Bucură-te, norul cel cu totul luminos; bucură-te, prea neîntinată; bucură-te, Biserică cinstită a lui Dumnezeu; bucură-te, cămara cea bine încuviinţată; bucură-te rază neapusă a Luceafărului celui gândit; bucură-te, făclie a Luminii, cea de-a pururi luminoasă; bucură-te, preacurată Stăpână. 

Slavă ...

    Bucură-te, împărăteasă, acoperământul cel necuprins al oamenilor, mijlocitoare cinstită a lumii; bucură-te, stea de-a pururi luminoasă; bucură-te, alabastru înfricoşat al Mirului Darului şi al Sadului celui gândit al lui Hristos, Cel ce a odrăslit din Dumnezeu şi Tatăl; bucură-te, Stăpână preacurată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, împărăteasă, cartea lui Hristos, cea cu multe flori împodobită  şi împreunarea celor despărţite; bucură-te, râul vieţii; bucură-te, pomul desfătării şi locaş curat; bucură-te, masă şi năstrapă şi pod. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Cel ce ai luminat cu lumina venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă. 

   Bucură-te, piatră, care ai născut pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului; bucură-te, turn, care întâmpini şi opreşti întărâtarea vrăjmaşilor; bucură-te, cea fără de prihană, care ai primit întru tine Lumina cea de-a pururi vecuitoare a dumnezeieştii stăpâniri, celei mai presus de stăpânire.

   Bucură-te, cea neîntinată, starea celor ce se mişcă din materie; bucură-te, raza care aduci luminarea celor ce sunt în negură; bucură-te, cea cu adevărat Stăpână; bucură-te, făclie; bucură-te, paloş care tai neputinţele. 

Slavă ...

    Bucură-te, carte care ai primit pe Înţelepciunea lui Dumnezeu; bucură-te, tablă care ai scris prin Duhul pe Cuvântul; bucură-te, darul dăruit de Dumnezeu oamenilor spre mântuire, ceea ce eşti binecuvântată, Prealăudată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, floare curăţată cu adăpările Duhului; bucură-te, stea mai strălucită decât toată curăţenia; bucură-te, pahar nemoştenit al vieţuirii celei de-a pururea a credincioşilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 6-a, Irmos :

    Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare. 

    Bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lumină de-a pururi strălucitoare; bucură-te, bogăţie gândită; bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea fără prihană; bucură-te, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu.

   Bucură-te, temelie neclătită; bucură-te, stare a fulgerului; bucură-te, Mireasă a Tatălui; bucură-te, Maica lui Hristos cea prea lăudată, acoperământul lumii; bucură-te, nădejdea tuturor. 

Slavă ...

    Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, păzitoarea binecredincioşilor; bucură-te, sabie asupra vrăjmaşilor; bucură-te, zidul pustnicilor, ceea ce eşti nestricată, Maică nenuntită, a lui Dumnezeu Cuvântului.

Şi acum ...

    Bucură-te, scară gândită de la pământ către cer; bucură-te, uşa Luminii; bucură-te, lauda credincioşilor, ceea ce eşti cu totul neîntinată, ca ceea ce covârşeşti pe toate zidirile.

Doamne miluiește ...  (de trei ori). Slavă ..., Şi acum ...

Sedealna :

    Nor al Luminii celei de-a pururea vecuitoare, pe tine, Fecioară, te-a numit proorocul. Că întru tine pogorându-Se Cuvântul Tatălui, ca ploaia pe lână, şi dintru tine răsărind, lumea a luminat  şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul nostru.  Ţie ne rugăm, Preasfântă : Nu înceta a-L ruga pe Acesta,  cu dinadinsul, pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos : 

    Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat  şi preaslăvit.

    Bucură-te, liman liniştit al sufletelor; bucură-te, cămară aurită; bucură-te, pat împărătesc; bucură-te, cea în chipul fulgerului; bucură-te, Maică Fecioară, prin care ne-a răsărit luminare nouă celor din întuneric, Hristos cel Preaslăvit.

   Bucură-te, luminată tămăduire a bolnavilor celor ce aleargă la tine; bucură-te, acoperământul cel mult lăudat; bucură-te, ceea ce eşti preamilostivă; bucură-te, râu pururea curgător, care pe curăţie o păzeşti  şi pe izvoarele bolilor le usuci.

Slavă ...

   Bucură-te, pârgă a vieţii şi pod care treci pe popoare de pe pământ la cer; bucura-te, lăcaş curat şi nestricăcios al lui Dumnezeu Cuvântul precum bine a voit; bucură-te, sfeşnice care luminezi pe cei credincioşi cu darurile.

Şi acum ...

   Bucură-te, izvorul apei celei de-a pururea vii; bucură-te, raiule al desfătării; bucură-te, zid al credincioşilor; bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, singură Stăpână, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos : În cuptor tinerii lui Israil …

   Bucură-te, ceea ce ai adus în lume pe Hristos, Soarele cel luminos, podoaba împărăţiei lui Hristos; bucură-te, Curată, ceea ce ne eşti nouă pricinuitoare de bucurie, binecuvântăm toate lucrurile naşterea ta cea fără de ani şi pe tine după datorie te cinstim neîncetat.

   Bucură-te, năstrapa cea cu totul de aur, care ai primit pe Dumnezeu ca pe nişte mană; bucură-te, râul vieţuirii celei de-a pururi a oamenilor; bucură-te, cinstită. O, bucură-te, Maica lui Dumnezeu cea nestricată ! Bucură-te, liman şi sprijinire a dreptcredincioşilor; bucură-te, nădejdea cea neruptă a sufletului meu. 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe  Sfântul Duh, Domnul

   Bucură-te, toiagul cel făcător de biruinţă, care ai zdrobit cu tărie, cu mijlocirea ta, înălţările tuturor împotrivă-luptătorilor. O, bucură-te, Preasfântă, dumnezeiască Mireasă ! Bucură-te, păzitoarea  şi întărirea monahilor; bucură-te, scăparea şi acoperământul sufletului meu.

Şi acum ...

   Adoarme-mi poftele cele pătimaşe  şi idolii patimilor celor stricători de suflet, Curată, şi  şterge-le până în sfârşit, Maica lui Dumnezeu, ca să te slăvesc de-a pururea şi să te binecuvintez pe tine, ceea ce eşti singură pricina mântuirii tuturor.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii

   În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israil cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos : 

   Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears;  şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

   Bucură-te, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut înălţimea înţelepciunii, adică pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui cel ipostatic ; bucură-te, noianul cel nemărginit al cunoştinţei, care pe cei ce te cinstesc pe tine îi învredniceşti de bucurie nemoştenită.

    Bucură-te, rânduneaua cea binevestită  şi porumbiţa care ai adus în lume alinarea; bucură-te, neîntinată; bucură-te, floarea firii şi munte netăiat, ceea ce eşti împărăteasă a toate; bucură-te, Maică Fecioară, nădejdea cea neruşinată a oamenilor.

Slavă ...

    Bucură-te, crin cu adevărat binevestit  şi trandafir de daruri mântuitor popoarelor; bucură-te, fulger, care ai adus în lume pe Mărgăritarul; bucură-te, ceea ce covârşeşti toată firea, cămară cerească; bucură-te, nădejdea mea cea neruşinată. 

Şi acum ...

   Bucură-te, ceea ce ai născut viaţa tuturor; bucură-te, cinstită, muntele cel cu totul umbrit; bucură-te, temei şi stare şi mişcare a mucenicilor şi a cuvioşilor, şi întărirea apostolilor.

CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA

Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

  Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici  a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

  Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu  şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cu totul neîntinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşeli. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul gheenei. 

   În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazurilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără de prihană, cu ocârmuirea puternicii tale mijlociri, îndreptează-mă către dumnezeiasca alinare a pocăinţei.

Slavă ...

   Locaş sfânt aflându-te pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Dumnezeul nostru, Cel ce întru sfinţi se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfinţit şi primitor de Dumnezeu.

Şi acum ...

   Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu naşterea ta cea prea cinstită şi fără de sămânţă, preacinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie : Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.  

    Păşunea morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Vistieria vieţii  şi Dătătorul. Pentru aceea, preacurată Fecioară, mă rog  ţie : Luminează sufletul meu  şi mintea mea o sfinţeşte şi mă arată pe mine părtaş al vieţii. 

   Pe mine, cel ce cu vicleşug m-am robit  şi m-am supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la Dumnezeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii;  şi cu robii Fiului tău uneşte-mă, Stăpână,  şi mă întăreşte ca să-i slujesc Lui.

Slavă ...

   Izvor al milei fiind  şi noian al bunătăţii  şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta, milostivă Stăpână, izvoarele greşelilor mele  şi mă arată părtaş al milei tale.

Şi acum ...

   Pe tine  ştiindu-te lăcaş frumos  şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de Dumnezeu, bunăcuviinţa ta; pentru aceea, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele din iad şi mă sălăşluieşte în corturile cerurilor.

Cântarea a 4-a, Irmos : 

   Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să Se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră. 

   Preacinstită, plouă-mi mie picături de umilinţă, celui înţelenit cu sufletul de multa umezeală a patimilor; şi învredniceşte-mă, Fecioară, să-mi izvorască mie izvoare de lacrimi curăţitoare, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească. 

   Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai născut, pe Care fă-L milostiv  şi mie celui ce am greşit  şi cu multe rele L-am mâniat totdeauna;  şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Slavă ...

   Ceea ce eşti zidul credincioşilor  şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi cu dumnezeiasca frică mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvălirile tâlharilor şi nerobită de năpădirile vrăjmaşilor.

Şi acum ...

    Pentru mila Ta cea negrăită, prunc sugător făcându-Te, Hristoase Dumnezeule,  Cel mai înainte de veci, Fecioara cea neispitită de bărbat mai presus de fire Te-a născut pe Tine, Cel ce ai  îndreptat pe Adam cel rătăcit, ca pe un prunc.

Cântarea a 5-a, Irmos : 

   Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă. 

   Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu  cu dumnezeiasca ta milă  şi izbăveşte-mă de păcatul care mă ţine şi mă tiraniseşte, şi de obişnuinţă.  

   O, Stăpână, să nu mă laşi la judecată să mă fac bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului tău.

Slavă ...

   Ca pe o pricină a dumnezeirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te mărim pe tine, noi credincioşii. Că multe măriri  ţi-a făcut  ţie Cel puternic, precum însăţi ai proorocit, Curată.

Şi acum ...

   Străluceşte-mi haina sufletului meu, pe care am înnegrit-o cu întunecatele neguri ale patimilor mele, Stăpână,  şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestricată, purtând eu îmbrăcăminte de nuntă.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos  şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare. 

   Pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Stăpânul şi Domnul tuturor, Doamnă  şi Stăpână,  ştiindu-te Fecioară, te rog : Izbăveşte-mă de stăpânirea patimilor  şi de domnia lor slobozeşte-mă.

   Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconjurând m-au înconjurat, ca albinele fagurul,  şi s-au aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieşte-mă, Preacurată.

Slavă ...

   Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curăţitoare grabnică a celor ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine  şi strig ţie, ca ceea ce eşti puternică : Mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.

Şi acum ...

   Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu dinadinsul să ne mântuim noi toţi.

Doamne miluiește ....(de trei ori) Slavă ... Şi acum ...

Sedealna :

   Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea cea tare a păcătoşilor, cetatea cea nejefuită  şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână, să-mi stai înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuieşti.

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a izbăvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat  şi preaslăvit. 

   Iată, tot pe mine mă aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu totul şi sufletul şi trupul meu ţie îl închin, pofta mea şi dorirea ceea ce este întru mine, cu totul o întind către tine; mântuieşte-mă, Stăpână. 

   Acum mă tânguiesc pe sine-mi, eu ticălosul, ca cela ce lucruri vrednice de tânguire am lucrat,  şi ca cela ce acum m-am osândit, cela ce însumi de sine-mi sunt osândit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă sfărâm, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.

Slavă …

    Vai, suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul împodobit, scaunele se gătesc, îngerii aleargă înainte, cei aleşi se adună. Deci, pentru ce nu plângi şi nu te tânguieşti pentru tine, nepocăitule ?

Şi acum ...

   Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu te-a ars nicidecum Focul Dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine : Izbăveşte-mă de focul cel nestins, Curată, ca să laud fără de tăcere măririle tale.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează  şi străluceşte sufletul meu cel întunecat, alungând întunericul şi noaptea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei. 

   Înfrumuseţatu-te-ai cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti străluceşte inimile tuturor celor ce cu credinţă Îl laudă pe El întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Proorocii cu sfinţite glasuri te-au arătat pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu, Căruia toţi Îi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Şi acum ...

   Ca o frumoasă, ca o împodobită Fecioară, ai născut mai presus de fire pe Hristos, Cel frumos cu frumuseţea, Căruia toţi Îi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Chipul curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare. 

   Ca să te cinstesc pe tine cu cântări mulţumitoare de bucurie, Fecioară, ca prin toată viaţa mea să te măresc, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte şi se sârguieşte să mă înghită pe mine. 

   Sus pe mintea mea, din adâncul cel pământesc ridicând-o, învredniceşte-o, Stăpână, ca pe frumuseţile cele din ceruri totdeauna ca într-o oglindă să le privească şi să le nălucească, şi de vederea celor pururea vecuitoare să se veselească.

Slavă …

   Arătatu-te-ai sfinţită casă, Fecioară,  şi curat palat lui Hristos, Împăratului celui mai înainte de veci şi Care stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea inima mea de necuratele patimi curăţeşte-o.

Şi acum ...

   Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neajuns  şi de mână nefăcut, cămară  şi sălaş de aur  şi lespede de Dumnezeu scrisă  şi pat de Dumnezeu primit, te cunoaştem pe tine, Preacurată.

CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA 

Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ înalt,  şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, curată, vindecă toate patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.

   Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Slavă …

   Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivirea ta.

Şi acum ...

   Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea şi ai întemeiat pământul, Atotputernice.

    Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe  şi arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul credincioşilor.

    Izbăveşte-mă de toată primejdia  şi de cele multe sminteli ale  şarpelui, de văpaia cea veşnică  şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată. 

Slavă …

   De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem, preacurată Fecioară, ci sârguieşte-te, ceea ce eşti bună, şi mântuieşte mai înainte de sfârşit pe robul tău.

Şi acum ...

    Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău  şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele cumplite.

Cântarea a 4-a, Irmos :

    Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vremea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

    Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel întinat cu greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig : «Slavă  ţie, Curată, de Dumnezeu preaslăvită».

   Te-ai arătat Biserică sfinţită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem case  şi lăcaşuri ale Duhului.

Slavă …

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă,  şi-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu  şi orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârşit curgeri de lacrimi  şi umilinţă  şi izbăvire de cele cumplite.

Şi acum ...

   S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem  şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii  şi al celor morţi.

   Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gustarea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă  şi pace dăruieşte-mi.

   Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.

Slavă …

   Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.

Şi acum ...

    Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine, cea Curată, David, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceea te rog : Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos : 

    Proorocului Iona urmând, strig : Slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig : Slavă Ţie.

    Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat : Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

    Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii  şi îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.

Slavă …

    Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, sfinţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile  şi fă-l părtaş dumnezeieştii slave.

Şi acum ...

   Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între femei, cu dinadinsul te rog : Să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostiveşte-te şi despre toată vătămarea întreg păzeşte-mă.

Sedealna :

   Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, priveghează suflete, şi suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru : Slobozeşte-mă de înfricoşatele munci şi în locul odihnei rânduieşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

     De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins  şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau  şi binecuvântau, grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

    Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cumplitele robiri ale minţii, orbirea inimii  şi năpădirile diavolilor, degrabă pierdele.

   Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului înviază-o, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întăreşte-mă să săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine şi să laud de-a pururea milostivirea ta.

Slavă ...

   Izbăveşte de gheenă pe robul tău, Stăpână curată; izbăveşte-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău; izbăveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Şi acum ...

   Omoară-mi degrab, Stăpână curată, patimile trupului meu, şi spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufletului meu, Fecioară, şi izbăveşte-mă de pâra diavolilor celor răi şi mă mântuieşte.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul curată, să omoare patimile trupului meu  şi să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.

   Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de  ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, care nevindecat boleşte.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te şi-l mântuieşte.

Şi acum ...

   Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă arată părtaş părţii celor drepţi, Fecioară, rugându-L pe Hristos. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos : 

    Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână  şi S-a întrupat, pentru noi făcându-Se om, o mărim toţi, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

    Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec  şi de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzeşte-mă nevinovat  şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.

   Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig  ţie : preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din nevoia cea de atunci şi să mă mântuieşti, Curată.

Slavă ...

    Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară ! Cât de înfricoşată va fi hotărârea ! Cât de cumplită va fi ruşinea ! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîntinată ? Ci miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşeli, Curată.

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă şi povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA

Glas 1

 Cântarea 1-a, Irmos :

   Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică Fecioară.

   Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dumnezeu,  şi cere ca să mi se dea mie lăsare păcatelor, pe care nebuneşte le-am lucrat şi ca să te slăvesc pe tine, cu solirile tale fiind mântuit.

Slavă ...

   Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a pocăinţei.

Şi acum ...

   Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară  şi uşă cerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur  şi munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Nu întru înţelepciunea  şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă credinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea : Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.

   Vindecă patimile inimii mele, Stăpână curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel iubitor de oameni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ridicat şi Crucea pentru noi a răbdat.

   Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine  şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui; ci miluieşte-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, şi nelucrătoare fă pândirile şi vicleniile lui, ceea ce eşti cu totul fără prihană. 

Slavă ...

   Dumnezeu, Cel ce singur este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se dintru tine, pentru covârşirea bunătăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc inima mea, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

    Pe tine te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid nesurpat. Să te aflu pe tine şi după sfârşitul meu acoperământ şi apărătoare nebiruită, care mă duci către Dumnezeu, şi viaţă veşnică  şi slavă îmi dăruieşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 4-a, Irmos : 

    Auzit-a de demult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase,  şi cu frică a strigat : Dumnezeule, de la miazăzi vei veni, şi Cel Sfânt din munte cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi. Slavă puterii Tale, Doamne.

    Pe tine singură din toate neamurile alegându-te Făcătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine. Deci, pe Dânsul, ca pe un bun, roagă-L de Dumnezeu dăruită Stăpână, ca să ne miluiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

    Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L, Curată, să miluiască neputinţa noastră, Fecioară, şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşeli şi îndulcirea veşnicelor veselii.

Slavă ...

   Ca ceea ce ai pe ochiul inimii tale priveghetor, ne păzeşti pe noi, ocrotindu-ne cu neadormită iubirea ta de oameni, Curată, şi ne izbăveşti de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de necazuri.

Şi acum ...

    Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapădă somnul cel greu al trândăvirii şi întru priveghere strigă lui Hristos : Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel ce am ajuns întru adâncul răutăţilor.

Cântarea a 5-a, Irmos : 

    Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei către ziua luminii Tale, prin lumina Ta alergând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

    Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai presus de minte, luminează gândurile noastre, cea cu totul fără prihană,  şi împuţinează întunericul cugetelor celor stricătoare de suflete şi a pomenirilor celor întinate.

    Ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele, Fecioară, dându-mi mie ploi de umilinţă, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.

Slavă ...

    Ceea ce eşti nor prealuminat al Soarelui, alungă negura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi luminează mintea cea întunecată cu lenevirea, ca să te cânt pe tine, fiind mântuit.

