ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
MINEIUL PENTRU LUNA FEBRUARIE
ARE DOUĂZECI ŞI OPT DE ZILE ; ZIUA ARE 11 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 13 CEASURI
Embedded Files
După ediţia din 1926.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA ÎNTÂIA
ZIUA ÎNTÂIA
În ziua dintâi, înainte prăznuirea întâmpinării Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Sfântul Mucenic Trifon.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3, şi ale Sfântului 3.
Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz între mucenici...
Cinstita Biserică se găteşte să primească întru sine pe Domnul, Cel ce vine ca un Prunc, şi va să lumineze duhovniceşte cu darurile pe a Sa preacredincioasă şi de Dumnezeu iubitoare adunare, către Care şi strigă : Tu eşti slava şi lauda şi podoaba plinirii mele, Cuvinte, Cel ce Te-ai făcut Prunc cu trupul pentru mine.
Cămara cea mult luminoasă, şi cortul cel preacinstit, şi Biserica cea Sfântă şi desfătată, care a băgat pe Domnul înlăuntrul cămărilor Bisericii, mai-nainte s-a adus pe sine întru cinstită Biserica Lui, şi se roagă pururea, ca să se mântuiască de stricăciune şi de nevoi, cei ce neîncetat pe dânsa o slăvesc, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare.
Simeoane preasfinţite, nădejdea care ți-ai agonisit, pe Hristos vino de-L vezi, intră în Biserică, şi primeşte în braţe, şi strigă : Acum slobozeşte, Mântuitorule, de pe pământ pe robul Tău, şi cheamă şi pe Proorocița Ana să preaslăvească împreună cu tine cu frică pe Făcătorul de bine, Cel ce S-a născut Prunc cu trupul.
Alte Stihiri ale Sfântului Trifon, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Trifone preamărite, părtaş te-ai făcut desfătării celei nepieritoare, în ceruri; luminat biruit-ai Mărite cu lupte vitejeşti, şi martor al adevărului făcându-te. Roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Trifone preamărite, cu strălucirile Luminii celei veşnice, cu totul te-ai făcut luminat la chip, stricând înşelăciunea cea întunecoasă, şi pe stăpânitorii lumii întunericului surpându-i cu Darul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Trifone preafericite, învrednicitu-te-ai bucuriei şi veseliei îngereşti, lepădându-te de cele veselitoare ale vieţii, şi cu întărirea sufletului toate întru nimica socotindu-le, şi săvârşind vitejeşte mucenicia, te rogi acum pentru sufletele noastre.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 2-lea, a lui Ciprian.
Defăimând cele pământeşti preafericite Trifone cinstite, ai alergat vitejeşte la nevoințe şi la lupta de sânge, surpând cu meşteşugire pe cel mândru, Mucenice, tu ai luat cununa biruinţei. Deci nu înceta rugând pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru, purtătorule de chinuri, ca să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a înainte-prăznuirii glas acelaşi, a lui Ghermano.
Astăzi Simeon primeşte în braţe pe Domnul slavei, pe Care mai-nainte sub nor l-a văzut Moise, când în muntele Sinai i-a dat lui tablele legii. Acesta este Cela ce a grăit prin prooroci şi Făcătorul legii. Acesta este pe Care, David mai-nainte L-a vestit, Cela ce este tuturor înfricoşat, Care are mare şi bogată milă.
Iar de este Vineri seara, Slavă... a înainte-prăznuirii, Şi acum..., Dogmatica glasului.
LA STiH0AVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Primeşte, o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție, de la Duhul Sfânt, că iată a venit.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.
Purtând Curata şi cea fără prihană Fecioară, pe Făcătorul şi Stăpânul, ca pe un Prunc în braţe, în Biserică intră.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slavă poporului Tău lsrail.
Mare şi înfricoşată şi străină taină : Cela ce cuprinde toate, şi pruncii zideşte, ca un Prunc în brațe Se poartă.
Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 2-lea a lui Ghermano.
Pe Cel sfinţit sfinţita Fecioară l-a adus în Biserică preotului, şi tinzându-şi mâinile Simeon L-a primit pe El bucurându-se, şi a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.
Troparul Sfântului, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Trifon întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii, glasul 1.
Cereasca ceată a îngerilor cereşti privind spre pământ, vede venind ca un Prunc, pe Cel mai întâi născut decât toată făptura, ducându-Se la Biserică de Maica Sa, ceea ce nu ştie de bărbat. Deci cântare mai-nainte de praznic împreună cu noi cântă bucurându-se.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de 2 ori, Slavă... al Sfântului. Şi acum..., iar al înainte-prăznuirii.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Pe Tine, Cel întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Simeon preasfinţitul, Te-a primit, strigând : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, şi Anna Prorocița cea fără prihană şi mărita, acum mărturisire şi cântare îţi aduce Ție; iar noi strigăm către Tine, Dătătorule de viață : Slavă Celui ce aşa bine ai voit. De două ori.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Fluierele cele păstoreşti...
Născutu-Te-ai pe pământ Cela ce eşti împreună fără început cu Tatăl. Adusu-Te-ai în Biserică, Cela ce eşti necuprins, şi bucurându-se bătrânul, pe mâini Te-a luat, strigând : Acum mă dezleagă pe mine, pe care m-ai cercetat, după Cuvântul Tău, Cel ce bine ai voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al înainte prăznuirii, cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 4.
CANONUL înainte-prăznuirii.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui, şi puterea lui.
Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, Celui ce Te-ai făcut Prunc cu trupul, şi legii Te-ai supus, şi ai mântuit pe om, pentru care Te-ai făcut Om.
În braţe primind bătrânul pe Dătătorul de viață şi Dumnezeu, din viață dezlegare cerând, a strigat : Acum mă slobozeşte, că Te-am văzut pe Tine astăzi.
Legilor firii Te-ai plecat, şi aşezământurilor Scripturii după lege Te-ai supus, Hristoase, Cela ce mai-nainte mi-ai dat mie lege în muntele Sinai.
A Născătoarei :
Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, că Te-ai născut din Maică Fecioară Curată, şi pe aceasta o ai arătat nădejde sufletelor noastre.
Alt CANON al Mucenicului.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Apa trecându-o...
Împărtăşindu-te de dumnezeiască dulceaţa cea adevărată în ceruri, ca un pătimitor nebiruit, cu rugăciunile tale mântuieşte sufletul meu de tulburarea patimilor.
Ascultând cuvintele cele dumnezeieşti, le-ai săvârşit pe dânsele în faptă, pururea pomenite, iubind sfinţenia, şi îmbrăţişând curăţia.
Slavă...
Fosta-i cu adevărat păstor, păstorind cugetele sufletului tău cu înţelepciune, şi întorcând sufletele cele rătăcite, le-ai adus la Dumnezeu, preamărite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mă luminezi cu lumina cea înţelegătoare, Fecioară cu totul fără prihană, care ai născut Strălucirea slavei celei Părinteşti, şi-mi risipeşte întunericul păcatului.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Deschide-se Biserica, că Biserica lui Dumnezeu acum a venit, să ne facă pe noi biserici Sfântului Duh.
Trecut-a acum umbra, şi în locul ei a venit adevărul, venind Darul, primeşte pe Hristos, Simeoane.
Văduvă Anno, înţeleaptă Cuvioasă, şi cunoscută lui Dumnezeu acum te mărturiseşti Celui ce S-a făcut Prunc cu trupul pentru noi.
A Născătoarei :
Pe Maica lui Dumnezeu, Fecioara, drept preaslăvindu-o să o lăudăm, că se roagă neîncetat pentru noi către Domnul.
Alt Canon,
Irmos : Tu eşti întărirea celor...
Fiind îmbrăcat cu puterea Celui Preaînalt, ai stricat puterea cea trufaşă, mărite Mucenice al lui Hristos.
Îmbrăcat fiind cu trup, ai stins trufia vrăjmaşului cea fără trup, şi ai propovăduit pe Dumnezeu Cuvântul întrupat.
Slavă...
Numai cu arătarea ta fug duhurile cele viclene, gonindu-se de Darul Sfântului Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Avându-te ajutătoare, nu mă voi ruşina, Preacurată Maica lui Dumnezeu; avându-te apărătoare vieţii mele, mă voi mântui.
Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă Duhul meu.
CONDACUL înainte-prăznuirii, glasul al 6-lea.
Împreună cu Tatăl, Cuvântul cel nevăzut, acum văzut este cu trupul, născându-Se, negrăit din Fecioară, şi se dă în mâinile bătrânului preot. Aceluia să ne închinăm, ca Unui adevărat Dumnezeul nostru.
Sedealna Mucenicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Cu durerile trupeşti desfătându-te, Fericite, dumnezeiască desfătare, şi fără durere după vrednicie în Rai ai primit, cununa nemuririi luând de la Dumnezeu. Pentru aceasta şi râuri de tămăduiri izvorăşti, celor ce aleargă cu dragoste la acoperământul tău, Mucenice.
Slavă..., Şi acum..., a Înainte prăznuirii glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Cela ce eşti vistieria vecilor şi viaţa tuturor, Cela ce pentru mine Te-ai făcut Prunc sub lege, Care ai însemnat în tăbliţe legea în muntele Sinai, ca pe toţi să-i mântuieşti din robia legii cea dedemult. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule; slavă Împărăţiei Tale; slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, şi pământul s-a umplut de slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cetele îngereşti s-au spăimântat, văzând în braţele bătrânului pe Fiul cel lăudat împreună cu Tatăl, şi cu Duhul, şi Dumnezeul nostru.
Ne-săvârșirea noastră primind asupra Sa, Dumnezeu cel cu totul desăvârşit, prin aducerea cea după lege, Dar desăvârşit nouă ne-a dăruit.
Ca pe un Prunc în braţe primind, şi cu Duhul Dumnezeu a fi văzându-L Simeon, Mântuitor lumii pe Hristos l-a propovăduit.
Decât Moise, cel ce a luat legea în muntele Sinai, mai cinstit te-ai făcut, că pe Hristos Domnul în braţe L-ai purtat, bătrânule.
A Născătoarei :
Anna proorocind cele viitoare, pe Dumnezeu, Cel ce era să fie din pântecele tău, mai-nainte L-a vestit; pentru aceasta neîncetat roagă-te Maica lui Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.
Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne...
Spăimântat-ai pe cei ce te vedeau, cu întărirea răbdăriii tale, Fericite, că ai răbdat chinuri, ca și cum ai fi pătimit în trup străin.
Împungându-te cu ostenelile durerilor, te îndulceai, Fericite, iar acum mai curat te îndulceşti, umplându-te de mărire veşnică.
Slavă...
Zgâriindu-ți-se trupul cu ascuţiturile unghiilor celor de fier ți se întărea puterea sufletului cu dumnezeiescul Dar, Preafericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea la tine o pun Maică Fecioară, păzeşte sufletul meu; ceea ce ai născut pe Dumnezeu Mântuitorul meu.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cela ce ai răsărit lumina, şi ai luminat zorile, şi ai arătat ziua; slavă Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
În umbra legii cu Cuvântul Darului luminat s-a îmbogăţit dreptul Simeon trupește primind pe Hristos.
Acesta spre cădere a zis şi spre sculare este pus, spre căderea necredincioşilor, şi spre scularea credincioşilor, Simeon oarecând mai-nainte a proorocit.
A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, Curată, roagă pe Fiul tău, să mântuiască de nevoi, şi de toată asupreala pe cei ce te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Alt Canon,
Irmos : Mânecând strigăm Ție...
Chipurile înşelăciunii le-ai stricat, purtătorule de chinuri, că ai iubit a cinsti chipul lui Dumnezeu cel adevărat.
Biruit-ai socotinţa cea fără Dumnezeu a tiranului, Preaînţelepte, întărindu-te cu credinţa lui Hristos.
Slavă...
Strălucindu-te cu dumnezeiesc Dar, cu osârdie ai pătimit pentru Hristos, pătimitorule.
Şi acum... a Născătoarei :
Zămislirea ta, s-a făcut negrăită Fecioară, naşterea a rămas nespusă, Preacurată pururea Fecioară.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine dintru adâncul greșalelor scoate-mă, şi mă mântuieşte, unule Iubitorule de oameni.
Răspuns luase bătrânul, că nu va muri mai-nainte, până ce va vedea pe Stăpânul Hristos, iar astăzi în braţe Îl poartă, şi-L arată pe El la tot poporul lui Israil.
Pe Făcătorul veacurilor, bătrânul ca pe un Prunc primindu-L, Dumnezeu mai-nainte de veci pe Hristos l-a cunoscut, ca pe o slavă a neamurilor, şi a lui Israil.
Acum Simeon a proorocit, acum Anna s-a mărturisit lui Dumnezeu. Acela adică Maicii şi Fecioarei, iar aceasta Celui ce S-a arătat din Fecioară cu trup.
A Născătoarei :
O, fericit pântece ! Cum o slavă ca aceasta ai odrăslit ? Dumnezeu este Cel ce S-a născut, o Fecioară ! Şi lumina neamurilor; slava şi izbăvirea.
Alt Canon,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Stropiturile cele scârnave, şi spurcăciunile mirosului de jertfe ale nebuniilor idoleşti uscându-le, ai adăpat cu sângiuirile tale mărite Trifone, toate odraslele Bisericii cele de bun neam.
Slavă...
Sângiuirile cele închegate ale mucenicilor ca mirul mirosesc, sângele pătimitorilor izvorăşte tămăduiri, ţărâna trupului sfinţeşte sufletele, celor ce-i cinstesc pe ei cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca un sicriu însufleţit ai primit pe Cuvântul cel fără început. Ca un lăcaş sfinţit ai încăput pe Ziditorul. Ca un scaun în chip de foc, porţi pe Stăpânul a toată făptura, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul :
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDACUL Mucenicului, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Cu întărirea Treimii, mulţimea dumnezeilor o ai stricat de la margini, Preamărite, cinstit întru Hristos făcându-te, şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, cununa muceniciei tale ai luat, şi darurile dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit.
ICOS
Sfinţit ospăț se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic astăzi, care poartă semne de prăznuire înainte, cele patruzeci de zile de la înfricoşată Naşterea Domnului cea din Fecioară, şi luarea în brațe de cinstitul bătrân, şi pomenirea cinstitului purtătorului de chinuri; că prin însuşi Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.
SINAXAR
Luna Februarie, are zile 28. Iar când este bisect, are zile 29. Ziua are ceasuri 11, şi noaptea 13.
În ziua dintâi : Înainte prăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi Sfântul Mucenic Trifon.
Stih : Iar tu Trifone, ce de sabie pătruns eşti murind,
Deci care este vremea sfârşitului tău ? Începutul lunii fiind.
Întru întâia zi a lui Februarie,
Trifon a murit prin sabie.
Acesta era din satul ce se chemă Lampsac, din eparhia Frigiei, pe vremea împărăţiei lui Gordian, la două sute nouăzeci şi cinci de ani, de la împărăţia lui August. Şi fiind încă foarte tânăr, şi purtându-se cu meşteşug de potriva vârstei sale, precum povestesc că păştea gâşte, s-a umplut de Duhul Sfânt, şi tămăduia toată slăbiciunea, şi dracii gonea. Tămăduit-a şi pe fiica împăratului îndrăcită fiind, la care lucru zic, că a arătat şi pe drac, la cei ce se aflau de faţă, ca un câine negru, şi spunea faptele cele viclene. Deci cu această minune a tras pe mulţi la credinţa lui Hristos; iar pe vremea împăratului Deciu, care a primit pe Filip, cel ce a împărăţit după Gordian, fu pârât la Achilin Eparhul Anatolului, că nu dă slujbă şi cinste dracilor. Deci aducându-se înaintea lui la Niceea, şi mărturisind numele lui Hristos, întâi fu bătut cu spata, un fel de muncă, după aceea fu legat de cai, şi gonit în vreme de iarnă, prin locuri cu anevoie de trecut, şi prin sate cu anevoie de umblat. Apoi după acestea gol peste piroane de fier fu tras. Deci mai bătându-l încă, şi arzându-l cu făclii pe coaste, şi-a luat răspunsul, să moară de sabie, care apucând mai-nainte, şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi se face soborul lui la mărturisirea lui, ce este în sfânta biserică a Apostolilor, a Sfântului Ioan teologul aproape de sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru celui din Galatia.
Stih : Petru al Galatiei până la sfârşit s-a nevoit.
De cuvintele lui Pavel cele către Galateni fiind sfătuit.
Acesta fiind crescut între Galateni, ce sunt aproape de Anghira, a petrecut şapte ani cu părinţii lui. După aceea se duse la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru vederea sfintelor locuri, şi de acolo la Antiohia, şi aflând un mormânt, intră într-însul care avea cerdac înainte, în care primea, pe cei ce veneau. Şi mânca în două zile odată, puţină pâine, şi apă cu măsură, însă cu ruga sa a tămăduit întâi pe oarecare îndrăcit, ce l-a făcut împreună locuitor cu dânsul, şi a vindecat de durerea ochilor pe Maica preafericitului Teodorit episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu, şi pe un bucătar, ce se bântuia de duhuri necurate, şi pe alt ţăran l-a mântuit de aceiaşi patimă, şi pe voievodul cetăţii l-a oprit din pornirea lui, ce vrea să facă silă unei fecioare, orbindu-l; iar pe cea mai sus zisă Maica lui Teodorit o a mântuit de moarte şi de primejdia naşterii cea cu anevoie. Şi alte nenumărate minuni ca acestea făcând, şi trăind nouăzeci şi doi de ani cu plăcere dumnezeiască, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, vrând să-şi ia darul şi plata nevoinţelor.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vendimian.
Stih : Vendimian sădit fiind pe pământ copacul mare al bunătăţilor.
Prin mutare a câştigat locuinţa cerurilor.
Acesta fu ucenic al Sfântului Auxentie, şi după ce a adormit Auxentie, aflând acesta o crăpătură de piatră, şi zidindu-şi înlăuntrul ei o chilioară, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, făcând mari lupte şi biruinţe împotriva dracilor. Iar când s-a apropiat să se mute către Domnul, a îngenuncheat pe pământ, şi şi-a dat Sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie, arhiepiscopul Tesalonicului, ce se trăgea din cetatea Atena.
Stih : Tu Vasilie poporul drept ai păstorit,
Şi cu adevărat prin fapte ai împărăţit.
Tot în această zi, Preacuviosul Timotei, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Timotei s-a împărtăşit de cinstea cea de sus.
Nealegând ceva mai mult decât cinstea lui Dumnezeu jos.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tion, cu doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Tion cu toată osârdia urma,
Pruncilor care cu osârdie, de sabie a muri voiau.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Carion, care tăindu-i-se limba s-a săvârşit.
Stih : Carion, cu lipsirea glasului prin a limbii tăiere.
A contenit bârfelnica glăsuire a limbilor înşelătoare.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Perpetua, şi cei împreună cu dânsa : Satir, Revcatu, Satornil, Secund şi Felicitas.
Stih : Cinci cei junghiaţi cu Perpetua fiind,
Împreună junghiindu-se în şesime este prefăcând.
Sfânta Muceniță Perpetua, era din cetatea Vufritanilor din Africa. Deci a fost prinsă de către necredincioşi, şi adusă la voievod, împreună cu pomeniţii tineri ce se catehiseau. Deci asupra sfintei Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, care năvălind asupră-le, le-au sfâşiat; iar ceilalţi patru sfinţi, de mulţimea necredincioşilor au fost omorâţi prin sabie.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie Naupliotul, care a mărturisit în Nauplia, la anul o mie şapte sute cincizeci şi cinci, în bucăţi fiind tăiat s-a săvârşit.
Stih : Lui Anastasie membrele trupului tăindu-i-se.
La învierea cea de apoi va fi întregindu-se.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dumnezeul părinţilor noştri, nu ne ruşina pe noi; ci ne dăruieşte nouă cu îndrăzneală a striga Ție : Bine eşti cuvântat Dumnezeule.
Dumnezeul cel ce S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, în braţele lui Simeon, ca pe scaunul cel de foc astăzi şade.
Tu firea noastră cea pământească luând, Cuvinte, Prunc Te-ai făcut cu trupul, şi curăţirilor celor după lege Te-ai împărtăşit, ca un Prunc.
Înţeleapta Anna ne-a proorocit nouă cele viitoare, şi mai-nainte a vestit cu taină aşteptarea neamurilor, şi mântuirea lui Israil.
A Născătoarei :
Bucură-te pământ nesemănat, care ai născut din pântecele tău mai presus de fire pe Cuvântul întrupat, ceea ce eşti acoperământul sufletelor noastre.
Alt Canon
Irmos : Din Iudeea venind tinerii...
Purtând cunună, dănţuieşti veselindu-te împreună cu cetele mucenicilor, că biruind înşelăciunea cu cuvântul adevărului, bucurându-te cânţi : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Stăpânul tuturor încununează pe mărturisitorul patimilor Lui, şi pe acesta îl aşază în lăcaşurile cele cereşti, strigând, şi zicând : Dumnezeul părinților noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată, ceea ce ai purtat Prunc tânăr, pe Dumnezeul cel mai-nainte de toți vecii, Care S-a întrupat din tine; rugându-te nu înceta, să se mântuiască cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas, toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Pe Cela ce pentru noi S-a făcut Prunc asemenea ca noi, Care sub lege S-a supus, ca să mântuiască pe toți de legea cea scrisă; toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Văzându-Te pe Tine, Lumina cea înţelegătoare, Simeon bătrânul în braţe Te-a luat, strigând : Acum mă dezleagă Stăpâne din această trecătoare viață, la viața cea întru Duhul.
Pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci, Care bine a voit pentru noi a Se face Prunc, şi pe mâinile bătrânului Simeon a Se primi; toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.
A Născătoarei :
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară Curată, făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Alt Canon,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Până la tăiere şi la ardere, până la vărsarea sângelui, şi până la moarte desăvârşit te-ai chinuit, stând împotriva păcatului, Mucenice al lui Hristos, iar acum câştigând viața cea ascunsă întru Hristos, strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
Nevoitu-te-ai pe pământ, luptându-te cu cei rău credincioşi, cei ce te sileau cu amar spre rătăcirea cea înşelătoare, şi împotrivitoare de Dumnezeu; iar în ceruri Trifone te desfătezi purtând cunună, şi împreună cu îngerii strigând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh Domnul.
Ruşinat-ai Preaînţelepte nedumnezeirea cea tiranică, şi ai stins vrăjmăşia cea drăcească, către Dumnezeu cu curgerile sângiurilor tale, vestind cu cuvioasă şi curată vrednicie pe un Dumnezeu în Treime, cinstindu-L şi strigând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Urmând cuvintelor tale, te fericim Preacurată, ceea ce eşti fericită, care ai născut cu trup pe Cel adevărat Fericit, pe Stăpânul, Cel ce locuieşte în lumină neapusă, şi este aducător şi Dătător de lumină; pe Care tinerii bine-L cuvintează, preoţii Îl laudă, noroadele Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
De şapte ori tiranul haldeilor, nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce eşti slava robilor Tăi, şi cununa credincioşilor, Care ai mărit pomenirea celeia ce Te-a născut pe Tine.
Cel ce a scris în table Legea Scripturilor, cu mâinile bătrânului s-a îmbrăţişat ca un prunc, şi ne-a aşezat nouă Scriptură Sfântă, Legea Evangheliei.
Astăzi în Biserică, Simeon bătrânul, în braţe a luat pe Hristos Dumnezeul nostru, şi a strigat, zicând : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.
Cetele îngerilor văzând în trup pe Ziditorul lor făcut ca un prunc în braţele bătrânului, cu frică lăudându-L L-au slăvit.
Simeoane de Dumnezeu primitorule, însuţi văzătorule al Domnului, cela ce eşti sfârşitul legii, şi începutul darurilor, fă pomenire şi de noi, cei ce cinstim cinstită mutarea ta.
A Născătoarei :
Bucură-te Preacinstită Curată, lauda fecioriei, şi bucuria lumii, Marie, Maica şi slujitoarea lui Hristos Mântuitorul. Pe Acesta roagă-L pentru sufletele noastre.
Alt Canon,
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...
Mai presus decât cele ce se văd, au fost aşteptările mucenicilor, nădejdea lor se vede plină de tămăduiri nemuritoare, plină de veselie, plină de bucurie şi de lumină nespusă. Pentru aceea sunt vrednici a se ferici.
A doua lumină te-ai făcut, apropiindu-te de Lumina cea dintâi, aprinzându-te, şi închipuindu-te cu raza Lui, Trifone înțelepte, te-ai luminat cu strălucirile, ce ți s-au dat de la Dânsul; pentru aceea toți te fericim.
Slavă...
Arătatu-te-ai nespăimântat la chinuri, purtătorule de chinuri, arătatu-te-ai adevărat de un nume cu dumnezeiască desfătare, de care acum îndestulându-te şi îndulcindu-te cu adevărat, cere-ne nouă mântuire, celor ce te cinstim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Omoară cugetul trupului meu, Născătoare de Dumnezeu, înviază omorârea sufletului, cu lucrarea Vieţii celei adevărate, Care S-a născut dintru tine cu trup pentru nespusa milostivire, şi dă mântuire celor ce te laudă.
Irmosul :
Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii fără tăcere te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu duhul stând bătrânul...
De mâncare preaslăvită şi dumnezeiască săturându-te, împreună locuitor cu îngerii ai fost, Fericite, gâştile păscând în lunci, de la Dumnezeu ai luat Dar de tămăduiri, Trifone, mare Mucenice, a vindeca neputinţele şi bolile omeneşti.
Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, asemenea.
Cela ce ține împreună toată făptura cu voia Sa, de Maică s-a ţinut ca un prunc, şi la Biserică S-a adus după lege, şi preotul L-a primit, strigând : Acum slobozeşte pe robul Tău în pace.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Fără întinăciune, Hristos, S-a născut din Fecioară, că din Tatăl fără stricăciune este Fiu, mai-nainte de luceafăr, Care a mântuit pe Adam.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.
Uşile cereşti, deschideţi-vă, că Hristos în Biserică ca un prunc, de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slavă poporului Tău lsrail.
Primeşte o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ţi s-a vestit ţie de Duhul Sfânt; că iată a venit.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea, al lui Ioan monahul.
Ziditorul Cerului şi al pământului în brațe S-a purtat astăzi de Sfântul Simeon bătrânul; că acela cu Duhul Sfânt a zis : Acum mă slobozeşte, că Te-am văzut pe Tine Mântuitorul meu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a, pe 4. Şi din Canonul Mucenicului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol, către Romani : Fraţilor, ştim că celor ce iubesc pe Dumnezeu... Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori.... Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul ucenicilor Săi : Iată dau vouă stăpânire... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică...
VEZI : Cade-se a şti, că de se va întâmpla înainte prăznuirea întâmpinării Domnului, în Duminica vameşului și a fariseului, sau a lăsatului de carne, sau a lăsatului de brânză, caută învăţătura pe larg în Triod la litera A. Iar de se va întâmpla în săptămâna brânzei, caută la literile B. şi G.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUA
ZIUA A DOUA
Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos când l-a luat Simeon în braţele sale.
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul 1 :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Pe Cuvântul cel nescris, şi mai presus de fiinţă, Cel purtat cu slavă pe scaunele cereşti, L-a luat în braţe Simeon, strigând : Acum mă slobozeşte, după cuvântul Tău Mântuitorule, Cela ce eşti mântuirea credincioşilor şi mângâierea. De două ori.
Prunc văzându-Te minunatul Simeon, pe Tine Cuvântul cel mai-nainte de veci din Tatăl născut, a strigat : Mă înfricoşez, şi mă tem, cu mâinile mele a Te lua în brațe Stăpâne. Ci Cela ce m-ai căutat pe mine robul Tău, acum cu pace mă slobozeşte, ca un Milostiv.
Acum să se deschidă uşa cerească, că Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a născut din Tatăl fără de ani, S-a născut din Fecioară, trup omenesc luând de bunăvoie, ca să înnoiască firea omenească ca un Bun, şi să o pună dea-dreapta Părintelui.
Slavă..., Şi acum..., glasul 1, a lui Andrei Criteanul.
Astăzi sfințita Maică şi cea mai înaltă decât Biserica, în Biserică a venit, arătând lumii pe Dătătorul de lege, şi Făcătorul lumii; pe Care şi în braţe luându-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Astăzi Mântuitorul, ca un prunc S-a adus, în Biserica Domnului, şi cu bătrânele mâini, L-a primit pe El bătrânul.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Cărbunele cel ce S-a arătat mai-nainte dumnezeiescului Isaia, Hristos ca cu un cleşte, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, acum se dă bătrânului.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă poporului Tău Israil.
Cu frică şi cu bucurie, în braţe pe Stăpânul ţinându-L Simeon, a cerut slobozire din viață, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
Primeşte o Simeoane, cea Preacurată a strigat, în braţe ca pe un prunc, pe Domnul slavei şi Mântuitorul lumii.
Tropar, glasul 1.
Bucură-te ceea ce eşti cu Dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric; veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi înviere.
Deci Ectenia mică şi Otpustul.
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul Psalm cântăm : Fericit bărbatul...
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glasul 1, însuşi glasul.
Ale lui Ghermano Patriarhul.
Spune Simeoane : Pe cine purtând în braţe, în Biserică te bucuri ? Cui strigi şi grăieşti : Acum m-am slobozit, că am văzut pe Mântuitorul meu. Acesta este, Cel ce S-a născut din Fecioară; Acesta este, Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu; Care S-a întrupat pentru noi, şi a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De trei ori.
Primeşte Simeoane, pe Cel ce mai-nainte sub nor L-a văzut Moise, punând legea în Sinai; Care Prunc s-a făcut, şi legii S-a supus. Acesta este, Care prin lege a grăit : Acesta este Cel vestit de prooroci; Care s-a întrupat pentru noi, şi a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De trei ori.
Veniți şi noi, cu cântări dumnezeieşti să întâmpinăm pe Hristos, şi să-L primim pe Dânsul, a Căruia mântuire Simeon a văzut. Acesta este, pe Care David L-a vestit. Acesta este, Cel ce a grăit prin prooroci; Care s-a întrupat pentru noi, şi a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea,
A lui Ioan monahul.
Să se deschidă uşa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărţindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică, ca un prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica Legii. Şi pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând : Slobozeşte-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuieşti neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.
VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi Paremiile
De la Ieşire citire :
Cap. 13, Vers. 10.
Grăit-a Domnul către Moise în ziua aceea, întru care a scos pe fiii lui Israil din pământul Egiptului, zicând : Sfinţeşte Mie pe tot născutul întâi, care deschide pântecele întru fiii lui Israil. Şi a mers Moise, şi a adunat tot poporul şi a zis : Să ţineţi minte ziua aceasta, întru care aţi ieşit din pământul Egiptului, şi din casa robiei; cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul de acolo, şi să păziţi legea Lui. Şi va fi dacă te va aduce pe tine în pământul hananeilor, precum s-a jurat părinţilor tăi, vei osebi tot născutul întâi, care deschide pântecele, partea bărbătească, Domnului. Şi va fi dacă te va întreba pe tine după aceasta feciorul tău, zicând : Ce este aceasta ? Vei zice lui : Că cu mână tare ne-a scos pe noi din pământul Egiptului, şi din casa robiei. Deci când a învârtoşat pe Faraon şi nu vrea să ne slobozească pe noi, a ucis Domnul tot născutul întâi în pământul Egiptului, de la născuţii întâi ai oamenilor, până la născuţii întâi ai dobitoacelor. Pentru aceasta eu aduc jertfă Domnului, pe tot cel ce deschide pântecele parte bărbătească, şi pe tot născutul întâi al fiiilor mei izbăvesc. Şi va fi întru semn neclintit înaintea ochilor tăi; că aşa a zis Domnul Dumnezeu Atotţiitorul : Că pe cei întâi născuţi ai feciorilor tăi vei da Mie. Şi va fi tot cela ce naşte prunc parte bărbătească, în ziua a opta îi va tăia împrejur marginea trupului lui. Şi treizeci şi trei de zile nu va intra în Biserica lui Dumnezeu la preot, până când se vor plini zilele curăţeniei. Şi după aceea vei aduce Domnului un miel de un an fără prihană jertfă, şi pui de porumbel sau de turturea, înaintea cortului la preot; sau în locul acestora vei aduce înaintea Domnului doi pui de porumbel sau doi de turturea. Şi se va ruga preotul pentru dânsul, aceştia ce-mi aduc Mie această aducere sunt dintru toţi fiii lui Israil, şi i-am primit, şi i-am sfinţit pe dânşii Mie în locul celor născuţi dintâi ai egiptenilor, întru care zi am ucis pe tot născutul întâi în pământul Egiptului, de la om până la dobitoc. Zis-a Domnul Dumnezeu Cel Preaînalt Sfântul lui Israil.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 6. Vers. 1 :
Fost-a în anul în care a murit Ozia împăratul, văzut-am pe Domnul şezând pe Scaun Preaînalt şi preaînălţat, şi era plină Biserica de slava Lui. Şi Serafimii stau împrejurul Lui : Şase aripi la unul, şi şase aripi la altul, şi cu două îşi acoperea feţele sale, şi cu două îşi acoperea picioarele sale, iar cu două zburau. Şi striga unul către altul, şi zicea : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul de slava Lui. Şi s-a mutat din loc pragul cel deasupra de glasul cu care striga; şi casa s-a umplut de fum şi am zis : O ticălosul de mine, că m-am umilit ! Că om sunt, şi buze necurate am, şi trăiesc în mijloc de norod, care are buze necurate, şi pe Împăratul, Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei. Şi a trimis la mine pe unul din Serafimi, şi în mâna lui avea cărbune arzător, care îl luase cu cleştele din altar. Şi l-a atins de gura mea, şi a zis : Iată s-a atins acesta de buzele tale, şi va şterge fărădelegile tale, şi păcatele tale le va curăţi. Şi am auzit glasul Domnului, zicând : Pe cine voi trimite, şi cine va merge la poporul acesta, şi am zis : Iată eu, trimite-mă. Şi a zis : Mergi şi zi norodului acestuia : Cu auzul veţi auzi, şi nu veţi înţelege, şi privind veţi privi, şi nu veţi vedea. Că s-a îngroşat inima norodului acestuia, şi cu urechile sale greu a auzit, şi ochii lor s-au împăinjenit, ca nu cumva să vadă cu ochii, şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă, şi se vor întoarce, şi-i voi vindeca pe dânşii. Şi am zis : Până când Doamne ? Şi a zis : Până când se vor pustii cetăţile, ca să nu locuiască într-însele, şi casele, ca să fie fără de oameni, şi pământul va rămânea pustiu, şi după aceea va adăuga Dumnezeu oameni şi se vor înmulţi cei ce au rămas pe pământ.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 19, Stih. 1 :
Iată Domnul va şedea pe nor uşor, şi va veni în Egipt, şi se vor zdruncina idolii Egiptului de la faţa Lui, şi inima lor va seca într-înşii. Şi se va tulbura sufletul lor într-înşii, şi sfatul lor va strica, şi va da Egiptul în mâini de domni cumpliţi. Pentru că acestea grăieşte Domnul, Stăpânul cel Sfânt, Savaot : Bea-vor egiptenii apă de pe lângă Mare, iar apa cea curgătoare va seca, şi se va usca. Aceasta grăieşte Domnul : Unde sunt acuma înţelepţii tăi ? Ca să-ţi vestească, şi să-ţi spună ţie, ce a sfătuit Domnul Savaot asupra Egiptului. În ziua aceea vor fi egiptenii întru frică, şi întru cutremur de la faţa mâniei Domnului Savaot, care El o va pune pe dânşii. Şi va fi altarul Domnului în ţara Egiptului, şi turnul Domnului în hotarele lui, şi va fi Domnul Savaot, semn în veci în pământul Egiptului. Că vor striga către Domnul, şi le va trimite lor Domnul pe un om, care îi va mântui pe dânşii. Şi se va cunoaşte Domnul de egipteni, şi vor cunoaşte egiptenii pe Domnul în ziua aceea; şi vor face jertfă şi dar. Şi se vor ruga, şi vor da rugăciunile sale Domnului.
LA LITIE
Stihirile Samoglasnice, glasul 1.
A lui Anatolie.
Cel vechi de zile, Care legea dedemult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Şi după lege ca un făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, şi bătrânului S-a dat. Şi primindu-L pe El Simeon dreptul, şi plinirea făgăduinţelor văzându-o săvârşită, cu bucurie a strigat : Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozeşte pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare şi minunată şi fără de sfârşit, Cela ce dai lumii mare milă.
A lui Ioan monahul.
Astăzi, Cel ce a dat dedemult lui Moise legea în Sinai, poruncilor legii Se supune, pentru noi ca un Milostiv făcându-Se ca noi. Acum Dumnezeu cel curat, ca un Prunc Sfânt, deschizând pântecele celei Curate, luişi însuşi ca un Dumnezeu se aduce, de blestemul legii slobozindu-ne, şi luminând sufletele noastre.
Glasul al 2-lea al lui Andrei Piru.
Căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, pe Acela acum jos Simeon în braţe trupeşte luându-L, a propovăduit cum că Dumnezeu cu oamenii S-a unit, şi Om pe Dumnezeu cel ceresc văzându-L, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat : Cela ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, slavă Ție.
A lui Ghermano, glasul acelaşi.
Astăzi Simeon primeşte în brațe pe Domnul slavei, pe Care mai-nainte sub nor Moise L-a văzut, când în muntele Sinai i-a dat lui tablele legii. Acesta este, Cela ce a grăit prin prooroci, şi Făcător legii. Acesta este, pe Care David mai-nainte L-a vestit; Cel ce este tuturor înfricoşat, Care are mare şi bogată milă.
Al aceluiaşi sau a lui Ioan monahul.
Pe Cel sfinţit sfinţita Fecioară L-a adus în Biserică preotului, şi tinzându-şi mâinile Simeon, L-a primit pe El bucurându-se, şi a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.
Ziditorul Cerului şi al pământului, astăzi Se ţine în braţe de Sfântul Simeon bătrânul, căci el cu Duhul Sfânt zicea : Slobozitu-m-am acum, că am văzut pe Mântuitorul meu.
A lui Anatolie, glasul acelaşi.
Astăzi Simeon bătrânul în Biserică intră, bucurându-se cu duhul, ca să ia în braţe pe Dătătorul legii lui Moise, şi plinitorul legii; că acela prin întuneric, şi prin glas nearătat, văzător de Dumnezeu a fi s-a învrednicit, şi cu faţa acoperită, inimile cele necredincioase ale evreilor le-a defăimat; iar acesta pe Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui întrupat L-a purtat, şi lumina neamurilor a descoperit, Crucea adică şi Învierea, şi Anna Proorociță s-a arătat, pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lui Israil propovăduind. Acestuia să strigăm, lui Hristos Dumnezeului nostru : Pentru Născătoarea de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
Glasul al 4-lea, a lui Andrei Criteanul.
Astăzi sfinţita Maică şi cea mai înaltă decât Biserica, la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, şi Dătătorul legii, pe Care şi în braţe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine mântuirea sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea, al aceluiaşi.
Cercaţi Scripturile, precum a zis în Evanghelii Hristos Dumnezeul nostru. Că într-însele Îl vom afla pe Dânsul, născut şi înfăşat, în iesle pus, şi cu lapte hrănit, şi cum tăiere împrejur a primit, şi de Simeon S-a purtat, şi nu prin părere şi prin nălucire, ci prin adevăr lumii S-a arătat. Către Care să strigăm : Cela ce eşti mai-nainte de veci, Dumnezeule, slavă Ție.
Şi acum..., acelaşi glas al lui Ghermano.
Cel vechi de zile, Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica Fecioară, în Biserică S-a adus, plinind făgăduinţa legii Sale; pe Care Simeon primindu-L, a zis : Acum slobozeşte în pace, după cuvântul Tău pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 7-lea.
Ale lui Cosma monahul, singur glasul.
Împodobeşte-ţi cămara ta Sioane, şi primeşte pe Împăratul Hristos; închină-te Mariei, uşii celei cereşti; că aceasta scaun de Heruvimi s-a arătat. Aceasta a purtat pe Împăratul slavei, nor al luminii este Fecioara, purtând în mâini pe Fiul cel mai-nainte decât luceafărul. Pe Care luându-L Simeon în braţele sale, L-a propovăduit popoarelor, Stăpân a fi El vieţii şi morţii, şi Mântuitor lumii.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Pe Cel ce a strălucit mai-nainte de veci din Tatăl, iar mai pe urmă din pântece fecioresc, ducându-L în Biserică, Maica ceea ce nu ştie de nuntă, pe Cel ce a pus legea în muntele Sinai, şi S-a supus poruncii legii, L-a adus la Arhiereul cel bătrân şi drept, căruia i se vestise să vadă pe Hristos Domnul; pe Care luându-L Simeon în braţele sale, s-a bucurat, strigând : Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl împreună veşnic, şi izbăvitorul sufletelor noastre.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.
Pe Cel ce se poartă în căruţă de Heruvimi, şi Se laudă cu cântări de Serafimi, purtând în brațe Născătoarea de Dumnezeu Maria, pe Cel ce S-a întrupat dintr-însa fără ispită de nuntă, pe Dătătorul legii, Cel ce a plinit rânduiala legii, L-a dat în mâinile bătrânului preot; care Viața purtând, a cerut dezlegarea de viață, zicând : Stăpâne acum mă slobozeşte, să vestesc lui Adam : Că Te-am văzut Prunc, pe Tine, Dumnezeul cel neschimbat, şi mai-nainte de veci şi Mântuitor lumii.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea, a lui Andrei Criteanul.
Cel ce Se poartă pe Heruvimi, şi Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în braţele bătrânului ca pe un scaun şade. Şi de la Iosif primeşte daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, şi pe poporul cel nou cel ales din păgâni, şi doi pui de porumbel, ca un Începător legii celei vechi şi celei noi. Şi sfârşitul făgăduinţei celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele, patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, şi de la Dânsul a cerut slobozire, strigând : Acum mă slobozeşte, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, şi Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.
La binecuvântarea pâinilor :
Troparul, de 3 ori :
Bucură-te ceea ce eşti cu Dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric; veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi înviere.
Şi citire a cuvântului
Iar de nu va fi priveghere : Polonuşniţa după obicei; La Utrenie, după întâiul Sfinte Dumnezeule..., în locul lui : Iată Mirele vine... Zicem Troparul praznicului, după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului. Doamne miluieşte... de 12 ori, şi Otpustul. Iar rugăciunea : Pomeneşte Doamne... nu se zice.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 3 ori. După întâia Catismă, Sedealna glasul 1. Însăşi Podobia.
Ceata îngerească să se spăimânteze de minune, iar noi oamenii cu glasuri să strigăm cântare; văzând negrăită pogorârea lui Dumnezeu, că de Care se cutremură puterile cereşti; pe Acela acum Îl cuprind mâinile bătrânului, pe unul Iubitorul de oameni.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
După a doua Stihologie, Sedealna glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Cela ce este împreună cu Tatăl pe Scaunul cel Sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioară, şi Prunc s-a făcut, Cel ce este cu anii nehotărât. Pe Care luându-L Simeon în brațe, bucurându-se a zis : Acum slobozeşte îndurate, veselind pe robul Tău.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta :
După Polieleul, Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cela ce eşti vechi de zile, curăţeniilor Te împărtăşeşti, Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredinţezi mie trupul Cel din Fecioară. Şi acestea Simeon cu taină ştiindu-le, Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeul cel ce Te-ai arătat cu trupul; şi ca pe o viaţă Te-a cuprins, şi bucurându-se ca un bătrân, a strigat : Slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viaţa tuturor.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
Deci Antifonul întâi, al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea.
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Stih : Răspuns-a inima mea cuvânt bun...
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca. Cap. 2, Vers 25 : În vremea aceea, era un om în Ierusalim, anume Simeon...
Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum..., iar aceasta. Apoi Stih : Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 6-lea :
Să se deschidă uşa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărţindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică ca un prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica Legii. Şi pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând : Slobozeşte-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuieşti neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.
CANONUL
Facerea lui Cosma monahul.
Şi cântăm canonul pe 14 zicând Irmosul de 2 ori, iar Troparele pe 12.
Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Pământul cel roditor de adâncime uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, înaintea norodului celui ce a trecut marea pedestru, şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat : Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.
Să pice norii apă, că Soarele pe nor uşor fiind purtat, a venit pe mâinile cele preacurate, Hristos în Biserică ca un prunc. Pentru aceasta credincioşii să strigăm : Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.
Întăriţi-vă mâinile lui Simeon, cele slăbite de bătrâneţe, şi pulpele bătrânului cele prea trudite drept vă mişcaţi spre întâmpinarea lui Hristos, dănţuire cu cei fără de trupuri împreunaţi. Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.
Ceruri, cele ce sunteţi cu înţelepciune întinse, veseliţi-vă, şi te bucură pământule, că din prea dumnezeieştile sânuri ieşind meşterul, Hristos, de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce Prunc, Cel mai-nainte de veci; că cu slavă S-a proslăvit.
Catavasie, Irmos acelaşi.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întărirea celor ce cred în Tine, întăreşte Doamne Biserica Ta, care o ai câştigat cu scump sângele Tău.
Cel Unul-Născut din Tatăl mai-nainte de veci, Prunc, Unul-Născut din Fecioară nestricată, lui Adam, tinzându-i mâna S-a arătat.
Pe cel întâi zidit, ce s-a făcut prin amăgire cu minte pruncească, iarăşi îndreptându-l, Dumnezeu Cuvântul, Prunc făcându-Se S-a arătat.
Firea cea făcută din pământ, care iarăşi s-a întors într-însul, închipuită Dumnezeirii o a arătat, Ziditorul, ca un prunc făcându-Se fără schimbare.
Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
În muntele Sinai dedemult a văzut Moise spatele lui Dumnezeu, şi glas dumnezeiesc subţire, s-a învrednicit în nor şi în vifor a auzi. Iar acum Simeon, pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat fără schimbare pentru noi, în braţe L-a luat; şi bucurându-se s-a dus din aceste de aici, la viaţa cea veşnică. Pentru aceasta a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din Chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica slavei Tale, Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat, şi s-au umplut toate de a Ta laudă.
Bucurându-te Simeoane tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat : Pe Hristos Cuvântul, Cel ce S-a făcut Prunc, Care S-a vestit ţie dedemult de la Duhul Sfânt, primeşte-L în braţe, strigându-i Lui : Umplutu-s-au toate de lauda Ta.
Spre Care ai nădăjduit Simeoane în vârstă pruncească, primeşte-L bucurându-te pe Hristos mângâierea dumnezeiescului Israil, pe Făcătorul legii şi Stăpânul, Care a plinit rânduiala legii, strigându-i Lui : Umplutu-s-au toate de lauda Ta.
Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, cu trupul ca pe scaunul cel de Heruvimi de Fecioara purtat, pe Pricinuitorul fiinţei tuturor ca pe un Prunc minunându-se a strigat Lui : Umplutus-au toate de lauda Ta.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Dacă a văzut Isaia cu închipuire, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat : O ticălosul de mine ! Că mai-nainte am văzut pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpâneşte pacea, şi lumina cea, neînserată.
Cunoscând dumnezeiescul bătrân slava cea mai-nainte arătată dedemult proorocului, şi văzând pe Cuvântul pe mâinile Maicii ţinut, o ! Bucură-te Curată, a strigat. Că ţi ca un scaun pe Dumnezeu, lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.
Plecându-se bătrânul şi dumnezeieşte atingându-se de tălpile celei ce n-a ştiut de nuntă, şi Maicii lui Dumnezeu, a zis : Foc porţi Curată, înfricoşezu-mă, a lua în braţe pe Dumnezeu lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.
Curăţitu-s-a Isaia, luând cărbunele de la Serafim, bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu : Tu ca un cleşte cu mâinile mă luminezi, dându-mi pe Acela pe Care porţi, Lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-a Ție bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu : Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu !
În Sion Tu Te-ai pus piatră de împiedicare celor neplecaţi, şi piatră de sminteală, iar credincioşilor neclintită mângâiere.
Cel ce după adevăr ai purtat chipul Celui ce Te-a născut mai-nainte de veci, pentru milostivire, acum cu neputinţa omenească Te-ai îmbrăcat.
Pe cel ce se închină Ție, Fiului celui de sus, Fiul Fecioarei Lui Dumnezeu, Celui ce S-a făcut Prunc, acum slobozeşte-l cu pace.
CONDAC, glasul 1.
Cela ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu Naşterea Ta, şi mâinile lui Simeon le-ai binecuvântat, precum se cădea, întâmpinând şi acum, ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta împacă lumea întru războaie, şi întăreşte Biserica pe Care o ai iubit, unule Iubitorule de oameni.
ICOS
Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm, cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel ce S-a adus la Simeon; pe Care cei fără de trupuri din Cer văzându-L, s-au spăimântat, zicând : Minunate vedem acum şi preaslăvite, necuprinse şi negrăite. Că Cela ce a zidit pe Adam, Se poartă ca un Prunc. Cel neîncăput, încape în braţele bătrânului. Cel ce este în Sânurile cele necuprinse ale Părintelui său, de bunăvoie se cuprinde cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea, unul Iubitorul de oameni.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a doua, întâmpinarea Domnului Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; când l-a primit pe El dreptul Simeon în braţele sale.
Stih : Sânurile Părintelui tău închipuind arată.
Mâinile lui Simeon, care pe tine te poartă,
Simeon pe Hristos în a doua zi.
În biserică îl primi.
Trecând patruzeci de zile după mântuitoarea întrupare, şi Naşterea Domnului nostru, cea fără împreunare bărbătească, din pururea Fecioara Maria, întru această cinstită zi, s-a dus în biserică Domnul nostru Iisus Hristos de preasfânta lui Maică, şi de dreptul Iosif, după obiceiul umbroasei Scripturi a legii vechi când şi bătrânul Simeon, căruia îi era făgăduit de la Duhul Sfânt, să nu vadă moarte, până ce nu va vedea pe Domnul Hristos, şi luându-l pe el în braţe, şi mulţumind lui Dumnezeu şi mântuindu-se, a strigat : Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne, după cuvântul tău; şi cu multă bucurie mutându-se de la cele pământeşti, la cele cereşti şi nesfârşite. Şi se face soborul acesta la cinstita biserică a preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, ce este la Vlaherne.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Agatodor.
Stih : Dar din ale mele cuvinte lui Agatodor dau,
Carele prin sângiuiri, dar s-a dat lui Dumnezeu.
Acesta fiind tânăr de vârstă, s-a adus la Domnul cetăţii Tianeilor, şi pentru mărturisirea în Hristos, fu strujit, şi pus deasupra unui grătar ars, şi i s-a tăiat limba cu cuţitul, şi i-au scos dinţii cu cleştele, şi pielea obrazului cu briciul, şi-i sfărâmă pulpele şi fluierele picioarelor, şi-i împunseră coastele cu suliţa, şi în moalele capului îi bătură ţepuşi, şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Stântul noul Mucenic Iordan Trapezunteanul, care în Constantinopol a suferit mucenicia la anul o mie şase sute cincizeci, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe Iordan nu râul să-l înţelegi cu adevărat,
Ci pe nevoitorul lui Hristos cel ce în anii aceşti din urmă s-a arătat.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol la anii o mie şase sute şaptezeci şi şase, prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Tăiat fiind Gavriil cel nou pentru dragostea Domnului,
Împreună cu Gavriil dănţuieşte în locaşurile Cerului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos. :
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit, şi în Fecioară nestricată Te-ai sălăşluit, lăudăm pe Dumnezeu Cuvântul, cântând cu bunăcredinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Lui Adam celui ce locuieşte în iad, merg să-i vestesc, şi Evei să-i aduc bună vestire, Simeon a strigat, cu proorocii dănţuind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Dumnezeu, cel ce mântuieşte neamul pământesc, până la iad va veni, şi celor robiţi iertare va da, şi vedere orbilor, cât şi muţii să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Și prin inima ta, Preacurată i-a zis mai-nainte Simeon sabie va trece pe Cruce văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna credință, şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Norodule al lui Israil, văzând pe Emmanuil, slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea dumnezeiescului sicriu, acum dănțuiește : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Iată a strigat Simeon : Acesta va fi semn, Căruia se va zice împotrivă, Dumnezeu fiind şi Prunc, Acestuia cu credinţă să-i cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Viaţă fiind, Aceasta va fi cădere celor neplecaţi, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul, ca o sculare a tuturor, celor ce cântă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a. Ceea ce eşti mai cinstită... nu cântăm : ci Pripelile acestea :
Pripeală : Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe cei ce nădăjduiesc spre tine,
Pripeală : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bună ajutoare lumii, acoperă şi păzeşte de toată nevoia şi scârba.
În lege, în umbră, şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai-nainte născut, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
Pripeală : De Dumnezeu primitorule Simeon vino, şi ridică pe Hristos, pe Care l-a născut Fecioara Preacurata Maria.
Pripeală : Îmbrăţişează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul legii şi Stăpânul a toate.
Pripeală : Nu Mă ţine pe mine bătrânul, ci Eu ţin pe dânsul, fiindcă acesta cere slobozire de la Mine.
Pripeală : Cleştele cel tăinuitor cum porţi pe Cărbune; cum hrăneşti, pe Cel ce toate le hrăneşte.
Celor dedemult de curând născuți, o pereche de turturele, sau doi pui de porumb, întru al căror loc dumnezeiescul bătrân, şi înțeleapta Anna Proorocița, Celui născut din Fecioară, şi Fiului Celui născut din Tatăl, ce S-a adus în Biserică, slujindu-i L-au slăvit.
Pripeală : O fiica lui Fanuil, vino, şi stai împreună cu noi, şi mulţumeşte lui Hristos Mântuitorul, Fiului lui Dumnezeu.
Pripeală : Anna cea înţeleaptă mai-nainte prooroceşte cele înfricoşate, mărturisind pe Ziditorul Cerului şi al pământului.
Pripeală : Necuprinse sunt îngerilor şi oamenilor cele ce s-au făcut de tine, Maică Fecioară Curată.
Pripeală : Porumbiţă Preacurată, Mieluşea neîntinată, aduce pe Mielul, şi Păstorul în Biserică.
