţii.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
Ca nişte săgeţi prunceşti ai socotit împroşcările pietrelor ale celor fărădelege, fiind legat de trei ori fericite Papile; că erai îmbrăcat cu podoaba credinţei cea cu adevărat nebiruită.
Făcutu-s-a vrăjmaşul ca mort din răbdarea ta, Fericite, şi din vitejia ta cea tare; că ai fost îmbrăcat cu tărie de la Dumnezeu arătat, prin care ai biruit două războaie Carpe.
Slavă...,
Gurile fiarelor le-aţi încuiat ca şi Daniil, cu arme dumnezeieşti, mucenicilor Carpe şi Papile; și le-aţi făcut a propovădui cu credinţă, că voi sunteţi Mucenici pătimitori.
Și acum..., a Născătoarei :
Glăsuit-a mai înainte Isaia, că numai tu Preacurată vei să naşti pe Fiul Iui Dumnezeu, pe Emanuil, Cel ce a voit să Se asemene cu noi pentru milostivire, şi să ne izbăvească din stricăciune.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Întărindu-vă cu Duhul, şi luând de la Dânsul răcoreală nebiruiţilor, aruncându-vă în var nestins, nicicum nu v-aţi ars, ci l-aţi făcut ca nişte pietre.
Cu apele învăţăturilor ai adăpat sufletele binecredincioşilor, pururea pomenite; şi pentru aceea te-a arătat pe tine Hristos în lume izvor îndestulat de minuni, preafericite.
Slavă...,
Cu osârdie striga ca dintr-o gură purtătorii de chinuri : Doamnei nici foamea, nici scârbele, nici goana, nu va putea să ne despartă pe noi Stăpâne de dragostea Ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Adam cel întâi zidit, sfatul femeiesc l-a omorât odinioară; iar acum încăpând Dumnezeu în pântecele tău Stăpână, l-a înviat, şi iarăşi I-a făcut fiu Luminii.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat..
Ca o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri, şi dau neîncetat Dar sufletelor. Pentru aceasta Carpe şi Papile, cu un glas şi cu dragoste, săvârşim pomenirea voastră.
ICOS.
Înţelepciunea lui Dumnezeu cea mai înainte de veci şi Cuvântule, goneşte negura minții mele, şi-mi dă cuvânt de înţelepciune, ca un Dumnezeu, ca să laud pe cei ce au urmat cu dragoste şi râvnă, dumnezeieştilor Tale patimi; ca pe cei ce au luat după vrednicie, de la tine Stăpânul tuturor, răsplătiri pentru nevoinţe. Că aicea adunările credincioşilor, înconjurând sicriul moaştelor, au pururea sănătate, Papile şi Carpe, cu un glas săvârşim pomenirea voastră.
SINAXAR
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil, Agathodor, şi Agathonica.
Stih : Carp şi Papil, două roduri a lui Dumnezeu preaiubite.
Tăindu-se toată uşa Cerului li se deschide.
Pe Agathodor îl aşteaptă mulţimea darurilor.
Ca celui ce s-a nevoit mult la răbdarea bătăilor,
Nu ţi s-a făcut împiedicare Agathonico Muceniță,
Către dumnezeiescul sfârşit cel prin sabie, femeiasca neputinţă.
Pe Carp, cu Papil împreună. În treisprezece sabia îi omoară.
Aceşti sfinţi Mucenici ai lui Hristos au fost pe vremea împăratului Deciu şi a lui Valerian antipatul Asiei, cu meşteşugul doctori. Sfântul Carp era Episcop Tiatirilor, iar Papil era hirotonit Diacon de acest Carp. Deci, prinzându-se de către Domn, şi întrebându-se, mărturisiră înaintea tuturor numele Domnului Hristos, şi silindu-i să facă jertfă la idoli, şi neînduplecându-se, îi legară pe lângă cai, târându-i de la Tiatira până la Sardia, şi acolo spânzurându-i de un lemn îi strujiră. Atunci şi Sfântul Agathodor slugă fiind sfinţilor, şi urmându-le se întări de dumnezeiescul înger şi mărturisi pe Hristos. Deci spânzurându-l şi pe el, îl bătură cumplit cu toiege. Şi aşa bătându-se, şi-a dat Duhul în mâinile lui Dumnezeu. Iar Sfântul Carp spânzurat fiind, a râs; şi întrebându-se de către Domn : Pentru ce ai râs Carpe ? Zise : Văzui mărirea Domnului meu şi mă bucurai. Iar pe Papil l-au legat de patru pari, şi l-au ridicat sus, apoi îl împroşcară cu pietre, de care a fost nevătămat. După aceea aducându-se de faţă sfinţii împreună, îi tăvăliră peste spini în sus şi în jos, şi bătându-i deasupra pe pântece. După aceea i-au dat ca să-i mănânce fiarele : atunci un leu, o minune grăind cu glas omenesc, şi răcnind, oprea pe muncitori de la atâta nemilostivire. Iar ei îşi astupau urechile, şi bătându-le cu piroane încălţăminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor; atunci şi Agathonica sora Sfântului Papil, Şi rămânând sfinţii nearşi şi nevătămaţi, li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Florentie.
Stih : O a Mucenicului Florentie adică îndrăznire.
Care aleargă către foc, ca şi către răcorire.
Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Şi fiind creştin şi râvnitor binelui, ocăra şi defăima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor; întărea pe creştini în credinţa cea în Hristos, şi-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeieştilor porunci. Deci făcând el aşa, se prinse de ighemonul cetăţii, şi întrebându-se, mărturisi pe Hristos cu îndrăzneală fără frică înaintea tuturor, că există Dumnezeu mai înainte de veci şi făcătorul tuturor; şi că dumnezeii păgânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă, fier, idoli fără suflet şi fără simţire. Acestea zicând, îl bătură cumplit, îl spânzurară de un lemn, şi-l strujiră; şi aprinzând foc mare, îl aruncară în mijlocul focului; iar el bucurându-se şi rugându-se într-însul şi mulţumind lui Dumnezeu, se săvârşi.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dioscor.
Stih : Tăindu-se Dioscor, pe Dia l-a ruşinat,
Ca pe cel ce de pierzarea omenească nu s-a săturat.
Acesta a mărturisit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, trăgându-se cu neamul din schinopoliţi, şi cu vrednicia era sfetnic. Deci socotind toate lucrurile lumii acesteia ca nişte gunoaie, numai ca să dobândească pe Hristos, a luat îndrăzneală, şi stând înaintea Domnului Lucilian, înfruntându-l, şi mai vârtos batjocorindu-l, întru nimic îi socotea înfricoşările şi amăgirile; mai ales când acela arătă Sfântului focul şi organele vârtejelor, şi alte multe feluri de munci. Însă toate acestea au rămas nelucrătoare, şi s-au arătat ca o nimica înaintea bărbăţiei şi a mărimii de suflet a Mucenicului. Pentru aceasta la cea mai din urmă, cu sabia i-a tăiat Sfântul lui cap.
Tot în această zi, Sfântul Părintele nostru Nichita Patriciu Mărturisitorul.
Stih : Pentru dumnezeieştile icoane suferă întristându-se,
Se bucură însă Nichita, îngereşte veselindu-se.
Acesta s-a născut în Paflogia, din părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu; se zice că era rudenie împărătesei Teodora. Deci dându-se la învăţătură şi la Sfintele Scripturi, merse în Constantinopol fiind de şaptesprezece ani. Şi ţinând atunci Irina sceptrurile împărăţiei, şi aflând că copilul era scopit încă de părinţii săi l-a luat în casă, şi peste puţină vreme, ajunse de a fost mai mare peste toţi ai casei ei. Şi ajungând la vrednicia Patriciilor, se puse Voievod Siciliei. De atunci trăind bine, precum iubeşte Dumnezeu, şi vrând să se călugărească, nu-l lăsară împăraţii Nichifor şi fiul său Stavrachie. Iar apoi împărăţind Mihail (adică Rangave care şi Curopalat se zicea), abia după multe rugăciuni, i-au dat voie, însă călugăr să se facă iar din cetate să nu iasă; ci dându-i mănăstirea Hrisoniche la poarta cea de aur, îi porunci să petreacă acolo. Şi era de cincizeci de ani când s-a călugărit; şi la această mănăstire s-a aflat, până în zilele împărăţiei lui Leon Armeanul luptătorul de icoane. Deci Dacă a văzut, necinstea ce i se făcea icoanelor, ieşi din cetate şi merse la un metoh pe care îl dăruise el mânăstirii, şi se amestecă cu fraţii cei mai proşti, mâncând cu ei, şi lucrând împreună cu ei. Iar oarecari din clevetitori făcând voia luptătorului de Dumnezeu, îi spuse că acesta avea o icoană a Mântuitorului, care din credinţă o luase de la Roma. Deci, se trimise unul din rânduiala sa înfricoşându-l cu cuvinte aspre şi cu îngroziri, şi cerându-i să-i dea cinstita icoană. Iar el nevrând, răspunse : Nu este a mea această cinstită icoană, ci este a lui Dumnezeu, şi s-a dăruit în sfintele odoare ale bisericii. Deci apucând pe alt frate, ca să-i arate ceea ce căuta, intră în biserică, şi aflându-o o luă, ca şi cum ar fi fost lucru de nimic şi o aruncă fără de cinste la aşternutul picioarelor lui. Sfântul văzând aceasta suspină dintru adâncul inimii, socotind că aceasta era să-i fie începătura bântuielilor. Deci, vrând să plece trimisul împărătesc, închise pe Sfântul, să nu iasă nicidecum de acolo. După acestea luând împărăţia Teofil luptătorul de Dumnezeu, şi acesta purtând şi el război împotriva sfintelor icoane, trimise şi către Sfântul pe un oarecare Teodosie să-i spună înaintea celor ce se aflau acolo că, sau să se împărtăşească cu patriarhul Antonie, şi să nu se închine icoanelor, sau în acel ceas să fie izgonit, iar Sfântul zise : Nu voi înceta niciodată, a mă închina icoanei lui Hristos şi Dumnezeului meu, măcar că aceasta nu vă place, iar pe Antonie avându-mi mintea întreagă, nu-l voi numi Patriarh, ci preacurvar. Deci izgoneşte, taie, fă ce-ţi este voia; şi îndată îl izgoni de acolo, iar Sfântul mulţumind lui Dumnezeu, şi luând cu dânsul trei fraţi, merse la alt metoh ce era acolo aproape, şi petrecând acolo sfânta patruzecime, până la pogorârea Sfântului Duh, se duse la Pantihia. Dar ieşise poruncă, să nu se primească creştinii cei ce fug. Îngrijindu-se Sfântul, se întoarse la Erivol, şi acolo iarăşi cu grijă fiind pentru jafurile Agarenilor, veni către dânsul un oarecare Nicolae rudenie a sa şi zise, că ar găsi mare odihnă, de ar vrea să meargă la metohul lui, ce se cheamă Zulupas, şi se duse acolo. Apoi peste puţină vreme îi merse poruncă, de la luptătorii de icoane, că, sau să se împărtăşească cu dânşii, sau să fugă de acolo. Deci ieşind şi de acolo, se duse la Catisia, şi aflând un locuşor mic îl cumpără, şi zidi o biserică în numele sfinţilor Arhangheli, şi petrecând întru aceea câţiva ani, bine şi cu plăcere dumnezeiască, împreună cu fraţii ce erau cu dânsul, în cea de apoi se duse la mănăstirea cea de lângă mare; unde învăţând pe monahi şi rugându-se pentru dânşii şi cunoscându-şi mai înainte mutarea către Domnul, a răposat; făcând şi în viaţa lui şi după moarte multe minuni, ajungând până la şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Veniamin Diaconul.
Stih : Prin a soartei chinuitoare temniţă zăcând :
Veniamin toată greutatea sufletească este lepădând.