Şi acum ...

    Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşelile sufletului meu şi nu-mi este mie slăbire, Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut Noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necăjirea ceea ce mă ţine pe mine.

Cântarea a 6-a, Irmos : 

    Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci din stricăciune ridică-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăruieşte-mi nepătimirea, ca să jertfesc Ţie cu glas de laudă şi cu duh de mântuire.

    Scoate-mă, Curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi la limanul pocăinţei celei adevărate îndreptează-mă pe mine, robul tău, rogu-mă, căci către tine am ridicat ochii mei, Prealăudată.

    Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai veştejit cu Vlăstarul tău răutatea vrăjmaşului, ceea ce de demult a odrăslit prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune  şi spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.

Slavă ...

    Maică Fecioară curată, roagă pe Domnul, Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să mă izbăvesc de focul cel veşnic, de întunericul negurii şi de tot felul de necaz.

Şi acum ...

    Sufletul mi-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu întru-tot pătimaşul, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. De aceea încotro mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire ?

Sedealna :

    A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună cinste te mărim. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 

   Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, au trecut ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită  şi cu un glas lăudând, cântare cântau : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat !

    Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, luând din sângiurile tale cele curate trup, pe tine apărătoare a pământenilor te-a arătat, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceea ne rugăm ţie : De toată nevoia izbăveşte-ne pe noi cei ce cântăm : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit. 

    Către Domnul, Cel ce S-a născut dintru tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de gheena  şi de foc  şi să mă învredniceşti împărăţiei, pe mine care strig : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit !

Slavă ...

    Născătoare de Dumnezeu, scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te pe tine cu adevărat noi credincioşii, cu credinţă strigăm ţie : Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările, Curată, ca de-a pururea să te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.

Şi acum ...

    Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, că pe tine te-am câştigat ajutor  şi zid nebiruit, întărire  şi întemeiere de tărie, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi împărăţia, Stăpână.

Cântarea a 8-a, Irmos :

    Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

   Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Viaţa, ca să strige, cu gătirea inimii : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

    Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, Curată, că pe Hristos, Dulceaţa noastră, L-ai purtat în pântece  şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor necuvioase pe cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Biserică te-ai arătat lui Emanuil  şi uşă prin care Singur a intrat şi a ieşit, precum Însuşi ştie, mântuind pe cei ce te slăvesc şi te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune pe Dânsul L-ai născut.

Şi acum ...

    Pricinuitoare de mântuire te-ai arătat nouă, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi Mântuitorul a toate; pentru aceea te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca să te laud pe tine cu credinţă în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm … 

    Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos : 

   Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de lumină a lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul, s-a arătat. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o mărim.

   Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe Care roagă-L pentru noi, Maică Fecioară, de înfricoşata muncă şi de întunericul cel mai dinafară să ne izbăvească pe toţi cei ce te lăudăm pe tine. 

    Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta, pe cei ce te măresc pe tine, miluieşte-i şi-i izbăveşte de osânda cea veşnică.

Slavă ...

    Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel înfricoşat şi a toată lumea, fiind înfăşurat cu fapte rele, cu vătămare de minte şi vinovat muncii fiind; dintru care răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta.

Şi acum ...

   Apărătoare  şi sprijinitoare întemeiată te-ai făcut întregii mele vieţi, tu, cea cu totul neîntinată, şi m-ai izbăvit din multe primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor; ci şi din focul cel veşnic izbăveşte-mă.

CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 

Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

   Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe no.

   Întru noianul relelor şi în viforul patimilor înviforându-mă, chem liniştea ta, cinstită, Curată : Mântuieşte-mă, că eşti adăpostirea credincioşilor.

   Curăţindu-ţi-se mai înainte sufletul cu lumina dumnezeiescului Duh, ai primit în pântece toată Raza Tatălui. Drept aceea, risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară curată.

Slavă ...

   Pe tine, cortul cel ceresc şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos a zidit casa Sa, şi te-a arătat curăţitoare, ca pe o mântuire a noastră, te mărim.

Şi acum ...

   Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea cea tare a neamului omenesc, zid  şi acoperământ, liman şi puternică folositoare în răutăţile vieţii.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

   Stăpână, întru lumina Fiului tău risipeşte negura greşelilor mele, cu rugăciunea ta.

   Ca ceea ce ai adâncimea minunilor şi izvorul tămăduirilor, Preacurată, spală toată întinăciunea cea de păcat a sufletul meu.

Slavă ...

   Negrăitei naşterii tale ne închinăm, binecuvântată, chemându-te spre rugăciune; roagă-te să se izbăvească de toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.

Şi acum ...

   Împlinire a nădejdilor şi dumnezeiesc acoperământ, folositoare şi zid de mântuire, te-am câştigat pe tine, Maica Cuvântului; străluceşte-mi lumina pocăinţei.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Auzit-am, Doamne, auzul Tău  şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi Te-am proslăvit, Iubitorule de oameni.

   Curăţitoare neruşinată am câştigat noi credincioşii rugăciunea ta, curată Fecioară.

    Pe dumnezeiescul Cuvânt zămislindu-L negrăit în pântecele tău, ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul neamului nostru.

Slavă ...

   Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, de nevăzuţii vrăjmaşi ne izbăvim.

Şi acum ...

    Pe cei căzuţi în păcate ridică-i, Fecioară binecuvântată, că eşti nădejdea credincioşilor.

Cântarea a 5-a, Irmos :

    Răsari nouă luminată lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.

    Pe tine, pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijinitoare în ispite, în necazuri  şi în cumplite păcate, să te aflăm ajutătoare în bună vreme.

    Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate  şi ai rămas fecioară, oştile îngereşti te laudă pururea, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă ...

    Cu izvorul tămăduirilor tale şi cu curgerile minunilor tale, spală-mi spurcăciunea care din păcate s-a lipit de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Zămislind în pântece pe Curăţirea sufletelor noastre, Preacurată, ai născut Mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Pe proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni;  şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

   Zdrobirile patimilor mele cele cu durere, tămăduieşte-le, Stăpână, cu legătura rugăciunii tale, şi-mi dăruieşte sănătate. 

   Tot fiind zămislit în multe necuvioşii şi cu mintea robit de multe păcate, la acoperământul tău năzuiesc, mântuieşte-mă.

Slavă ...

   Toţi te rugăm cu neîndoită credinţă, preacurată Fecioară, să ne dăruieşti dezlegare greşelilor, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu.

Şi acum ...

   Ca ceea ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui înţelegător, cu totul fără de prihană, luminează-ne pe noi, cei ce dormim în noaptea necunoştinţei.

Sedealna :

    Fecioară  şi hrănitoarea Unuia din Treime, ceea ce eşti rai frumos şi mântuirea pământenilor, mântuieşte cu acoperământul tău pe cei ce-ţi cântă ţie cu bună credinţă. Că tu ai născut pe Cel ce a grăit prin prooroci; tu ai purtat pe Cel ce ţine toate, ca ceea ce eşti Maică a lui Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 7-a, Irmos : 

   Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Întru ispite ajutătoare, în primejdii mântuire  ştiindu-te, Stăpână, cu credinţă strigăm : Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

   Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, înviază-mă pe mine cel omorât de cumplite păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să strig : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă ...

    Dintru tine ieşind Dumnezeu, a izbăvit firea din blestem şi a tămăduit durerile tuturor; binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Şi acum ...

    Bucură-te, bucuria credincioşilor  şi izbăvirea de întristare; bucură-te, curăţitoarea tuturor celor ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântată, Născătoare de Dumnezeu, preacurată, Prealăudată.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cântare cuvântători  şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

    Îmblânzeşte pe milostivul Dumnezeu şi Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă strigă fără de tăcere : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

    Curăţire având pe rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi în adâncul greşelilor strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Pe tine scăpare întru primejdii, oştitoare şi folositoare toţi câştigându-te, strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum ...

    Negura cumplitelor valuri mă tulbură, pentru aceasta năzuiesc către limanul rugăciunii tale, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei de cântare cuvântători şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos : 

    Pe tine, rugul cel nears, pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacov,  şi uşă cerească, prin care a trecut însuşi Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări te mărim, Maică preacurată.

   Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri şi bogate îndurări, tămăduieşte-mi patimile, rănile  şi durerile trupului, ca după datorie să te slăvesc.

    Pe tine, ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui şi L-ai născut mai presus de fire, şi Fecioară ai rămas, Preacurată, cu mulţumită te slăvesc, grăind : Bucură-te, ajutătoarea păcătoşilor.

Slavă ...

    Tu singură eşti povăţuitoare nerătăcită a credincioşilor şi cale de mântuire, care duce drept la împărăţia cea cu adevărat cerească, Curată, nădejdea sufletelor noastre.

Şi acum ...

    Tu ne-ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi te rogi de-a pururea, şi mântuieşti din necazuri şi din primejdii şi dai curăţire păcatelor tuturor celor ce te laudă.

CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA 

Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos:

   Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat în Egipt lui Moisi, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cetele tuturor,  şi ale îngerilor şi ale oamenilor, amorţesc către lauda ta, Fecioară, cea singură mult lăudată, puternică scăpare a creştinilor. Cum dar voi îndrăzni eu însu-mi să te laud pe tine, Stăpână ?

   Ci spre mulţimea milostivirilor tale îndrăznind eu, nevrednicul, Preacurată, cu credinţă mă apropii către tine, eu prostul şi lepădatul tău rob : Dă-mi cuvânt ca să-ţi cânt cântare veselitoare.

Slavă ...

   Bucură-te, arătarea tainei celei înfricoşate, tăinuite şi dumnezeieşti; bucură-te, năstrapă cu totul de aur  şi deschizătoarea uşilor raiului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu fecioară, Maică nenuntită.

Şi acum ...

   Pâine de viaţă purtătoare te-ai arătat, Fecioară, pentru că pe Hristos L-ai născut, pe Făcătorul a toate; pe Care, rugându-L ca o Maică, slobozeşte din toată urgia, din primejdii şi din toate felurile de necazuri pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu puterea Crucii Tale, întru care pe vrăjmaşul l-ai vădit şi lumea ai luminat.

   Binecuvântată, izbăveşte-ne din toată nevoia şi primejdia, pe noi credincioşii cei ce prin tine de bucurie ne-am îndulcit, ca să-ţi cântăm cu bucurie : Bucură-te, Mireasă dumnezeiască.

    Ceea ce ai născut Strugurele vieţii, Care izvorăşte vin mântuitor, cu totul mă înţelepţeşte, ca o milostivă, pe mine cel întunecat cu beţia păcatelor, şi către căi drepte ale pocăinţei du-mă.

Slavă ...

   Preacurată Fecioară, Marie, cea plină de dar, slăvită pricinuitoare a bucuriei, dă dar dumnezeiesc şi milă lăudătorilor tăi, ca să-ţi cânte ţie cântare de mulţumire.

Şi acum ...

   Şi cu gândurile alunecându-mă şi cu întinăciuni trupeşti întinându-mă, spre tine scap, Curată, cea cu adevărat fără prihană şi neîntinată, ajutătoare fă-te robului tău.

Cântarea a 4-a, Irmos :

    Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta  şi cu frică Te-am proslăvit pe Tine, Mântuitorule.

    Bucură-te, bucuria cea a toată lumea  şi omorârea iadului; bucură-te, prin care moartea s-a surpat şi Eva de chinuire s-a dezlegat Preacurată; bucură-te, curăţitoarea fierbinte a lumii.

    Bucură-te, învierea celor ce cu credinţă te cunosc pe tine, Maică cu adevărat a Ziditorului; bucură-te, risipirea diavolilor; bucură-te, rug nears, pe care Moisi l-a văzut, netopită de Focul Dumnezeirii.

Slavă ...

    Pe mine cel acoperit de noaptea celor întristătoare şi înghesuit de întunericul primejdiilor, cu totul luminează-mă, întru tot sfântă Stăpână, ceea ce ai născut Lumina cea mai înainte de veci, şi străluceşte-mă cu lumina ta şi învredniceşte-mă bucuriei tale celei dumnezeieşti.

Şi acum ...

   Cu vicleşug  şi cu dorinţa îndumnezeirii amăgindu-mă vrăjmaşul de demult, din Eden la pământ târându-mă, m-a zdrobit, a lui Dumnezeu Maică. Dar Hristos milostivindu-Se, din pântecele tău trup luând, din nou m-a zidit.

Cântarea a 5-a, Irmos :

    De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cela ce pentru noi ai sărăcit şi Cruce şi moarte pentru noi cu trupul ai răbdat.

    O, minune şi auzire nouă,  şi vedere de mirare cu adevărat, şi întru adevăr preaslăvită ! Fecioara naşte pe Cel mai presus de fiinţă  şi cu Tatăl împreună fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh de o Fiinţă şi împreună vecuitor.

     Din furtuna necuvioaselor gânduri, a primejdiilor, a necazurilor şi a ispitelor, răpeşte-mă, Fecioară, şi către limanuri îndumnezeite îndreptează socoteala minţii mele, rogu-te pe tine, cea singură întru tot lăudată.

Slavă ...

     Cea aleasă şi mai presus de cinste, singură arătată din toate neamurile, ceea ce ai strălucit cu faptele bune, prea fără prihană, Curată, străluceşte-i cu strălucirea ta pe cei ce te cuvintează cu laude.

Şi acum ...

   Făcându-mă Biserică a lui Dumnezeu, prin naşterea de Dumnezeu a ta, de  voie am alunecat la patimi cumplite; deci pe tine, Biserica lui Dumnezeu, te rog : Stăpână, ajută-mi mie.

Cântarea a 6-a, Irmos : 

    Împreună cu Iona strigăm Ţie, Doamne, cu glas de laudă, rugându-ne : Scoate din stricăciune viaţa noastră.

    Gavriil Arhanghelul, trimis fiind la Nazaret, «bucură-te» îţi striga ţie, împărătesei, Fecioară. Bucură-te, îţi strigăm  şi noi muritorii, împreună bucurându-ne cu îngerul, cei mântuiţi prin naşterea ta, Preacurată.

    Bucură-te, să-i cântăm Maicii Dumnezeului nostru. Bucură-te, cort neîntinat; bucură-te, porumbiţă de aur; bucură-te, scularea cea de iznoavă  şi arătată izbânditoare a blestemului, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară prea fără prihană.

Slavă ...

    Întreitele învăluiri ale patimilor mă înviforăsc, Stăpână, şi de tot felul de nori ai primejdiilor acoperă de-a pururea sufletul meu cel ticăit; ci tu, ceea ce ai zămislit Lumina nepătimirii, străluceşte-mă pe mine cu lumina ta, Stăpână.

Şi acum ...

    Cetele îngerilor, adunările oamenilor, puterile cerurilor se îngrozesc de puterea Fiului tău, Curată; singur doar eu deznădăjduindu-mă, de frică mă cuprind.

Sedealna :

    Nespurcata Mieluşea văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, strigând ca o Maică : Cum voi răbda pogorârea Ta de pe Cruce, cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule ?

Cântarea a 7-a, Irmos : 

    Cela ce în rug Te-ai arătat prin foc puitorului de Lege şi naşterea Fecioarei printr-însul mai înainte ai închipuit-o; bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

     Nor cu totul luminos, care ai zămislit pe Iisus, Soarele dreptăţii, pe Dătătorul de lumină  şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului şi se orbeşte cu întunecarea dezmierdărilor.

    Scoală din somnul cumplitei trândăvii, o, întru tot ticăloase, putrede şi păcătoase suflete, şi strigă : Am păcătuit Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului  şi Ziditorului meu; ci miluieşte-mă cu solirile Maicii Tale.

Slavă ...

    Cu taină învăţându-se Moisi, închipuirea ta înainte o vedea, cu vedere dumnezeiască, rug nears de foc, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru că locuind întru tine Lucrătorul Ziditor, nu te-a ars pe tine, cea mai pre-sus decât toate făpturile, Mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum ...

    Izbăvindu-ne prin tine de întristarea cea de Maică, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Veselia tuturor şi Bucuria a toată lumea, plini de bucurie ne-am făcut. De aceea, întru tot lăudată, pe ai tăi cuvântători de laude, păzeşte-i de primejdii cu solirile tale.

Cântarea a 8-a, Irmos :

    Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor,  şi cântând zicem : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Bucură-te, scaun al Dumnezeului tuturor, întru tot lăudată; bucură-te, zidul credincioşilor şi reazem neclintit; bucură-te, pod dumnezeiesc ce duce pe oameni către dumnezeiasca şi fericita îndulcire.

   Bucură-te, munte al lui Dumnezeu, arătat şi umbros, şi tare străjuire a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, Curată, ceea ce luminos ai născut pe Lumina cea neapusă, Care pe toate le-a strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Potoleşte furtuna cea sălbatică a patimilor mele, şi dezleagă  şirul nenumăratelor mele greşeli şi în groapă zăcând, scoală-mă pe mine, Maica lui Dumnezeu, ca după vrednicie să te slăvesc pe tine.

Şi acum ...

   Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi pe mine străin tot şi nevrednic, cel ce m-am înstrăinat de acoperământul Fiului tău, ci spală-mă şi pe mine de mârşăvia păcatelor mele.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, precum tinerii în cuptor,  şi cântând zicem : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos :

    Pe tine rugul cel nears pe care te-a văzut Moisi, şi scară însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poartă cerească, prin care a trecut Unul Dumnezeu, cu cântări te mărim, Maică preacurată. 

    Toate zicerile proorocilor mai înainte au scris de naşterea cea negrăită  şi anevoie tălmăcită a Fiului tău, Preacurată, pe Care noi L-am cunoscut tainic Învăţător al Dumnezeirii celei Una şi în trei Sori.

    Roditor de fapte bune arată pe sufletul meu, Fecioară, neroditoarele mele gânduri gonindu-le, şi spinii păcatelor, cei ce mă îneacă pe mine, din rădăcină tăindu-i, întru tot preacurată.

Slavă ...

   Plouă în inima mea picătură de umilinţă, Doamnă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le.

Şi acum ...

    Luminează ochii mei cei întunecaţi de patimi, cu dumnezeiască strălucirea ta, Curată, şi mă izbăveşte de amara robire a dracilor, pentru că se fălesc, văzându-mă pe mine neapărat.

CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 

Glas 1

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cântare de biruinţă să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cu psalmistul veniţi să batem din palme noi credincioşii, şi cu un glas să lăudăm muntele cel preasfânt, uşa lui Dumnezeu cea cu adevărat neumblată şi chivotul cel dumnezeiesc al Sfinţirii celei gândite.

   Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, binecuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu naşterea ta cea mai presus de toată cinstea şi fără de sămânţă, întru tot cinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Slavă ...

   Muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, cerul cel înalt şi desfătat, cămara cea însufleţită, raiul cel bine înverzit şi bine înflorit, pe Fecioara şi Doamna, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o lăudăm.

Şi acum ...

   Curg bunătăţile dintru tine şi pâraiele cele de-a pururea curgătoare ale milostivirii, Fecioară mult lăudată, că L-ai născut pe Izvorul îndurării, din Care învredniceşte-mă să mă împărtăşesc şi să mă îndulcesc.

Cântarea a 3-a, Irmos :

    Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăţilor Tale, Hristoase, ca neîncetat, cu cântare, laudă să strig Ţie : Nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

    Curată, ca un scaun în chipul focului, ca un palat însufleţit, ca un serai cuvântător al Cuvântului, ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput. Pentru aceea, de strâmtorarea cea din iad slobozeşte-mă  şi mă mântuieşte, cea cu totul lăudată.