Datu-mi-ai mie, strigat-a Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase, primeşte pe slujitorul Tău cel trudit în umbră, pe tăinuitorul de sfinţenie, propovăduitorul Darului celui nou, care cu laudă Te slăveşte.
Pripeală : O, Hristoase ! Împărate al tuturor, credincioşilor robilor Tăi, împăraţilor dreptcredincioşi, dăruieşte-le biruinţă asupra vrăjmaşilor.
Pripeală : O, Hristoase ! Împăratul tuturor, fierbinţi lacrimi dă-mi mie, ca să plâng sufletul meu care rău l-am pierdut.
În loc de Slavă... : Dumnezeirea cea în trei străluciri şi Ipostasuri, cu bunăcredinţă să o lăudăm.
În loc de Şi acum... : O Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel cumplit, întunecat de dulceţile vieţii.
Cu sfinţită cuviinţă proorocind Anna, înțeleapta şi Cuvioasa, şi bătrâna s-a mărturisit Stăpânului, în Biserică de față, şi pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduindu-o tuturor, celor ce erau acolo, o a slăvit.
Şi iar Irmosul cu Pripeala.
LUMINÂNDA
Însă-şi Podobia.
Cu Duhul în Biserică înainte stând bătrânul, în brațe a primit pe Stăpânul legii, strigând : Acum de legătura trupului mă slobozeşte în pace, precum ai zis; că văzură ochii mei, descoperirea neamurilor şi mântuirea lui Israil. De trei ori.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Legea cea din Scriptură plinindu-o Iubitorul de oameni, acum în Biserică S-a adus, şi l-a luat pe El în braţe bătrâneşti Simeon bătrânul, strigând : Acum mă slobozeşte la fericirea cea de acolo, că Te-am văzut astăzi cu trup muritor îmbrăcat pe Tine, Cela ce domneşti peste viaţă, şi peste moarte stăpâneşti. De două ori.
Lumină spre descoperirea neamurilor Te-ai arătat Doamne, pe nor uşor şezând, Soarele dreptăţii, legea cea din umbră plinind, şi arătând începătura Darului celui nou. Pentru aceasta pe Tine văzându-Te Simeon, a strigat : Din stricăciune mă slobozeşte, că Te-am văzut astăzi.
De sânurile Părintelui nedespărţindu-te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum bine ai voit, ţinut fiind în braţele pururea Fecioarei. Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu Simeon, Cela ce ţii toate cu mâna Ta. Pentru aceasta acum slobozeşte în pace pe robul Tău, care cu bucurie a strigat : Că Te-am văzut, Stăpâne.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, a lui Ghermano :
Cel ce bine ai voit pe mâini bătrâneşti, în ziua de astăzi, ca întru o căruţă de Heruvimi a Te pune, Hristoase Dumnezeule, şi pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine, chemându-te, mântuieşte-ne de tirania patimilor, şi mântuieşte sufletele noastre ca un iubitor de oameni.
SLAVOSLOVIA cea mare.
Ecteniile şi Otpustul.
Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a, şi a 6-a, pe 8. După Vohod zicem îndată Stihul acesta : Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa, înaintea noroadelor a descoperit dreptatea Sa. Apoi Troparul praznicului, Slavă..., Şi acum... Condacul, Prochimen, glasul al 3-lea, Cântarea Născătoarei de Dumnezeu : Măreşte suflete al meu pe Domnul... Stih : Că a căutat spre smerenia roabei Sale... Apostol către Evrei, Fraţilor, fără de nici o prigonire cel mai mic de cel mai mare se binecuvintează. Aliluia, glasul al 8-lea : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne... Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor... Evanghelia de la Luca : În vremea aceea, suit-au părinţii pe Iisus Pruncul... CHINONICUL : Paharul mântuirii voi lua...
VEZI : Că de se va întâmpla întâmpinarea Domnului în Duminica vameşului, sau a curvarului, sau a lăsatului de carne, sau a lăsatului de brânză, caută învăţătură pe larg în Triod, la litera D. Iar de se va întâmpla în săptămâna brânzei, caută la litera E.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIA
ZIUA A TREIA
Sfântul şi dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu şi Anna Proorociţa.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3, şi ale Sfântului 3.
Stihirile Praznicului, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Făcătorul tuturor, şi Mântuitorul nostru, S-a adus la Biserică de Maica Fecioara. Pentru aceea bătrânul cu bucurie luându-L pe Dânsul, striga : Acum slobozeşte pe robul Tău, Bunule, cu pace precum bine ai voit.
Simeon primind în braţe din mâinile Fecioarei, pe Mântuitorul, Cel ce S-a născut mai-nainte de toți vecii, striga : Văzut-au marginile lumii, lumina slavei Tale. Acum slobozeşte pe robul Tău, Bunule, cu pace, că Te-am văzut.
Pe Mântuitorul, Cel ce S-a născut în vremile cele mai de pe urmă spre mântuirea oamenilor, ținându-L Simeon în braţe, cu bucurie striga : Văzut-am lumina neamurilor şi slava lui Israil. Acum mă slobozeşte, precum ai zis ca un Dumnezeu din cele de aici, cu porunca Ta.
Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Drept şi desăvârşit, şi peste tot slăvit fiind, de Dumnezeu insuflate, pe Dumnezeu unul Cel desăvârşit, Care a venit să îndrepteze lumea, pe mâini L-ai luat întrupat, şi ca să te slobozeşti de trup, ai strigat către Dânsul : Acum slobozeşte pe robul Tău în pace, Iubitorule de oameni, că Te-am văzut astăzi.
Tânăr fiind cu Duhul şi bătrân cu trupul Simeoane, făgăduinţă ai luat, a nu vedea moartea, până ce vei vedea Prunc tânăr pe Făcătorul, Cel ce este mai-nainte de veci, Dumnezeul tuturor, Care a sărăcit cu trupul. Şi văzându-L ai săltat şi slobozire din trup ai cerut, şi la dumnezeieştile locaşuri ai trecut bucurându-te.
Anna cea de Dumnezeu insuflată, şi Simeon fericitul care au strălucit cu proorocia şi în lege fără prihană s-au arătat, pe Dătătorul legii, Cel ce S-a arătat Prunc pentru noi, văzându-L s-au închinat Lui acum. A căror pomenire astăzi cu bucurie prăznuim, după datorie slăvind pe Iisus, Iubitorul de oameni.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea.
Cel vechi de zile Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica Fecioară în Biserică S-a adus, plinind făgăduinţa legii Sale. Pe Care Simeon primindu-L, a zis : Acum slobozeşte în pace, după cuvântul Tău pe robul Tău; că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea :
Podobie : Casa Eufratului...
Astăzi Mântuitorul, ca un Prunc S-a adus, în Biserica Domnului, şi cu mâini bătrâneşti, bătrânul pe Acesta l-a primit.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Prunc cu trupul, Cel vechi cu anii, preaslăvit Se vede în ziua de astăzi, şi în Biserică Se aduce.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă poporul Tău Israil.
Primeşte Simeoane, Preacurata a strigat, în braţe ca pe un Prunc pe Domnul slavei, şi Mântuitorul lumii.
Slavă..., Şi acum..., glasul 1 a lui Anatolie.
Cel vechi de zile, Care legea dedemult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Şi după lege ca un Făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, şi bătrânului S-a dat. Şi primindu-L pe El Simeon dreptul, şi plinirea făgăduinţelor văzându-o săvârşită, cu bucurie a strigat : Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozeşte pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare şi minunată şi fără de sfârşit, Cela ce dai lumii mare milă.
Troparul praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de trei ori.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1:
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
La Biserică Te-ai adus vistierule al vecilor, viaţa tuturor, pentru mine făcându-Te sub lege, Cel ce oarecând ai scris pe lespezi legea în muntele Sinai, ca să mântuieşti pe toţi din robia cea dedemult a legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule. Slavă Împărăţiei Tale; Slavă rânduielii Tale; unule Iubitorule de oameni. De două ori.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
La Biserică Te-ai adus, ca să plineşti cele obişnuite, Făcătorul şi Stăpânul şi Dătătorul legii, bine ai voit a Te ţine trupeşte în braţele lui Simeon. Cel ce eşti tuturor înfricoşat şi ţii toată zidirea, unule Îndurate, descoperind lumina Ta nouă tuturor.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 6, şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Deschide-voi gura mea...
În lăcaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, drepte Simeoane, roagă-L să îndrepteze pe cei ce săvârşesc dumnezeiască pomenirea ta, Preafericite.
Cela ce în lege ai fost sfinţitor, Preasfinţite, pe Cel ce a propovăduit legea, Prunc L-ai văzut. Şi după legea firii, de Dumnezeu primitorule murind, la viața cea nemuritoare bucurându-te te-ai mutat.
Slavă...
Pe Cela ce ține cu mâinile marginile lumii, de mâinile Fecioarei ţinut L-ai văzut, şi în cinstitele tale brațe luându-L, decât Moise mai cinstit te-ai arătat, Preafericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel deplin S-a micşorat, Cel mai-nainte de veci S-a început, Cuvântul s-a îngroşat, Ziditorul s-a zidit, Cel neîncăput în pântecele tău întrupându-Se de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Biserica cea stearpă...
Înălțându-te cu sfinţite fapte, de Dumnezeu grăitorule, ca un stâlp luminos preaînalt te-ai făcut arătat Sfântului Duh; pentru aceasta te lăudăm.
Pe Domnul legii, Care a deschis pântecele Fecioarei, şi Prunc purtător de trup S-a făcut, Simeoane, L-ai văzut, pe Cel ce dăruieşte tuturor mântuire.
Slavă...
Cel ce a zidit cu mâinile pe om întrupându-Se, cu mâinile tale S-a ţinut, sfințindu-te pe tine arătat, şi cerându-te tu la viața ce va să fie, Fericite, te-a slobozit.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cleşte înţelegător, purtând Cărbunele cel dumnezeiesc, Care din sângiurile tale, S-a întrupat mai presus de minte, Simeon dacă te-a văzut ceea ce eşti cu totul fără prihană, bucurându-se te-a fericit.
Irmosul :
Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru, să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.
CONDACUL Sfântului; glasul al 4-lea
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Pe Ziditorul tuturor şi Domnul, luându-L astăzi Simeon bătrânul pe mâinile sale, s-a rugat a se dezlega de legăturile vieţii acesteia stricăcioase, şi slobozindu-se s-a mutat la viața cea veşnică.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Pe Tine, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Te-a luat în braţe sfinţitul Simeon, strigând : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Şi Anna cea fără prihană Proorociță şi slăvită, acum mărturisire şi laudă Ți-a adus Ție. Iar noi Dătătorule de viață, strigăm către Tine : Slavă Ție, Celui ce bine ai voit aşa.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Cela ce şade în slavă...
Învechitu-te-ai în bătrâneţe, iar cu credinţa te-ai înnoit, vrând să vezi Prunc tânăr pe Cel cu totul desăvârşit Simeoane. Carele a înnoit lumea cea învechită prin asupreala luptătorului celui vechi.
Să fericim cu un glas pe Simeon fericitul, ca pe cel ce s-a învrednicit a vedea pe Dumnezeu Cel Fericit, Care S-a îmbrăcat în trup, ca să facă fericiţi pe cei ce erau ticăloşi mai-nainte.
Slavă...
Dătător legii pe Tine Te cunosc, şi afară de firea legilor întrupat, Care lege nouă ai adus, Simeon a strigat : Unule Doamne, acum mă slobozeşte la viaţa cea nestricăcioasă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce în mână toate le poartă, în mâinile pururea Fecioarei fiind purtat, pe Aceasta mai presus decât Heruvimii şi Serafimii o a făcut ca pe ceea ce L-a născut : Pe care să o lăudăm, şi cu bunăcredinţă să o fericim.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Spăimântatu-s-au toate,...
Cu curăţia minţii, lui Dumnezeu Atotţiitorul ca un înger slujind, Fericite, cu jertfele legii ai curăţit dedemult pe poporul lui Israil, sângele cel de mântuire mai-nainte arătându-l prealuminat.
Pe tine însuţi te-ai făcut lui Dumnezeu Biserică preasfântă, prin dumnezeieşti fapte, de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta ai văzut pe Dumnezeu cu trup ca un Prunc în Sfânta Biserică, mutându-te pe tine la dumnezeieştile locaşuri.
Slavă...
Să lăudăm toţi astăzi, duhovniceşte dănţuind, pe Simeon primitorul de Dumnezeu, împreună cu dânsul şi pe Anna cea înţeleaptă, ca pe cei ce au fost prooroci lui Dumnezeu, şi L-au văzut pe Dânsul, Prunc făcut pentru noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nearzând pântecele tău, cela ce este neschimbat din fire ceea ce una eşti mai Sfântă decât Heruvimii, Om S-a arătat, din tine născându-Se; şi pe cei lepădaţi prin stricăciune, pe toţi i-a mântuit, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Strigat-a mai-nainte...
Srigat-ai când ai văzut pe Domnul, Simeoane : Acum precum Te-ai făgăduit slobozeşte pe robul Tău, Mântuitorule, ca să vestesc tuturor celor din Iad a Ta dumnezeiască întrupare.
Înfrumuseţatu-te-ai, şi decât Moise mai luminat te-ai făcut, în braţe primind pe Cel înfrumuseţat cu podoaba, Simeoane bătrânule, Care pentru noi, precum suntem noi, Prunc S-a făcut.
Slavă...
Văzându-te pe tine Simeoane, plin de dumnezeieştile ape ridicându-te, şi mergând către cei ce zăceau întru întunericul iadului, legaţii cei de acolo de dumnezeiască răcorire s-au umplut.
Şi acum..., a Născătoarei :
Să mă vâneze pe mine caută totdeauna cel cu totul viclean, ci din cursele lui mă izbăveşte, Stăpână, şi sub dumnezeiescul acoperământ al aripilor tale întreg mă păzeşte.
Irmosul :
Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor.
CONDACUL şi ICOSUL praznicului.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului și dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, şi a Annei Proorociţa.
Acest sobor se face în cinstita Apostolie a Sfântului Iacov fratele lui Dumnezeu, ce este în cinstita Biserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, lângă Sfânta Biserică cea mare.
Stih : Vestit-a morţilor bătrânul că Dumnezeu Cuvântul fiind,
Om arătându-se, până şi la dânşii va ajunge venind,
În a treia zi Simeon s-a dezlegat,
De legăturile trupului cu adevărat.
La Anna :
Stih : Fiica lui Fanuil nu s-a mutat de pe pământ,
Până ce singură, pe Dumnezeu Cuvântul prunc l-a văzut.
Acesta luând adaos vieţii sale întru acest veac, pentru că i s-a vestit mai-nainte de l-a Duhul Sfânt să nu vadă moarte, până nu va vedea pe Hristos, luându-l pe dânsul în braţele lui, şi adeverindu-se mai-nainte prin Duhul Sfânt cele ce erau să fie la dânsul, după menirea lui, a luat sfârşitul vieţii sale. Iar Anna proorociţa era fată a lui Fanuil, din neamul lui Asir; şi locuind cu bărbatul ei, şapte ani, şi săvârşindu-se acela prin moarte, ea se afla în biserică în toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul, pentru care pricină şi ea ţinându-le aceste iubitoare de Dumnezeu lucruri neosebit, s-a învrednicit a vedea pe Domnul, aducându-l în biserică de patruzeci de zile după trup, de preasfânta lui Maică şi de dreptul Iosif. Şi mulţumind ea lui Dumnezeu, a proorocit de dânsul, zicând către toţi cei ce se aflau în biserică : Acest prunc este Domnul cel ce a întărit Cerul şi pământul. Acesta este Hristos, de care a proorocit toţi proorocii. Deci făcându-se acestora astăzi pomenire, însemnăm şi propovăduim înfricoşata şi nepovestita pogorâre şi iubirea de oameni, care o a făcut cu noi Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Adrian şi Evvul.
Stih : Pe Adrian care se bucură de sabie a fi tăiat,
Mâna gealatului cea voioasă spre ucidere îl taie arătat.
De sabie pentru Domnul Evvule murind.
Sfatul cel preabun în Domnul ai fost plinind.
Aceştia erau din Oraşul Vaneea, şi fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii şi mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mărturiseau mulţi Mucenici. Şi văzându-se acolo că sunt creştini, au fost duşi la ighemonul Firmilian, şi mărturisind în privelişte pe Hristos, îndată au fost bătuţi pe spate şi pe coaste, asemenea au luat şi alte mai mari munci; şi fiindcă stau întăriţi întru mărturisirea lui Hristos, pentru aceasta foarte s-a mâniat ighemonul, şi i-a dat spre mâncare fiarelor. Şi mai întâi fericitul Adrian, dat fiind la un leu, şi luptându-se cu el prin multă bărbăţie, şi cu Darul lui Dumnezeu rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul. Apoi Sfântul Evvul, mai întâi fiind măgulit de ighemonul şi fiind rugat ca să se lepede de Hristos, iar el întru nimic socotind îndemnările şi rugăminţile aceluia, a fost aruncat şi el la acelaşi leu; şi fiindcă l-a biruit pe el şi a rămas nevătămat i s-a tăiat capul, şi aşa au luat amândoi cununile muceniciei cele neveştejite.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vlasie Vucol adică Boarul.
Stih : Staulul boilor avea pe Vlasie dedemult,
Iar acum în lăcaşurile Domnului se află el locuind.
Acest sfânt Vlasie, era din Cezareea Capadociei, fiu de părinţi prea bogaţi. Și pe bogăţia lor o a sporit mulţimea vitelor ce aveau, din care bogăţie dau cu îmbelşugare milostenie la săraci. Iar când se făcu goană de elini asupra creştinilor, atunci se căută şi fericitul acesta Vlasie şi nu se afla, deşi prin pustietăţi, şi prin văi era cercat de elini. Despre care înştiinţându-se viteazul Mucenic al lui Hristos singur s-a dat pe sine la gonacii săi cu atâta bucurie, ca şi când ar fi fost chemat la masa împărătească şi găzduia, şi făcea ospăţ gonacilor săi, ca unor făcători de bine şi prieteni ai săi. Deci mergând de faţă la judecată, şi întrebat fiind de ighemonul, şi-a arătat şi numele, şi credinţa, şi meşteşugul său, pentru care îndată a fost întins de câte patru părţile trupului, şi a fost bătut cu vine crude, dar Dumnezeu i-a uşurat durerile, şi i-a vindecat rănile. Această minune văzându-o ighemonul, farmece o numea pe ea. Apoi l-a pus într-un cazan cu apă fiartă, poruncind ca să stea într-însul cinci zile. Iar îngerii lui Dumnezeu pogorându-se îndemnau pe Mucenicul să nu se teamă; ci să aibă îndrăzneală, şi totodată a împrăştiat focul, şi vătămarea cea dintr-însul. Iar după cinci zile venind ostaşii ca să scoată pe Sfântul din cazan, şi văzându-l pe dânsul că este viu, şi cum că cânta împreună cu îngerii, îndată s-a propovăduit pe sine că sunt şi ei creştini. Despre care înştiinţându-se ighemonul a trimis alţi ostaşi ca să-l scoată, care şi aceia mergând, asemenea s-au numit pe sine creştini. Mai în urmă s-a dus şi însuşi ighemonul, şi văzând pe sfânt în cazan şi socotind că apa este rece, a poruncit ca să-i scoată apă de acolo să-şi spele faţa; iar aceasta făcându-se, îndată a orbit ticălosul. Şi împreună cu orbirea şi-a lepădat şi spurcatul său suflet. Iar Mucenicul lui Hristos, cu apa aceea pe toţi ostaşii ce au crezut i-a botezat în numele Sfintei Treimi. Apoi ducându-se la staulul vitelor sale, a povăţuit pe maică-sa şi pe rudeniile sale, cele ce se cuvenea spre mântuirea lor. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar cei ce s-au întâmplat la fericitul său sfârşit, au văzut Sfântul lui suflet că a ieşit din trup ca o porumbiţă albă şi luminată, şi a zburat la Cer. Şi Sfântul său trup, s-a îngropat în acelaşi loc; iar toiagul său a odrăslit lângă jertfelnicul de acolo, şi făcându-se copac mare, umbrea acelaşi jertfelnic.
Tot în această zi, Proorocul Azarie, feciorul lui Addo, care cu pace s-a săvârşit.
Acesta era fiul lui Addo, din pământul Simvata; acesta a întors din Israil robia lui luda, şi murind fu îngropat în moşia sa.
Tot în această zi, Pavel şi Simon mucenicii, de sabie s-au săvârşit.
Stih : Şi Pavel aici şi Simon trebuiesc scrişi,
Nu cumva tăindu-li-se capetele să fie ascunşi.
Tot în această zi, Stântul Claudie, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Se bucură Claudie sfârşitul vieţii dobândind.
Precum dacă cineva psalmiceşte multe dobânzi ar fi aflând.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : N-au slujit făpturii...
După legea Domnului, Atotțiitorului, tu ai slujit, drept cu adevărat, şi în lege fără prihană fiind, Fericite. Pentru aceasta ai cântat : Domnul părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Bucuria celor necăjiţi a venit, mântuirea lui Israil cu adevărat S-a arătat, ca un Prunc în Biserica Sa. Slobozeşte-mă la viața ceea ce va să fie, Simeon a strigat bucurându-se.
Slavă...
Pentru milostivirea îndurărilor Tale, pe mine robul Tău cel trudit cu Scriptura legii, şi gârbovit de bătrâneţe slobozeşte-mă, Mântuitorule, Simeon a strigat, că Te-am văzut pe pământ, trup purtând.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nedeşertând preacurat Sânul Tatălui, Celui ce L-a născut, Cel prea deplin în sânurile tale Curată ca un Prunc a şezut, gătind celor ce au voit a se asemăna lor, Preacurată, sfinţită şedere cu adevărat.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a venit să împodobească ca pe o mireasă lumea cea văduvită de dumnezeiasca slavă, văduvă fiind Anna cea prealăudată, şi cu Darul proorociei strălucind L-a proslăvit, şi dumnezeiasca mântuire ce era să fie, tuturor celor ce erau de față o a arătat.
Jertfele legii ai adus, preasfinţit sângele Mielului cel de mântuire, ce s-a vărsat pentru milostivirea cea negrăită, vestindu-L de departe. Pe Care întrupat ținându-L Simeoane, te-ai proslăvit mai mult decât Moise, şi decât toți proorocii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Văzând pe Cel dorit, dezlegare din trup ai luat, de Dumnezeu insuflate, şi ca nişte grâu copt te-ai mutat la părinţi, Mărite, fiind crescut în bătrâneţe bune. Pentru aceasta a ta cu totul prăznuită pomenire cu bucurie sufletească săvârşim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe un crin, şi trandafir cu bun miros, ca pe o dumnezeiască mireasmă te-a aflat Cuvântul Dumnezeu, Cel Preaînalt, Preacurată dumnezeiască Mireasă, şi în pântecele tău S-a sălăşluit, umplând de bună mireasmă firea noastră, ceea ce se umpluse de necurăţia cea din păcat, Marie, de Dumnezeu Născătoare.
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie : Eva cu adevărat...
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Cinstite sunt mâinile tale cu adevărat, de Dumnezeu primitorule, cela ce s-a atins de dumnezeieştile membre, ale Celui ce se atinge de munţi, şi fumegă, precum cântă David, fericit cu adevărat tu ai fost. Pentru aceasta după vrednicie te lăudăm.
Sicriul tău izvorăşte credincioşilor tămăduiri şi pomenirea ta fericită este, strălucind mai mult decât soarele, şi sufletele tuturor luminând; la lumina cunoştinţei de Dumnezeu aducându-ne, de sfinţenie tăinuitorule preasfinţite.
Slavă...
Luminează cu strălucire înţelegătoare ca soarele şi luna partea cea de sub soare, înţeleaptă Anna Proorocița, şi bătrânul Simeon preamăritul. Pentru care pe noi, Iubitorule de oameni Doamne, de întunericul păcatelor ne mântuieşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dacă te-a văzut pe tine adevărată Maica Lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, bătrânul a zis ca un Prooroc : Iată Fiul tău spre scularea şi căderea multora este pus, Stăpână, şi spre semn cu anevoie de tâlcuit.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Fără schimbare după Ipostas întru tine, Născătoare de Dumnezeu, cu trupul S-a împreunat mai presus de fire şi Prunc S-a făcut Cuvântul. Pe Care în braţe purtându-L ca un scaun de Heruvimi, acum lui Dumnezeu l-ai adus, şi Simeon bătrânul bucurându-se L-a primit pe Dânsul.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai înviat, Hristoase...
Primeşte Simeoane, zis-a, cu mâinile pe Ziditorul a toate, o bătrânule, primeşte pe Hristos, pe Care tânăra Fecioară L-a născut mai presus de fire spre bucuria neamului nostru.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Pe Făcătorul legii şi Dumnezeu, de Care se cutremură mulțimea îngerilor, adunându-ne să-L lăudăm noroade pe unul Făcătorul de bine, şi Dătătorul de lege, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.
Acum mă slobozeşte, Stăpâne, pe mine robul Tău de legăturile trupului, precum ai zis în pace; că Te-am văzut, Hristoase pe Tine, lumina cea mai-nainte de veci, spre descoperirea neamurilor lui Israil.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
Pe Cel sfinţit, sfinţita Fecioară L-a adus în Biserică preotului, şi tinzându-şi mâinile Simeon, L-a primit pe El bucurându-se, şi a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, şi din Canonul Sfântului, Cântarea a 6-a. Prochimenul praznicului şi al Sfântului, glasul al 7-lea. Veseli-se-va dreptul de Domnul. Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol către Evrei : Fraților, Hristos venind Arhiereu bunătăţilor... Aliluia, glasul al 5-lea. Lumină a răsărit dreptului... Stih : Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe dânşii. Evanghelia de la Luca : În vremea aceea, era un om în Ierusalim anume Simeon... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PATRA
ZIUA A PATRA
Preacuviosul Părintele nostru Isidor Pelusiotul.
LA VECERNIE
De nu este post, se face slujba praznicului, şi a Sfântului Isidor, iar de este post numai a Sfântului.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.
Stihirile Praznicului, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Acum prăznuim Darul cel mântuitor al arătării de Dumnezeu celei nespuse. Că făcându-Se din Fecioară, Prunc neschimbat Hristos Dumnezeu, Se aduce de Maica Sa în Biserică lui Dumnezeu şi Tatăl, pe Care luându-L Simeon L-a îmbrăţişat.
Proorocilor Te-ai arătat cât era prin putinţă Iisuse a Te vedea odinioară, iar acum Cuvinte al lui Dumnezeu, Te-ai arătat de bunăvoie în toată lumea cu trup din Fecioara Maria, Hristoase, arătând mântuirea Ta tuturor celor din Adam, ca un Iubitor de oameni.
Cel ce ai aşezat dedemult Legea în muntele Sinai, plineşti acum cele ale Legii în cetatea Sionului, căci ca un Prunc, Hristoase, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu ai voit a Te aduce cu trupul în Biserică, pe mâinile lui Simeon, cu arderile de tot.
Alte Stihuri, ale Sfântului, glasul al 4-lea
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu privire prin gând, şi cu faptele înălțându-te către Dumnezeu, în toată viața ai petrecut, Preaînţelepte, înfingându-ți faptele ca nişte suişuri, către vederea de Dumnezeu, şi iubind cu înţelepciune dragostea cea desăvârşită, unde ajungând, ai încetat a mai dori, acum învrednicindu-te sfârşitului celui fericit şi Luminii celei în trei Sori.
Cu revărsarea Darului şi cu ploile cuvintelor tale, adăpi pe toți cei cugetători de Dumnezeu, că punându-ți gura la paharul înţelepciunii celei de sus, ca dintr-un izvor ai tras băutură din-destul, şi o ai împărțit, trimiţând şi învățând pretutindenea razele dogmelor tale, şi îndreptând gândurile, vrednicule de minune.
Cu înfrânarea ai omorât cugetarea trupului, îmbrăcându-te cu omorâre aducătoare de viață, şi starea sufletului lățindu-o, Preacuvioase, arătat o ai făcut desăvârşit încăpătoare darurilor Duhului, şi te-ai făcut vas de învăţăturile cele de Dumnezeu insuflate, şi lăcaş Înţelepciunii celei mai presus de cuget.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 7-lea.
Lumină spre descoperirea neamurilor, ai venit pe pământ din Cer Mântuitorul nostru, şi ieşind din Fecioară, Te-ai odihnit în braţele dreptului Simeon. Că trebuia Dătătorule de viaţă al tuturor, să Te cunoşti de bătrânul, că ai venit să-L slobozeşti pe el, după cuvântul Tău, Cela ce ai mare milă.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei, caută-le în 12 zile.
LA STIHOAVNĂ
Podobie : Casa Eufratului...
Primeşte o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ţi s-a vestit ţie, de la Duhul Sfânt; că iată a venit.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Purtând Curata şi prea-neîntinata Fecioară, pe Făcătorul şi Stăpânul ca pe un Prunc în braţe, în Biserică intră.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă norodului Tău Israil.
Mare şi înfricoşată şi străină taină, Cela ce cuprinde toate, şi pruncii zideşte ca un Prunc în braţe Se poartă.
Slavă..., Şi acum... glasul al 2-lea, a lui Ghermano.
Astăzi Simeon, primeşte în braţe pe Domnul slavei pe Care mai-nainte sub nor L-a văzut Moise, când în muntele Sinai i-a dat lui tablele. Acesta este Cela ce a grăit prin prooroci, şi Făcătorul legii; Acesta este pe Care David mai-nainte L-a vestit. Cela ce este tuturor înfricoşat, Care are mare milă.
Troparul Sfântului, glasul al 8-lea :
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isidore, duhul tău.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului şi al Sfântului, după rânduială.
După întâia Catismă Sedealna, glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească...
Cela ce este împreună cu Tatăl pe Scaunul cel Sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioară, şi Prunc S-a făcut Cel ce este cu anii nehotărât, pe Care luându-L Simeon în braţe, bucurându-se a zis : Acum slobozeşte Milostive veselind pe robul Tău.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină.
Luând Simeoane în braţe cu mâinile tale cele bătrâne pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce S-a făcut Prunc cu trup din Maică neispitită de bărbat, ai luat hotărârea săvârşirii cu slavă, şi ai primit Darul minunilor, cel pururea curgător. Pentru aceea după datorie toţi te slăvim.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 4,
CANONUL Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Suspinul inimii mele celei zdrobite ascultându-l, Stăpâne, vindecă zdrobirea sufletului meu cea cumplită, Hristoase, cu rugăciunile Cuviosului Tău, ca un Atotputernic.
Prin lucrarea bunătăţilor, ca un înțelepțit de Dumnezeu, Isidore, suindu-te la vedere de Dumnezeu curată, arătat te-ai îmbogăţit de arătarea cea veselitoare, fiind împreună cu Dumnezeu totdeauna.
Slavă...
Apropiindu-ți gura de paharul înţelepciunii, prea înțelepţeşte ai scos de acolo curgerea darurilor, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca la un nor uşor a venit la tine Ziditorul, Stăpână Curată, ca să surpe ca un Puternic cele făcute de mână ale Egiptului, Hristos, Cel ce este Atotputernic.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum Tu, Doamne...
Cu istețimea cugetului, văzând pururea pomenite arătat firea lucrurilor, printr-însa ai ajuns nerătăcit la pricina cea începătoare, ca un curat de Dumnezeu cuvântător.
Punându-ți viața arătat ca o gândire de moarte, purtătorule de Dumnezeu de trei ori fericite, ai omorât pricinile patimilor celor trupeşti, fiind cuprins de dragostea nepătimirii.
Slavă...
Bucurându-te ai urmat după Hristos, purtând Crucea Părinte cu nevoință tare, şi cu Dânsul te-ai asemănat, cât a fost cu putinţă prin curăţia vieţii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Peste legile fireşti născând pe Stăpânul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ai stricat blestemul neascultării celei dedemult, izvorând izvorul binecuvântării.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Alt luceafăr pe tine Biserica aflându-te întru sine, cu fulgerele cuvintelor tale luminându-se strigă către tine : Bucură-te preafericite de Dumnezeu înțelepțite Isidore.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Carte a înţelegerii învăţăturii alcătuită cu bogăţia credinţei, te-ai arătat prin Duhul Cel Preacurat, descoperind cele dumnezeieşti, celora ce le trebuieşte, şi învistierind viață, celor ce poftesc. Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul al 8-lea.
Podobie : Înviat-ai din morţi...
Născutu-Te-ai din Maică, Cuvinte cel fără început, adusu-Te-ai în Biserică, Împăratul slavei, şi bătrânul bucurându-se Te-a primit în braţe, strigând : Acum mă slobozeşte, pe cela ce l-ai păzit după cuvântul Tău, Cel ce bine ai voit să mântuieşti ca un Dumnezeu neamul omenesc.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei. Caută-le în 20 de zile.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Supunându-te lui Hristos, Cuvioase, averea care ți s-a dat, ca un rob bine-plecat din-destul o a împărţit, şi Stăpânul tău te-a învrednicit pe tine bucuriei celei negrăite.
Trecând deplin noianul înţelepciunii, ai câştigat mărgăritarul cel frumos, ca un bun neguţător, şi te-ai îmbogăţit numai cu această comoară nesfârşită.
Slavă...
Luminându-te de Dumnezeiescul Duh, tuturor ai trimis ca un soare razele cuvintelor tale, poftind mântuirea credincioşilor, descoperitorule de cele dumnezeieşti.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat sunt negrăite şi nepricepute la cei de pe pământ, şi la cei din Cer tainele naşterii tale celei cuvioase lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...
Cu omorârea patimilor, Preaînțelepte făcându-te afară din trup, prin dragoste ai vorbit cu Dumnezeu, Cel ce este Lumina cea preacurată şi prealuminată, Care numai curăţire cere de la om.
Cu dumnezeiască lumina Ta, Bunule, luminându-se acum purtătorul de Dumnezeu, s-a făcut stâlp cu totul luminos, trimițând tuturor dumnezeieştile raze ale dumnezeieştii lumini, şi gonind întunericul necunoştinței.
Slavă...
Cela ce voieşte ca un Bun să se mântuiască toţi, te-a arătat pe tine, Preaînţelepte, povățuitor celor rătăciţi, ca să întorci pe mulţi spre calea mântuirii, Isidore de trei ori fericite, Părinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru adevăr cu gura şi cu sufletul te mărturisim pe tine, cu totul fără prihană, preabună Stăpână a lumii, că ai născut pe Dumnezeu întrupat, şi pe tine Curată te pun înainte cu credinţă apărătoare vieții.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Cu engolpionul cercărilor împodobindu-te ca un preot, purtătorule de Dumnezeu, cu trupul, şi cu sufletul, cu aceiaşi socotinţă înțelepțește ai hotărât a supune pe cel rău, celui mai bun, vrednicule de laudă.
Slavă...
Egiptul patimilor, şi al desfătării cercându-l, tare l-ai bătut Mărite, cu lovirile înfrânării Părinte, lauda sihaștrilor, netezind petrecerea credincioşilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce poartă toate cu putere dumnezeiască, şi le ține împreună ca un Milostiv, întrupându-Se Preacurată, Se ține ca un Prunc în brațele tale, Cel împreună veşnic, şi de o Ființă cu Tatăl.
Irmosul :
Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive.
CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a patra. Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isidor Pelusiotul.
Stih : Pelusiotule bucură-te, de multe ori mie (este a zice), bucură-te,
Străină bucurie dobândind, și de ţărână dezbrăcându-te.
În a patra zi pe Isidor l-au pus,
În mormânt întunecos.
Acest sfânt fiind egiptean de neam, se răspândea fecior de binecredincioşi părinţi şi iubitori de Dumnezeu, şi era rudenie cu Teofil, şi cu Chiril Arhiepiscopii alexăndrenilor. Acesta făcând multă procopseală la învăţătura cărţii şi dumnezeieştii înţelepciuni, şi celei de afară a lăsat multe scrisori minunate, şi vrednice de pomenire iubitorilor de învăţătură. Că lăsând tot telul de avuţie şi strălucirea neamului, şi bună-norocirea vieţii, ajunse la muntele Pelusiotului, şi se făcu monah, şi acolo îndeletnicindu-se, şi vorbind cu Dumnezeu, a luminat cu dumnezeieştile lui cuvinte toată lumea, întorcând pe păcătoşi, şi întărind pe cei ce îndreptau faptele cele bune, şi pe cei neascultători cu tăietura dumnezeieştilor dojeniri spre bunătăţi îi întorcea. Încă şi împăraţi către folosul lumii dojenea, şi le aducea aminte, şi în scurt să zicem, tâlcuia şi dezlega foarte cu înţelepciune tuturor celor ce-l întrebau, cuvintele şi mărturiile dumnezeieştii Scripturi, şi epistolele lui se zice a fi ca zece mii. Aşadar preabine trăind, şi dumnezeieşte purtându-se, îşi săvârşi în adânci bătrâneţi viaţa sa.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nicolae mărturisitorul Studitul.
Stih : Cel ce a pus măsuri vieţii, a socotit aceasta,
Ca şi Nicolae din viaţă a se muta.
Acest cuvios s-a născut în ostrovul Critului, şi vrând ca să vadă pe rudenia sa Teofan, s-a dus la Constantinopol, şi aflându-l pe el în mânăstirea Studiţilor numărat cu ceilalţi fraţi, s-a îmbrăcat şi acesta cu schima monahicească. Şi după ce a trecut toată duhovniceasca învăţătură, şi s-a învăţat prea cu amăruntul, care sunt semnele monahiceştei petreceri, şi după ce a ajuns la vârful bunătăţilor, atunci fu hirotonisit preot. Şi ce a urmat după aceasta, a fost izgonit fericitul acesta Nicolae, împreună cu Sfântul Teodor, egumenul mânăstirii Studiţilor. În urmă au fost chemaţi amândoi din izgonire, apoi au fost bătuţi cu vine de bou, din porunca împăratului Leon Armeanul, luptătorul de icoane, căci se închinau sfintelor icoane, şi aşa au fost puşi în temniţă. Şi iarăşi fiind întrebaţi, şi adeverind închinăciunea sfintelor icoane, iarăşi au fost bătuţi, şi legându-i i-au aruncat iarăşi în temniţă, întru care rămânând trei ani, şi luptându-se cu foamea şi cu setea, şi cu goliciunea, de acolo au fost trimişi la Smirna; unde iarăşi fiind bătuţi, şi aruncaţi în temniţă, li s-au pus şi picioarele în butuc. Iar după trecerea de douăzeci de luni, a murit Leon Armeanul, şi atunci fericiţii slobozindu-se din temniţă, s-au dus la Calcedon, şi acolo întâlnindu-se cu de trei ori fericitul Nichifor Patriarhul Constantinopolului, petreceau împreună cu el. Iar după puţină vreme, când după Armeanul a împărăţit Mihail Travlul şi luptătorul de icoane, atunci au fost izgoniţi la Prusa din porunca zisului Mihail, şi de acolo la Acrita ce se află lângă Calcedon, unde petrecând Sfântul Teodor, s-a mutat către domnul. Iar după ce a murit Mihail Travlul, şi a primit împărăţia Teofil fiul său iarăşi s-a pornit goană asupra drept-credincioşilor închinători ai sfintelor icoane. Şi după ce s-a dus din viaţă şi Teofil, s-au făcut următori pe tronul împărăţiei drept-credincioasa împărăteasă Teodora împreună cu fiul său Mihail, atunci s-a făcut pace statornică între dreptcredincioşi. Iar după ce s-a făcut împărat Vasile Machidon, atunci cu multe îndemnări, a înduplecat pe Cuviosul acesta şi mult-pătimitorul Nicolae, şi l-a aşezat igumen mânăstirii Studiţilor. Deci cu acest fel, şi cu atâtea lupte petrecându-şi viaţa sfinţitul acesta Părinte, şi de multe rele pătimiri fiind chinuit, s-a odihnit cu pace, vieţuind ani şaptezeci şi cinci.
Tot în această zi, Sfântul sfiinţitul Mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia.
Stih : Unde este această îngrozitoare nevoitorilor Domnilor,
Zicea Avramie arătând la sabia călăului.
Pe la al cincilea an al goanei ce s-a făcut în Persia împotriva creştinilor, a fost prins Sfântul acesta Avramie, Episcop fiind uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, de mai-marele vrăjitor al împăratului, şi a fost silit de el să se lepede de Hristos, şi să se închine soarelui; iar fericitul Avramie, îi zicea lui : Nenorocite şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna, să fac cele ce nu se cuvin ? Şi este cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui, şi al tuturor făpturilor, şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu ? Aceste cuvinte foarte au tulburat pe tiranul împotriva Sfântului. Şi îndată a poruncit să fie scos afară, pe pământ aruncat, şi cu toiege vârtoase să se bată. Şi aceasta făcându-se, după ce maimarele vrăjitorilor a văzut pe Sfântul că suferea vitejeşte; iar mai vârtos că se şi ruga pentru cei ce-l băteau, zicând : Doamne nu le pune lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac, a poruncit să i se taie capul cu sabia. Şi s-a săvârşit Sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, prin tăierea cea de sabie.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan cel din Irinopoli, unul din Sfinţii Părinţi cei de la Niceea.
Stih : Şi Ioan pentru ortodoxie râvnind.
Cu îndrăzneală pe rău credincioşi era mustrând.
Tot în această zi, pomenirea Sfântul Mucenic Teoctist.
Stih : Cu dumnezeieşti armele dumnezeieştii credinţe fiind acoperit,
Teoctist, la sabie grumazul şi-a descoperit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului şi făcătorului de minuni Iasim, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Însă a lui Iasim şi singură proastă ţărână fiind,
Bolnavilor vindecătorul Dar este dând.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Iosif de la Halep, care a mărturisit la anul o mie şase sute optzeci şi şase; prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Sufere Iosife tăierea prin sabie bărbăteşte,
Şi de la Dumnezeu cunună nestricăcioasă primeşte.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă cuptorul...
La întărirea credinţei te-a pus Stăpânul pe tine Părinte ca pe un soare, ca să luminezi cu lumină înţelegătoare sufletele, celor ce neîncetat strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Spălat-ai spurcăciunile trupului şi ale sufletului, Fericite, cu curgerile lacrimilor, şi făcându-te lumină celor de pe pământ, purtătorule de Dumnezeu, pe toți ai învăţat să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Şi acum... a Născătoarei :
Stând pe temeiul cel neclintit al credinței, pe tine Maica lui Dumnezeu cea fără prihană te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de fire. Bine este cuvântat rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Ca o jertfă cuvântătoare ai adus toată viața ta, Părinte, spre miros de bună-mireasmă lui Hristos Dumnezeu, Care S-a spânzurat pe Cruce; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Având ca o moştenire de mult preț cuvintele tale cele însufleţite, înmulţeşti avuţia şi după moarte la toţi credincioşii, care înalță pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Înfrumusețatu-te-ai Preafericite cu frumuseţea cuvintelor tale, că te-ai arătat condei Duhului Sfânt, scriind cu bunăcredință cunoştinţa Lui cea dumnezeiască, celor ce preaînalță pe Hristos întru toți vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Către acoperământul tău năzuiesc, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi sprijinitoare vieții mele te pun acum înainte pe tine, care mai presus de minte ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care Îl preaînălţăm întru toți vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Ca o rază a luminii a strălucit cuvântul Darului în sufletul tău, Preafericite, şi prin tine tot pământul s-a umplut de lumina lui; de care cei ce ne împărtăşim lăudăm comoara înţelepciunii tale, Părinte.
Urmând învăţăturilor celor părinteşti, cugetătorule de Dumnezeu, cu gând dumnezeiesc ne-ai învăţat a ne închina unei Firi în trei Fețe, şi a o cinsti teologhisind, nezidită, fără începere, Care izvorăşte lumină tuturor credincioşilor.
Slavă...
Aflând răsplătirile ostenelilor tale, şi apucând în ceruri viață nesfârşită, cere mântuire, celor ce laudă pomenirea ta preaînţelepte fericite Isidore, stând înaintea scaunului Mântuitorului, împreună cu îngerii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu Cuvântul luând fără stricăciune chip stricăcios, pe oameni i-a îmbrăcat cu nestricăciune, sălăşluindu-Se cu bunăvoirea Tatălui, întru tine cea plină de Dar. Pentru aceea cu totul fără prihană, împreună cu oştile cele cereşti pe tine te slăvim.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care slăvindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Cu sudorile sihăstriei ai stins văpaia patimilor, şi către înălţimea nepătimirii suindu-te de Dumnezeu purtătorule, acum cu bucurie stai înaintea Scaunului lui Hristos, rugându-te pentru noi, care săvârşim preasfântă pomenirea ta, Isidore.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Născându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu, Ziditorul Cerului şi al pământului negrăit, precum ştie, acum S-a adus la Biserică ca un Prunc pe brațe, pe Care primindu-L Simeon, striga : Dumnezeu eşti Stăpâne, mântuitor şi izbăvitor neamului omenesc, Hristoase al meu.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea,
Podobie : Casa Eufratului...
Născutu-S-a Hristos din Fecioară fără întinăciune, precum din Tatăl fără stricăciune, născut Fiu mai-nainte de luceafăr, Cel ce a mântuit pe Adam.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Porţile cerurilor, deschideţi-vă, că Hristos în Biserică ca un Prunc, Se aduce lui Dumnezeu, Tatălui, de Maica Fecioară.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă norodului Tău Israil.
Mare şi înfricoşată şi străină taină : Cel ce păzeşte toate, şi pruncii zideşte, ca un Prunc Se ține în braţe.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea :
Pe Cel sfinţit, sfinţita Fecioară L-a adus în Biserică preotului, şi tinzându-şi mâinile Simeon, L-a primit pe El bucurându-se, şi a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCEA
ZIUA A CINCEA
Sfânta Muceniță Agata.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., stihirile pe 6 : Stihirile praznicului 3 şi ale Muceniţei 3
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor...
Legea cea din Scriptură plinind-o Iubitorul de oameni, acum în Biserică S-a adus, şi L-a luat în braţe bătrâneşti Simeon bătrânul, strigând : Acum mă slobozeşte la fericirea de acolo, că Te-am văzut astăzi cu trup muritor îmbrăcat, pe Tine, Cel ce domneşti peste viaţă, şi peste moarte stăpâneşti.
Lumină spre descoperire neamurilor Te-ai arătat, Doamne, pe nor uşor şezând, Soarele dreptăţii, legea cea din umbră plinind, şi arătând începătura Harului celui nou. Pentru aceasta, văzându-Te Simeon a strigat : Din stricăciune mă slobozeşte, că Te-am văzut astăzi, Stăpâne.
De Sânurile Părintelui nedespărţindu-te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum bine ai voit, ţinut fiind în braţele pururea Fecioarei, Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu, Simeon, Cela ce ţii toate cu mâna Ta. Pentru aceasta acum mă slobozeşte în pace, pe mine robul Tău, care cu bucurie strig : Că Te-am văzut astăzi Iubitorule de oameni.
Alte Stihiri ale Muceniţei, glasul acelaşi.
Podobie : Data-i semn celor ce...
Nestricat ţi-ai păzit trupul pentru Hristos, Mirele tău, întru frumusețile fecioriei, Agato, mireasă a lui Dumnezeu, fiind înfrumuseţată şi luminată cu străluciri muceniceşti, şi ai mers către dumnezeiască cămară de Mire. Pentru aceasta săvârşim prăznuirea ta în toată lumea, slăvind pe Mântuitorul, Care pururea te-a mărit.
Tăierea pieptului şi arderea focului, şi zgârieturile trupului, ai răbdat, preaslăvită, căutând cu ochii inimii la răsplătirile veşnice şi la fericirea de acolo, şi la cununa neveştejită, care acum a dăruit-o ție Hristos, preaslăvită; ca ceea ce ai pătimit pentru El preafrumos.
Năvălirea neoprită a focului, dumnezeieşte o ai oprit prin rugăciunile tale, ceea ce eşti cu numele bunătăţii, şi ai mântuit cetatea, care cinstea cinstitele tale moaşte, Muceniță, din care curg râurile tămăduirilor, întru Dumnezeiescul Duh. Că întru această cetate chinuindu-te, ai smerit pe vrăjmaşul, şi ai luat cununa biruinţei, ceea ce eşti prealăudată.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei, caută-le în 28 de zile; iar de nu va fi post, zicem Samoglasnica Sfintei.
Slavă..., glasul al 8-lea a lui Sicheot.
Străină minune s-a făcut la adormirea preaslăvitei Agata, şi Muceniței lui Hristos Dumnezeu, asemenea ca a lui Moise. Că acela punând legi poporului, a primit în munte cele scrise pe lespezi de Dumnezeu însemnate Scripturi, iar aici îngerul a adus din Cer la mormânt lespede scrisă întru acest chip : Cuget cuvios, de sine volnic, la alegere, cinste de la Dumnezeu, şi mântuire patriei.
Şi acum..., a praznicului, asemenea, a lui Andrei Criteanul.
Cel ce Se poartă pe Heruvimi, şi Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în braţele bătrânului ca pe un scaun şade. Şi de la Iosif primeşte daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, şi pe poporul cel nou cel ales din păgâni, şi doi pui de porumb, ca un începător legii celei vechi şi celei noi. Şi sfârşitul făgăduinţei celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, şi de la Dânsul a cerut slobozire, strigând : Acum mă slobozeşte, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, şi Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Ca un chivot prealuminat al lui Dumnezeu, cu adevărat Preacurata, aducând astăzi jertfelnicul, pe Hristos îl duce în Biserică, şi cu cinste Îl pune în braţele lui Simeon celui cugetător de Dumnezeu. Pentru aceea s-au sfinţit acum Sfintele Sfintelor, şi dimpreună cu însuşi sfântul se bucură.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.
Proslăvitu-s-a astăzi Simeon, primind cu cuviinţă dumnezeiască pe Hristos, ca un Cărbune aprins, şi curățindu-şi buzele, Îl îmbrăţişează, şi cu mulţumire bucurându-se, cere slobozire. Pe acesta dar acum cu bunăcredinţă toți fericindu-L, cu netăcute laude să-L cinstim.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slavă norodului Tău Israil.
Uşa cea însufleţită, Curata Fecioară, astăzi duce la Biserică pe Împăratul şi Domnul, pe Care L-a avut în sine, trecând prin uşa, care o avea închisă, precum s-a scris dedemult. Pentru aceasta toți dănţuind înaintea feței ei, cu cântări dumnezeieşti să o lăudăm pe ea.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.
Astăzi sfinţita Maică, şi cea mai înaltă decât sfintele, la Biserica cea Sfântă a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, şi Dătătorul legii, pe Care şi în brațe primindu-L bătrânul Simeon, cinstindu-L striga : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că Te-am văzut pe Tine mântuirea sufletelor noastre.
Troparul, glasul al 4-lea :
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă... al Sfintei, Şi acum..., iar al praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.
Însăşi Podobie.
Ceata îngerească să se spăimânteze de minune, iar noi oamenii cu glasuri să strigăm cântare, văzând negrăită pogorârea lui Dumnezeu. Că de Care se cutremură puterile cereşti, pe Acela acum Îl cuprind mâinile bătrânului, pe unul Iubitorul de oameni.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
După a doua Catismă, Sedealna. Glasul al 8-lea.
Podobie : Fluierele păstoreşti...
Născutu-Te-ai din Maică, pe pământ, Cuvinte, Cel fără de început, adusu-Te-ai la Biserică, Cel necuprins, şi bătrânul bucurându-se Te-a primit în braţe, strigând : Acum mă slobozeşte, pe cel ce m-ai păzit, după cuvântul Tău, Care bine ai voit ca un Dumnezeu să mântuieşti neamul omenesc.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8, şi al Sfintei pe 4,
CANONUL Sfintei.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos : Veniţi noroadelor să cântăm...
Pe cea dintâi pricină a bunătăţilor poftindu-o Muceniţă, te-ai învrednicit a avea numirea bunătăţii, cunoscând mai înainte pronia cea negrăită, bunătatea obiceiurilor tale.
Ridicatu-te-ai curată către vieţuire prealuminată, defăimând cugetarea trupului, şi uitându-te neîncetat către Mirele tău Cel preaiubit.
Slavă...
Mireasă a lui Hristos, dumnezeiască Agata, te-ai împodobit cu frumuseţile fecioriei, şi cu dumnezeieşti sângiurile cinstitei mucenicii încununându-te, cu cununi îndoite, Preamărită.
Şi acum... a Născătoarei :
Lăcaş lui Dumnezeu cuviincios te-ai făcut tu, Curată, mai desfătat decât cerurile, şi mai curat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi acum se bucură de tine ceata fecioarelor.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Întăreşte-ne pe noi...
Agată floarea şi lauda cea luminată, şi prea veselitoare a dumnezeieştilor mucenici, înrăutăţirea sufletului meu tămăduind, împodobeşte-l Muceniță.
Cu bunătăţi roditoare te-ai luminat pe tine Agato, şi te-ai numit Muceniță, nebăgând seamă de cele vremelnice, şi iubind Împărăţia lui Dumnezeu.
Slavă...
Pe Hristos ai ales mai bine decât toate cele veselitoare Agato, biruindu-te de dragostea cea dumnezeiască, şi îngrozirile tiranilor cu bună îndrăzneală şi cu bărbăţie le-ai călcat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mireasă a lui Dumnezeu, Curată, roagă pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, să se mântuiască, cei ce te laudă pe tine, de supărări şi de primejdii, de patimi şi de nevoi, Preafericită.
Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
CONDACUL şi ICOSUL praznicului.
Sedealna Sfintei, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Lauda credinţei şi a ortodoxiei, a cuviinţei şi a fecioriei, cu osârdia muceniciei fiind împodobită, te-ai cinstit cu numire Agata, gând cuvios din sine volnic la alegere, cu adevărat cinste către Dumnezeu, mântuire patriei, care te rogi Lui Hristos ca o mireasă, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Întrupându-Te, Hristoase din Fecioară, acum Te-a primit sfințitul Simeon, zicând : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Iar Anna cea nevinovată şi Proorocița cea preamărită, ţi-a adus mulțumire şi laudă, iar noi Dătătorule de viaţă strigăm Ție : Slavă Celui ce aşa bine ai voit.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei, caută-le în 18 zile.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Te laud că am auzit...