Acest fericit Veniamin era în zilele lui Isdigherd împăratul Persiei; fiind Diacon la biserica lui Dumnezeu, a adus pe mulţi păgâni la dumnezeiasca cunoştinţă. Atunci a fost pârât ca un făcător de rele; pentru aceasta a fost bătut şi băgat în temniţă unde a zăcut doi ani. Deci venind un sol de la împăratul Romanilor, la împăratul Perşilor, şi aflând de aceasta, rugă pe împăratul, ca să slobozească pe Veniamin; iar împăratul zise : Se va lăsa el, să nu mai înveţe pe Maghi creştinătatea ? Şi solul răspunse : Aşa este împărate, să păzească în tot chipul poruncile tale precum trebuie. Iar Veniamin dacă auzi cuvintele solului, îi zise : peste putinţă este să nu împart eu lumina care am luat, căci de câtă certare este vrednic, cel ce va ascunde talantul, ne arată aievea învăţătura sfintelor Evanghelii. Împăratul nepricepând nimica din acestea, porunci să-i dea drumul din legături; iar el iarăşi se ducea de făcea cele obişnuite. Pentru care mâniindu-se împăratul, făcu douăzeci de ţepuşe de trestii ascuţite şi i le băgă pe sub unghiile mâinilor, şi ale picioarelor. Şi văzându-l că socotea muncile ca nişte jucării, făcu altă ţepuşă de trestie ascuţită, şi o puse în mădularul udului, care punând-o şi scoţând-o adesea, făcea dureri nesuferite Sfântului. Apoi după munca această, acea fiară fără de omenie porunci, să-i îndese prin şezut un lemn gros care avea de toate părţile noduri; şi aşa şi-a dat duhul său către Domnul viteazul nevoitor.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Antigon care s-a săvârşit prin foc.
Stih : Hristoase al meu pentru bunătăţile de acolo voi fi murind :
Zice Antigon, arderea de aici mai mult cinstind.
Tot în această zi, Sfânta nouă Muceniță Hrisi, care s-a nevoit în oarecare loc al eparhiei Megienilor ce se numeşte Slatina, la anul una mie şapte sute nouăzeci şi cinci, în bucăţi tăindu-se s-a săvârşit.
Stih : În munci ca aurul în topitoare,
Hrisi te-ai arătat cu totul strălucitoare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pironire picioarelor aţi răbdat preacinstiţilor Mucenici, şi aşa mergând pe cale şi cântând lui Dumnezeu, aţi sfărâmat ca praful boldurile necredinţei, şi aţi întărit buna-credință.
Muncindu-vă aţi strălucit mai mult decât soarele, mucenicilor vrednici de minune, şi aţi gonit toată negura rătăcirii idolilor, dăruind pururea credincioşilor luminarea cunoştinţei de Dumnezeu.
Slavă...,
Aprinzându-se mare văpaie, ca să vă aruncaţi într-însa, preafericita Agathonica văzând, striga lui Hristos : Nu mă lipsi de ceata mucenicilor tăi Dumnezeul părinţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca un izvor nedeşertat te avem Stăpână, ajutor şi tare întărire Curată, zid şi acoperământ bun; să nu ne lipsim niciodată de sprijineala ta noi robii tăi.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Din văpaia Cuvioşilor...
Văzând Agathonica Mucenița, că Carp şi Papil s-au dat focului, a venit către ei dănţuind cu dor înfierbântat; care şi Treimea închipuind, erau păziţi.
Luând graiul Stăpânului înţelepţilor, vă rugaţi pentru cei ce vă ucideau. Pentru aceea şi vouă tăindu-vi-se capetele dimpreună, v-aţi dat Duhul în mâinile Domnului.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pâraiele sângiurilor voastre prealăudaţilor, ni s-au făcut nouă stropire şi vindecare; că au pierdut rătăcirea idolească, şi au propovăduit curat pe Dumnezeul tuturor.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti iertătoare, care ai născut pe Mântuitorul Cel lesne iertător, vezi necazul şi suspinul poporului tău, şi grăbeşte a te ruga Lui, să Se milostivească spre noi.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Apropiindu-vă acum de Lumina cea dumnezeiască, luminaţi Biserica cu raze de rugăciuni, gonind din ea cumplita părere cea întunecoasă a necunoştinței luptătorilor de icoane şi întărindu-o cu dreapta credinţă cea către Dumnezeu.
Cetele vrăjmaşilor draci goniţi-le, şi de supărări feriţi-ne pe noi fericiţilor; şi mântuiţi cu voia lui Dumnezeu de toată slăbiciunea şi boala, pe cei ce aleargă la Biserica voastră, Carpe şi Papile.
Slavă...,
Curgerea lacrimilor mele nu o lepădaţi, o însoţire de sfinţi pătimitori ! Şi ca unii ce aveţi acum îndrăzneală către Stăpânul Hristos, rugaţi-vă Lui să mă scoată de la întuneric, şi să mă învrednicească luminii celei neînserate.
Și acum..., a Născătoarei :
Cântare aduc ție cu dragoste Stăpână, din spurcatele mele buze eu ticălosul, şi mă rog : Izbăveşte-mă din noroiul faptelor mele, şi pe toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine, învredniceşte-i stării celei dea-dreapta Fiului tău.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA sfinţilor.
Podobie : Femei auziţi...
Fiind împreună cu Dumnezeu Atotţiitorul, preafericiţilor şi luminându-vă cu strălucirile cele de acolo, purtătorilor de chinuri, Carpe Ierarhe al lui Hristos şi Papile pururea pomenite, purtătorilor de cununi Mucenici, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc pomenirea voastră cea pururea luminată.
A Născătoarei, asemenea :
Pe una Maica lui Dumnezeu neîncetat o fericim, cei ce ne-am mântuit prin dumnezeiască naşterea ei cea mai presus de fire; şi după vrednică datorie slăvim pe Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu. Că ne-a născut Mântuitor de greşelile cele dedemult, pe Hristos, Cel ce este Unul din Treime.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Apoi Liturghia după regula ştiută.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PAISPREZECEA
ZIUA A PAISPREZECEA
Pomenirea sfinţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie;
Şi Preacuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
VEZI : Slujba sfinţilor Mucenici, s-a pus după slujba Cuvioasei. Aici înainte am pus numai slujba Cuvioasei cu priveghere, pentru cinstea sfintelor ei moaşte, ce se află în patria noastră, România (la laşi).
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am... Stihirile Cuvioasei pe 4, glasul al 2-lea.
Calea cea dreaptă a raiului alergând din tânără vârstă, cinstită Paraschevo, ai urmat lui Hristos. Că din fire fiind tu milostivă înţeleaptă fecioară, dezbrăcând haina ta cea scumpă ai dat-o săracilor. Pentru aceasta te-ai sfinţit preamărit-o, rugându-te pentru sufletele noastre. (De două ori.)
Nădăjduind în Hristos, în pustie te-ai sălăşluit, şi petrecând viaţă îngerească, nu te-ai biruit la minte nici de draci, nici de sălbaticele fiare nu te-ai îngrozit; ci ţi-ai topit trupul prin post şi priveghere; prin arşiţă şi prin ger, preamărită Paraschevo; întărindu-ţi mintea întru Dumnezeu, pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Minunată şi preamărită sărbătoare prăznuim astăzi noi credincioşii, Preacuvioasă Paraschevo; că preaslăvită fiind între fecioare, bine ai călătorit şi închinându-te sfintelor locuri, la patria ta ai răposat, luând mai înainte dumnezeiesc răspuns; unde moaştele tale au făcut preamărite minuni şi vindecări. Roagă-te lui Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Veniţi adunările credincioşilor, duhovniceşte să ne veselim, şi începând cântarea ca şi cu glas de trâmbiţă, să propovăduim, zicând : Întru năpaste aflându-ne cu adevărat ne mântuieşte cu rugăciunile ei Preacuvioasa Parascheva, şi ne mântuieşte de toată neputinţa şi nevrednicia, ne cere dar şi milă; şi noi mântuindu-ne prin mijlocirea ei, toţi cu bucurie cântăm adormirea ei.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te zid nebiruit ! Bucură-te Acoperământul lumii ! Bucură-te Biserică dumnezeiască ! Bucură-te sfeşnic de aur ! Bucură-te Scaun dumnezeiesc ! Bucură-te bucuria şi ajutorul tuturor ! Căci mântuire luăm cu adevărat, prin tine Preacurată, de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi armă nebiruită te avem Stăpână.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Mintea ta cea curată, a strălucit în sufletul tău, şi de cele cereşti gândind, în pustie te-ai sălăşluit.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
O minune mare ! Pruncă fiind Parascheva, şi curată fecioară, ca o stea de la amiază-zi, în pustie a strălucit.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Racla moaştelor tale, ca o vistierie curată, nouă ne izvorăşte tămăduiri sufleteşti şi trupeşti, Cuvioasă; că tu te rogi lui Hristos pentru noi.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Întru năpaste aflându-ne Cuvioasă Paraschevo, de către a văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, de toate bunătăţile am sărăcit; pentru aceasta la tine cădem, rugându-ne ca neîncetat să te rogi lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 4-lea.
Viaţa pustnicească şi fără gâlceavă iubind, şi în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te împotriva vrăjmaşilor celor de gând, şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile, şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; şi acum în cămările cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat : Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Ectenia mică, şi Otpustul.
Cu izvoarele dumnezeieştilor lacrimilor tale Paraschevo, ai înecat toată tabăra diavolească, ca pe o neputincioasă; şi cu voia ta cea dea pururea spre Dumnezeu, şi cu puternice suişuri, pământeasca înălţare cea trufaşă o ai surpat şi te-ai înălţat la locaşurile cele cereşti şi bine împodobite, în care te sălăşluieşti împreună cu îngerii. Stând dar înaintea lui Hristos roagă-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Alte stihiri ale Cuvioasei, glas şi podobie aceiaşi.
Vieţuind după moarte fericită Paraschevo, cercetezi pe toţi cei ce aleargă cu credinţă la mormântul tău, şi de cumplite patimi îi păzeşti totdeauna; îi aperi de nevoi, le dăruieşti tămăduiri cu rugăciunile tale, şi mântuieşti de năvălirea drăcească pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta, cerând de la Dumnezeu să le dăruiască iertare de greşeli. (de două ori)
Înger pământesc pe pământ te-ai arătat, viaţa celor fără de trup în trup material arătând. Că fugind departe de la Părintele tău şi de la Maica ta, te-ai unit cu Hristos Mirele tău, vieţuind în cămara cerească, dumnezeiască mireasă, încă şi aici în România având tare sălăşluire, dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă şi izvorăşti tuturor Dar de minuni.
Dedemult a plouat Dumnezeu Israelitenilor mană din Cer; iar astăzi îndoită pâine se dă celor ce cinstesc numele tău; având gata spre împărţire celor ce le trebuie. Învrednicindu-ne dar şi pe noi acum întru pomenirea ta Cuvioasă Paraschevo, să luăm Darul pâinii cereşti, spre mulţumirea minunilor tale; ca să dobândim bucurie sufletească, mântuire şi veşnică fericire.
Slavă..., glasul 1 :
Cu vărsările lacrimilor tale, stingând aprinderea patimilor trupeşti, şi aprinzând focul dumnezeieştii râvne, te-ai luminat cu nemurirea Împăratului Hristos; cu Dânsul te-ai împreunat bună fecioară şi cu Dânsul în cămara cea înţelegătoare acum ai intrat Paraschevo. Roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm; cântarea celor fără de trupuri, şi podoaba credincioşilor. Că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi împărăţia a deschis-o. Deci, pe aceasta avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească dar poporul lui Dumnezeu; că acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un Atotputernic.
IEŞIRE (Vohod) : Lumină lină...
Prochimenul zilei şi citirile.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, vers 1 :
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetarea întru aleşii Lui.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, Vers 16.
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără-de-minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului, luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 7.