    Ceea ce eşti izvorul milei  şi noianul bunătăţii şi adâncul cel nemărginit al milostivirii, şterge-mi toate izvorârile greşelilor mele, milostivă Preacurată, şi părtaş al milei mă arată.

Slavă ...

    Greşit-am, milostiveşte-Te, Hristoase; nelegiuit-am, miluieşte-mă ca un milostiv şi mult îndurat  şi-mi dăruieşte adânc de lacrimi ca să-mi spăl tina patimilor mele, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale.

Şi acum ...

    Deşteaptă-te, suflete trândave, scutură de la tine somnul şi greutatea lenevirii leapăd-o şi cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă cazi la Maica Ziditorului tău, strigând : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ajută-mi mie.

Cântarea a 4-a, Irmos :

    Cu duhul văzând mai înainte întruparea Cuvântului, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

   Tu eşti bucuria  şi veselia a toată lumea, născând pe Hristos, veselia oamenilor. Pentru aceea, te rog pe tine, Maica lui Dumnezeu, umple de bucurie inima mea, întristarea păcatului scoţând-o.

    Pâraiele patimilor inimii mele curgând, mi-au surpat casa, Curată; ci tu, ceea ce te-ai făcut casă preacurată a lui Dumnezeu, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă şi casă vrednică Duhului arată-mă.

Slavă ...

    Năstrapă  şi toiag, cămară  şi masă, sfeşnic cu raze de aur  şi sicriu preafrumos, loc al sfinţirii, munte al lui Dumnezeu, Biserică şi uşă şi pod, pe tine, Fecioară, proorocii mai înainte te-au vestit.

Şi acum ...

    Îmi opreşte cuvântul ruşinea lucrurilor mele, şi-mi stinge glasul înfruntarea sufletului meu; îmi leagă şi limba ştiinţa, şi de rugăciune mă lepăd, cu singura tăcere strig : Stăpână, mântuieşte-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos :

    Strălucita lumină cea neapropiată arată-ne-o nouă, celor ce mânecăm la judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

    Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, sufletul cel ce cu ticăloşie s-a întinat miluieşte-l, şi izbăveşte-mă de păcatul ce mă ţine şi mă tiranizează şi de răul obicei.

     Suspinul inimii mele primeşte-l, Stăpână, şi fii mie bună părtinitoare şi apărătoare, când ticălosul meu suflet se va despărţi de trup şi către altă lume se va duce.

Slavă …

     Stăpână, să-mi stai de faţă ajutătoare  şi mângâietoare la judecata cea înfricoşată şi prihănirile cele întinse asupra mea şi pârele rupele ca pe un tort de păianjen.

Şi acum ...

    Ştiu că singur eu, mai mult decât toţi am păcătuit, şi încă păcătuiesc, dar nu mă voi depărta de la tine, prealăudată, nici la alt mijlocitor nu voi întinde mâinile mele.

Cântarea a 6-a, Irmos :

    Proorocului Iona urmând, strig : Viaţa mea slobozeşte-o din stricăciune, Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig : Slavă Ţie.

    Acoperit-a bunătatea şi slava ta cerurile, precum este scris, şi s-a umplut de lauda ta tot pământul, Fecioară prealăudată, că toate seminţiile  şi limbile te fericesc pe tine.

    Ceea ce ai născut Noianul cel mare al milei şi Adâncul bunătăţii, îndreptează-mă la limanul cel lin al pocăinţei, pe mine cel ce mă înviforăsc în noianul gândurilor celor întinate şi al patimilor.

Slavă ...

    Ceea ce eşti sfeşnic mult luminător, ce străluceşte ca aurul, goneşte-mi întunericul păcatelor mele cu lumina sprijinirii tale, şi-mi străluceşte mie raze luminoase ale iertării celei desăvârşite, Curată.

Şi acum ...

    Să vadă scăpătaţii şi să se veselească cei săraci cu duhul, cei bogaţi în dumnezeieşti fapte bune, că Dumnezeul tuturor a dăruit-o pe preacurata Maica Sa, scăpare de obşte.

Sedealna :

    Pe tine Fecioară, nor al Luminii celei pururea fiitoare a lui Dumnezeu, şi chivot, sfeşnic, năstrapă şi munte netăiat, mai înainte te-au numit proorocii, Doamnă preacurată; că dintru tine a ieşit, fără de sămânţă, în cele mai de pe urmă, Hristos Dumnezeul nostru, precum Tatăl bine a voit. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

     De tinerii Tăi cei ce au fost în cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a supărat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură au cântat şi bine au cuvântat, grăind : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

    Toată răutatea pe pământ am lucrat, eu cel fără de ştiinţă, şi nu este nici un fel de răutate pe care eu nu am lucrat, iar acum, apropiindu-mă de ieşire, mă cutremur de muncă; Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie şi să nu mă lepezi pe mine.

    Dumnezeu cel mai înainte de veci, voind, S-a făcut nou Adam din sângiurile tale cele preacurate, pe Care acum roagă-L să mă înnoiască pe mine cel învechit, care strig : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Slavă ...

    Rugul cel oarecând nears a închipuit pântecele tău, cea cu totul fără prihană; că nu l-a ars nicidecum Focul Dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine, de focul cel nestins să mă izbăveşti, ca să laud fără de tăcere măririle tale, Curată.

Şi acum ...

    Întru tine, curată Născătoare de Dumnezeu, îmi pun toată nădejdea mea şi către tine scap totdeauna. Mântuieşte-mă cu solirile tale; izbăveşte-mă, cea cu totul fără prihană, de tulburarea ce mă ţine şi de gâlceava cumplitelor mele patimi şi primejdii.

Cântarea a 8-a, Irmos :

    Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare,  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

    Mâini întinate întind  şi ochii îi ridic către tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, şi strig cu suspine : Miluieşte, Stăpână, sufletul meu; mântuieşte-mă precum voieşti, chiverniseşte-mă precum  ştii, izbăveşte-mă de gheena, ca ceea ce toate le poţi. 

    Cea cu totul neîntinată, nu aflu nicidecum întru mine fapte ale dreptăţii, lucruri fără de lege lucrând, Curată,  şi suspinând mă tânguiesc ce voi face. Stăpâna tuturor, ajutătoare fii mie, să nu mă înghită pe mine adâncul pierzării.

Binecuvântăm pe Tatăl …

    Ceea ce negrăit ai zămislit pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, mântuieşte-mă din stricăciune şi din toate felurile de ispite, de hotărârea cea înfricoşată, de osânda ceea ce va să fie  şi de nestinsul foc cel veşnic, ca să te slăvesc, Curată, în veci.

Şi acum ...

    Ceea ce eşti aproape de Dumnezeu, ca o Maică  şi Fecioară, care prihană sufletească sau trupească nu ai, ci toată eşti bună şi fără de prihană, Doamnă, izbăveşte sufletul meu cel prihănit cu tot felul de prihane şi dă-mi să merg fără de prihană din cele de aici. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

    Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos :

    Izvorul cel de viaţă primitor  şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de aur de Lumină purtător, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat decât cerurile şi pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

    Primeşte-mi acum rugăciunea mea cea cu lacrimi şi-mi dă mie lăsare greşelilor celor ce am păcătuit eu ticălosul, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată Stăpână, că pier de tot, din nemăsurata deznădăjduire.

    Toată viaţa mea am cheltuit-o alergând după viaţa cea pătimaşă şi întinată şi mi-am stricat sufletul şi trupul cu patimile, şi nu am nădejde de mântuire. Ci, o, Maică Fecioară, mântuieşte-mă cu solirile tale.

Slavă ...

    Când oştile  şi taberele puterilor celor gândite se vor clătina, când stelele vor cădea, când soarele se va întuneca şi cerul ca o carte se va strânge şi pământul se va clăti de frică, atunci tu, Curată, ajută-mi.

Şi acum ...

     Înălţimea tainei tale, Fecioară, a o înţelege este cu totul cu neputinţă, nu numai oamenilor, ci şi oştilor minţilor, că pe Dumnezeu Cel ce pe toate le-a făcut cu voirea dintru nefiinţă, L-ai întrupat mai presus de grăire.

CANOANELE MAICII DOMNULUI

Glasul 2

Sâmbătă seara | Duminică seara | Luni seara | Marți seara | Miercuri seara | Joi seara | Vineri seara

CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea-rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără prihană; pe Care roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana greşelilor să se izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine. 

   Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, precum zice psalmistul; pe Care roagă-L să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă ...

   Firea oamenilor cea înţelenită cu toate cele necuvioase, toată ai înnoit-o, născând Ploaia cea cerească. De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufletului meu cea înţelenită arat-o aducătoare de roade.

Şi acum ...

   Domnul cel preaslăvit, strălucindu-ne nouă Soare din pântecele tău, Preacurată,  şi izgonind toată tulburarea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere dumnezeieşti.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. 

   Întru mine omul îmbrăcându-Se Făcătorul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina nestricăciunii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit. 

   Născut-ai, Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Preacinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L să miluiască smeritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.

Slavă ...

   Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu, şi smerita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămăduieşte-o cu doctoria ta cea lucrătoare.

Şi acum ... 

   Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului cel întrupat dintru tine,  şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Doamne, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.  

   Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridicând tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu. 

   Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci vindecă-mă cu suliţa şi sângele Celui răstignit, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

Slavă ...

   Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidirea, miluieşte-mă pe mine cel ce rău am sărăcit de dumnezeiescul Dar, ca să te măresc ca pe o bună folositoare a mea, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite şi anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Mijlocitor între Dumnezeu  şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat. 

   Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă, pe mine cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate  şi în prăpăstiile cumplitelor întâmplări. 

   Înstrăinându-mă pe sine-mi cu cuget nemulţumitor, curveşte am vieţuit, rătăcindu-mă în latură depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte cu mângâierile tale Fecioară, Maică a lui Dumnezeu.

Slavă ...

   Din apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se primejduieşte de năvălirile diavolilor, Fecioară, Maică preacurată

Şi acum ...

   Cu bântuielile  şi pândirile celui viclean m-am omorât, Stăpână preacurată; înviază-mă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud cu bună credinţă, pe tine cea cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule. 

   Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul tău să caute spre mine cu blândeţe. 

   Cu gândurile  şi cu faptele mele cele rele  şi necuvioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe Maica Ta o aduc Ţie spre îmblânzire; ci, îndurându-Te, mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit cu greşelile, ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.

Şi acum ...

   Cu dormitarea lenevirii sunt cuprins; somnul păcatului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta, Preacurată, ridică-mă şi mă mântuieşte.

Sedealna :

   Ceea ce eşti rugătoare caldă  şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine : Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti grabnică folositoare.

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit. 

   Tăria mea şi lauda, mântuirea, adevăratul sprijin şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe diavolii ce se luptă cu mine şi care pururea caută să mă omoare surpă-i. 

   Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară. Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.

Slavă ...

   Cuptorul mai-nainte a închipuit naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe tineri nu i-a ars, precum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veşnic pe robii tăi. 

Şi acum ...

   Heruvimii slăvesc, serafimii, scaunele, stăpâniile şi domniile laudă pururea naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântece pe Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi cei ce cu dragoste te cinstim.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele, prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugătoare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de bine iubitoare. 

   Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei dedemult, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie,Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Raza slavei Tatălui născând-o, Născătoare de Dumnezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru neslava greşelilor şi părtaş arată-mă slavei celei pururea veşnice, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc,  şi pe mine, cel ce rău am sărăcit de tot, mă îmbogăţeşte, Preacurată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit.

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Fiul Părintelui cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate  şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prealăudată, o mărim.

   Gustând Adam din mâncarea ce nu se cădea, moarte din pom cu amar a cules. Iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru acesta te cinstim. 

   Împărăteasă eşti, Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să învrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.

Slavă ...

   Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.

Şi acum ...

   Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău şi noaptea nedumnezeirii a pierdut, Fecioară Maică Marie, luminează pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii.

CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA

Glas 2

Cîntarea 1-a, Irmos :

   Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe mine cel ce cu bună credinţă, cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine, chiar de Dumnezeu Născătoare, curată şi fără prihană, de cumplitele primejdii, de boli şi de greşeli acum mântuieşte-mă. 

   Tot adâncul darurilor l-am cunoscut că este învistierit întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, alergând acum cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperământ, ne mântuim.

Slavă …

   Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri să ne izbăvească din greşeli  şi de cumplitele ispite.

Şi acum …

   Toţi credincioşii te-am câştigat pe tine laudă, şi scăpare,  şi întărire, şi bucurie, şi sufletelor mântuire,  şi nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine. 

   Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău şi cu credinţă se închină naşterii tale. 

   Ascultă, Fecioară, graiurile sufletului meu, pe care dintru adâncul inimii mele le aduc ţie, prealăudată,  şi din patimi şi din primejdii mântuieşte-mă.

Slavă …

   Chiverniseşte-mi toată viaţa mea, Fecioară, nădejdea  şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite  şi de cumplitele primejdii, dumnezeiască Mireasă.

Şi acum …

   Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, din necunoştinţă şi din întunecare, roagă-te acum să ne izbăvim noi.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, mult-Milostive. 

   De rănile sufletului meu şi de bolile trupului dăruieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeu. 

   Pe mine cel vânturat de patimi  şi de gânduri  şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi întru credinţă întăreşte-mă, Fecioară.

Slavă …

   Cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de înconjurări  şi de vifor  şi de primejdii, ceea ce eşti întru-tot lăudată.

Şi acum …

   Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti răpeşte-mă, Fecioară, la limanul tău povăţuindu-mă.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Dătătorule de lumină  şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem. 

   Armă nebiruită asupra ispitelor celor de multe feluri avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor ne izbăvim arătat, noi cei ce de-a pururea Născătoare de Dumnezeu te ştim pe tine. 

   Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, Plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat dintru tine, pe Care roagă-L pentru robii tăi.

Slavă …

   Preacurată, ceea ce pe Făcătorul tuturor în braţele tale L-ai purtat, pe Acesta, cu rugăciunile tale, fă-L milostiv nouă, celor ce din inimă acum către tine alergăm.

Şi acum …

   Din strâmtorare  şi din sufletul meu cel îndurerat, rugăciune aduc eu, ticălosul,  ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndurându-te, mântuieşte-mă.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă. 

   Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi înotând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare sufletului meu. 

   Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind, Maică Pururea Fecioară; ci tu, care pe Dumnezeu ai născut, dă-mi mie veşmântul bucuriei.

Slavă …

   Din sfinţita petrecere am căzut, mâhnindu-mă ticălosul; ci întoarce-mă, Stăpână, ceea ce eşti binecuvântată, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă.

Şi acum …

   Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, Care cu sângele Său i-a izbăvit pe oameni din stricăciune.

Sedealna :

   Ceea ce eşti izvorul Milei, învredniceşte-ne să dobândim milă, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie : Bucură-te, ca oarecând Gavriil, al celor fără de trupuri maimarele voievod.

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, a rupt zapisul lui Adam. Pe Care acum, Fecioară, roagă-L, de toată răutatea să se izbăvească cei ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   Nădejde bună şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm ca să dăruieşti noianul milostivirii tale tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine şi Fiului tău strigă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă …

   Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind  ţinut, pe Cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună ar pătimi durere nu am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor  şi luminează-mă pe mine cel ce cânt : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum …

   Cu haina cea frumoasă a mântuitoarelor porunci prin Botez îmbrăcându-mă, prin lenevire o am înnegrit eu, ticălosul. Şi acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca să mă îmbrac iarăşi, prin tine, cu veşmântul întregii înţelepciuni.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Îmi slăbeşte mintea mea acum, căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu, Fecioară, tămăduieşte-mă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.

   Turn de tărie întemeiat  şi temelie  şi cetate  şi părtinitoare agonisindu-te pe tine, toţi ne mântuim acum, lăudând naşterea ta, Preacurată,  şi preaînălţându-o întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Izvor al nemuririi strălucit te  ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui, Cel fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.

Şi acum …

   Curgere de tămăduiri de-a pururea curgătoare ne izvorăşti nouă credincioşilor, Preacurată, dintru care cu îndestulare scoţând darul tău, lăudăm naşterea ta, Preacurată, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim. 

   De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea cu osârdie spre tine o pun; mântuieşte-mă, Maica Vieţii celei adevărate şi te roagă, Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea de-a pururea vecuitoare, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste cu laude te măresc pe tine. 

   Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufletului meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii Lumini, şi de lumina şi de desfătarea cea veşnică a mă sătura învredniceşte-mă, Curată, pe mine cel ce cu credinţă  şi cu dragoste întru cântări te măresc pe tine.

Slavă …

   Pe cei bolnavi cu sufletul  şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduieşte-i cu milostivirea ta şi îi slobozeşte acum din întristările ce îi supără, ca toţi neîncetat să te mărim pe tine cu cântări.

Şi acum …

   În pântecele tău sălăşluindu-Se Fiul, pe Care din pântece mai înainte de veci Tatăl L-a născut, S-a făcut om desăvârşit, şi izvor de daruri, pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne închinăm naşterii tale celei negrăite.

CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi slăvi pe El. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Buzele sufletului meu cele închise deschide-le  şi limpezeşte gândul  şi limba mea, Preacurată, ca să vestească gura mea lauda ta, Născătoare de Dumnezeu,  şi din inima mea să-ţi aduc mulţumită.  

   După Dumnezeu, ţie ţi-am dăruit cu totul mântuirea mea, Preacurată, eu robul tău, şi toată dorirea, ţinerea, dragostea şi înainte punerea din toată vârtutea şi din tot sufletul întinzându-le către tine. 

Slavă ...

   Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea de-a pururea vie a umilinţei şi lacrimă stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare  şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare, dăruieşte-mi mie, Stăpână. 

Şi acum ...

   Pe tine, împărăteasa tuturor, cu ciucurii cei de aur ai curăţeniei fiind îmbrăcată  şi împodobită, şi cu haina aurită  şi strălucită a fecioriei înfrumuseţată fiind, Preacurată, Dumnezeu te-a pus de-a dreapta Sa. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Mintea mea cea neroditoare, cu milostivirea Ta arat-o aducătoare de roade, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăților şi Săditorule al celor cuvioase.

   Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cinstită a Împăratului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, preacinstită, te rog, mântuieşte-mă pe mine cel ce te cinstesc pe tine.  

   Iată dumnezeiasca căruţă cea cu multe nume numită; iată dumnezeiescul scaun cel cu aur ferecat; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră aşternut, pe care S-a odihnit Împăratul meu, Hristos, Fecioara Stăpâna, pe care să o lăudăm. 

Slavă ...

   Dobitoceşte plecându-mă pornirilor celor dobitoceşti, eu cel cu cuvântare  şi cu pricepere cinstit, ca un fără de minte m-am alăturat  şi m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte; ci tu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, pe mine miluieşte-mă.

Şi acum ...

   Cel ce ai întemeiat luna  şi stelele, şi cerul l-ai întins ca o piele  şi pământul l-ai aşezat pe ape neţinut, Cuvinte, biserică mai desfătată  şi mai înaltă decât cerurile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Naşterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbros ai venit, Hristoase.  

   Picaţi munţi veselie şi izbucniţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea Prealăudată, tuturor a picat dumnezeiască dulceaţă şi bunătate.  