Ruşinatu-s-a semeţia vicleanului balaur, şi s-a înfruntat, căci acum fecioarele îi calcă trufia lui, că a răsărit pe pământ Hristos din Fecioară, şi a luminat pe toţi.
După lege nevoindu-te cu curăţenie nespurcată, Muceniţă, bucurându-te ai biruit duhurile viclenirii, într-armându-te cu Darul lui Hristos, şi Crucea Lui luându-o pe umere.
Înfrumuseţa-tu-te-ai Agato cu înfrumuseţări bune, ale trupului şi ale sufletului, Preamărită, că amândouă părţile a face bine s-au adunat întru tine luminat, adunându-se cu purtarea de grijă a lui Hristos.
Slavă...
Fii-mi părtinitoare, Preaînţeleaptă, scăpându-mă de cele rele, şi de supărări, şi de vifor, de scârbe, şi de sila vrăjmaşului, ca mântuindu-mă să te laud, ca pe o apărătoare bună, ceea ce eşti cu numele bunătăţii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fără măsură ai întrecut luminile îngerilor, Preacurată, că ai născut negrăit pe Soarele cel înţelegător pe Hristos, Care a luminat cugetele credincioşilor cu razele Dumnezeirii.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Dătătorule de lumină...
Cu dumnezeieştile porunci ale Stăpânului Hristos, îndreptându-te preaslăvită, prin închipuire te-ai dezlegat de legăturile poftelor trupeşti, Agato, arătându-te măslin prea-roditor.
Cu toată dragostea vărsând fulgerele cele prealuminoase ale lui Hristos, ai defăimat dulceţile cele ce se târăsc jos pe pământ, dorind numai de dulceaţa singur Aceluia.
Slavă...
Ca să te învredniceşti a vedea petrecerea cea nespusă a celor aleşi, Preamărită, vitejeşte ai răbdat chinurile, bucurându-te Agato prealăudată.
Şi acum... a Născătoarei :
Ţie, care ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, strigăm : Bucură-te Curată; bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina; bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Întru adâncul greşelilor...
În deşert cugetător fiind tiranul, a nădăjduit să te amăgească pe tine fecioară frumoasă, dar s-a înfruntat cu mare ruşine, întâmpinând cugetul tău cel întărit.
Revărsatu-s-a Darul pe buzele tale Muceniţă, ceea ce eşti cu numele bunătăţii, căci tare ai înfruntat pe cel arătat fără de ruşine, îmbogăţindu-te de cuvântul cel de Dumnezeu învăţat.
Slavă...
Piatră de mult preţ te-ai arătat, Preamărită, având gând de sineşi volnic cu alegere şi cuvios, şi patriei mântuire adevărată, veselindu-te Agato curată.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca în psalmi, lăudându-te strigăm ție : Bucură-te muntele cel prea-gras al lui Hristos Dumnezeu, întru care bine-a-voit să locuiască pentru mântuirea noastră, Mireasă dumnezeiască.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule scoate-mă.
CONDACUL Sfintei, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Să se împodobească astăzi Biserica, cu porfiră slăvită, vopsită din curate sângiurile Muceniței Agata; bucură-te strigând, lauda Cataniei.
ICOS
Feciorească prăznuire, şi cămară nestricăcioasă, și mulţime de fecioare strălucite, cinstite şi înfrumuseţate, aici văd astăzi. Nuntă cinstită, cămară întru cele de sus ca un Cer s-a împodobit, şi patul lor cel neîntinat, şi frumuseţea vrând cu laude să o scriu nu sunt îndestulat; că vierme sunt, şi pe jos mă târăsc; şi cum voi ajunge cele înalte; şi cine îmi va da aripi ca de porumb, şi zburând să ajung a cuvânta, şi a striga : Bucură-te Agato lauda Cataniei.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenițe Agata.
Stih : Mă bucur că Agata se dă la întunericul temniţei.
Căci urî şi lumina despre vederea cea înşelătoare a feţei.
Preafrumoasa Agata în a cincea zi,
În temniţă (fiind închisă) muri.
Această sfântă era dintr-o cetate a ostrovului Siciliei ce se cheamă Panormu, care era înfrumuseţată, şi strălucită cu frumuseţea trupului şi a fecioriei, şi cu podoaba sufletului, plină fiind de avere şi de bunătăţi trupeşti. Iar pe vremea împăratului Deciu se aduse înaintea ighemonului Chintian această fecioară, şi mai întâi o a dat oarecăreia femei necredincioase, ce se chema Afrodisia, ca să o întoarcă şi să o osebească de credinţa lui Hristos. Iar ea ţinându-se tare de credinţă, poftea mai bine să moară cu moarte mucenicească, decât să se lepede de Hristos. Pentru aceasta o chinuiră rău, şi-i tăiară sânii, pe care o a vindecat slăvitul Apostol Petru, prin arătarea sa în temniţă. De aceea o traseră pe hârburi şi o arseră, şi băgând-o în temniţă şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Însă zic, că îngerul a adus o lespede la mormântul ei, pe care erau scrise aceste cuvinte : Minte Cuvioasă, de sine-şi voitoare cinste de la Dumnezeu, şi patriei mântuire. Şi i se face soborul ei în muceniceasca sa biserică, la Trichoiho.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Teodula.
Stih : Teodula de focul cel împreună slugă nu se îngrozea.
Căci nădejdile întru Dumnezeu ca o slugă îşi punea.
Pe vremile împăraţilor Diocleţian, şi Maximian, a fost trimis, în cetatea Anazarvei, oarecarele cu numele Pelaghie, pentru ca să facă cercetare asupra creştinilor. Atuncea fiind prinsă Sfânta a stătut de faţă la judecata lui Pelaghie, şi înaintea tuturor mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spânzurată de perii capului de un chiparos, şi cu frigări de fier înfocate i s-au străpuns sânii. Şi zicând către ighemonul acela, unde sunt dumnezeii tăi ? Arată-mi pe aceştia, ca să-i cinstesc pe ei după putinţă, îndată a fost pogorâtă şi trimisă la capiştea lui Adrian, pe care avea mai însemnat, şi mai vestit. Deci intrând sfânta în capişte, a făcut rugăciune către Dumnezeu, şi suflând asupra idolului lui Adrian, a căzut jos, şi s-a zdrobit în trei bucăţi. Apoi ieşind din capişte, a zis către ighemonul : Intră, şi dă mână de ajutor dumnezeului tău lui Adrian, căci căzând jos s-a zdrobit. Iar el cu grăbire intrând, şi văzând idolul zdrobit în trei bucăţi zăcând, s-a văitat cu scârşnirea dinţilor. Deci după ce şi la urechile împăratului a ajuns ceea ce s-a făcut, a fost trimis îndată cel mai întâi din oamenii împărăteşti, în cetatea Anarzarv, poruncindu-i-se ca să vadă, şi de este adevărat ceea ce s-a făcut idolului, să se dea ighemonul spre mâncarea fiarelor. De aceasta înştiinţându-se ighemonul, a îngenuncheat la fericita Teodula, rugând-o pe ea cu lacrimi, să se roage Dumnezeului ei, să facă sănătos pe zdrobitul idol, şi să se aşeze în locul în care sta, şi dacă se va tace aceasta, el va veni la credinţa lui Hristos, şi se va face creştin. Atunci Sfânta rugându-se lui Dumnezeu, îndată zdrobitul idol, din dumnezeiască poruncă, întreg s-a aşezat în locul său; şi aflându-l pe ei trimisul împărătesc întreg, întorcându-se a dus veste împăratului. Iar împăratul prin scrisori a poruncit ighemonului prin multe chipuri, şi cu multe feluri de munci să muncească pe Sfânta, şi la amară moarte să o dea. Deci iarăşi a poruncit ca cu frigări de fier înfocate să-i pătrundă trupul ei, şi aceasta făcându-se, se mânia blestematul, şi de trei ori ticălosul acela, văzând-o pe ea că nimic îi pasă de munci. Deci atunci Eladie Komentarisie zice ighemonului : Dă-mi mie puterea asupra ei, şi de nu o voi pleca să jertfească dumnezeului Adrian, să-mi tăi capul, şi i s-a îngăduit lui să facă împotriva Sfintei cele ce i se va părea. Iar el făcând cinci piroane de fier le-au bătut pe ele două prin urechile ei, şi unul în frunte, şi două prin sâni, şi toate piroanele fiind aşezate, sfânta ridicându-şi ochii minţii la Cer, se ruga lui Dumnezeu, ca să-i dea ei tărie şi răbdare, pentru nesuferirea muncii. Deci nu târziu se făcu aceasta, căci Komentarisie, văzând vitejeasca ei înfăţişare, că întru nimic socoteşte amărăciunea muncii, şi socotind că de va cădea din făgăduinţă, va suferi primejdia vieţii, precum se făgăduise; poftind-o pe ea la casa sa, o ruga ca să jertfească împreună cu el idolilor. Atuncea Sfânta făcând pentru el rugăciune, şi întărindu-l pe el cu cuvinte dumnezeieşti, l-a înduplecat să se facă creştin. Şi făcându-se dimineaţă Komentarisie împreună cu dânsa, înfăţişându-se la ighemonul, îi zise : Nu am putut a îndupleca pe cea cu adevărat slugă adevăratului Dumnezeu, şi a o mişca din dreapta şi buna cale, ci mai vârtos ea m-a mântuit din întunericul necunoştinţei, apropiindu-mă de Dumnezeu, şi luminându-mi pânditori ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevăratului Dumnezeu. Acestea după ce le-a auzit ighemonul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să i se taie capul de sabie şi trupul să i se arunce în mare. Şi aceasta făcându-se, şi-a săvârşit mucenicia sa Elladie Komentarisie, în douăzeci şi patru ale lunii lui Ianuarie. Iar pe Sfânta în cuptor cumplit ars cu foc, a poruncit să fie aruncată. Fericita însă, nevătămată a rămas în cuptor, rugându-se şi proslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta de nedumerire cuprinzându-se ighemonul cu mare glas a strigat : Ce voi face, cu silnica muritoarea aceasta ? Nu ştiu. Şi unul din cei ce stau faţă, Voitos numindu-se, zise : Dămi-o mie, că nu sunt aşa nebun ca Komentarisie, ca să mă înduplec amăgindu-mă de ea; şi ighemonul slobozind-o, a luat-o pe ea şi a dus-o la casa sa. Apoi şi acesta primind întru inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiască prefacere ca şi Komentarisie. Şi a doua zi, mergând de faţă la ighemonul împreună cu Sfânta, îi zise : Starea noastră amândurora o ighemonule cum se află, mă înfăţişez ţie ca să-ţi fac cunoscut. Şi eu pe Hristos mărturisesc că este Dumnezeu adevărat, deşii aceasta a zădărnicit la tine nădejdile făgăduinţelor mele, căci mai bine este să rămân de minciună, să mă fac împreună moştenitor cu Hristos, decât adeverindu-mă, să câştig gheena focului. Iar ţie ţi se cade să dai mulțumită adevăratului Dumnezeu, celui ce te-a mântuit pe tine şi să te apropii de el, precum te-ai făgăduit. Nu numai nimic de acestea n-ai făcut; ci şi nerecunoscător arătându-te, pe făcătoarea ta de bine, la munci nesuferite o ai dat. Aşa a vorbit, iar ighemonul a poruncit să i se taie capul de sabie. Iar pe fericita a poruncit să o întindă pe scară de fier cumplit înfocată, şi păcură, untdelemn şi ceară, să se arunce deasupra scării, spre mai multă a ei învăpăiere. Şi Voitos adică săvârşindu-şi mucenicia prin sabie, s-a mutat către Domul. Iar fericita rugându-se lui Dumnezeu, s-a suit pe scară, care sfărâmându-se, şi multe scântei aruncând la cei ce erau faţă, pe cei mai mulţi i-a ars. Deci fiind aruncată în temniţă, a doua zi un cuptor mare aprinzându-se, şi fiind aruncată într-însul Sfânta, împreună cu Evagrie şi cu Macarie, şi cu alţii nu puţini, au primit fericitul sfârşit.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teodosie, cel din Scopelo.
Stih : Teodosie pe calea cea strâmtă aici călătorind,
Acum pe calea cea largă a Edenului este umblând.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Polieuct, patriarhul Constantinopolului.
Stih : Dorit sfârşit ai aflat al Domnului păstorule,
Purtând numirea din lucruri de Dumnezeu grăitorule.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Antonie Atineanul, care în Constantinopol a suferit mucenicia la anul o mie şase sute şaptezeci şi patru, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Junghiindu-se Antonie ca o oaie.
Se înfăţişează lui Hristos, urmând ca o oaie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Chipul cel de aur în câmpul Deira...
Foarte mult luminat, şi de față grăind, ai spăimântat pe tirani cu cuvântul înţelepciunii şi al Darului, şi cu răbdarea chinurilor, că fără durere răbdând jăratecul focului, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
De marea nebunie fiind cuprins vrăjmaşul, se mira tare, văzând întinerirea ta, şi răsărirea sânilor tăi, căci bucurându-te Muceniță, glăsuiai, strigând către Mirele tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Sosit-a luminat la tine ucenicul lui Hristos, fiind tu la închisoare, vindecând rănile tale cele cumplite, care ai răbdat, nebiruită Muceniţă a Mântuitorului, fecioară, veselindu-te, şi zicând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Adam s-a omorât călcând porunca Atotțiitorului, iar tu născând Viața cea veşnică, Preacurată Fecioară, pe dânsul l-ai mântuit de moarte, cu mulțumire strigându-ți : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a...
Învrednicindu-te întru veselie şi întru bucurie a locui în veci, roagă-te Agato să se lumineze cu mărirea ta cea nespusă, cei ce te cinstesc, şi să se îndestuleze de viața cea nepieritoare.
Cu cugetul, cu inima, şi cu sufletul iubind preadorit chipul lui Hristos cel mai presus de cuvânt, ai zburat către Dânsul, strigând : Voi alerga după Tine, şi voi locui împreună cu Tine în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu podoabe mai presus de fire, şi cu haină frumoasă fiind împodobită, ai stătut Agato, ca o fiică a Împăratului întru cinstea lui Hristos, strigând, şi preaînălțându-L pe El în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu născând pe Hristos, Cel ce S-a făcut pentru noi Mir, ai umplut lumea de bună mireasmă, cu miresme de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta ție Fecioară strigăm : Bucură-te vasule al Mirului celui cu mii de miresme.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...
Fiind împodobită cu cununi de biruinţă, cu dreapta cea începătoare de viață, de Dumnezeu cugetătoare Agato, acum roagă-te, să se mântuiască patria ta de furtună; precum mai-nainte ai oprit năvălirea focului, ca toți să te mărim neîncetat pe tine cu laude.
Hristos, Cela ce păzeşte toate cu dumnezeiască purtare de grijă, acum răsplătind bărbăţia ta, Muceniţă, te-a sălăşluit în corturile cele cereşti ca pe o mireasă a Lui, preanevinovată, şi te-ai învrednicit să te bucuri împreună cu îngerii, şi cu mucenicii.
Slavă...
Dă-mi o Muceniţă curată pe Hristos judecătorul tuturor, să-mi fie Milostiv cu rugăciunile tale, Preacinstită, şi nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv, să-mi curăţească mulţimea greşelilor, ceea ce eşti podoaba mucenicilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiul cel mai-nainte fără început cu Tatăl, întrupându-Se negrăit din curatele tale sângiuri, Preacurată Maică nenuntită, S-a arătat nouă ca un Soare, şi gonind întunericul, a luminat toate.
Irmosul :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Agato cea cu nume mare, mireasă a lui Hristos nestricată, frumuseţe de comoară dumnezeiască, şi Muceniță împodobită, fă pomenire pentru cei ce te cinstesc cu credinţă, fecioară înfrumuseţată, ca să afle dezlegarea greşelilor, cei ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Ca să plineşti rânduiala Ta cea nespusă, Doamne, la Biserică te-ai adus de Maica cea neispitită de bărbat. Şi văzându-Te bătrânul, striga : Acum slobozeşte pe robul Tău, o Stăpâne, că ai venit Mântuitor lumii, lumina Tatălui, Hristosul meu.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Cu frică şi cu bucurie, în braţe pe Stăpânul, ţinându-L Simeon a cerut slobozire din viaţă, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Acum slobozeşte-mă, către viaţa cea adevărată, striga Simeon, că Te-am văzut pe Tine Mântuitorul meu, Cela ce eşti Lumina lumii, Stăpâne.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slavă norodului Tău Israil.
Anna cea înţeleaptă, şi Cuvioasă, ca o Proorociţă făcea mulțumire, Celui ce S-a născut din Fecioară, spre mântuirea oamenilor.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea, a lui Andrei Piru.
Căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, pe Acela acum jos Simeon în brațe trupeşte luându-L, a propovăduit cum că Dumnezeu cu oamenii S-a unit, şi Om pe Dumnezeu cel Ceresc văzându-L, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat : Cela ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, slavă Ție.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞASEA
ZIUA A ŞASEA
Preacuviosul Părintele nostru Vucol Episcopul Smirnei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi ale Sfântului 3.
Stihirile praznicului, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Făcătorul tuturor, şi Mântuitorul nostru, S-a adus la Biserică, de Maica Fecioara. Pentru aceea bătrânul cu bucurie luându-L pe El striga : Acum slobozeşte pe robul Tău, Bunule, cu pace, precum bine ai voit.
Simeon primind în braţe din mâinile Fecioarei, pe Mântuitorul cel ce S-a născut mai-nainte de toți vecii, striga : Văzut-au marginile lumii lumina slavei Tale. Acum slobozeşte pe robul Tău, Bunule, cu pace, că Te-am văzut.
Pe Mântuitorul, Cel ce S-a născut în vremile cele mai de pe urmă spre mântuirea oamenilor, ținându-L Simeon în brațe, cu bucurie striga : Văzut-am lumina neamurilor, şi slava lui Israil. Acum mă slobozeşte precum ai zis ca un Dumnezeu, din cele de aici, cu porunca Ta.
Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai înviat...
Strălucindu-te cu lumina dumnezeieştilor bunătăți, Preasfinţite, lumină te-ai pus în sfeşnicul cel de taină al dumnezeieștii Biserici, luminându-o pe dânsa, Părinte, cu sfinţite învăţăturile tale.
Duhul, Care te-a sfințit pe tine Vucole preasfinţite, prin tine dăruieşte purtătorule de Dumnezeu, sfinţenie şi luminare, şi mântuire, celor ce aleargă cu credință.
Propovăduind, Înțelepte, bunătatea Dumnezeului nostru cea nemărginită, îmbunezi popoarele cele căzute în rele, aducându-le Mântuitorului bună dăruire, ca un lucrător de sfințenie preasfinţit.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, a lui Andrei Criteanul.
Cercaţi Scripturile, precum a zis în Evanghelii, Hristos Dumnezeul nostru. Că într-însele Îl vom afla pe Dânsul născut şi înfăşat, în iesle pus, şi cu lapte hrănit, şi cum tăierea împrejur a primit, şi de Simeon S-a purtat. Şi nu prin părere, şi prin nălucire, ci prin adevăr lumii S-a arătat. Către Care să strigăm : Cela ce eşti mai-nainte de veci, Dumnezeule, slavă Ție.
VEZI : De este post Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei. Caută-le în 11 zile.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Purtând Curata, şi cea fără prihană Fecioară, pe Făcătorul şi Stăpânul, ca pe un Prunc în braţe, în Biserică intră.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Primeşte o Simeone, pe Domnul slavei, precum ţi s-a vestit ţie, de la Duhul Sfânt, că iată a venit.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slavă norodului Tău Israil.
Acum au văzut ochii mei, Bunule Dumnezeule, făgăduinţa Ta, slobozeşte degrab pe robul Tău, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., glasul 1, a lui Ioan monahul.
Astăzi, Cel ce a dat dedemult lui Moise legea în Sinai, poruncilor legii Se supune, pentru noi ca un Milostiv făcându-Se ca noi. Acum Dumnezeu cel Curat, ca un Prunc Sfânt, deschizând pântecele celei curate, luişi însuşi ca un Dumnezeu se aduce, de blestemul legii slobozindu-ne, şi luminând sufletele noastre.
Troparul Sfântului, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
La Biserică Te-ai adus Viața tuturor; pentru mine făcându-Te Prunc sub lege, Cel ce oarecând ai scris pe lespezi legea în muntele Sinai, ca să mântuieşti pe toți din robia cea dedemult a legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăției Tale, slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
La Biserică Te-ai adus ca să plineşti cele obişnuite Făcătorul şi Stăpânul şi Dătătorul legii, şi ai suferit a Te ține trupeşte în brațele lui Simeon cu bunăvoirea Ta. Cela ce eşti tuturor înfricoşat, şi ții toată zidirea unule Îndurate, descoperind lumina Ta nouă tuturor.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 4,
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând...
Cu frumuseţile cele dumnezeieşti şi sfinţite, şi cu străluciri luminoase luminându-te totdeauna, luminează sufletul meu, care cinsteşte luminată prăznuirea ta, Părinte.
Stea cu totul luminoasă arătându-te pe tine, Soarele cel înțelegător, cu strălucirile bunătăţilor tale a luminat tot pământul, Ierarhe al lui Hristos, Vucole preaînţelepte.
Slavă...
Viaţă pururea curată şi limpede, şi neamestecată cu întinăciune, arătând Mărite, te-ai cunoscut pe pământ odor sfinţit al lui Hristos, Vucole preaînţelepte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce este împreună cu Tatăl, Unul-Născut, întrupându-Se cu cuviinţă dumnezeiască, în pântecele tău mai presus de cuget, a îndumnezeit pe oameni, Preacurată, pentru mulţimea îndurărilor, Preabunul Dumnezeu.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum Tu...
Fiu zilei şi al luminii prin osteneli dumnezeieşti făcându-te Ierarhe, te-ai sălăşluit cu adevărat acum întru luminile sfinţilor, luminându-te cu Darul.
Propovăduind cu bunăcredinţă o Fiinţă a Treimii, ai dezrădăcinat de pe pământ înşelăciunea mulţimii dumnezeilor, ca un Ierarh cinstit, şi ca un slujitor adevărat al Cuvântului.
Slavă...
Calea vieţii ai arătat tuturor, celor ce au fost rătăciţi din ispita vrăjmaşului, şi i-ai adus pe ei mântuiţi ca un păstor cuvântător, la Cuvântul începătorul păstorilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fii mie liman şi păzitoare, celui ce pururea sunt bătut, neslăbit de întreitele valuri cele cumplite ale patimilor, în marea vieții, singură Preacurată pururea Fecioară.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce Te-ai înălţat...
Strălucind cu lumina preoției, ai povăţuit la lumină popoarele Ierarhe, şi ai pierdut întunericul idolilor, iar cu lumina tămăduirilor, risipind negura patimilor, te-ai mutat către lumina cea neapusă, rugându-te neîncetat pentru noi, care te cinstim, Vucole fericite.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glas acelaşi.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
Prunc Te-ai făcut pentru mine Cela ce eşti vechi de zile, curăţeniilor te împărtăşeşti Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredinţezi mie trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon cu taină ştiindu-le, Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu şi Om, Cel ce Te-ai arătat cu trupul, şi ca pe o viață Te-a cuprins, şi bucurându-se ca un bătrân, a strigat : Slobozeşte-mă, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei caută-le în 17 zile.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Cel ce a ştiut mai-nainte frumuseţea sufletului, şi curăția gândului tău, de Dumnezeu fericite, te-a făcut după cuviință propovăduitor celor sfinte, Înțelepte.
Fiind luminat de Duhul, luminezi pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii şi prin Botez îi săvârşeşti fii zilei, Ierarhe pururea pomenite.
De multe fiare ţi-ai mântuit turma, care căuta să o tulbure, şi să o depărteze de credinţa cea fără prihană, podoaba Arhiereilor şi pârga păstorilor, Vucole.
Slavă...
Aflându-te strălucit cu Darul, slăvitul cuvântătorul de Dumnezeu, te-a hirotonit cu învăţături dumnezeieşti, şi te-a săvârşit preot sfinţit, Vucole preaînţelepte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătat te-a văzut pe tine Moise în rug, care închipuia cu sfinţenie prin taină că vei să te arăţi Născătoare Focului, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...
Îmbrăcându-te cu sfinţenie cu îmbrăcămintea cea sfinţită a preoţiei, ai luminat pe cei nesfinţiţi Ierarhe, a cinsti o Unime nezidită în trei Feţe, Vucole preaînţelepte.
Din gura lupului celui înţelegător, ai răpit pe noroade, cu învăţăturile grăitoarei de Dumnezeu gurii tale, şi gurile cele fără uşi ale ereticilor le-ai îngrădit cu teologiile tale, Părinte Vucole.
Luminându-te cu razele cele dătătoare de lumină ale Duhului, Cuvioase, te-ai făcut cu totul luminos, luminând sufletele celor întunecați, Vucole Ierarhe de Dumnezeu fericite.
Slavă...
Biruitu-s-a necuratul Marchian de ale tale sfinţite cuvântări, şi s-a izgonit turbatul, vărsându-şi noroiul a toată necuviinţa, Vucole preamărite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Legile firii le înnoieşte Iisus cel ce este Dumnezeu mai presus de toată fiinţa, Preacurată, născându-Se din pântecele tău, Cel ce singur a înfiinţat toată lumea cu voirea Lui.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Preamăritul Vucol având smerenie înălţătoare, curăţia gândului, dragoste nefăţarnică, credinţă şi nădejde curată, s-a arătat locaş Treimii.
Duhul Sfânt în urma ta, celui ce ai împodobit din-destul scaunul Smirnelor, Prealăudate, a hirotonit păstor pe Policarp, săvârşindu-se prin mâna ta, Vucole.
Slavă...
Cunoscând prin Duhul chemarea ta, Înţelepte, aduci la Altar pe cel din urma ta cu darul oilor celor cuvântătoare, fiind luminat cu strălucirile bunătăţilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână, uşa Darului, care ai deschis oamenilor uşa cea cerească, deschide-mi mie uşile pocăinţei luminat, şi mă mântuieşte de uşile morţii.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
CONDACUL şi ICOSUL praznicului.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vucol episcopul Smirnelor.
Stih : Vucol păstorul Smirnei cerescul jertfitor.
Neadormit este şi după moarte al turmei păzitor.
În a şasea zi Vucol a părăsit,
Strălucirea lumii soarelui acestuia văzut.
Acesta din tânăra sa vârstă păzindu-se pe sine curat, se făcu vas Sfântului Duh. Pe care aflându-l iscusit şi vrednic, prealăudatul şi iubitul lui Hristos, dumnezeiescul Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, l-a hirotonisit Episcop şi păstor ales bisericii, marii cetăţi a Smirnelor. Care luminându-se de Duhul Sfânt, lumină pe cei ce se aflau întru întunericul rătăcirii, de i-a făcut fii zilei prin Sfântul Botez, mântuindu-i de neîmblânzitele fiare, adică de sălbaticii şi întunecaţii draci. Deci acesta mai-nainte de a se săvârşi, a hirotonisit diadoh în locul său într-această cetate păstor şi dascăl oilor celor cuvântătoare pe fericitul Policarp; şi aşa către Domnul s-a mutat. Al căruia cinstit trup îngropându-se în pământ, făcu Dumnezeu de crescu un copac, care face tămăduiri până astăzi.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian, cel din Emesa.
Stih : Hristos a fost pironit la mâini şi la picioare.
Iar Iulian şi la cap cu adăugire.
Aceasta era din cetatea Emesei, în floarea vârstei sale, binecinstitor de Dumnezeu, cu părere adică că se osârduieşte prin doctorii pentru trupurile oamenilor; iar mai multă îngrijire făcând pentru sufletele lor, căci era doctor numai puţin acestora decât acelora. Deci fiind prinşi Siluan Episcopul, şi Luca Diaconul, şi Mochie Anagnostul, pe vremile împăratului Numerian, şi fiind osândiţi de închinătorii de idoli a se face mâncare fiarelor, Sfântul Iulian, când îi duceau pe ei, întâmpinându-i, li s-a închinat. Pentru care fiind prins şi el după moartea acelora, i s-a bătut cuie de fier în cap, şi la mâini şi la picioare, şi în oarecare peşteră, precum se afla cu cuiele fiind închis, şi-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Fausta, Evilasie şi Maxim.
Stih : Trei Mucenici pătimesc a peştilor patimă,
Întâmplându-li-se obştesc organ tigaia.
Această sfântă Fausta, era pe vremea împăratului Maximian, din cetatea Cizicului. Şi întâmplându-se a avea părinţi bogaţi şi pioşi, multă bogăţie după moartea lor a rămas. Ci nici vârsta tinereţii, nici înşelăciunea bogăţiilor, nu o a despărţit pe dânsa de la faptele bune. Ţinându-se pe sine întru feciorie în post, şi în rugăciune, şi întru îndeletnicirea dumnezeieştilor Scripturi. Deci vestea ei ajungând până la împăratul, a fost trimis către ea oarecarele Evilasie din cei aleşi ai siclitului ca să o plece pe ea să jertfească dumnezeilor, şi neînduplecându-se, să fie aruncată întru adâncurile mării. Iar acela întrebuinţând la ea toată cercarea muncilor, după ce a văzut că cu preamărire s-a izbăvit din ele, şi că făcea minuni, a crezut în Hristos. Şi iarăşi a fost trimis la Evilasie şi la, Maxim eparhul. Care pe amândoi, la cumplite munci supunându-i, prin facerile de minuni şi prin rugăciunile Muceniţei, a crezut şi acesta în Hristos. Şi în tigaia ce o gătise asupra sfinţilor, de voie intrând împreună şi-au săvârşit nevoinţa, prin foc luând sfârşitul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Varsanufie.
Stih : Din pământ trupul lui Varsanufie este alcătuit,
Şi în pământ în a sa Maică a intrat.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cel numit proorocul, învăţăcelul Sfântului Varsanufie.
Stih : Drept este Ioane a te împreuna,
Şi a te pune cu prietenul dascăl aici.
Tot în această zi, Cuviosul Ioan cel din cetatea Lico, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Pe Ioan cel din Lico unde este cu dreptul a-l pune ?
Decât numai aici, împreună cu Ioan cel de un nume.
Tot în această zi, pomenirea Părintelui nostru Fotie Patriarhul Constantinopolului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă cuptorul...
Înţelepţind pe cei neînţelepti, şi îndreptând pe cei căzuţi întru rătăcire, i-ai mântuit Părinte, şi i-ai adus la Dumnezeu curaţi, cu bunăcredinţă cântând Lui : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Înfrumuseţatu-ţi-s-a fălcile tale, Preafericite, propovăduind întruparea Celui ce a strălucit nouă pentru nespusa milostivire, către Care cu bună glăsuire strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Patimile trupului prin nevoințe stăpânindu-ţi, Preamărite, nestăpânit te-ai arătat de năpădirile înşelătorului, şi acum fără rătăcire cânţi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Şi acum... a Născătoarei :
Mântuindu-ne de osândirea cea dintâi, prin naşterea ta cu totul fără prihană, te lăudăm pe tine, cei ce ne-am mântuit prin tine, Fecioară, strigând, şi cu credinţă, zicând : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Răsărind ca finicul în curţile lui Dumnezeu, ai adormit somnul cel cu cuviinţă drepţilor, şi ai răsărit pom înaintea dumnezeiescului tău mormânt, minune la cei ce-l văd, Vucole, propovăduitorule de Dumnezeu.
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu cel înfiinţat, sfinţit Arhiereu te-a ales, ca să ungi poporul cu sfinţenie, Preasfinţite, mai-mare al scaunului Smirnelor luminătorule al lumii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Cuvântul cel întrupat Dumnezeu l-ai cuvântat, şi multe noroade ai mântuit din necuvântare făcându-te dumnezeiesc ucenic, celui ce a strălucit întru cuvântarea de Dumnezeu, Vucole propovăduitorule de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu sfinţenie se învăţa adunarea cea dumnezeiască a proorocilor, tainele tale Născătoare de Dumnezeu, învăţându-se de departe, şi punând la arătare semnele cele dumnezeieşti ale naşterii tale, Preacurată Fecioară.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Ca o lumină, ca o strălucire, ca un soare mare, ca un fulger ai strălucit în Biserica lui Hristos, şi cugetele credincioşilor le-ai luminat, şi către locurile cele neînserate te-ai sălăşluit, cântând în glasuri întreit sfinte pe Treimea cea nezidită.
Făcându-te afară de trup, şi de lume lucrătorule de cele sfinte, te-ai mutat către cetele cele mai presus de lume bucurându-te, şi îndumnezeindu-le cu prealuminat Dar. Pentru acea săvârşim pe pământ pomenirea ta cu credinţă, Vucole preaînţelepte.
Slavă...
Pământul a ascuns preafericit trupul tău, care de faţă izvorăşte tămăduiri şi daruri. Iar Cerul ţine Duhul tău, împreună cu cei aleşi din veac, luminat cu dumnezeieştile lumini adevărat, Vucole preamărite.
Şi acum... a Născătoarei :
Cu glasul îngerului ai născut Curată pe Îngerul sfatului celui mare, pe Hristos Emmanuil, Care a împreunat pe cei de jos cu îngerii. Una binecuvântată, Prealăudată, singură pricina îndumnezeirii noastre, Fecioară.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Păstoreşte ai povăţuit turma Domnului, către păşunile bunei credinţe, preaînţelepte Ierarhe, izgonind tot eresul, ca pe nişte fiare. Drept aceea acum să căutaţi şi spre noi din Cer cu milostivire, ca unul ce stai împreună cu Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, înaintea Scaunului Dumnezeirii, preafericite Părinte Vucole.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Nedespărţindu-Se negrăit de Sânurile Părinteşti, pentru bunătatea cea desăvârşită, din Fecioară Se naşte, şi Prunc Se face Cuvântul. Şi pe Acesta Îl primeşte în braţe Simeon bătrânul, şi împreună cu dânsul bătrâna, a mărturisit mulţumirea ca la un Stăpân, întru care şi vestea mai-nainte mântuirea oamenilor.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Astăzi Mântuitorul, ca un Prunc S-a adus în Biserica Domnului, şi cu bătrânele mâini, L-a primit pe El bătrânul.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Astăzi, Cel vechi de ani, minunat Se vede Prunc după trup, şi Se aduce în Biserică.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă norodului Tău Israil.
Primeşte o Simeoane, cea Preacurată a strigat, în braţe ca pe un Prunc, pe Domnul slavei şi Mântuitorul lumii.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
Ziditorul Cerului şi al pământului, astăzi Se ţine în braţe de Sfântul Simeon bătrânul, căci el cu Duhul Sfânt zicea : Slobozitu-m-am acum că am văzut pe Mântuitorul meu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTEA
ZIUA A ŞAPTEA
Preacuviosul Părintele nostru Partenie Episcopul Lampsacului, şi Cuviosul Părintele nostru Luca cel din Elada.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: ale Ierarhului 3 şi ale Cuviosului 3.
Stihirile Sfântului Partenie, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Partenie cel mare, lauda Elespontului, luminătorul Lampsacului, luceafărul cel luminos al lucrărilor de minuni, pe noi pe toţi împreună acum ne cheamă la pomenirea lui, ca să facem praznic duhovnicesc, lăudând pe Mântuitorul Hristos.
Din vârsta tinereților purtându-te de Dumnezeu, ai ars Preafericite cetele dracilor, cu focul rugăciunilor tale, îndreptând cu înţelepciune turma Lampsacului; că surpând capiştile idolilor, Biserică te-ai înnoit pe sineți lui Dumnezeu.
Propovăduieşte minunea ta peştele, care de iznoavă s-a trezvit, şi mortul cel ce a înviat, rodirea cea neroditoare a arăturii, ploaia cea de ajuns a viei şi nimerirea vopselelor. Preaminunate îţi sunt lucrurile Sfinţite; ci roagă-te dar să ne mântuim noi.
Alte Stihiri ale Cuviosului Luca, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Cu totul urmând Domnului din tinereţe, pătimirea cea bună de la părinţi, şi dragostea cea lumească ai părăsit, Preamărite, şi în pustietăţi ai locuit, cu viaţă sihăstrească te-ai nevoit întru smerenie. Care o ai săvârşit cu duh călduros, Cuvioase, bine neguţătorindu-te, împărţindu-ţi averea la săraci, şi cumpărând pe mărgăritarul cel de mult preţ, pe Hristos; pe Care aflându-L, ai încetat a mai pofti, vrednicule de minune.
Bătându-te, înfruntându-te, certându-te cel ce te-a născut, răbdai pentru Domnul, pe Care Îl pofteai, preamărite Părinte. De a Căruia dragoste rănindu-te, întru nimic n-ai socotit cele veselitoare, şi lipsirea de la maica ta, şi străinătatea o ai iubit, şi cu chipul călugăresc te-ai îmbrăcat, Preasfinţite; dar Dumnezeu cel Iubitor de oameni te-a vădit şi fără voia ta, plecându-se rugăciunilor maicii tale, Luca Cuvioase.
Cu sfințenie săvârşindu-ţi viaţa cea cinstită, ai făcut minuni alese şi străine, dându-ţi Dumnezeu pentru ostenelile tale, şi mai-naintea răsplătirii arvună dumnezeiască, şi-ţi va da şi cunună nestricată şi mărire veşnică când va veni ca un Judecător. Pe Care roagă-L, Sfinţite, să se mântuiască de tot felul de răutate, cei ce te laudă pururea, Luca Preacuvioase.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei; Caută-le în 11 zile.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Uşile cereşti, deschideţi-vă, că Hristos în Biserică, ca un Prunc de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Jăratecul cel mai-nainte arătat, dumnezeiescului Isaia, Hristos ca într-o linguriţă, prin mâinile Născătoarei de Dumnezeu, se dă acum bătrânului.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israil.
Cu frică şi cu bucurie, ţinând Simeon în braţe pe Stăpânul, cerea slobozire vieţii, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, al lui Ioan monahul.
Să se deschidă uşa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărţindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică ca un Prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica legii. Şi pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând : Slobozeşte-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuieşti neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.
Tropar, glasul al 4-lea.
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., iar al praznicului.
După întâia Catismă Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Spaimântatu-s-a Iosif...
Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce eşti vechi de zile, curăţeniilor Te împărtăşeşti, Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredinţezi mie trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon cu taină ştiindu-le, Te-a cunoscut pe Tine acelaşi Dumnezeu şi Om, Cel ce Te-ai arătat cu trupul, şi ca pe o viaţă Te-a cuprins, şi bucurându-se ca un bătrân, a strigat : Slobozeşte-mă, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
După a doua Catismă, Sedealna glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească...
Cela ce este împreună cu Tatăl pe Scaunul cel Sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioară, şi Prunc S-a făcut, Cel ce este cu anii nehotărât. Pe Care luându-L Simeon în brațe, bucurându-se, a zis : Acum slobozeşte Îndurate, veselind pe robul Tău.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta :
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.
CANONUL Sfântului Partenie
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos : Întru adânc a aşternut...
Alcătuindu-te cu lumina cea dumnezeiască prin bunătăţi, Părinte preasfinţite, te-ai arătat a doua lumină. Pentru aceea săvârşindu-ți noi praznicul cel purtător de lumină, şi pururea prăznuit, cu rugăciunile tale mântuieşte-ne de întunericul păcatelor.
Ca o stea luminoasă ai răsărit la întărirea Bisericii Lui Dumnezeu, Partenie, cu strălucirile tămăduirilor, gonind cu Darul întunericul patimilor, şi povățuind la lumină, pe cei ce se apropie de tine, Preasfințite.
Întunericul cel rău al bolilor ai risipit, Partenie, cu lumina cinstitelor tale rugăciuni. Pentru aceea te rugăm, tămăduieşte durerile sufletelor noastre, şi toate neputințele trupurilor goneşte.
A Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Preabun, Preacurată, îmbunează smerita mea inimă, care este rănită rău de multe patimi, şi o întăreşte să săvârşească voia Mântuitorului nostru, Care voieşte să se mântuiască toți oamenii.
Alt CANON al Cuviosului Luca.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând...
Dă-mi cuvânt văzătorule de Dumnezeu, care stai înaintea Scaunului Stăpânului tău, ca să laud Luca pomenirea ta cea luminată şi strălucită, risipind negura cugetului meu.
Iubindu-te Mântuitorule, Sfinţitul, cu totul s-a dezbrăcat către pătimire, cu tărie răbdând scârbe, trude şi osteneli. Pentru care a aflat desfătarea cea fără sfârşit.
Slavă...
Umilindu-ți trupul Părinte Luca, cu înfrânare totdeauna, şi cu priveghere neîncetată, şi cu tot felul de nevoinţe; cu înţelepciune ai oprit pornirile dulceţilor de patimi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare a Domnului, Fecioară, care ai născut trup pe Dumnezeu cel neîncăput în toată lumea, şi întrupat pentru milostivirea oamenilor; arată-mă mai presus de tirania patimilor.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Pe piatra credinţei...
Surpător ai fost tiraniei dracilor celei pierzătoare, Preafericite, şi capiştile idolilor le-ai sfărâmat, şi ai ridicat locaşuri dumnezeieşti spre lauda lui Hristos, preasfinţite Partenie.
Fiind împodobit cu faceri de minuni mari, boala charchinului cea cumplită ai încetat, şi ochii orbiţi ai deschis, şi duhurile vicleniei ai gonit cu Darul cel dumnezeiesc, Părinte Partenie.
Înviat-ai pe cel ce s-a omorât rău, care mai-nainte slujea la lucru dumnezeiesc, că Dumnezeu, Care a oprit moartea, ţi-a dat Har fericite Partenie, să înviezi morţii prin rugăciunea ta.
A Născătoarei :
Petrecut-a cu oamenii Domnul, îmbrăcându-Se cu trup din tine negrăit, ci roagă-L pe Dânsul, Preasfântă, să Se milostivească spre mine cel trudit, şi clintit de loviturile şarpelui.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Întrarmându-te cu dragostea cea fierbinte a Mântuitorului, dragostea părinţilor nu o ai băgat în seamă pentru Dânsul, şi te-ai făcut străin de toate cele veselitoare, Luca fericite.
Vrând ca să te faci pe sineţi locaş Domnului, locuiai în pustie, ca odinioară Ilie, făcând război către draci. Pentru aceea ai aflat sfârşitul cel fericit.
Slavă...
La toate dumnezeieştile porunci te-ai arătat bine-plecat ca o slugă, săvârşindu-le bine, şi smerindu-te pe sineţi, Fericite; pentru aceea ai luat înălţime cerească.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară Maica lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Cel ce S-a arătat pentru noi, ceea ce suntem noi. Roagă-te neîncetat, să mă mântuiască de toată necuvântarea.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL, glasul al 3-lca.
Podobie : Fecioara astăzi...
Dumnezeiescul Dar de minuni ai luat de Dumnezeu înţelepţite sfinţite Partenie făcătorule de minuni, de Dumnezeu purtătorule, toate patimile credincioşilor curăţind, duhurile vicleşugului Părinte gonindu-le. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
ICOS
Lumină de minte neajunsă, cea din lumina Tatălui cel mai-nainte de început, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, care luminezi toată lumea dumnezeieşte, luminează-mi gândurile, mintea şi cugetul, ca să laud astăzi această luminată prăznuire, şi preacinstită a Cuviosului Partenie; că acesta cu adevărat pe pământ viaţă minunată a săvârşit şi petrecere. Pentru aceasta adunându-ne, îl lăudăm pe el, ca pe un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Mare făcător de minuni al Lampsacului, suindu-te la înălţimea bunătăţilor, străluceşti marginile lumii cu lumina tămăduirilor, risipind prea cu tărie pe dracii cei întunecoşi, şi gonind boli cu chemarea lui Hristos. Pentru aceasta curăţind de rătăcirea idolilor tot Elespontul, îl luminezi cu minunile, purtătorule de Dumnezeu, Partenie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea.
Din tinereţe iubind bunătatea, Înţelepte, te-ai lepădat de toate dulceţile, arătând înfrânare şi sihăstrie desăvârşit, şi dragostea maicii întru nimic socotind-o, aducându-te pe sineţi întru ascuns te-ai dat la mănăstire. Şi iarăşi te-a vestit pe tine Dumnezeu maicii tale, care plângea cu dreptate lipsirea ta prea-alesule, cu care şi acum împreună veselindu-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a praznicului, glas acelaşi.
Podobie : Fluierele păstoreşti...
Născutu-Te-ai din Maică, Cuvinte cel fără început. Adusu-Te-ai la Biserică, Împărate al slavei, şi bătrânul bucurându-se Te-a primit în brațe pe Tine, strigând : Acum slobozeşte, pe Cel ce L-ai păzit după cuvântul Tău, Cel ce bine ai venit să mântuieşti ca un Dumnezeu neamul omenesc.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, sau a Crucii, a Născătoarei, caută-le în 11 zile.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
Cu rugăciunile ai tămăduit boli nenumărate, întărind cu Darul, Partenie, pe cei slăbănogi, precum şi Stăpânul tău, urmând bunătăţii Lui celei multe.
Tu ai dat vopsitorilor a lucra cele de trebuinţă, pe dracul cel zăticnitor izgonindu-l Partenie cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni, preasfinţite Părinte.
Domnul primind rugăciunile tale, Părinte, a dat vânătoarea de peşte din-destul celor ce aveau trebuinţă, mărindu-te pe tine prin lucrarea de minune cu peştele, ce s-a aruncat din mreje la picioarele tale, Preasfinţite.
A Născătoarei :
Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Fecioară, cugetul meu linişteşte-l, fiind rănit de patimi, şi întunecat de călcarea poruncilor Mântuitorului.
Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Fără răutate, cuvios, drept şi blând, şi întreg te-ai arătat Părinte Luca. Pentru aceea te-ai fericit de Făcătorul şi Stăpânul tuturor, Preafericite.
Văzându-te zavistnicul că petreci viața bine, s-a aprins şi a ridicat asupra ta mulţime de supărări, dar s-a înfruntat ca un deşert lup, căscând în zadar, precum zice povestirea.
Slavă...
Cu îndreptarea gândului ți-ai îndreptat viața, Preafericite, către cele mai bune, poftind ca să vezi cea mai desăvârşit decât toate cele dorite, care o ai şi dobândit cu bună nimerire, Părinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Aflându-te mai frumoasă cu podoaba decât toate femeile pe tine Fecioară Curată, Cel înfrumuseţat S-a sălăşluit în pântecele tău, şi m-a mântuit de grozăvia patimilor şi de întuneric.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cela ce eşti luminarea...
Locuind în inima ta Darul nepătimirii cel luminos, de Dumnezeu cugetătorule Părinte, a gonit întunericul cel adânc al iubirii de argint de la Arhiereul, păzindu-l pe el nebolit prin învăţăturile tale.
Pe cel ce era ținut de multă boală, Părinte, şi fiind pe jumătate uscat, l-ai făcut cu totul sănătos, prin rugăciunile tale, Cuvioase, slăvind cu mulțumire pe Dumnezeu şi Stăpânul, Care te-a mărit pe tine cu multe faceri de minuni.
Fiind împodobit cu ungerea de cinste a preoţiei, o ai luminat pe dânsa cu arătarea multor minuni, care ai săvârşit fiind viu, şi după moarte purtătorule de Dumnezeu Partenie, vieţuind ca un înger.
A Născătoarei :
Rogu-mă Fecioară, mântuieşte-mă de întunecarea patimilor, de smintelile, care mi se pricinuiesc din supărările celui străin, de muncile cele veşnice, care mă aşteaptă, cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni.
Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...
Răsplătirea ostenelilor tale luând de la Dătătorul cel bogat, Părinte Cuvioase, te-ai arătat tuturor noian de minuni, gonind bolile celor ce veneau către tine.
Nu te-ai slăbit Părinte de mulţimea năpădirilor vrăjmaşului, nu te-ai spăimântat de trufia lui, ci ai stătut ca un turn întărit şi nemişcat, fiind îmbrăcat cu smerenia ca cu o platoşă.
Slavă...
Bine săvârşindu-ţi sfinţită viaţa ta, Fericite, şi luând de la Dumnezeu răsplătire Darul tămăduirilor, orbi ai luminat, pe ologi şi pe slăbănogi i-ai făcut sănătoşi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Noroadelor lăudaţi, pe ceea ce cu adevărat negrăit a născut pe Cuvântul, şi după naştere a rămas iarăşi Fecioară nestricată, pe apărătoarea tuturor, şi mântuitoarea oamenilor.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Către Domnul, Iona a strigat...
Cu puterea cuvintelor tale, şi cu a rugăciunilor, s-au surpat capiştile idolilor, prin Darul lui Dumnezeu, Părinte Partenie, şi poporul cel necredincios a primit credinţa, cu un glas împreună slăvind pe Domnul.
Cu lacrimi ai rugat pe Iubitorul de oameni, Cuvântul, şi celor ce au cerut ploi, le-ai pogorât de sus, milostivindu-te cu îndurare către poporul ce se primejduia, Ierarhe al Domnului, Partenie.
Cu ploile apelor tale celor de taină, ai adăpat toată inima, care venea către tine, Partenie, şi pământul care era uscat de secetă, a primit ploi, cu minune bine rodind.
A Născătoarei :
Să nu mă arăţi osândit la ziua judecății, să nu mă vădeşti vinovat pe mine cel nesimţitor înaintea tuturor, Dumnezeul meu, Făcătorul meu, având rugătoare pe Stăpâna, care mai presus de fire Te-a născut pe Tine.
Alt Canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Risipitu-s-a cea dedemult puterea ta împotriva noastră, cugetătorule de vicleşug, şi întru nimic s-a făcut măiestriile tale cele multe, vicleanule. Că iată un tânăr prost şi fără vicleşug, te-a biruit pe tine.
Nu ai dat Cuvioase genelor tale somn, nici tâmplelor tale odihnă, până ce ai surpat toată măiestria înşelătorului, care îţi ridica ție în toate zilele supărări de multe feluri.
Slavă...
Cu curăție ai petrecut viața ta şi cu bine, totdeauna cu dragoste primind străini, miluindu-i bogat şi din-destul. Pentru aceea ai şi dobândit nestricăciune, şi mărire netrecătoare, Luca.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Unul din Treime tu L-ai născut trupeşte, mai presus de gând şi de cuvânt, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Drept aceea strig : Arată-mă pe mine locaş Dumnezeieştii Treimi cu rugăciunile tale.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea mult-Milostive.
CONDACUL, Sfântului Luca, glasul al 8-lea.
Podobie : Apărătoarei Doamnei...
Dumnezeu, Cel ce te-a ales pe tine, mai-nainte de ce te-a zidit, spre a Sa plăcere cu judecăţile Care ştia, primindu-te, din pântece te-a sfinţit, şi a Sa slugă pe tine te-a arătat, îndreptând paşii tăi Luca, ca un Iubitor de oameni, Căruia acum bucurându-te, îi stai înainte.
ICOS.
O frumuseţea cea prea aleasă a părinţilor, şi cinstea ! O podoaba tuturor pustnicilor ! Plinitorule al poruncilor lui Hristos, cum voi lăuda viața ta, Preamărite, neavând putere de cuvinte ? Însă îndrăznind, voi striga către tine : Bucură-te lauda cea strălucită a călugărilor; bucură-te povăţuitorul credincioşilor şi făclia. Bucură-te odrasla pustiului cea preafrumoasă; bucură-te sfeşnicul lumii cel prealuminos. Bucură-te că ai defăimat cele trecătoare şi stricăcioase; bucură-te că în cele cereşti împreună cu îngerii locuieşti. Bucură-te mângâietorule cel grabnic al celor întristaţi; bucură-te folositorul cel dorit al celor din primejdii. Bucură-te vasul cel cinstit al Duhului; bucură-te lăcaşul lui Hristos cel preaslăvit. Bucură-te prin care toată darea a strălucit; bucură-te, prin care Dumnezeu se preaslăveşte. Căruia acum bucurându-te îi stai înainte.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a șaptea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Partenie episcopul Lampsacului.
Stih : Partenie ţărâna Lampsacului a lăsat.
Lumină mare strălucindu-i înfocat.
Partenie în a şaptea zi,
Îndelungat somn adormi.
Acesta era pe vremea împărăţiei marelui Constantin, fiu lui Hristofor diaconul bisericii Militopolei, însă în carte nu era învăţat, ci cu toată lucrarea faptei bune se nevoia a petrece. Deci a faptei celei bune, ca oarecare acoperământ, avea meşteşugul pescăriei, şi da în dar la cei ce cereau, peşte. Iar buna cinstire şi bunătatea lui cea ascunsă, atâta era cât şi Dar de la Dumnezeu luase, de gonea dracii şi tot felul de boli tămăduia. Punând şi nevoinţă să înveţe carte, s-a hirotonit preot de Filip episcopul Militopolei, după aceea episcop al Lampsacului, de Ahilie Mitropolitul Cizicului, făcând şi minuni multe; că şi ochiul unui om, ce i l-a scos un taur l-a vindecat, şi numai cu însemnarea Crucii a risipit, şi a stins carchinul de la o femeie, o boală ce se cheamă aşa; şi a omorât încă cu suflarea lui şi un câine turbat, ce-i sărise în spate, şi pe acel mort ce-l călcase carul de-i spărsese pântecele, iarăşi l-a adus la viaţă. Şi a gonit şi duhul cel necurat din femeia dregătorului; şi vopsitorilor ce nu le umbla vopselile le-a făcut bune, gonind pe un drac, ce se încuibase acolo. Şi făcând încă şi alte fapte minunate, şi proorocind şi de cele viitoare, s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Luca, care a locuit în muntele Stiru, cel din Elada.
Stih : Umplut-a Luca Elada de minuni,
Carele nici mort conteneşte a face minuni.