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului, şi ale sfintei, glasul 1 :
Dar duhovnicesc de la Dumnezeu luând, Cuvioasă Paraschevo, strălucesc şi după moarte minunile tale; şi ostenelile tale cele pustniceşti şi nevoinţele s-au prefăcut în mir cu bună mireasmă; şi tuturor dai din-destul tămăduiri bolilor, celor ce aleargă cu credinţă la mormântul tău.
Din rânduiala Celui Preaînalt, luând Dar duhovnicesc, izvorăşti şi după moarte izvoarele apelor cu mursă, de minuni curgătoare; şi adapi cu veselie inimile şi gândurile credincioşilor, şi goneşti duhurile vicleniei. Roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Glasul al 2-lea :
Pentru dorul dumnezeieştii dragoste, nimica din cele lumeşti n-ai cinstit; nici n-ai băgat seamă de dorul maicii tale; şi podoaba ta ai dat-o în mâinile săracilor, şi glasul Evangheliei ascultând, degrab ai urmat lui Hristos; pe care roagă-L, să ne mântuiască pe noi.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Patria şi rudeniile ai lăsat, şi lui Hristos Mirelui tău ai urmat, Cuvioasă Paraschevo, şi la Ierusalimul cel de sus ai ajuns; cu fecioarele cele înţelepte nedormitând, ai intrat în cămara cea înţelegătoare, şi vezi frumuseţea Mirelui tău; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
LA STIHOAVNĂ.
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...
Rănindu-te cu dragoste dumnezeiască Cuvioasă Paraschevo, şi urând toate cele deşarte ale acestei vieţi înşelătoare, lui Hristos ai urmat, cu călduros dor al Duhului; zburdarea trupului omorându-ţi cu înfrânarea, cu adevărata umilinţă, şi cu smerenie desăvârşită la voia lui. Pentru care ai şi luat de la Dumnezeu Darul facerii de minuni negrăite, pe care roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Stih : Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi a căutat spre mine.
Dorind de viaţa îngerească Cuvioasă Maică Paraschevo, această viaţă trecătoare ca un vis ai socotit-o; şi nevoindu-te cu înfrânarea, cu rugăciunile cele cu dinadinsul, cu postul şi cu privegherea, cu zacerea pe pământ şi cu curăţia, vas preacinstit te-ai arătat Dumnezeiescului Duh; şi Dar de minuni luminate şi negrăite de la Dumnezeu ai luat, pe care preafericită Maică roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Ale acestei vieţi de acum înşelătoare, scurtă şi degrab trecătoare, toate le-ai lepădat, şi văpaia focului patimilor ai stins-o cu neîncetată rugăciune, cu ascultare desăvârşită, şi cu adevărată umilinţă. Şi la cetele celor fără de trup ai ajuns, şi vezi cu faţă descoperită slava lui Dumnezeu, pe care roagă-L, Cuvioasă Paraschevo, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Din rădăcină bună ai crescut trandafirul, care din pruncia ta ai iubit pe Hristos, Paraschevo, cu Darul mai vârtos decât cu laptele fiind hrănită, şi pe piatră stând, trupul tău ţi-ai topit. Şi către Dumnezeu înălţându-te cu mintea, lăcaş Domnului te-ai zidit prin fapte bune, şi împreună cu cei cereşti dănţuieşti, fiind lăcaş al lui Hristos. Roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, Învierii :
O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără de bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea ? A lui Dumnezeu este voia Celui ce S-a născut, pe care Preacurată ca pe un Prunc în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală de Maică către Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, şi să mântuiască sufletele noastre.
La binecuvântarea pâinilor, troparele sfintei, amândouă.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 4-lea.
Viaţa pustnicească şi fără gâlceavă iubind, şi în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te împotriva vrăjmaşilor celor de gând, şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile, şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; şi acum în cămările cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată. Şi citirea cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul sfintei (de două ori). Slavă..., Și acum..., al Născătoarei Învierii.
După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Cei ce sunt în ispite şi în necazuri, alergând la Biserica ta, iau tămăduiri din Dumnezeiescul Dar care vieţuieşte întru tine, Cuvioasă Paraschevo; că tu pururea izvorăşti lumii tămăduiri. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, inima mea ceea ce se schimbă pururea prin păcate, întăreşte-o, ceea ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; ca şi eu să strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie : Miluieşte turma ta, care o ai agonisit, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
După a doua Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
Umblând pe cărare strâmtă, ai ajuns la lărgimea raiului celui desfătat, unde este bucuria celor ce prăznuiesc, unde este pomul vieţii; şi de acolo nu înceta a face pomenire pentru noi, cei ce cinstim adormirea ta. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând; şi a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara a născut, şi după naştere iarăşi a rămas Fecioară.
După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Porunca cea cu taină...
Ceea ce ai fost mai înainte aleasă de la Dumnezeu, Cuvioasă Maică Paraschevo, scăpând de valurile vieţii, şi de tulburarea gândurilor patimilor lumeşti, ai ajuns la limanul vieţii, lăudând cu îngerii pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu. Roagă-L neîncetat pentru noi, ca Dar şi milă să dăruiască nouă, celor ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai luat de la înger bucuria lumii ! Bucură-te ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii ! Bucură-te ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Hristos Dumnezeu.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.
Prochimenul, glasul al 4-lea :
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih :Ce voi răsplăti Domnului pentru toate, care a dat mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei.
Zis-a Domnul pilda aceasta : Asemăna-se-va Împărăţia Cerurilor cu zece fecioare...
După Psalm, 50, Slavă..., glasul al 2-lea :
Pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva Milostive...
Și acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta... şi Stihira, glasul al 6-lea :
Pomenirea ta în veci rămâne Cuvioasă Maică Paraschevo, şi pretutindenea au înflorit ostenelile sudorilor tale. Că măcar de te-ai şi mutat de la cele pământeşti, dar cu îngerii stând înainte, pururea rogi pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce laudă după vrednicie mărită pomenirea ta.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale Preacuvioasei două, pe 8.
CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil cu urme prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Bucură-te tăria cea prealăudată a părinţilor ! Bucură-te lauda cea preamărită a neamului nostru ! Bucură-te izvorul mântuirii, care izvorăşti milă, celor ce cu credinţă te laudă pe tine, singură prealăudată.
Primeşte laudă din buzele cele desfrânate, ceea ce eşti mult lăudată şi preamărită. Că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care mântuieşti pe toţi cei ce cu cucernicie, te cântă pe tine.
Bucură-te cortule de lumină purtător, făclie, Biserică, masă, şi munte sfânt ! Bucură-te palatul măririi, dumnezeiescule lăcaş a lui Dumnezeu ! Bucură-te zidul cel nesurpat al celor ce te lăudăm pe tine !
Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde, ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschide-mi uşile cele cereşti şi mă adu la Fiul tău Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.
Întâiul CANON al Cuvioasei
Cântarea 1-a, glas şi Irmos, acelaşi :
Goneşte negura minţii mele cu rugăciunile tale Cuvioasă Paraschevo, ca să laud cu cântări mărita, purtătoarea de lumină, şi fericită pomenirea ta.
Ca un râu te-ai pornit din Sion mărită Paraschevo, şi bine ai adăpat cu dumnezeieşti izvoare adunările credincioşilor, strigând : Să cântăm Domnului cântare nouă.
Cu dumnezeieşti străluciri luminându-ţi sufletul tău Paraschevo, cu plăcere ai ars patima trupului, cu focul înfrânării, cântând adevărată cântare lui Hristos.
A Născătoarei :
Cu luminate raze ale Fiului tău Născătoare de Dumnezeu, luminează întunecatul meu suflet, şi tulburarea patimilor o îmblânzeşte, cu mijlocirile tale Curată.
Al doilea CANON al Cuvioasei
Cântarea l-a, glasul al 8-lea :
Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat...
Dănţuind Maică în ceruri, şi stând pururea înaintea lui Hristos Mirelui tău, cu îngerii şi cu Proorocii, cu Apostolii şi cu cuvioasele femei; roagă-L pentru noi.
Postul iubind, şi cinstita smerenie, fecioară, pe Dumnezeu cel adevărat ai veselit; Aceluia neîncetat roagă-te pentru noi.
Slavă...,
Glasul lui Hristos cel de bucurie, ţi-a venit pe pământ când făceai rugăciune, Maică cinstită, şi de bucurie te-ai umplut, pe acesta cu cântări rugându-L pentru noi.
Și acum..., a Născătoarei :
Cetele îngereşti şi omeneşti Fecioară, te laudă neîncetat pe tine care nu ştii de mire; că pe Ziditorul lor, ca pe un Prunc, pe mâinile tale L-ai purtat.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe tine Preasfântă, te măresc toate cetele îngerilor; iar noi după datorie neîncetat te cântăm, şi cu mulţumită te lăudăm : Bucură-te scăparea şi ajutorul celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.
Cine după vrednicie, va lăuda naşterea ta Născătoare de Dumnezeu Fecioară ? Striga cu spaimă zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine; că în adevăr n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.
Dăruieşte milă, celor ce cer de la tine Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi; şi ne întâmpină în primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire în necazuri.
Lacrimi de pocăinţă nu am, ca desfrânata dedemult, şi în desfrânări viaţa mea cheltuindu-o, cad la tine rugându-mă cu suspinuri : Dă-mi Stăpână cu rugăciunile tale, plâns curăţitor.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Tu înţeleaptă Maică Paraschevo, te-ai umplut de Dumnezeiescul Duh, şi te-ai arătat hrănind cu cuvânt viu şi de prisosit, cu dulceaţa creştinătăţii, pe cei ce te caută pe tine.
Cu razele dumnezeieştii străluciri, ai luminat pe toţi fericită Paraschevo, gonind toată răutatea ereticească, şi cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă : Sfânt eşti Doamne.
La muntele dumnezeieştilor fapte bune ai alergat Paraschevo, şi în norul vedeniilor plecându-te, te-ai unit cu Dumnezeu, luând tablele cele înţelegătoare ale legii Darului.
A Născătoarei :
Iată scara care Iacov a văzut-o oarecând întărită, pe care se întărea Dumnezeu; purtătoarea de lumină Curata, s-a arătat rămânând Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut...
Cere Paraschevo, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare greşelilor, celor ce te laudă pe tine cu credinţă.
Fugind te-ai depărtat şi te-ai sălăşluit în pustie, şi în munţi pururea şi în peşteri, spre plăcere făcând lui Dumnezeu.
Slavă...,
Aflat-ai pe care L-ai iubit din suflet, preacinstită Paraschevo, ca o vistierie ascunsă în lărgimea pustiei.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine noi toţi te-am agonisit scăpare şi zid al nostru creştinesc, şi pe tine te mărim neîncetat, Maică nenuntită.
SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Arătatu-te-ai Cuvioasă Paraschevo Bisericii ca alt soare, strălucindu-o pe ea cu fulgerele minunilor tale şi luminând pe cei ce strigă ţie cu credinţă : Bucură-te lauda pustnicilor, şi podoaba fecioarelor. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună cu lumina ta sufletul meu cel întunecat şi-mi strică împietrirea; şi mă învaţă să fac voia Fiului tău, ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată, şi să scap de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu eşti sprijinirea lumii, Născătoare de Dumnezeu curată, şi mântuirea tuturor; ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu dragoste te mărim toţi, şi te binecuvântăm.
Zid eşti şi întărire, şi nădejde a credincioşilor, şi turn de mântuire. Pentru aceea surpă Preacurată pe vrăjmaşii care sunt asupra noastră; că spre tine ne-am pus toate nădejdile.
Având nădejdea ta cea nebiruită preacinstită, surpăm semeţiile vrăjmaşilor Preacurată, prin credinţa cea întru tine; că cu chemarea ta acum ne întărim.
Vezi-mi necazul meu Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea, şi arată-ţi întru mine Darul tău cel mult, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Cu privegherea curăţindu-te pe sine-ţi Cuvioasă Paraschevo, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-ai arătat, şi toată te-ai arătat împreună părtaşă Duhului.
Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinereţelor fericită Paraschevo, şi durerile pustniceşti suferind din cuget curat, întru Domnul te veseleşti.
Strălucind cu îndreptările vieţii mărită, te-ai arătat, ascuţită ca o sabie a lui Hristos, tăind meşteşugirile diavoleşti, întărită fiind cu Dumnezeiescul Duh.
A Născătoarei :
Sfeşnic cu totul luminat, dumnezeiască masă, lăcaş dumnezeiesc, chivot şi toiag, înflorind în lume pe Hristos, te-ai arătat Maică Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne taina...
Oglindă neîntinată şi sfântă cu gândul, te-a făcut strălucind pururea ca un luminător în mijlocul pustnicilor, mărită.
Aflându-te în goliciune trupească, cu pălire de soare te-ai ars pentru dragostea Mirelui tău, şi ai suferit răceala gerului.
Slavă...,
Cu priveghere de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni şi suspinuri, ţi-ai veştejit pornirile trupului, preafericită Maică.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Hristos pe Care L-ai născut Preacurată Fecioară, roagă-L să dăruiască robilor tăi iertare de greşeli.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
Bucură-te zidul credincioşilor, şi mijlocitoarea cea tare Preacurată ! Bucură-te munte sfânt prealăudată ! Bucură-te scara însufleţită Stăpână ! Bucură-te bucuria şi ajutorul tuturor celor fără ajutor; şi Acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.
Ceata Proorocilor, strigând cu mare glas, a propovăduit înfricoşată taina naşterii tale; că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, care după naştere te-a păstrat Fecioară, precum te-a păzit şi mai înainte de naştere.
Cine va putea Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte ? Că pe Dumnezeu ai născut, şi ca pe un Prunc pe Acesta L-ai alăptat. Pentru aceea toate neamurile te fericesc, precum mai înainte ai zis Fecioară, şi cu dragoste cântăm pe Cel ce te-a preamărit pe tine.
Darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, le reverşi oamenilor totdeauna, Născătoare de Dumnezeu Maică nenuntită; şi izbăveşti pe toţi din muncă cu rugăciunile tale. Pentru aceea să nu treci cu vederea pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu razele tale cele de lumină purtătoare Paraschevo, ai pierdut întunericul negurei ereticeşti; şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu strălucindu-te, luminezi marginile lumii.
Pe tine avându-te toţi folositoare, după vrednicie te cinstim Paraschevo; că te-ai arătat împreună-vorbitoare cu îngerii, şi podoabă fecioarelor, Maică Cuvioasă.
Arătatu-te-ai Maică Paraschevo rază luminată, conducătoare celor rătăciţi, celor înviforaţi ocârmuitoare, celor ce se clătesc întru cele cumplite, tărie şi zid nesurpat.
A Născătoarei :
Frumuseţea lui Iacov pe care o a iubit Dumnezeu, şi a locui a ales-o; mărire pământenilor şi năzuinţă păcătoşilor, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Mânecând strigăm către tine...
Cele potrivnice zilei şi lumii ştiindu-le, n-ai voit a face pofta diavolului celui izvoditor de pofte.
Socotea vrăjmaşul că va birui dragostea ta şi curăţia, dar de batjocură a rămas cu meşteşugirile sale cel preaviclean.
Slavă...,
Îngropat-au trupul tău ca pe un nestricăcios; că tu, ca şi cum ai fi fost fără de trup, ai vieţuit mireasă a lui Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară după naştere, de Dumnezeu Născătoare te lăudăm pe tine; că cu trup ai născut lumii pe Dumnezeu.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu; cere prin rugăciunile tale de la Fiul tău şi Domnul, dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea şi mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte m-am aruncat, prin nemăsuratele şi grelele mele păcate; potoleşte-mi furtuna, şi dăruieşte-mi alinarea, cea cu totul neîntinată.
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca una ce pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, curăţeşte-mi rănile greşelilor Preacurată, şi vieţii celei veşnice, învredniceşte-mă.
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi Preacurată; pentru aceea fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Străluceşti ca soarele străluciri de raze dumnezeieşti dătătoare de minuni, preafericită Paraschevo, celor ce laudă ostenelile tale cele pustniceşti, şi minunatele lupte.
Pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, lăudându-o cu cinste limba ta de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo, cântă cuvinte cu raze luminoase ungând înţelepţeşte, inimile adunărilor creştine.
Icoana cea zugrăvită cu totul cinstită şi sfântă, cu dragoste o săruţi, şi pierzi zugrăviturile celor fără de Dumnezeu; defaimi poruncile acelora cele urâte de Dumnezeu şi fără Dumnezeu, şi vesteşti cinstea şi închinăciunea icoanei lui Hristos.
A Născătoarei :
Dumnezeu, Cel ce toate le-a întocmit cu voia Sa, şi pe toate le ţine, pe mâinile tale Se ţine trupeşte Preacurată, Cel ce cu Fiinţa cea Dumnezeiască, este necuprins.
Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Valurile lumeşti le-ai călcat, şi stai înaintea Ziditorului lumii; zburând Maică prin post şi rugăciuni, ca şi cu aripi împodobite cu aur, de Dumnezeu fericită.
Pentru viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, preacinstită, ca un Dar sfinţit te-ai dat moştenirii tale Paraschevo; venind la apus, ceea ce eşti preamărită.
Slavă...,
Viaţă fără prihană din tinereţe iubind, şi voind a întrece cetele cele nevăzute, tăinuită fiind pe pământ Cuvioasă, spre minune ai fost, arătându-te Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te de Dumnezeu Născătoare curată, să scăpăm de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, şi să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, care negrăit S-a întrupat din tine.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu bună credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.
ICOS.
Veniţi adunarea pustnicească, veniţi poftitorii de curăţie, veniţi iubitorilor de praznic de toată vârsta, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe turtureaua cea iubitoare de pustie; lauda pustnicilor, podoaba fecioarelor, frumuseţea celor iubitori de tăcere, mângâitoarea celor întristaţi, cercetătoarea celor bolnavi, şi ajutătoarea celor din nevoi, cea degrab ascultătoare; pe Parascheva cea de Dumnezeu înţelepţită, care izvorăşte tuturor tămăduiri. Că a aflat Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.
SINAXAR
În această lună în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
Stih : Pe Parascheva ca pe un vas ales,
Hristos în vistieria cerească o a pus.
Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva, s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechi şi acum Epivata; iar părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu foarte mulţi bani şi averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea drept cinstirea lui Dumnezeu, şi a fi, şi a se numi creştini. Aceştia dar aducând la lumină pe Cuvioasa, întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască, apoi pe cale înaintând, o învăţară toată îmbunătăţirea, şi aşezarea cea după Dumnezeu; iar după ce trecând al zecelea an, ades mergea cu Maica sa la biserica Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri : cel ce voieşte a veni după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa, şi să urmeze mie. Îndată toată a fost cuprinsă de aceasta, şi ieşind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de Maica sa, şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce purta, le-a dat lui, şi dânsa a îmbrăcat pe ale acestuia, luându-le pe aceste cu oarecare meşteşugire înţeleaptă, iar după ce a venit acasă, şi s-a văzut de părinţi într-un chip ca acesta, ce trebuie să zicem, cât s-a îngrozit de dânşii, şi s-a bătut, ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori, şi de multe ori, se zice că dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind ocările pentru aceasta, îngrozirile, şi nesufericioase bătăile părinţilor. Şi aceste adică în casa părintească erau ca nişte preîntâmpinări a roadelor ce mai pe urmă erau să odrăslească dintr-însa, şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor, zic, şi ale celor de un sânge, şi a mulţimii slugilor ajunge la Constantinopol, unde gustând toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor, binecuvântându-se de sfinţii bărbaţi cei de acolo, şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Halchidon de ceea parte, şi de acolo a venit la Iradia din Pont, călătorind mulţumită cu picioarele sale, iar părinţii ei înşişi şi prin alţii (că nevoia este lesne aflătoare), mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbând, şi cetăţi şi sate călcând şi neaflându-o, s-au întors acasă, iar preafericita fecioară venind la Iradia din Pont, cum am zis, şi sosind la oarecare lăcaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu, şi intrând într-însul cu veselie duhovnicească, s-a aşternut pe pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat şi prin ruga sa umplându-se de Dar, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare într-acest sfânt lăcaş, tot felul de îmbunătăţiri săvârşind; căci întru rugăciunile de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, ţipete, tânguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pământului, cine după vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpătat, curăţenia inimii, şi plecarea ei spre Dumnezeu, iar acum din-destul de aceste desfătându-se, trimise Dumnezeu pe cei ce erau să o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea, şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică, şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulându-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi blânde picioarele Mântuitorului meu Hristos au călcat şi săturându-se, şi zburând prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o petrecere cinstită de călugăriţe pustnice, şi într-aceasta s-a băgat însă cât s-a nevoit într-însa, prin care pe vrăjmaşul diavol până în sfârşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit asupra ei, neputând a le da în scris toate puţine oarecare din ele spre pomenire vom adăuga către aceste de faţă. Băutură întrebuinţa apă de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlini o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte trenţăroasă, cântarea în buze neîncetată, lacrimile dea pururea. Peste toate aceste înflorea dragostea, iar vârful îmbunătăţirilor, smerita cugetare cuprindea pe toate aceste. Deci mulţi ani răbdând în arătata mănăstire a călugăriţelor, şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douăzeci şi cincilea an al vârstei, a ieşit dintr-însa, şi a venit la Ioppe, şi intrând într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă, şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărâmării corabiei, în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, şi după ce a cercetat într-însul dumnezeieştile lăcaşuri, şi pe sfinţii bărbaţi, a ieşit dintr-însul, şi a venit la oarecare sat anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi întru-tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, defăimând petrecerea părinţilor de bun neam, şi batjocorind înţelepţeşte meşteşugirile vicleanului înşelător. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiţă, şi din potopul acestor curgătoare zburând, a odihnit cortul ceresc, încredinţând sfânt sufletul său mâinilor îngereşti şi prin ei lăcaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti; iar trupul cel din pământ, şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pământ. Nu multă vreme după aceasta a trecut şi cineva, rău cheltuind viaţa, şi obşteasca datorie împlinind s-a îngropat aproape de Cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, preaviteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătându-se în vis; Ridică, i-a zis, trupul acest împuţit, şi-l aruncă departe undeva; că soare fiind şi lumină nu pot suferi întunericul şi putoarea. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a Cuvioasei socotindu-o vedere proastă, sau vis din pântece plin, şi a doua, şi a treia iarăşi sfânta l-a strigat şi cumplit la îngrozit. Şi după ce călugărul şi-a venit în sine după cum se cuvine, şi din numele Cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul, preadegrab s-a sculat, şi cu sârguinţă a descoperit vedenia poporului de acolo, care cu toţii obşteşte alergând ca la o visterie foarte înavuţită săpa pământul, iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel sfânt trup al Cuvioasei aflându-l întreg cu totul păzit, cu mâini cucernice l-au adus în biserica sfinţilor Apostoli, răsunând aerul de miresme şi tămâieri şi cântând dumnezeieşti Psalmi, însă câte minuni după aşezarea moaştelor ei aicea, Dumnezeul minunilor a săvârşit, printr-însa şi până acum săvârşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covârşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor, şi nisipul mării, şi grumazii pământului. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici va înceta, îmbelşugat a vărsa tămăduiri, cu Darul lui Iisus Hristos, celui ce a preamărit-o. Între minunile Preacuvioasei Parascheva săvârşite la noi în Moldova, chiar în timpul nostru, vom aminti : Însănătoşirea din o boală extraordinară a soţiei preotului G. Lateş, din comuna Rădăşeni, judeţul Suceava, prin arătarea Sfintei. Preotul şi soţia lui. Trăiesc încă; n-au decât să mărturisească oricât şi oricând. A doua minune s-a petrecut, acum de curând, sub ochii întregului oraş Iaşi. Citească, cine nu ştie. Despre aceea, că sfintele moaşte ale Cuvioasei aflate în cetatea Târnovului, capitală oarecând a crailor bulgăreşti, s-a strămutat de aicea la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atinelor, şi Dositei Patriarhul Ierusalimului. Tot la acelaşi loc aflăm şi povestire de strămutarea moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică că : Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrânul, luând bani de la Domnul Moldovei Vasilie, cu cuvânt ca să plătească datoriile Patriarhiei, spânzurând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaşte, ce se păzeau în Patriarhie, le-a trimis aici către Stăpânitorul Moldovei. Iată ce zice despre aceasta Cantemir Domnul Moldovei : Sfânta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpână a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câştigat marele Apocavcos, Voievodul însuşi stăpânitorului Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV a dat voie Domnului Moldovei Vasilie să strămute sfintele ei moaşte din biserica patriarhicească a Constantinopolului; şi le-a câştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri, şi slujbe făcute sfintei Bisericii celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 pungi ce datorea ea Turcilor, şi creştinilor. Însă fiindcă la Turci este oprit a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta Otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte, şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le însoţească în Moldova. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele Bisericii de amiazăzi al sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo, şi Capugibaşa cu ofiţerii de sub dânsul, mergând la petrecerea sfintelor moaşte. Această strămutare de atunci, se descrie şi pe marmura Cuvudiului, unde sunt aşezate sfintele moaşte, aşa : Cu voinţa Tatălui bineplăcerea Fiului, şi conlucrarea Sfântului şi de viaţă făcătorului Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în sfânta şi cea de o fiinţă, şi nedespărţită Treime. Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voevod cu mila lui Dumnezeu Domnitor a toată Moldavia, fiind râvnitor şi apărător al sfintei evsevii răsăritene, după dumnezeiască îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osârdie, şi preamultă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Paraschevei cei din Târnov. Această strămutare s-a făcut a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea Patriarh D. Partenie, cu toată bunăvoința şi sfatul bisericii, a trimis aceste sfinte moaşte, ca pe o vistierie dumnezeiască, cu preafericiții trei Mitropoliţi D. Ioanichie al Iracliei, D. Partenie al Adrianupolei; D. Teofan al Paleon-Patron, în zilele Preasfântului D. Varlaam Mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia; iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu Stăpân al nostru, şi Domnitor a toată Moldavia Ioan Vasilie Voevod, de acasă ieşind cu evlavie, şi din tot sufletul primind această nepreţuită ! Vistierie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli : Vasilie cel mare, Grigorie de Dumnezeu grăitorul, şi Ioan Hrisostom, spre cinstea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime, şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamului lui. În anul de la Adam 7149 iar al Domniei lui al 8-lea, în 13 Iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit Fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate, şi viaţă de mulţi ani, Amin. Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de Cuvioasa în anii cei din-naintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna, şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la dânsa. Căci câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă sau din acoperămintele puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând, şi purtând, dobândesc vindecare ! Şi la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Ci şi în patria ei Epivata unde, precum se zice, părintească casa ei s-a prefăcut în biserică cu numele ei, Cuvioasa face preamulte minuni; din care amintim aici una mai nouă povestită de Epivateni Arhimandritului D. Serafim Caracaleanul, fostul egumen în anii trecuţi ai mânăstirii sfinţilor Trei Ierarhi, când Cuvioasa, arătându-se făţiş, a scăpat din înecare o corabie din insula Hios.
Căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri Stăpână; ca şi cu sârguință să cântăm : Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară Stăpână, mai sfântă te-ai arătat decât toate puterile cereşti, şi decât heruvimii şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.
Şi ai născut şi eşti Fecioară, şi după naştere ai rămas curată ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău. Pentru aceea cu credinţă, după Dumnezeu, pe tine te mărim Preacurată.
Mă înfricoşează şi mă tulbură valurile greşelilor mele; ci tu Preasfântă ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, mântuire dăruindu-mi.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Drept fiind Maică cuvântul Mirelui Hristos, ai urmat aceluia cu neabătut dor, Doamnă numită Paraschevo, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul nostru.
De frumuseţea care se strica nu te-ai grijit Paraschevo Cuvioasă, privind la răsplătirea care este acolo, şi ai luat mărire neîmbătrânitoare, dumnezeiasca podoabă şi veselie.
Cu râurile cuvintelor tale cele de miere izvorâtoare Paraschevo, umpli sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască, ale celor ce cu laudă, măresc cu cântări pe Dumnezeu cel întru-tot mărit.
A Născătoarei :
Mare taină s-a făcut întru tine Fecioară Maică; Fiul lui Dumnezeu din pântecele tău S-a întrupat, şi tuturor S-a arătat; Căruia veselindu-ne Îi cântăm : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreeşti...
Apus-ai ca soarele, Cuvioasă Maică; şi luminezi cu minunile pe cei ce cântă cu fierbinte credinţă şi dragoste : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplutu-s-au toate laturile de bună-mireasma ta întru aflarea moaştelor tale; cărora porunceşti Cuvioasă a cânta cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Aflându-te Maică, şchiopilor îndreptare; că cel ce era bolnav de picior, sărind a strigat fără tăcere : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată tu Fecioară, aceea pe care te-a proorocit cu Duhul Sfânt marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu zămislind, L-ai născut; şi binecuvântat este Preacurată Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Din văpaia cuvioşilor roua o ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Tu eşti scăparea noastră, şi mângâiere tuturor Fecioară Preacurată, că iată Domnul tuturor, născându-Se din pântecele tău, te păzeşte Fecioară şi după naştere, pe care bine-L cuvântăm cu buze nevrednice, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Pleacă-te, ceea ce eşti gata fierbinte sprijineală a credincioşilor, şi scăparea mea, şi primeşte rugăciuni dureroase din inima mea, şi mă scapă de împătimirea dobitocească, şi de relele deprinderi, şi plâns de bucurie dă Fecioară sufletului meu celui întunecat.
Când gândesc la relele cele lucrate de mine, şi la judecata cea groaznică, mă înfricoşez Fecioară şi mă tem. Ci tu ca o iubitoare de oameni mai înainte de sfârşit fă-mi Milostiv pe Judecătorul; că tu eşti întemeierea tuturor celor căzuţi, nădejdea şi folositoarea celor deznădăjduiţi.
Roagă Curată pe Fiul tău şi Dumnezeu, să ne fie nouă Milostiv şi lesne împăcat; şi cu rugăciunile tale păzeşte-ne de toată nălucirea cea potrivnică şi să se surpe degrab semeţia vrăjmaşilor; ca să te lăudăm pe tine cea cu Dar dăruită.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
După legea părinţilor, ţinând adevărata credinţă părintească, preafericită, ai scuipat feţele diavolilor, sărutând icoana Domnului cu temere de Dumnezeu; primind pe Cel ce S-a arătat în lume din Fecioară pe care Îl preaînălţăm în veci.
Minte dumnezeiască şi alăută cu totul întocmită a Preasfântului Duh, privighetoare bine glăsuitoare, lauda de căpetenie a credincioşilor, stâlp al ortodoxiei şi înţeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor şi podoaba tuturor cuvioşilor, te-ai arătat, lăudând pe Hristos în veci.
Purtătoare de mir a Preasfântului Duh te-ai arătat Maică, prin vărsarea mirului învăţăturilor tale celor cu bună mireasmă şi înţelepte, pierzând stricăciunea înşelăciunii cea rău împuţită, şi bine-înmiresmând, cinstita Biserică cu binefacerile tale Paraschevo; strigând neîncetat : Cu cântări te preaînălţăm Hristoase în veci.
A Născătoarei :
Muntele lui Dumnezeu cel gras, pe care Proorocul dedemult lăudându-l l-a arătat, tu eşti Fecioară; din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului Hristos, şi a sfărâmat puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm în veci.
Alt Canon,
Irmos : Pe împăratul ceresc...
Întărindu-te cu mintea, râvnind vieţii îngereşti, trupul ţi-ai dat postului şi rugăciunii, Cuvioasă, şi viezi în veci.
Preafericită între femei te-ai arătat fericită Paraschevo, cântând Făcătorului : Pe Tine Te preaînălţăm în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Slăbănogului, ce a fost întru mulţi ani, tămăduire neputinţei i-ai dat preacinstită. Pentru aceasta pe tine te-a lăudat Cuvioasă în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât toate făpturile de Dumnezeu Născătoare, roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, să ne mântuim de toate muncile, noi cei ce te cinstim pe tine cu adevărată dragoste.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Să nu ne uiţi pe noi robii tăi, Maică Fecioară neispitită de nuntă, cei ce năzuim la Biserica ta. Că tu singură eşti nădejdea creştinilor, întărirea tuturor celor ce aleargă la tine Curată; ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre Stăpână.
Bucură-te zidul cel nesurpat, bucură-te Acoperământul lumii, bucură-te Biserică, bucură-te făclie, bucură-te scaun al lui Dumnezeu; bucurăte bucuria şi ajutătoarea tuturor ! Ceea ce eşti dea pururea armă de mântuire nebiruită, asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Avându-te pe tine Curată, părtinitoare, acoperământ şi nădejde, zid şi scăpare, curăţire şi dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, de boli şi de patimi. Pentru aceea neîncetat lăudăm puterile tale.
Tu eşti mărirea îngerilor oglinda Proorocilor, lauda Patriarhilor şi a Apostolilor; tu podoaba Mucenicilor lui Hristos, sfinţenia pustnicilor şi a drepţilor, şi înnoirea a toată lumea.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Luptându-te tu pentru Biserica lui Hristos, ucigaşul de oameni neputând să te vadă, îţi trimitea ispite. Însă rămânând neclintită, vrăjmaşilor celor de gând le-ai stătut împotrivă vitejeşte, închinându-te icoanei lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Împodobită cu vitejie nespusă, şi împodobită cu străluciri prealuminate, preafericită cu bucurie stai înaintea Scaunului lui Dumnezeu, unde este glasul celor ce prăznuiesc, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Cinstea cea vrednică a luptelor tale o ai luat, şi ca purtătoare de cunună săltând acum în ceruri împreună cu îngerii, unde este soborul Proorocilor şi al Apostolilor, şi multa oaste a Mucenicilor, unde este adunarea Patriarhilor, adu-ţi aminte de noi Cuvioasă Maică Paraschevo.
A Născătoarei :
Ajutătoarea împăraţilor celor credincioşi în războaie dă-le conducătorilor noştri biruinţă asupra vrăjmaşilor, Născătoare de Dumnezeu, acoperindu-i de toată răutatea; tu Maica lui Dumnezeu Preacurată, care nu ştii de nuntă; ca lăudând pe Fiul tău, pe tine să te slăvim.
Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Nu înceta a ruga pe Hristos, Maică Cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi slugile tale, care din suflet te lăudăm pe tine.
Frumuseţea fecioarelor te-ai arătat Cuvioasă, că vieţii îngereşti ai râvnit; deci nu înceta a te ruga pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Slavă...,
Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trupuri, şi stai înaintea Stăpânului bucurându-te cu fecioarele cele înţelepte; acestuia acum roagă-te pentru lume.
Și acum..., a Născătoarei :
De bucurie şi de veselie umple-mă Fecioară, ca ceea ce ai primit pricina bucuriei; că tu ai izvorât tuturor bucuria.
LUMINÂNDA
De viaţa îngerească dorind, te-ai depărtat în pustietăţi, şi patimile trupeşti supunându-le, întocmai cu îngerii te-ai arătat, Cuvioasă Maică Paraschevo. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Preamare minunea naşterii tale cea mai presus de minte, spăimântează tot gândul, al celor pământeşti şi al îngerilor; că Fecioară fiind, ai născut, şi Fecioară ai rămas ca şi mai înainte de naştere. O înfricoşată taină ! O naştere minunată ! O purtare de pântece prealăudată !