   Mai presus decât toată mintea este înălţată minunea ta; se biruieşte  şi puterea cuvintelor tâlcuind-o pe dânsa, că pe Cuvântul cel netâlcuit şi necuprins L-ai născut, Fecioară. 

Slavă ...

   Mi se leagă glasul meu  şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului Tău divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi spre mine. 

Şi acum ...

   Miluieşte-mă, Născătoarea Cuvântului cel milostiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi nevrednic de milă, ca cela ce despre toate poruncile Stăpânului m-am lenevit. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un singur Împărat al păcii.  

   Aducându-mi aminte de înfricoşatul divan al Fiului tău, mă cutremur cunoscând lucrurile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu nemăsurarea mulţimea nisipului cel de lângă mare şi dansul stelelor cel nemăsurat.  

   Ceea ce eşti răsărit al Soarelui slavei, străluceşte-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce şed întru întuneric şi în umbra morţii şi mai-nainte de îngropare, ca un mort, ca pe mortul meu să-l plâng. 

Slavă ...

   Minte întunecată, inimă zăbavnică şi limbă îngustă, ce laudă vor aduce ţie, Fecioară ? Căci toată lumea de s-ar face buze şi limbi nu va putea cu adevărat, după vrednicie, să te laude pe tine, Stăpână. 

Şi acum ...

   Afară de ajutorul tău şi împreună lucrarea ta, Fecioară, deşartă este lacrima, deşartă truda oamenilor, sudoarea şi osteneala şi toată nevoinţa fără de tărie. Pentru aceea, ajută-mi mie, cel ce doresc să mă mântuiesc. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Întru adâncul păcatelor fiind  ţinut, Hristoase,  şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.  

   Spre tine nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Fecioară prealăudată; tu, pe sufletul cel ce se duce către moarte, povăţuieşte-l către viaţă.  

   Tu îmi cunoşti multă neputinţa mea  şi trândăvirea o ştii, Stăpână; precum însăţi ştii mântuieşte-mă, şi precum voieşti de gheenă izbăveşte-mă. 

Slavă ...

   Cuvântul, Cel ce cu voirea toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea vecuitor  şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă fiinţa mea. 

Şi acum ...

   Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele învăluiri ale patimilor mă clătesc pe mine; încetează valul, Preacurată, şi tulburarea cea nestatornică îmblânzeşte-o. 

Sedealna :

   Lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele văzându-le, vindecă-le cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, şi părţii celor mântuiţi învredniceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi de muncă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.  

   Sfeşnicule de aur, chivotule purtător de lumină, masă sfântă, scaune de foc, rugule nears, cădelniţa cea cu totul de aur, cetate slăvită şi preavestită, cămara cea cu totul de aur, palatule de aur  şi cu roşu împodobit, Stăpână, mântuieşte-mă.  

   Cuvântul lui Dumnezeu cel Unul-Născut intrând în pântecele tău, părtinitoare neruşinată te-a dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte sufletul meu, care toată ziua şi noaptea te cheamă pe tine. 

Slavă ...

   Unul Dumnezeu, Cel ce a măsurat cu palma cerurile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa cea fără de trup  şi nematerialnică a îngerilor, Fecioară, Acesta prin înger «bucură-te» ţi-a trimis ţie, şi plecând cerurile, întru tine S-a sălăşluit. 

Şi acum ...

   Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit fără de prihană, ca nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăvește-mă, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia  şi înconjurarea patimilor.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moise, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Biserică preacurată a Mântuitorului  şi Împăratului meu Hristos, scaunul cel preaslăvit, cerul cel preaînalt, raiule cel cu adevărat nejefuit, Stăpână, deschide-mi mie uşile raiului.  

   Mână dreaptă aproape stătătoare şi apărătoare tare să te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii mele, când va vrea să lipsească cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Sufletul meu cel omorât cu dulceţile  şi care în latura şi în umbra morţii locuieşte, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai zămislit Viaţa cea dumnezeiască, înviază-l şi luminează-l cu lumina solirilor tale.

Şi acum ...

   Munte ce pică dulceaţă  şi îndulceşte amărăciunea lumească te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Roua cea preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor mele. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moise, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Din pământeni cine a auzit una ca aceasta sau cine a văzut cândva ? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi fără de durere prunc a născut. Întru acest chip este minunea ta şi pe tine, curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  

   Preasfântă Fecioară, prea fără prihană, preacurată Doamnă, prealăudată, cinstită, căruţa Cuvântului cea prealuminoasă, lumina ticălosului meu suflet, suflarea şi viaţa mea, precum  ştii, precum voieşti, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.  

   Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat, Curată, eu smeritul  şi săracul de fapte bune; tu îmi fii mie, Fecioară, fierbinte povăţuitoare către fapta bună, netezind cărările mântuirii mele.

Slavă ...

   Nădejdea şi ajutorul mântuirii mele spre tine, Maica lui Dumnezeu, întru toate stă, după Dumnezeu, că spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă, Preacurată. 

Şi acum ...

   Fecioară, tu eşti lauda ticălosului meu suflet, tu eşti dulceaţa  şi luminarea, tu eşti bucuria mea, tu dulceaţa inimii, tu lumină şi îndulcire şi viaţă, tu mângâiere dumnezeiască, tu eşti bucurie şi veselie. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat : «Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit».

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş preacurat al lui Dumnezeu, te rog : Inima mea cea întinată cu dulceţi necurate curăţeşte-o, ca să te slăvesc pe tine. 

   După Dumnezeu avându-te pe tine, Fecioară, ajutătoare neruşinată  şi părtinitoare nebiruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare, strig ţie : Mântuieşte-mă.

Slavă ...

   Având mulţime de păcate, care covârşesc cu nemăsurarea nisipul cel de pe lângă mare şi mulţimea stelelor, la mulţimea milei tale am scăpat. 

Şi acum ...

   Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput făcându-Se, pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.  

   De Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată, tu singură fii părtinitoarea  şi ajutorul meu  şi izbăveşte-mă de asupreala diavolilor, de patimile cele ce mă necăjesc  şi de judecată, şi de munca focului celui ce arde cu văpaie.  

   Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o, Preasfântă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care din stricăciune întru nestricăciune pe ea a mutat-o; pentru aceea pe mine cel stricat cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a doua oară zideşte-mă. 

Slavă ...

   Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una binecuvântată şi preaslăvită, neamul oamenilor. Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia ce va să fie cu mijlocirea ta, Fecioară, pe mine cel ce cu credinţă te laud pe tine, ceea ce eşti preaslăvită de Dumnezeu. 

Şi acum …

   Vindecă patimile sufletelor  şi ale trupurilor noastre, cea cu totul fără prihană, şi fă-ne a umbla pe cărările ce duc către îndulcirea cea veşnică  şi către desfătarea cea necurgătoare şi nepieritoare. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.   

   Străluceşte-mi, Preacurată, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, ceea ce ai născut Lumina cea ipostatică.

    Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, de focul cel veşnic izbăveşte-mă. 

Slavă ...

   Binecuvântată, Preacurată, cu rugăciunile tale vindecă durerea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Doctorul tuturor. 

Şi acum …

   Născătoare de Dumnezeu prealăudată, rupe-mi lanţurile greşelilor mele  şi către cărările vieţii povăţuieşte-mă. 

Cântarea a 5-a, Irmos : 

   Cărbunele care mai-nainte s-a arătat Isaiei, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit şi celor ce se rătăciseră întru întuneric luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le.  

   Muntele cel cu adevărat netăiat, uşa cea încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea prea mirositoare şi de Dumnezeu sădită, livada ceea ce a înflorit Floarea nestricăciunii, te lăudăm pe tine, Stăpână.  

   Cu osârdie din tinereţe toată desfrânarea lucrând-o, întinându-mi sufletul  şi trupul, te rog pe tine, Fecioara cea curată  şi neîntinată,  şi trupul  şi sufletul curăţeşte-l, sfinţeşte-l şi mă mântuieşte. 

Slavă ...

   Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat mai presus de puterile cele fără de trupuri, întru care Isaia a văzut pe Hristos Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine cel întărit în scaunul patimilor. 

Şi acum ...

   Postind de fapta bună, m-am umplut de toată desfătarea cea oprită până la saţiu  şi acum flămânzesc de masa cea mântuitoare. Ci tu, cu pâinea pocăinţei întăreşte-mă, ceea ce eşti masă care ai purtat Pâine pe Dumnezeu. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.  

   Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Maică pururea Fecioară, şi pe tine te pun apărătoare a vieţii, întemeiată şi neclintită.  

   Vindecă patimile mele cele de multe feluri, Maică nenuntită, cea singură atotputernică, că tu liman neînviforat te-ai arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine. 

Slavă ...

   De întunecarea cea nemăsurată izbăveşte-mă pe mi-ne cel ţinut cu multe greşeli, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, şi din mâinile diavolilor răpeşte-mă. 

Şi acum ...

   Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, ceea ce eşti după Dumnezeu părtinitoare robilor tăi, în ceasul cercării fă-te sprijinitoare sufletului meu. 

Sedealna :

   Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Bucură-te, toiagul dintru care fără de sămânţă răsărind Dumnezeu, a pierdut prin lemn moartea. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat şi preaslăvit.  

   Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am pus, şi caut aşteptând cu adevărat dumnezeiasca mângâiere; întâmpină-mă, curată Născătoare de Dumnezeu, şi bucură-mă, arătându-mi mie cărarea ce suie către Dumnezeu.  

   Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Curată binecuvântată, îndreptătoarea celor ce cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, mântuieşte-mă, şi ca o milostivă din munca cea veşnică răpeşte-mă, ca să te slăvesc pe tine. 

Slavă ...

   Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, sârguieşte de ajută robilor tăi, cei cufundaţi în patimi, şi întru amăgirile diavolilor  şi întru întreitele învăluiri ale necazurilor, celor ce scăpăm la tine cu nădejdea sufletului. 

Şi acum ...

   Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osândă a greşelilor, şi întristarea cea dedemult a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealăudată, născând mai presus de fire pe Ziditorul tuturor; pentru aceea după vrednicie credincioşii te fericim. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. 

   Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de arderea păcatelor adapă-l, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi din văpaia cea veşnică răpeşte-mă.  

   Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli nevindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mântuitorul Hristos, întrutotul fără prihană, vindecă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea tare. 

Binecuvântăm pe Tatăl ...

   Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele mele răutăţi, înviază-mă dumnezeiască Mireasă, Fecioară,  şi cu rugăciunea ta izbăveşte-mă de toată înşelăciunea vrăjmaşului celui stricător de suflet şi a ucigaşului. 

Şi acum ...

   Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului tău şi Dumnezeu, care mă înfricoşează,  şi în ceasul judecăţii, ca o atotputernică, apucă mai înainte gata ajutătoare şi de caprele cele de-a stânga izbăveşte-mă. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ... 

   Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu  şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie  şi se întunecă  şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare şi pe tine te mărim.  

   Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară, ceea ce ai primit Bucuria în pântecele tău; luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi cu negura multor greşeli ţinut, că tu ai născut tuturor Lumina.  

   Străluceşte-mă cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită, pe mine cel ce zac întru întunericul cumplitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să păzesc legile lui Dumnezeu, ca după datorie să te fericesc pe tine, ca pe o părtinitoare a mea. 

Slavă ...

   Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru îndurările Tale cele negrăite Te-ai întrupat din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, izbăveşte sufletul meu de toată diavoleasca rătăcire  şi pândire şi toate păcatele mele cele nenumărate şterge-le. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână, sufletul meu cel necăjit cu multe păcate acum îmbunătăţeşte-l şi mă mântuieşte, Curată, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă înviscolesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit mă înviforez. 

 CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, pe mine cel rănit cu patimile tămăduieşte-mă  şi din focul cel veşnic răpeşte-mă, singură de Dumnezeu dăruită.  

   La bunătatea ta acum alerg, Maică Fecioară cu totul fără prihană, izbăveşte pe robul tău de bolile cele sufleteşti, de patimile cele stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic. 

Slavă ...

   Noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, care ne-am îmbogăţit cu tine, întărirea şi părtinitoarea noastră, de întreitele învăluiri ale vieţii şi de toate felurile de ispite ne mântuim. 

Şi acum ...

   Ceea ce eşti scăparea credincioşilor, pururea Fecioară, tare ajutătoare celor ce aleargă la tine, de toată nevoia şi vătămarea potrivnică mântuieşte-ne pe noi. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.  

   Cădelniţă cu adevărat de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat preaveselitor al lui Dumnezeu, pe tine, Fecioară, te numim.  

   Biserică şi sfinţit lăcaş al Cuvântului fiind, Născătoare de Dumnezeu, fii mie curăţitoare greşelilor, Preasfântă pururea Fecioară. 

Slavă ...

   Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am mâniat pe Cel singur Iubitor de oameni şi Fiul tău, şi în starea drepţilor numără-mă, cea singură de-a pururea Fecioară. 

Şi acum ...

   Limbă de om nu poate să tâlcuiască adâncul răutăţilor mele, Fecioară, că mai presus de măsură am nelegiuit, ci tu, ca o Maică a milei, miluieşte-mă. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Te laud că auz am auzit, Doamne,  şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă smerenia Ta cea către mine, mult-Milostive.  

   Pe tine, Fecioară, noi creştinii te-am câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne scoţi pe noi din cumplite primejdii.  

   Stăpână, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu în pântece L-ai primit, de primejdii şi de ne-cazuri pe toţi izbăveşte-i. 

Slavă ...

   Zid nebiruit şi nădejde tare noi credincioşii întru necazuri te-am câştigat pe tine Născătoare de Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Mijlocirea ta, Stăpână, câştigând-o ca pe o temelie temeinică, de multe feluri de necazuri ne izbăvim.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem.  

   Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soarele cel luminos al dreptăţii, luminează sufletul meu cel ce doarme în noaptea vieţii, cu raza rugăciunilor tale, Stăpână.  

   Sub acoperământul tău şi sub părtinirea ta, noi credincioşii totdeauna scăpând cu credinţă, Preacurată, prin tine ne izbăvim de toată cumplita primejdie, Fecioară. 

Slavă ...

   Din neştiinţă întru umflarea trufiei înălţându-mă, Curată, cădere cumplită am pătimit; ci dă-mi mie să biruiesc prin pocăinţă nebunia cea mai dinainte. 

Şi acum ...

   Pe mine cel omorât cu veninul păcatului, Preacurată, ceea ce ai născut pe pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare, înviază-mă, ceea ce singură eşti nădejde celor ce te laudă pe tine. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă. 

   Cela ce toate cu voirea le lucrează, voind a locuit în pântecele Tău cel neispitit de nuntă, dăruind nestricăciune, ca un Îndurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.  

   Pe mine cel rătăcit în calea vieţii  şi care adeseori în căile cele neumblate ale păcatului cad, povăţuieşte-mă, Stăpână, către calea pocăinţei. 

Slavă ...

   Fii mie sprijinitoare despre răutăţile mele cele de multe feluri, cea cu totul fără de prihană, şi izbăveşte-mă de meşteşugirea balaurului şi din cursele acestuia răpindu-mă. 

Şi acum ...

   Fă-mi mie viaţa luminoasă, ceea ce singură ai născut Lumina cea neapropiată,  şi la liman bine liniştit povăţuieşte-mă, Maică, şi mă mântuieşte.

Sedealna :

   Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată, cu picăturile milei tale rourează ticălosul meu suflet, cel topit de arderea păcatelor, de toată întinăciunea curăţindu-l, şi din înfricoşata osândă a focului celui veşnic slobozeşte-mă. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.   

   Pe mine cel omorât şi în pământ întors m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă, şi din iadul cel mai de jos m-ai scos pe mine, cel ce te slăvesc pe tine cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu întru-tot curată.  

   Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău, fiind liman întemeiat, părtinitoare înfricoşată şi zid nesurpat, celor ce întru nevoi se primejduiesc şi întru necazuri se viscolesc, din ispitele cele în multe chipuri mântuieşte pe robii tăi. 

Slavă ...

   Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai întrupat cu puterea Preasfântului Duh pe Fiul, Cel ce se înţelege de o fire cu Tatăl, pe Acesta neîncetat roagă-L să miluiască pe cei ce cântă : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. 

Şi acum ...

   Curată Fecioară, ceea ce ai făcut cer pe fiinţa noastră cea pământească şi stricăcioasă cu fierbinte rugăciunea ta, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre către Fiul tău şi Dumnezeul şi Împăratul tuturor. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Patimile inimii mele tămăduieşte-le cu milostivirea ta, Prealăudată, mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l  şi a călători către cărările cele mântuitoare fă-mă, ca de-a pururea să te fericesc.  

   De întinăciunea cea pricinuită din patimi curăţeşte-mă, Curată, cu mijlocirea ta,  şi luminează-mi, rogu-mă, inima mea cea întunecată cu întunecările diavolilor, ca să te fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu fericită. 

Binecuvântăm pe Tatăl … 

   Ca să te laud pe tine cu glasuri de mulţumiri, ca să te slăvesc pe tine, cea cu totul fără prihană, fă-te turn de apărare, îngrădire şi întărire mie celui ce mă clatin dinspre toate părţile de bântuielile cele potrivnice  şi a cădea mă primejduiesc. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel Preaînalt, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am sărăcit cu totul, cu dumnezeieştile fapte bune îmbogăţeşte-mă, Preacurată, ca să te laud pe tine, fiind mântuit. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a  pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti  şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu Cuvântul  cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.  

   Dumnezeieştii iubiri de oameni învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce singură ai născut negrăit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care Şi-a împrumutat trup dintru tine, şi mă izbăveşte de văpaia ce va să fie şi de toată munca, pe mine cela ce cu dragoste te slăvesc pe tine.  

   Ca pe o tare părtinitoare, ca pe o nădejde şi zid, şi ancoră  şi acoperământ întemeiat, ca  pe un reazem nebiruit  şi adăpost neînviforat,  şi singură tare scăpare toţi câştigându-te pe tine, ne mântuim, Prealăudată. 

Slavă ...

   Fecioară, când se vor arăta cele ascunse ale fiecăruia, tu pe mine îndreptează-mă, că poţi cu adevărat  şi din întuneric să mă izbăveşti  şi în latura luminii să mă aşezi, unde este bucuria cea negrăită a celor ce se veselesc. 

Şi acum ...

   Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, inima mea care s-a întunecat cu multe adaosuri de patimi şi de gânduri străine luminează-o, picături de lacrimi dăruindu-mi de-a pururea, ca să-mi spăl întinăciunea greşelilor mele.

CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat : Să cântăm Domnului, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.

   Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea-grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea-amarul frig al tartarului, de întunericul cel mai dinafară şi de viermele cel neadormit. 

Slavă ...

   Mulţime tinoasă  şi tulburare a gândurilor celor întinate  şi necurate  şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usuc-o pe aceasta.

Şi acum ...

   Securea este aproape, nerodirea grăbeşte către tăiere, lenevirea multă şi sarcinile mele cu greu de purtat; Stăpână Fecioară, ajută-mi mie. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.  

   Între mulţi tâlhari căzând eu ticălosul, dezbrăcat am rămas şi rănit şi părăsit; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.  

   Suspin neîncetat, zdrobire a inimii  şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, prealăudată. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurărilor  şi pe Dătătorul curăţirilor, lucrător de fapte bune, de sadurile cele fără de moarte, fă-mă pe mine, Stăpână. 

Şi acum ...

   Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea cad cu durerea sufletului la tine, Curată; izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi simţiţi.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Domnul, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul; pentru aceea strig  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.   

   Holda cea nelucrată, ţarina cea nearată, care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar de izvor de lacrimi al umilinţei celei de bucurie făcătoare şi plâns veselitor, ca să dobândesc mângâiere acolo.  

   Prin vicleşugul  şarpelui din petrecerea cea din rai căzând, Stăpână, viaţă dureroasă şi cu multe lacrimi am aflat; pentru aceea te rog pe tine ca să iau iarăşi prin tine patria mea cea veche şi iubită. 

Slavă ...

   Din lucrurile mele deznădăjduit fiind  şi neavând nădejde de mântuire nicidecum, la îndurările tale cu credinţă alerg, Prealăudată; ceea ce eşti nădejdea cea tare şi mare a celor deznădăjduiţi, mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu. 

Şi acum ...

   Luând în minte divanul întru care voi să fiu judecat eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez, plâng  şi mă mâhnesc, având mulţime de nemăsurate greşeli,  şi strig ţie : Mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Cărbunele Care mai înainte S-a arătat Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece a răsărit, celor ce se rătăciseră întru întuneric, luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le. 

   Cântarea cea cu durere, care din suflet dureros se trimite, primeşte-o, ceea ce ai născut pe Hristos fără de durere, şi de gheena cea prea-dureroasă izbăveşte-mă.  

   Pe mine cel străpuns cu amarele săgeţi ale vrăjmaşului celui războinic, Stăpână, străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, Cela ce pentru mine cu suliţa în coasta cea izvorâtoare de viaţă S-a împuns. 

Slavă ...

   Datoria strămoaşei Eva tu ai plătit-o, Maica lui Dumnezeu, născând pe Mântuitorul lumii, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup dintru tine; pentru aceea toţi te fericim pe tine, cea cu dar dăruită, Fecioară cu totul fără prihană. 

Şi acum ...

   Marie Preacurată, ceea ce ai izvorât Izvorul înţelepciunii, Maica lui Hristos, a însăşi Înţelepciunii, înţelepţeşte-mă pe mine să mă abat de la amăgirile înţeleptului întru răutate. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti pricinuitorul mântuirii noastre.  

   Cu ploile lacrimilor spală-mă  şi cu curgerile umilinţei îmbată brazdele inimii mele, Curată, şi înmulţeşte rodurile acesteia.  

   Dezleagă-mi lanţurile cele mult împleticite ale greşelilor mele, rupe-mi zapisele, Cinstită; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor. 

Slavă ...

   Stau întru hotarul a două patimi deopotrivă puternice, ca într-o cumpănă. Însă te rog, Fecioară, să nu biruiască deznădăjduirea pe nădejdea mea. 

Şi acum ...

   Muncile  şi pedepsele, caznele cele amare, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe sufletul meu, de care izbăveşte-mă, Fecioară.

Sedealna :

   Fecioara  şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia : Fiul meu, ce este această taină străină ? Tu, Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum de voie mori pe Cruce cu moarte de ocară ?

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.  

   Acum se sileşte vrăjmaşul, căscând, ca să mă ia în pântecele său, pentru că de pretutindeni îmi aduce mie ispite  şi curse, tăind tot sporul meu; ci mai înainte  întâmpinându-mă, izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bântuiala lui cea vicleană.  

   Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna păcatelor  şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână, şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel liniştit al pocăinţei. 

Slavă ...

   Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua  şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii. 

Şi acum ...

   Bucură-te, Preasfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară, Maica lui Dumnezeu Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea blestemului, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ieşirea este aproape, a săpa casa furul se sârguieşte, în mâini a luat secera secerătorul şi aşteaptă de sus să ia ameninţarea. Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem, o, suflete al meu, şi la Născătoarea de Dumnezeu cu credinţă să alergăm.  

   Nor luminos al Soarelui slavei, cel neînserat şi neapus, palatule al Stăpânului, cel cu multe daruri dăruit, cămară a Mirelui Celui frumos, Mireasă Stăpână, când pe nori purtându-Se va veni să facă judecată Stăpânul cel de obşte, adu-ţi aminte de sufletul meu. 

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cerule cel nou, raiule cel cu mir mirositor  şi bine mirositor, întru care a odrăslit Lemnul nestricăciunii, părtaş al cinei celei cereşti arată-mă, Fecioară, ca să mă împărtăşesc de desfătarea cea dulce  şi necurgătoare  şi prea binemirositoare a raiului. 

Şi acum ...

   Întunecare  şi nedumerire a cuprins sufletul meu, Preacurată, când privesc la divanul cel a toată lumea  şi judecata cea înfricoşată în minte o gândesc; ci tu, ceea ce ai zămislit pe Ziditorul şi Purtătorul de grijă al zidirii, izbăveşte de ţinerea cea din iad sufletul meu. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Cu suflete curate  şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea neîntinată şi preacurată Maica lui Emanuil, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.  

   Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine  şi multei desfrânări, de tot am înnegrit pe cel după chipul lui Dumnezeu,  şi mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău  şi Dumnezeu; ci mai înainte de sfârşit dă-mi acum, Preacurată, curăţire patimilor mele şi izbăvire de greşeli.  

   Mă tem, Fecioară, de judecată şi de munca cea veşnică a focului, de hotărârea cea cu adevărat netrecută, de scrâşnirea dinţilor şi de sălbăticirea viermelui cel neadormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfricoşata osândă, cea cu totul fără prihană. 

Slavă ...

   Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, atunci stai lângă mine, dumnezeiască Mireasă, şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh. 

Şi acum ...

   Toată lauda îţi dă loc ţie, Fecioară, şi toată bună cuvântarea oamenilor; că tu mai ales eşti bună cuvântarea noastră şi lauda. Deci în locul a toată lauda şi buna cuvântare, noi robii tăi, Fecioară, cu multă dragoste Născătoare de Dumnezeu chiar te numim pe tine. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA

Glas 2

Cântarea 1-a, Irmos :

   Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu mărire S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui purtător de moarte izbăvește-mă, cu mijlocirea ta, Stăpână.  

   Lucrul şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit, prin desfătările cele lumeşti; pentru aceasta iarăşi mă zideşte cu dumnezeieştile rugăciuni ale preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit. 

Slavă ...

   Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară,  şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, că singură eşti folositoarea mea, Preacurată. 

Şi acum ...

   Unule Îndurate, Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Înflorit-a pustia ca  şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.  

   Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.  

   Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor; ci către tine singură, preacurată Fecioară, acum alerg,  şi întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Alesule Sioane, cetate împărătească, preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii roagă pe Fiul tău cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri. 

Şi acum ...

   Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am lipit lângă dobitoace  şi osândit tot m-am făcut; ci tu, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă de toată judecata cea de istov şi mă mântuieşte. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat  şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne. 

   Deschide-mi, Fecioară, dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdărilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.  

   Uşă neumblată şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără de materie te numim pe tine, preacurată Fecioară. 

Slavă ...

   Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul de lemn al faptelor bune; drept aceea  şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară. 

Şi acum ...

   Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, alungă întinăciunea patimilor mele,  şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului cel înşelător, întăreşte-mă, Preasfântă Fecioară. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Mijlocitor între Dumnezeu  şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.  

   Acum scap sub acoperământul tău, Maică, preacurată Fecioară; de bolile cele sufleteşti şi de patimi trupeşti, izbăveşte-mă pe mine, robul tău.  

   Izbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi opreşte necuvioasele patimi ale sufletului meu şi de veşnica muncă mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile cele lumeşti, tămăduieşte-mă, Fecioară, singura plină de dar, Preacurată. 

Şi acum ...

   Iesei să se veselească  şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu, a odrăslit pe Hristos, Floarea cea pururea vie. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale  cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.  

   Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.  

   Lumina cea din Lumină născând-o nouă, preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea, pe mine cel legat cu întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică. 

Slavă ...

   Singura preacurată Fecioară, care ai născut pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea să Se milostivească spre mine cel smerit. 

Şi acum ...

   Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Sedealna :

   Veniţi cu netăcute laude toţi să o slăvim pe Maica Luminii, că aceasta a născut Mântuirea noastră,  şi «bucură-te» să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumnezeu, Cel mai vechi decât toţi vecii; bucură-te, care după ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te, preacurată Fecioară, neispitită de nuntă. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi proslăvit.  

   Izvor primitor de viaţă  şi uşă Luminii celei neapuse, tu singură eşti, Preasfântă Fecioară. Deci prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor trupeşti de care pururea mă ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele cele necurate, ca să strig Fiului tău : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ia aminte spre rugăciunea robului tău  şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele şi asuprelile încetează-le, Stăpână, ca să te măresc pe tine cu credinţă, binecuvântată Preacurată. 

Slavă ...

   Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi Îi strigăm : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

Şi acum ...

   De bunăvoia mea greşind  şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a închipuit lui Moise minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Mijloceşte, Preacurată, de mă scoate din prăpastia cea prea-adâncă a patimilor mele cele stricătoare de suflet şi către munţii cei înalţi ai faptelor bune mă ridică pe mine, care cu mulţumită te laud pe tine, Fecioară.  

   Născându-ne nouă Viaţa cea înfiinţată, Care prin moarte a încetat moartea, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele înviază-mă, prin rugăciunile tale, Preacurată, binecuvântată şi Preaslăvită. 

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Eu cântăreţul tău, preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, mă rog  ţie : Îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul cel ce curăţeşte păcatele lumii. 

Şi acum ...

   Ochii mei cei orbiţi cu multe călcări de poruncă luminează-i, de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea  şi inima cea tulburată cu desfătări de multe feluri, rogu-mă, şi mă mântuieşte pe mine, cela ce strig : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a închipuit lui Moise minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din pântecele cel fecioresc negrăit L-ai întrupat; binecuvântată, preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.  

   Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit pe oameni din necuvântare. Drept aceea dă-mi  şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine, preacurată Fecioară.  

   Eu sunt cel ce am căzut în tâlhari, în cugetele cele rele  şi în patimile cele lumeşti, ce mi-au rănit sufletul meu; însăţi tu, Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine, cel ce mă nădăjduiesc spre tine. 

Slavă ...

   Uşă neumblată, care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine, Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinţei, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată. 

Şi acum ...

   Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară, şi iată acum ca o împărăteasă stai înaintea Lui, de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta. 

CANOANELE MAICII DOMNULUI

Glasul 3

Sâmbătă seara | Duminică seara | Luni seara | Marți seara | Miercuri seara | Joi seara  | Vineri seara

CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 

Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cel ce a împreunat apele de demult într-o adunare cu dumnezeiască voie  şi a despărţit marea poporului israelitenesc, Acesta este Dumnezeul nostru Cel proslăvit; Acestuia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Norul cel înţelegător al Razei celei cereşti, răsărind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una curata Născătoarea de Dumnezeu  şi acoperământul sufletelor noastre.  

   Grabnică scăpare  şi întărire, zid  şi turn  şi tare liman avându-te pe tine, Maica lui Dumnezeu, noi, care ne clătim în noianul relelor  şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii. 

Slavă ...

   Bucură-te, sălaşul slavei celei negrăite; bucură-te, locaşul Soarelui Celui înţelegător; bucură-te, odorul fecioriei; bucură-te, dumnezeiască căruță a Dumnezeirii Cuvântului; bucură-te, hrănitoare a vieţii tuturor. 

Şi acum ...

   Odihnitu-S-a Hristos întru tine, cea singură binecuvântată,  şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel gol. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Cela ce dintru cele ce n-au fost, toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le  şi cu Duhul săvârşindu-le, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

   Mieluşea neîntinată  şi Fecioară, care ai născut pe Mielul, Cel ce a ridicat toată boala, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte turma ta.

   Tu, rodind pe Strugurul cel ceresc  şi umplând paharul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat. 

Slavă ...

   Cei ce înotăm în noianul păcatelor şi ne afundăm în sărătura greşelilor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale. 

Şi acum ...

   Eva cea mai dinainte prin mâncarea din pom a supus blestemului neamul omenesc; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvântare. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 

   Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău, pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm  Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.  

   Arată spre mine îndurarea ta cea mult-milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor.  

   Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă Pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul. 

Slavă ...

   Roagă pe Stăpânul tuturor pentru robii tăi şi-L îmblânzeşte, ceea ce eşti folositoarea lumii. 

Şi acum …

   Arătatu-te-ai scaun prealuminat al Împăratului ceresc, Fecioară, întru care, voind, S-a odihnit cu trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă,  şi a aşezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   La Tine mânec, Ziditorule a toate, la pacea ce covârşeşte toată mintea; pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.  

    Puterea Celui Preaînalt, Preacurată, umbrind pântecele tău, l-a arătat încăpere a Dumnezeului Celui neîncăput, iar pe tine, Maică a Vieţii şi mântuire a noastră a tuturor.  

   Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adâncul păcatului, Sfântă Stăpână. 

Slavă ...

   Brazda fecioriei, pământule cel nearat, te-ai arătat lumii, pururea Fecioară, din care, cu negrăit cuvânt, S-a născut Lucrătorul, Ziditorul nostru. 

Şi acum ...

   Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mine casă Luminii; uşă neumblată, deschide-mi calea pocăinţei, povăţuindu-mă către viaţa cea nemuritoare. 

Cântarea a 6-a, Irmos : 

   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.  

   Ceea ce ai avut preaminunată zămislire şi naştere, minunează acum peste mine cel ticălos milele tale, că întru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceţilor rob m-am făcut.  

   Plâng şi mă vaiet şi mă tânguiesc, când îmi aduc aminte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am; ceea ce eşti neispitită de bărbat, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, în ceasul cel înfricoşat să-mi stai de faţă mie. 

Slavă ...

   Toată negura păcatului se  şterge prin rugăciunea ta, că a strălucit dintru tine Lumina cea fără de ani, Hristos, şi a risipit întunericul greşelilor.

Şi acum ...

   Spre tine, Preabună, mi-am pus nădejdea mea  şi aştept darul cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Care mântuieşte-mă, Preasfântă Fecioară. 

Sedealna :

   Scaun cu totul de aur al Împăratului şi rai cu totul înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu preacurată; că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, bine ne înmiresmezi pe noi cu dumnezeieştile daruri. Pentru aceea toţi pe tine, Maică a lui Dumnezeu cu adevărat te propovăduim de-a pururea şi te mărim. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Precum de demult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii,  şi pe noi ne luminează, care strigăm : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Dintru tine, Maică Fecioară, a răsărit Soarele cel prealuminos,  şi luminând inimile noastre ne învaţă a cânta : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă,  şi măreşte naşterea ta  şi o slăveşte pe dânsa, cântând cu credinţă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri. 

Slavă ...

   Ziditorul a toate şi Domnul Cel mai presus de dumnezeire, luând chipul nostru dintru tine, Prealăudată,  şi îndumnezeindu-l, întru înălţime  şade împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh. 

Şi acum ...

   Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit  şi în lene cufundat. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă,  şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Ca ceea ce eşti toată bună şi de aproape te-ai făcut a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umple-mă de fapte bune, pe mine cel ce vieţuiesc întru răutate şi în lene îmi sfârşesc toată viaţa, ca să te slăvesc întru toţi vecii.  

   Pe mine cel îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu, aflându-mă cei ce lucrează răutatea, Născătoare de Dumnezeu, de aceea m-au dezbrăcat, ci tu, cu haine dumnezeieşti, mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Vrăjmaşul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă şi mă izbăveşte din tirania lui, ca să te slăvesc întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Cumplita noaptea a păcatelor mă acoperă, Fecioară preacurată, căci nu am candela care să lumineze sufletul meu cu untul de lemn al facerii de bine; pentru aceasta am şi fost aruncat afară din cămara cea de sus. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna credinţă,  şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Minune nouă  şi lui Dumnezeu cuviincioasă, că prin uşa Fecioarei cea încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu,  şi a rămas uşa încuiată; pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o mărim.  

   Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet  şi la ştiinţă, cel întinat cu răutatea şi arătat gol de toate bunătăţile, nu mă trece cu vederea, Fecioară nestricată  şi fără prihană, ci cu lucruri de bunăcuviinţă mă împodobeşte.  

   Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri care mă înstrăinează de la Tine, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta  şi suspin  şi strig : Pe mine cel ce mă pocăiesc, primeşte-mă,  şi să nu mă lepezi, Făcătorule de bine mult Milostive, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Slavă ...

   Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale, Fecioară cu totul fără prihană, de toată mânia, de patimile cele aducătoare de moarte, de gheena cea cumplită  şi de foc, de oamenii nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu care alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor. 

Şi acum ...

   Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul, Cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc de toată groaza şi de obiceiul cel rău, eu robul tău, curată Stăpână, cel ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA 

Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos :

   Marea ai desfăcut-o  şi pe căruţele lui Faraon cu adâncul mării le-ai acoperit, Doamne,  şi ai mântuit pe poporul israelitenesc, cel ce cu cântări Te lăuda. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce pe Cuvântul, Mântuitorul meu, prin cuvânt L-ai născut, mai presus de cuvânt, pe mine cel ce sunt cuvântător  şi cu porniri dobitoceşti, dobitoceşte m-am supus voilor trupeşti, cu cuvântul tău înţelepţeşte-mă, ca să te slăvesc.  

   Ceea ce eşti casă a sfinţeniei, locaş al slavei Domnului, cădelniţă dumnezeiască a Cărbunelui celui cinstit şi nematerialnic, Preacurată, toată reaua putoare a sufletului meu fă-o binemirositoare  şi mintea  şi inima mea sfinţeşte-o. 

Slavă ...

   Cu înverşunări desfrânate  şi cu lucrări urâte cu totul mi-am pângărit trupul; biserica trupului meu urât am stricat-o. Ceea ce eşti Biserică preacurată a Dumnezeieştii Fiinţe, mintea mea curăţeşte-o cu stropirea isopului celui mai bun. 

Şi acum ...

   Întinând nebuneşte pe cel după chip, cu patimile trupului meu, Fecioară, mă tem de mânierea lui Dumnezeu  şi de prea-înfricoşata muncă a focului; ci tu, miluieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi  şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorule, în veci.  

   Ceea ce ai născut Soarele dreptăţii, luminează cu lumina ta sufletul cel ticălos, care ca într-o noapte se luptă cu noaptea faptelor celor rele şi a gândurilor celor întunecate.  

   Stăpână, ceea ce eşti neîntinată, pe mine cel întinat în tina dulceţilor, cu stropirea milei tale, ca  şi cu un isop, curăţeşte-mă şi de întinăciunea patimilor spală-mă. 

Slavă ...

   La cercetarea judecăţii Tale celei înfricoşate, când voi sta înaintea divanului Tău, Hristoase, şi gol şi osândit, cu rugăciunile Maicii Tale, din foc, izbăveşte-mă. 

Şi acum ...

   Strălucită cu frumuseţile Dumnezeirii, ca o Mireasă prea fără prihană, ca o frumoasă Împărăteasă, stai lângă Fiul tău, adevăratul Împărat, nestricată Fecioară. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Au doară, în râuri Te vei mânia, Doamne ? Au doară, în râuri este urgia Ta, sau în mări pornirea Ta ? 

   Având vreme de pocăinţă şi de îndreptare, primeşte gând de întoarcere, suflete al meu, şi îmbunătăţeşte-te pe sineţi, ca nu cumva să te apuce urgia Domnului nepocăit. 