Acest preacuvios era născut şi crescut în Elada, iar părinţii lui au fost din ostrovul Eghinei care neputând trăi de prăzile agarenilor, s-au sculat de acolo, şi au mers în Elada, întru care s-a născut fericitul Luca; care de copil mic s-a lăsat nu numai de carne, ci şi de ouă şi de brânză. Şi era mâncarea şi băutura lui, pâine de orz, şi legume şi apă; şi topindu-şi trupul cu tot felul de patimă rea, şi grea petrecere, socotea desfătarea şi săturarea a hrăni pe cei flămânzi, şi a dărui haină goilor. Pentru aceea de multe ori dând şi haina lui, se întorcea gol. Iar dacă s-a făcut călugăr, nu este cu putinţă a spune cineva, câtă răbdare şi chinuri a arătat, umblând toate lăcaşurile cele de pe lângă mare, şi făcându-se pricină de mântuire multora cu minunile ce făcea. După aceea lăsând mutările locurilor, sosit la muntele ce se numeşte Stiru, şi locuind acolo şapte ani, a proorocit tuturor de moartea lui, şi aşa s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor o mie şi trei Mucenici, care au suferit mucenicia în Nicomidia.
Stih : Mulţime de oameni fiind o mie şi trei,
Pentru Hristos au ales a muri de sabie.
Aceştia erau slugi a celor patru protectori, dintre care prin poruncă împărătească fu prins Preasfântul Petru episcopul Alexandrenilor, şi i se tăie capul; iar după săvârşirea acestuia, protectorii cu toată casa lor crezând în Hristos, şi mărturisind slugile acestora înfocaţi de dragostea Lui Hristos, de sine s-au dus către împăratul Diocleţian în Nicomidia, împreună cu femeile şi cu copiii lor, şi mărturisindu-se că sunt creştini; şi neplecându-se a se lepăda de Hristos, de ostaşi cu sabie au fost tăiaţi.
Tot în această zi, Sfinţii şase Mucenici cei din Frigia, de foc s-au săvârşit.
Stih : Cei şase Frigii de tăria focului nu s-au îngrozit.
Cei ce turn de tărie pământului Frigiei sunt.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Aprion, episcopul Ciprului.
Stih : Aprioane grăbeşte, du-te că te cheamă Hristos,
La răsplătirile moştenirii celei de sus.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru, care s-a nevoit în Monovate.
Stih : Nevoinţa cea preamare Petru săvârşind.
Preacinstită cunună în ceruri a primit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teopemt, şi cu urmaşii lui.
Stih : Viteazul Teopemt bine s-a nevoit,
Şi împreună cu sinodia sa şi răsplătirile primeşte însutit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Dumnezeiescul Dar care a locuit întru tine, te-a arătat Prooroc, spunând cele viitoare. Drept aceea, Înţelepte, mai-nainte ai vestit celui ce era să primească scaunul, pe cel mai întâi-şezător împodobit cu lumini dumnezeieşti.
Pe Partenie Arhiereul Lampsacului, pe luminătorul cel neapus al Elespontului, pe cel ce a luminat tot pământul cu lumini, şi a risipit noaptea patimilor, celor cu multe dureri, să-l lăudăm cu toţii.
Cu mult spor şi-a dat pământul roada sa, prin rugăciunea ta preaminunate Partenie, şi via cea secetoasă a făcut struguri, aşa preamărindu-te Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit prin vieţuirea ta.
A Născătoarei :
Arătatu-te-ai Preacurată mai Sfântă decât puterile cele de sus, că ai întrupat pe Dumnezeu, pe Care cetele celor fără de trup, cu frică Îl preaslăvesc; ci roagă-L pe Dânsul pururea, să miluiască, pe cei ce te preaslăvesc pe tine.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon...
Sicriul moaştelor tale Luca, s-a arătat izvor de tămăduiri, la care tot cel ce aleargă, se mântuieşte de toate patimile, fericindu-te pe tine, Cuvioase, şi lăudând pe Hristos Domnul.
Cu semne prea mari te-a mărit pe tine Domnul, Părinte, pe Care L-ai preaslăvit tu prin ostenelile sihăstriei mai-nainte, că strigai : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
În viață vestit, întru minuni prea-mare; şi întru toate alte bunătăţi neasemănat te-ai arătat, Cuvioase. Pentru aceea ai aflat răsplătire ostenelilor tale, Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte poporul, şi cetatea ta, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, folositoarea noastră, celor ce cu credinţă neîndoită, strigăm ție : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cuptorul cel cu foc...
Foarte mari răsplătiri ai primit în ceruri pentru ostenelile tale, mărite Partenie, că locuieşti în lumină neînserată, şi ai luat mărire neprimenită, învrednicindu-te de bucurie neîncetată, Părinte.
Stea neapusă făcându-te în viață; cu răsăriturile dumnezeieştilor tale fapte, ai apus după legea firii, şi ai mers către lumina cea neînserată, lăsându-ne nouă Cuvioase razele minunilor tale cele negrăite.
Fără de începere Tatăl, Fiul şi Dumnezeiescul Duh, strălucire de o Împărăţie, de un Scaun Se cunoaşte, la cei ce cinstesc cu dreaptă credinţă, şi cântă totdeauna împreună cu cetele îngerilor : Sfânt, Sfânt, Sfânt.
A Născătoarei :
Curăteşte-mă prin mijlocirea ta, Preacurată, de patimile spurcăciunii, care sunt asupra mea, şi luminează rogu-mă, inima mea cea împâclită de negurile dracilor, ca să te fericesc, de Dumnezeu fericită.
Alt Canon,
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Stricăciunea a toată boala goneşti, preamărite Părinte Luca fericite, pe leproşi vindecând, pe cei slabi întărind, şi pe slăbănogi dezlegându-i din legătura care îi ţinea, tămăduind pe ciungi, pe ologi şi pe orbi, care strigă : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Aflat-ai Cuvioase mărirea cea fără osteneală, căci ai suferit multe osteneli şi nevoințe, privigherea, topirea trupului, înfrânarea, pătimirea, zăcerea la pământ, şi toată altă chinuire a trupului, pentru dragostea Celui ce te-a zidit; cu Care dimpreună fiind, te veseleşti cu Dânsul. Roagă-te Lui, să ne mântuim toți, cei ce cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Prin multe feluri de osteneli ale bunătăţilor ai intrat la Împărăţia Cerurilor, veselindu-te acum Cuvioase în veci, şi îndulcindu-te totdeauna cu podoabele Stăpânului, împreună cu îngerii cânţi cântări întreit sfinte. Pe Domnul lăudaţi-L făpturile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum... a Născătoarei :
Pe Cel nedespărţit din Sânurile Părinteşti, nedespărțindu-Se de acolo, negrăit L-ai născut Preacurată, fără ispită de bărbat, fiind Om desăvârşit; pe Care roagă-L să-mi dea putere, să biruiesc până în sfârşit toată năpădirea cugetelor celor rele, şi să fac voia Lui cea dumnezeiască în toate zilele, ca să te măresc întru toți vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pentru legile părinteşti, fericiții tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea. Şi împreunându-se cu focul cu care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Fiul Părintelui...
Slobozindu-te de trup Părinte Partenie, te-ai învrednicit a vedea frumuseţile cele nevăzute, fiind împodobit în totul adevărat cu frumuseţea bunătăţilor. Pentru aceasta te cinstim, şi curat te fericim.
Ca un crin, ca un trandafir, ca un miros cu bună mireasmă, fiind împodobit cu tot felul de bunătăţi Părinte, te-a sălăşluit Hristos arătat la cele de sus, căci ai păstorit cu cuviinţă poporul Lui, Ierarhe Partenie.
Să săltăm oamenii, să dănțuim veselindu-ne, să adunăm acum praznic sfânt, cântând lui Dumnezeu cu laudă, şi fericind astăzi după vrednicie pe minunatul şi marele păstor Partenie.
Pomenirea ta astăzi luminând inimile noastre, a strălucit ca un soare mare; care pe cei ce o săvârşesc cu credinţă, mântuieşte-i de întunericul patimilor Ierarhe şi de boli şi de scârbe, şi de tot felul de primejdii.
A Născătoarei :
Luminează-mă cu lumină, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, ca pe unul ce zac întru întunericul lenevirii celei rele, şi nu voi nicicum să păzesc legile lui Dumnezeu, pentru ca să te fericesc după datorie, ca pe o folositoare a mea.
Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Ostenelile tale Părinte, şi nevoințele, ce om va putea să le spună ? Pentru care vrednică plată ai luat de la Dumnezeu, că te-ai făcut vas Dumnezeiescului Duh, cuvios, drept, adevărat şi fără prihană.
Prost la fire, fără viclenie şi smerit, plin de milostivire către săraci, iubitor de străini, şi iubitor de pustie, blând, lin, cu adevărat te-ai arătat Părinte. Pentru aceea te-ai rânduit împreună cu Avraam, cu Iacov, şi cu David.
Ca unul ce petreceai întru lăcaşurile cele dorite, şi fiind plin de frumuseţe dumnezeiască, şi îndulcindu-te acum de florile raiului celui dumnezeiesc din-destul, şi veselindu-te, fă pomenire pentru noi către Dumnezeu, preafericite.
Slavă...
Ceea ce eşti o Fire în trei Ipostasuri, o Fiinţă cu trei Lumini, şi o Putere nedespărţită, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, o Dumnezeire, mântuieşte pe cei ce cu credinţă Te slăvim, pe unul Dumnezeu în trei Fețe.
Şi acum... a Născătoarei :
Nu poate înţelege cuget omenesc taina ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea lăudată, că mai-nainte de naştere fără bărbat ai luat în pântece, şi după naştere ai rămas Fecioară, şi ai născut pe Cuvântul cel împreună veşnic cu Tatăl.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti, iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Păstorul cel preamare lăudat al Lampsacului, făcătorul de minuni Ierarhul Bisericii lui Hristos, lauda Elespontului, şi întărirea credincioşilor, să se cinstească acum, Partenie; că acesta îmblânzeşte pe Dumnezeu cu rugăciuni pentru lume.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea :
Din tinereţe sihăstrind, şi Crucea ridicând, te-ai depărtat în pustie, Luca luminătorule al sihaștrilor. Şi cu toată înfrânarea supunând pe cel rău la cel mai bun, cuprinsule de Dumnezeu, cât este prin putinţă, te-ai apropiat de Treimea cea neapropiată.
Şi acum..., a praznicului :
Ca să plineşti rânduiala Ta cea nespusă, Doamne, la Biserică Te-ai adus de Maica cea neispitită de bărbat, şi văzându-Te bătrânul, striga : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne; că ai venit Mântuitor lumii, lumina Tatălui, Hristosul meu.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Preacurata şi nevinovata Fecioară fiind, pe Ziditorul şi Stăpânul, ca pe un Prunc în brațe, în Biserică intră.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Primeşte o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție de Duhul Sfânt; că iată a venit.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă norodului Tău Israil
Acum văzură ochii mei făgăduinţa Ta, unule Bunule Dumnezeule; slobozeşte-mă degrab, pe mine robul Tău, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea, a lui Andrei Criteanul.
Astăzi sfinţita Maică şi cea mai înaltă decât Biserica, la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, şi Dătătorul legii, pe Care şi în brațe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTA
ZIUA A OPTA
Sfântul marele Mucenic Teodor Stratilat, şi Sfântul Prooroc Zaharia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Mucenicului 3, şi ale Proorocului 3.
Stihirile Mucenicului, glasul al 5-lea :
Podobie : Bucură-te, cămara...
Bucură-te ostaşul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmaşului, cu arma bunei credinţe, întărirea credincioşilor, care prin multe munci ai câştigat cereasca Împărăţie a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănțuind, şi cu împărtăşirea îndumnezeindu-te şi luminându-te cu curate împărtăşiri, pomeneşte pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, şi se închină cu credinţă sicriului moaştelor tale. Din care celor ce cer, le izvorăşti bună întărire şi mare milă.
Bucură-te sfinţite cap, cinstită înălţarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmaşului, cela ce eşti numit cu numele dumnezeieştilor daruri, luminătorule care luminezi cu minunile, partea cea de sub soare. Turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci. Cela ce cu suliţa răbdării tale ai omorât pe balaurul, care te-ai arătat foarte vitejeşte, ca un ostaş nebiruit; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.
Cu arma Crucii celei de viaţă purtătoare, sfărâmare făcând idolilor, ispită de bătăi ai suferit, şi pe lemn fiind întins, sfâşieri ai răbdat, Preafericite. De care fiind zdruncinat, şi cu făclii ars, pe Cruce te-ai ridicat de dânşii, cu suliţe împungându-te, şi ochii orbindu-ţi. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, şi cereşti cununi ai dobândit, Teodore. Pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.
Alte Stihiri ale Proorocului, glasul al 8-lea.
Podobie : Ce vă vom numi...
Având vieţuire întocmai cu îngerii, împreună cu îngerii arătat vorbeai, descoperitorule de cele dumnezeieşti, printr-înşii luminându-ţi cugetul cel mai presus de minte, cu lămurirea semnelor celor minunate, descoperirea tainelor celor mari, mai-nainte spunerea proorocească, cu înnoire duhovnicească; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Înger te-ai arătat pământesc, că ai avut pe pământ îngeri cereşti vorbind cu tine; făcându-te văzător vederilor celor mai presus de lume; şi sfeşnic care străluceşte lumină înţelegătoare; măslin, precum zice psalmistul prearoditor, care pică credincioşilor grăsime dumnezeieşte lucrătoare; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Îndestulat fiind de îndumnezeirea cea nădăjduită, ca un Prooroc prea-adevărat al lui Dumnezeu, şi arătat umplându-te de desfătarea cea veşnică, şi văzând slava cea negrăită, de Dumnezeu cuprinsule, roagă-te neîncetat pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, ca să se mântuiască sufletele noastre.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum... a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei :
Izvor vieții veşnice, te cunoaştem Stăpână; ci cu darul tău înviază-mi sufletul, cel ce s-a uscat de patimi, şi-l găteşte a izvorî totdeauna ape de mântuire. Şi acum pică-mi mie prin rugăciunea ta iertare greşelilor, şi mă curățeşte, rogu-mă.
A Crucii, a Născătoarei :
Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, zicea Fecioara, văzând pe Cruce pe Hristos spânzurat, şi mă sfărâm Stăpâne, precum odinioară mi-a zis Simeon. Ci scoală-Te Nemuritorule, şi mă preaslăveşte cu Tine şi pe mine Maica şi roaba Ta, rogu-mă.
Iar de nu va fi post zicem Samoglasnica Sfântului.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 5-lea.
Astăzi mai presus decât luceafărul, a răsării cinstită pomenirea purtătorului de chinuri a Lui Hristos, inimile credincioşilor nevăzut luminându-le, şi norii sufletului gonindu-i, cu lucrarea şi cu Darul Duhului. Către care iubitorii de Mucenici să strigăm : Bucură-te cela ce te-ai arătat credincioşilor Dar de Dumnezeu dăruit, şi care tinzi mulţimile minunilor, la cei ce aleargă către tine Teodore fericite. Pe Acela nu înceta rugându-L neîncetat, ca să dobândească veşnicele bunătăți, cei ce săvârşesc cu credinţă preacinstită pomenirea ta.
Şi acum..., a praznicului, asemenea. A lui Anatolie.
Cel vechi de zile Prunc făcându-Se cu trupul de Maica Fecioară în Biserică S-a adus, plinind făgăduinţa legii Sale. Pe Care Simeon primindu-L a zis : Acum slobozeşte în pace, după cuvântul Tău pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...
Primeşte Simeoane, zis-a, cu mâinile pe Ziditorul a toate. O bătrânule, îmbrăţişează pe Hristos, pe Care tânăra Fecioară, L-a născut mai presus de fire spre bucuria neamului nostru.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.
Pe Făcătorul legii şi Dumnezeu, de Care Se cutremură mulţimea îngerilor, adunându-ne să-L lăudăm popoare, pe unul Făcătorul de bine, şi singur Dătătorul de lege, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă poporului Tău Israil.
Acum mă slobozeşte, Stăpâne pe mine robul Tău cu pace, de legăturile trupului, precum ai zis; că Te-am văzut Hristoase pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci spre descoperirea neamurilor, şi a lui Israil.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea.
Ca pe cel numit cu numele darurilor lui Dumnezeu, şi moştenitor fericirii Lui, toţi credincioşii să lăudăm, şi să fericim după vrednicie, pe Teodor viteazul marele Mucenic apărătorul lumii; că se roagă lui Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a praznicului, asemenea.
A lui Andrei Criteanul.
Cel ce Se poartă pe Heruvimi, şi Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în braţele bătrânului ca pe un scaun şade. Şi de la Iosif primeşte daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, şi pe poporul cel nou cel ales din păgâni, şi doi pui de porumbel, ca un începător legii celei vechi şi celei noi. Şi sfârşitul făgăduinţei celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu, semnele, patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, şi de la Dânsul a cerut slobozire, strigând : Acum mă slobozeşte, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, şi Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.
Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea,
Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului Împărat, voievod preabun te-ai făcut, Teodore. Că cu armele credinței te-ai oştit înțelepțește, şi ai biruit cetele dracilor, şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.
Slavă... a Proorocului, glasul al 2-lea.
Prăznuind pomenirea Proorocului Tău, Zaharia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum..., al praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului odată; şi al Mucenicului, Slavă..., al Proorocului, Şi acum..., iar al praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Cel cu nume mare numit Mucenicul lui Hristos, cel iubit de Dumnezeu şi de îngeri, minunatul şi măritul Teodor, toate Sfintele Biserici cele de sub soare, astăzi întru Duhul Sfânt le veseleşte, şi a prăznui întru bucurie pomenirea lui, pe toţi îi îndeamnă.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul acelaşi.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
În muntele Sinai dedemult a văzut Moise spatele lui Dumnezeu, şi glas dumnezeiesc subţire s-a învrednicit în nor şi în vifor a auzi; iar acum Simeon pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat fără schimbare pentru noi, în braţe L-a luat, şi bucurându-se s-a dus din aceste de aici, la viaţa cea veşnică. Pentru aceasta a strigat : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Cela ce eşti visteria cea veşnică, şi viaţa tuturor, pentru mine Prunc făcându-Te, sub lege Te-ai făcut, Cel ce ai însemnat dedemult în tăbliţe legea în muntele Sinai, ca pe toţi să-i mântuieşti din robia cea dedemult a legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăţiei Tale, slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 6, şi al Sfinţilor 2 pe 8.
CANONUL Sfântului Teodor.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărțind marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare Lui Dumnezeu.
Cela ce cu dumnezeieşti străluciri arătat eşti împodobit, şi cu cunună mucenicească de sfințenie înfrumuseţat, şi cu slava Sfintei Treimi strălucit, pomeneşte pe cei ce te laudă pe tine, mare între Mucenici Teodore.
Plină de lumină, plină de dumnezeiescul Dar, ne-a strălucit nouă sfinţită pomenirea cinstitelor tale nevoinţe, cu preasfinţite străluciri luminând pe toți, cei ce te cinstesc pe tine cu bunăcredinţă, Mucenice pătimitorule Teodore.
Viforul idolesc cuprinzând firea omenească, sfinţitul Mucenic fiind ocârmuit cu dumnezeiescul Dar al Crucii, neviforât a înotat, şi la limanurile cereşti, a ajuns, bucurându-se.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti uşă dumnezeiască, deschide-mi uşile pocăinţei, Fecioară, şi cu dumnezeieşti gânduri sufletul meu luminează-l, şi goneşte norii cei grei ai patimilor, ca să te cinstesc bucurându-mă, şi după datorie să te fericesc.
Alt Canon al Proorocului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos :
Podobie : Să cântăm Domnului...
Având pe Dătătorul de lumină, ascultător rugăciunilor tale, dă-mi mie lumină, Zaharie, dumnezeiescule Prooroc.
Fiind împodobit cu podoabele dumnezeieştii frumuseți, frumusețea îngerilor o vedeai cu frumuseţea sufletului.
Slavă...
Fiind plin de sfinţenie, şi de lumină următoare îngerilor, ai avut îngeri vorbind cu tine, care te şi luminau, cuprinsule de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dezlegatu-s-a blestemul strămoaşei, Preacurată, căci născând pe Hristos ai îmbogăţit lumea cu binecuvântare.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...
Ca un leu îndrăznind ai stătut în mijlocul divanului, vestind cuvântul cel de mântuire, şi defăimând, şi adevărul propovăduind, celor rău credincioşi, şi vădind minciuna nedumnezeirii, Teodore.
Mirându-se muncitorul de bărbăţia ta, Înţelepte, cu dobitocească mânie pornindu-se, fără milă te-a rănit cu vine de bou Teodore, pe tine, cela ce ai sfărâmat idolii cei urâţi.
Cu vitejesc gând picăturile cele din răni ca nişte valuri de mare le-ai suferit, gânditorule de Dumnezeu, cu Darul Crucii fiind întărit, şi purtător de cunună cu puterea Dumnezeiescului Duh arătându-te.
A Născătoarei :
Făcutu-ți-a ție cu adevărat mărire Domnul, Cel ce S-a născut din tine; şi toate neamurile pe tine Maica lui Dumnezeu te slăvesc.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...
Darul cel de sus te-a umbrit, Fericite, învățându-te pronia cea nespusă, şi dumnezeiască îndreptare, luminându-te prin sfinții îngeri, Înţelepte.
Învățându-te bunătatea cea dumnezeiască, Preafericite, ai priceput prin taină, ca un preacurat roditor, sălăşluirea ta întru dumnezeiasca sfinţenie, cetatea cea preasfântă.
Slavă...
Zid nesfărâmat, întărirea norodului celui cugetător de Dumnezeu, Tu Te-ai făcut Doamne, şi mântuire sufletelor, precum oarecând a vestit mai-nainte Proorocul cel dumnezeiesc.
Şi acum..., a Născătoarei :
Zămislirea ta cea fără de prihană, şi naşterea cea nestricată, Născătoare de Dumnezeu, au mântuit lumea din stricăciune şi din moarte; că ai născut Mântuirea, pe Cuvântul cel veşnic.
Irmosul :
Nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
Sedealna Mucenicului, glasul al 8-lea,
Podobie : Pe înţelepciunea...
Toată dumnezeiasca armă luând, şi înşelăciunea idolească surpând, pe îngeri i-ai îndemnat, să laude nevoințele tale. Că cu dumnezeiasca dragoste gândul aprinzându-ţi, spre moartea cea prin foc bărbăteşte ai îndrăznit. Pentru care după numirea ta dai dumnezeieşti daruri, celor ce cer de la tine, pătimitorule Teodore. Pentru aceasta strigăm către tine; roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Proorocului glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Căruțe înhămate ai văzut, care se îndreptau cu mâna Dumnezeului tuturor, adică pe slugile cele fără de trupuri, Zaharie fericite; cu care împreună bucurându-te ca un Prooroc pururea mărit, roagă-te, ca să se îndrepteze la căile dumnezeieştii cunoştinţe, cei ce săvârşesc cu credinţă neîndoită, preasfinţită pomenirea ta.
Şi acum..., a praznicului, asemenea :
Pe Tine, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se, Te-a luat în braţe Sfântul Simeon, strigând : Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Şi Anna cea fără prihană, Proorocița şi mărita, acum mărturisire şi laudă Ți-a adus Ție; iar noi, Dătătorule de viață strigăm către Tine : Slavă Ție Celui ce bine ai voit aşa.
VEZI : De este post, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei :
Slăbiciunea şi slăbănogirea sufletului meu Preacurată Maică Fecioară, schimbă-le acum întru tărie, şi întru putere a temerii de Dumnezeu, a face şi a lucra îndreptările lui Hristos. Ca să scap de focul cel nestins, şi să dobândesc moştenirea cea cerească, şi viața cea fără de sfârşit, prin mijlocirea ta, Stăpână, bucurându-mă totdeauna.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata, pe Iubitorul de oameni Hristos, răstignindu-Se şi cu sulița în coastă împungându-Se, plângea, strigând : Ce este aceasta Fiul meu, ce Ți-a răsplătit poporul cel nemulțumitor, pentru binele care ai făcut lui ? Şi Te sârguieşti să mă lipsesc de Tine, Fiule preaiubite ! Mă spăimântez Milostive de răstignirea Ta cea de bunăvoie.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea. Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Având pe Hristos vorbind întru tine, Fericite, mândria lui Licinie ai surpat cu cuvinte înțelepte, că cu adevărat ai defăimat Mucenice prea mult nebunia lui, şi cu fapte preamărite ai minunat, pe cei ce priveau, pătimitorule înţelepte, viteazule Teodore.
Spânzurat fiind din porunca cea fărădelege a muncitorului, şi cu unghii zgâriat, şi vopsit cu picăturile sângelui tău, ce s-a vărsat cu nedreptate Mucenice, de grosimea omorârii, şi de haina stricăciunii te-ai dezbrăcat, preafericite Teodore.
A Născătoarei :
Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l Preacurată, cu dumnezeiască suliţa, care a împuns dumnezeiască coastă, a Celui ce a voit a Se întrupa din tine Fecioară; şi te roagă, să mă scrie în cartea celor mântuiţi, pe mine cela ce m-am depărtat fără de minte de la Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Cuvinte, din munte umbros...
De față înveţi, Preafericite, a ne închina unei Fiinţe luminătoare, împreunate în trei Sori, Care Se înmulţeşte cu ieşirile, spre cele ce sunt în lume.
Căruţă lui Dumnezeu făcându-te Proorocule, şi văzând multe feluri de căruţe ale îngerilor, te-ai învrednicit a le înconjura, toate acelea ce umblau cu bună orânduială.
Slavă...
Sfeşnic cu multe lumini, şi cuvios sfinţeniei, ai văzut, Preafericite, semn al dumnezeieştii străluciri de lumină, şi al străjuirii, Care vede toate, prin Care şi toate se păzesc.
Şi acum..., a Născătoarei :
Semnele zămislirii tale, Preacurată, în multe feluri le-a însemnat mai-nainte dumnezeieștii prooroci, închipuindu-le prin multe pilde, cugetătorii de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiind luminat Mucenice cu raza Dumnezeiescului Duh, şi aprins cu dragostea Lui Hristos, nu ai băgat seamă de arderea trupului, nici ai simţit dureri, nici te-ai ferit de munci, cu cereştile nădejdi desfătându-te.
Jugul Stăpânului cel uşor purtându-l pe grumazi, cu greutate de plumb find îngreuiat purtătorule de chinuri, Preafericite, nicicum nu te-ai plecat, nici te-ai clintit, nici ai fost biruit, viteazule Teodore.
Din Cer dându-ți ție glas Cuvântul cel Preabun, îndrăzneţ te-ai făcut; cu a Căruia putere, dureri iuți ai răbdat de la cei fărădelege, Mucenice al lui Hristos, şi munci, şi moarte silnică, Mărite.
A Născătoarei :
Ca să rămân întreg, şi neschimbat din starea cea mai bună, şi drept să călătoresc, şi să fac cele plăcute lui Dumnezeu, roagă-te ceea ce eşti bună, care ai născut pe Cuvântul cel Bun, Care ne-a mântuit pe noi de dobitocie.
Alt Canon,
Irmos : Din noaptea necunoştinţei...
Cel ce a văzut mai-nainte curat cu inima, şi cu istețimea gândului patima Mântuitorului, după vrednicie se cuvine să se fericească.
Mai presus de fire îndeamnă Proorocul, zicând : Bucură-te Sioane Sfinte, că va veni Împăratul tău Drept, şi mântuind cu blândețe.
Slavă...
Mărirea proorocilor, bună cuviința bărbaţilor celor grăitori de Dumnezeu, luminează lumea cu strălucirea proorociei.
Şi acum..., a Născătoarei :
Naşterea Fecioarei, născându-ne pe noi de iznoavă, ne-a mântuit de păcatele cele mai dinainte, făcându-se pentru noi păcat.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Rugăciune vărs către Domnul...
Pătimirea celui fără patimă închipuind, te-ai răstignit mărite Mucenice, pironindu-te pe lemn, Preafericite, şi asemenea Stăpânului te-ai făcut, Celui ce a dezlegat de bunăvoie cu Crucea patimile omeneşti.
Spânzurat fiind pe lemn ca un miel, şi cu săgeţi săgetat, Fericite, şi în vederile ochilor împuns, şi rănit peste tot trupul, ai rănit inimile vrăjmaşilor cu sulița durerilor tale.
Râurile muncilor tale celor fără număr lovind în casa sufletului tău, Mucenice, nu o a clintit pe dânsa, că a fost întărită pe piatra cea neclintită a Celui ce a răsărit din Fecioară, şi neamul omenesc a luminat.
A Născătoarei :
Marie, Stăpână a toată lumea, ca ceea ce ai născut pe Domnul tuturor, mântuieşte-mă din robia vrăjmaşului, şi mă scoate din tirania lui, şi mă mântuieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc spre tine fără de îndoială.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Fiind plin de Dar proorocesc, şi învăţându-te mai presus de fire cunoştinţa ceea ce va să fie, trimis ai fost să propovăduieşti Darul cel viitor, şi ziua Crucii cea cunoscută Domnului, cuprinsule de Dumnezeu.
Fiind împodobit cu înţelegere duhovnicească, te-ai învrednicit darurilor celor mai presus de cuget, văzând arătări îngereşti, şi cete, şi vorbiri, şi măriri, Preafericite, care te învăţau tainele cele minunate şi dumnezeieşti.
Slavă...
Având făclie de bunătăţi, luminezi lumina cunoştinţei de Dumnezeu, vestind mai-nainte făclia cea tainică a întrupării Cuvântului, cea mai presus de cuvânt, că va să Se arate cu cuviinţă dumnezeiască din Sion, Zaharie de Dumnezeu cuprinsule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce a întărit Cerul, te-a arătat Cer cuvântător, Născătoare de Dumnezeu, iubind frumuseţea lui Iacov, şi din pântecele tău a răsărit Soarele dumnezeirii trupeşte, şi a luminat lumea cu Darul.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDACUL Mucenicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Căutând cele de sus...
Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă ca întru o platoşă îmbrăcându-te; şi cuvântul lui Dumnezeu ca o suliţă în mâini luând, pe vrăjmaşul ai rănit, între Mucenici mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu, rugându-te nu înceta pentru noi toţi.
ICOS
Veniţi toţi credincioşii cu cântările cununilor să încununăm pe Teodor, frumuseţea cea strălucită a pătimitorilor. Că Dar mare al lui Dumnezeu s-a arătat lumii, cu strălucirile minunilor. Că pe vrăjmaşul veliar biruind cu cinstitele chinuri, plouă în loc de sângiuiri, repejunile cele de tămăduiri, ca de nişte izvoare. Deci împreună cu aceştia toţi se bucură întru Hristos, şi dă pace nelipsită. Pentru aceea strigăm lui : Nu înceta rugându-te pentru noi toţi.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a opta, pomenirea Sfântului măritului marelui Mucenic Teodor Stratilat
Stih : Teodor Stratilat fiind cu cinul său,
Prin tăiere s-a făcut Stratilat lui Dumnezeu.
Puternic grumazul lui Teodor cel minunat.
În a opta zi l-au tăiat.
Acesta a fost pe vremea împăratului Licinie, trăgându-se de neam din Evhaita, locuind în Iraclia ceea ce se află lângă marea Neagră, şi întrecea pe mulţi la podoaba sufletului şi la frumuseţea trupului şi la puterea cuvintelor; şi cercau toţi, ca să-i aibă prietenia. Drept aceea şi Licinie avea multă sârguinţă ca să aibă adunare cu dânsul, măcar că auzise că este creştin, şi se îngrețoșează de idoli. Drept aceea trimiţând de la Nicomidia pe unii din ceata lui, le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe Mucenicul. Iar ei dacă s-au întors, au zis, că fericitul Teodor a răspuns, că mai vârtos se cade împăratului a merge către dânsul cu dumnezeii lui cei mai mari; şi îndată merse împăratul în Iraclia. Iar Sfântul Teodor se îmbărbătă cu vedeniile cele din vis ce i se trimise de la Dumnezeu. Şi când auzi că Licinie este aproape, încălecă de-i ieşi înainte, şi-l cinsti precum se cuvine, iar el dându-i mâna dreaptă, şi întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, şi şezând într-un palat înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să facă jertfă dumnezeilor săi. Iar Sfântul cerşindu-i pe dumnezeii cei mai lăudaţi, adică ca şi cum să-i cinstească întâi acasă, de aceea să le facă şi la obşte jertfe, dându-i voie împăratul, luă pe dumnezeii cei de aur şi de argint, şi la miezul nopţii i-a sfărâmat, şi făcându-i tot bucăţi mici, i-a dat săracilor şi lipsiţilor. Şi dacă se făcu ziuă, a spus Maxentie Comentarisie împăratului, că a văzut capul dumnezeoaicei celei mari Artemidei la un sărac purtându-l, şi îndată se trimiseră oştaşi de aduseră pe Sfântul cu poruncă la Licinie, şi întâi dezbrăcându-l fu întins de patru slujitori, şi bătut cu şapte sute de bice de vine de bou pe spinare, şi cincizeci pe pântece, şi-l mai bătură cu măciuci de plumb peste grumaz; după aceea îl strujiră, şi-l arseră cu făclii, şi cu hârburi de scoici l-au frecat peste rănile cele bătute şi arse, şi-l aruncară în temniţă, băgându-l cu picioarele în gros, şi petrecu acolo nemâncat şapte zile. După aceea iarăşi îl scoase; şi-i pironiră pe cruce mâinile şi picioarele. Apoi o cruzime de fiare şi neomenie i-au bătut prin părţile cele ascunse ale Mucenicului, un piron, care a ajuns până la cele dinlăuntru ale lui. Şi sta şi prunci prin prejur de săgeta pe Sfântul în obraz şi în ochi, alţii iarăşi cu cosoare croindu-l dea curmeziş peste părţile cele ascunse, i-au tăiat şi testiculele cu totul, şi rămânând noaptea pe Cruce, i se părea lui Licinie că a murit; ci s-a înşelat ticălosul, pentru că de dumnezeiescul înger fu dezlegat din legături, şi slobod, şi se făcu sănătos, şi cânta, şi mulţumea lui Dumnezeu. Deci dacă s-a făcut ziuă, trimise Licinie să ia trupul Mucenicului să-l arunce în mare. Şi sosind trimişii, dacă văzură pe Sfântul că era cu suflet, şi cu totul sănătos, crezură în Hristos optzeci şi cinci de oameni, şi după dânşii alţi trei sute de slujitori, cărora le era căpetenie antipatul Chestis, care fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Şi dacă văzu Licinie, că se face gâlceavă în cetate, a poruncit să taie capul Sfântului. Atuncea stătură multă mulţime de creştini de-i oprea, şi abia potolindu-i Sfântul, şi făcând rugă către Hristos, îi tăiară capul, săvârşindu-i alergarea mărturisirii. Iar sfintele lui moaşte se mută din Iraclia la Evhaita, şi-l puse în lăcaşul părinţilor săi, precum a poruncit Mucenicul lui Avgar tahigratului său să facă. Care i-a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările şi răspunsurile, câte una, şi vremile şi chipurile cele de multe feluri ale muncilor ce a văzut, şi de la Dumnezeu ajutorări, ce s-au făcut, fiind de faţă la mucenicia lui.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia.
Stih : În chip de cai Zaharia pe îngeri ai văzut.
Prin care la înălţimea Cerului ai călătorit.
Acesta se tâlcuieşte, pomenirea lui Dumnezeu, care era din neamul lui Israil, din seminţia lui Levi, şi s-a născut în Galaad. Şi a venit în Ierusalim din ţara haldeilor, bătrân foarte, şi aflându-se acolo, mult a proorocit poporului, şi a dat multe semne întru arătare. Acesta a spus lui Iosedec, că va naşte fecior, şi se va face preot Domnului în Ierusalim. Acesta a binecuvântat pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i : Că vei naşte fiu, şi vei pune numele lui Zorobabel. Şi în vremea lui Kir, împăratul Perşilor, a dat semn, pentru Cresus împăratul Lidiei, dat-a în arătare şi de prada Ierusalimului, şi de sfârşitul lui Israil, şi de începătura şi sfârşitul limbilor, şi pentru sfărâmarea bisericii până în sfârşit, şi pentru oprirea proorocilor, şi a preoţilor, şi a Sâmbetelor, şi pentru a doua judecată. Şi proorocind şi de altele multe, a răposat în bătrâneţe bune; şi s-a îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Nichifor şi Ştefan, prin zgârâieturi s-au săvârşit.
Stih : Nichifor şi Ştefan, care au fost zgâriaţi.
Cu cununii împletite de biruinţă au fost încununaţi.
Tot în această zi, Sfintele Marta şi Maria, surorile. Şi Preacuviosul Licarion Mucenicul de sabie s-au săvârşit.
Stih : Pe cele ce un pântece la lumină le-au iubit.
Pe Marta şi Maria o sabie de lumina le-au lipsit.
Fără de glas către sabie Licarion este mergând.
Împotriva călăului, ca un miel tăcând.
Aceste sfinte fiind surori, vieţuiau în singurătate păzindu-şi fecioria. Deci trecând pe acolo unde petreceau ele, ighemonul locului, ele scoţând capul pe fereastră, se numea pe sine creştine; şi ighemonul jelind moartea lor cea în tinereţe, ele au grăit împotrivă, că nu este moarte cea pentru Hristos, ci viaţă care nu are sfârşit. Asemenea încă şi Licarion singurul copil tovarăşul lor, spunând cele pentru dânsul, din porunca ighemonului au fost răstigniţi; şi de călăi împungându-se cu sabia, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Filadelf şi Policarp.
Stih : Fost-a cu adevărat al vieţii sfârşit,
Şi lui Filadelf şi lui Policarp iubit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Macarie episcopul Pafei.
Stih : Proedrul Pafului s-a ascuns în mormânt,
Şi întru celelalte nu numai cu numirea fiind fericit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Perghet.
Stih : Cum voi trece fără de răsplătire pe Perghet,
Împreună cu sfinţii fiind şi el numărat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Grăit-a Mucenicul bucurându-se, măririle atot Stăpânitorului. Pentru aceasta mirându-se cei ce priveau, au lăsat tirania înşelăciunii, şi cu credinţă au strigat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu undiţa preaînţeleptelor tale cuvinte, Preafericite, bucurându-te, ai vânat dintru adâncul necunoştinţei, pe cei ce veneau la tine, şi i-ai făcut, Teodore, dumnezeieşti Mucenici, care cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
În temniţă fiind tu legat de lemn, Sfântul Înger venind te-a dezlegat, îndrăzneală dându-ţi, şi întărindu-te ca să strigi cu mare glas, Teodore : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Spre mine, cel ce am vieţuit în lene, şi am trecut cu vederea sfintele Tale legi, şi cinstitele Tale porunci, Hristoase, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte pentru ceea ce Te-a născut, ca Cela ce eşti Dumnezeu de bine Făcător şi mult-Milostiv.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreiești în cuptor...
Peste tot pământul a trecut vestirea ta, cea de Dumnezeu insuflată Proorocule şi puterea cuvintelor tale, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Cu totul luminându-te cu luminile cele de sus, vedeai cele viitoare, ca şi cum ar fi fost de faţă; pentru aceea, Preafericite, strigai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu cântări te cinstesc pe tine, Fecioară, pe ceea ce ai cinstit neamul omenesc, cel ce a fost osândit dedemult cu cumplită necinste. Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Luminat purtându-te ai biruit pe vrăjmaşul, şi ai pierdut oastea lui cu armele credinţei. Pentru aceasta cu cunună de biruinţă te-ai încununat, cântând Stăpânului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
După răstignire, Mărite, şi după fericita patimă, şi după rănile cele fără de număr, ţi-ai plecat lui Dumnezeu grumazul tău, Fericite şi înţelepte Mucenice, şi cu sabia cinstit capul tău s-a tăiat, strigând Stăpânului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Sfinţitul şi mult pătimitorul trupul tău Teodore, izvor de tămăduiri s-a făcut credincioşilor din care, cei ce aleargă cu bunăcredinţă, scot dezlegare de patimi, şi mântuire sufletelor, strigând Stăpânului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
A Născătoarei :
Sufletul meu cel omorât şi căzut şi rănit, înviază-l şi-l ridică şi-l vindecă, mintea mea o smereşte, şi valurile patimilor le potoleşte, Fecioară, şi mă mântuieşte pe mine, cel ce strig : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Alt Canon,
Irmos : Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit...
Sioane munte, cetate sfântă, bucură-te foarte, că dumnezeiescul Zaharia te îndeamnă, ce-l vorbitor cu îngerii dimpreună şi tu dar Ierusalime veseleşte-te întru toţi vecii.
Zaharie Proorocule bucură-te foarte, văzând că ţi s-au împlinit cuvintele, care ai grăit mai-nainte, luminându-te de Duhul; pe Domnul cântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
În mijlocul munţilor umbroşi vedeai pe îngeri stând, care te învăţau prin taină purtarea de grijă de Dumnezeu, pentru toate, mărite Proorocule, slăvind pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te scaunule cel cu chip de foc al Domnului, bucură-te uşă încăpătoare a luminii celei fără materie. Bucură-te nor uşor, care ai strălucit Soarele dreptăţii în lume, Preacurată Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug de foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cecurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
Sfinţitu-te-ai însuţi pe tine Mielului şi Dumnezeului nostru, Celui ce S-a junghiat de Dumnezeu cugetătorule Mucenice, înălţându-te la Dânsul ca o ardere cu bun miros şi sfinţită punere înainte; şi jertfă desăvârşit curată, bine-primită. Pentru aceasta te lăudăm, şi după datorie te fericim.
Ca un luceafăr de dimineaţă, ca o zi luminoasă te-ai arătat, Teodore, ca un soare cu luminoase razele pătimirii tale, şi cu minunile, Preafericite, creştineşte luminând partea cea de sub soare, şi gonind întunericul înşelăciunii şi al patimilor noastre, Teodore.
Împreunatu-te-ai cu îngerii trupeşte, biruind pe vrăjmaşii cei fără de trupuri, şi împreună cu cetele cele muceniceşti te veseleşti totdeauna, şi dumnezeiască cântare cânţi Treimii, Teodore de trei ori fericite, luminătorule al Bisericii, şi podoaba pătimitorilor.
Pământul se bucură întru punerea cinstitului tău trup, Teodore şi Cerul dobândind sfinţit duhul tău. Pentru aceasta noi oamenii totdeauna făcând cinstită pomenirea ta, cu cerere te rugăm pe tine, rugătorul cel pentru noi, Preafericite.
A Născătoarei :
Iubitoare de Dumnezeu, Fecioară, roagă pe Cel Bun, ca să mă mântuiască pe mine din toate spurcăciunile, rănile inimii mele spălându-le cu curată pocăinţă, şi cu plângere cu lacrimi, ca să te fericesc şi să te slăvesc pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Alt Canon,
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...
Toată simţirea lăsându-o, Înţelepte, ca un purtător de lumină stai înaintea Minţii celei dumnezeieşti şi preacurate, făcând rugăciune pentru lume; drept aceea toţi pe tine Zaharie te mărim.
Urmând graiurilor buzelor tale, arătătorule de cele dumnezeiești, chemăm pe Domnul, şi printr-însul mântuindu-ne, te fericim pe tine, ca pe un Prooroc al adevărului, şi propovăduitor al bunei credinţe, Zaharie.
Slavă...
Fă pe Stăpânul cu rugăciunile tale desăvârşit Milostiv, către cei ce săvârşesc cu credinţă sfântul şi bine însemnat praznicul tău, de Dumnezeu insuflate, şi te cinstesc pe tine cu dragoste, ca pe un Prooroc, şi grăitor de cele dumnezeieşti prea-adevărat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Adâncimea minunilor, şi noian darurilor cunoscându-te, şi adevărat ştiindu-te pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu, şi nădăjduindu-ne părtinirii tale, neîncetat năzuim către a ta adăpostire.
Irmosul :
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii fără de tăcere te slăvim.
LUMINÂNDA Mucenicului.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Mare Mucenice al lui Hristos, mărite Stratilate, şi a purtătorilor de chinuri celor cinstiţi dumnezeiască frumuseţe, Teodore viteazule, nu înceta a te ruga pentru biruinţele binecredincioşilor împăraţi, şi pentru pacea lumii, iertare de greşeli, şi mântuire să se dăruiască, celor ce săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Preaînţelepte.
Slavă..., altă Luminândă.
Podobie : Cu Duhul în Biserică...
Taberele vrăjmaşilor, şi îndrăznirile dracilor până în sfârşit le-ai surpat, şi cunună ai luat Teodore fericite din mâna Ziditorului tău, ca un mărturisitor al adevărului, şi mântuieşti pe toți din toate necazurile şi cursele celui străin.
Şi acum..., a Praznicului :
Cu Duhul în Biserică înainte stând bătrânul, în brațe a primit pe Stăpânul legii, strigând : Acum de legătura trupului mă slobozeşte în pace, precum ai zis; că văzură ochii mei descoperirea neamurilor şi mântuirea lui Israil.
LA LAUDE
Stihirile Mucenicului pe 4, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Pătimitorul viteaz, ostaş nebiruit, întru Duhul Sfânt te-ai arătat, surpând pe luptătorul cu înţelepciunea cuvintelor tale, şi cu arătările cele răbdătoare, ale faptelor tale, Înţelepte. Pentru aceasta ai luat cununi de biruinţă, şi cu cetele cele de sus te-ai împreunat, mărite Mucenice Teodore. De două ori.
Și pe Cruce ridicat fiind, şi coastele strujindu-ţi, şi cu săgeţi ascuţite fiind rănit şi pe lemn întins, şi cu sabie tăiat, şi cu toate măiestriile de muncă înconjurat, nevătămat şi nebiruit te-ai arătat, cu puterea Celui ce S-a răstignit pe Cruce, lauda mucenicilor, Teodore.
Dumnezeiesc stâlp bunei credinţe te-ai făcut, Preafericite, de capiştile celor rău credincioşi scârbindu-te, şi jertfă cu totul desăvârşită, şi junghiere bineprimită aducându-te curat, Celui ce S-a junghiat pentru tine, şi a slăvit sfântă pomenirea ta, şi te-a dăruit pe tine vistierie de minuni, celor din lume, Teodore.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu bărbăţie mucenicească creştineşte întrarmându-te, Mucenice al lui Hristos, şi slujba cea cuvântătoare prin taină apărându-o cu puterea Lui, ai arătat păgânătatea idolilor, şi cumplirea tiranilor a fi neputincioasă, nebăgând seamă de munci, şi de focul cel vremelnic. Ci o cela ce eşti al dumnezeieştilor daruri şi cu fapta şi cu numele ! De toată primejdia mântuieşte cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.
Şi acum..., a Praznicului, glasul 1, a lui Anatolie.
Cel vechi de zile, Care legea dedemult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Şi după lege ca un Făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, şi bătrânului S-a dat. Şi primindu-L pe El Simeon dreptul, şi plinirea făgăduinţelor văzându-o săvârşită, cu bucurie a strigat : Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozeşte pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare şi minunată şi fără de sfârşit, Cela ce dai lumii mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea,
Podobie : Casa Eufratului...
Cela ce toate cu mâna cuprinde ca un Ziditor şi Stăpân al tuturor, de mâinile bătrânului, în Biserică Se aduce.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.
Bucură-te Simeoane, şi Anno veseleşte-te, că iată S-a arătat Mântuitorul lumii, ca un Prunc aducându-Se.
Stih : Lumină spre descoperirea neamurilor, şi slava norodului Tău Israil.
Te-ai dezlegat de stricăciune, Simeoane purtătorule de Dumnezeu, că ai văzut Mântuirea, purtând în mâini, pe Cel ce poartă toate.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea.
Vitejească adunare strângând împotriva înşelăciunii, bărbăteşte ai suferit Teodore; cu limba ta cea cu foc grăitoare ruşinând neomenia lui Licinie. Pentru aceasta şi cu îngerii dănţuind, Fericite, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să fie nouă Milostiv, în ziua judecăţii.
Şi acum..., a Praznicului, glasul al 7-lea.
Lumină spre descoperirea limbilor, ai venit din Cer Mântuitorul nostru; şi ieşind din Fecioară, Te-ai odihnit în braţele dreptului Simeon. Că trebuia, Dătătorule de viață al tuturor, să Te cunoşti de bătrânul, că ai venit să-L slobozeşti pe el după cuvântul Tău; Cela ce ai mare milă.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Praznicului, Cântarea a 8-a, pe 4, şi din Canonul Sfântului Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Timotei : Fiule Timotei, întăreşte-te în Darul cel întru Hristos Iisus... Aliluia. Dreptul ca finicul va înflori. Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul ucenicilor Săi, iată eu trimit pe voi ca oile prin mijlocul... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi...
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUA
ZIUA A NOUA
Sfântul Mucenic Nichifor.
Întru această zi se odovăieşte Praznicul Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos, şi cântăm, toată slujba Praznicului iar a Sfântului o cântăm la Pavecerniţă iar de nu se va întâmpla întru această zi odovania Praznicului, să se zică slujba Mucenicului întru acest chip.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 2-lea :
Podobie : Când de pe lemn...
Plecându-te legilor, Celui ce pentru noi a luat trup pe pământ, şi patimă cinstită a pătimit, de Dumnezeu fericite, Mucenice, dragostea cea către vecinul tău o ai păzit, care poruncă este cap legii şi proorocilor. Pentru aceasta ai luat sfârşit fericit, stând acum, înaintea izvorului dragostei, o Nichifore.
Plecatu-ți-ai grumazii la Dumnezeu, Căruia toate îşi pleacă genunchii minunate Mucenice, tăindu-ţi-se capul, şi osebindu-te de trupul tău cel viteaz, şi unindu-te prin cuget curat, cu Hristos, Capul tuturor. De a Căruia lumină apropiindu-te acum, cere-ne lumină, Nichifore, nouă tuturor, celor ce te lăudăm.
Cu râurile sângiurilor tale, Înţelepte, care s-au vărsat pentru Hristos, pământul ai sfinţit; şi cu Duhul ai veselit duhurile puterilor celor fără de trup; şi adunările mucenicilor toate le-ai luminat, împreunându-te cu dânsele, Fericite ca un întrarmat viteaz, ca un Mucenic nebiruit, şi rugător pentru noi către Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan monahul.
Arătat-ai tuturor de față, pătimitorule Nichifore; că cel ce nu iubeşte pe aproapele său, nu poate să iubească nici pe Stăpânul. Pentru aceasta iubind curat pe însuşi Saprichie, cel ce a fost împreună cu tine slugă, dintru aceasta te-ai întraripat şi către dragostea lui Dumnezeu, şi sufletul ţi-ai pus pentru mărturisirea şi credinţa lui Hristos. Iar Saprichie cel cu nume rău, având către tine pizmă fără de împăcare, s-a arătat tăgăduitor şi Stăpânului Hristos; Căruia stându-i acum înainte, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Fiind eu rănit de năpădirile cele cumplite ale dracilor, şi şezând cu totul nemişcat totdeauna în calea vieţii celei nestatornice, Preacurată, şi fiind lipsit de milă, cercetează-mă degrab, punând peste rănile cele nevindecate vin şi untdelemn, şi mă du către tămăduire; ca să te slăvesc, şi cu dragoste după datorie să laud slăvirile tale Curată, Maică pururea Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei :
Sabie a trecut prin inima ta, precum a zis Simeon, Preasfântă Stăpână, când ai văzut pe Cel strălucit din tine negrăit, înălţându-Se pe Cruce de cei fărădelege ca un osândit, şi gustând oţet şi fiere, şi coastele împungându-i-se, şi mâinile şi picioarele pironindu-i-se; şi tânguindu-te, te văitai ca o Maică, strigând : Ce este această taină nouă, Fiul meu preadulce ?
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Nichifor întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Marea vieţii înălţându-se, şi învăluind cumplit luntrea sufletului meu cu supărări şi cu patimi, Hristoase, Cela ce eşti pricina păcii, ca un Făcător de bine, spre linişte adâncă o prefă cu rugăciunile Mucenicului.
Cu cuget socotit, Preaînţelepte, ai supus cu bunăcredinţă la partea sufletului cea de gând, patima mâniei, şi ai alergat către vecinul tău Saprichie, nevoindu-te a te împăca cu el dumnezeiescule, fiind plecat legilor Mântuitorului.
Fiind îmbrăcat cu puterea Crucii, şi luptându-te cu vrăjmaşul mai cu tărie, Mucenice, l-ai surpat, şi te-ai făcut purtător de biruinţă, numindu-te mai-nainte cu purtarea numelui, o Nichifore prealăudate Mucenice al lui Hristos, pururea pomenite.
Slavă...
Întocmai la putere, întru o Fire, şi întocmai de un Scaun, şi de o Fiinţă cinstim strălucirea cea cu Trei Lumini a unei Dumnezeiri, mărturisindu-o în Trei Feţe, propovăduind nedespărţit Cuvântul de Tatăl şi de Duhul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nici gândul cel ceresc, nu poate să înţeleagă taina ta cea nepricepută cu adevărat, Prealăudată, că sălăşluindu-Se în pântecele tău, Cel de un Scaun cu Tatăl, bine a voit a Se naşte din tine cunoscându-Se în două firi.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cel ce ai întărit dintru...
Cel ce s-a numit mai-nainte Nichifor, la săvârşirea lucrurilor s-a arătat purtător de biruinţă, că cu lumina Darului risipind negura înşelăciunii o a stricat, strigând : Nu este sfânt afară de Tine unule Iubitorule de oameni.
Încredinţându-te, că s-a omorât pentru tine Stăpânul, de bunăvoia ta ai alergat la moarte, poftind omorârea lui cea de bunăvoie, ca un Mucenic purtător de biruinţă, fiind întărit cu putere dumnezeiască.
Pe pământ nevoitor, în Cer încununat adevărat, s-a arătat slujitorul lui Hristos, Nichifor, împreună cu cetele celor fără de trup, strigând : Nu este sfânt afară de Tine unule Iubitorule de oameni.
Slavă...
Luminându-te cu credinţa, din insuflatele de Dumnezeu dogme, toţi mărturisim o Dumnezeire nezidită, Cuvântul născut din Tatăl, Mintea cea mare, şi Sfântul Duh purcezător.
Şi acum..., a Născătoarei :
Luând în pântece Fecioară, mai presus de fire, ne-ai născut nouă pe Cel născut din Tatăl, mai-nainte de veci, Dumnezeu împreună şi Om, întru amândouă firile desăvârşit, iar nu împărţit.