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Paraschevo de Dumnezeu înţelepţită, cu multă înfrânare, cu rugăciunea şi cu cererea, cu Dumnezeu te-ai unit, şi nebiruită ai rămas de meşteşugirile luptătorului; pentru aceasta şi cu îngerii dănţuieşti în ceruri. Pentru acestea adunându-ne astăzi, te cinstim pe tine, şi prăznuim dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori)
Plecându-te voii Atotvăzătorului Dumnezeu, de la Dânsul ai luat Dar a face minuni, şi a goni duhurile vicleniei. Pentru aceasta te fericim pe tine, şi prăznuim sfântă pomenirea ta cu credinţă şi după cuvioasa datorie, de Dumnezeu fericită.
Cu înfrânarea, cu postul şi cu săvârşirea faptelor bune ai omorât zburdarea trupească. Pentru aceasta te-ai arătat ca cum ai fi fost vie după moarte cu adevărat; că moartea ca o umbră o ai socotit, la Dumnezeu mergând, şi în mâinile Lui dându-ţi sufletul. pe care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Cuvioasă Maică Paraschevo, din pruncie pe sine-ţi te-ai făgăduit lui Hristos Dumnezeu, şi de Dânsul fiind întărită, patimile trupeşti le-ai supus, ca cel mai prost să slujească celui mai bun. Pentru aceasta şi cununa răbdării din mâna Lui ai luat; Căruia roagă-te, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Preacuvioasa Parascheva, să miluiască sufletele noastre.
DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE. Ecteniile şi Otpustul.
Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust
ÎNTRU ACEASTĂ ZI
ÎNTRU ACEASTĂ ZI
Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie.
Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie.
VEZI : Slujba lor, se pune în altă zi, sau cum va voi cel mai mare.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., StihiriIe, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Apărătorii credinţei lupta săvârşind, cununa biruinţei au luat, înţeleptul viteaz Nazarie, şi marele Protasie, împreună cu Chelsie înţeleptul, şi de Dumnezeu gânditorul Ghervasie; pe care îi lăudăm ca pe nişte viteji ostaşi, ca pe nişte moştenitori împărăţiei celei de sus, şi ca pe nişte jertfe de bunăvoie.
Să se laude Nazarie şi să se cinstească Protasie, dumnezeiescul Chelsie şi Ghervasie care cu bună mărturisire au pătimit, şi înşelăciunea au micşorat şi cu cetele îngereşti cu sfinţenie împreună s-au numărat, şi s-au îndumnezeit după dumnezeiasca împărtăşire, şi cununi de biruinţă au luat din mâna cea de viaţă începătoare.
De Dumnezeu înţelepţitul Nazarie, cu dumnezeiasca propovăduire cetăţi înconjurând, le-a luminat; pe care urmându-l Chelsie, au câştigat mărirea dumnezeieştilor Mucenici, călcând pe cel înşelător. pe aceştia toţi cu laude să-i cinstim, ca pe nişte stele şi luminători celor din întunerec, şi ca pe nişte doctori ai sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Să lăudăm jertfele cele cuvântătoare, pe Nazarie, Protasie, Ghervasie şi Chelsie; căci toată nebunia tiranilor şi pe idoli i-au surpat. Pentru aceasta, cu rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, pace lumii dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind în lenevire toată, viaţa mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârşit Maică Fecioară, scapă sufletul meu din robia celui străin.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Cuvinte al Tatălui, Fiule Cel fără de început, şi cu Duhul împreună pe scaun şezător, cum ţi-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale ? Pentru ce eşti acum în atâta mizerie Preabunule ? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără de prihană.
Troparul, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfinţilor Mucenici pe 4.
Facerea lui Iosif.
Cântarea a l-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Cu credinţa nevoindu-vă şi lupta săvârşind, cu cunună de biruinţă v-aţi încununat, dumnezeieştilor Mucenici; pentru aceasta prăznuim veselindu-ne, dumnezeiască pomenirea voastră.
Cu vetrela Dumnezeiescului Duh, ca şi cu nişte aripi ridicându-vă, aţi trecut noianul muncilor fără udare, măriţilor Mucenici; şi acum v-aţi sălăşluit la dumnezeiescul liman al strălucirii celei de sus.
Slavă...,
Cu Crucea ca şi cu o pavăză îmbrăcându-vă fericiţilor, pe vrăjmaşul cel fără de trup l-aţi biruit cu trupul; luând munci de multe feluri şi moarte nedreaptă.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe una ceea ce a încăput în pântece pe Domnul Cel mai înainte de veci, pe Fecioara cea fără prihană, să o lăudăm; că s-a făcut mai desfătată decât cerurile, întrupând pe Dumnezeu, pentru bunătate.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Ca nişte struguri dumnezeieşti ai viei celei dumnezeieşti fiind cu adevărat, aţi izvorât nouă vin din nevoinţe mucenicilor, care duhovniceşte veseleşte minţile cu Darul.
Tare ai stătut împotrivă, Nazarie Mucenice al lui Hristos, gonitorului celui ce ţi-a poruncit ţie să jertfeşti dumnezeilor celor urâţi, preafericite; celui ce era gata, să te junghie ca pe un miel, Mărite.
Slavă...,
Împreuna glăsuire de laudă să cântăm toţi astăzi cu credinţă, lui Nazarie, lui Protasie, lui Ghervasie şi lui Chelsie, celor ce au fost martori adevărului întru Duhul.
Și acum..., a Născătoarei :
Cortul legii mai înainte te-a închipuit pe tine Curată, ceea ce erai să fii lăcaş sfânt lui Dumnezeu; din care era să vină curăţirea noastră; Cel ce ne dăruieşte nouă sfinţenia.
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, şi întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
SEDEALNA, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
A mucenicilor celor nevoitori împătrită dumnezeiască şi cinstită pomenire cu sfinţenie să o prăznuim, îndulcindu-ne în toate zilele cu minunile lor, ca şi cu nişte izvoare care izvorăsc din cinstitele lor moaşte, oprind bolile credincioşilor, cu puterea Duhului.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună, cu lumina ta sufletul meu cel întunecat Curată, şi-mi împrăştie întunecarea, şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe Preacurată, şi să mă izbăvesc de focul cel nestins cu rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Dacă a văzut nevinovata Fecioară pe Mieluşelul ridicat pe Cruce, tânguindu-se, striga : Dulcele meu Fiu ! Ce nouă şi preamărită vedere este aceasta ? Cum Cel ce ții toate cu mâna, pe lemn Te pironeşti cu trupul !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Dragostea sfinţilor tăi Mucenici, cea mai presus de minte, covârşeşte tot gândul Cuvinte; asemenea şi luptele şi nevoinţele cele mari şi vitejiile, care le-ai dat celor ce au pătimit după lege.
Un cuget în osebite trupuri au arătat, fiind prea-răniți ostaşii lui Hristos, şi pe unul Dumnezeu în privelişte au mărturisit, şi înşelăciunea mulţimii dumnezeilor arătat au pierdut-o.
De lupta cinstiţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, îngerii s-au mirat; cum în trup luptându-se cu cel fără de trup, l-au doborât pe pământ prea-bărbăteşte !
Slavă...,
Ca nişte vrednici ostaşi, ca nişte nebiruiţi Mucenici, şi viteji ai lui Hristos, ca nişte apărători ai creştinătăţii, aţi moştenit cereştile lăcaşuri, şi vă veseliţi pururea împreună cu cetele îngereşti.
Și acum..., a Născătoarei :
Nedeşertând sânurile părinteşti, preacurată Născătoare de Dumnezeu, în sânurile tale cele preacurate a încăput Dumnezeu Cel Preaînalt, gătind ca un Bun dumnezeiască şedere tuturor şi mărirea cea nesfârşită.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel ce este peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; dăruind pace tuturor celor ce te laudă.
Trupul tău Nazarie s-a împărtăşit rănilor, chinurilor şi muncilor celor de multe feluri; pentru aceasta ne izvorăşte mir cu bun miros, care umple de mireasmă sufletele celor ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită, întrutot lăudate.
Cu picăturile sângelui tău ai stins cărbunii mulţimii dumnezeilor, purtătorilor de chinuri; şi cu focul dumnezeieştilor minuni, întrutot înţelepte, ai ars uscăciunea cumplitelor patimi, cu Dumnezeiescul Dar al Mântuitorului, Nazarie.
Florile cele ce dau din sine mireasma dumnezeieştii cunoştinţe, grădinile dumnezeieştii ştiinţe, pomii cei roditori ai raiului; pe preabunii şi luminaţii Mucenici să-i lăudăm şi cu credinţă să-i fericim.
Slavă...,
Să se laude Nazarie, să se mărească Chelsie, şi împreună cu Protasie să se laude cu credinţă viteazul Ghervasie; care sunt stâlpi neclintiţi ai Bisericii şi temelii nemişcate.
Și acum..., a Născătoarei :
Sabia care păzea oarecând Edenul, dosul a dat Curată, credincioşilor celor însemnaţi cu cinstit sângele ce s-a scurs dedemult prin împungerea suliţei, din coasta Celui ce a răsărit din tine.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Cugetătorilor de Dumnezeu...
Călătoriile tale au fost pe ape preafericite Nazarie, şi nu s-au cunoscut într-însele urmele tale cele întru Duhul; cu a Căruia putere pe toţi vrăjmaşii ai ruşinat.
Patimile trupurilor cele nevindecate, le-ai vindecat cu Dumnezeiescul Dar, Mucenice Nazarie; pe care cu bună-mireasmă îl izvorăşti celor ce se apropie de cinstite moaştele tale.
Slavă...,
Călcând arătat dumnezeiescul Protasie şi cu dânsul marele Ghervasie, bogăţia cea vremelnică şi boieria, s-au învrednicit vrednicei măririi.
Și acum..., a Născătoarei :
Legile firii tu una le-ai înnoit Fecioară, născând pe Dumnezeul Cel fără de moarte, Cel ce S-a îmbrăcat în trup muritor, ca să îndumnezeiască pentru bunătate, pe cei omorâți.
Irmos :
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să pleznim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul 1:
Podobie : Ceata îngerească...
Mărirea cea împătrit numărată a mucenicilor lui Hristos, să o lăudăm credincioşilor cu laude de cântări; pe Nazarie, Protasie, pe Ghervasie şi Chelsie, că aceştia s-au nevoit până la tăiere şi moarte, aceştia luând cununa nestricăciunii, se roagă să ne mântuim noi.
ICOS.
Nevoința purtătorilor de chinuri, luptele şi slăvita moarte, veniţi toţi iubitorii de praznic, cu cântări de laude şi cu glasuri să slăvim pe ceata cea împătrit numărată; pe înţeleptul Protasie, împreună cu Ghervasie, şi pe dumnezeiescul Nazarie, împreună cu Chelsie de Dumnezeu grăitorul şi tânărul ostaş; că au stins toată nebunia păgânească, mărturisind pe Hristos Dumnezeu mare, Împărat mai înainte de veci, împreună cu Tatăl şi cu Duhul; şi acum după moarte se roagă, să ne mântuim noi.
SINAXAR
În această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Nazarie, Protasie, Ghervasie şi Chelsie.
Stih : Pe Nazarie împreună cu cei trei nevoitori,
Sabia i-a adus Nazarineanului Dumnezeu biruitori.
Nazarie împreună cu trei se tăie, în ziua a patrusprezecea.