   Pe Dumnezeu, Cel ce Se poartă în căruţă înfricoşată de heruvimi, ceea ce eşti căruţă de Dumnezeu zidită, Fecioară preacinstită, trupeşte, ca pe un prunc, L-ai purtat şi cu lapte L-ai hrănit. O, taină ! O, înfricoşată auzire !

Slavă ...

   Numai eu între oameni am întărâtat cinstitele Tale îndurări; că eu singur am amărât, Hristoase, bunătatea Ta cea covârşitoare; pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, miluieşte-mă. 

Şi acum ...

   Când Mirele va veni noaptea ca să mă judece, atunci binevoieşte, Preacurată, ca să ies întru întâmpinarea Lui, cu făclie luminoasă, şi să mă închin venirii Acestuia. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet  şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale.  

   Mă uimesc căutând la noianul cel nemărginit al greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea alerg la adâncul milei tale.  

   Viforul fărădelegilor mele mă tulbură, furtuna păcatelor  şi volbura patimilor mă volburează; la limanul pocăinţei ocârmuieşte-mă, Stăpână. 

Slavă ...

   Sufletul meu cel întunecat, cel ca o piatră tare, ne-ruptă, aspră şi nezdrobită, cu umilinţa moaie-l, Fecioară, şi-l arată piatră vârtoasă care izvorăşte lacrimi ca nişte ape. 

Şi acum ...

   Vezi, Curată, neputinţa smeritului  şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de scularea asupra mea a nevăzuţilor vrăjmaşi şi de vătămarea acestora. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor, Iubitorule de oameni, şi în valul ispitelor se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vederea pe cei ce strigă : Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.  

   Pe tine cea între fecioare Născătoare de prunc şi între maici Fecioară curată, taina cea minunată în ceruri şi înfricoşată pe pământ, cea chiar Născătoare de Dumnezeu  şi cu adevărat a Domnului Născătoare, te laud, Fecioară.  

   Întru lenevire trecându-mi vremea, m-am apropiat către sfârşitul vieţii mele; ci tu, Preacurată, măcar la sfârşitul vieţii mă rog să-mi dai umilinţă, ca să plâng cu amar pentru păcatele mele cele fără de număr. 

Slavă ...

   Ca cel ce am râvnit pe fariseul cel înalt la grumaji şi mult lăudăros, cu mintea înălţându-mă, am căzut în trufie; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi smerenia vameşului cea de înălţime suitoare. 

Şi acum ...

   Mă tânguiesc  şi plâng  şi mă jelesc, când îmi aduc aminte de înfricoşatul divan, căci lucruri rele am; Marie, ceea ce eşti neispitită de bărbat, Maica lui Hristos, în ceasul cel înfricoşat fii mie părtinitoare. 

Sedealna :

   Cele cereşti cu frică se bucurau, şi cele pământeşti cu cutremur se veseleau, când preacuratul glas a venit la tine, Născătoare de Dumnezeu. Ca o prăznuire a strălucit tuturor, când a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm  ţie : Bucură-te, cea cu daruri dăruită. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închipuind, îngrozirea focului au călcat  şi cântând strigau : «Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».  

   Culegând roadele păcatului m-am omorât,  şi aducând pe sufletul meu neroditor, strig  ţie : Arată-mă aducător de roadă, ceea ce cu Rodul tău ai pierdut stricăciunea.  

   Din lucruri nu-mi este mie mântuire, Stăpână, că păcate lângă păcate adaug şi răutate peste răutate. Deci, cu solirea ta, Curată, întâmpinând, mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Judecata este lângă uşi, divanul gata, găteşte-te smerite suflete şi strigă : Când vei judeca, Cuvinte, să nu mă osândeşti pe mine, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

Şi acum ...

   O, străină taină ! O, înfricoşată gândire ! Cum Dumnezeu S-a arătat pe pământ ca un om ? Cum ? Precum El ştie, precum voieşte, precum bine Îi place  şi lucrează precum şi voieşte. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti  şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

   Frica Domnului este curată  şi rămâne în veacul veacului, pe care eu lacomul, urând-o, necurat m-am făcut, căci cu necurăţie m-am înjugat cu toată lăcomia. Deci arată-mă curat, preacurată Marie.  

   Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul aurită, dumnezeiescule pat, cel strălucit,  şi scaune al slavei în chipul focului, palatule însufleţit  şi cămară plină de toată curăţia  şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea. 

Binecuvântăm pe Tatăl … 

   Pe Cuvântul Tatălui, Cel întrupat mai presus de cuvânt, L-ai născut de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, pe Care toate făpturile Îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii. 

Şi acum ...

   Împestriţat fiind cu răutatea şi îmbrăcat cu desfrânarea, te rog pe tine, Fecioară, cea împodobită cu slavă şi îmbrăcată cu haina cea aurită a Dumnezeirii, îmbracă-mă pe mine cu haina cea strălucită a nepătimirii. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti  şi S-a arătat cu putere Dumnezeiască, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   În muntele Sinai, în rug, Moise te-a văzut pe tine, care fără de ardere ai zămislit în pântecele tău Focul Dumnezeirii, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.  

   Părându-mi-se mie, osânditului, că gânditor stau înaintea divanului celui nesuferit şi înfricoşat al preacuratei naşterii tale, Preacurată, îngrijorat, cutremurat, înfricoşat, fără de răspuns şi gol, te chem pe tine ajutătoare.  

   Ceea ce eşti cămara cea de aur şi de Dumnezeu împletită, luminează sufletul meu; uşa cea cerească, deschide-mi mie intrarea vieţii; Sfânta sfinţilor, sfinţeşte-mi mintea mea; pământule nearat, arată-mă locuitor al pământului celor blânzi. 

Slavă ...

   Tu îmi potoleşte tot viforul primejdiilor mele celor în multe chipuri, tu de bucurie umple inima mea, toată scârba de la mine gonind-o, Fecioară, bolile alungându-le, ispitele încetându-le, ceea ce izvorăşti bucurie celor ce te laudă pe tine. 

Şi acum ...

   Veniţi toţi credincioşii să cădem la Maica lui Iisus şi mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem şi să ne tânguim cu amar,  şi cu fierbinte umilinţă înaintea acesteia să strigăm : Stăpână, sârguieşte-te să nu ne laşi pe noi să pierim în foc.

CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA

Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos : 

   Tu eşti Dumnezeul Cel minunat, Care cu preaslăvire faci minuni; Cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit  şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta  Ţie, ca Izbăvitorului nostru şi Dumnezeu. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Bucură-te, Sfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea de blestem, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.  

   Maică Fecioară preacurată, pentru noi cei ce ne pocăim  şi dezlegare de greşeli poftim să luăm,  şi la Hristos alergăm, pe Acesta fă-L milostiv nouă, Stăpâna tuturor. 

Slavă ...

   Sălaş gătit al Dumnezeieştii întrupări, al Fiinţei celei mai presus de fiinţă,  şi cămară a Duhului Celui Atotlucrător, a împăcării celei înfricoşate, te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, căruţă mai strălucită decât rânduielile cele nematerialnice. 

Şi acum ...

   Năstrapa cea cuvântătoare, care porţi pe Hristos, Mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor stricătoare de suflet izbăveşte-mă, Preasfântă Fecioară, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu bună cuviinţă. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Suflete sterp şi neroditor, câştigă rod bine slăvit, şi bineroditor făcându-te, strigă : Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.  

   Curgere de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, Născătoare de Dumnezeu,  şi cu acestea stinge cuptorul patimilor mele şi spală toată spurcăciunea mea cea sufletească.  

   Păşunea morţii cea neţinută  şi stricăciunea le-ai oprit, ca ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, ci opreşte statornicia rănilor sufletului meu, cele izvorâtoare de bube. 

Slavă ...

   Deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, către tine am alergat, părtinitoarea mea cea neruşinată; fii mie povăţuitoare şi de mână ducătoare către viaţa cea îmbunătăţită. 

Şi acum …

   Dezgolit fiind de dumnezeiasca îmbrăcăminte, pustiu de ajutor, lepădat sunt eu ticălosul; Născătoare de Dumnezeu, acoperă goliciunea mea cu sfântul tău acoperământ. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Avacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut; pentru aceea a  şi strigat : De la amiazăzi va veni Dumnezeul cel Sfânt  şi din muntele cel cu umbra deasă.  

   Frică  şi cutremur  şi clătinare au venit peste mine, că mi-am adus aminte, Preacurată, de înfricoşata a doua venire a Unuia-Născut Fiului tău  şi de cei vrednici de întâmpinarea Lui.  

   Grai jalnic, cu plângere, cu tânguire  şi cu lacrimi, care din suflet smerit se aduce  ţie, cea fără prihană, primindu-l ca pe o jertfă cu bun miros, izbăveşte-mă de muncă. 

Slavă ...

   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte fără de mamă,  şi mai pe urmă fără de tată, cu trup L-ai născut, Fecioară, mai presus de pricină şi mai presus de înţelegere. Acesta, pentru bogăţia iubirii de oameni, a sărăcit. 

Şi acum ...

   Mă cutremur gândind la noianul păcatelor mele; dar iarăşi, cutezând, iau în minte adâncul milostivirilor tale, Fecioară, întru care cufundă-mă şi la limanul mântuirii îndreptează-mă. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Mânecând Te lăudăm Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-o nouă  şi ne miluieşte pe noi cei ce Te lăudăm şi cu credinţă ne închinăm.  

   Câini mulţi m-au înconjurat cu adevărat, şi adunarea duhurilor celor viclene m-au cuprins; ci acum, Preacurată, sfaturile acestora le risipeşte.  

   Groapă mi-a scurmat mie vicleanul  şi se ispiteşte să mă arunce într-însa; ci cu dreapta ta, Stăpână, fă să cadă în groapă cel ce a făcut-o. 

Slavă ...

   Dezbrăcatu-m-am de îmbrăcămintea sănătăţii şi cu veşmântul cel de plângere, întru dureri înfăşurat fiind, te rog pe tine, Stăpână, să mă îmbraci cu vindecarea. 

Şi acum ...

   Ca ceea ce eşti buna cuviinţă a mucenicilor  şi a sfinţilor apostoli, şi părtinitoare a credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, toţi după vrednicie te slăvim pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Adâncul patimilor  şi viscolul vânturilor celor potrivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă, Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă  şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară.  

   Cu voia Ziditorului tuturor, când va vrea să se despartă sufletul meu de trup, întru-tot  nevinovată, slobozeşte-mă din mâinile celor ce mă urăsc pe mine, Născătoare de Dumnezeu întru-tot cântată.  

   Ca nu cu urgia Fiului tău să fiu mustrat, nici cu mânia Lui să fiu certat, în vremea venirii Lui, întru-tot cântată, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă. 

Slavă ...

   Venit-au cu adevărat peste capul meu fărădelegile mele cele multe şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine; ci uşurează-mi lanţul meu, Prealăudată. 

Şi acum …

   Pe tine singură din toate neamurile Unul Dumnezeu spre lăcaş Luişi te-a ales, că tu singură, Maica lui Dumnezeu, sfinţenia tuturor covârşind-o, bogată eşti  şi cu curăţia. 

Sedealna :

   Fiecare unde se mântuieşte acolo după dreptate  şi aleargă.  Şi care altă scăpare este ca aceasta, precum tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noastre ?

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Cela ce ai rourat văpaia cuptorului  şi pe tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Pe mine cel însetat de apele cele de viaţă făcătoare, satură-mă, izvorule al Apei celei de viaţă începătoare, ca să nu am trebuinţă în văpaia focului de degetul cel cu vârful udat în apă, ca să-mi răcorească limba mea cea arsă.  

   Viaţa mea este rea, vinovată gheenei şi râului celui ce arde cu foc, iar ticălosul  şi întinatul meu suflet este plin de necurăţia cea trupească, Stăpână, pe care curăţeşte-l degrab. 

Slavă ...

   Viforul gândurilor celor fără de rânduială mă clatină pe mine, şi viscolul diavolesc al cugetelor celor făcătoare de stricăciune mă tulbură  şi întru adâncul păcatului mă trage; mântuieşte-mă, ocârmuieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. 

Şi acum ...

   Milostiveşte-te spre mine Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, că întru adâncul deznădăjduirii alunecând, te rog pe tine, Curată, să te faci mie alinare, că tu eşti liman de mântuire celor ce de-a pururea sunt întru nevoi. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dealurile,  şi munţii,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi. 

   O, suflete al meu, cât vei dori mai pe urmă să te prihăneşti pe tine, dar fără de folos ! Cum vei dori să te ticăloşeşti fără dobândă  şi cu ticăloşie să te căieşti ! În zadar şi în deşert te vei scârbi atunci, pentru cele ce acum, cu nesimţire, rău le lucrezi. Drept aceea aleargă acum către Preasfânta Fecioară.  

   Înger va veni cu sila să te tragă pe tine, mâhnit  şi întristat cumplit,  şi să te ducă legat cu lanţurile pe care ale tale degete le-au împletit, când nimic nu vei mai putea să te sfătuieşti cele de folos. Pentru aceea cazi acum la preacurata Fecioară. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Mireasă preacurată a slavei lui Dumnezeu, să nu-mi închizi uşa dumnezeieştii cămări, ci dă-mi mie ca  şi eu să mă îndulcesc de strălucirea drepţilor şi să mă izbăvesc de mâhniciunea cea întristătoare a păcătoşilor. 

Şi acum ...

   Maica lui Dumnezeu, a Mântuitorului lumii  şi Sprijinitoarea tuturor, izbăveşte-mă de dulceţile cele lumeşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să te laud neîncetat şi să te măresc cu cântările a toată lumea. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Pe Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat, întru cei de sus; cerurile cerurilor, pământul, şi dealurile,  şi munţii,  şi adâncul  şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Ziditorul şi Izbăvitorul, bine-L cuvântaţi. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă semn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-a cercetat Răsăritul dintru înălţime  şi ne-a îndreptat în calea păcii. 

   Pe mine cel ce înot în noianul primejdiilor  şi mă viscolesc întru adâncul păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, limanul celor ce sunt în furtună, povăţuieşte-mă către limanul cel neînvăluit al mântuirii  şi mă îndreptează  şi mă pune neclintit pe piatra adevăratei pocăinţe.  

   Lăcrimez, suspin, plâng  şi mă tânguiesc  şi a mă sătura de tânguiri nicidecum nu voiesc, Stăpână, socotind necazul acela, mâhniciunea cea nemângâiată, pustiirea prietenilor, împreună  şi a ajutătorilor,  şi lipsa cea fără de mângâiere. 

Slavă ...

   Tămăduieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum Fiul tău pe slăbănogul, pe mine cel ce zac de mulţi ani în patul răutăţii,  şi porunceşte-mi  şi mie ca să-mi ridic, ca pe un pat, trupul meu drept, prin lucruri îmbunătăţite, şi să merg la locuirea cerurilor. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dezlegătorul bolilor şi Doctorul durerilor, Pierzătorul patimilor şi Grabnicul alungător al duhurilor celor rele, Mântuitorul sufletelor şi Tatăl cel de obşte, tămăduieşte-mi durerea sufletului meu, şi suspinarea, şi chinuirea şi ticăloşia. 

 CANONUL MAICII DOMNULUI

MARȚI SEARA 

Glas 3

 Cântarea 1-a, Irmos :

   Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israil că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Pe singura Stăpână cea cu dar dăruită, pe cea frumoasă între femei, sfeşnicul cel cu  şapte făclii, pe Mireasa cea cu totul fără de prihană, lăcaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioară, să o fericim.  

   Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună,  şi din locul cel roditor de verdeaţă, din raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din slava lui Dumnezeu, la mai mare slavă ai suit-o, Fecioară prealăudată. 

Slavă ...

   Dumnezeiască curăţitoare, masa cea vie  şi cămară cu aur împletită, norule cel în chipul porfirii, cea mai desfătată decât cerurile, scaune preaînalte al lui Dumnezeu, palatule cel cu foc arzător, cetatea însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă. 

Şi acum ...

   Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit,  şi din seminţie împărătească, ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea cea neveştejită, L-ai înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească strălucită şi vopsită din porfireştele tale sângiuri, Stăpână. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi strigă lăudându-te : Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.  

   În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai dinafară, şi din gheena, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel neadormit şi din toată munca, răpindu-mă.  

   Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de întinăciunile trupului,  şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare,  şi de suflet curăţitoare  şi a minţii păzitoare. 

Slavă ...

   Lăcaş sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră  şi gândul, ceea ce eşti munte sfânt. 

Şi acum …

   Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercarea ceea ce va să fie la judecată, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt însumi osândit. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, că Dumnezeu mai înainte de veci fiind, din fecioară Te-ai născut, făcându-Te om. 

   Când iau în minte înfricoşatul Tău divan, Cuvinte al lui Dumnezeu,  şi îngrozirea cea dreaptă  şi înfricoşarea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt  şi mă tulbur; ci cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă. 

   Obicei prea rău cuprinzându-mă,  şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă,  şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână. 

Slavă ...

   În ceasul  şi în ziua cercării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte ajutătoare,  şi de dreapta osândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă. 

Şi acum ...

   Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepăda frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta  şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care mântuieşte-mă, Fecioară. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat  şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.  

   Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat, şi mă înspăimânt de năpădirea diavolească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mă mântuieşte.  

   Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce adâncul răutăţilor mele,  şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele,  şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci. 

Slavă ...

   Pocăinţă adevărată  şi întoarcere desăvârşită de la greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, ceea ce eşti bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit  şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul  şi Stăpânul meu. 

Şi acum ...

   Sub ani, pe Dumnezeu, Cel ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu trup L-ai născut, Fecioară, pe înţeleptul Ziditor al vremilor  şi al anilor  şi al veacurilor, Care cu cuvântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Adâncul păcatelor  şi furtuna deznădăjduirii s-au sculat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie : Precum pe Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, mult-Milostive.  

   Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce mă vânează pe mine, ca nişte  ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără prihană.  

   Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rânduială  şi să mă povăţuieşti către aşezare mai dumnezeiască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi. 

Slavă ...

   Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă  şi grijă de ieşire; printr-însele înţelepţindu-l pe acesta. 

Şi acum ...

   Isaia, prin Duhul, carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris slobozenia muritorilor.

Sedealna :

   Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea neispitită de nuntă  şi cu totul fără prihană, curata Fecioară  şi Maica Ta, a strigat către Tine : O, Fiul meu preadulce ! Vai mie, cum Te-a osândit pe lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpânul ! Laud însă bunătatea Ta cea desăvârşită. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   De demult chipului celui de aur al închinării persieneşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.  

   Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbănogit pentru păcate şi mă mântuieşte pe mine cela ce strig Fiului tău : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.   

   Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte  şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mântuieşte-mă de cursele vânătorilor. 

Slavă ...

   Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua  şi ceasul cercării; ceea ce eşti bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, ajutătoare şi părtinitoare, sprijinitoare şi izbăvitoare. 

Şi acum ...

   Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă  şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă înconjoară  şi negura cea prea-adâncă a deznădăjduirii mă ascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara nu  o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. 

   În pântecele tău S-a pogorât dumnezeiasca Ploaie, ca o ploaie pe lână  şi ca o picătură ce pică pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua  şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.  

   Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor  şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Sfeşnicule al Luminii celei nematerialnice, cămară cu totul de aur, dumnezeiescule pat cel strălucit  şi scaune al slavei celei în chipul focului, palatule însufleţite şi vistierie plină de toată curăţia şi sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea. 

Şi acum ...

   S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, ceea ce eşti tare sprijinitoare a lumii, că eşti ajutătoare celor fără ajutor. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm … 

   Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii pe Fecioara nu  o a stricat. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Pe cea mai înainte însemnată în rug  şi în foc, în Sinai, lui Moisi, puitorului de Lege, şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, făclia cea întru tot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim. 

   Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufletului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.  

   Cea cu totul fără prihană, ceea ce eşti loc desfătat al bucuriei, bagă-mă până la casa lui Dumnezeu, în locul cortului celui minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul glasului bucuriei şi al mărturisirii. 

Slavă ...

   Suspinând  şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând : Miluieşte-mă  şi mântuieşte sufletul meu cel ticălos, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Voitorul milei,  şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda. 

Şi acum ...

   Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, ceea ce eşti bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta, şi în toată vremea voi slăvi slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

MIERCURI SEARA 

Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

   Lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a cufundat, Lui singur să-i cântăm că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Stăpânul tuturor veacurilor, cu neispitire de nuntă, Fecioară, din stăpânirea patimilor izbăveşte-mă, Curată, ca după datorie şi cu mulţumită să te slăvesc pe tine, cea de-a pururea fericită, şi să te măresc. 

   Uşa cea mântuitoare a Împăratului slavei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, bagă în uşa vieţii, cu rugăciunile tale, Preacurată, pe cei ce intră prin uşile Bisericii tale, Stăpână, şi te cinstesc pe tine. 

Slavă ...

   Milostivă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lauda apostolilor, şi slava purtătorilor de chinuri şi întărirea credincioşilor, întăreşte, rogu-mă, mintea mea, care se răzvrăteşte cu asupririle amăgitorului  şi se întunecă cu călcările de poruncă. 

Şi acum ...

   Ceea ce ai fost hotărâtă mai înainte de toţi vecii, să te faci Maică a milostivirii, tu pe mine mă învredniceşte să dobândesc dumnezeiasca milă, ca să cânt totdeauna cu veselie, eu netrebnicul robul tău, măririle tale, Preacurată. 

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Arcul vrăjmaşului l-ai zdrobit  şi pavezele le-ai sfărâmat întru tărie, Stăpâne Hristoase, întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.  

   Pe tine părtinitoare şi zid de mântuire te avem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată; să nu treci cu vederea Stăpână, nici să ruşinezi rugăciunile noastre.  

   Ploi de lacrimi dă-mi mie, ceea ce eşti bună, şi cu acestea stinge-mi de tot cuptorul patimilor mele  şi spală-mi toate întinăciunile cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu. 

Slavă ...

   Întru fărădelegi mi-am întinat bunul neam al sufletului meu, Preacurată,  şi mă înfricoşez de cercare, când Cuvântul va cere de la mine vrednicia chipului Său. 

Şi acum ...

   Graiurile vameşului uneltindu-le eu ticălosul, strig ţie : Milostiveşte-te spre mine, Stăpână, şi cu rugăciunea ta dă robului tău lăsare greşelilor. 

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Auzul tainei naşterii Tale celei străine  şi negrăite am auzit şi m-am spăimântat;  şi lăudând, strig Ţie : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.  

   Venit-au, Preacurată, apele faptelor celor necuvioase până la ticălosul meu suflet,  şi  ţinut fiind cu tina patimilor, strig chinuindu-mă : Să nu mă treci cu vederea, Stăpână, pe mine robul tău.  

   Fiare gândite înconjurându-mă acum fără de milă, se sârguiesc să răpească fără cruţare ticălosul meu suflet, cea cu totul fără prihană; ci zdrobeşte măselele acestora, cele de suflet stricătoare, ceea ce eşti atotputernică. 

Slavă ...

   Fii milostivă robilor tăi, Fecioară, rugămu-ne,  şi de îngrozirea cea aşteptată izbăveşte degrab pe poporul tău, ca să strigăm ţie, mulţumind : Slavă ţie, Împărăteasă a toate. 

Şi acum ...

   Suspinare zdrobită dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu,  şi lacrimă sufletească ca să-mi plâng păcatele mele cele multe  şi cugetele cele neîndreptate,  şi voi ruga, Doamnă, milostivirea ta. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat  şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel neajuns; pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.  

   Răscumpărare făcându-Se nouă Fiul tău, pe toţi ne-a izbăvit din stricăciune, Fecioară; pentru aceea izbăveşte-mă de cugetul cel trupesc şi de scularea asupră-mi a patimilor.  

   Cu supărările diavoleşti, mintea mea totdeauna întru cugete necuvioase cu taină trăgându-se, să nu o laşi, Stăpână, ci pune-o nerăsturnată.

Slavă ...

   Pentru milostivirile milei, Fiul tău S-a arătat Mântuitor păcătoşilor şi vameşilor; pe Care urmându-L, Curată, acum miluieşte-mă pe mine, cela ce mai mult decât toţi am păcătuit. 

Şi acum ...

   În toate zilele se ispiteşte vicleanul balaur să rupă smeritul meu suflet; ci sfarmă, Născătoare de Dumnezeu, dinţii cei stricători de suflet ai acestuia. 

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Adâncul patimilor s-a sculat asupra mea şi viforul vânturilor celor potrivnice; ci, întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuieşte-mă  şi mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.  

   În valurile vieţii cu vătămare de minte necontenit cufundându-mă, eu ticălosul,  şi vânturându-mă totdeauna de vânturile vrăjmaşului, acum strig  ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ajută-mi !  

   Curgeri de lacrimi duhovniceşti dă-mi mie, Fecioară, ca să spăl tina greşelilor mele şi către apa iertării îndreptează-mă în ziua judecăţii. 

Slavă ...

   Adormit-am întru moarte sufletească şi zac în mormântul deznădăjduirii; ci dă-mi mie mâna, Preasfântă Fecioară,  şi mă scoală, rogu-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă şi către viaţă. 

Şi acum ...

   Dintru tine, de Dumnezeu dăruită, curg râurile cele pururea curgătoare ale minunilor,  şi adapă faţa a tot pământul şi îngraşă gânditor sufletele noastre. 

Sedealna :

   Fărădelegile mele, covârşind nisipul mării, acopăr smeritul meu suflet; ci cu mulţimea îndurărilor tale, Curată,  şterge degrab toate greşelile mele,  şi de mâhniciunea care mă cuprinde izbăveşte-mă,  şi de toată bucuria şi veselia umple inima mea, Fecioară. 

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Pe văpaia cea din cuptor au stins-o tinerii şi cereasca rouă au primit-o cu credinţa : Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.  

   De ceasul morţii temându-mă, pentru munca cea veşnică, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu; mântuieşte-mă atunci din cursa vânătorilor.  

   Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput, pe mintea mea cea cu multe greşeli strâmtorată slobozeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, de tirania acestora. 

Slavă ...

   Pe cel după chipul Tău, Hristoase, l-am întinat cu faptele cele necuvioase, eu ticălosul. Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Tu dă-mi mie lacrimă curăţitoare de greşeli. 

Şi acum ...

   Când voi fi judecat, ca un vinovat, înaintea divanului lui Hristos, arată-te mie, Preacurată,  şi mă izbăveşte din toată munca cu fierbinte părtinirea ta. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu  cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Râvnind desfrânatului cu adevărat, toată viaţa mea am cheltuit-o în păcate; dar acum strig : Greşit-am  ţie ! Fă-mă ca pe unul din argaţii Fiului  şi Ziditorului tău, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii. 

   Când cu porunca lui Dumnezeu va vrea sufletul meu să iasă din viaţă, atunci răpeşte-l din cursa vânătorilor, Preacurată, care strigă  ţie : Toate lucrurile te lăudăm pe tine şi te fericim întru toţi vecii. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Adormind întru moarte, zac în mormântul deznădăjduirii, Fecioară; ci tu înviază-mă şi cu priveghere mă învredniceşte a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 

Şi acum ...

   Stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de stricăciunea păcatelor  şi de asupreala  şi reaua lucrare a diavolilor, încetează-mi tulburarea patimilor şi stinge văpaia cea nesuferită a dulceţilor, cu roua darului tău. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început, mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Născătoarea de Dumnezeu  cu trup S-a îmbrăcat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Pe tine rugul cel nears  şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi de Dumnezeu Născătoare, nădejdea noastră a tuturor, te mărim.  

   Suflete, se apropie sfârşitul; lângă uşi este divanul; depărtează-te de lucrurile ruşinii  şi apucă-te de petrecerea cea bună, că ai ajutătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce din toată răutatea te izbăveşte.  

   Alunecându-mă cu gândurile şi căzând întru adâncul pierzării, rog acum, Fecioară, folosinţa ta : Întăreşte clătită neputinţa minţii mele pe piatra cea tare a poruncilor lui Dumnezeu. 

Slavă ...

   Legile Tale le-am lepădat şi mântuitoarele porunci le-am călcat, Îndurate,  şi mă tem de înfricoşatul Tău divan, întru care,  şezând, vei judeca toate; pentru aceea strig : În dar mântuieşte-mă, Cuvinte, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

Şi acum ...

   Neamul oamenilor, cea cu totul fără prihană, cu solirea ta cea nebiruită îmbogăţindu-ne, strigăm ziua  şi noaptea : Să nu încetezi a ruga pe Făcătorul  şi Fiul tău, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

JOI SEARA

Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

   Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pedestru,  şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat : Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Sălăşluire a dumnezeieştii slave, munte sfânt  şi nor luminos, decât cerurile mai înaltă, decât sfinţii îngeri mai presus şi mai cinstită decât toate făpturile, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.  

   Biserică a Stăpânului, munte sfânt şi cort mai presus de nori, Doamnă  şi Fecioară, cea bună  şi frumoasă, cea singură binecuvântată, frumuseţea lui Iacov, nestricată Maică a lui Dumnezeu, miluieşte-mă Stăpână. 

Slavă ...

   Semn de mântuire, văpaie de foc nestinsă, liman neînviforat fii mie, Fecioară, celui ce înot în noianul vieţii, dezlegându-mi viforul duhurilor şi furtuna valurilor patimilor şi corabia sufletului meu mântuind-o. 

Şi acum ...

   Pe  ţara ta aceasta care te cinsteşte totdeauna cu credinţă, Curată, mântuieşte-o de primejdie, de robirea barbarilor, de războiul cel dintre noi  şi de sabie  şi de orice altă îngrozire. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău.  

   Te binecuvântăm pe tine, prin care blestemul cel de demult s-a dezlegat  şi binecuvântarea a înflorit  şi firea cea blestemată s-a binecuvântat.  

   Prea milostivă Stăpână, când voi muri să stai lângă mine  şi în ziua judecăţii stându-mi de faţă, să mă izbăveşti de osândă. 

Slavă ...

   Mărim pe Cela ce  ţi-a făcut  ţie multe măriri, Stăpână, precum ai zis mai înainte, fericindu-te pe tine, cea întru tot preafericită. 

Şi acum ...

   Bucură-te, scaune cu totul luminate şi cu aur preastrălucit al lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce stăpâneşte peste toate; bucură-te, Fecioară, propovăduirea apostolilor. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 

   Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica Slavei Tale, Te-ai arătat ca un prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta.  

   Gavriil venind în Nazaret, bucurându-se, arătat ţi-a adus  ţie, celei Curate  şi prea neîntinate pe «bucură-te». Pentru aceea împreună cu acesta strigăm  şi noi netrebnicii robii tăi : Bucură-te, prea minunată Fecioară şi mult cântată.  

   Precum ai mântuit pe Manase cel ce s-a pocăit mai înainte, şi pe mine, cel ce am greşit mult şi am trecut cu vederea poruncile Tale, pocăindu-mă, primeşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale,  şi din munci izbăveşte-mă, ca un singur Îndurat.

Slavă ...

   Stăpână, izvorul milei, cea milostivă cu adevărat, şi chiar îndurată  şi iubitoare de bine, miluieşte sufletul meu cel ticălos, care înoată în noianul deznădăjduirii, şi spre tine singură îşi are nădejdea. 

Şi acum ...

   Înstrăinându-mă păcatul de la Dumnezeu  şi plecându-mă să lepăd din inimă frica Lui, m-a silit a săvârşi toată pofta şi nelegiuita dezmierdare; pentru aceea mai înainte de judecată sunt de sinemi osândit. 

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu, pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat : «O, ticălosul de mine ! Că mai înainte văzui pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea  şi lumina cea neînserată».  

   Tăciune al gheenei şi cheltuială a focului celui nestins, să nu mă arăţi, Stăpână, nici mulţimea viermilor mâncare veninată să mă primească, nici scrâşnirea dinţilor, nici tartarul să mă cuprindă pe mine.  

   Sfânta sfinţilor fiind, prea neîntinată Născătoare de Dumnezeu, curată, pe Cuvântul cel Sfânt, Care cu sfinţenie întru sfinţi se odihneşte L-ai născut, Cel ce ne dăruieşte nouă luminare şi dar, sfinţenie şi izbăvire. 

Slavă ...

   A te lăuda după vrednicie nici limbile îngerilor nu pot, căci care laudă este potrivită  ţie, Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul îngerilor  şi al oamenilor. Pentru aceea, miluieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă. 

Şi acum ...

   Preacurată Marie, ceea ce eşti bucuria inimii mele, şi dulceaţa  şi mângâierea, în ceasul ieşirii să-mi fii aproape stătătoare  şi părtinitoare, în calea cea dreaptă îndreptând sufletul meu. 

Cântarea a 6-a, Irmos : 

   Strigat-a  Ţie, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu : Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.  

   Bucură-te, Fecioară, scară dumnezeiască, prin care S-a pogorât Cel Preaînalt, suind pe oameni la veselia cea nemuritoare.  

   De la tot felul de munci răpeşte-mă pe mine, robul tău, de scrâşnirea dinţilor, de râul cel de foc şi de gheena. 

Slavă ...

   Hristoase, Mântuitorul meu, cu mila Ta dă-mi mie izvoare de lacrimi, ca să plâng mulţimea greşelilor mele. 

Şi acum ...

   Bucură-te, muntele din care S-a tăiat Piatra darului, Care a zdrobit pe toţi idolii înşelăciunii. 

Sedealna :

   Cea neispitită de nuntă, Curata  şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort spânzurat pe lemn, ca o Maică, plângând a grăit : «Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea iudeilor cea fărădelege şi nemulţumitoare, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-au desfătat ? Laud însă plecăciunea Ta cea dumnezeiască». 

Cântarea a 7-a, Irmos : 

   Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, şi Te-ai sălăşluit în Fecioară nestricată, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bună credinţă cântând : Bine este cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.  

   Maică fără de bărbat, pe tine Dumnezeiască Mireasă toţi te cunoaştem,  şi Fecioară hrănitoare de prunc te numim, că întru tine, negrăit, fecioria  şi naşterea, cele cu firea despărţite, întru una împreună au alergat.  

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel mai înainte de veci, Pricinuitorul vremilor şi al anilor, stăi lângă mine în vremea ieşirii mele, grabnică ajutătoare,  şi nădejde neruşinată  şi tare scăpare. 

Slavă ...

   Cu adevărat legile firii s-au dezlegat întru tine, că pe Stăpânul zidirii L-ai zămislit mai presus de fire, Fecioară, Care pentru îndurarea milei, fără de sămânţă, mai presus de fire, dintru tine S-a făcut om. 

Şi acum ...

   Mântuieşte-mă Preasfântă Stăpână, mântuieşte-mă părtinitoarea mea, ca să se ruşineze toţi cei ce mă urăsc pe mine,  şi să se laude întru tine, Născătoare de Dumnezeu, toţi cei ce iubesc dumnezeiescul tău nume. 

Cântarea a 8-a, Irmos : 

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă,  şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

   Nu numai mâinile  şi ochii, ci  şi mintea  şi sufletul şi inima le întind către tine, Fecioară; tot pe mine străluceşte-mă cu lumina ta, tot spală-mă cu lacrimile, tot curăţeşte-mă cu umilinţă fierbinte.  

   Mă aşteaptă pe mine cumplită osândă; voi fi judecat înaintea îngerilor  şi înaintea priveliştii a milioane de oameni; atunci izbăveşte-mă de nevoia cea mare, căci ai mare şi bogată milă, născând pe marele Împărat. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Tomule preacurate al lui Hristos şi carte pecetluită şi de Dumnezeu scrisă  ştiindu-te pe tine, te rog să mă scrii în cartea celor mântuiţi, Fecioară, şi zapisele greşelilor mele să le rupi cu suliţa Fiului tău. 

Şi acum …

   Izbăveşte-mă de focul cel nestins, ceea ce ai zămislit Focul cel fără de materie, Fecioară,  şi cu focul dumnezeieştii frici, tot mă curăţeşte, aprinzând înlăuntrul sufletului meu focul pe care Fiul tău S-a pogorât să-l arunce în lume. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce stăteau lângă buna credinţă,  şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos : 

   În Lege, în umbră  şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui cel fără de început, Cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl mărim.  

   Izbăveşte-mă de scrâşnirea dinţilor  şi de viermele cel veninos, de tartarul cel prea amar, de întunericul  şi focul cel dinafară  şi de toate celelalte nenumite munci, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce scap la mila ta.  

   Vârtutea mea, nădejdea şi lauda, tăria şi mântuirea mea, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi  şi de cei nevăzuţi, care caută ca nişte fiare să mă rupă şi până în sfârşit să mă piardă. 

Slavă ...

   Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu  şi eşti Stăpână a tuturor, Fecioară Preasfântă, miluieşte sufletul meu, şi în ziua judecăţii de osândă izbăveşte-mă şi să nu mă laşi să fiu supus muncilor gheenei. 

Şi acum ...

   Biserică a lui Dumnezeu  şi palat însufleţit te-ai arătat, Curată; pentru aceea şi «bucură-te» toţi credincioşii cu bucurie, împreună cu îngerul, strigăm  ţie. Bucu-ră-te, neîntinată; bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce singură ai pricinuit Viaţa. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

VINERI SEARA 

Glas 3

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cântare nouă să cântăm popoare Celui ce S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră şi una a făcut pe cele pământeşti cu cele cereşti, că S-a proslăvit. 

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Preacurată şi Preasfântă Stăpână, ce cântare de laudă îţi voi aduce  ţie, eu netrebnicul  şi mult păcătosul robul tău, ca să milostiveşti pe Fiul tău să-mi dea iertare de păcate ?  

   Răutăţile mele  şi nelegiuirile au întrecut noianul mării. Deci, altă nădejde de mântuire, ca să milostivească pe înduratul Dumnezeu, nu am afară de tine, preamilostivă Stăpână. 

Slavă ...

   Îndrăzneală având către tine, o Maică a lui Dumnezeu, cea fără prihană, cu suspin din adâncul inimii cer ca să-mi mijloceşti de la Fiul tău iertare greşelilor mele, cele mai multe decât nisipul. 

Şi acum …

   Nu încetez slăvindu-te, o, preamilostivă Doamnă, eu prea ticălosul robul tău, deşi m-am afundat întru adâncul greşelilor mele celor prea fărădelege; ci tu, ca o bună, primeşte netrebnica mea cântare, mijlocindu-mi iertare de păcate. 

Cântarea a 3-a, Irmos : 

   Suflete sterp şi neroditor, a câştiga rod bine slăvit, veselindu-te, strigă : M-am întărit prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne.  