Irmosul :
Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătându-te împlinitor poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmaşul, cel ce avea gândul tot acelei vrajbe către tine, Mucenice; şi ai luat sfârşitul prin sabie, în locul aceluia, Fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu. Pentru aceasta arătându-te purtător de biruinţă, asemenea cu numele, te-a încununat ca un Stăpân, precum ţi s-a căzut, purtătorule de chinuri nebiruite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., asemenea :
Laudă de mulţumire după datorie, ca văduva aceea doi bani aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ, tot deodată şi ajutor, scoţându-mă pururea din ispite şi din necazuri. Drept aceea ca din mijlocul cuptorului celui învăpăiat, mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu, ca să-mi dea iertare greşelilor, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Mielul şi Păstorul, şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se văita, şi cu amar striga : Lumea adică se bucură primind mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi, pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de răutate. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostiveşte-te Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte, celor ce ne închinăm patimilor Lui.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea. Cela ce nu ai lăsat Sânurile Pământeşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Viaţă dumnezeiască ai aflat Nichifore, de dumnezeiască lumină te-ai învrednicit acum, Fericite, cugetătorule de Dumnezeu, din dumnezeiască lumină ca nişte raze trimiţi străluciri celor ce săvârşesc pomenirea ta, şi cu credinţă strigă : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Punându-te în număr cu mucenicii Lui Hristos, străluceşti risipind rătăcita credinţă în mulţi dumnezei; tăindu-ţi-se capul cu sabia, şi cu curgerile sângiuirilor tale toată înşelăciunea idolilor o ai stricat, strigând către Stăpânul : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Saprichie nepăzind legile tale, Mântuitorule, s-a dezbrăcat de Dumnezeiescul Tău Duh, şi fugind de la faţa vrăjmaşilor, s-a lipsit de mărirea mucenicilor Tăi, ticălosul. Pentru aceea mirându-ne de purtarea Ta de grijă cea dreaptă, strigăm : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Lumină fără începere este Tatăl şi tuturor pricinuitor, Lumină este Cuvântul, Lumină şi Duhul Sfânt, strălucind negrăit de la Tatăl, ca dintr-un izvor mai-nainte de toţi vecii, o Dumnezeire în trei Sori întru o Fiinţă, întru o Putere şi întru o Slavă, Se cunoaşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Deplin întru tine înnoieşte pe om, unindu-Se cu totul în toată omenirea, Preacurată, Cel ce n-a părăsit Sânurile cele Părinteşti, şi a primit să locuiască în pântecele tău, Cela ce pentru bogăţia milostivirii S-a sărăcit de bunăvoie, şi a îmbogăţit lumea cu Dumnezeirea.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumina neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Cu curgerea sângiuirilor tale ai adăpat grădina Bisericii, care se împarte la patru începeri de bunătăţi dumnezeieşti, Fericite, din care scoatem daruri dumnezeieşti sufletelor noastre, Nichifore.
Sămănătorul răutăţii a răpit pe ticălosul, pentru ținerea în minte a răutăţii, iar pricinuitorul bunătăţii şi al păcii, a tras în locul aceluia pe cel dumnezeiesc şi cu chip luminat, pe Nichifor Mucenicul, cugetătorul de Dumnezeu.
Se jertfeşte de Dumnezeu cugetătorul, urmând patimii Tale celei de voie Mântuitorule, că stropindu-se cu picăturile cele din coasta Ta, aduce Ție vărsările sângiurilor lui, în locul acelora, trecând către Tine prin sabie.
Slavă...
Știind că ortodoxia este temeiul mântuirii, propovăduim împreună cu Tatăl cel fără început, pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt în trei Fețe, o începere, o Fiinţă, o voinţă, o lucrare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu gândul s-a învăţat tainele tale ceata proorocilor, că Stăpânul te-a arătat pe tine uşă Cerului pe pământ, şi din tine Fecioară întrupându-Se ca un Soare al dreptăţii, a strălucit celor dintru întuneric.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Adâncul păcatelor...
Tămăduieşte zdruncinarea sufletului meu, Nichifore, de Dumnezeu gânditorule, şi goneşte negura patimilor, risipind cu luminările ce sunt întru tine, ale dumnezeieştii străluciri, rugând pe Mântuitorul Hristos, Fericite.
Trecând cu linişte întreitele valuri ale viforului idolesc, cu vetreala Crucii şi cu vânturile Duhului, Mucenice nebiruite Nichifore, te-ai aşezat la limanul cel lin al lui Hristos.
Slavă...
Pătimit-ai muceniceşte, şi te-ai făcut cu adevărat purtător de biruinţă, stricând cu bărbăţie măiestriile balaurului, şi făcându-te ca un părtaş patimilor Stăpânului, Fericite. Acum după vrednicie te-ai mărit împreună cu Dânsul.
Şi acum... a Născătoarei :
Se cutremură spăimântându-se cetele îngerilor, văzând Prunc născut cu trup din pântecele tău, pe Cel ce este împreună cu Tatăl şi cu Duhul mai-nainte de veci, Născătoare de Dumnezeu, Preacinstită.
Irmosul :
Adâncul păcatelor şi viforul greşalelor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule, şi mă mântuieşte.
CONDACUL, glasul al 3-lea,
Podobie : Fecioara astăzi...
Într-aripându-te Fericite cu dragostea Domnului, şi Crucea Lui pe umeri purtând, Mărite, ai ruşinat meşteşugirile diavolului, pătimit-ai până la moarte pentru adevăr. Pentru aceasta te-ai arătat purtător de biruinţă, şi tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
ICOS
Învăţătura lui Pavel arătat ai iubit, şi în cugetele tale, Mărite, o ai sădit, strigând : Dragostea nu ruşinează. Aceasta pe Ziditorul ni l-a dăruit nouă Om desăvârşit; că pentru dragoste toate le-a răbdat, piroanele şi Crucea, oţetul, scuipările, cu suliţa S-a împuns sfânta coastă, din care ne-a izvorât nouă sânge şi apă dumnezeieşte lucrătoare, pe Care iubindu-L, te-ai arătat şi cu credinţa purtător de biruinţă, şi tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Mucenic Nichifor.
Stih : Pe cel din vechime numit purtător de biruinţă,
Cunoaşte-l prin tăiere cu lucrul purtător de biruinţă.
Întru a noua zi de sabie,
Nichifore grumazul ţi se taie.
Aceasta a fost în vremile împăraţilor Valerian şi Galin, om prostatic, şi avea prieten pe preotul bisericii creştineşti, cel cu numele Saprichie; care din îndemnarea diavolească, se plecă cu urâciune asupra Sfântului Nichifor, şi-i purtă pizmă. Deci prinzându-se Saprichie de slujitorii de idoli, şi fiind dat la multe munci, Sfântul Nichifor trimise către dânsul mijlocitori cerând iertăciune, iar el nu vru să audă rugăciunile lui. Iar Sfântul Nichifor văzând că duc pe Saprichie să-i taie capul, a alergat şi a căzut la picioarele lui, cerând iertăciune. Şi aducându-i aminte legile lui Hristos pentru dragoste, el nu ascultă. Şi petrecând Saprichie prin multe munci, şi venind aproape de cunună, şi de răsplătire, ca cel ce era să se taie, n-a primit să-i dea iertăciune, şi depărtându-se ajutorul lui Dumnezeu de la dânsul, zise călăilor : Lăsaţi-mă, că voi tămâia dumnezeilor. Care văzând Sfântul Nichifor, s-a dat pe sine gealaţilor, şi mărturisind de faţă pe Hristos, i s-a tăiat capul prin porunca tiranului, luând mai curând darurile dragostei, care se nevoia să plinească pentru dătătorul dragostei Hristos.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Romano Cilicianul.
Stih : Linişte adâncă avea şi aflându-se în viaţă.
Acest Romano care s-a mutat din viaţă.
Acest cuvios Romano, fiind Cilician şi trăgându-şi neamul din cetatea Roşu; în Antiohia şi-a arătat nevoinţele pentru fapta bună. Căci făcându-şi o căscioară afară de zidurile cetăţii la o margine, întru aceasta sihăstreşte se nevoia fără de a întrebuinţa foc, şi fără de a avea lumină de luminare. Hrana sa era pâine şi sare, băutură apă din izvor, haina de peri de capră, părul său era lung până la picioare. Iar pe grumazul său, şi pe mâini şi pe mijloc, era înfăşurat cu grele lanţuri de fier. Şi mult Dar i s-a dat lui de la Dumnezeu; căci a multora multe grele boli a vindecat, şi la multe femei sterpe prin rugăciune le-a dăruit prunci. Aşa bine nevoindu-se, cu pace a adormit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Marcel Episcopul Siciliei, Filagrie Episcopul Ciprului şi Pangratie Episcopul Tavromeniei.
Stih : Trei bărbaţi dezlegându-se de trupeştile legături.
S-au împărtăşit de ale Edenului desfătări.
Aceştia au fost ucenici ai Sfântului Apostol Petru; căci Marcel tatăl Sfântului Pangratie încă umblând Hristos cu trupul pe pământ, şi făcând minuni, auzind el s-a dus de la Antiohia la Ierusalim, împreună cu Pangratie ca să-l vadă. Deci Pangratie de atunci făcându-se cunoscut Sfântului Petru, după înălţarea lui Hristos îi urmă lui, şi prohirisindu-se de el episcop Tavromeniei, şi slujitor întru numele lui Hristos, a fost omorât pe ascuns de elini. Iar Marcel, asemenea fiind hirotonisit episcop Siciliei, şi pe mulţi din necredincioşi întorcându-i către Domnul, s-a săvârşit. Asemenea şi Filagrie arhierind la Cipru, şi învăţând şi acesta întru numele lui Hristos, şi multe ispite suferind pentru adevărata credinţă, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Petru Damaschin, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Petru care a înfruntat nebuniile înşelăciunii.
Moare şi se sfârşeşte cu o lovitură de sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Moartea ta s-a făcut ţie Nichifore ca o trecătoare, trecându-te Fericite, din cele de aici către Cer, şi spre cele cereşti, ca împreună cu îngerii să cânţi : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Întărindu-te cu pătimirile neputinţei, ai surpat la pământ ochiul cel înalt, şi sprânceana cea ridicată a stăpânitorului lumii, purtătorule de Dumnezeu, strigând Ziditorului tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Alergând Nichifor pe calea mărturisirii Tale, Doamne, o a săvârşit, lăţindu-i-se inima cu lucrarea Dumnezeiescului Duh, şi acum cu osârdie strigă Ție, Stăpânului : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Știindu-Te pe Tine, Tatăl, Mintea cea mai întâi fără început, Care ai născut fără patimă, şi fără vreme pe Cuvântul cel împreună fără de început, şi ai purces pe Preasfântul Duh, strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Amândouă eşti, şi Fecioară şi Maică, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, că negrăit ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, cunoscându-se în două firi, petrecând pe pământ ca un Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Fiind însemnat cu Darul Mântuitorului, însuți tu de sineţi chemat ai mers vitejeşte către pătimire, şi ridicând biruinţă împotriva vrăjmaşilor, Mucenice al lui Hristos te-ai împodobit cu cununi de biruinţă, dumnezeieşte cântând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Având sângele tău ca o scară de taină, după junghiere te-ai suit luminat către Cel ce şi-a vărsat pentru tine prin Cruce sângele Său, dezrădăcinând meşteşugurile vrăjmaşilor, şi bucurându-te strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Sfinţindu-te prin apă, şi prin Duh, Nichifore, şi vopsindu-te cu sângiuri muceniceşti, ai câştigat cununa credinţei Mucenice al lui Hristos, de strălucirea cea în chip de lumină a mucenicilor, întru care acum strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Un izvor al bunătăţii pururea curgător nefăcut, fără început prea desăvârşit, o Dumnezeire în trei Fețe, Ziditoarea, şi Stăpânitoarea tuturor, împreună cu cetele cele fără de trup; pruncilor bine o cuvântaţi, preoţi lăudaţi-o, noroade preaînălţaţi-o întru toţi vecii.
Şi acum... a Născătoarei :
Mai sfântă eşti Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată, decât ceata îngerilor, cea mai presus de lume, că ai născut pe Ziditorul lor, şi Domnul, din pântece fecioresc neispitită de nuntă, în două firi neamestecate şi neschimbate, şi într-un Ipostas Dumnezeu întrupat.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...
Înfrumuseţându-te ca un mire, în podoabe ţesute din sângele mucenicesc, te-ai mutat spre împărtăşirea dumnezeieştii Lumini, a Celui ce S-a împodobit, şi S-a înfrumuseţat pe Cruce, cu patima cea cinstită; Făcătorul de bine al tuturor, mărite Nichifore preafericite.
Îndulcitu-te-ai de podoabele Stăpânului, de care alt nimic nu este mai frumos, Mărite, şi nevoindu-te a câştiga lumina Lui cea deapururea, şi încuviinţată, ai învitat pe tirani, să-ţi taie capul cu sabia, înfierbântat fiind de dragostea Domnului, o Nichifore.
Făcând vitejie luminat împotriva înşelăciunii, Mucenice al lui Hristos, şi biruindu-o pe ea, ca un biruitor ai luat pe creştetul tău cununa darurilor, Mărite, şi acum dănţuieşti muceniceşte, cu cetele mucenicilor împrejurul Scaunului Împăratului tuturor, preafericite Nichifore.
Slavă...
Slăvind pe Fiul cel născut din Tatăl cel nenăscut, cu dumnezeiască cuviință, şi pe Duhul Cel Drept mai-nainte de veacuri purces, trei Ipostasuri cinstim ale Treimii celei mai presus de fiinţă şi începătoare, unite cu Unime neamestecată, şi Dumnezeu cântându-o slăvim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai Fecioară Maică a lui Dumnezeu, că ai născut mai presus de fire cu trup pe Cuvântul cel Bun din inima ta, pe Care, Tatăl ca un Bun l-a născut mai-nainte de toţi vecii, pe Care şi acum mai presus de trupuri Îl înţelegem, deşi S-a îmbrăcat în trup.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Darul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvesc.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...
Purtător de numele biruinţei te-ai arătat, Nichifore, cu dragoste şi cu mucenicie, biruind pe tirani. Pentru aceasta ai primit şi cununa biruinţei de la Domnul.
A Născătoarei :
Cu acoperământul tău cel tare, păzeşte-ne pe noi toţi robii, Preacurată, fără stricăciune de viclenia vrăjmaşilor, că numai pe tine te avem scăpare la nevoile noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
O preafericită întreită cinstită Cruce a lui Hristos; biruinţa cea însemnată pe Cer, care din pământ ai răsărit nouă, pe binecredincioşii împăraţi, care, cu biruinţa ta se întrarmează, bine povățuieşte-i, pentru rugăciunile Maicii, Celui ce S-a răstignit cu trupul pe tine, Cel ce este Hristos Dumnezeul nostru.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
VEZI : Pentru odovania Praznicului Întâmpinării, caută învăţătura pe larg în Triod, la litera K.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ZECEA
ZIUA A ZECEA
Sfântul sfinţitul Mucenic Haralambie făcătorul de minuni.
VEZI : La Tipic slujba Sfântului Mucenic Haralambie este numai pe 4. Iar noi urmând Mineielor greceşti i-am pus slujba cu Polieleu, ca cine va voi şi va avea evlavie către Sfântul să-i cânte slujba după cum este de faţă, nefiind în post.
LA VECERNIA MICĂ
După obişnuitul Psalm cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi.
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea...
Cu totul din tinereţe dându-te stăpânului, pe Dânsul l-ai iubit, şi ai urmat urmelor Lui, şi curățindu-te de toată înşelăciunea patimilor, te-ai îmbogăţit cu dumnezeiescul Dar, a săvârşi vindecări, şi a lucra minuni, Preamărite. Şi te-ai făcut Mucenic, rămânând nemişcat de toate năvălirile muncilor, cu puterea Celui ce S-a jertfit pe Cruce. Pe Care neîncetat roagă-L pentru sufletele noastre.
Cu piroane pironindu-ți-se fericitul tău trup cel prea tare şi nebiruit, pătimitorule Haralambie, şi sufletul ți l-ai păzit nestrămutat, şi cugetul nefurat, că dinlăuntru destul te aprindea dumnezeiasca dragoste, şi te îndemna să suferi tot felul de munci, Mucenice, purtătorule de chinuri, părtaşule al patimilor lui Hristos. Pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.
Nevoindu-te sfinţitorule Cuvioase, ai moştenit bucuria cea prealuminoasă şi mărirea cea mai presus de cinste, şi veselia cea veşnică, cinstite pătimitorule, prea-viteazule ostaş, cel ce ai înecat de tot oştile şi taberele balaurului, cu curgerile sângiurilor tale, şi cu Darul, prin rugăciune dumnezeiască, morți ai înviat, şi cu îndrăzneală te rogi pentru sufletele noastre.
Alte Stihiri, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Datu-ți-ai trupul tău, la munci pururea fericite; iar sufletul ți l-ai păzit fără de prihană, neîntinat de tot păcatul, şi de păgânătatea călcătorilor de lege muncitori; şi înălţându-ţi gândul mai presus, preafericite Haralambie, către Stăpânul şi Făcătorul tău, te-ai învrednicit a locui în cămara cerească.
Dat-ai robilor tăi pe sluga Ta, Doamne, pe măritul Haralambie, vindecare fără de sminteală, a multe feluri de boli, şi mângâiere în primejdii şi în scârbe, şi preamare surpător al înşelăciunii. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, mult-Îndurate Doamne, şi Mântuitorule al sufletelor noastre.
Darul care l-ai luat de la Dumnezeu, mai presus de cuget, purtătorule de nevoinţe Haralambie, Darul vindecărilor, tuturor îl arăţi, şi nenumărată mulţimea minunilor, dăruirile tale propovăduiesc, Sfinte. Care cu adevărat mai presus de cuvânt şi de cuget ai câştigat, Mărite, de la Hristos Dumnezeul nostru, podoaba mucenicilor.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Ca un preot prea legiuitor, ai jertfit lui Dumnezeu jertfă de laudă, lucrând cu sfinţenie Stăpânului şi Ziditorului tău, a Căruia patimi te-ai făcut râvnitor, de Dumnezeu cugetătorule Haralambie. Căci te-ai adus pe sineţi jertfă bineprimită, Celui ce pentru tine s-a adus pe sineşi jertfă lui Dumnezeu şi Tatălui. Drept aceea în lăcaşurile cele cereşti, în Biserica celor întâi născuţi te veseleşti împreună cu Dânsul. Căruia te şi rogi neîncetat, ca să ne izbăvim de mânie şi de scârbă, noi cei ce cinstim pomenirea ta cea întrutot prăznuită, şi cu dragoste fierbinte ne închinăm cinstitului tău cap, care izvorăşte minuni nenumărate, şi goneşte departe boala ciumei şi a lingoarei, dăruindu-ne nouă izbăvire şi vindecare.
Şi acum... a Născătoarei :
Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare mai-nainte pentru tine a glăsuit, către Cel ce a făcut ție mărire : Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta. Că pe tine Maică solitoare vieţii te-a arătat, Dumnezeu, Care fără tată din tine a Se face Om bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi, şi oaia cea rătăcită, din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 43, 9.
Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună, şi se vor aduna boierii dintru ei. Cine le va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început cine auzite le va face vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să se îndrepteze şi să asculte şi să zică adevărul, fiţi mie mărturii şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu, şi Pruncul care am ales. Ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt, mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este afară de Mine, mântuitor, Eu am vestit, şi am mântuit şi am defăimat, şi nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii şi Eu martor Domnului Dumnezeu. Încă din început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi, şi cine va întoarce aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, 10.
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca, părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi întru puţine fiind pedepsiţi, cu mari bunătăţi se vor dărui, căci Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit, şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi vor fugi ca scânteile pe paie. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni noroade şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul. Şi credincioşi în dragoste vor petrece cu Dânsul, că dar şi milă este întru sfinţii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, 16.
Drepţii în veci vor fi vii, şi de la Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Drept aceea vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului. Că cu dreapta Sa va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-va în loc de platoşă, dreptatea, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va ridica război împreună cu Dânsul lumea, asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din praştia mâniei cea zvârlitoare de pietre pline vor cădea grindine. Înfierbântase-va asupra lor apa mării şi apele cele mari repede vor curge. Stava împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultaţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului, şi a Sfântului, glasul 1.
Veseliţi-vă în Domnul cetăţile Eladei, şi săltaţi bucurându-vă, ținând în sânuri capul Mucenicului Haralambie, ca pe o comoară de mult preț şi nedeşertată. Cu care împreună şi noi, în toate zilele scoţând din el râuri de vindecări, ne mântuim de boala ciumei cea atotpierzătoare, mulţumind lui Dumnezeu, purtătorului de grijă, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Veniţi toţi iubitorii de Mucenici, să ne ospătăm întru preacinstită pomenirea purtătorului de chinuri, şi duhovniceşte să prăznuim; că astăzi preacinstit praznicul lui Haralambie sfinţitul Mucenic, ne cheamă pe noi, punându-ne masă vitejiile luptelor lui, şi prealăudat capul lui, care izvorăşte vindecări ca nişte râuri tuturor, celor ce cu credinţă se apropie de dânsul, şi scot dintr-însul tămăduiri, sufletelor şi trupurilor şi mântuire de cele rele, şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine te lăudăm binecuvântată ca pe o Maică a lui Dumnezeu; roagă-te să ne mântuim noi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Prealăudate Mucenice al lui Hristos, pătimitorule Hararalambie, tu în mijlocul priveliştii ai propovăduit pe Hristos Dumnezeu şi Om; pentru aceea întărindu-te cu puterea Duhului, te-ai şi luptat împotriva luptătorilor vrăjmaşi, şi ai luat cunună; drept aceea toți cinstim capul tău.
Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Toată Elada cea cu numele lui Hristos numită, se făleşte astăzi, pentru că a câştigat capul tău, izvorând ca un izvor râurile tămăduirilor, şi bogăţie nesfârşită, şi Dar nici odinioară deşertat, care goneşte boala ciumei cea mult stricăcioasă, de la oamenii cei ce te fericesc pe tine.
Stih : Sfinţilor celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii
Înviind mort pin rugăciune, ai spăimântat pe necredincioşi, din care cei mai mulți i-ai adus la Hristos, Preafericite, şi în grabă tămăduind pe cel îndrăcit, ai scos pe Galina împărăteasa din înşelăciunea diavolului, şi o ai adus pe dânsa Lui Hristos încununată, ca pe o fecioară Muceniță.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Pe diamantul răbdării cel gânditor, pe preaviteazul nevoitor, care s-a încununat de dreapta atoate Împăratului Dumnezeu, cu două cununi, cu a preoţiei şi cu a muceniciei, pe Haralambie cel pe mare între Mucenici, să-l lăudăm fraţilor. Căci acesta surpând pe vrăjmaşul, mare semn de biruinţă a ridicat împotriva înşelăciunii; şi acum cere în ceruri de la Dumnezeu, ca să dea iertare de păcate şi mântuire de tot felul de boli, celor ce cu căldură năzuiesc la dânsul, şi sărută cu evlavie Sfântul său cap, şi pomenirea sa cea de peste an cu dragoste o săvârşesc, şi prin el cer de la Dumnezeu curăţire şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.
Troparul glasul al 4-lea.
Arătatu-te-ai fericite Haralambie, ca un stâlp nemişcat Bisericii lui Hristos, şi sfeşnic lumii pururea luminos, strălucit-ai în lume prin mucenicie, Înţelepte, şi ai risipit întunecarea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuim noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul.... Troparul de două ori. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Strălucit-ai cu faptele bunei credinţe, stins-ai înşelăciunea relei credinţe Haralambie, ca un ostaş al lui Hristos, şi ai ruşinat taberele celor fărădelege, făcându-te purtător de biruinţă, preafericite Mucenice mărite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Minune prea-mare, Maică Fecioară cum ai ţinut în braţe, pe Cel ce ține toate în palma Lui ? Şi cum ai hrănit cu lapte din sânii tăi pe Dătătorul de hrană, şi Ziditorul firii ? Fecioară Preacurată, roagă-L pe Dânsul neîncetat, să ne dăruiască nouă mare milă.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Ca un luminător ai răsărit de la răsărit, şi ai luminat pe credincioşi cu strălucirile minunilor tale, sfinţite Mucenice Haralambie. Drept aceea cinstim dumnezeieştile tale moaşte. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Moise pe tine rug purtător de foc te-a văzut, care ai ţinut Focul cel ce luminează sufletele, şi nu te-ai ars, Preacurată, ci mai ales te-ai umplut de roua Darului.
După Polieleu, Sedealna glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
De curăţia vieţii tale, Mucenice, şi de preastrălucită mucenicia ta, spăimântându-se Elada, strigă ție veselindu-se : Astăzi cinstim capul tău cel cinstit. Zdrobeşte îngâmfările vrăjmaşilor noştri Sfinte şi ne mântuieşte pe noi din primejdii şi din boli; cei ce te lăudăm pe tine. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Născătoarea de Dumnezeu cea neispitită de nuntă, pe ceea ce a încăput în pântece pe Cel neîncăput, şi a hrănit cu lapte pe Hrănitorul a toate, ceea ce singură a putut a mântui din blestem neamul omenesc, pe Preacurata Stăpână, cu un glas să o lăudăm, strigând : Bucură-te cea cu Dar dăruită.
Antifonul 1, al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea.
Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va mării.
Stih : Fiind sădit în casa Domnului în curțile casei Dumnezeului nostru.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul ucenicilor Săi : Păziţi-vă de oameni...
Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile purtătorului de nevoinţe Haralambie, Milostive...
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira glasul al 6-lea.
Pe ostăşia cea de Dumnezeu încununată, a Mucenicului celui arătător de lumină, care s-a jertfit cu osârdie pentru Hristos, pe întrarmarea cea sfinţit aleasă, a sfinţitului Mucenic Haralambie, veniţi iubitorilor de Mucenici să o cinstim, şi preasfântă pomenirea sa, duhovniceşte săvârşindu-o, să strigăm către dânsul : Slobozeşte drept-cinstitorul tău norod de groaza ciumei, şi ne mântuieşte pe noi de toată primejdia.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu al paraclisului cu Irmosul pe 6. Şi al Sfântului, repetându-l facem 8 Stihiri.
CANONUL cel întâi.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea;
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Umblând cu bucurie prin locaşurile cereşti cele înţelegătoare, şi luminându-te cu lumină neînserată, izbăveşte-mă de patimi cu rugăciunile tale, Înțelepte, ca să te laud.
Pomenirea ta cea purtătoare de lumină străluceşte daruri ca de soare, şi luminează pe cei ce cu credinţă te cinstesc întru dânsa pe tine, cela ce eşti asemenea cu numele bucuriei celei prealuminate cu adevărat.
Cu picăturile sângiurilor înecând marea cea sărată a necredinţei, te-ai făcut râu bunei credinţe a lui Hristos, adăpând cu adevărat Biserica totdeauna.
A Născătoarei :
Viforul păcatelor, şi potrivnicele valuri ale cugetelor, şi împresurările patimilor, au venit asupra mea; mântuieşte-mă cu rugăciunea ta cea tare, Născătoare de Dumnezeu.
Alt CANON al Sfântului.
Facerea lui Nicodim monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Deschide-voi gura mea...
Dorind a lăuda pe cinstitul cap, şi luptele slugii Tale, Doamne, cerem din înălţime dumnezeiască strălucire, prin care vom putea pe acesta cu cântări să-l laud.
Pe Sevir cel fără de Dumnezeu, pe leul cel ce răcnea, l-ai surpat Haralambie, împreună şi pe nebunul Crisp, înfruntând păgânătatea acestora. Pentru care te-ai încununat cu mâna Ziditorului tău.
Slavă...
Împărătească podoabă Biserica te-a câştigat, dumnezeiescule Haralambie, izgonitor dracilor, şi de tot felul de boli izbăvitor. Pentru aceasta prăznuieşte pomenirea ta, Sfinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Maria cea Preacurată şi de Dumnezeu Născătoare să o lăudăm, muntele cel sfânt, năstrapa cea cu totul aurită, care a ţinut fireasca dumnezeiască mană, ceea ce hrăneşte pururea pe credincioşi cu Darul.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Nicicum nu este cu putinţă a povesti mulţimea minunilor, care ai făcut încă fiind în viaţă, şi după ce te-ai mutat către Dumnezeu purtătorule de chinuri, vrednicule de laudă.
Întărindu-te cu putere dumnezeiască, ai surpat semeţia cea neputincioasă a celor fărădelege ca un ostaş tare Haralambie pătimitorule, ca un întrarmat al dumnezeieştii tabere.
Curgând izvoare de sângiuri din trupul tău, toată văpaia necredinţei şi arderea de foc cea cumplită o au stins, şi ţie ţi-au pricinuit pârâul desfătării.
A Născătoarei :
Pe Dumnezeu, Sfântul sfinţilor ai născut Preasfântă, arătându-te Preacurată, casă a sfinţeniei, şi singură uşă, prin care a trecut Hristos ca să mântuiască pe om.
Alt Canon,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Pe ai tăi cântăreţi purtătorule de Dumnezeu, care cu credinţă s-au adunat în Biserică, să se închine capului tău celui dumnezeiesc şi cinstit, apără-i şi-i păzeşte de smintelile potrivnicului.
Înviind pe tânărul cel mort şi dracilor izgonitor arătându-te, mulţimile oamenilor ai înspăimântat, şi lui Hristos le-ai adus prin sângele tău Mucenice, răpindu-le din mâinile balaurului.
Slavă...
Veniţi mulţimea celor cu numele lui Hristos numiţi, să lăudăm cu credinţă pe Mucenicul Domnului, şi cu cântări duhovniceşti, să încununăm preacinstit capul Lui, ca să aflăm dezlegare de greşeli.
Şi acum..., a Născătoarei :
Încăpând în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, Cel neîncăput în toată lumea, în braţele tale L-ai purtat Fecioară Maică Curată, scăparea creştinilor.
CONDAC, glasul al 4-lea
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Făcutu-te-ai preoţilor strălucit purtător de lumină, şi părinţilor laudă, şi cinste veselitoare sfinţite Mucenice Haralambie. Că tu păzeşti de vătămare pe robii tăi.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Stâlp nemişcat al Bisericii, sfeşnic nestins al lumii, te-ai arătat purtătorule de chinuri Haralambie, şi strălucind mai luminat decât soarele, izgoneşti întunericul idolilor, Mucenice slăvite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască mare milă.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule...
Cetele credincioşilor adunându-se, cu bunăcredinţă să lăudăm după vrednicie pe Mucenicul lui Hristos, pe Haralambie cel mare, pe apărătorul bunei credinţe cel de diamant, şi pe surpătorul necredincioşilor, pe cel ce a propovăduit, Dumnezeu a toată lumea, pe Hristos Dumnezeu şi Om.
Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti locaş cinstit al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, şi a greşelilor, şi a necazurilor. Că tu eşti mântuirea păcătoşilor, şi ajutătoare, şi folositoare tare şi mântuieşti pe robii tăi.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Frumos te-ai făcut, ungându-te cu sângele cinstitei mucenicii şi cu podoabe o ai luminat pe ea Haralambie, podoaba şi întărirea pătimitorilor.
Idolii dracilor i-ai zdrobit, purtătorule de Dumnezeu, cu bărbăţia ta, arătându-te pe sineţi locaş Sfântului Duh, stâlp şi pildă a răbdării celei adevărate.
Ridicând mâinile în sus, Mărite, părtinitorii întunericului coastele tale zgârâiau cu unghiile, pricinuindu-ţi ție desfătarea cea veşnică şi adevărată.
A Născătoarei :
Tăria mea şi lauda Hristos Domnul, Cel ce a răsărit din tine, pentru mulţimea bunătăţii, Preacurată, şi ne-a izbăvit pe noi din călcarea poruncii celei dedemult.
Alt Canon,
Irmos : Cela ce şade în slavă...
Cela ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, te-a primit pe tine ca pe un porumb cu aripi aurite, zburând la cereştile locaşuri, ca un nebiruit şi preamărit nevoitor.
Strălucindu-te cu dumnezeiască lumină, Mucenice mărite, fără de temere ai stătut înaintea scaunelor celor fărădelege, şi pe Hristos cu slobozenie L-ai mărturisit Dumnezeu desăvârşit cu firea omenească îmbrăcat.
Slavă...
Mare cu adevărat, şi prea-mult cinstită comoară s-a arătat cinstitului tău cap Haralambie nebiruitule, multe feluri de boli, şi ciuma izgonind, cu dumnezeiască puterea Duhului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Preacurata Maria, Născătoarea de Dumnezeu să o lăudăm, care întru curăţie a născut pe Soarele dreptăţii, Uşa cea cerească, care bagă înlăuntru împărăteştilor dumnezeieşti locaşuri, pe cei ce o preaslăvesc pe ea.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiasca strălucire...
Râvnind dumnezeieştii patimi Mucenice al lui Hristos, Celui ce pentru noi a suferit patimi, cu vitejie răbdai pironirile cuielor celor de peste tot trupul, Preamărite.
Necuvântarea celor ce goneau credinţa îndreptându-o Cuvântul cel dimpreună fără de început cu Tatăl, a pus cuvântare în dobitoacele cele fără cuvânt, care învăţau să te dezlege din legături, Preaînţelepte.
Pătrunzându-te cu frigări, ai rănit inima celui rău vrăjmaş al pământenilor, cu suliţa bărbăţiei şi a răbdării tale, cugetătorule de Dumnezeu Haralambie, vrednicule de laude.
A Născătoarei :
Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, îndreptează la lumină sufletul meu, cel întunecat de dulceţi, şi mă povăţuieşte spre calea mântuirii ceea ce una ai născut pe Mântuitorul Hristos.
Alt Canon,
Irmos : Spâimântatu-s-au toate...
Spăimântatu-s-au toţi de dumnezeiască slava ta; căci preacinstit capul tău, bolile vindecă, dracii izgoneşte; şi tuturor credincioşilor ce năzuiesc, le dăruiești vindecare, şi mântuire de cele rele.
Bolile trupeşti, şi sufleteşti, contenesc, Haralambie, prin închinăciunea dumnezeiescului tău cap, şi prin cinstirea cea cu cucernicie. Căci Hristos ni l-a dăruit nouă pe acesta vindecător, şi izbânditor împotriva relelor.
Slavă...
Spăimântatu-s-au dracii, şi elinii cei fără de Dumnezeu, văzând cumplit tăiate şi spânzurate de trupul tău mâinile ducelui celui prea-semeţ şi ocărâtor. Iar tu ca un următor lui Hristos, iarăşi l-ai făcut sănătos pe acesta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul cel Ipostatnic al lui Dumnezeu, ca ploaia pe lână, în pântecele tău S-a pogorât Curată, cu totul fără prihană, şi toată firea omenească o a izbăvit, ceea ce era uscată de arsura căderii.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Luminător te-ai făcut, cu lumina pătimirilor tale, îndreptând la lumină marginile pământului, mărturisind numele lui Hristos înaintea tiranilor, purtătorule de chinuri al Domnului, Haralambie, vrednicule de laudă.
Înfierbântându-te de focul dumnezeieştii dragoste, cu rourarea credinţei, ai stins focul celor rău credincioşi, arătând necredincioşilor minunile lui Hristos, vrednicule de minune.
Dorind viața cea nemuritoare, ai omorât săltările trupului cele spre păcat, Haralambie, şi cu rugăciunea ai înviat morţi, slăvind pe Cel ce în toate te-a preamărit.
A Născătoarei :
Clătinându-mă de potrivnicele năvăliri ale patimilor, Maică a lui Dumnezeu întăreşte-mă, ca una ce ai născut Izvorul nepătimirii, căci către tine am năzuit, care eşti scăparea cea mare a oamenilor.
Alt Canon,
Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu...
Săvârşind acest dumnezeiesc şi preacinstit praznic, al preafericitului, veniţi să sărutăm preacinstit capul lui, şi să luăm izbăvire de cele rele.
Având izvor de tămăduiri cinstit capul tău, Haralambie, cu căldură alergăm, închinăciune dându-i, şi lăudând pe Dumnezeu cel ce te-a mărit pe tine.
Slavă...
Prea-mare Dar ai luat de la Dumnezeu, nevoitorule preaviteazule, Mucenice Haralambie; căci a făcut Domnul capul tău arătat izvor de tămăduiri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Focul Dumnezeirii S-a sălăşluit întru tine, Curată dumnezeiască Mireasă, şi n-a ars pântecele tău, Preafericită, ci mai vârtos l-a rourat şi l-a luminat.
CONDAC glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Ca o comoară de mult preţ, a câştigat Biserica capul tău, sfinţite Mucenice pătimitorule, purtătorule de biruinţă Haralambie. Drept aceea se şi bucură, slăvind pe Ziditorul.
ICOS
Pe întrarmatul cel tare, pe ostaşul lui Hristos, şi pe marele între mucenici, pe Haralambie cel slăvit, adunându-ne să-l lăudăm. Căci pentru Hristos, şi pentru adevăr luminos s-a luptat şi a propovăduit arătat credinţa cea ortodoxă, înşelăciunea idolilor a surpat, pe împăratul cel prea fărădelege l-a înfruntat, şi i s-a tăiat capul bucurându-se, şi veselindu-se. Drept aceea a luat cunună din dreapta Celui Preaînalt şi s-a făcut împreună cetăţean cu îngerii. Pentru aceea adunarea ortodocșilor sărutând preacinstitul lui cap, şi încununându-l cu laude, şi mântuindu-se de multe rele şi boli, se bucură, preaslăvind pe Ziditorul.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Haralambie.
Stih : Haralambie prin sabie te-ai învrednicit.
De negrăite străluciri şi bucurii muceniceşti negrăit.
Întru a zecea zi a lui Februarie.
I s-a tăiat grumazul lui Haralambie.
Sfântul sfinţitul Mucenic Haralambie a fost în vremile împărăţiei lui Sevir, ighemonul Lucian în cetatea Magnesiei, şi era preot creştinilor, învăţând calea dreptăţii, şi propovăduind credinţa lui Hristos, se osândi de către tiranii cei mai sus zişi, şi îl dezbrăcară de veşmintele cele preoţeşti. De aceea îi despuiară toată pielea trupului de viu, şi văzându-l ighemonul că răbda muncile, pornindu-se cu mânie se apucă să-l strujească cu mâinile lui, şi îndată i se tăiară mâinile ighemonului, şi spânzurau de trupul Mucenicului. Iar Sfântul făcând rugăciune îl vindecă. Aceasta văzând muncitorii cărora le era numele Porfirie şi Vaptos, se lepădară de idoli şi crezură în Hristos. Asemenea şi trei femei de acelea ce priveau acolo, pe care pe toţi învăţând ighemonul să-i prindă, şi muncindu-i fără de omenie şi fără de milă, le-au tăiat capetele. Că măcar că s-a şi tămăduit, de către Sfântul, însă tot a rămas păgân fără de credinţă.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Porfirie, şi Vaptos, care au muncit pe Sfântul Haralambie, de sabie s-au săvârşit.
Stih : Porfirie şi Vaptos împreună de sabie se săvârşesc.
Şi prin nevoinţă obştească porfiră îşi vopsesc.
Tot în această zi, Sfintele trei femei ce au crezut prin Sfântul Haralambie, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Femeile câte trele către sabie fiind îmbărbătate.
Bărbătesc numărul de trei le face arătate.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe şi fecioare : Enata, Valentina, şi Pavel.
Stih : Ca o arvună tinerilor două fecioarei,
Mirele către văpaie le dă îndrăzneală mare.
Acest Pavel cu adevărat este prieten lui Hristos,
Carele pentru dragostea lui Hristos grumazul la sabie şi-a supus..
Din aceste două fecioare, Enata era din pământul Gaza; iar Valentina din Cezareea. Deci stând la judecata ighemonului Firmilian, fost-a adusă înaintea sa, viteaza fecioară Enata, şi fiind întrebată de se leapădă de Hristos, şi neplecându-se; a fost spânzurată pe un lemn, şi zgâriată pe coaste cu căngi, nu odată ci de multe ori. Iar cinstita Valentina, şi ea fecioară fiind, şi nesuferind să vadă neomenia şi cruzimea ighemonului, s-a înfăţişat şi ea la dânsul, şi îndată i s-a poruncit ca să jertfească; căci era acolo lângă judecătorie un jertfelnic. Şi fiind adusă Sfânta lângă dânsul, l-a izbit cu picioarele, şi l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Iar tiranul mâniindu-se, atâta de cumplit a bătut pe Sfânta pe coaste, încât nu se poate spune; apoi deznădăjduindu-se despre amândouă fecioarele, a hotărât să le ardă cu foc, şi aşa şi-au luat cununile muceniciei. După acestea a intrat la luptă Sfântul Pavel, şi după ce mai întâi a suferit feluri de munci, şi din toate a fost păzit nevătămat cu Darul lui Hristos, apoi a fost osândit la moarte de sabie; pentru care mulţumind lui Dumnezeu, şi făcând rugăciune pentru cei de o credinţă, a primit tăierea cinstitului său cap, şi aşa şi-a duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Anastasie Arhiepiscopul Constantinopolului.
Stih : Anastasie întinzând drumul mai depărtat,
Ridicându-se de pe pământ, către Cel Preaînalt a alergat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.
Stih : Zinon căutând cele veselitoare ale Edenului.
Spre veselie avea dezlegarea trupului.
Acest cuvios Părintele nostru Zinon era din Cezareea Capadociei, fiu de părinţi bogaţi şi măriţi, numărat între purtătorii de cărţile împărăteşti. Şi după ce a murit Valent împăratul, îndată lepădând brâul cel ostăşesc, şi aflând, un mormânt mare (căci multe de acestea are muntele Antiohiei) a intrat într-însul, şi curăţea sufletul prin sihăstreştile osteneli, neavând sfeşnic, nici ladă, nici masă, nici aşternut; căci aşternutul său era o grămăjoară de fân pusă peste pietre. Haina sa era o rasă veche, hrana o pâine pentru două zile; şi apa de departe singur şi-o aducea. Acesta prin asemenea osteneli, mult Dar a luat de la Dumnezeu. Căci, făcându-se asupra părţilor acelora năvălirea isaurilor, multe junghieri se făceau sihaștrilor de către aceia. Iar el cu singură rugăciunea, a întunecat vederile acelora; şi nu multă vreme după aceasta vieţuind prin osteneli s-a mutat către cerescul sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Icoanei Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, Stăpânei noastre celei din Areovind.
Stih : Pe singură Fecioara pururea se cuvine a cinsti nespus,
Pe pricinuitoarea cinstei tuturor celor de sus.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Tinerii în Babilon...
Chinuindu-te cu muncile, şi cu focul topindu-te Mucenice al lui Hristos, decât aurul te-ai arătat mai lămurit, şi prinos sfinţit cu adevărat te-ai făcut.
Cu roua rugăciunilor tale, s-a stins cuptorul celor fărădelege, Înțelepte, şi te-ai mântuit, cântând Celui ce te-a zidit : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noştri.
Cu lungirea chinurilor, te-ai arătat copac cu ramuri înalte, umbrind pe cei credincioşi, ce sunt aprinşi de văpaia păcatului, care strigau : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noştri.
A Născătoarei :
Ceea ce ai primit bucuria întru preacuratul tău pântece, Preacurată, umple inima mea de bucurie, gonind întunecarea patimilor, pururea Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : N-au slujit făpturii...
Lăudămu-te pe tine strigând, bucură-te mărite Mucenice Haralambie; căci dumnezeiesc capul tău, tu ni l-ai dăruit nouă, ca o fântână ce izvorăşte bogăţie nefurată, veselind sufletele celor ce cu credinţă te slăvesc pe tine.
Mărim nevoințele şi luptele tale, dumnezeiescule mare Mucenice al Lui Hristos; căci capiştile idoleşti ai surpat, şi ai făcut nelucrătoare îngâmfarea drăcească, Preafericite, vitejeşte.
Slavă...
Ca un luceafăr pururea preastrălucitor, a strălucit nouă capul tău, care apărându-ne de întunericul înşelăciunii, de primejdii şi de scârbe, ne mântuieşte de pierzătoarele boli, şi ne dăruieşte sănătate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Răsărit-a din pântecele tău tuturor oamenilor, marele şi neînseratul Soare, şi pe toți i-a luminat cu lumina cunoştinţei, pe cei ce strigă : Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Cu curgerile sângiurilor stropindu-te, cu podoaba rănilor înfrumuseţându-te fiind împodobit frumos cu diadema cea de biruinţă, stai înaintea lui Dumnezeu, Mucenice.
Mulţimile muncilor nu au acoperit bărbăţia şi vitejia ta, Mucenice, nici împotrivirea gonacilor credinţei nu a întunecat răbdarea ta cea prea-minunată, cugetătorule de Dumnezeu.
Preot, şi Mucenic nebiruit, ostaş viteaz, şi stâlp nemişcat, reazem credincioşilor, apărător credinţei cu adevărat te-ai arătat, de Dumnezeu cugetătorule purtătorule de chinuri.
A Născătoarei :
Cela ce a făcut toate cu voie dumnezeiască, voind S-a sălăşluit în pântecele tău, Preacurată, vrând să ne înnoiască pe noi, cei ce am fost stricaţi; pe Care bine-L cuvântăm întru toți vecii.
Alt Canon,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioși...
Mare ajutor dreptslăvitorilor şi izbăvitor din primejdii te-ai arătat preaînţelepte Haralambie; căci mântuieşti pururea pe toți cei ce aleargă la cinstit capul tău, şi cer dezlegare de cele rele, şi preaînalță pe Hristos în veci.
Biruit-ai în privelişte pe Sevir, fiind întărit ca un diamant oarecare, şi ca un stâlp neclintit mărite Haralambie, şi pe Hristos l-ai propovăduit Dumnezeu şi Om, şi cu totul nu te-ai plecat, Fericite, la măgulirile cele pierzătoare de suflet ale ucigaşilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Dezleagă lanţurile greşelilor mele, a celui ce laud Haralambie capul tău, care pururea izvorăşte râuri de vindecări, dăruindu-mi mie iertare de păcate, şi mântuire de cumplita boală; celui ce te laud pe tine întru toți vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Aflându-te pe tine Mirele tău, Stăpână dumnezeiască Mireasă, trandafir în spini, şi floare prea mirositoare în văi, şi crin preacurat, de sus întru tine S-a sălăşluit, şi a umplut de miros toată lumea, care te preaînalță întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Nici focul, nici sabia, nici moartea, nici goana, nici scârba, nici foamea, nici primejdia, nici scornirea de tot felul de munci n-au putut cu adevărat să te despartă de dragostea Celui ce te-a zidit, pătimitorule, vrednicule de minune.
Cu zgârieturile unghiilor, lepădând hainele omorârii, te-ai împodobit pe sineţi cu podoabele cele de sânge, purtătorule de chinuri. Pentru aceasta bucurându-te, stai înaintea Stăpânului şi Dumnezeului tuturor cu îndrăzneală, Mucenice nebiruite.
Pomenirea ta a răsărit în lume plină de bucurie, şi dătătoare de strălucire dumnezeiască, gonind iarna patimilor, şi pe toți luminându-i, care prăznuindu-o să aflăm iertare de greşeli, cu rugăciunile tale.
A Născătoarei :
Viforul patimilor mă tulbură, şi întreitele valuri ale celor rele mă îneacă, Preacurată, ca una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, tinde-mi mână de ajutor şi mă mântuieşte, ceea ce singură eşti părtinitoare celor ce cu credinţă te fericesc.
Alt Canon,
Irmos : Tot neamul pământesc...
Toți credincioşii să năzuim la capul cinstitului Mucenic; căci Stăpânul tuturor, preamare Dar a dat acestuia. Pentru care izgoneşte draci, conteneşte boli, şi dăruieşte tuturor celor ce-l ating, sănătate, întărire şi milă.
Pământul şi Cerul se înspăimântează astăzi de minunile marelui Mucenic. Căci taberele drăceşti se izgonesc, şi bolnavilor se dă întărire trupului, şi boala ciumei conteneşte cu atingerea capului tău, Preamărite.
Slavă...
Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru, şi să ne închinăm cinstitului cap, cel cu adevărat dumnezeiesc şi vrednic de laudă, care s-a roşit prin sângele dumnezeiescului Mucenic, săvârşind minuni preaslăvite, ca cel ce s-a încununat de mâna Țiitorului a toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cântări de laudă de la noi primeşte dumnezeiască Mireasă, de Dumnezeu dăruită, Maica Dumnezeului nostru, şi Darul tău dă-ni-l nouă robilor tăi, celor ce cu evlavie te cinstim. Iar pe Hristos cel ce negrăit L-ai născut, Milostiv fă-L nouă Fecioară.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Dumnezeieşte aprinzându-te de dragostea Împăratului a toate, vitejeşte ai surpat pe şarpele cel mândru, şi pe tiranul cel neomenit, pe Sevir cel fără minte l-ai înfruntat, o Haralambie fericite, şi ai luat plată de la Stăpânul tuturor. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti scăparea şi lauda creştinilor, păzeşte, acoperă pe robii tăi, nevătămaţi de toată stricăciunea, şi ne scoate din primejdii şi din toate întâmplările pe noi, cei ce cu dragoste te lăudăm pe tine, aducând rugăciunile tale către Fiul şi Dumnezeul tău.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Fii cei din Elada veniţi acum adunându-vă, şi sărutaţi toţi preacinstit capul dumnezeiescului Haralambie, care în privelişte a propovăduit pe Hristos, şi a înfruntat înşelăciunea necredincioşilor şi a slăvit pe Ziditorul. De două ori.
Număratu-te-ai acum cu îngerii cei cereşti, de trei ori fericite Haralambie, şi stând înaintea Preasfintei Treimi, te rogi neîncetat pentru noi, cei ce cu credinţă cinstim preacinstit capul tău, şi cerem mântuire de cele rele.
Pomenirea cea întrutot prăznuită a dumnezeiescului Haralambie prealuminoasă, şi preaslăvită a răsărit în toată Biserica. Pentru aceea prăznuieşte luminos fiind preacinstit capul tău care a propovăduit pe Hristos, ca pe un Dumnezeu şi Om.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cinstitul tău cap, dumnezeiescule Haralambie, ca un alabastru plin revarsă tămăduiri, ca un mir de mult preţ, şi cu bune miresme, minunat umple pe credincioşi, şi mântuieşte de cele rele, pe cei ce cu credinţă se apropie de el şi încetând înşelăciunea şi bolile cele de multe feluri, şi boala ciumei, dăruieşte tuturor sănătate şi întărire, pace şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, ceea ce eşti cetate neclintită, zid nesurpat, folositoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre.
SLAVOSLOVIA CEA MARE.
Ecteniile şi Otpustul.
Ceas întâi şi cel desăvârşit Otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfântului, Cântarea a 3-a, şi a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea. Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol către Timotei : Fiule Timotei, întăreşte-te în Darul... Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul : Acestea poruncesc vouă... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi...
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A UNSPREZECEA
ZIUA A UNSPREZECEA
Sfântul sfinţitul Mucenic Vlasie.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Odrăslind în sihăstrie Cuvioase Vlasie, ai înflorit după dreptate în slava preoţiei ca un finic, Preafericite, aducând lui Dumnezeu rodurile dumnezeieşti ale muceniciei; arătat sfărâmarea idolilor, şi apropierea oamenilor, Preafericite.
Ca un păstor fiind împodobit sfinţite Mucenice al lui Hristos, patimi muceniceşti ai răbdat vitejeşte, luând o cunună prin amândouă, împodobindu-te întru amândouă, întru dreptate şi în osteneli muceniceşti. Pentru aceasta roagă-te, să ne izbăvim noi.
Întărindu-se femeile de dumnezeiasca râvnă a credinţei, prin preacinstitele patimi ale bunei mărturisiri, s-au încununat împreună cu fiii, minune înfricoşată. Că iubind pe Hristos cel ce este cap, şi făcându-se Lui mirese, pentru Dânsul li s-au tăiat capetele.
Lăudămu-te Vlasie ca pe un purtător de grijă al tuturor bolnavilor, şi al fiinţelor celor cuvântătoare şi celor necuvântătoare. Căci ca un rob al lui Hristos, tuturor poţi a le face bine, şi a-i tămădui după credinţă, că îmbogăţindu-te cu Darul Duhului, dai din-destul minunile.
Hristos s-a arătat ţie câştig, Preafericite, cu adevărat după credinţă, şi a trăi, şi a muri, precum zice marele Pavel, de Dumnezeu cugetătorule Vlasie. De vreme ce pentru Dânsul ai murit prea cu osârdie, şi cu Dânsul împreună împărăţeşti totdeauna, întru viaţa cea fără de sfârşit.
Cu picăturile sângiurilor tale, Mucenice Vlasie, înfrumuseţat s-a ţesut haina Bisericii, împodobindu-se cu împestririle bunei ungeri prin vopselile durerilor celor îndoite, cu care ca cu o podoabă de mireasă se îmbracă Biserica, lăudând pe Mirele Hristos.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Studitu.
Odrăslind întru ostenelile dumnezeieştilor bunătăţi, după purtarea numelui Vlasie, ai înflorit ca un finic precum zice David, în curţile Domnului, şi ca un cedru te-ai înmulţit cu isprăvile bunătăţilor. Şi ca o vie cu bună rodire în casa lui Dumnezeu, pe vremea muceniciei, tăindu-te cu pedepsele muncilor, şi cu roada patimilor tale, ne-ai izvorât nouă vin înţelegător. Din care bând, toți ne umplem inimile de bucurie dumnezeiască, şi cu o întocmire de glas, adunându-ne la cinstită pomenirea săvârşirii tale, fericindu-te te lăudăm, cerând ca să luăm prin tine, pace şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cunoscut-am Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine S-a întrupat Dumnezeu; Căruia roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Dacă Te-a văzut Preacurata spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea :
Ca un îndreptător bun, şi învățător bunei credinţe, cu lucrarea şi cu puterea dumnezeieştilor tale cuvinte, femei iubitoare de Dumnezeu ai îndemnat către lupte muceniceşti, slăbiciunea firii lor întărindu-o întru Hristos; dimpreună cu care bine săvârşind călătoria nevoinței, luminat te veseleşti împreună cu dânsele în cămara cea cerească a Mirelui, fiind împodobit cu îndoită cunună a dumnezeieştii slave, şi cerând împreună cu dânsele, să ne dea nouă pace şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz între Mucenici...