Aceştia s-au nevoit în Roma în zilele lui Nero împăratul, după săvârşirea sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Dintre aceştia Sfântul Nazarie era din tată de bun neam şi bogat, asemenea şi din mamă, povăţuindu-se spre bunacredinţă de Apostolul Petru şi botezându-se de Lin episcopul Romei. Deci când a fost în vârstă de douăzeci de ani, trecând prin cetăţile Italiei, propovăduind, a atras pe mulţi la credinţă; iar peste zece ani, nimerind în cetatea Plachentia, află pe Protasie şi Ghervasie, băgaţi în temniţă de domnul Anulie, şi a fost gonit dintru acea cetate. Mergând dar la altă cetate numită Chimelin, luă cu sine pe Sfântul Chelsie, fiind copil de trei ani, şi îndată se băgă în temniţă de boierul Dinovie. Apoi dându-i-se drumul de acolo, se duse la cetăţile lui Tiberie, binevestind, şi prinzându-se de Nero, a fost legat şi dat la fiare. Scăpând de acestea nevătămat, iarăşi se duse la Plachentia, şi află vii în temniţă pe Ghervasie şi pe Protasie; şi iarăşi se trimise la Roma de Anulie, unde se făcu pricină de mântuire moşului său; şi întorcându-se la Mediolan, i s-a tăiat capul împreună cu Ghervasie, Protasie, şi Chelsie.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Silvan.
Stih : Silvan prin tăierea sabiei mândria a înfruntat.
Şi prin aceasta tăietor înşelăciunii s-a arătat.
Acesta era din Gaza, bărbat blând, întreg cu credinţa, preot bisericii din Gaza, bătrân cu vârsta; care stând de faţă înaintea poporului Cezarenilor, a fost bătut cu amar, şi i s-a strujit coastele. Apoi a fost osândit, să muncească la băile de aramă din Zoora; şi de acolo fiind scăpat de credincioşi, s-a învrednicit a se face episcop. Şi ajungând la adânci bătrâneţe şi în neputinţă, căci era zvântat de boală, i s-a tăiat capul de către închinătorii de idoli.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru Avsetamul.
Stih : Petru cu dumnezeiască râvnă focul biruind.
S-a arătat, văpaia mincinoasei dumnezeiri stingând.
Acesta era din munţii Elevterupolei, din satul ce se chema Ania, tare şi sporit cu sufletul; iar cu trupul tânăr şi vârtos. Şi multe răbdând în nevoinţă pentru credinţă, şi toate cele pământeşti defăimându-le, în al şaselea an al împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, s-a făcut jertfă bineprimită lui Dumnezeu, săvârşind lupta prin foc.
Tot în această zi, Sfântul Eftimie care s-a luptat în Tesalonic pentru sfintele icoane.
Stih : În locul veseliei al căruia nume îl porţi, locuieşti Părinte :
Nevoindu-te pe cât ţi-a fost puterea, Fericite.
Tot în această zi, Sfinţii patruzeci de Mucenici cei din Egipt şi Palestina, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Îndoita douăzecime a mucenicilor, sabie a răbdat :
Aceştia pe care Egiptul şi Palestina i-au arătat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate, Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe, întărindu-vă paşii inimilor voastre măriţilor, nu i-aţi abătut spre meşteşugirile vrăjmaşilor; ci pururea cântaţi : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Lumina cea neînserată v-a răsărit vouă celor ce prin sânge aţi pătimit, şi veselia cu adevărat v-a primit, marilor Mucenici; pe voi cei ce cântaţi : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Slavă...,
Sfinţit-aţi cetăţile, cu râvnă înconjurându-le fericiţilor, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor, şi dând toată vindecarea celor ce le trebuia, cu Darul Preasfântului Duh, purtătorilor de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Preasfinţit palat aflând Dumnezeu pântecele tău, într-însul S-a sălăşluit, făcând fii Luminii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe cei ce strigă : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Mânecând către Soarele cel mare, ce minunat a răsărit din Fecioară, nebiruiţilor Mucenici, lumină aţi fost, şi întunericul înşelăciunii cu Darul aţi împrăştiat; pe Domnul lăudaţi strigând, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Roma cea veche a propovăduit nevoinţele tale Nazarie mult-pătimitorule, şi Constantinopolul laudă minunile, ţinând cu credinţă sfinţitele tale moaşte şi strigând : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Dumnezeiescul Nazarie izvorând mirurile Darului, îndeamnă pe toţi cei ce aleargă cu credinţă, să le ia spre luminare şi curăţire; cei ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe voi vitejii purtători de chinuri, Nazarie, Chelsie, Protasie şi Ghervasie, avându-vă rugători preatari către Dumnezeu, cu dragoste strigăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-I preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu trupul unindu-se cu tine după fiinţă, Cel ce dă tuturor viaţă, pe mine tot iarăşi m-a zidit, tot m-a înnoit, cel ce am fost învechit în păcate Preacurată. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala...
Cu puterea lui Hristos întărindu-vă, a Celui ce a călcat răutatea pierzătorului; plecându-vă acestuia grumazii, aţi luat sfârşit prin sabie, dezlegându-vă de trup, marilor Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteţi fericiţi.
Împodobiţi aţi fost cu rănile trupului, şi îngerilor v-aţi asemănat; şi acum staţi înaintea feţei Ziditorului, pururea bucurându-vă, şi cu împărtăşirile cele preafrumoase arătat împodobindu-vă, întrutot fericiţilor.
Cu semne şi cu minuni v-a împodobit Stăpânul, mai înainte de sfârşit şi după sfârşit, întrutot lăudaţilor : Nazarie, Protasie, Chelsie şi Ghervasie, nebiruiţilor Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteţi fericiţi.
Slavă...,
Sfinţitu-s-au toate prin dragostea voastră, săvârşind astăzi pomenirea voastră. Se bucură Mucenicii şi Proorocii cu noi prăznuiesc; cu care împreună rugaţi-vă pentru noi Făcătorului de bine, întru-tot fericiţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Glasul dumnezeiescului Gavriil aducem ţie bucurându-ne, Fecioară Preacurată : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar ! Lauda mucenicilor şi a Apostolilor şi mântuirea tuturor credincioşilor, Fecioară Maică, care nu ştii de nuntă.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Ceata cea împătrită a purtătorilor de chinuri, pe Nazarie, Ghervasie, împreună cu Chelsie, să-i încununăm cu cântări de laudă, şi pe măritul Protasie; că aceştia îmblânzesc pe Dumnezeu pentru lume.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne scapă de muncile cele veşnice.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCISPREZECEA
ZIUA A CINCISPREZECEA
Sfântul Cuviosul Mucenic Luchian, preotul Antiohiei celei mari.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Fiind bogat de cunoştinţa Dumnezeiescului Cuvânt prin credinţă ai întărit pe credincioşi să sufere cu îndrăzneală muceniciile cele de multe feluri şi mânia tiranului, pentru viaţa cea viitoare şi pentru veselia cea fără stricăciune. Pentru aceasta te fericim Luchiane vrednicule de laudă, şi săvârşim astăzi dumnezeiescul tău praznic.
Închisoare de multă vreme şi moarte silnică ai răbdat Cuvioase, legându-te cu curele şi zgâriindu-te cu hârburi ascuţite, Fericite, şi mult chinuindu-te cu nemâncare şi cu sete îndelungată. Pentru aceea te-a primit desfătarea cea cerească, ca pe un Mucenic nebiruit, răbdătorule de chinuri preaviteazule.
Sânul mării primindu-te pe tine slăvite, după treizeci de zile te-a dat la uscat, ca pe Iona odinioară prin slujba fiarei, pentru îngroparea cea cinstită de Dumnezeu, şi spre dumnezeiască izvorâre de tămăduiri; pârga mucenicilor, întărirea Bisericii. Pentru aceea te cinstim, rugătorule pentru sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Şterge spurcăciunea ticăloasei inimii mele, Născătoare de Dumnezeu Preacurată şi toate rănile, şi curăţeşte rănile ei cele din păcate şi statornicia gândului meu întăreşte-o; ca mântuindu-mă eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea ta şi ajutorul tău cel mare.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata Maică pe Hristos omorându-Se şi omorând pe cel viclean, plângându-L ca pe un Stăpân, lăuda pe Cel ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă-răbdarea Lui, striga : Fiul meu preadorite nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi Iubitorule de oameni, Cel ce eşti dragostea mea.
Tropar, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului.
Facerea lui Teofan.
Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe, popor din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele şi cu puterea lui.
Strălucind Luchiane cu înţelepciune, cu Dar şi cu putere duhovnicească, ai luminat popoare, şi le-ai povăţuit Mucenice către cunoştinţa lui Hristos.
Împlătoşându-te pe tine cu armele bunei credinţe ca un Milostiv, Cel ce a purtat neputinţa noastră, te-a făcut nebiruit de luptele vrăjmaşilor, Mucenice.
Slavă...,
Cu mrejele dumnezeieştilor tale dogme, ai tras la înălţimea cerească, pe cel ce căzuse în adâncimea relei credinţe, pătimitorule, vrednicule de minuni.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu cuvântul ai zămislit fără sămânţă pe Cuvântul Tatălui Cel veşnic, mai presus de pricină şi de cuvânt Preacurată, şi L-ai născut pentru mântuirea noastră.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Arcul celor puternici...
Casă ai făcut lui Dumnezeu sufletul tău Mucenice, cu lumina faptelor bune, şi cu rugăciunile tale ai surpat la pământ capiştile idolilor.
Împroşcându-te cu tot felul de supărări, şi chinuindu-te cu durerile muncilor Mucenice, lăudai ca pe un Făcător de bine, pe Cel ce te-a învrednicit de acest fel de bunătăţi.
Slavă...,
Trupul ţi l-ai dat chinurilor Mucenice, sufletul ti l-ai păzit cu tărie; jertfă cinstită şi fără prihană te-ai adus pe tine Stăpânului.
Și acum..., a Născătoarei :
Prunc se naşte din Fecioară, Cel ce a făcut veacurile cu voirea; pe care ca pe o Născătoare de Dumnezeu o lăudăm, şi neîncetat o fericim.
Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu cuvântul Darului ungând inimile credincioşilor Luchiane, i-ai pregătit a se nevoi şi a birui pe tiranul; şi bine săvârşind călătoria cea dumnezeiască, te-ai învrednicit măririi Mucenicilor. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, cinstim sfântă prăznuirea ta pururea pomenite, mărind pe Mântuitorul, purtătorule de chinuri prealăudate. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca pe o Fecioară şi ca pe ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim; că întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ca pe un Prunc ai aplecat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, cu cuviinţă mărim preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm către tine : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă şi cu dragoste laudă preasfântă naşterea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Stând Fecioară înaintea Crucii, şi văzând răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeu Preacurată, strigai zgâriindu-ţi faţa, şi cu lacrimi udând-o ziceai : Cum voi suferi acestea, şi celelalte ocări ? Oţetul şi bătăile cu trestia, loviturile cu palma, împungerile şi străpungerea coastei, eu ceea ce Te-am născut fără durere ? Iar acum chinurile Tale îmi amărăsc sufletul văzând patimile, care suferi Stăpâne de bunăvoie.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată; şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale.
Tare te-ai arătat împotriva înşelăciunii, Fericite; şi multora îndemnător către dumnezeieştile nevoinţe totdeauna, şi cu răbdarea muncilor, ai smerit puterea cea neputincioasă a vrăjmaşului.
Întinzându-te pe lemn, şi cu curele trăgându-te, şi de foamea şi de setea cea în vreme îndelungată topindu-te, şi cu hârburi ascuţite zgâriindu-te, ai răbdat Mucenice vrednicule de laudă Luchiane.
Slavă...,
Vestind legea dumnezeiască, ai întors pe cei fărădelege, şi i-ai plecat a bea paharul muceniciei cu osârdie. Cu care împreună te-ai sălăşluit în curţile cele dumnezeieşti, îndulcindu-te de lemnul vieţii, pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei :
Strălucind din pântecele tău Soarele Dumnezeirii, Fecioară, a luminat pe cei din întunericul a multor dumnezei şi pe cei din umbra morţii i-a strălucit, Căruia strigăm : Mărire Hristoase puterii Tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Necredincioşii nu vor vedea mărirea Ta Hristoase, iar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Arzând mărăcinii patimilor Cuvioase prin osteneli sihăstreşti, cu curgerile sudorilor tale, ai stins cuptorul păgânătăţii, cu totul fericite.