   Fiind cu totul întunecat de mulţimea greşelilor, o, ticăloase suflete, strigă către Preasfânta Fecioară, cea mai sfântă decât toţi sfinţii, ca să-ţi solească iertare  şi luminare de la prea-milostivul său Fiu.  

   Nimeni n-a păcătuit precum eu, o, preacurată Fecioară ! Deci, cu a ta solire învredniceşte-mă iarăşi milostivirii Fiului tău, pe mine cel căzut din darul Lui, căci la tine alerg şi năzuiesc, preamilostivă Stăpână. 

Slavă ...

   Toată fiind bună  şi preamilostivă, Stăpână, roagă pe preaînduratul Dumnezeu, pe Care L-am mâniat cu spurcatele mele fapte, ca să-mi dea chip de pocăinţă  şi să mă învrednicească părţii celei de-a dreapta, când va veni să judece lumea. 

Şi acum …

   Altă nădejde nu am afară de tine, preamilostivă Doamnă, ca să îmblânzească pe Milostivul  şi Dreptul Judecător pentru nelegiuirile mele cele păgâneşti; deci, milostivă fii mie păcătosului. 

Cântarea a 4-a, Irmos : 

   Ce te-ai spăimântat Avacume ? Cui strigi  şi grăieşti : De la Teman va veni Dumnezeu; Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi şi ne-am văzut întru lauda minunatului nostru Dumnezeu, că S-a proslăvit ?  

   Fă milostiv pe preaînduratul Dumnezeu, Care S-a în-omenit din feciorescul tău sânge, mie prea ticălosului, care de-a pururea Îl întărât cu fărădelegile mele, ca nu până în sfârşit să pier, ci să-ţi cânt ţie cântare de laudă.  

   Cum voi îndrăzni, eu ticălosul, a lăuda cu buze întinate  şi cu limbă spurcată pe cea mai sfântă decât toţi sfinţii ? Ci tu, o, Maică a Cuvântului, care prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, milostivă te arată mie netrebnicului.  

Slavă ...

   Cerului cerurilor te-ai făcut petrecătoare, o, Stăpână preamilostivă, cu naşterea ta cea mai presus de ceruri şi de îngeri neînţeleasă şi de oameni neajunsă. Deci, nu înceta a ruga pe Cel născut al tău, pentru mine robul tău. 

Şi acum ...

   Orbit fiind la ochii sufletului meu, de mulţimea greşelilor, la tine cad suspinând, Stăpână, ca prin solirile tale, preamilostivă Doamnă, să-mi dai luminare, prin iertarea păcatelor, de la Fiul tău Cel preamilostiv. 

Cântarea a 5-a, Irmos : 

   Ceaţa sufletului meu risipind-o, întru lumina Ta, Hristoase, primeşte-mă pe mine, Unule, Milostive, de noapte  Ţie să-Ţi strig : Luminează-mi înţelegerea minţii mele.  

   Astăzi, o, ticăloase suflete, s-a apropiat sfârşitul tău. Deci, de ce nu cazi la preamilostiva Stăpână, suspinând din adâncul inimii, ca să milostivească pe Fiul său spre tine ? 

   Răutăţile mele au covârşit capul meu  şi am căzut întru adâncul deznădăjduirii; ci tu, ca o milostivă, o, prea fără prihană Fecioară, tinde-mi mâna milostivirii tale, ca să te laud neîncetat. 

Slavă ...

   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, încăpând pe Emanuil în pântecele tău, Fecioară, pe Care nu înceta rugându-L ca să-mi dea iertare de păcate, mie netrebnicului robului tău. 

Şi acum …

   Marie, lăcaşul lui Dumnezeu, lauda celor cereşti, şi slava celor pământeşti  şi surparea celor dedesubt, nu încetez a te chema pe tine, ca să milostiveşti spre mine pe Cel ce S-a născut dintru tine. 

Cântarea a 6-a, Irmos : 

   Am strigat întru suspinuri netăcute către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit pe mine din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.  

   Adu-ţi aminte, preamilostivă Stăpână, de ticăloşia mea cea amară şi îndulceşte amărăciunea inimii mele cu solirile tale cele prea puternice, ca neîncetat, fără tăcere, să te laud.  

   Arată-mă părtaş al raiului desfătării pe mine cel ce spre tine mi-am pus toată nădejdea, mijlocindu-mi iertarea păcatelor de la preadulcele tău Fiu, ca o preamilostivă. 

Slavă ...

   Iisuse preadulce, pentru solirile celeia ce Te-a născut fără prihană, picură dulceaţa darului Tău în ticăloasa mea inimă, curăţind-o de toată întinăciunea, ca de-a pururea să se îndulcească de numele Tău. 

Şi acum ...

   Arătatu-te-ai, Fecioară, Maică a Cuvântului, mai presus de curăţie, pe Care nu înceta rugându-L pentru mine ticălosul, ca să-mi ierte mulţimea greşelilor, făcându-mă încăpere a darului Său. 

Sedealna :

   Preasfântă Stăpână  şi preacurată Fecioară,  şi întru totul fără prihană, izbăveşte-mă pe mine cel plin de păcate, de prihana greşelilor, prin solirile tale cele preaputernice către milostivul tău Fiu, ca pururea să te măresc. 

Cântarea a 7-a, Irmos : 

   Chipului celui de aur al închinării celei persane, tinerii cei trei nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului, lăudând, ziceau : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat. 

   Cad la tine, preacurată Fecioară, cu zdrobirea inimii, suspinând  şi te rog : Nu te întoarce de la ticălosul robul tău, cela ce pururea te mânii cu faptele mele cele rele, ci mă întoarce la pocăinţă.  

   Aducându-mi aminte de nelegiuirile mele, o, preamilostivă Doamnă, nu încetez, pentru care  şi alerg la tine, ca la o preamilostivă, ca prin mijlocirea ta să-mi speli noroiul păcatelor, scoţându-mă din cursele vrăjmaşilor mei. 

Slavă ...

   Laud milostivirea ta  şi slăvesc măririle tale, o, întru tot fără prihană, Stăpână; primeşte, Doamnă, săraca mea rugăciune şi îmblânzeşte pe Fiul tău, Cela ce S-a făcut om pentru mine, ca să te măresc în veci. 

Şi acum ...

   Lacrimi aduc ţie, Stăpână, ca o jertfă fără prihană; primeşte suspinele inimii mele celei ticăloase, Preacurată, curăţire de greşeli dându-mi mie, ca o bună, că pe tine te am liman de mântuire şi folositoare. 

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Pe Făcătorul de bine  şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

   Iacov, scară către cer văzându-te, Preacurată, milostivă scăpare te-a arătat nouă. Deci, întru tot Sfântă, pe mine cel cufundat în noianul păcatelor, înalţă-mă, cu solirile tale, la lăcaşurile Fiului tău, Cel preaîndurat.  

   Născătoare de Dumnezeu făcându-te, preamilostivă Doamnă  şi Stăpână a celor cereşti, ridică-mă dintru adâncul greşelilor, rogu-mă, preacurată Fecioară,  şi, cu solirile tale, arată-mă pe mine robul tău, locuitor al lăcaşurilor cereşti. 

Binecuvântăm pe Tatăl ... 

   Israelitenilor celor dedemult, ale cărora oase au căzut în pustie, m-am asemănat eu ticălosul, Preasfântă Fecioară, întorcându-mă iarăşi în Egiptul patimilor; ci tu, ca o milostivă, nu înceta rugându-te pentru mine. 

Şi acum …

   Căzând către tine, o, întru totul fără prihană, Fecioară, mă rog cu lacrimi dintru adâncul inimii : Să nu mă laşi pe mine ticălosul să pier în mulţimea păcatelor şi să mă fac bucurie diavolilor, ci mă mântuieşte cu puterea ta. 

Să lăudăm, bine să cuvântăm ...

   Pe Făcătorul de bine  şi Dumnezeu, pe Izbăvitorul a toate şi Făcătorul lumii, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. 

Cântarea a 9-a, Irmos : 

   Cei ce cu dulcea săgeată a preacuratei tale naşteri ne-am rănit, Curată, de a ta vrednică de îndrăgire frumuseţe minunându-ne, cu cântări îngereşti, după vrednicie, pe tine Maica lui Dumnezeu te mărim.  

   Laudele tale, Fecioară, cine din pământeni poate să le spună ? Care nici cetelor îngereşti nu sunt lesne înţelese, iar mie ticălosului cu totul neajunse. Drept aceea strig ţie : Binecuvântată eşti tu între femei.  

   Auzului meu, Preasfântă Stăpână, pune-i strajă dinspre şoptirile vrăjmaşilor mei, a celor ce pururea mă bântuiesc, ca numai poruncilor Fiului tău să fiu ascultător, lăudându-L în veci, şi pe tine fericindu-te. 

Slavă ...

   Unde voi alerga eu ticălosul, Stăpână ? Sau spre cine îmi voi pune nădejdea mea ? La tine nădăjduiesc, preacurată Fecioară, ca să faci milostiv pe Fiul tău, în ziua judecăţii, mie netrebnicului robului tău. 

Şi acum ...

   Întru totul fără prihană, Fecioară, cu fierbinţeală mă rog şi cu suspin, să nu depărtezi darul tău de la mine, robul tău, cela ce cu neîncetare te laud, ca pe o Maică Fecioară şi Mireasă nenuntită.

CANOANELE MAICII DOMNULUI

Glasul 4

Sâmbătă seara | Duminică seara | Luni seara | Marți seara | Miercuri seara | Joi seara | Vineri seara

CANONUL MAICII DOMNULUI

SÂMBĂTĂ SEARA 

Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

   Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Cela ce este cu firea nezidit  şi cu Părintele de-a pururea vecuitor,  şi mai presus de ani  şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face om, ca să mântuiască pe om. 

   Tu singură dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce  şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpânitorului a toate.

Slavă ...

   Veniţi toţi să lăudăm pe preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.

Şi acum ...

   Izbăveşte-mă de lacrimile  şi de suspinele cele gătite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Veseleşte-se de Tine Biserica  Ta Hristoase, strigând : Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea.

    Cela ce m-a zidit dintâi din  ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult. 

   Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui dedemult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată naşterea ta.

Slavă ...

   Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim  şi către tine năzuind, ne păzim.

 Şi acum ...

   Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui născut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne. 

   Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cuviinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioară, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul. 

   Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.

Slavă ...

   Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîntinat, uşa Luminii, masa  şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe Ziditorul, se fericeşte.

Şi acum ...

   Curgerile darurilor tale  şi izvorul tămăduirilor  şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă. 

   Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsărind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dumnezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim. 

   Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu preacurată te numim,  şi glasul cel potrivit alcătuim naşterii tale.

Slavă ... 

   De o fire  şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul, Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fecioară.

Şi acum ...

   Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fierbinte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Jertfi-voi  Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta. 

   Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pântecele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor. 

   Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană,  şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.

Slavă ...

   Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.

Şi acum ...

   Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale  şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.

Sedealna :

   Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu : Luminează-mi luminile sufletului meu,străluceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei  şi mă îmbracă în arma luminii, Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Cântarea a 7-a, Irmos :

   În cuptorul cel persesc  tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne. 

   Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat,  şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dumnezeul părinţilor, Cel binecuvântat. 

   Uşă gândită te-ai arătat, dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt  şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dumnezeului părinţilor, Cel binecuvântat.

Slavă ...

   Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.

Şi acum ...

   Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşelilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă naşterii tale, Fecioară : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se  şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. 

   Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă  şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm : Lăudaţi lucruri pe Domnul  şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Curată fiind de prihane  şi de întinăciuni  şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este; pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum ...

   Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumnezeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai înainte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut om, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stins-o tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se  şi strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 

   Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu  chipul nostru unindu-Se,  şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim. 

   Semnele naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de departe pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.

Slavă ...

   Frumos cu podoaba  şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.

Şi acum ...

   Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbăveşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine. 

CANONUL MAICII DOMNULUI

DUMINICĂ SEARA  

Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm cântare de biruinţă.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, prin care voi scăpa de cercarea lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată, toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat. 

   Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de viaţă făcător m-a pus Ziditorul meu dintru început şi m-a orânduit să stăpânesc pe toate cele de pe pământ; dar vrăjmaşul pizmuindu-mă, cu dorul îndumnezeirii m-a surpat, Preacurată. 

Slavă ...

   Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii, must mi-ai izvorât  şi vinul nemuririi, care veseleşte inimile credincioşilor.

Şi acum …

   Cort mai înalt decât cerurile  şi mai desfătat decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ziditorul cerului  şi al pământului,  şi te-a arătat, pe pământ, Rai cuvântător şi însufleţit.

Cântarea a 3-a, Irmos :

   Cela ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ  şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. 

   Vezi neputinţa mea, vezi necazul meu, Maica lui Dumnezeu,  şi dezleagă nelegiuirile mele cele nenumărate, iar datoriile mele le şterge. 

   Nici o cântare vrednică, potrivită  ţie, nu iese din gură omenească, Născătoare de Dumnezeu, pe care te laudă dumnezeieştile oşti ale cerurilor.

Slavă ...

   Armă nebiruită  şi zid nerupt avându-te pe tine, răstorn cetele celor potrivnici şi laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă.

Şi acum ...

   Ia aminte la strigarea robului tău, celui ce are trebuinţă de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu; nădejdea mea, auzi-mă şi sârguieşte de mă mântuieşte.

Cântarea a 4-a, Irmos :

   Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne. 

   Ploi de lacrimi şi izvor de umilinţă dă-mi mie, care îmi spală toată tina greşelilor mele,  şi învredniceşte ca inima mea cea îngheţată să izvorască curgeri vii.

   Plângând împreună  şi lăcrimând, cad la tine Născătoare de Dumnezeu : Fii-mi  mie ajutor când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup şi ruşinează pe diavolii care vor căuta atunci să mă apuce.

Slavă ...

   Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită decât pietrele cele scumpe, bogăţia cea de mult preţ  şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.

Şi acum ...

   Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi buzele mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea mea, eu robul tău.

Cântarea a 5-a, Irmos :

   Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut,  şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l. 

   Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe mine, făcându-mă lenevos spre cele bune  şi cu totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor; dar tu, Fecioară, îndreptează-mă. 

   Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut, supunându-mă dulceţilor,  şi dobitoacelor celor necuvântătoare m-am asemănat. Că în cinste fiind eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă, Preasfântă Fecioară.

Slavă ...

   Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte, curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, mântuieşte-mă.

Şi acum …

   Gânditor  şi simţitor cad la tine, Curată; slobozeşte-mă de bântuitorii cei gândiţi  şi simţiţi, care se pun asupra mea,  şi mă izbăveşte de vătămarea cea văzută  şi nevăzută.

Cântarea a 6-a, Irmos :

   Venit-am întru adâncul mării  şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe;  ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive. 

   Cutremură-te  şi te înfricoşează suflete, luând în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de sfârşit pocăieşte-te, căzând la preacurata Fecioară. 

   Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte, Preacurată.

Slavă ...

   Bubele  şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti, Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi, când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum …

   Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte, spăimântându-se împreună cu cele dedesubt, cum Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în braţele Fecioarei se poartă.

Sedealna :

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeul  cel Milostiv, ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă  şi iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă sufletului meu mai înainte de sfârşit, dăruieşte plâns veselitor inimii mele, ca plângând să dobândesc prin tine, acolo, mângâierea drepţilor.

Cântarea a 7-a, Irmos :

   Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. 

   O, înfricoşată taină ! O, uimitor semn ! O, minunată auzire ! Că Doamna Fecioară, cea neispitită de bărbat, s-a făcut  şi hrănitoare  şi Născătoare a Dumnezeului  şi Ziditorului tuturor. 

   Când iau în minte mulţimea relelor mele, mă întunec şi pe sine-mi înlăuntru mă osândesc, mai înainte de judecată, Preasfântă Stăpână, căci am divanul cel mare al ştiinţei care mă osândeşte.

Slavă ...

   Arătatu-te-ai Biserică preasfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Sfântul Dumnezeu, ca o Sfântă, cu sfinţenie L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi în două firi.

Şi acum ...

   Iată, Curată, cele mai de pe urmă şi cele dedemult, toate patimile mele şi relele mele cele în multe feluri, cu plângere  şi cu durere  şi cu lacrimi le-am mărturisit  ţie, strigând : Să nu mă laşi lipsit de ajutorul tău.

Cântarea a 8-a, Irmos :

   Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se  ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit  şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.

   Acum socoteşte întru sineţi, suflete al meu, unde vei fi ridicat după puţină vreme  şi înainte a ce fel de divan şi Stăpânitor vei sta, a Celui ce cunoaşte sfaturile tale cele ascunse; ci suspină dintru adâncul inimii, strigând : Mântuieşte-mă, Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. 

   Ridică-ţi ochiul tău, suflete, către Sion şi către Ierusalim, cetatea cea de sus; înalţă-ţi dorirea, întoarce-ţi pofta ta  şi întinderea ta la cele cereşti, căzând la Maica lui Dumnezeu, că acolo este petrecerea tuturor sfinţilor şi veselia cea adevărată.

Binecuvântăm pe Tatăl …

   Cei ce seamănă aici cu lacrimi  şi seminţele faptelor bune mai înainte le aruncă, aceştia şi vor secera cu adevărat, bucurându-se, multă rodire a bucuriei celei făcătoare de viaţă în ceruri. Acesteia învredniceşte-mă, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Şi acum …

   Fiind vinovat a nenumărate pedepse, ce voi face, ticălosul, când voi sta înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău şi răspuns potrivit pentru relele care am făcut mi se va cere să dau ? Tu însă ajută-mă atunci, Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

   Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se  ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit  şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a, Irmos :

   Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare; pentru aceasta toţi te mărim. 

   Acum, ca  şi cum aş sta înaintea judecăţii gol, cu grumazul împilat, ruşinându-mă, cu cutremur mă apuc de preacuratele Tale picioare şi cu lacrimi le ud, ca mai înainte desfrânata,  şi strig  Ţie : Mântuieşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale. 

   Fiu, pe Cel mai înainte fără de maică, mai pe urmă L-ai născut fără de tată, Fecioară, pe Cela ce este întocmai cu Tatăl şi întocmai cu oamenii, şi simplu şi îndoit, Cel nealcătuit, nemuritor  şi muritor, Cel fără de trup, îndoit cu firea şi cu voirea.

Slavă ...

   Înaintea oamenilor, Hristoase,  şi a toată adunarea cea cerească, când mii de mii  şi întunecime de întunecime de îngeri vor sta înaintea Ta, să nu mă osândeşti când mă vei judeca, pentru solirile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.

Şi acum ...

   O, Maică a Făcătorului tuturor, mângâierea cea cu totul luminată a celor scârbiţi, apărătoarea celor ce se primejduiesc, sprijinitoarea celor necăjiţi  şi cercetarea celor bolnavi,  mântuieşte-mă pe mine nevrednicul !

CANONUL MAICII DOMNULUI

LUNI SEARA

Glas 4

Cântarea 1-a, Irmos :

   Cela ce ai bătut Egiptul  şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai  pe popor din robie, pe cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai proslăvit.

Stih : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

   Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată; pentru aceasta cad la tine  şi strig : Mântuieşte-mă pe mine ticălosul cu milostivirea ta. 

   Faptele mele cele  ascunse muncesc  ştiinţa mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie ajutor  şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.