Cu ploile Darului Duhului îndulceşte cugetul meu, Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, care şterge nelegiuirile oamenilor cu milostivirile; şi îneacă izvorul patimilor mele prin rugăciunile tale, şi mă învredniceşte pârâului desfătării celei pururea vii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara şi Maica Ta pe Cruce spânzurat, s-a spăimântat, şi privind a zis : Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe, Stăpâne ? Ci mă rog să nu mă laşi pe mine singură în lume. Ci grăbeşte de înviază, împreună înviind pe strămoşi.
Troparul, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Să cântăm lui Hristos, Celui ce a scuturat în mare, tirania lui Faraon, şi pe Israil prin uscat l-a povăţuit, că S-a preaslăvit în veci.
Sfințite Mucenice al lui Hristos, vrând să laud cu credinţă întru cântări pătimirea ta cea purtătoare de lumină cinstită şi sfinţită, luminează gândul meu cu lumină prea strălucitoare, ca cel ce ai îndrăzneală către Ziditorul.
Mărturisind o Dumnezeire în trei Fețe, ai gonit negura mulțimii dumnezeilor, şi te-ai arătat, sfinţite Mucenice, ca o dimineaţă luminătoare a bunei credinţe, către cei ce erau prinşi întru întunericul înşelăciunii.
Slavă...
Arătatu-te-ai luminător, micşorând noaptea nedumnezeirii, cu fulgerele sfintei propovăduiri, şi fiind împodobit cu strălucirile minunilor, prin razele muceniciei, toată zidirea ai luminat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Aflându-te cu cel curat pe tine Curată, întru-tot S-a sălăşluit în pântecele tău, Preacurată Maică Fecioară, şi S-a făcut trup afară de păcat, ca să ne mântuiască pe noi din rătăcire.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Întăritu-s-a inima mea...
Cei ce sunt înecați de mărăcinii vieţii, chemându-te neîncetat pe tine părtinitor Vlasie, se curățesc de toate întâmplările, cu secerea rugăciunii tale.
Cu plecarea cea desăvârşită către Dumnezeu, ai suferit întreite valuri de munci, că zgâriindu-ți-se trupul, te aflai ca şi cum ar pătimi altul.
Slavă...
Ca un Ierarh, ca un purtător de chinuri nebiruit, ca unul ce eşti luminat cu dumnezeiasca slavă, stai acum înaintea doririi celei desăvârşite, rugându-te pentru turma ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, ceea ce te-ai arătat mai presus decât zidirile, ca una ce eşti mai Sfântă decât toate, cu laude te fericesc neamurile oamenilor, de Dumnezeu fericită.
Irmosul :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
CONDAC, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Cu ungerea preoției, şi cu sângele muceniciei te-ai înfrumuseţat mărite Vlasie. Şi locuind întru cele de sus, pretutindenea străluceşti, privind şi spre noi, spre cei ce am venit în locaşul tău, şi neîncetat într-însul strigăm către tine : Păzeşte-ne pe noi toţi.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Odrăslind tu ca un pom preabine înflorit în casa Domnului lucrătorule de cele sfinte, pe mulţi ai sădit pe pământul mântuirii, şi ca un berbece bine mergător înaintea turmei, legându-te te-ai junghiat, şi te-ai jertfit, Celui ce pentru milostivire S-a junghiat ca un miel, şi bucurându-te, ai alergat către Dânsul, Părinte Vlasie. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pentru podoaba lumii, Fecioară, şi pentru înfrumuseţarea cetelor celor de sus, ai născut în lume pe împodobitorul lumii; că mai-nainte de aceasta erau neîmpodobite, neputând oamenii să vadă pe Domnul. Pentru aceasta te-ai arătat amânduror podoabă cinstită, cu podoaba naşterii tale, Maică a lui Dumnezeu, că printr-însul împodobeşti lumea cu podoaba cea dintâi, şi toată rânduiala îngerilor întru tine o împodobeşti, mântuirea lumii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Mieluşelul şi Păstorul, şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce ridicat fără dreptate, plângând cu amar, striga : Lumea se bucură luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, nepomenitorule de rău, Doamne; căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Cuvinte din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai-nainte a cunoscut că vei să Te întrupezi, şi cutremurându-se, slăvea puterea Ta.
Avându-ţi sufletul păstorule şi Mucenice, foarte luminat cu strălucirea cea fără materie, vitejeşte ai stătut înaintea scaunelor celor de judecată, mărturisind întruparea lui Dumnezeu.
Tăinuitor, preot, şi Mucenic purtător de cunună, stâlp nemişcat şi temelie neclintită a bunei credinţe, şi întărire adevărului te-ai cunoscut Bisericii, Mucenice Vlasie.
Miei cuvântători ai păstorit cu cuvioşie, şi jertfă primită te-ai adus Stăpânului, arzându-te de tot cu jăratecul muceniciei, învăţătorule de cele sfinte, Preacinstite.
Slavă...
Cu graiul buzelor tale celor înţelepte, s-au îngrădit buzele cele viclene, ale celor ce grăiesc hulă asupra Stăpânului şi Împăratului tuturor, propovăduitorule de cele sfinte, vrednicule de minune.
Şi acum..., a Născătoarei :
Carte nouă te-a văzut Proorocul mai-nainte, pe tine care aveai scris pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cel ce a rupt zapisul păcatului strămoşilor.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai gonit întunericul cel mai dinainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine.
Răbdat-ai cu bărbăţie chinurile trupului, pururea fericite, că rănindu-te cumplit, ai rănit rătăcirea, şi ai surpat pe vrăjmaşi cu înălţarea către Dumnezeu, păstorule vrednicule de minune.
Cu patima ta, Fericite, închipuind pe Cel ce S-a pironit pe Cruce, ai suferit vitejeşte durerile trupului, şi făcându-te biruitor, după vrednicie te-ai numărat împreună cu oştile mucenicilor.
Slavă...
Întru nădejde dumnezeiască cu bicele rugăciunilor tale, Vlasie, fiara ai silit Părinte, ca să lepede vânatul, care fără dreptate a fost prins, plinind cu inimă preamilostivă cererea femeii celei credincioase.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te Marie pe tine, ceea ce ai îndumnezeit frământătura oamenilor cu naşterea ta cea mai presus de gând, şi ne-ai zidit pe noi de iznoavă, fiind stricaţi şi zdrobiţi, Preacurată, de înşelăciunea şarpelui.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Nevoitu-s-a împreună cu tine ceata cinstitelor femei, pururea pomenite, că întărindu-se cu puterea Crucii, a sfărâmat capul cel mult meşteşugăreț al vrăjmaşului, şi a împletit diademă de biruinţă.
Cu Darul, şi cu puterea lui Dumnezeu s-a întărit slăbiciunea, căci iată femeile au făcut vitejii bărbăteşti, călcând pe şarpele, care odinioară a izgonit din rai pe Eva.
Slavă...
Înecând chipurile cele cioplite şi fără suflet ale viclenilor draci, v-aţi adus pe voi odoare însufleţite, ale Bisericii celei cereşti, şi aţi luminat Biserica celor întâi născuţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Scaunul lui Dumnezeu cel mai presus de Heruvimi, norul luminii, Preacurată, luminează ochii sufletului meu, şi curăţeşte inima mea de negura patimilor.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă, căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii, mele.
CONDAC, glasul al 2-lca.
Podobie : Cele de sus căutând...
Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Vlasie, umple de veselia ta, pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
ICOS
Cu, mir dumnezeiesc fiind uns o cugetătorule de Dumnezeu, te-ai arătat în fapte dumnezeieşti ca un Ierarh sfinţit şi slujitor al Lui, în cetele purtătorilor de chinuri, şi te-ai arătat purtător de chinuri şi încununat. Decât jertfele lui Aaron te-ai înălţat mai presus, ca un tăinuitor al lui Hristos. Împreună cu Abel sângele tău cel cinstit, strigă către Dumnezeu junghierea ta, şi stând aproape de Scaunul cel Dumnezeiesc al Ziditorului, împreună cu cetele îngerilor te rogi neîncetat pentru noi toţi.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.
Stih : Vlasie la grumazi prin sabie tăiat fiind,
Curgerile vătămării pătimaşilor de grumazi este oprind.
În a unsprezecea zi puternica sabie,
A tăiat grumazul lui Vlasie.
Acesta era pe vremea împăratului Licinie, episcop Sevastiei, locuind într-una din peşterile muntelui, care îmblânzind fiarele cele sălbatice, cu binecuvântarea sa, le prindea cu mâinile. Deci fiind şi isteţ la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, luând de la Dumnezeu, Dar de a face minuni. Acesta fu prins, şi se aduse la ighemonul Agricolae, şi mărturisind numele lui Hristos, fu bătut cu toiege, şi spânzurat se struji. După muncile acestea închizându-l în temniţă, îi urmară şapte femei, căror le tăiară capetele, căci mărturisiră pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Pe Sfântul Vlasie apoi îl aruncară întru adâncul iezerului ce se afla acolo, de unde prin dumnezeieşti îngeri a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i-au tăiat capul împreună cu doi prunci ce erau în temniţă. Şi zic că acesta a fost cel ce fusese epitrop la rânduirea vieţii marelui Mucenic Eustratie, pe vremea ce a mărturisit, precum se află într-o veche închipuire Sfântul Vlasie, stând în mijlocul a cinci Mucenici lângă Sfântul Eustratie, şi primind din mâinile lui cartea rânduielii adică diata, şi se face soborul lui în sfânta sa mucenicie, ce se află aproape de Sfântul Filip în Miltiada.
Tot în această zi, Sfinţii doi prunci care împreună cu Sfântul Vlasie s-au nevoit, împreună şi cu şapte femei de sabie s-au săvârşit.
Stih : O minune atâta bună îndrăzneală copilărească.
Aleargă amândoi care pe care să întreacă.
Pe şapte femei cinstite sabia este omorând,
De frica femeiască neţinute fiind.
Tot în această zi, aflarea moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul.
Stih : Trupul cel mort al lui Zaharia fiind arătat,
Credincioşilor celor ce viază izvorăşte Dar îmbelşugat.
Tot în această zi, pomenirea Teodorei împărătesei, celei ce a făcut ortodoxia.
Stih : Pe Teodora Augusta cinstesc bucurându-mă negrăit,
Ca pe ceea ce a cinstit icoana Hristosului meu celui iubit.
Aceasta a fost femeia împăratului Teofil luptătorul de icoane, dar ea nu a fost eretică ca bărbatul ei, ci ortodoxă, că el a izgonit şi pe Sfântul Metodie Patriarhul Constantinopolului, şi în locul lui a pus pe un Ioan magul şi Lecanomandul, şi a ars sfintele icoane. Iar ea măcar că în vedere nu cuteza a se închina sfintelor icoane, dar le avea ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile sta de făcea rugăciune către Dumnezeu, şi se ruga ca să facă milă şi să se îndure de ortodocși. Şi născu fiu şi-i puse numele Mihail, şi l-a învăţat ortodoxia. Şi după moartea bărbatului ei, a adus iar şi pe Sfântul Metodie, şi a adunat Sfântul Sinod, şi a anatematisit pe luptătorii de icoane, şi pe Ioan l-a scos din scaun, şi a adus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat, lăsând împărăţia Fiului ei Mihail.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gheorghie robul, care a suferit mucenicia în cetatea Sofia la anii o mie cinci sute cinsprezece, prin foc s-a săvârşit.
Stih : Gheorghie de foc netemându-se,
Nears a rămas în foc bucurându-se.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cel ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc, și cuptorul cel ce suna ca tunetul l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Având inimă plină de lumină dumnezeiască, neoprit ai alergat, împiedicând smintelile rătăcirii, şi umbletele vrăjmaşilor cu arătarea ta, Înţelepte.
Cu stropirea sângiurilor tale s-a stins văpaia înşelăciunii, cu strălucirea cuvintelor tale s-a luminat făptura Vlasie, strigând : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Slavă...
Nu în umbre, nici în pilde, ai văzut pe Cel ce ai dorit, ci față către față, dezlegându-se oglinzile vezi, şi veselindu-te cânţi : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind eu biruit de dormitarea lenevirii, Fecioară, m-a cuprins somnul păcatului, cel purtător de moarte. Pentru aceasta deşteaptă-mă, Preacurată, spre purtătoare de viață lumina pocăinței, şi mă mântuieşte.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cel ce acoperi cu ape...
Ca un berbece de bunăvoie jertfit, ca o jertfă primită, ca un miel fără de răutate, cu bucurie te-ai adus către Mielul, Cel ce S-a jertfit pentru mântuirea noastră, şi te-ai împreunat cu adunarea mucenilor, Fericite, împreună cu îngerii cântând, Preasfinţite, cântare de laudă.
Cu picăturile sângiurilor tale uscând adâncimea nedumnezeirii Mucenice, ai izvorât lumii vărsări de tămăduiri, care încetează arsura a tot felul de patimi, ale celor ce scapă la tine cu credinţă, şi preaînalță pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ceata cea fericită a sfinţitelor femei striga : Nu ne vom lepăda de Domnul, care este Dumnezeu peste toate. Pentru aceea zgâriindu-se, şi cu focul împreunându-se, şi cu sabie capetele tăindu-li-se, se bucurau, lăudând pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sfințitele glasuri te-au vestit mai-nainte pe tine, Fecioară Maică, că vrei să fii mai presus de fire, hrănitoare Făcătorului tău, având naşterea negrăită, precum şi zămislirea străină. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul, şi toate le ții pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te măreşte luna, Ție îți aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...
Ca cu o scară mai presus de fire suindu-te Mucenice, prin sângele tău, ai ajuns la locaşurile cele de sus, arătându-te frumos, cu luminile chinurilor tale, şi stai înaintea Celui ce ți-a dat ție cunună.
Pe Tine, Hristoase, Soarele cel luminos, iubindu-te femeile, şi mirosind mirurile Tale cele dulci mirositoare, prin pătimire au închipuit patima Ta, şi s-au învrednicit nestricăciunii.
Slavă...
Ca o stea luminătoare de zi sălăşluindu-te cu cetele cele de sus, Vlasie, rugămu-ne să mântuieşti cu rugăciunile tale de greşelile cele întunecate, pe cei ce cinstesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină.
Şi acum..., a Născătoarei :
În braţe ai purtat pe Hristos, Care ţine toată lumea în mână, Maică Preacurată, pe Care roagă-L, ca pe un Fiu al tău şi Ziditor, să mântuiască sufletele, celor ce te laudă pe tine, pururea Fecioară.
Irmosul :
Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu Duhul în Biserică stând...
Podoaba mucenicilor şi lauda preoţilor te ştim preafericite Vlasie, Ierarhe. Căci ca o jertfă te-ai adus pe sineţi, şi te-ai jertfit, Celui ce pentru tine de bunăvoie a venit la jertfire, pentru bunătatea cea nespusă, şi voinţa cea negrăită.
A Născătoarei :
Căutându-mă pe mine oaia cea rătăcită, pentru călcarea poruncii, Dumnezeu cel ce m-a zidit, a intrat în pântecele tău cel nestricat, Fecioară Preacurată, şi luându-mă pe umeri, m-a înălţat la ceruri, cinstindu-mă cu şederea cea dimpreună cu Tatăl. La a Căruia milostivire de prisosit, şi la tine Maica lui Dumnezeu mă închin, şi te proslăvesc.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
Cel dintru Sfinţi, Părintele nostru Meletie Arhiepiscopul Antiohiei celei mari.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun 3 stihiri din Octoih şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cugetând, Fericite, legea cea mântuitoare precum este scris, te-ai arătat pom sădit lângă apa nevoinţei, şi ai dat roadă de bunătăţi, cu Harul Celui ce a luminat sfântul tău suflet, şi l-a făcut primitor de tot felul de lumini duhovniceşti, Ierarhe Meletie.
Înfrumusețatu-s-a, Preaînţelepte, după cum zice Scriptura fălcile tale, iubind înfrânarea ca turturelele, şi defăimând desfătarea, pentru iubirea, desfătării celei înţelegătoare, Meletie, care Hristos o a dăruit ție, primindu-ţi luptele cele multe, şi râvna fierbinte pe care ai avut, primejduindu-te pentru credinţă.
Cu înfrânarea ai veştejit săltările trupului, Meletie, şi ai biruit patimile, şi te-ai luminat pe tine cu luminarea nepătimirii, şi curat şi lămurit ai slujit cele sfinte ale lui Hristos. Pe Care roagă-L să se izbăvească de stricăciune şi de primejdii, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta pururea cinstită.
Înțelepțeşte ai dogmatisit, Preaînțelepte, că Cuvântul cel fără de trup, şi împreună cu Tatăl cel fără început S-a unit cu trupul după Ipostas, fără schimbare şi fără amestecare, şi cu două lucrări asemenea firilor dintru care este alcătuit, şi întru care se socoteşte, Unul fiind cu adevărat nedespărţit, înţelegându-se întru amândouă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe mine când plutesc pe mare şi umblu pe cale, şi noaptea dormind, păzeşte-mă Preacurată, şi priveghind gândul meu umple-l de Dar, şi mă îndreptează a face voia Domnului, ca să aflu în ziua judecăţii dezlegare de cele ce am făcut în viață, eu cel ce năzuiesc la adăpostirea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Tine, Mielule şi Păstorule dacă Te-a văzut pe lemn Mieluşeaua cea fără prihană, se tânguia, şi ca o Maică zicea : Fiule preaiubite, cum Te-au înălțat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule ? Cum Ți s-au pironit mâinile şi picioarele, Cuvinte, de cei fărădelege ? Şi cum Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne ?
Troparul, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stând înaintea Dătătorului de lumină cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al sufletului meu, cu lumina cunoştinţei, şi goneşte negura patimilor cu rugăciunile tale, că tu ai îndrăzneală ca un Ierarh, Cuvioase Meletie.
Cela ce şade în Sânurile Tatălui, Cuvântul cel împreună veşnic şi de o Fiinţă, cu Cel ce L-a născut, însuşi El te-a făcut pe tine propovăduitor naşterii Sale, ca pe unul ce eşti asemenea la fapte cu Apostolii, purtătorule de Dumnezeu, Meletie.
Slavă...
Fiind luminat de dumnezeiasca strălucire, ai teologhisit Cuvioase, pe Cuvântul cel Unul-Născut din Tatăl cel fără început nezidit, şi veşnic, şi ai tulburat pe cei ajutători şi de un gând cu Arie, îngrădindu-te cu dumnezeiasca întrarmare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născut-ai Preasfântă întrupat, pe Cel mai-nainte neîntrupat pe Cuvântul cel cu dumnezeiasca stăpânire. Că numai tu din veac, cu razele curăţiei, şi cu podoaba fecioriei şi cu daruri preacurate, te-ai arătat vrednică întrutot Curată.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cela ce ai întărit dintru...
Avându-ți sufletul mai tare decât diamantul, ai încetat, Preafericite, dogma cea putredă a eresului, fiind aprins de buna-credinţă. Pentru aceea toți cu credinţă te mărim întru cântări, cugetătorule de Dumnezeu, Meletie Ierarhe.
Asemănându-te prin bunătăţi cu Apostolii lui Hristos, arătat ai moştenit stăpânirea, şi scaunul acelora, Meletie preaslăvite, făcându-te stâlp Ortodoxiei, şi al bunei credinţe.
Slavă...
Făcându-te după Dar fiu Lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu nu L-ai pogorât la treapta zidirii neînțelepteşte, ci L-ai preaslăvit ca pe un fără de început, şi de un Scaun cu Tatăl, Făcător şi Ziditor celor făcute, de Dumnezeu cuprinsule.
Şi acum..., a Născătoarei :
În sfânt pântecele tău locuind Dumnezeu, S-a întrupat precum însuşi ştie, Maică a lui Dumnezeu, şi ne-a mântuit pe noi cu patimile cele purtătoare de viaţă. Pentru aceea te cunoaştem pe tine Fecioară, uşă de mântuire.
Irmosul :
Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt, afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cugetând ziua şi noaptea în legea Domnului, Părinte înţelepte, te-ai arătat ca un pom roditor sădit lângă apele Duhului. Pentru aceea ai preoţit lui Dumnezeu fără prihană, scârbindu-te arătat de nedumnezeirea lui Arie, şi de năravul cel cu socotinţă rea al lui Sabelie, cu cuget ortodox, Ierarhe Meletie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., asemenea :
Înţelepciunea Cuvântului învăţându-o, şi umbra legii lepădându-o, tuturor ai propovăduit cuvântul harului, şi lespezile sufletului netezindu-le cu limba ta, într-însele ai însemnat dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta şi trecând norul negurei, acoperindu-ţi-se trupul, străluceşti cu duhul Ierarhe Meletie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpânul tuturor şi Făcătorul, din curat pântecele tău luând trup te-a arătat ocrotitoare oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toţi alergăm către tine Stăpână, cerând iertare păcatelor, şi ne rugăm, ca să ne izbăvim de munca veşnică, şi de toată pedeapsa de acolo, ca cu credinţă să strigăm : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, ca să se dea Fecioară, iertare tuturor, celor ce se apropie cu credinţă la dumnezeiescul tău acoperământ.
A Crucii, a Născătoarei :
Cela ce ai răbdat Crucea ca un Bun, luând asupra Ta sărăcia lui Adam, unule fără de păcat, Preabunule Doamne; stăpânia morţii o ai stricat Milostive, şi cu pătimirea Ta, Stăpâne, ai izbăvit lumea. Pentru aceasta Dătătorule de viaţă, mă rog Ție, milostiveşte-Te spre sufletul meu cel căzut, când vei judeca faptele mele, Drepte Judecătorule, Iubitorule de oameni, şi-mi dă prea-Îndurate Dumnezeule, iertare păcatelor, ca un Milostiv, că singur eşti fără de păcate.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie, o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Luminat te-ai împodobit învăţătorule de cele sfinte, moştenind scaunul lui Petru, care s-a hirotonit de Hristos, Arhiereu, obiceiului căruia ai şi urmat, crezând că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi urmând învăţăturilor aceluia.
Fiind împodobit cu tot felul de daruri, te-ai făcut Preaînţelepte propovăduitor unei stăpâniri, care se înţelege în Tatăl, şi în Unul-Născut Cuvântul, şi în Dumnezeiescul Duh, şi ai învăţat Cuvioase, o Unime după Fiinţă, şi Treimea în Feţe cu adevărat.
Slavă...
Amestecându-te cu frumuseţea cea dintâi dumnezeiescule, şi făcându-te în chipul luminii Aceleia, şi aprinzându-te de dumnezeieştile fulgere, după împărtăşirea fiinţei, ai luminat Biserica, şi făcându-te lumină, de trei ori fericite, ai arătat lumina bunei credinţe, celor ce aleargă cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca să cauţi chipul cel îngropat în patimi, pentru bogăţia bunătăţii, Te-ai sălăşluit în pântece fecioresc, din care Tu, Înţelepciunea lui Dumnezeu Ți-ai zidit lăcaş, prin care te-ai amestecat cu oamenii, Îndurate, şi ai mântuit marginile lumii.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Pe toţi cei stăpâniţi fără de cale, de eresul cel ticălos, i-ai ridicat Părinte, la bun neamul sufletului, şi la strălucirea, şi la gândul cel preacurat, şi la credinţa cea întărită spre Dumnezeu, arătătorule de cele dumnezeieşti, preafericite Meletie.
Cu toată osârdia stricând pe cei ce credeau cugetătorilor lui Arie, ai întărit dogma cu credinţă ortodoxă, purtătorule de Dumnezeu, propovăduindu-ne nouă un Dumnezeu în Treime, preafericite Părinte Meletie.
Slavă...
Făcutu-te-ai învățător prea-adevărat, al Treimii celei prea îndumnezeite, zicând că este Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl, şi de pe un Scaun, şi Dumnezeiescul Duh de o Fire cu Tatăl şi cu Cuvântul, preacinstite Părinte Meletie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai-marii cetelor puterilor celor de sus, pe tine te fericesc, şi toate neamurile omeneşti după vrednicie te măresc că numai prin tine unindu-se cei de pe pământ cu cei din Cer, lăudăm naşterea ta Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Secat-ai râurile eresurilor, cugetătorule de Dumnezeu, şi ai deschis izvoarele dogmelor celor ortodoxe, făcându-te apărător nebiruit pentru dreapta credinţă, o preafericite Meletie.
Secând râul cel tulbure şi fără de Dumnezeu al lui Arie, ai adăpat din-destul cu apele Darului adunările credincioşilor, şi ai împodobit buna-cuviinţă a Bisericii.
Slavă...
Fiind împodobit cu dumnezeieşti isprăvi, te-ai făcut făcător de bunătăţi prea vestit Părinte, şi ajutor neclintit al credinţei lui Dumnezeu, şi păstorilor înainte-mergător.
Şi acum... a Născătoarei :
Graiurile proorocilor luminează sufletele celor ce te laudă cu dreaptă credinţă vestind mai-nainte preacurata zămislire, şi cea mai presus de cuvânt Naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat; şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Podobie : Cu curgerile sângiurilor tale...
Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, Bisericii folositor şi apărător te-ai arătat, fericite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule al Bisericii, prealuminate.
ICOS
Întocmai la obicei cu Apostolii şi întocmai mărit, şi de un scaun, toţi credincioşii pe tine cunoscându-te Părinte Cuvioase, şi tăinuitor şi slujitor Treimii, şi mare învățător Bisericii, punându-ți sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, şi cu râvna bunei credinţe, aprinzându-te de Dumnezeu înţelepţite Meletie, toţi cu un glas te lăudăm pe tine, cinstită şi dumnezeiască adormirea ta cinstind, luminătorule al Bisericii, prealuminate.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Meletie Arhiepiscopul Antiohiei celei mari.
Stih : Meletie mâinile către Domnul întinzând,
În mâinile tale îmi pun sufletul, este zicând.
În a douăsprezecea zi Meletie a apus,
Din pământul cel hrănitor la cele de sus.
Acesta pentru cea desăvârşită bunătate şi dragoste curată ce avea către Hristos, era iubit de mulţi atât încât şi la început când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, pornindu-se fiecare de pofta ce avea către dânsul, îl chema la casa sa socotind că se va sfinţi de intrarea lui. Deci neîmplinind treizeci de zile încă în cetate, fu gonit de către vrăjmaşii adevărului. Înşelându-se atunci împăratul de aceia ce l-au plecat spre arienism, lăsând şi Dumnezeu aceasta; apoi dintru acea fărădelege gonire întorcându-se, şezu mai mult de doi ani în Constantinopol, şi iarăşi îl chemară cu scrisori împărăteşti ca să meargă nu aproape undeva, ci în Tracia. Acolo se adunară şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau bisericile lui Dumnezeu a dobândi pace şi linişte, mântuindu-se de iarna cea lungă. Atuncea dar arătându-se marele acesta minunat între toţi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, adormind cu pace în pământ străin. Pe acest fericit şi dumnezeiescul Gură-de-aur, şi Grigorie Nisis, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maria, ce-şi schimbase numele, numindu-se Marin.
Stih : Îmbrăcămintea pe Maria, Marin îl mărturiseşte,
Iar mormântul pe Marin, Maria îl vădeşte.
Această Cuvioasă schimbând hainele femeieşti, s-a îmbrăcat bărbăteşte, şi în loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Şi intrând în mânăstire împreună cu tatăl ei cel după trup, s-a tuns monah, şi slujea împreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie. Deci odată găzduind la o casa de străini, împreună cu alţi fraţi, a fost pârâtă că a stricat fecioria fiicei găzduitorului, şi a primit cu mulţumire clevetirea aceia şi ocara, şi a mărturisit că a făcut păcatul ce nu-l făcuse. Pentru aceea a fost izgonită din mânăstire, şi întregi trei ani se ticăloşea fericita, hrănind pruncul acela ce nu-l născuse ea; şi după ce odată a fost primită în mânăstire, avea cu sine şi pruncul acel din desfrânare, parte bărbătească fiind; s-a arătat însă adevărul, după ce s-a săvârşit; căci când o îngropară s-a cunoscut că era femeie. Iar fiica găzduitorului care clevetise pe Cuvioasa, a fost muncită de un drac rău, pentru care a mărturisit că a fost stricată de un ostaş, şi de aceea egumenul şi monahii care mai-nainte numeau pe Cuvioasa ticăloasă, atunci o numeau pe ea fericită, şi de multă cinstire o au învrednicit pe ea.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Antonie, Arhiepiscopul Constantinopolului.
Stih : La nimic râvnind Antonie din cele de jos.
Cu dreptate s-a învrednicit bunătăţilor celor de sus.
Acest sfânt, după tată era din Asia, iar după Maică din Europa; însă a treia patrie avea Constantinopol care l-a îmbrăţişat, şi l-a hrănit pe el, şi dezbrăcându-l de scutecele maicii sale, l-a adus pe el la măsură de vârstă, învăţându-l şi Sfintele Scripturi, în urmă l-a câştigat şi păstor sieşi. Deci fiindcă de multe ori cele ce au a se întâmpla în urmă, Darul Duhului la unii din oameni le însemnează mai-nainte pentru aceasta şi Sfântul acesta prunc foarte mic fiind, prin minunată iconomie, săvârşea dumnezeiasca Liturghie, precum vedea pe preoţi că o săvârşesc în biserică, şi aducea pâine, şi ţinea cădelniţa şi tămâia; şi prin acestea Darul arăta cu mulţi ani mai-nainte, sfinţenia ce era să ia în urmă fericitul acesta. Deci ajungând în vârstă, se făcu monah, şi întrebuinţă prea cu bărbăţie lucrătoare bunătatea şi filosofia cea dinlăuntru. Apoi a fost hirotonisit preot fără să voiască, şi s-a făcut egumen mânăstirii sale adică a Studiţilor. Deci de atunci, a iubit el privegherea, postul, şi neobosirea întru rugăciuni; atunci încă şi tatăl său s-a îmbrăcat în schima monahicească. Pentru aceasta luând vreme şi pricină, Sfântul Antonie, făcea milostenie cu amândouă mâinile, după obşteasca Parimie. Odinioară trecea Sfântul pe la un loc strâmt, şi împărţea milostenie, şi acolo i s-a arătat unul, care ţinea în mâini o mare legătură plină de galbeni, şi zise către Antonie : Primeşte-o pe aceasta ca să o cheltuieşti la săraci, şi mâna adică aceluia arătat ţinea galbeni, iar la ochi nu s-a arătat cine era cu acest fel de bunătăţi era îmbogăţit minunatul acesta Părinte. Drept aceea pentru acestea venind vremea de se cerea Patriarh vrednic, atunci cu hotărârea Sfântului Sinod şi a împăratului, s-a hirotonit Patriarh Constantinopolului. Şi deci alerga fericitul întărit de puterea Duhului Sfânt pe la toate bisericile oraşului cu atâta grăbire, ca şi când ar fi avut aripi (deşi era bătrân), şi cu rugăciuni îmblânzea pe preabunul Dumnezeu. Acesta ajuta bisericile acelea ce erau putrede din vechime; da cu îmbelşugare cele de nevoie, la clericii şi anagnoştii cei lipsiţi, şi mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu şi cu milostenii şi aşa multora de mult bine făcându-se pricinuitor, şi minuni prea mari săvârşind, întru adânci bătrâneţe s-a mutat către Domnul, şi se face prăznuirea în mânăstirea sa.
Tot în această zi, Sfinţii Satornin şi Plutin, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Aceste trupuri moarte a celor ce sunt tăiaţi.
A lui Satornin şi a lui Plutin, că sunt aflaţi.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie şapte sute patruzeci şi opt, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Fiind tăiat Hristea pentru dragostea Domnului.
Grădinar s-a arătat laturii Edenului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfântul Sinod te-a avut pe tine întâistătător, de Dumnezeu cuprinsule, care sinod l-a adunat Sfântul Duh într-un loc, de la marginile pământului, ca să-i cuvinteze Dumnezeirea lui : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Întocmai la cinste cu Apostolii lui Hristos, ai avut cinstea şederii mai întâi şi dumnezeiasca învăţătură a lor ai moştenit, şi urmând vieții lor, cântai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Având gând foarte isteţ, întins spre vederea lui Dumnezeu, ai ruşinat vederea cea tâmpă a ereticilor; iar pe cei bine credincioşi învăţându-i, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Strălucind tu cea fără prihană ca o oglindă a Sfântului Dar, te-ai arătat Fecioară născătoare Luminii, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta cu un glas cântăm naşterii tale : Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Prea arătat ai învăţat a cinsti o Dumnezeire, ce este în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, şi o Putere nemărginită, şi o Împărăţie adevărată, păzindu-se negrăit osebirile fiecărui Ipostas, Căreia şi cântând, strigai : Noroade preaînălţaţi-o întru toţi vecii.
Făcându-te Ierarhe casă de sfinţenie, pe toţi îi sfinţeşti, cei ce se sârguiesc a chema numele tău, şi zugrăvesc cu dragoste chipul tău, Părinte, spre aducerea aminte de tine, şi cu credinţă cântă : Preoți binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu învăţături de taină prea bine ai luminat turma ta, şi acum ai crescut Biserica celor întâi născuţi, făcându-te adaos celor ce au strălucit din veac prin slujbe arhiereşti şi de taină; cu care neîncetat strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Învăţându-te taina ce s-a făcut cu tine, Preacurată, şi culegând izbăvirea şi mântuirea sufletelor, ce ni s-au pricinuit prin tine împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm : Bucură-te Născătoare de Dumnezeu glăsuind, şi cu credinţă strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...
Fără de materie stând înaintea Celui fără de materie, Care fiind Ziditor tuturor şi Domn, şi Cuvânt şi Înţelepciunea Tatălui, cu Fiinţa şi cu firea, tu curat Dumnezeu l-ai cuvântat. Nu înceta a cere să se mântuiască, cei ce cu credinţă te fericesc pe tine, grăitorule de cele dumnezeieşti.
Văzându-te pe tine Duhul Cel Curat şi Sfânt, asudat întru ostenelile cele duhovniceşti, şi cu osârdie luptându-te pentru Dânsul cu vrăjmaşii Duhului, încununându-te ca pe un biruitor, te-a luat după vrednicie, şi te-a aşezat în numărul cetelor celor de sus, Preafericite.
Slavă...
Isprăvind nevoinţele cele de cinste, şi săvârşind călătoria cea prea bună, şi învăţând cu toată cinstea credinţa cea dreaptă, de Dumnezeu grăitorule, ai luat cununa dreptăţii de la Ziditorul tuturor, fiind petrecut cu cinste de sinodul învăţătorilor, cu cântări de laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dă-mi mie Născătoare de Dumnezeu, să trec prea-lesne viforul vieţii, îmblânzind pornirile supărărilor şi ale patimilor, ca una ce eşti bună, şi mă povăţuieşte către bunătate, pe calea cea cerească, ca să te slăvesc pe tine neîncetat, ca pe o făcătoare de bine.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...
Sosit-a prealuminat praznicul Ierarhului, veniţi cu osârdie să lăudăm întru dânsul pe Hristos, Cel ce este minunat întru sfinţi, şi singur Domn.
A Născătoarei :
Nădejdea celor deznădăjduiţi, scăparea creştinilor, dimpreună cu Apostolii, cu proorocii şi cu mucenicii, roagă-te Fiului tău pentru toţi, cei ce cu credinţă se închină ţie.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREISPREZECEA
ZIUA A TREISPREZECEA
Preacuviosul Părintele nostru Martinian.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Alegând sihăstria şi pătimirea cea rea, fericite Părinte, fugind te-ai depărtat pe tine în peşteri şi în munţi, curăţindu-ţi şi înfrumuseţându-ţi cugetul cu vedenii dumnezeieşti, şi cu înălţări. Pentru aceea te-ai făcut vas dumnezeiesc al Duhului, purtătorule de Dumnezeu, preafericite, lauda postnicilor.
Mucenic de bunăvoie, şi judecător şi pârâş, te-ai făcut însuţi ție. Că aprinzându-te de focul dulceții celei fără de cale ai aprins foc mare, şi te-ai băgat pe tine într-însul ca să te arzi; iar roua Duhului te-a răcorit din Cer, şi furtuna cea nemărginită, o a mutat întru linişte.
În mijlocul mării ai locuit Părinte, fugind de valurile şarpelui, ci şi acolo ți-a adus vrăjmaşul curse, pe cea mântuită de cumplitele şi întreitele valuri ale mării. Şi de acolo iarăşi încălecând pe fiare, ai sosit la uscat, şi ţi-ai săvârşit nevoinţa, umblând în străinătate, necăjindu-te, purtătorule de Dumnezeu, preafericite.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Bucură-te cinstită laudă şi multă mirare a Palestinienilor, că ne-ai răsărit nouă ca un soare prealuminos, care arzând toată puterea vrăjmaşului, te-ai atins cu foc de mădularele tale, Preafericite. Că în munţi şi în pustii, şi în ostroave, ţi-au adus ţie toată supărarea, însă în pustii au adus înaintea ta o femeie. Iar în micul ostrov al mării, bântuitorul se ispitea să te supere, Înţelepte; ci o Martiniane de trei ori fericite, nu înceta a te ruga lui Hristos neîncetat pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Tu eşti bucuria îngerilor, tu eşti slava oamenilor, nădejdea credincioşilor, Stăpână Preacurată, şi apărătoare nouă. Şi către tine scăpând cu credinţă strigăm, să ne mântuim cu rugăciunile tale, de săgeţile vrăjmaşului, de întristarea cea stricătoare de suflet, şi de toată scârba, toţi cei ce te lăudăm pe tine Mireasă a lui Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei :
Când a văzut Mieluşeaua pe Mieluşelul său, pironindu-Se pe Cruce cu piroane, spăimântându-se, tare se văita, şi lăcrimând zicea. Cum mori Fiul meu, vrând să spargi zapisul lui Adam celui dintâi zidit, şi să mântuieşti din moarte pe tot omul ? Slavă rânduielii tale îndelung-Răbdătorule.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea.
Fiind împodobit cu podoaba curăţiei şi înfierbântat cu rugăciune dumnezeiască, şi având locuitor întru tine pe Hristos cel născut din Fecioară, nu te-ai amăgit de podoaba femeiască, nici ai primit îndulcirea trupească; ci cu osârdie te-ai pus pe focul care este rob ca şi tine, având în inima ta foc dumnezeiesc, şi prin focul cel simţitor şi vremelnic, ai stins văpaia gheenei. Pentru aceasta roagă-te Martiniane de trei ori fericite, să ne mântuim şi noi de focul cel pierzător şi veşnic.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Pleacă-te spre rugăciunile robilor tăi, Curată, şi ne dă nouă izvoare de lacrimi, ca să ne spălăm întinăciunile greşelilor noastre, Preacurată, şi să stingem văpaia focului celui veşnic şi prea amar. Că tu plineşti rugăciunile celor ce din toată inima te cheamă spre ajutor, pe tine Maica Stăpânului.
A Crucii, a Născătoarei :
O cât este de mare bunătatea Ta, o cât este mai presus de gând milostivirea Ta ! O cât este de multă suferirea şi îndelungă răbdarea Ta, Cuvinte Cel fără de început ! Fecioara striga tânguindu-se; cum Cel ce eşti nemuritor, ai iubit să mori ? Mare taină văd, însă mă închin patimilor Tale, care de bunăvoie ai răbdat.
Tropar, glasul al 4-lea :
Văpaia ispitelor, curgerile lacrimilor o ai stins, Fericite, şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le ai strigat : Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Sihăstrind şi luându-ţi Crucea ta Martiniane Cuvioase, ai poftit să urmezi Celui ce pentru tine a răbdat de bunăvoie Crucea şi îngroparea, omorându-ţi patimile trupului.
Alegând a petrece în muntele nepătimirii, Cuvioase, te-ai dat spre plecările cele către Dumnezeu, ziua şi noaptea, prin postire şi prin înfrânare şi prin rugăciune, Preaînţelepte.
Slavă...
Luminător Bisericii te-a arătat pe tine Hristos, Mărite, ca să luminezi cu bunătăţile, Părinte adunările credincioşilor, şi să goneşti negura sufletelor cea de multe feluri.
Şi acum... a Născătoarei :
Numai pe tine te-am cunoscut că eşti Fecioară şi după naştere, că ai născut pe Ziditorul, Dumnezeu, şi ai înfăşat trupul Celuia ce înfaşă pământul cu negură, cu puteri dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Se veseleşte de Tine Biserica...
Neadormit păzind cu Duhul lumina sufletului Cuvioase, te-ai sălăşluit înlăuntrul cămării celei înţelegătoare.
Nebăgând seamă de lucrurile cele veselitoare şi trecătoare, cu cuget binecredincios ai sârguit să cuprinzi în sân cele statornice, Martiniane.
Slavă...
Strâmtându-te cu lăţimea petrecerii celei sihăstreşti Cuvioase Martiniane, ai ajuns la lăţimea cea veselitoare a raiului, veselindu-te.
Şi acum..., a Născătoarei :
Locuind în pântecele tău, Cel ce locuieşte în ceruri, alt Cer însufleţit te-a făcut pe tine cu adevărat Maică a lui Dumnezeu.
Irmosul :
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Întărindu-ţi piciorul tău pe piatra bunei credinţe, ai rămas nestrămutat de măiestria vrăjmaşului. Şi înfierbântându-te de focul dulceţilor, te-ai aruncat pe tine însuți în foc, arătându-te de bunăvoie Mucenic, răcorindu-te de dumnezeiasca cercetare. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere. Slavă Celui ce te-a încununat pe tine. Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Slavă...
Întinzându-ți mâinile tale cele dumnezeieşti, cu care ai ţinut pe Ziditorul, Cel ce S-a întrupat pentru bunătate, Preasfântă Fecioară, roagă pe Hristos să ne mântuiască pe noi de supărări, şi de patimi, şi de primejdii, cei ce te lăudăm cu iubire, şi strigăm ție : Slavă Celui ce a locuit întru tine. Slavă Celui ce S-a născut din tine. Slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi prin naşterea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pironindu-te pe Cruce, cei fărădelege, şi de ostaşi împungându-ți-se coasta cu suliţa Mântuitorule, Preacurata se tânguia cu amar, şi se spăimânta de suferinţa Ta cea multă şi înfricoşătoare, strigând : Slavă bunătăţii Tale. Slavă că prin moartea Ta, ai făcut pe oameni nemuritori.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Strujindu-ţi trupul, cu petreceri rele, ai primit în inima ta cea curată, lumina Duhului, Părinte, şi bucurându-te strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Luminându-te cu strălucirile Duhului, ai trecut norul cel întunecos al dracilor, cu bună viersuire cântând Celui ce te-a întărit pe tine : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Turnul inimii tale, nu l-a mişcat vrăjmaşul, care ţi-a năpădit valurile răutăţii, căci era întărit pe piatra dragostei lui Dumnezeu, Martiniane vrednicule de laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai tu te-ai arătat Fecioară mai presus decât îngerii, că ai născut pe Cuvântul, Îngerul sfatului celui mare, Cel ce luminează pe toţi cei ce strigă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cine poate să spună isprăvile tale, că nevoindu-te pe pământ cu viaţă, întocmai ca îngerii te-ai arătat Cuvios.
Făcându-te tiranul organ de stricăciune, te-a năpădit ca să te înşele cu dulceaţă, dar s-a biruit cu împotrivirile tale, Părinte.
Slavă...
Făcutu-te-ai judecător ţie însuţi de bunăvoie, că intrând în văpaie, ai stins de tot cuptoarele patimilor, Fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine te punem înainte armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor. Pe tine te avem anghiră şi nădejde mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Ispititu-te-a vrăjmaşul şarpe cu graiurile cele viclene ale femeii, ca pe strămoşul odinioară, dar cu isteţimea ta, cea înţeleaptă, s-a surpat măiestriile lui.
Prea-lesne trecând cărarea care duce la odihnele cele de acolo, nu ai încetat Părinte a umbla prin pustiuri, şi prin cetăţi cu multă nevoinţă.
În munţi şi în mări te-ai depărtat pe tine, ca să culegi prin sfintele cugetări binele tău cel de curăţenie, şi să te învredniceşti cununilor celor prealuminoase, Înţelepte.
Slavă...
Mădularele tale le-ai dat focului să se ardă, ca să stingi aţâţările dulceţilor cu roua Duhului, purtătorule de Dumnezeu, întărirea postnicilor cea nemişcată.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu totul te-a sfinţit Cuvântul cel Sfânt, sălăşluindu-Se negrăit în pântecele tău cel sfinţit. Pe Care roagă-L neîncetat Născătoare de Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe propovăduitorii cei tari...
Ca pe un învățător al bunei credinţe iscusit, şi de bunăvoie nevoitor cinstit, şi vieţuitor în pustie şi locuitor, întru cântări după vrednicie să-l lăudăm, pe Martinian pururea cinstitul; că el pe şarpe la pământ l-a călcat.
ICOS
De la margini până la margini, a străbătut vestirea bunătăţilor celor frumoase, şi ale nevoinţelor tale celor dumnezeieşti. Că tânăr fiind de vârstă ai poftit să petreci în pustietăţi, cântări şi psalmi şi rugăciuni înălţând lui Hristos pururea. Şi ziua şi noaptea sporind întru osteneli şi în lacrimi, curat viaţa ta ţi-ai săvârşit, şi înţelepţeşte pe începătorul răutăţii l-ai ruşinat; că tu pe şarpe la pământ l-ai călcat.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Martinian.
Stih : Martinian trupească aprindere stingând,
În sfârşit de nesfârşita văpaie este fugând.
În a treisprezecea zi, cu adevărat,
Martinian de trup s-a dezbrăcat.
Acesta a fost din Cezareea Palestinei, şi a început sihăstreasca petrecere, de când era în vârstă de optsprezece ani, petrecând prin pustiu şi prin munţi. Şi plinind în sihăstrie, douăzeci şi cinci de ani, după alte multe ispite, căzu şi întru bântuire ca aceasta diavolească. Că o femeie oarecare desfrânată îmbrăcându-se cu haine sărăceşti, se duse la acel munte unde era Sfântul, și dacă înseră, începu a plânge, ca şi cum adică ar fi rătăcit, şi că ar mânca-o fiarele, de ar rămâne afară. Deci se rugă Sfântului să o primească înlăuntru în chilie, ca să nu o lase a fi mâncare fiarelor. Iar el văzând că nu este cu putinţă a o lăsa afară, o primi înlăuntru, şi el se duse în cea mai dinlăuntru chilie. Iar când fu dimineaţă văzându-o Preacuviosul schimbată din haine, şi împodobită, (că avusese haine luminoase lângă dânsa cu care s-a împodobit peste noapte), o întrebă : Cine eşti, şi la cine ai venit ? Iar ea fără de ruşine, zise : Pentru tine. Şi ocărând viaţa sihăstrească, şi adăugând cum că toţi drepţii cei mai-nainte de lege şi în lege au avut împreunări cu femei, şi cu aceste cuvinte neruşinata îl îndemna spre spurcata amestecare. Iar Cuviosul câte puţin îndemnându-se, şi cuprins fiind mai să cadă întru acel păcat. Însă socotind în ce chip ar fi ascuns făcând lucrul acesta până a nu cădea încă în păcat, se trase înapoi, prin dumnezeiescul Dar. Deci aprinzând multe găteje, sări în mijlocul lor, dojenindu-se pe sine şi zicându-şi : De vei putea Martiniane să rabzi focul gheenei, poftind necurata dulceaţă, supune-te femeii. Şi aşa arzându-se pe sine, şi smerind sălbăticirea trupului, şi pe femeie înţelepţindu-o prin chipul acesta, o trimise la o mânăstire, şi se făcu acolo monahie. Iar el vindecându-se de rănile focului, şi povăţuindu-l un corăbier, sosi la o piatră din mare, care era depărtată de uscat cale de o zi, asupra căreia a locuit fericitul zece ani, hrănindu-se de corăbierul. Şi iarăşi s-a ridicat şi de acolo, pentru că vrăjmaşul urâtorul binelui nici acolo nu l-a lăsat neispitit; căci a nimerit o fată pe o scândură dintr-o corabie înecată şi sfărâmată; şi o scoase pe ea Cuviosul din mare deasupra pietrei, iar el purcese de acolo zicând că nu se uneşte fânul cu focul, şi sărind în mare, îl sprijiniră nişte delfini, de-l scoaseră la uscat. Deci acolo era trecând cetăţi şi zicând : Fugi Martiniane, ca nu iarăşi să te afle ispita, căci aşa hotărâse a-şi săvârşi şi cealaltă rămăşiţă a vieţii lui. Şi sosind la Atena, acolo a adormit în Domnul, învrednicindu-se a se îngropa cu cinste mare de episcopul şi de tot poporul. Şi zic că şi femeile cele două, adică cea de la munte mergând la mânăstire, şi trăind cu curăţenie s-a învrednicit de a făcut şi minuni; iar cealaltă a răbdat pe acea piatră din mare până la sfârşitul vieţii, îmbrăcată cu haine bărbăteşti, pe care haine i le dăduse corăbierul. Şi se face soborul lui în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru Verhovnicul, ce se apropie de sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, Sfinţii Apostoli şi Mucenici Achila şi Priscila.
Stih : Văzând Achila că se taie femeia, era zicând :
Eu nu mă voi îmbărbăta spre tăierea capului, bărbat fiind.
Sfântul acesta Achila era cizmar de meserie, şi auzind de Sfântul Apostol Pavel, s-a dus către el împreună cu soţia sa Priscila. Şi botezându-se amândoi de către dânsul, erau slujindu-i lui, şi urmându-i prin toate oraşele şi satele, şi împreună primejduindu-se, întru toate ispitele. Dar atâta i-a iubit pe ei marele Apostol Pavel, pentru bunătatea lor, şi pentru credinţa întru Hristos, încât şi pomeneşte de ei în epistolele sale. Deci aşa lui Hristos şi Apostolului bine plăcând, şi multe minuni săvârşind, mai în urmă fiind prinşi de necredincioşi, li s-au tăiat capetele. Şi aşa mutându-se din cele de pe pământ, locuiesc în ceruri.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Evloghie Arhiepiscopul Alexandriei.
Stih : Evloghie sufletul său Domnului dând,
Binecuvinteazâ pe Domnul său către care este strigând.
Acesta era pe vremea împărăţiei lui Iraclie Arhiepiscop Alexandriei, înainte de Sfântul Ioan cel milostiv. Şi a făcut multe minuni, între care este şi aceasta : Preacuviosul Papa Leon, scriind pentru sinodul cel din Calcedon, epistola ortodoxiei, citindu-o pe aceasta Cuviosul Evloghie, nu numai o a lăudat şi o a primit, ci şi tuturor o a propovăduit. Deci Dumnezeu vrând să-i mângâie pe amândoi, a trimis înger în schima arhidiaconului lui Leon, mulţumind Sfântului Evloghie pentru că a lăudat arătata epistolă. Iar Evloghie vorbea cu îngerul lui Dumnezeu, ca cu un om, şi ca cu arhidiaconul Papei. Şi după ce s-a făcut nevăzut de la el, acesta mai mult mulţumind lui Dumnezeu pentru minune, în mâinile sale şi-a pus sufletul.
Tot în această zi, Sfântul tată, şi fiu; răstigniţi pe Cruce s-au săvârşit.
Stih : Tată cu fiu, de Cruce pătimesc patimă.
Pentru Părintele ce şi-a dat fiul spre patimă.
Tot în această zi, Cuviosul Simeon ctitorul mânăstirii Hilandarului din Atos, care a fost la anul o mie o sută nouăzeci, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Cine nu te va lăuda Simeoane Părinte ?
Pe cel ce ai izvorât mir din al tău mormânt sfinte.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai mult decât cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Ocârmuindu-te Părinte dumnezeiasca mână, asemenea ca Iona te-ai aruncat pe tine în adâncimea mării, Cuvioase, încălecând pe fiare, şi luminat ai ieşit la uscat.
Cu preamilostivă voinţă ai mântuit Părinte arătat pe fecioară de furtună amară, şi o ai întărit pe neclintită piatră a dumnezeieştii cunoştinţe, ca să cânte şi să slujească lui Dumnezeu spre bună plăcere.
Slavă...
Cu porunca lui Dumnezeu mântuindu-te de furtuna mării, această fericită răsplătire ai dat, omorârea trupului tău, şi plecarea dragostei desăvârşit către Stăpânul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Soarele slavei care a strălucit din tine Născătoare de Dumnezeu, a luminat sufletele tuturor credincioşilor, care cântă cu Dumnezeiescul Duh : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...
Tu Doamne eşti puterea şi lauda mea, partea şi soarele meu. Eu purtând omorârea Ta cea de bunăvoie, înconjurai cetăţi şi locuri Părinte, şi strigai cu cântare : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Neslăbindu-te la minte, nici de frig, nici de zăduf, fiind aprins la suflet, nu te-ai ferit a nu ți se struji trupul. Ci le sufereai toate, socotind fericirea drepţilor şi strigând : Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul.
Întraripându-te cu vetreala Dumnezeiescului Duh, Înţelepte, prea uşor ai plutit marea vieții, Cuvioase şi ai sosit la limanul Împărăției lui Dumnezeu, cântând cu veselie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
În locaşuri luminoase te sălăşluieşti, dezbrăcându-te de norul trupului. Şi te împodobeşti Cuvioase cu podoabe ţesute din sudorile tale cele sihăstreşti, şi cu preacurat suflet cânţi : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca să mântuiască lumea de stricăciune, S-a întrupat din tine Cel mai presus de fiinţă, de Dumnezeu dăruită Stăpână văzându-Se îndoit cu două lucrări, şi cu două voiri, dar într-un Ipostas, Căruia strigăm : Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
Toată strălucirea Duhului o ai primit cu cuget preacurat Martiniane şi te-ai arătat lumină şi stâlp înălţat de pe pământ Cuvioase, şi povăţuitor postnicilor.
Puitorul de nevoinţe, ţi-a dat ţie, Fericite, daruri pentru ostenelile tale, ale Căruia legi păzindu-le, ai săvârşit curata mucenicie fără mustrare a conștiinţei Părinte pururea fericite.