Împresurându-te cu chinurile şi cu durerile gerului, petreceai uitându-te la Dumnezeu, Cel ce poate mântui, sfinte; întru ale Căruia mâini ai pus Duhul tău veselindu-te.
Slavă...,
Pe păgânii cei depărtaţi de Dumnezeu i-ai înfruntat, Fericite, şi fiind cuprins de întristări îndelungate şi de dureri, te-ai apropiat de Hristos, ale Căruia patimi le-ai închipuit.
Și acum..., a Născătoarei :
După naştere ai rămas nestricată Preacurată, şi ai mântuit de stricăciune neamul omenesc, ca una ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Neudat ai trecut furtuna muncilor, şi cu dreapta cea atotputernică s-a mântuit trupul tău de adâncime, păzindu-se nevătămat pentru cei ce doreau de el, de Dumnezeu fericite.
Aprinzându-te de dragostea lui Hristos, Mărite, ai stătut până la moarte împotriva tiranului, preaînţelepte. Pentru aceea veselindu-te, te-ai învrednicit Împărăţiei Cerurilor.
Slavă...,
Cel ce a scos pe Iona a treia zi din pântecele Chitului, te-a mântuit şi pe tine de adâncimea mării după treizeci de zile, slujind la aceasta fiarele cele din mare.
Și acum..., a Născătoarei :
Curată porumbiţă şi singură nespurcată, te-a aflat pe tine Cuvântul Cel curat, şi din tine a binevoit a Se naşte, preasfântă Maică a lui Dumnezeu Fecioară fără prihană.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe cea întru rugăciuni..
Pe cel ce a strălucit mai întâi întru pustnicie, şi apoi s-a luminat prin munci, toţi să cinstim pe Luchian cu cântări întru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.
ICOS.
Cu dumnezeiasca cunoştinţă fiind întrarmat, şi la minte cu dumnezeiasca mărire fiind luminat, şi cu Duhul strălucit, nevoitorule, sabie ascuţită te-ai făcut, tăind împreună toate neghinele, adică învăţăturile cele de alt fel ale ereticilor; te-ai arătat încă şi propovăduitor adevărului, îndreptând spre viaţă pe toţi cei ce se apropie către tine cu bună credinţă şi scapi din nevoi şi necazuri, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului martir Luchian preotul Antiohiei cei mari.
Stih : Luchian cu curaj lipsă de pâine suferi
De pâinea cea vie voind a nu se lipsi.
Luchian în a cincisprezecea zi,
De foame se săvârşi.
Acesta fiind fiu din părinţi credincioşi, după moartea lor risipindu-şi averea la săraci, se nevoia cu citirea dumnezeieştilor scripturi; prin care a tras pe mulţi jidovi şi elini către credinţa cea în Hristos. Lăsându-şi apoi casa şi mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoinţă pe cei ce de frica muncilor se lepădau de credinţă. Şi ştiind a scrie frumos, a lăsat Bisericii Nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi care cuprinde tot Testamentul vechi şi nou. Şi atâta se făcuse mai presus decât tot omul, prin înălţimea faptelor celor bune şi a nevoinţei, cât trecând prin cetate, numai celor ce vrea le era văzut, iar celorlalţi le era nevăzut. Deci aflând de dânsul Maximian şi ruşinându-se a-l vedea la faţă, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu dânsul de după perdea, şi cunoscând nemutarea gândului lui, îl osândi la închisoare, cu foame îndelungată. Deci multe zile nici mâncând, nici bând, s-a săvârşit în închisoare. Şi trupul lui din porunca ighemonului s-a aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin ţinându-l pe umeri l-a scos la uscat
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Savin Episcopul.
Stih : Savin viaţă îngerească vieţuind.
Cu ceata lor s-a însoţit murind.
Fericitul Savin pentru nespusa lui bunătate se făcu episcop, şi urând certele fugi şi se depărtă, şi atâta se nevoi cât se făcu şi făcător de minuni; tămăduia bolile, gonea dracii şi spunea mai înainte cele ce era să fie. Şi pe mulţi folosind, şi plecându-i a părăsi lumea şi părinţii şi a sluji lui Hristos, cu pace a răposat
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru, şi mărturisitorul Vars Episcopul Edesei.
Stih : Nici patul lui Vars nu-l trece cu vederea :
Căci şi acesta izvorăşte darul de tămăduire.
Acest sfânt Părinte al nostru a strălucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci şi la Fenicia şi la Egipt, şi la Tebaida. Valentinian însă care era atunci împărat, informându-se că Sfântul era râvnitor dreptelor dogme, întâi îi porunci să-l ducă să locuiască în insula Aradului; dar aflând că mergea către dânsul mult popor, îl trimise în exil la o cetate egipteană ce se cheamă Oxirinh; şi acolo asemenea pe toţi i-a pornit vestitul său nume. Deci în cea de apoi, acest vrednic preot al celor cereşti, a fost exilat într-un târg al barbarilor, ce se megieşa acolo. Şi zic că până astăzi stă patul lui la Arad, având mare cinste; căci bolnavii culcându-se pe dânsul cu credinţă, se tămăduiesc. Deci făcând nenumărate minuni precum am zis mai sus, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, nevoinţa unui oarecare monah şi Mucenic; povestire folositoare.
Stih : Totodată neascultător şi nevoitor fiind :
De unii te goneşti, iar de alţii te primeşti voind.
Un oarecare monah se afla la schit, şi era supus la un Părinte câţiva ani. Acesta din zavistia vrăşmaşului diavol, căzând de sub ascultarea bătrânului, se duse de la acel bătrân fără de nici o pricină călcându-şi legătura; pentru că era legat cu legătura ascultării, ca să nu se lepede de ascultare. Deci pogorându-se la Alexandria, se prinse ca un creştin de Domnul Cel de acolo, şi dezbrăcându-l de chipul monahicesc, îl silea să facă jertfă la idoli; şi el nevrând nicidecum să se supună, întâi îl bătu fără de milă cu vine de bou, apoi porunci să-i taie capul, aruncându-i trupul câinilor afară din cetate. Iar oarecari creştini iubitori de Hristos îl luară noaptea, şi înfăşurându-l cu miruri şi giulgiu, îl puseră într-un sicriu, şi-l aşezară ca pe un Mucenic în altarul Bisericii. Deci făcându-se sfânta Liturghie, şi strigând sfinţitul cleric : Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi; cei chemaţi ieşiţi ! Vedeau toţi că ieşea sicriul singur neapucat de mână de om, şi sta în tinda Bisericii, până la apolisul sfintei Liturghii; apoi iarăşi intra înlăuntru singur şi sta în locul unde îl aşezase să stea. Deci făcându-se de multe ori un lucru ca acesta, se minunau toţi cei ce vedeau; despre care aflând şi un oarecare din părinţii cei mari purtători de Dumnezeu ce atuncea vieţuia, s-a rugat lui Dumnezeu pentru aceasta, şi degrab a primit dezlegare; căci venind îngerul îi zise : ce te miri de aceasta ? Au n-au luat Apostolii lui Hristos, precum ştii, puterea de a lega şi a dezlega, şi de la dânşii iarăşi pe rând ucenicii lor ? Deci acest frate ce şi-a vărsat sângele pentru Hristos, şi nu se iartă ca să stea la jertfelnic, când se aduce sfânta jertfă, ci se scoate până în tinda Bisericii, căzând din ascultarea cutărui sihastru ce a sihăstrit cu el, ucenic fiindu-i, fiind legat de dânsul cu dreptate, el s-a înstrăinat, de acolo legat. Şi ca un Mucenic a luat cunună; iar ca un legat nu se iartă a sta înlăuntru când se face sfânta liturghie, până nu-l va dezlega cel ce l-a legat. Acestea auzind dumnezeiescul acela bătrân, luându-şi toiagul, se duse la acel sihastru, şi povestindu-i toată istoria, se pogorâ cu dânsul la Alexandria. Şi mergând la Biserica unde se aflau moaştele Mucenicului, deschizând sicriul puţintel, i-au dat amândoi iertare, şi sărutându-l, stătură la sfânta liturghie, şi rămase Mucenicul neclintit în altar, de atunci până astăzi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe Haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pornirea graiurilor tale înţelepte nesuferindu-o tiranul, te şi omoară şi în adâncul mării te aruncă, nesocotind că-ţi pricinuieşte împărăţia cea de sus în veci şi dumnezeiasca mărire.
Neînchinându-te celor ciopliţi, şi neplecându-ţi genunchii la idoli, te-ai aruncat în foc de muncă, şi ai intrat în cuptorul ispitelor, răcorindu-te prin Duhul, cu puterea Dătătorului de rouă, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice.
Slavă...,
Fiind neamurile ucise şi întunecate întru adâncul nedumnezeirii păgâneşti, le-ai scos cu cuvintele tale cele purtătoare de viaţă, vrednicule de laudă, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei :
Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, ceea ce una eşti binecuvântată între femei; pe care bine-L cuvintează oştile cereşti şi adunările oamenilor, Cel ce ne-a izbăvit pe noi de blestemul cel dintâi, ceea ce eşti binecuvântată.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Pe cei topiţi de foamea cea înţelegătoare i-ai întărit cu pâinea cuvintelor tale, şi le-ai arătat să cinstească numai pe Domnul, care este Pâinea Vieţii noastre Luchiane; Căruia toţi cântăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Călcând prin pătimirea ta măiestriile cele viclene ale vrăjmaşului celui înşelător, te-ai ridicat, Mărite, către înălţime, vrednicule de laudă, şi ai ajuns cetele îngerilor, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl..
O ce lucruri minunate s-au săvârşit întru tine Luchiane Mucenice, pururea pomenite ! Că primind sânul mării trupul tău cel sfânt, nu l-a stricat; ci l-a dat pe uscat fără stricăciune; ca să izvorască pâraie de tămăduiri, celor ce te iubesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu limba şi cu inima te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară curată; că ai născut pe Domnul îmbrăcat cu trup, şi înţelegându-Se în două firi. Pe care toate puterile cerurilor Îl laudă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala neascultării...
Străluceşte-ţi înţelepte sfinţita pomenire, risipind norul patimilor cu razele Duhului, şi luminând adunările credincioşilor, arde oştile dracilor, şi păzeşte-ne pe noi care prăznuim.
Dezlegatu-te-ai de legăturile trupului, Fericite, şi bucurându-te ai zburat către înălţimea Cerului, şi te-ai arătat Făcătorului împodobit cu frumuseţile rănilor; Căruia şi stai înainte veselindu-te împreună cu Mucenicii.
Slavă...,
Mucenicul Luchian ne-a adunat pe noi astăzi, să-i lăudăm patimile şi luminata nevoinţă, vitejia cea până la sfârşit, şi darul cel bogat al minunilor. Pe care după vrednicie îl fericim.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş înţelepciunii, mai presus de gând preacurată Fecioară, şi scaun însufleţit şi uşă. Pentru aceea te măresc adunările oamenilor, şi oştile îngerilor, ceea ce singură eşti mai aleasă decât toate.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla ce ai purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Ca unul ce eşti plin de Dar duhovnicesc şi de înţelepciune, Luchiane cu totul lăudate, toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, o ai tâlcuit Mucenice iar înşelăciunea elinilor cea de mulţi dumnezei, şi ştiinţa cea cu nume mincinos înfruntându-le, ai veselit Biserica lui Hristos, purtătorule de chinuri; luminând cu cuvintele tale mulţimile dreptmăritorilor.
A Născătoarei :
Lăcaş te-ai făcut Preacurată a toată Dumnezeirea; că negrăit ai născut pe Unul din Treime, cu fire îndoită, într-un Ipostas, Fecioară. pe care roagă-L neîncetat, să mântuiască de supărări şi de primejdii, pe cei ce te laudă Stăpână Născătoare de Dumnezeu; căci ție strigăm : Bucură-te părtinitoarea lumii.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Page updated
Google Sites
Report abuse