În lumină locuieşti împreună cu îngerii, ca unul ce ai vieţuit viaţă întocmai cu a îngerilor, îndestulându-te de dumnezeiasca dulceaţă, şi de vederea lui Dumnezeu şi de curăţie, ca cel ce ai fost curat cu duhul, vrednicule de minune.
Slavă...
Jertfitu-ţi-ai Domnului trupul tău şi cugetul şi inima de Dumnezeu grăitorule Martiniane, şi te-ai arătat jertfă cu focul chinuirii arzându-te arătat, şi păzit cu bună mireasmă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine norul cel uşor al Soarelui slavei, Născătoare de Dumnezeu, din care mai presus de gând răsărind, a luminat toată zidirea, cu cuget binecredincios, în cântări te slăvim, Fecioară Maică.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit...
Tu te-ai arătat Martiniane silitor firii, şi Mucenic de bunăvoie, şi îndreptător femeilor, cu care dimpreună biruind pe vrăjmaşul, acum te rogi pentru noi.
A Născătoarei :
Cu laude de mulţumită te lăudăm Fecioară, cu dragoste strigându-ți împreună cu îngerul : Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, bucură-te Maică nenuntită a Împăratului slavei.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PAISPREZECEA
ZIUA A PAISPREZECEA
Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxentie.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Dat-ai semn...
Creştere de nevoinţă, arătând Auxentie, ai luat de la Dumnezeu înmulţirea darurilor, a tămădui boli şi a izgoni draci; încredinţându-te l-a chemarea lui Hristos, şi umplându-te de dumnezeiescul Dar al Duhului şi de putere, şi ocârmuindu-te cu adevărat, la linişte te-ai aşezat, Preafericite.
Fiind curăţit la cuget, te-ai îmbogăţit cu Darul tămăduirilor şi al minunilor, că ai scuturat bolile patimilor, şi negura, şi întreitele valuri ale trupului şi ai luminat starea sufletului. Pentru aceasta ai şi strălucit întru adunările postnicilor, rugând pe Iubitorul de oameni pentru cei ce te laudă.
Înmulţind talantul, care ți s-a încredinţat, Fericite, lucrându-l cu dinadinsul, şi semănând cu lacrimi Părinte, acum seceri cu bucurie, culegând mai cu multă bucurie şi veselie adevărată. Ci ca unul ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru cei ce te laudă, purtătorule de Dumnezeu, Auxentie.
Slavă..., glasul al 8-lea. A lui Anatolie
Înţelepciunea Duhului Sfânt cea preacurată, sălăşluindu-se în inima ta cea curată, preafericite Auxentie, Cuvioase Părinte, te-a arătat pe tine izgonitor înfricoşat împotriva duhurilor viclenirii; şi nu numai înfricoşat, ci şi doctor bolilor celor ascunse. Pentru aceasta având îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi de patimile sufleteşti şi trupeşti, cu neîncetată mijlocirea ta.
Şi acum... a Născătoarei :
Podobie : O preaslăvită minune...
Bucură-te lauda îngerilor, bucură-te podoaba oamenilor ! Bucură-te slava neamului nostru, bucură-te dumnezeiasca intrare la Împărăţia lui Dumnezeu. Bucură-te mijlocirea către Cel ce ne-a zidit, bucură-te dezlegarea blestemului celui dedemult ! Ţie îţi cântăm laudă de mulţumire după datorie, cei ce ne îndestulăm totdeauna de bunătăţile tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Soarele văzându-Te întins pe Cruce, de bunăvoia Ta, Iisuse, s-a spăimântat, şi pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, şi mormânturile de frică s-au deschis, şi toate puterile s-au spăimântat. Iar Preacurată Maica Ta dacă Te-a văzut pe Tine, Stăpâne, a strigat cu jale : Vai mie, ce este acest lucru, care se vede ?
Troparul, glasul 1.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Crescând dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi dragostea lumească părăsindu-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare darurilor Duhului.
Plecatu-te-ai sub jugul Domnului cel bun, cu plecare de bunăvoie, Părinte Auxentie, şi pământul bunătăţilor l-ai înnoit, îngrăşându-l pe el cu lacrimile, Fericite.
Slavă...
Înstrăinându-ți sufletul tău, şi gândul de tulburările vieţii, şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cade, cu neîncetate nevoinţe ai vieţuit pe pământ, ca un fără de trup, Preafericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru tine s-a văzut acum Stăpână călătoria cea nepricepută a lui Hristos, omenească şi dumnezeiască, că S-a născut din tine Fecioară Curată Dumnezeu şi Om, ca să înnoiască fiinţa mea.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Fiind întărit cu puterea Crucii, ai stricat pornirile dracilor, şi măiestriile lor le-ai risipit cu nevoinţă, risipind năvălirea lor.
Urmând pe pământ petrecerii îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea curăţirea, întru rugăciune şi întru priveghere răbdarea, Părinte Auxentie.
Slavă...
Cunoscând că desfătarea pricinuieşte sufletelor otrava morţii, prin înfrânare ai omorât mişcările ei, de Dumnezeu cugetătorule, Cuvioase Auxentie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce m-a zidit din început din ţărână pe mine omul, Se zideşte pentru mine în pântecele tău, Preacurată, îndreptând căderea cea dedemult.
Irmosul :
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Suindu-te cu adevărat în muntele vedeniei, şi al lucrării, Preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi preasfântă pomenirea ta, şi cu dragoste lăudându-te, cu credinţă te cinstim.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul..
În muntele bunătăţilor suindu-te, te-ai închis pe sineţi în chilie mică, Preafericite, fiind strâmtorat pe pământ prin sihăstrie, şi întraripându-te, Preaînţelepte, te-ai suit către lărgimea cea dumnezeiască, cu socoteală desăvârşită, Fericite. Pentru aceasta ai tras la înălţime, pe cei ce au fost căzuţi întru adâncurile supărărilor, lucrând minunile, Cuvioase purtătorule de Dumnezeu Auxentie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o singură Fecioară între femei, pe tine care mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericesc. Că întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ca pe un Prunc alăptezi pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, cu cuviinţă lăudăm preasfântă naşterea ta, şi dintr-un glas împreună strigăm ție : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm precum se cuvine slava ta, Preacurată.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce înălţat, plângând, striga cu amar : Lumea se bucură, prin Tine luând mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-Răbdătorule Doamne, Cela ce eşti adâncul milei şi izvorul cel nedeşertat; milostiveşte-te şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă precum se cuvine dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Biruitor împotriva duhurilor vicleniei cu ajutorul şi cu Darul Sfântului Duh te-ai arătat Părinte Auxentie, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Fugit-ai de tulburarea râurilor nelegiuirii, cu luare aminte, purtătorule de Dumnezeu preafericite. Iar pârâul desfătării l-ai bătut după vrednicie, Preacuvioase.
Credinţa şi dragostea cea către Dumnezeu crescând tu purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit către înălţimea cea preaînaltă a dumnezeieştii apropieri, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Cu minte întreagă Părinte, alegând mai de cinste dumnezeiasca frumuseţe cea nemişcată, decât pofta cea pământească a celor vremelnice, cu osârdie strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ştiindu-te pe tine cu adevărat că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul trupeşte, toți credincioşii te numim Născătoare de Dumnezeu, aducându-ţi numire asemenea cu firea lucrurilor.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Smintelile care împiedicau calea ta Părinte, cu isteţimea cugetului şi cu curăţia sufletului, le-ai trecut fără vătămare.
Cu întocmirea cugetelor Părinte, cele vremelnice nebăgându-le în seamă, şi în cele veşnice totdeauna adăugându-le, ți-ai petrecut viaţa.
Slavă...
Viaţa ta luminată, şi credinţa ortodoxă, nevoinţa minunată, cuvântul îndulcit cu Darul, Auxentie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Având gând drept, plin de învăţături, pe tine Preacurată toţi te numim Născătoare de Dumnezeu, şi cu dragoste te fericim.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Fiu luminii şi zilei te-a arătat pe tine vieţuirea ta, Fericite şi luminător, în lume în loc de viaţă, ca cel ce ai umblat cu bună-cuviinţă, Părinte.
Slavă...
Aducerea aminte de moarte socotindu-ţi viaţa ta, foarte ales ai pricinuit hotărârea înţelepciunii, Părinte, şi te-ai mutat către înţelepciunea cea înfiinţată.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăcaş lui Dumnezeu, şi cămară de Mire te cunoaştem, năstrapă, sfeşnic şi lespede, care ai avut scris întru tine pe Cuvântul, Care pentru milostivire S-a întrupat, Preacurată.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC glasul al 2-lea,
Podobie : Pe Născătoarea de Dumnezeu...
Îndulcindu-te cu înfrânarea de Dumnezeu cugetătorule, şi pofta trupului tău înfrânându-ţi, te-ai arătat sporind prin credinţă. Şi ca un pom în mijlocul raiului ai înflorit, Auxentie, Părinte preasfinţite.
ICOS
Cine va putea spune acum nevoinţele sau ostenelile tale Părinte; că din pruncie te-ai arătat următor legilor Domnului, şi slujitor poruncilor Lui, pentru dumnezeiasca desfătare. Iov nou te-ai arătat nouă cu luptele; din lume nemernic te-ai văzut, şi străin de tot pământul. Înflorit-ai cu postirea şi cu credinţa, iubit-ai privigherea şi curăţia, Auxentie, Părinte preasfinţite.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxentie cel din munte.
Stih : Muntele era precum Carmelul lui Auxentie,
Cel ce afară de sfârşit întru celelalte s-a arătat Ilie.
În a patrusprezecea zi a lui Februarie,
A lăsat viaţa Auxentie.
Acesta era pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, cu neamul de la răsărit, școlit fiind se făcu şi călugăr, şi suindu-se în muntele cel ce stă în preajma Oxiei, era răbdător foarte la nevoinţă, şi la credinţă foarte ortodox, combătând foarte, şi defăimând păgânătatea lui Eutihie şi a lui Nestorie ereticii. Şi întâmplându-se la al patrulea Sinod ce s-a făcut la Calcedon, era vrednic de cinste şi de cucernicie lângă împăraţi, şi luminat la faţă cu Darul cel dumnezeiesc, către cei ce vorbeau cu dânsul, şi vărsa în toate zilele izvoare de minuni şi de tămăduiri la cei ce veneau către dânsul. Şi cu pace adormind s-a pus în sfânta sa biserică, ce s-a zidit de dânsul. Şi se face pomenirea lui la Mănăstirea lui Calistrat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Maron.
Stih : Fireşte trupul lui Maron veştejindu-se.
Înverzeşte de a doua oară, în latura Edenului sădindu-se.
Cuviosul acesta iubea să vieţuiască fără de acoperământ. Pentru aceasta s-a dus pe vârful unui munte, ce se cinstea de elini, şi aflând acolo capiştea dracilor zidită de aceia, sfinţindu-o pe ea lui Dumnezeu, a locuit într-însa, făcându-şi un mic cort sub care de puţine ori intra; deci deşi vieţuia fericitul prin mari osteneli, el însă nemulţumindu-se cu acestea, ci altele mai mari a aflat. Iar dătătorul de plată Dumnezeu după măsura ostenelilor, i-a dat lui şi măsura Darului său; căci putea să vadă cineva, şi lungori stingându-se cu rugăciunea sa, şi tremurul contenind, şi dracii izgonindu-se, şi tot felul de boli cu singură rugăciune vindecându-se. Încă şi multe mânăstiri făcând, pe mulţi prin nevoinţă i-a adus lui Dumnezeu. Deci aşa silindu-se spre dumnezeiasca lucrare, şi vindecând sufletele împreună şi trupurile, după ce a suferit puţină boală, s-a mutat din viaţă cu pace.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Avramie.
Stih : Prin mai multă lucrare pe aceeaşi numire a aflat.
Avraam către cel împreună petrecător Avraam cu adevărat.
Acesta era din cetatea Careia pe vremea lui Teodosie cel mare, întru care s-a născut şi s-a crescut, şi a adunat bogăţia petrecerii şi bunătăţii sihăstreşti. Căci cu atâta priveghere, şi stare de toată noaptea, şi cu postire şi-a omorât trupul său, încât nemişcat mulţi ani a rămas, neputând umbla. Deci aflând că lângă muntele Libanului, era un loc plin de idoli, s-a dus acolo, şi luând o casă cu chirie, şedea liniştindu-se trei zile, şi a patra zi a ieşit liniştit; şi mai întâi fiind prins de închinătorii de idoli de acolo, a fost îngropat în ţărână; apoi i s-a poruncit de ei cu sila să fugă departe de acolo. Deci întâmplându-se de au venit atunci cei ce strângeau dajdia, băteau fără de milostivire pe locuitori, cerându-le împărăteştile dări. Iar Sfântul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strângeau, şi aşa a scăpat de bătăi pe muncitorii săi. Iar văzându-o aceasta, se minunau de iubirea de oameni a Cuviosului; deci din asemenea pricină făcându-se creştini, îndată au zidit şi biserică, şi l-au silit pe el să le fie preot; iar Cuviosul făcându-se preot, a şezut acolo trei ani, şi bine povăţuindu-i pe ei la bună cinstire de Dumnezeu şi întărindu-i, iarăşi s-a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său pe alt preot. Cu acest fel de bine, şi lui Dumnezeu plăcute fapte, strălucind Cuviosul, s-a făcut episcop Careilor, care era cetate a Palestinienilor, plină de idoli. Deci ducându-se acolo cu mii de osteneli, şi cu de Dumnezeu insuflate învăţături, a întors pe locuitori la buna cinstire, în scurtă vreme, şi i-a adus Domnului prin fapte mai întâi învăţându-i. Căci în toată vremea Arhieriei sale, nici pâine mânca, nici buruieni fierte la foc; ci numai mârâie crude şi alte buruieni de asemenea, bea şi puţină apă. Pentru care înştiinţându-se împăratul Teodosie cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Acolo dar ducându-se, şi puţină vreme vieţuind, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul său, pomenitul prea binecredinciosul împărat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis la cetatea Careilor.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Filimon episcopul Gazei.
Stih : Eu Filimon stând în mijlocul cuptorului.
Şi mărturisind mi-am scris numirea în lăcaşul Cerului.
Tot în această zi, Cuviosul noul Mucenic Gheorghe croitorul Metilineanul, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul o mie şase sute nouăzeci şi trei.
Stih : Oarecarele este iarăşi acest Gheorghe,
Noul Mucenic arătat, o de a lui bărbăţie !
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Ca unul ce erai rănit de dumnezeiasca dragoste a Stăpânului, Părinte, către Dânsul ai avut plecarea inimii tale cu totul nestrămutată, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Fiind luminat Preaînţelepte cu strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat tare pe părtinitorul întunericului, şi ai surpat pe stăpânitorii lumii, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat pentru depărtarea de către Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu să o înnoiască de iznoavă, S-a sălăşluit în pântecele tău Preacurată una Prealăudată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Cu totul mutându-te către Dumnezeu, ai scuturat bună-pătimirea trupului, şi ai luat lucrarea minunilor, cântând : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Înfricoşat te-ai arătat dracilor, având pe Hristos sprijinitor, a Căruia Cruce ridicându-o, ai urmat după Dânsul, cântând : Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătându-se Arhanghelul, grăieşte, vesteşte zămislirea Naşterii tale cea mai presus de cuvânt şi mântuitoare lumii, Preacurată. Toate lucrurile strigând : Binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
Cu Botezul tău Părinte te-ai împreunat cu toată Dumnezeirea, şi păzind curată vrednicia chipului, Fericite, ai ajuns cu veselie la strălucirea cea cu trei Lumini.
Acum nu prin închipuire nici prin oglindă priveşti Părinte lumina dumnezeieştii stăpâniri, ci faţă către faţă te învredniceşti Luminii celei mai presus de gând, şi vederii lui Dumnezeu, preaînţelepte.
Slavă...
Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, Părinte, roagă-te să se mântuiască de toate întâmplările, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, ca toţi să te fericim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rupe acum lanţurile greşelilor mele, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, una de Dumnezeu fericită, şi mă umple de veselie, ca după vrednicie să te slăvesc.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firele cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Cu creşterea pătimirilor tale ai crescut talanţii, care ţi s-au încredinţat; şi i-ai adus pe dânşii Stăpânului tău, şi ai auzit : Bună slugă, şi celelalte următoare. Către care pomeneşte totdeauna, pentru cei ce te cinstesc cu dragoste, Auxentie, de Dumnezeu purtătorule.
A Născătoarei :
Şi după închipuire şi cu dragoste sărut, şi cu credinţă dau închinăciune preacuratei şi dumnezeieştii Icoanei tale, Preacurată, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor şi trupurilor, celor ce te laudă pe tine Stăpână, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCISPREZECEA
ZIUA A CINCISPREZECEA
Sfântul Apostol Onisim.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Repejunile râului, cuvintele cele negrăite ale propovăduitorului, care s-au îmbogăţit pe pământ din raiul desfătării, te-au veselit pe tine foarte mult, cel ce te-ai arătat cetate însufleţită lui Dumnezeu. Căruia te-ai şi făcut slugă vrednică, învăţând cele cereşti, Preafericite, care nu este cu putinţă la oameni a le grăi.
Cugetul cel slobod şi volnicia sufletului le-ai luminat cu bun-neamul credinţei, şi din robia cea pământească te-ai mântuit, Preaînţelepte, plecând grumazii la jugul lui Hristos. Pentru aceasta ai alergat, să mântuieşti pe oameni din robia cea înţelegătoare, şi să-i aduci la primirea Darului.
Ca o rază dătătoare de lumină te-a luminat pe tine Soarele şi învăţătorul lumii, ca să luminezi lumea cu lumina propovăduirii, şi cu fulgerele cele dumnezeieşti să pierzi întunericul înşelăciunii; şi să luminezi cugetele credincioşilor, Mărite, prin lucrări de minuni în multe feluri.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte de osândire, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, şi de greşeli cumplite sufletul meu cel smerit. Şi-l mântuieşte de moarte prin rugăciunile tale, şi dăruieşte să aflu la ziua cercetării îndreptarea, pe care o au aflat cetele sfinţilor, curăţindu-mă prin pocăinţă, şi cu vărsare de lacrimi mai-nainte de sfârşit.
A Crucii, a Născătoarei :
Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara şi Maica Ta pe Cruce spânzurat, s-a spăimântat, şi privind a zis : Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile tale cele multe Stăpâne ? Ci mă rog, să nu mă laşi pe mine singură în lume, ci grăbeşte de înviază, împreună înviind pe strămoşi.
Troparul, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Onisime, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale, sufletelor noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Apostolului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Fiind luminat cu dumnezeiescul şi strălucitul Dar al Mântuitorului, mântuieşte sufletul meu cel întunecat Onisime, rugând pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, fericite.
Luminându-te cu strălucirile cele dătătoare de raze ale lui Pavel, prea-lesne ai scăpat din negura necunoştinţei, Mărite, lui Hristos strigând cântare de mulțumire, Preafericite.
Slavă...
Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, Preafericite, şi cu Dumnezeiescul Duh arătat strălucind, pretutindenea ai alergat, vestind pe Hristos cu bunăcredinţă, de Dumnezeu fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind împodobită cu frumuseţea bunătăţilor, împărăteasă cinstită, mai presus de minte ai primit în pântece pe Dumnezeu cel adevărat, Care ne luminează pe noi cu dumnezeieştile bunătăţi.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Apropiindu-ţi gura la izvorul dumnezeieştilor ape, şi primind pârâul desfătării, dintr-însul ai adăpat fața cinstitei Biserici, mărite Onisime.
Cu împărtăşirea luminii celei înţelegătoare, prealuminat luminând inimile credincioşilor, cu luminile dreptei slăviri, şi cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.
Slavă...
Cu legăturile lui Pavel te-ai dezlegat de robia înşelăciunii, şi cu primirea Darului fiind cinstit, te-ai făcut fiu lui Dumnezeu, arătându-te dumnezeiesc moştenitor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu înşelăciune târându-se şarpele odinioară, cu vicleşug m-a luat rob; iar prin tine scăpându-mă din robia lui, Maică a lui Dumnezeu, cu laude te fericesc.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Irmosul :
Scăpându-te din robia rătăcirii, slobod te-ai arătat întru Dumnezeu cu Darul, făcându-te lui rob curat, şi fiind părtaş legăturilor lui Pavel, pentru Hristos te-ai omorât fără dreptate Apostole. Pentru aceasta mărturisind după lege, te-ai învrednicit luminii celei de sus Ierarhe Onisime. Pentru aceea strigăm ție : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistieria cea mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară dacă ai văzut ridicat pe Cruce pe Cel întrupat din tine în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat : Vai mie preadulce Fiule, cum Te-ai răstignit de bunăvoie; Cela ce ridici păcatele lumii, ca un Milostiv, vrând ca un Dumnezeu, cântări omeneşti de laudă să-Ți aducem Ție.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul; cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Dumnezeu, Cel ce voieşte să se mântuiască toţi din jugul robiei, te-a făcut lucrător de cele sfinte, Fericite, a sluji cinstitei Evanghelii, arătătorule de cele dumnezeieşti.
Făcutu-te-ai prin Dar fiu lui Dumnezeu, propovăduind pe Cuvântul cel veşnic, şi Unul-Născut, Care fiind cu trup, S-a amestecat minunat cu cei de pe pământ.
Slavă...
Cu engolpionul cercărilor împodobindu-te, şi cu dumnezeiasca ungere a preoţiei, ca un preot te-ai arătat luminos, Preaînţelepte, şi cu răbdarea cumplitelor pătimiri te-ai făcut Mucenic dumnezeiesc.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiul Cel fără de început, şi fără vreme după fire, a primit de voia Lui începere de vreme, din Fecioară Curată, vrând să înnoiască din stricăciune pe cei de sub vreme.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.
Cu isteţimea gândului şi a sufletului, şi cu curăţia trupului, Fericite, zburând mai presus de cursele vrăjmaşului, te-ai înălțat către locaşurile cele cereşti, suindu-te cu aripile cunoştinţei de Dumnezeu.
Apostolul Tău, Bunule a propovăduit oamenilor venirea Ta cea prin trup, povăţuind pe cei rătăciţi către cunoştinţa Ta, şi luminându-i cu lumina cunoştinţei.
Slavă...
Arătatu-te-ai Biserică preacuvioasă, având întru tine ca un sfeşnic, lumina Darului întemeiată cu zidirea Dumnezeiescului Duh, fericite Onisime.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lanțurile păcatelor mele, rupe-le Fecioară cu mijlocirea şi cu ajutorul tău. Că tu eşti nădejdea celor deznădăjduiţi, care aleargă cu credinţă la dumnezeiesc acoperământul tău.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Strălucind ca soarele, Cel ce S-a chemat din Cer cu luminarea Darului, te-a pogorât pe tine rază strălucitoare, ca să goneşti cu bună tărie întunericul nedumnezeirii, Preafericite.
Slavă...
De față ai înfruntat în privelişte trufiile cele putrede şi cu credinţă rea, a celor fărădelege, grăind cu bunăcredinţă dumnezeieştile învăţături ale bunei credinţe, Ierarhe al Domnului, preacinstite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind vinovat cu păcate, şi rănindu-mă cumplit eu ticălosul, la tine alerg Maica lui Dumnezeu cea milostivă, rugându-mă : Şterge semnele rănilor greşelilor mele.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca o rază te-ai arătat lumii, Fericite, luminându-te cu razele lui Pavel, soarelui celui prealuminat, care a luminat lumea. Pentru aceasta toți te cinstim Onisime.
ICOS
Pe tine cel tras la credinţă de înţeleptul şi dumnezeiasca trâmbiţă Pavel, şi luminat cu taină prin cuvântul adevărului, şi mărturisit pentru lucrarea faptei bune, şi întărirea credinţei, cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie, sau ostenelile tale să le laude, prin care tare ai oprit înşelăciunea. Că din robia lumească, ungându-te preot întru Dumnezeiescul Duh, şi luând propovăduirea Apostolilor, te-ai împărtăşit şi cununilor. Pentru aceasta toţi te cinstim Onisime.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Onisim, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Stih : Onisim coapsele tale spre zdrobire întinzând.
Vitejeşte căile coapselor lui Pavel alergând.
În a cincisprezecea zi.
Coapsele lui Onisim le zdrobi.
Acesta era slugă lui Filimon Romanul, către care scrie fericitul Pavel Apostolul, căruia făcându-se ucenic şi slugă Onisim, apoi după sfârşitul lui, prinzându-se, s-a adus înaintea lui Tertil, Eparhul Romei, şi de dânsul fu trimis la Potiol. Şi venind acolo Tertil, şi aflând pe Onisim stând tare în credinţa lui Hristos, întâi l-a bătut cumplit cu toiege. După aceea i-a sfărâmat fluierele picioarelor, de l-a scos din viaţa aceasta deşartă.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Maior în bătăi s-a săvârşit.
Stih : Şalele tale de ocări prin bătăi pline fiind.
Mucenice Maior, zicerea lui David fii zicând.
Acesta era pe vremea împăraţilor Maximian şi Diocleţian, ostaş în ceata numită a Mavrilor; şi când se afla în cetatea Gazei, a fost pârât la ighemonul de acolo că este creştin. Deci înfăţişându-se la judecătorie, şi mărturisind pe Hristosul său, l-a bătut fără de milă şapte zile, şi atât a fost bătut de cumplit, încât treizeci şi şase de ostaşi se schimbau bătându-l pe el; iar sângele din trupul său curgea ca un pârâu, încât a roşit tot pământul de acolo. Deci vitejeşte suferind Mucenicul lui Hristos atâta de mare muncă, din ostăşească rânduială, a mers davidiceşte, la rânduiala cereştii ostăşiri, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Părintelui nostru Evsevie.
Stih : Trecut-a cu bucurie viaţa oamenilor.
Şi Evsevie minunea îngerilor.
Acest cuvios, de unde a fost, şi din care părinţi s-a născut, istoria sa nu ne-a arătat; ci aceea ce ştim pentru el, aceea şi zicem : Căci Cerul plin sihăstreştile sale osteneli l-a câştigat patrie; şi mai întâi s-a dus la o mânăstire de s-a făcut monah. Apoi s-a suit în vârful unui munte, şi acolo şi-a făcut o mică îngrăditură de pietre, înlăuntrul căreia se necăjea fericitul fără acoperământ sau umbrire. Şi haină avea de piele, hrana sa era nohot şi bob muiat, câte odată mânca şi smochine uscate, spre întărirea trupeştii slăbiciuni. Dar atâta de tare se nevoia din început până în sfârşit, încât şi după ce a ajuns la adânci bătrâneţi, şi i-au căzut cei mai mulţi dinţi, nu şi-a schimbat nici atunci hrana nici locuinţa; ci vitejeşte suferea potrivnice suflările vânturilor, avându-şi faţa zbârcită, şi carnea trupului uscată, încât nici brâul nu putea sta pe mijlocul său, ci cădea jos, fiindcă carnea de sub mijlocul său era topită; asemenea şi oasele, despre amândouă părţile mijlocului. Şi fiindcă veneau mulţi la el, şi-i tulburau liniştea, s-a dus la o sihăstrie, ce era aproape şi făcându-şi o îngrăditură, în unghiul zidului, se nevoia acolo obişnuita sa nevoinţă. Spun încă că toate şapte săptămâni ale marelui post mânca numai cincisprezece smochine uscate, deşi era obosit, de o nespusă boală. Deci cu asemenea osteneli, necăjindu-se viteazul nevoitor, a vieţuit peste nouăzeci de ani, şi aşa s-a mutat către Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Luat-ai Onisime fericitul sfârşit, şi prin nădejde priveşti nemurirea cea nepieritoare, Fericite, şi veselindu-te, cânţi lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Cu cugetul tău cel vitejesc Onisime, ai călcat măiestriile înşelăciunii, surpându-le pe ele cu organele bunei credinţe, de Dumnezeu înţelepţite, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai fost cu totul fără prihană, Mireasă a lui Dumnezeu, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce este în Sânurile Tatălui nedespărţit, şi ţinut în mâinile tale, binecuvântată, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 8-a.
Irmos : Din văpaia cuvioşilor..
Dănţuind împreună cu îngerii fericite Onisime, şi fiind împodobit cu cununa muceniciei, stai luminat înaintea Scaunului Stăpânului. Pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Slujind dumnezeiescului Apostol ai luat lucrarea dumnezeieştilor minuni celor negrăite, Fericite, făcându-te propovăduitor adevărat lui Hristos. Pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu Darul tămăduirilor îmbogăţindu-te, din izvorul cel îndestulat al Mântuitorului, tuturor le-ai dat ca să se plece dumnezeieştilor porunci, Fericite. Pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Învăţându-ne minunea naşterii tale, lăudăm taina cea mare, şi mai presus de cuget, Preacurată, cinstită Maica lui Dumnezeu, și o preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Stea prealuminoasă te-ai arătat, strălucind cu raze luminătoare ale Duhului, luminând marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu fericite Onisime. Pentru aceasta împreună cu cetele Apostolilor te mărim.
Fiind foarte împodobit cu roadele Duhului, te-ai ridicat la ceruri, făcându-te purtător de Dumnezeu, Apostol cinstit al lui Hristos, te-ai arătat Ierarh preaînţelept, Mucenic nebiruit, propovăduitor adevărat, celor mai presus de gând, de Dumnezeu fericite.
Slavă...
Totdeauna părtineşte, pentru cei ce te laudă şi cinstesc prăznuirea ta pururea, stând înaintea Stăpânului, Onisime, cu totul luminat, cu totul strălucit, cu totul luminându-te de fulgerele cele de acolo.
Şi acum..., a Născătoarei :
Prin naşterea ta Preacurată Maica lui Dumnezeu izbăvindu-mă de omorârea trupească cea dedemult, şi lepădând blestemul şi stricăciunea şi moartea, care s-au pricinuit din păcat, acum împreună cu oştile cele cereşti te slăvesc.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim..
Fiind învăţat Preafericite de Pavel corifeul Apostolilor, împreună cu dânsul ai înconjurat pământul, Preaînţelepte, întărind cu cuvântul, inimile cele slăbănogite de rătăcirea înşelătorului, şi săvârşind călătoria, stai înaintea lui Hristos în ceruri, împreună cu îngerii rugându-te pentru lume, Apostole Onisime.
Şi acum..., a Născătoarei :
Minunea cea preaminunată a Naşterii tale celei mai presus de cuget, nu poate nici gândul îngerilor, nici al oamenilor, a o tâlcui, sau a o înţelege Fecioară; că ai născut negrăit, pe Dumnezeu cel mai presus de fiinţă. Pe Care Îl laudă toată zidirea ca pe un Făcător, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh; a Căruia bucurie învredniceşte-ne şi pe noi Născătoare de Dumnezeu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAISPREZECEA
ZIUA A ŞAISPREZECEA
Sfinţii Mucenici; Pamfil, Valent, Seleuc, Daniil şi cei împreună cu dânşii.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih şi 3 stihiri ale Sfinţilor, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Întocmai la număr cu Apostolii făcându-vă purtătorilor de chinuri, ați luat cugetare asemenea la râvnă cu dânşii, nespăimântându-vă de cruzimea cea fără de Dumnezeu a tiranilor; ci propovăduind pe Mântuitorul bărbăteşte şi cu tărie, aţi răbdat zdruncinarea membrelor cu nădejdea, culegând acum desfătările cele viitoare, preaînţelepţilor.
Biruind cu răbdarea împotrivirea celor fără de Dumnezeu, şi cu multe feluri de munci luptându-vă, după vrednicie, aţi luat cununa din mâna cea stăpânitoare de viață, îmbogăţindu-vă acum cu moştenire netrecătoare, şi împărăţind împreună cu Mântuitorul şi Stăpânul tuturor, în corturile cele veşnice, străluciţilor.
Împreună cu Pamfil de Dumnezeu cugetătorul, şi Valent, Seleuchie, Daniil, Teodul, Isaia, Ieremia, Ilie şi dumnezeiescul Porfirie, Pavel, Iulian, Samuil cel minunat, acum să se cinstească cu cântări de versuri, şi cu multe feluri de laude, vitejii şi pururea cinstiţii mucenici.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cu ploile Darului Duhului, străluceşte-mi cugetul meu, Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care şterge nelegiuirile oamenilor cu milostivirile, şi îneacă izvorul patimilor mele prin rugăciunile tale, şi mă învredniceşte pârâului desfătării celei pururea vii.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine, Mielule şi Păstorule, dacă Te-a văzut pe lemn se tânguia, şi ca o Maică către Tine striga : Fiule preaiubite ! Cum Te-ai ridicat pe lemnul Crucii îndelung-Răbdătorule; cum Ți s-au pironit mâinile şi picioarele, Cuvinte, de cei fărădelege; şi sângele Ți-ai vărsat, Stăpâne ?
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Cu puterea Preasfântului Duh, ceata cea cu numărul de doisprezece adunându-se, ca o purtătoare de biruinţă, vitejeşte a biruit tabăra cea vicleană şi fără de Dumnezeu a celor rău credincioşi.
Ruşinatu-s-a vrăjmaşul lovindu-se cu purtătorii de chinuri Mucenici, că deşertându-şi cu amărăciune cumplită tolba, nu a putut să biruiască tăria vitejilor.
Îngrozirea nebuniei elineşti o ați călcat Mucenici ai lui Hristos, fiind împodobiţi cu dumnezeiască minte şi înţelepciune, căreia n-au putut grăi potrivnicii, celor binecredincioşi.
Slavă...
Dumnezeiescul şi grăitorul de Dumnezeu Pamfil, având numire adevărată, a păzit legătura dragostei către Hristos neruptă până la moarte.
Şi acum... a Născătoarei :
Socotindu-te cu toată credinţa, că eşti norul, care ne-ai strălucit nouă Soarele dreptăţii, pe Fiul Tatălui cel Unul-Născut, totdeauna te fericim Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Se veseleşte de Tine Biserica...
Împodobit ai fost întru buna-credinţă, cu fapta şi cu cuvântul, şi cu cinstita ungere a preoţiei, Mucenice al lui Hristos, Pamfile, de Dumnezeu înţelepţite.
Adunându-vă la o unire Mucenici ai lui Hristos, v-ați făcut ca o alăută peste tot bine tocmită, ce cântă cu bună versuire graiuri de mărturisire.
Slavă...
Alergând către semnul cinstitei chemări cereşti, ca nişte biruitori, aţi luat cunună de la Stăpânul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sălăşluitu-S-a întru noi, Preacurată, Cel ce locuieşte întru înălţime, că mai presus de fire luând din tine trup, S-a îmbrăcat.
Irmosul :
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Ceata celor doisprezece dumnezeieşti Mucenici, cu adevărat, întrarmându-se cu tărie împotriva muncitorilor vrăjmaşi, cu armele credinţei a biruit pe aceştia, şi încununându-se cu cunună de la Dumnezeu, s-au numărat în ceata îngerilor, cu care împreună neîncetat se roagă, ca să mântuiască de năpaste şi de scârbe, şi de muncile cele veşnice, pe cei ce-i fericesc pe dânşii.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul acelaşi.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...
Fiind puşi înaintea groaznicelor munci, pătimitorii Domnului cei viteji bucurându-se, cu cuget nespăimântat le-au suferit pe ele, nebăgând seamă de trup. Pentru aceasta au moştenit veşnica slavă rugându-se pururea pentru noi, care lăudăm luptele lor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu, a lăuda cu mulțumire din inimă, milele tale Stăpână, noi robii tăi, strigând şi zicând : Preasfântă Fecioară, grăbeşte de ne mântuieşte, de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuți, şi de toată îngrozirea, că tu eşti sprijineala noastră.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Tine, Cel născut din Tatăl Cel fără de început, ceea ce mai pe urmă Te-a născut cu trup, văzându-Te pe Cruce spânzurat Hristoase, striga : Vai mie preaiubite Iisuse, cum Cel ce Te slăveşti ca un Dumnezeu de îngeri, de bunăvoie te răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege ? Te laud Fiule îndelung-Răbdătorule.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Lanțul mucenicilor Tăi, Stăpâne s-a arătat împodobit cu dumnezeieştile daruri ale proorocilor, şi ale apostolilor, arătându-se prin purtarea de grijă, întocmai la număr cu dânşii.
De multe feluri de vieţuiri adunându-vă, în scurtă vreme v-aţi învrednicit a păzi deplin turnul Bisericii, cu un glas strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Viclenirile şi meşteşugurile tiranilor, n-au plecat pe mucenici, nici durerile muncilor nu i-au slăbit, pe cei ce cu osârdie strigau : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Ceata cea prealăudată a mucenicilor ocârmuindu-se cu mâna Stăpânului, pentru Dânsul a răbdat moartea cea de voie, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Auzind dumnezeieştile graiuri, cele pentru tine Născătoare de Dumnezeu, şi văzând săvârşirea lor, noi cei ce ne-am mântuit prin naşterea ta, strigăm ţie : Bucură-te Fecioară cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Nesuferind a băga seamă de cele de pe pământ o Pamfile, ai luminat cu pătimirea dumnezeiasca vieţuire, care din pruncie ai petrecut.
Valent cel împodobit cu dumnezeieşti căruntețe, şi cu înţelepciune, trăgându-se de neam din cetatea cea sfântă, ca un Mucenic s-a încununat.
Slavă...
Având gândul lui Hristos, ca unul ce ai avut numirea lui Pavel, prealăudate, nevoindu-te după lege, te-ai împodobit cu cununa mucenicilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Îndreptat-ai Preacurată alunecarea Evei, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a îndreptat căderea celor surpaţi la pământ.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Cu moartea a cumpărat viaţa cea mai bună Samuil şi Ilie, Daniil, şi dumnezeiescul Ieremia, şi pe lângă aceştia Isaia cel cu nume mare.
Întărindu-se vitejii cu nădejdile vieţii celei veşnice, cu bucurie au răbdat zdruncinările trupurilor, cei ce au fost într-un număr cu dumnezeieștii Apostolii Tăi, Mântuitorule.
Slavă...
Luminător luminat acum a răsărit lui Dumnezeu Egiptul, care mai dedemult fiind acoperit cu întunericul cel adânc al necunoştinţei, şi s-a îmbogăţit cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Munte te-a văzut pe tine Daniil, Preacurată, din care S-a tăiat Piatra ceea ce a sfărâmat chipul înşelăciunii, şi a umplut toate marginile pământului de cunoştinţa lui Dumnezeu.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Căutând cele de sus...
Iubind dumnezeieştile voiri ale lui Hristos, te-ai arătat tămăduitor credincioşilor, de Hristos iubitorule mărite înţelepte Pamfile, pentru aceasta şi fericim a ta cinstită prăznuire, rugându-te nu înceta a te ruga pentru noi toţi.
ICOS
Iată a răsărit luceafăr luminos, dumnezeiască pomenirea tarelui viteaz Pamfilie de Dumnezeu propovăduitorul, luminând vederile şi inimile tuturor cu lumină neînserată, bucurându-ne, o iubitorilor de praznic, veniţi să ne adunăm, şi dumnezeiască ziua lui, ca o bună prăznuire de peste ani cu cântări să o încununăm, binecuvântând şi lăudând pe Domnul, Cel ce l-a încununat pe dânsul după vrednicie. Că rugându-se nu încetează pentru noi toți.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici; Pamfil, Valent, Pavel, Seleuchie, Porfirie, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil.
Stih : Pamfil decât toate, Cuvinte iubindu-te,
Şi tăierea capului iubită o socoate.
Pavel, Seleuchie, şi Valent, (de paharul tău dorind).
Văzând junghierea, bucurându-se tăierea sunt suferind.
Doi dumnezeieşti mucenici către foc au fost sărind.
Amândoi un foc al dumnezeieştii dragoste hrănind.
Slugile înşelăciunii pe lemn au pironit,
Şi pe Teodul, robul celui răstignit.
Prin numirile proorocilor şi sfâșieturile mucenicilor.
Se laudă cincimea mărturisitorilor prin tăierea săbiilor.
În a şaisprezecea zi a lui Februarie.
Pe Pamfil îl taie ascuţişul sabiei.
Aceşti măriţi mucenici, întru al şaselea an al goanei ce a făcut Diocleţian asupra creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi şi deprinderi şi meşteşuguri și dregătorii, întru o credinţă a lui Hristos adunaţi fiind. Iar întru acest chip au fost prinşi; că vrând ei să treacă prin porţile Chesariei, întrebându-i păzitorii ce erau la porţi, cine sunt şi din ce loc ? Ei răspunseră că sunt creştini, şi patria le este Ierusalimul cel de sus. Drept aceea îi prinseră, şi-i duseră înaintea ighemonului Firmilian. Deci cei cinci mucenici egipteni, adică : Ilie, Ieremia, Isaia, SamuiI, şi Daniil, după multe, munci primiră judecată de moarte de sabie, adică să-i taie. Tăindu-se împreună cu dânşii şi Pamfil, şi Seleuchie şi Valent, şi Pavel. Însă Porfirie cerşind trupul lui Pamfil stăpânului său, fu prins, şi băgat în foc. Asemenea şi Iulian îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi sărutându-le, fu băgat şi el în foc. Iar Teodul fiind răstignit pe un lemn, şi-a săvârşit mucenicia sa. Şi se face pomenirea lor în sfântă biserica cea mare.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici cei din Martiropoli, şi Preacuviosul Maruta cel ce a făcut cetatea pe numele mucenicilor.
Stih : Numirea cu singur lucrul în oraşul mucenicesc numit.
Prin mulţimea celor ce întru el prin sabie au mărturisit.
Maruta pe Dumnezeu foarte iubind.
Se bucură foarte, înaintea lui stând.
Acest cuvios Maruta, a fost Episcop. Şi a fost trimis de împăratul Teodosie, sol către împăratul perşilor. Deci pentru prisosul bunătăţii sale, de mare cinste învrednicindu-se la perşi, mai vârtos, că şi pe fiica împăratului, ce era ţinută dr duh viclean, o a mântuit, a cerut moaştele sfinţilor ceia ce au suferit mucenicia în Persia, şi zidind cetate pe numele lor, le-a pus pe ele într-însa, şi cu câţiva ani în urmă, a adormit şi el în ziua întru care a zidit cetatea. Deci şi pomenirea sa se prăznuieşte împreună cu mucenicii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Flavian.
Stih : Vremea vieţii celei deşarte săvârşind.
Flavian anii cei veşnici este vieţuind.
Acest cuvios, Părintele nostru Flavian, ducându-se pe vârful unui munte, şi făcându-şi o chilioară, s-a închis într-însa. Şi a petrecut acolo şaizeci de ani, fără să vorbească cu cineva şi fără să se vadă de cineva; ci plecându-şi cugetul la inima sa, gândea la Dumnezeu, şi de la el lua toată mângâierea, după proorocia ce zice : Desfătează-te în Domnul, şi-ţi va da ţie cererile inimii tale. Acesta avea un loc săpat, şi pe acolo scoţând mâna, primea hrana ce i se aducea; însă ca să nu se vadă de cei de afară, avea săpat locul strâmb, ca în chip de cerc. Iar hrana sa era legume muiate, pe care le mânca odată în săptămână. Cu asemenea chip vieţuind fericitul întregi şaizeci de ani, nu şi-a schimbat nicicum hrana, nici această înaltă a sa petrecere. Deci prin acestea s-a îmbogăţit de la Dumnezeu cu Darul minunilor, căci un preamare balaur a omorât prin rugăciunea sa, asemenea şi o aspidă. Şi a gonit dintr-o ţarină mulţime de lăcuste ce erau să o prăpădească. Acesta şi pe un tânăr îndrăcit l-a mântuit de dracul, şi sânul unei femei vătămată de patima carchinului, o a vindecat, şi pe unul lovit de un taur, şi omorât, l-a înviat. Deci aşa petrecând viaţa sa fericitul, a schimbat această vremelnică şi ostenicioasă viaţă, cu acea veşnică şi fericită, întru care acum se veseleşte.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Flavian Patriarhul Constantinopolului.
Stih : De gânditoarele stânci picioarele sale neîmpiedicând.
Flavian la tine Dumnezeule este alergând.
Acesta a fost preot sfintei biserici a lui Dumnezeu celei din Constantinopol; şi pentru multa sa înfrânare, şi îmbunătăţită petrecere, cu voinţa lui Dumnezeu, şi cu alegerea împăratului, şi a Singlitului, şi a Sfântului sinod s-a hirotonisit Patriarh al acestei biserici. Iar prin voirea lui Dumnezeu, a fost scos de ereticul Dioscor, şi de cei de un cuget cu el, după ce a ţinut patriarhia un an şi zece luni, şi a fost trimis în surghiun. Întru care multe scârbe suferind pentru credinţa ortodoxă şi căzând în boală, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Sfântul noul cuvios şi Mucenic Romano cel din Carpenisia mărturisind în Constantinopol la anul o mie şase sute nouăzeci şi patru, prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Ca la nuntă alergai la munci cu veselie.
Romane Mucenice, bine fie ţie pentru a ta bărbăţie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cu faţă luminată, şi cu curăţia cugetului, Mucenice, văzând mai-nainte bucuria ce te aştepta, ai defăimat muncile, zgâriindu-te fără de milă preafericite Porfirie.
Dumnezeu, Cel ce a mântuit pe cei trei tineri în cuptor, însuşi Acela te-a primit adevărat ca pe o jertfă binemirositoare, pe tine cel ce te-ai ars de tot în foc pentru Dânsul, purtătorule de chinuri, fericite Porfirie.
Slavă...
Fiind împodobit cu tăria trupului şi a sufletului, prealăudate Seleuchie, ai surpat toată puterea tiranului, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o Născătoare de Dumnezeu eşti mai frumoasă decât toată zidirea. Că te-ai făcut adevărat lăcaş preasfânt lui Dumnezeu. Bine eşti cuvântată între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Plecându-te tu legii lui Hristos, toate ai lepădat preaînţelepte Seleuchie, şi te-ai făcut ca un ostaş pentru ortodoxie, şi, purtând grijă de văduve, şi de săraci, şi strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Luminându-te cu rază înţelegătoare bătrânule, mărite Mucenice Teodule, te-ai făcut şi slugă adevărată urmând Stăpânului, a Căruia Cruce poftindu-o, cu bucurie o ai răbdat, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Arătându-te Iuliane lăcaş Dumnezeiescului Duh, te-ai împodobit cu bunătatea obiceiurilor, arătându-te plin de bunăcredinţă şi de blândeţe, şi arzându-te de tot, cu credinţă strigai : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind Cuvântul mai-nainte din Tatăl, fără de mamă S-a făcut al doilea din tine Preacurată fără tată, întrupându-Se Cel mai-nainte fără de trup, vrând pentru milostivire să mântuiască pe cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
Numai viaţa cea cerească poftind să aveţi pătimitorilor, cu mare îndrăzneală aţi defăimat pe cea vremelnică şi trecătoare, şi acum vă îndestulaţi de desfătarea cea mai bună şi fericită.
Înlăuntrul livezii celei dumnezeieşti dănţuiţi acum cu osârdie, stând înaintea Izvorului strălucirilor, măriţilor mucenici; din care scoţând luminile, cu totul vă luminați.
Cu cuvântul cel dumnezeiesc curăţind întinăciunile sufletelor voastre, şi dezbrăcându-vă de hainele cele de piele, prin munci v-aţi îmbrăcat cu haina mântuirii cea cu bună podoabă.
Slavă...
O, ceată de douăsprezece nume aducându-ţi acum aminte către stăpânul Hristos, pentru toți cei ce săvârşesc cu credință pomenirea ta cea preafericită, roagă-te, să se învrednicească sălăşluirea împreună cu tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o Maică a Unuia Stăpânului, decât toate zidirile te-ai arătat mai presus Fecioară Marie. Pentru aceasta Preacurată toți credincioşii bucurându-ne, pururea cu cântările te slăvim.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea de marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
Sfântul marele Mucenic Teodor Tiron.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 2-lea :
Podobie : Când de pe lemn...
Dar făcător de bogăţie te-a dat pe tine Hristos lumii, ca un făcător de bine, Dumnezeu, care a primit cinstitul tău sânge Teodore, ce s-a vărsat pentru Dânsul, şi pentru râvna credinţei lui Dumnezeu, aducându-se Lui ca un Dar. Căruia stând acum înainte cu îndrăzneala bunei credinţe, Mucenice, mântuieşte pe toți cei ce aleargă la tine.
Turn eşti întărit, care goneşti năpădirile potrivnicilor, apărător nebiruit celor ce te laudă pe tine, sprijinitor grabnic, părtinitor fierbinte, şi mântuire grabnică, ajutor de obşte, solitor foarte tare, Fericite, mântuitor gata tuturor, celor ce te caută cu credinţă Teodore.
Având pârâul desfătării, şi apa iertării, pe Hristos cel blând, şi făcându-te Mucenic al Lui prea-adevărat, mântuieşte-mă de pâraiele nelegiuirii. Linişteşte-mi apa cea nesuferită, potoleşte viforul supărărilor. Mântuieşte-mă către liniştea cea de sus, vrednicule de fericire, Teodore.
Alte Stihiri glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Mişcându-te de râvnă dumnezeiască, şi arzându-te la suflet de dragostea Mântuitorului Hristos, mărite, împreună cu capiştea ai ars pe zeiţa cea cu nume mincinos, care lua asupra ei numele Stăpânului, şi Dumnezeu; şi ai ruşinat meşteşugurile muncitorilor, răbdătorule de chinuri Teodore, şi te-ai învrednicit bucuriei celei veşnice.
Suindu-te către înălţimea cunoştinţei lui Hristos, Teodore, ai trecut cele văzătoare, şi numai pe Acesta L-ai găsit, şi aflându-L L-ai iubit, şi cu suflet viteaz pentru Acesta ai pătimit. Pe Care roagă-L ca să se mântuiască de stricăciune şi de nevoi, cei ce cu credinţă săvârşesc preamărită pomenirea ta.
Cu putere ce ți s-a dat de la Dumnezeu, şi cu cumplite răni înfăşurându-te, răbdătorule de chinuri, ai stătut înaintea lui Hristos Dumnezeu, Împăratului a toată făptura, primind cununi de la Dânsul; pe Care roagă-L să se mântuiască de stricăciune şi de nevoi, cei ce cu credinţă săvârşesc preamărită pomenirea ta.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Pe tine cel numit cu numele dumnezeieştilor Daruri te cinstesc, de trei ori fericite Teodore, că arătându-te luminător neapus al Luminii celei dumnezeieşti, ai strălucit cu chinurile tale în toată lumea, şi decât focul mai puternic arătându-te, văpaia ai stins, şi capul vicleanului balaur l-ai sfărâmat. Pentru aceasta spre chinurile tale Hristos uitându-Se, a încununat dumnezeiescul tău cap, mare Mucenice nevoitorule, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu; cu dinadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Primeşte cântarea cea de robi a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, pe care o aducem ţie Stăpână. Mântuieşte-ne pe noi cei lipsiţi, şi scoate din primejdii această turmă a ta, care cade la tine cu credinţă, întru cinstită Biserica ta. Că tu născând pe Mântuitorul, ai îndrăzneală ca o Maică, a te ruga neîncetat, să ne mântuim noi.
A Crucii, a Născătoarei :
Când a văzut Mieluşeaua cea nespurcată, pe Mielul său trăgându-Se de voie la junghiere ca un osândit, tânguindu-se zicea : Acum Te sârguieşti Hristoase ca să mă faci fără de Fiu, pe ceea ce Te-am născut. Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule al lumii ? Însă laud, şi slăvesc pogorârea Ta cea desăvârşită, şi mai presus de cuget şi de cuvânt, Iubitotorule de oameni.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 2-lea.
Darul cel de Dumnezeu dăruit, al minunilor tale Mucenice Teodore, tuturor îl tinzi, celor ce aleargă către tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine, zicând : Pe cei robiţi îi slobozeşti, pe bolnavi tămăduieşti, pe cei săraci îmbogăţeşti, şi mântuieşti pe cei ce înoată cu corăbiile. Alergarea spre cele zadarnice a robilor o opreşti, şi arăţi pagubele celor ce li s-au făcut pătimitorule, şi pe ostaşi îi înveţi să se ferească de răpire, pruncilor dăruiești cu milostivire cererile, fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care preasfinte pătimitorule, şi nouă ce lor ce lăudăm mucenicia ta, cere de la Hristos mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn..
Nou Cer de curând arătat, văzându-te pe tine, însuşi văzătorii Dumnezeului celui Ceresc, îţi propovăduiesc slava cea lăţită de la Cer până la pământ, şi făptura mâinilor Lui o vestesc în lume, având întărirea Celui ce S-a întrupat din tine. Căci graiul lor a ieşit până la marginile pământului Fecioară, propovăduind limbilor naşterea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Când Te vedea pe Cruce, Mieluşeaua, pe Tine Mielul său, pironit cu piroane, se văita spăimântându-se tare şi lăcrimând, zicea : Cum mori Fiul meu, vrând să spargi zapisul lui Adam cel întâi zidit, şi să mântuieşti din moarte toată omenirea ? Slavă rânduielii Tale, îndelung-Răbdătorule.
Troparul, glasul al 2-lea :
Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că cu foc tot arzându-se, ca nişte pâine dulce, Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului fără stihurile Mucenicului, și al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Nevoindu-te Mucenice al lui Hristos nevoinţa cea dumnezeiască, ai săvârşit călătoria, şi păzind credinţa dumnezeieştii dreptăţi, ai aflat cunună.
Făcându-te dănţuitor ceresc împreună cu cei fără de trupuri, Mărite, mântuieşti de primejdii şi de întâmplări, pe cei ce te cheamă pe pământ întru ajutor.
Slavă...
Luând de la Hristos slava cea mai presus de fire, purtătorule de chinuri înconjuri tot pământul, mântuind pe toţi cei ce te laudă cu credinţă după cuviinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce negrăit ai născut pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui, tămăduieşte rana cea cumplită a sufletului meu, şi îmblânzeşte durerea inimii mele.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...
Nu te-a spăimântat focul chinurilor; pentru aceea încetezi focul ispitelor, celor ce aleargă la tine, Teodore.
Cu rugăciunile tale mântuieşte-mă de necazul care mă cuprinde, Mucenice al lui Hristos, netezindu-mi toată calea cea aspră a vieţii.
Slavă...
Toată inima mea şi cugetul şi sufletul îmi tind la tine, având trebuinţă de ajutorul tău, purtătorule de chinuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Încetează-mi tulburarea cugetelor cea neîncetată, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, întreptându-mi mişcarea către Fiul tău.
Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Primind asupra ta toată întrarmarea cea dumnezeiască, şi surpând înşelăciunea cea idolească, pe îngeri i-ai îndemnat, să laude nevoinţele tale, ca aprinzându-te cu gândul de dumnezeiasca dragoste, cu vitejie ai îndrăznit la moartea cea prin foc; pentru aceasta ca un purtător de numele Darului, împarți darurile cele dumnezeieşti, celor ce cer de la tine, purtătorule de chinuri, Teodore. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., asemenea :
Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele grele, vindecă-le rogu-mă, şi-mi dăruieşte iertare greşelilor mele, care nebuneşte le-am făcut, întinându-mi sufletul şi trupul eu ticălosul. Vai mie ce voi face, în ceasul acela, când îngerii vor despărţi sufletul meu, de ticălosul meu trup ? Atuncea Stăpână ajutătoare să-mi fii, şi folositoare fierbinte. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce înălţat, plângând striga cu amar : Lumea se bucură, prin Tine luând mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcat, căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Ocârmuitor te pun pe tine, robul lui Dumnezeu, tu să mă ocârmuieşti cu vetreala Duhului şi cu dumnezeieştile vânturi, Prealăudate.
Rugămu-ne preafericite Teodore, mântuieşte de toată îngrozirea, pe cei ce cu credință te fericesc, şi cinstesc dumnezeiască pomenirea ta.
Rugând Teodore pe Dătătorul de bine, şi Dăruitorul de cele mari, ai îndreptat pe cei împilaţi în locul răutăţii.
Slavă...
Nici viaţa, nici moartea, nici aceste de faţă, nici cele viitoare, nici focul, nici bătăile de dragostea lui Hristos nu te-au despărţit de Dumnezeu, cugetătorule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Făcându-Se sub vreme, Cel ce a strălucit din Tatăl fără vreme, L-ai născut nouă Maica lui Dumnezeu. Pe Care roagă-L, să mântuiască pe cei ce te laudă.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Mânecând strigăm Ție, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Fiind podoabă mucenicilor, Mucenice al lui Hristos, fii ajutor credincioşilor şi zid neclintit.
Îndulcindu-te prin unirea cea mai bună, a bunătăţilor celor mai presus de gând, mântuieşte pe cei ce te cinstesc pe tine, Teodore.
Slavă...
Rănindu-te de dragostea Ziditorului, te-ai lepădat de bună pătimirea celor lumeşti, şi bine ai plăcut lui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care L-ai născut Fecioară Preacurată, roagă-L neîncetat, pentru cei ce te laudă cu credință.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Fiind ajutor fierbinte Ortodoxiei, şi făcându-te ocărâtor înşelăciunii idolilor, pierde din sufletul meu nălucirea dracilor şi chipurile patimilor.
Fii mie întărire şi zid nemişcat, Mucenice, întărind neputinţa şi putrejunea cugetului meu, cu folosirile tale Teodore, păzindu-mă nealunecat.
Slavă...
De oştirea cea făcătoare de stricăciune şi trecătoare, n-ai băgat seamă. Iar oştirea vieţii desăvârşit o ai iubit, preafericite Teodore, întru care te-ai arătat purtător de biruinţă, vrednicule de laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Strălucit-a din Sion bună-cuviința Celui Preaînalt, îmbrăcându-Se prin unire negrăită, cu luarea trupului din tine pururea Fecioară, şi lumea a luminat.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Credinţa lui Hristos ca o pavăză înlăuntru în inima ta primind, puterile cele potrivnice ai călcat mult-pătimitorule, şi cu cunună cerească te-ai încununat, în vecie Teodore, ca un nebiruit.
ICOS
Pe Tine, Cela ce Te porţi pe Scaunul Luminii, cu mulțumire prin credinţă Te lăudăm, că dumnezeiesc Dar ne-ai dăruit, pe viteazul întru chinuri Teodor, cel de trei ori fericit în viață, ca pe un apărător al adevărului, şi luminat al Tău purtător de cunună, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta până în sfârşit a răbdat pătimind, ca un nebiruit.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua așaptesprezecea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Teodor Tiron.
Stih : Tiron de curând ales ostaş arătându-se.
La Dumnezeu de curând ars ostaş este apropiindu-se.
În a şaptesprezecea zi a lui Februarie.
A ars pe Tiron focul văpaie.
Acest sfânt, Mucenic, era în anii lui Maximian şi Maximin împăraţii, din mitropolia Amasiei, din oraşul ce se cheamă Humialon. Deci numărându-se de curând în oastea Tironilor, şi în ceata lui Vringa prepozitului aflându-se, fu scos, la întrebare de dânsul; şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu, şi batjocorind închinăciunile elinilor ca nişte idoli fără de suflet ciopliţi, și lucru de mâini omeneşti, şi dându-i vreme să-şi ia seama mai bine, nu a cheltuit acea vreme spre nelucrare şi zăbavă, ci spre foarte mare apucătură. Că a ars idolul mumei dumnezeilor, după cum bârfesc elinii. Drept aceea fu prins, şi mărturisind că singur el a fost pricina arderii, întâi spânzurându-l îl strujiră; după aceea îl băgară într-un cuptor aprins şi-şi luă sfârşitul în acela. Şi se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Forachia, în Sâmbăta săptămânii dintâi a postului, când s-a făcut de dânsul minunea colivelor, izbăvind pe poporul ortodox de bucatele cele spurcate junghiate idolilor.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mariamni, sora Sfântului Filip, Apostolul.
Stih : Fecioara Mariamni pământul lăsând,
Pe Hristos cel din Fecioara Maria, acum este văzând.
După înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mergând Sfântul Filip cu Vartolomeu şi Mariamna soru-sa la Iearopoli și pentru că a propovăduit cuvântul lui Hristos, îl spânzurară. Şi când era a se săvârşi, rugă pe Dumnezeu, şi se cufundară în pământ antipatul şi poporul ce era sub ascultarea lui. Iar ceilalţi, temându-se, se rugară Sfântului Vartolomeu şi sfintei Mariamnei care şi ei stau spânzuraţi, ca să nu se cufunde şi ei. Iar Sfântul Vartolomeu şi Mariamni se rugară Sfântului Filip, şi nu i-au prăpădit, ci încă şi pe cei ce erau cufundaţi i-a scos afară. Iar pe antipatul şi pe Ehidna femeia lui i-a lăsat dedesubt. Atuncea fură slobozi Vartolomeu şi Mariamni. Deci Vartolomeu mergând la India cea bogată, şi răstignindu-l, şi-a dat sfârşitul. Iar Mariamni mergând la Licaonia şi propovăduind cuvântul lui Hristos, şi botezând ea pe mulţi, s-a săvârşit cu pace.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxivie, Episcopul Solonului Ciprului.
Stih : Pe Auxivie nu-l trece cuvântul tăcând,
Deşi dimpotrivă s-a arătat din viaţă trecând.
Acesta era din Roma cea veche, elin cu credinţa. Deci urmând Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu, şi învăţându-se de el cuvântul adevărului, s-a botezat, şi a fost hirotonit episcop Solonului celui din Cipru; şi pe mulţi din necredincioşi întorcându-i ia Hristos, şi a feluri de minuni însuşi lucrător făcându-se, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teostirict.
Stih : Teostirict întărind temelia pe Dumnezeu cu adevărat.
Prin fapte întărit de Dumnezeu se vede arătat.
Tot în această zi, aflarea sfintelor moaşte ale Sfântului Mina Calicheladul (adică cel cu bun glas)
Stih : Cu cuvântul pământul săpându-l ca cu un dichel,
De acolo scot pe Mina cel ascuns în el.
Pe vremea iubitorului de Dumnezeu împărat Marchian, acest fericit Mina s-a arătat într-o noapte la un om, Filomat numit, care era împreună numărat la şcoala ce se numea a icanaţilor, şi i-a zis lui că el este Mina Calicheladul, şi că este ascuns sub pământ despre partea mării, unde se află marginea cetăţii; şi i-a arătat lui cu însuşi degetul său şi locul. Deci iubitorul de Dumnezeu Filomat sculându-se mai de dimineaţă, a arătat cu deamănuntul visul la prietenul său Marchian Numerie, şi acesta iarăşi l-a arătat împăratului, şi îndată au fost trimişi ostaşi la locul arătat; care săpând cu grăbire, au aflat un sicriu de fier, înlăuntru căruia erau moaştele Sfântului, pe care erau şi litere scrise, arătând anii de când s-au pus acolo sfintele moaşte; şi socotind anii, au aflat că erau trecuţi patru sute de ani. Deci mulţumind tot poporul, au slăvit pe Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea celor cu bunăcredinţă, pururea pomeniţii împăraţi Marchian şi Pulheria. Şi se face soborul lor în Biserica cea mare.
Stih : Pe Marchian împreună cu Pulheria ca cei prea îmbunătăţiţi,
Nu am cum a-i numi neînsoţiţi, sau însoţiţi.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teodor Vizantiul, cel ce a mărturisit în Metilina, la anul o mie şapte sute nouăzeci şi cinci; prin sugrumare s-a săvârşit.
Stih : Lui Teodor celui nou laudă nouă înnoind,
Pătimitorului lui Hristos cu dreptul este alcătuind.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii cei ce merseseră din ludeia în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Pe tine te aduc apărător vieţii mele şi ajutor mântuirii mele şi păzitor, de Dumnezeu, cugetătorule; că dai întărire celor ce cu credinţă strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ca pe o jertfă prea-veselitoare, şi preasfinţită, pe sineţi te-ai adus Domnului, preafericite, şi cu focul muncilor de tot te-ai ars, Mărite, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă...
Umplându-te Fericite de suflarea vieţuitoare a Dumnezeiescului Duh, izgoneşti duhurile, bolile vindeci, şi veselindu-te strigi : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din pântecele tău a ieşit cu trup Domnul tuturor, Fecioară. Pentru aceea cu dreaptă credinţă socotindu-te Născătoare de Dumnezeu, strigăm Fiului tău : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Cu tot felul de întreite valuri, fiind înconjuraţi, Prealăudate, şi cu primejdiile vieții fiind cuprinşi, folositor degrab, şi împreună-lucrător şi ajutor, toți credincioşii te aducem rugător către Stăpânul, strigând : Nu înceta a te ruga pentru cei ce lăudăm preacinstită pomenirea ta.
Cu lanţurile păcatelor fiind legat, şi împiedicat cu piedicile greşelilor mele, Preafericite, alerg la acoperământul tău, cerşind dezlegare, purtătorule de cunună; ci ca cel ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul tuturor, de Dumnezeu cugetătorule, roagă-te să ne mântuim, cei ce lăudăm pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Luminându-te cu razele cele muceniceşti, Prealăudate, te-ai numărat în cetele îngereşti. Cu care împreună veselindu-te, şi dănţuind pururea Mucenice, cu faceri de minuni tămăduitoare luminezi, pe cei ce cinstesc, şi cu credinţă cântă : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ziditorul şi Mântuitorul zidirii, ca un Milostiv prin întrupare S-a amestecat cu oamenii, luând trup din tine cea neispitită de bărbat. Pentru aceasta credincioşii te slăvim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, strigând, şi cu credinţă cântând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...
Avându-te pe tine păzitor neadormit, mare Mucenice, care lesne goneşti cugetul cel rău al vrăjmaşilor, şi Bisericii îi dai pace, purtătorule de chinuri, neîncetat te fericim.
Putere ți-a dăruit ție, Stăpânul, asupra dracilor, cu îndrăzneală cu totul dreptcredincioasă, rugându-te Mântuitorului, tămăduieşti patimile sufleteşti şi trupeşti, Fericite; pentru aceasta toți te fericim.
Slavă...
Arătat priveşti purtătorule de chinuri, o unită Lumină în trei Sori, şi o Dumnezeire în trei Fețe, şi o începere mai presus de începere, izvorul bunătăţii, păzeşte pe cei ce te laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-mă de robia cea înţelegătoare, Preacurată Stăpână, care ai dat răscumpărare prin răstignirea Fiului tău, care s-a făcut pentru mântuirea tuturor, şi pentru pacea şi mântuirea celor ce te laudă.
Irmosul :
Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologii fără de tăcere te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Tuturor dai darurile tămăduirilor sfinte din-destul, purtătorule de chinuri Teodore. Ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul totdeauna, apucă înainte de mântuieşte, pe cei ce cu credință fierbinte te cheamă, Preafericite.
A Născătoarei :
Ţinând în braţele tale Preacurată pe Domnul, Cela ce cu preacurata lui mână ține toate. Pe Acela roagă-L de Dumnezeu fericită, să mă mântuiască din mâna balaurului celui viclean, care fără ruşine spintecă inima mea cea smerită, spre desfătări stricătoare de suflet.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cu prealuminată prăznuirea dumnezeiescului Mucenic să ne ospătăm toţi, şi cu credinţă să ne veselim iubitorilor de praznic, cinstind luminată prăznuirea săvârşirii lui, cu cântări lăudând pe Iisus, Cel ce a slăvit pomenirea lui. De două ori.
Pe viteazul oştirii celei de sus, ca pe un bărbat întrarmat al bine cinstitei credinței noastre adunându-ne credincioşii, cu cântări de taină împreună să-l lăudăm, zicând : Vrednicule de minune, Mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Bogăţia creştinătăţii şi luminarea, cu ostenelile cele muceniceşti adunându-o întru tine, toată tăria ta, dar primit, lui Hristos o ai adus plinind cu osârdie prin chinuri chemarea ta cea de Dumnezeu dăruită.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Dar de sfințenie şi bogăţie de dumnezeiască viață te-ai arătat lumii Teodore. Că Hristos a preamărit pomenirea ta, Înţelepte, întru care credincioşii bucurându-ne, cu un glas lăudăm luptele chinurilor tale.
Şi acum..., a Născătoarei.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Fiind rănit de năpădirile cele tâlhăreşti ale dracilor, şi zăcând pururea cu totul nelucrător, în calea vieţii celei nestatornice, trebuindu-mi mila ta Preacurată, degrab mă cercetează, ceea ce eşti îndreptarea celor căzuţi. Şi-mi dăruieşte tămăduire şi mântuire Stăpână, ca să te slăvesc, şi cu dragoste după datorie să laud slăvirile tale Preacurată, singură Maică Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea curată, şi Stăpâna cea fără prihană, dacă a văzut pe Mielul său înălţându-Se pe Cruce, ca o Maică se văita, şi spăimântându-se striga : Ce este această vedere nouă şi străină, dulcele meu Fiu ? Cum Te-a dat la divanul lui Pilat poporul cel nemulţumitor, şi Te-a osândit spre moarte pe Tine, Viaţa tuturor ? Dar eu îţi laud Cuvinte pogorârea Ta cea negrăită.
STIHOAVNA Octoihului.
Slavă... a Sfântului, glasul al 8-lea.
Cu bărbăţie mucenicească, creştineşte întrarmându-te, purtătorule de chinuri al lui Hristos, şi slujba cea cuvântătoare prin taină apărându-o, cu puterea Lui, ai arătat păgânătatea idolilor, şi cumplirea tiranilor a fi neputincioasă, nebăgând seamă de munci, şi de focul cel vremelnic. Ci o ! Cela ce eşti al dumnezeieştilor daruri şi cu fapta şi cu numele, de toată primejdia mântuieşte cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preaslăvită minune...
Toată viaţa mea este nesăţioasă, şi sufletul şi trupul prea-spurcat, şi cugetul necurat, şi faptele de tot ocărâte, şi cu totul adevărat sunt vinovat de osândire şi de defăimare. Unde mă voi duce acum, şi către cine voi fugi ! Fără numai către tine, Stăpână; milostiveşte-te, şi vino de mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
O preaslăvită minune ! O taină înfricoşată ! O lucru cutremurat ! Zicea Fecioara dacă a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari, pe Cel ce înfricoşat L-a născut fără durere. Plângând zicea : Vai mie Fiul meu preaiubite ! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel rău şi nemulţumitor.
Şi cealaltă slujba a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile Octoihului şi ale Sfântului, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol către Timotei : Fiule Timotei, întăreşte-te în Darul... Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori... Stih : Răsădit fiind în casa Domnului... Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul ucenicilor Săi : Acestea poruncesc vouă... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi...
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTSPREZECEA
ZIUA A OPTSPREZECEA
Cel dintru sfinţi, Părintele nostru Leon Papa Romei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3 şi ale Sfântului 3, glasul al 4-lea.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici...
Prea filozofeşte, ai făcut desăvârşit cugetul tău singur stăpânitor patimilor, Leone preafericite, şi ţi-ai zugrăvit icoana sufletului cu feluri de bunătăţi, şi cu smerite obiceiuri. Pentru aceasta cerem de la tine, ca de la un păstor şi, să ceri de la Dumnezeu pace lumii.
Nu te-ai temut de semeţia lui Leon, întărindu-te cu puterea lui Hristos, preafericite, şi i-ai ruşinat nestatornicia sufletului, şi mintea cea cu adevărat nemulţumitoare, şi nedumnezeirea cea de tot eresul, şi cugetul năravurilor lui cel viclean, Ierarhe.
Adaos te-ai făcut mucenicilor şi Ierarhilor, celor credincioşi preot, Preafericite. Că întru chinuri te-ai arătat nebiruit, ca un turn al bunei credinţe nesurpat, şi nemişcat, şi apărător prea ortodox, propovăduind arătat cea negrăită Naşterea Domnului.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Izvor vieții veşnice, te cunoaştem Stăpână, ci cu darul tău înviază-mi sufletul, cel ce s-a uscat de patimi, şi-l găteşte a izvorî totdeauna ape de mântuire. Şi acum pică-mi mie prin rugăciunea ta iertare greşelilor, şi mă curățeşte, rogu-mă.
A Crucii, a Născătoarei :
Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, zicea Fecioara, văzând pe Cruce pe Hristos spânzurat, şi mă sfărâm Stăpâne, precum odinioară mi-a zis Simeon. Ci scoală-Te Nemuritorule, şi mă preaslăveşte cu Tine şi pe mine Maica şi roaba Ta, rogu-mă.
Tropar, glasul al 8-lea.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Leone, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih, şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Sfinţindu-te cu ungerea preoţiei, Preafericite, o ai împodobit pe dânsa cu feluri de bunătăţi, Prealăudate.
Ca pe un strugur copt storcându-ţi cugetul, ai pus înaintea tuturor pahar de veselie al înţelepciunii tale, Părinte.
Făcutu-te-ai moştenitor scaunului Apostolului Petru, purtându-te cu gândul lui, şi cu râvna credinţei, purtătorule de Dumnezeu.
Slavă...
Cu strălucirea dogmelor tale, ai risipit norul cel prea întunecos al eresurilor, Ierarhe al Domnului, de Dumnezeu cuprinsule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind osândit cel întâi zidit pentru călcarea poruncii, l-ai mântuit Maica lui Dumnezeu, Preacurată, născând pe Mântuitorul.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut...
Stâlp al Ortodoxiei, cu osârdie aducând ai ridicat la Biserica lui Hristos, preaînţelepte Leone, care ținându-l, risipeşte cetele şi adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor.
Umplându-te de ceresc şi dumnezeiesc Dar, stai întru ajutor Părinte pentru dogmele Bisericii, luptându-te cu toate hulitoarele limbi ale ereticilor celor fără de Dumnezeu, mărite Leone preafericite.
Slavă...
Luminându-te Cuvioase cu lumina cea prealuminată, ai arătat Cuvântul omenirii celei negrăite şi dumnezeieşti, zicând : Că îndoită este firea lui şi lucrarea lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Înfrumuseţatu-te-ai ca o mireasă cu frumuseţile fecioriei, plină de daruri Fecioară, Maică nenuntită, că decât toată zidirea tu te-ai umplut de daruri, ca una ce ai născut pe Cuvântul cel pricinuitor tuturor.
Irmosul :
Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Strălucind cu dumnezeieştile dogme, ai răsărit lumii lumina ortodoxiei, întunericul eresurilor l-ai micşorat, Fericite, şi mutându-te din viaţă, ai locuit în lumina cea neînserată, Leone Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului, singură Preacurată Fecioară Maică, cu curăția fiind mai presus de îngeri. Pe mine care decât toţi m-am făcut țărână spurcată, de păcatele trupului curăţeşte-mă cu rugăciunile tale, Preacurată, prin apele cele dumnezeieşti, dându-mi mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua Cuvântului cea nespurcată, Maica lui Dumnezeu cea nestricată, văzând pe Cruce spânzurat, pe cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, tânguindu-se, precum se cuvine unei Maici, striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti; vrând să mântuieşti pe om de patimile necinstei.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai-nainte a cunoscut că vrei să Te întrupezi. Şi cutremurându-se mărea puterea Ta.
Leu cu adevărat te-ai arătat, Preafericite, gonind vulpile cele tulburătoare, şi cu răcnetul cel împărătesc spăimântezi gândurile celor fărădelege.
Cu năvălirile dogmelor tale ai ascuns urmele eresurilor celor de Dumnezeu urâte, urmând adevărul cel ascuns, învăţătorule de cele sfinte, Preacinstite.
Slavă...
Zori despre apus ai răsărit, de trei ori fericite, trimiţând ca nişte raze către Biserică cartea dogmelor bunei credințe, de Dumnezeu cugetătorule, şi luminând sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Omoară pornirile patimilor mele Fecioară. Încetează preabună, tulburarea greşelilor, pierzând viforul păcatului, cu liniştea ta Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Propovăduitor te-ai făcut lucrărilor celor îndoite ale Mântuitorului Hristos, Fericite, căci ai zis, că lucrează întru amândouă firile aceea, ce are fieştecare cu împărtăşirea celeilalte ce era împreună, cugetătorule de Dumnezeu, Ierarhe.
Slavă...
Cunoscut-ai pe Cuvântul, că este întocmai la o putere cu Tatăl. Şi că S-a făcut trup, ai crezut de trei ori fericite, şi ai propovăduit, că lucrează amândouă osebirile după potriva trupului, şi a Dumnezeirii fără amestecare şi fără schimbare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Taina cea mai-nainte de toți vecii, ce era cunoscută numai lui Dumnezeu a Se face Om, Cel ce stăpâneşte toate zidirile, şi a Se întrupa fără schimbare, s-a văzut acum, că şi a luat săvârşirea din tine Fecioară.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Cel de acum următorul cinstitului Petru, şi îmbogăţit cu scaunul cel mai de sus al aceluia, care având râvnă fierbinte, cu îndemnarea dumnezeiască alcătuieşte carte, care risipeşte frământătura şi amestecarea eresurilor celor tulburătoare.
Slavă...
Un Fiu şi Domn pe Hristos, Care mai-nainte de veci S-a născut din Tatăl, şi pentru noi S-a născut din Fecioară, şi S-a arătat de o fire cu noi, pe Acela L-ai propovăduit mai presus de fire; slujitorule al celor negrăite, de Dumnezeu cuprinsule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine Preacurată, noi credincioşii mărturisindu-te a fi pricinuitoare mântuirii noastre, strigăm : Bucură-te Fecioară Mireasă. Bucură-te muntele lui Dumnezeu cel umbros, că tu ai izvorât lumii bucuria cea cu adevărat nesfârşită.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune suferinţele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Pe scaunul Arhieriei şezând, Mărite, şi gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme insuflate, lumina cunoştinţei de Dumnezeu a cinstitei Treimi o ai luminat turmei tale. Pentru aceasta te-ai preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
ICOS
Pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, o Lumină în trei strălucitoare, o Putere întreit Sfântă, o Dumnezeire, o Fiinţă, pe Aceasta propovăduindu-o, buzele cele viclene ale ereticilor până în sfârşit le-ai astupat, Leone de Dumnezeu înţelepţite. Şi încă pe Preacurata Maica lui Hristos, de Dumnezeu Născătoare mărturisindu-o, mândria lui Nestorie şi bârfirea o ai surpat. Pentru aceasta te-ai cunoscut în lume şi în Roma, ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a optusprezecea, pomenirea celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Leon Papa Romei.
Stih : Dumnezeiescul Leon sufletul său răsuflând,
Şi în taberele drăceşti frică este băgând.
În a optsprezecea zi Leon cel minunat,
Sufletul său Domnului şi-a dat.
Acest minunat Părinte al nostru Leon, pentru nespusa sa curăţie şi înţelepciune, şi bunătatea vieţii sale, a fost hirotonit prin Darul Duhului Sfânt episcop şi păstor în scaunul Romei celei vechi. Care după aceea arătând viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu, şi păstorind turma lui cu cuviinţă a stins încă desăvârşit şi hulele ereticilor, pe vremea aceea a Sfântului Sinod ecumenic al patrulea din Calcedon, acelor şase sute şi treizeci de părinţi. Şi aşezând multe (lucruri) spre ajutorul credinţei ortodoxe, şi stricând dogmele ereticilor, care bârfeau de ziceau o lucrare şi o voie întru Hristos Dumnezeul nostru. Iar fiindcă urâtorii aceia de Dumnezeu luptându-se încă asupra adevărului, se nevoiau ca să strice şi să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu ale dumnezeieştilor părinţi; fericitul acesta plecându-se la rugăciunea Sinodului, şi făcând multe zile post şi priveghere, şi rugăciune întinsă către Dumnezeu, şi insuflându-se de făcătorul de viaţă Duh, a dat afară cu scrisoare pentru cei ce cercau atunci, propovăduind aievea îndoită lucrare, şi două voiri întru Hristos Dumnezeul nostru, şi trimiţându-le acestea la Sinod cu epistola sa, pe care primindu-o, mulţumeau preacuvioşii părinţi şi socotindu-o ca un stâlp al ortodoxiei, şi crezându-o ca şi cum ar fi ieşit din gura lui Dumnezeu, şi odihnindu-se într-aceasta Sfântul Sinod, se ridică şi stătu împotrivă mai cu îndrăzneală, atât asupra cetei monofiziţilor, cât şi asupra monoteliţilor, şi birui cele cu multe chipuri meşteşuguri ale lor, şi după acestea s-a împrăştiat sfânta adunare aceea a părinţilor. Iar minunatul Leon mai trăind încă, şi strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, întru adânci bătrâneţe către Domnul s-a dus. Şi se face soborul lui în sfânta Biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici; Leon şi Parigorie, care au pătimit în Patria Lichiei.
Stih : Parigorie dându-şi trupul la chinuire,
Are ca cununi preamare mângâiere.
Leon de sus de la Dumnezeu putere trăgând,
Silnicele întinderi ca un leu era suferind.
Dintru aceşti doi mucenici, fericitul Parigorie, prin multe feluri de munci fiind muncit, a luat cununa cea nestricăcioasă a muceniciei, săvârşindu-se în Hristos. Iar fericitul Leon rămânând singur, nu suferea despărţirea Mucenicului Parigorie, şi fiindcă n-a câştigat şi el aceiaşi cunună a muceniciei, pentru aceasta cu amar suspina şi se tânguia. Deci ieşind afară la locul unde erau îngropate moaştele Sfântului Parigorie lăcrima, şi i se aprindea inima sa de dorul muceniciei. Apoi mutându-se de acolo, s-a dus la locul, unde se făcea soborul închinătorilor de idoli. Şi văzând acolo candele şi făclii, care dau multă lumină, le-a luat cu mâinile sale şi le-a zdrobit, şi aruncându-le pe pământ, le călca cu picioarele. Deci fiind prins, s-a înfăţişat la stăpânitorul cetăţii, şi fiind întrebat, a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat; pentru care a fost bătut tare cu vine de bou. Iar nevoitorul lui Hristos suferea cu atâta bucurie ca şi când ar fi pătimit altul, şi nu el. Şi iarăşi fiind bătut, a fost târât cu silnicie peste un pârâu uscat prăpăstios şi greu de umblat; şi luând voie a făcut rugăciune, şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar muncitorii îndată luând cinstitele sale moaşte, de sus le-au aruncat în prăpastie, şi astfel s-a săvârşit Mucenicul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Agapit, Episcopul cetăţii Sinau mărturisitorul şi făcătorul de minuni.
Stih : Agapite stăpânul pe care ai iubit.
Te cheamă pe tine în locul ce l-ai dorit.
Acest sfânt era pe vremea lui Diocleţian şi Maximian, de loc din Capadocia, fiu de părinţi creştini. Şi tânăr aflându-se cu vârsta, s-a dus la o mânăstire de acolo, întru care se afla ca la o mie de monahi, de la care culegând feluri de bunătăţi, precum strânge albina din feluri de flori, a stătut ispitit lucrător poruncilor Domnului, şi şi-a topit trupul cu postul şi cu privegherea şi cu înfrânarea despre celelalte. Căci în vremea de întregi optzeci de zile, mânca numai marule şi cenușă în loc de pâine; dar şi somnul l-a biruit, pe cât este cu putinţă omului. Acest cuvios era îndemânatic şi lesnicios la ascultările fraţilor mânăstirii, şi pe toţi monahii îi avea şi îi numea stăpâni ai săi. Pentru care s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu Darul minunilor. Căci prin singură rugăciunea sa a omorât un balaur, şi a vindecat o femeie ce era topită de boală. Pentru care era iubit, şi lăudat de toţi; despre care înştiinţându-se împăratul Licinie că este tare cu trupul, l-a luat şi nevrând, şi l-a numărat între ostaşii săi. Iar Sfântul şi acolo aflându-se, nu părăsea sihăstreştile sale nevoinţe, ci şi ostăşeştile slujbe fără de sminteală le săvârşea, şi obişnuitele sihăstreşti osteneli urma. Şi nu numai nevindecatele şi purtătoarele de moarte boli ale oamenilor vindeca; ci şi ale cailor şi ale boilor şi a tot felul de dobitoace, cu singură pipăire şi arătarea sa. Iar pe acea vreme muncindu-se cumplit pentru credinţa lui Hristos, Victorin şi Dorotei, Teodul şi Agripa, bunii biruitori mucenici, şi alţii mai mulţi, a ales şi fericitul acesta Agapit, a se face părtaş cu aceia, care s-au săvârşit întru Hristos prin sabie. Acesta s-a mântuit rănit fiind de o suliţă, poate spre mântuirea a mai multora fiind păzit. Iar după ce a murit Licinie, şi marele Constantin a luat cârmele ocârmuirii împărăţiei Romanilor, s-a întâmplat un lucru ca acesta : O slugă a împăratului vrednică, s-a cuprins de duh necurat, care striga şi chema numele Sfântului acestuia Agapit. Deci împăratul aducându-l pe el în palat, îndată ce a făcut rugăciune s-a izgonit duhul necurat, şi şi-a câştigat sluga vindecare. Iar Sfântul n-a cerut alt dar de la împăratul, decât să fie slobod din oştire şi să se ducă la dorita sa linişte, la care cerere s-a şi plecat împăratul. Şi întorcându-se Sfântul la liniştea sa, a trimis de l-a chemat pe el episcopul cetăţii Sinau şi nevrând l-a hirotonisit preot; şi nu după multă vreme mutându-se episcopul din viaţă, marele acesta din voinţă dumnezeiască şi cu alegerea preoţilor şi a tot poporul, s-a făcut episcop cetăţii Sinau. Şi îndată ce s-a făcut Arhiereu, lucrător de mai mari minuni s-a făcut, şi de proorocesc Dar s-a învrednicit; de care spre vederata arătare de proorociile, împreună şi de mari facerile de minuni ale Sfântului, se cuvine să pomenim aici. Căci o femeie auzind de Sfântul, şi dorind a-i câştiga binecuvântarea, a venit la el, şi văzându-o Sfântul, i-a spus toate cele ce a făcut din copilărie, şi sfătuindu-o, şi întărindu-o, o a mântuit. Şi pe un diacon oarecare al Iracliei din Tracia, care a venit spre binecuvântare, l-a dojenit că a stricat o fecioară. Şi ţarina lui Damian episcopul Silandiei, râul ce curgea pe acolo iarna, o îneca; iar Sfântul Agapit prin rugăciunea sa, a întors râul pe alt loc, şi aşa a rămas ţarinile episcopului nevătămate. Și alte multe minuni a făcut Sfântul, pe care le cuprinde istoria sa; peste o sută. Acesta şi cu singura pipăirea mâinii, şi cu singura umbra trupului, şi cu singur cuvântul său, a vindecat boli nevindecate. Deci bine şi cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, şi plin de zile făcându-se, s-a odihnit în Domnul.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Piulie, prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Piulie a zis : Spre toate eram nădăjduind.
Însă nici o pagubă n-am pătimit tăiat fiind.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Genelor nu ţi-ai dat somn, până ce ai smuls din rădăcină rătăcirea lui Eutihie celui fără de minte, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Un Ipostas în două firi, teologhisind pe Hristos, cu două lucrări şi cu două voiri, acum cânţi : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Acum scap la tine Maica lui Dumnezeu, fiind legat strâns cu lanţurile greşelilor mele. Pentru milostivirea milei mântuieşte-mă, pe cel ce-ţi strig : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Ca un soare cu totul luminos, de la apus ai răsărit, care lucru grăitorule de Dumnezeu arătat este străin, că de față ai uscat amestecarea şi tulburarea lui Eutihie, şi ai tăiat osebirea lui Nestorie, învăţând să creadă într-un Hristos în două firi, neosebit, neschimbat şi neamestecat.
Îndemnându-te de Dumnezeu, ai însemnat învăţăturile bunei credinţe ca pe nişte lespezi scrise de Dumnezeu, arătându-Ie la dumnezeiescul popor, şi la Sinodul cinstiţilor învăţători ca un al doilea Moise, strigând : Preoţi lăudaţi, tineri binecuvântaţi, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Întrupat ai cunoscut, Cuvioase, pe Cuvântul Tatălui, Cel mai-nainte neîntrupat, Unul-Născut fără de începere, sub vreme pe Cel mai presus de vreme, însă cuprins după trup iar ca un Ziditor necuprins, înveţi strigând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu îmbrăcămintea trupului S-a întrupat Dumnezeu din sângiurile tale Preacurată, Cel ce a luminat Cerul cu frumuseţile luminătorilor, cu soarele şi cu luna, arătându-te pe tine alt Cer însufleţit. Pe Care tinerii bine-L cuvintează, preoţii Îl laudă, noroadele Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimânta-tu-s-a de aceasta...
Străluceşti acum învăţătorule de tainele lui Hristos, fiind împodobit cu cununa bunei credinţe, şi ca un preot credincios eşti adevărat îmbrăcat cu dreptate, dănţuind în raiul desfătării, dumnezeiescule; neîncetat roagă pe Stăpânul pentru turma ta.
Unde sunt acum şederile cele mai de sus şi scaunele, şi cetele Patriarhilor, acolo tu după vrednicie, te-ai sălăşluit Părinte Leone, preafericite, ca un adevărat Patriarh, fiind luminat cu credinţa şi cu Darul. Pentru aceasta toţi pururea te fericim.
Slavă...
Depărtându-te de viforul vieții te-ai apropiat de Hristos, Leone prea-alesule, odihnindu-te în locul verdeţii, unde este râul desfătării, şi lumina cea neînserată, şi veselia cea nespusă şi bucuria cea veşnică.
Şi acum..., a Născătoarei :
Viaţă ajunsă la vreme îmi culeg nefăcându-mi-se stricăciune de pomul cunoştinţei. Că tu Preacurată ai odrăslit pe Hristos, Pomul vieţii, Care a dat a cunoaşte toţi intrările vieţii. Pentru aceasta Preacurată, pe tine Născătoare de Dumnezeu credincioşii te slăvim.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Ca un leu te-ai arătat, şi în cuvinte, şi în fapte, cu împărătescul răcnet al dogmelor, spăimântând sfaturile necredincioşilor, ca pe nişte măiestrii ale vulpii, şi veselind sinodul părinţilor celor de Dumnezeu aleşi, preaînţelepte Leone.
A Născătoarei :
Şarpele cel viclean ce mi-a zavistuit odinioară locuirea vieţuirii din Eden, şi m-a scos dintr-însul; prin dumnezeiască naşterea ta, Preasfântă Maică Fecioară, căzând s-a omorât. Iar eu iarăşi m-am suit către mărirea ce o pierdusem.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUĂSPREZECEA
ZIUA A NOUĂSPREZECEA
Sfântul Apostol Arhip.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3, şi ale Sfântului 3, glasul al 8-lea.
Podobie : Mucenicii Tăi, Doamne...
Cu lumina cuvintelor a luminat Arhip popoarele, şi le-a mântuit dintru întunericul necunoştinţei, şi prin chinuire călcând pe vrăjmaşul, a alergat către Lumina cea neapusă, şi acum se veseleşte împreună cu îngerii. Cu ale Căruia rugăciuni, Stăpâne, dă tuturor mare milă.
Târându-te Fericite, şi îmboldindu-te, şi cu tot felul de chinuri fiind înconjurat, nu te-ai lepădat de Hristos, nici idolilor nu le-ai dat cinste. Pentru aceasta ai ajuns încununat, rugându-te totdeauna să ni se dea tuturor mare milă.
Cu dumnezeieştile vărsări ale sângiurilor, Mucenice, ai sfinţit pământul, şi cu rănile tale ai rănit vicleana mulţime a dracilor, şi izvorând neîncetat vindecări, tămăduieşti patimile cele cumplite, de Dumnezeu cugetătorule. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, Fericite, cere tuturor mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cugetele îmi sunt necurate, buzele viclene, şi faptele îmi sunt de tot spurcate. Şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul ? Stăpână Fecioară, roagă-te Fiului şi Ziditorului tău şi Domnul, ca întru pocăinţă să-mi primească sufletul, ca un Milostiv.
A Crucii, a Născătoarei :
Junicea cea Preacurată, văzându-şi Viţelul spânzurat pe lemn de bunăvoie, tânguindu-se, cu jale striga : Vai mie preaiubitul meu Fiu ! Ce răsplătire Ți-a dat Ție poporul cel nemulţumitor al evreilor, vrând să mă lase fără de Tine, Fiul meu preadorite ?
Troparul, glasul al 3-lea.
Apostole Sfinte Arhipe, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale, sufletelor noastre.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului. Şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit
Fulgerând cu lumina darului Pavel cel preaînţelept, ca pe o rază luminoasă te-a lăsat fericite Arhipe, ca să goneşti prin Duhul, întunericul cel prea-adânc al mulţimii dumnezeilor.
Cu dumnezeieştile împletiri ale cuvintelor propovăduitorului Pavel te-ai vânat, şi din adâncul răutăţii pe noroade le-ai scos vii, de Dumnezeu grăitorule, şi le-ai adus la masa cea dumnezeiască vânare cuvântătoare.
Slavă...
Fiind îmbrăcat cu haina dumnezeiescului Dar, Arhipe, pe cei ce au fost dezbrăcaţi de slavă dumnezeiască, i-ai îmbrăcat cu haina nestricăciunii şi a mântuirii, Mărite, ca cu o podoabă dumnezeiască.
Şi acum..., a Născătoarei :
Grăitorii de Dumnezeu, Preacurată, văzând cu ochii cei prooroceşti mai-nainte taina cea înfricoşată a Naşterii tale celei mai presus de gând, în multe chipuri o au propovăduit.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Se veseleşte de Tine Biserica...
Fiind aprins prin cuget cu focul Mângâietorului, ai ars materia cea amară a nebuniei idoleşti, Arhipe prealăudate.
Credincios rob al lui Hristos te-a mărturisit dumnezeiescul Pavel, Arhipe, şi propovăduitor sfinţit, şi ostaş biruitor.
Slavă...
Viața ta cea luminată, a strălucit cu luminile faptelor celor bune, aducând la lumină pe cei ce curat pe tine te cinstesc Arhipe.
Şi acum..., a Născătoarei :
Locaş prealuminat te-ai arătat Preacurată de încăperea lui Dumnezeu, şi sălăşluire curată, şi loc de petrecere lui Dumnezeu, după cuviinţă.
Irmosul :
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău...
Făcându-te ucenic lui Pavel, de Dumnezeu purtătorule, ai luminat noroadele a lăuda Treimea; iar capiştile cele pierzătoare le-ai surpat cu Darul. Şi nevoindu-te cu tărie, bucurându-te ai luat cununile rugându-te lui Hristos pentru noi, Mucenice Arhipe.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Povățuieşte-ne pe noi la calea pocăinţei, cei ce ne abatem pururea la reaua cale a răutăţilor, şi mâniem pe Preabunul Domn, neispitită de nuntă binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără de nădejde; locaşul lui Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua cea Preacurată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce tânguindu-se ca o Maică, şi văitându-se, zicea : Cum îţi voi suferi Fiul meu pogorârea cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială; precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Gonaciul cel fărădelege pe tine cela ce învățai cele dumnezeieşti, şi înfruntai de faţă pe cei fără de Dumnezeu, te-a supus la chinuri, şi la bătăi, şi la multe feluri de munci, Arhipe mărite.
Petrecându-ţi viaţa cu fericire, Fericite, cu adevărat te-ai învrednicit a afla sfârşit fericit, că te-ai făcut mărturisitor lui Hristos prea-viteaz, răbdând durerile trupului.
Slavă...
Putrejunea nedumnezeirii, care se întindea la plinirea credincioşilor o ai încetat, cu sarea cea îndulcitoare a cuvintelor tale, şi bucurându-te strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca un munte umbros te-a văzut pe tine odinioară Avvacum, cea cu totul fără prihană, purtând pe Cuvântul, Care umbreşte pe toți de văpaia greşelilor şi de arsura păcatelor, Fecioară.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cu dumnezeieşti fulgerele preaînţeleptei propovăduiri ai luminat pe cei cuprinşi de noaptea necunoştinţei, de Dumnezeu cugetătorule, preafericite.
Dumnezeiescul râu ieşind din inima ta, a înecat râurile înşelăciunii, şi a adăpat cugetele şi inimile credincioşilor.
Slavă...
Întărindu-te cu bune nădejdi, ai răbdat, fiind târât de patru ori, şi ai sfinţit pământul cu sângiurile tale, cuprinsule de Dumnezeu, Arhipe.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai pe tine te-a ales Domnul din toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, şi din tine S-a întrupat, îndumnezeind firea omenească.
Cântarea a 6-a
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Vicleanul tiran neslăbindu-te nicidecum de îngroziri fără de milă, te-a rănit cu bătăi, cugetătorule de Dumnezeu, care te uitai către mărirea ce ţi-a dat ţie Hristos, slăvindu-te pe tine.
Cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, cu rănile trupului tău le-ai rănit fericite Arhipe, şi înfruntând pe tirani, le-ai sfâşiat inima ca cu nişte zgârieturi.
Slavă...
Cei ce credeau în pietre cu inimă nesimţitoare, te-au lovit cu pietre pe tine, fericite Arhipe, care ai mărturisit pe Piatra vieţii, şi ai sfărâmat întărirea înşelăciunii, Mucenice preamărite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dezbrăcându-se de viaţă, s-a îmbrăcat cu moartea Adam în rai, Fecioară, iar prin naşterea ta cea purtătoare de viaţă, s-a făcut nemuritor, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca pe o stea mare avându-te pe tine Biserica Arhipe, luminându-se cu razele minunilor tale, strigă către tine : Izbăveşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.
ICOS
Lăudându-te verhovnicul Pavel pe tine Arhipe, a fi rob credincios lui Hristos, arătat scrie laudele, şi te mărturiseşte ca pe un împlinitor al Cuvântului, şi sfinţit, şi propovăduitor preaînţelept. Iar noi toţi te vedem astăzi sfeşnic nestins, luminând lumii, Apostole. Pe care şi Apfia te-a cunoscut bine, că eşti luminător prealuminat de la lumina cea dintâi, purtătorule de lumină, ce luminezi ca cu făclii, pe cei ce strigă : Mântuieşte, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli; Arhip, Filimon şi Apfia.
Stih : Arhip de Piatra cea din marginea unghiului a dorit,
Pentru a căreia dragoste cu pietre a se împroşca a primit.
Pe Filimon cel ce a iubit locul verdeţii celei frumoase.
ÎI bat cu toiege verzi spinoase.
Pe Apfia o bat întinsă pe pământ.
Care la Cer avea ochii inimii privind.
În a nouăsprezecea zi a murit.
Arhip, cu pietre fiind lovit.
Aceştia au fost pe vremea împărăţiei lui Neron, ucenici fiind lui Pavel Apostolului. Şi întâmplându-se serbarea Artemidei în Colose, care este cetatea Frigiei, şi făcând Apostolii doxologia în biserică, veniră asupra lor slujitorii idolilor, şi fugind alţii, ei singuri rămaseră de-i prinseră, şi-i aduseră la ighemonul Androcli. Deci numaidecât puse la bătaie pe Arhip, şi nevrând să jertfească la idolul, ce se numea Min, îl îngropară până la brâu, şi aşa îl uciseră cu pietre, împuns fiind întâi de copii cu ace. Iar Sfântul Filimon şi Apfia munciţi fiind cu multe feluri de munci, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici; Maxim, Teodot, Isihie şi Asclipiodota.
Stih : Împreună nevoitorilor treime bine întărită.
Se îmbărbătează ţie şi până la tăiere treime mărită.
Hristos pe Asclipiodota o a încununat.
Căreia capul prin sabie i s-a tăiat.
Aceştia stând înaintea ighemonului, şi neplecându-se a se lepăda de Hristos, la multe chinuri de munci au fost supuşi. Mai întâi pe lemn au fost spânzuraţi, şi cu unghi de fier zgâriaţi; apoi din cetate în cetate mutându-se şi târându-se, au fost daţi la fiare prea crude. Iar sfintei Asclipiodotei bătându-i-se piroane prin urechi şi pe lemn fiind întinsă, a biruit muncile. Pentru care amândoi au fost loviţi cu pietre, şi fiind târâţi pe locuri zgrunţuroase, de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ravula.
Stih : Ravula sfaturile dracilor nelucrătoare făcându-le cu adevărat.
Din aceste de aici s-a mutat prin dumnezeiescul sfat.
Sfântul Părintele nostru Ravula, s-a născut în cetatea Samosata, învăţându-se de oarecare Varipsava, bărbat preamărit; care vorbind limba siriană, şi din tânăra vârstă toată bunătatea întrebuinţând, s-a îmbrăcat cu viaţa monahicească; şi osebindu-se, prin munţi şi peşteri petrecea ca marele Ilie şi ca marele Ioan Botezătorul. Iar după câţiva ani, ducându-se la Fenicia cu altul oarecare, şi strălucind mai luminat cu bunătăţile, şi fără să voiască s-a făcut arătat tuturor. Pentru aceasta şi cu ajutorul împăratului Zinon, şi cu al lui Ioan episcopul Beritului, mare mânăstire în mijlocul muntelui a făcut. Atuncea dar ca Pavel şi Varnava, sau zicând ca Petru şi Ioan, Ravula şi cei împreună cu el, se aflau în mijlocul nebunilor închinători de idoli şi pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toţi locuitorii de acolo i-au adus la cunoştinţa lui Dumnezeu. Deci aceasta mai întâi a stătut faptă vestită a Fericitului. Iar după moartea lui Zinon, a luat sceptrul împărăţiei Anastasie. Deci iarăşi cu ajutorul acestuia, a făcut altă mânăstire numită Ravula, şi aceasta în Vizantia; şi împreună cu acestea, şi alte multe mânăstiri a aşezat în multe feluri de locuri. Acest fericit era cu trezvie întru toate, cucernic, blând, primitor, fără de mânie, milostiv, iubitor de fraţi, şi către toţi îndurat. Şi cu orice fel de patimă de ar fi intrat vicleanul diavol pe ascuns cu vreo patimă ca să-l supere, el fiind foarte bine ştiutor al Scripturii celei vechi şi al celei noi, alegând zicerile cele potrivite patimii şi făcându-le, izgonea supărarea lui; căci astfel era Fericitul. Şi a trăit până la vremea lui Iustinian cel mare, cel după Iustin, care a zidit sfânta Sofie. Şi ajungând la optzeci de ani, şi puţin ceva mai trăind, a auzit glas de sus zicându-i lui : Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voi odihni pe voi. Acest glas auzindu-l, şi bolnăvindu-se puţin, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioşilor părinţilor noştri şi mărturisitori; Evghenie, şi Macarie.
Stih : Ca nişte odrasle de bun neam în pământul celor fericiţi.
Locuiesc împreună Evghenie şi Macarie cei preamăriţi.
Când din pronie dumnezeiască a împărăţit în Vizantia Iulian Paravatul, toţi creştinii fugeau şi se ascundeau ca să nu vadă spurcatele jertfe ce aducea necuratul la idoli. Iar elinii cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, şi cu acestea se făcea pe sine şi materie şi aţâţare veşnicului foc al muncilor, ci încă şi pe creştini nevrând îi silea ca să facă aceleaşi desfrânări. Atuncea Macarie şi Evghenie, slugile lui Hristos fiind prinşi, au mărturisit pe Hristos înaintea lui, că este Dumnezeu adevărat. Iar pe el, rău credinciosul şi păgânul l-a mustrat ca pe un călcător de credinţa lui Hristos, şi că s-a făcut elin şi închinător de idoli. Pentru care pornindu-se spre mânie şi poruncind ca să-i lege cu curele subţiri, i-au spânzurat cu capetele în jos. Şi multe ceasuri îi afuma pe ei cu fum iute de balegă, ticălosul. Apoi roşind în foc foarte, un grătar de fier, a poruncit ca pe acela sfinţii goi să se întindă; iar fericiţii la Cer ochii ridicându-şi, şi de dumnezeiască putere fiind păziţi, mustrau nebunia lui, nevătămaţi rămânând. Atuncea legându-i pe ei cu lanţuri de fier, i-au trimis pe ei în surghiunie la Mauritania. Iar mucenicii în surghiunie călătorind, se bucurau izgonindu-se pentru Hristos; şi cântând împreună : Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului, şi se veseleau cu duhul. Deci după ce au ajuns acolo, s-au suit la un loc înalt singuri petrecând. Iar cei de loc le zicea lor : Fugiţi fraţilor departe de locul acesta, că un balaur rău locuieşte întru el, pierzător celor ce se apropie. Iar sfinţii le-au zis : Arătaţi-ne nouă peştera întru care locuieşte fiara. Deci i-au dus pe ei şi le-au arătat de departe peştera. Şi plecând genunchii la pământ, au făcut rugăciune fericiţii; şi îndată pogorându-se fulger din Cer, l-a ars pe el, de îndată ce a ieşit afară; încât şi ţărâna pământului, împreună cu el s-a topit, şi văzduhul de silnică vătămătoarea necurăţenie s-a umplut. Această minune văzându-o cei de loc, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi intrând sfinţii în peştera balaurului, făceau rugăciuni întregi treizeci de zile, neavând ceva spre mâncare şi băutură. Ci mai pe urmă a venit glas, zicând : Robi ai adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; apropiaţi-vă de piatra aceasta de lângă voi; iar ei apropiindu-se au văzut într-însa lumină, şi despicându-se piatra în două, a ieşit multă apă, din care scoţând sfinţii, şi spre saţiu îndestulându-se, s-au uşurat îndată şi de foame şi de sete. Şi în ziua a treizecea, au cerut prin rugăciune sfinţii ca să fie dezlegaţi şi să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzindu-o Domnul, i-a mutat pe amândoi, slăvind şi binecuvântându-l pe el.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Conon.
Stih : Conone Cuvioase deşi a suferi lupta ai ştiut.
Dar încă şi plată mare de la Domnul ai avut.
Acesta era cilician cu neamul, şi tânăr cu vârsta fiind, s-a dus la o mânăstire numită Pentuela, ce este aproape de Iordan, preot făcându-se, şi la cea mai desăvârşită sihăstrie ajungând. Deci fiindcă minunată bunătatea lui s-a făcut cunoscută lui Petru Arhiepiscopul Ierusalimului ce era atunci. A fost rânduit de el ca să boteze pe toţi cei ce mergeau la Iordan. Deci îi ungea pe ei cu Sfântul mir şi-i boteza. Dar pentru că ungea cu Sfântul mir şi femei, se smintea ca un om, şi pentru aceasta voia ca să se ducă din chinovie. Deci de câte ori punea cuget ca să se ducă, i se arătă fericitul Ioan Botezătorul şi Mergătorul înainte al Domnului, zicându-i : Rabdă bătrânule, şi te voi uşura de război. Deci într-una din zile, a venit ca să se boteze o tânără persană, care era atâta de frumoasă şi împodobită, încât nu putea Sfântul goală să o ungă cu Sfântul mir. Deci zăbovindu-se două zile fecioara nemiruită şi nebotezată, a auzit Arhiepiscopul de aceasta, şi s-a spăimântat de bătrân, şi pentru aceasta voia ca să rânduiască femeie spre aceasta; ci nu era cu putinţă, căci nu primea locul. Iar bătrânul luându-şi cojocelul, s-a dus zicând : Nu voi mai sta în locul acesta. Deci l-a întâmpinat pe el cinstitul mergător înainte afară de Chinovie, şi i-a zis lui cu glas lin : întoarce-te la mânăstirea ta, şi te voi uşura de război. Atuncea Avva Conon îi zice lui cu mânie : Crede, nu mă întorc; căci de multe ori te-ai făgăduit că mă vei uşura şi nimic ai făcut. Deci ţinându-l pe el dumnezeiescul Mergător înainte, şi dându-i în laturi hainele, l-a pecetluit cu semnul Crucii pe sub buricul său, şi i-a zis : Crede mie Avva Conon, voiam ca să aibi plată pentru acest război; iar acum întoarce-te, nimic îndoindu-te pentru aceasta. Deci întorcându-se bătrânul la Chinovie, a doua zi, ungând cu untdelemn a botezat pe persană, neprivind că era femeie. Deci mai vieţuind Cuviosul alţi douăzeci de ani, şi la vârful nepătimirii ajungând, încât să fie socotit mai presus de om a adormit cu pace.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Filotiei celei din Atena. Vezi viaţa ei la noul Limonar.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Purtând graiurile cele dumnezeieşti şi de Dumnezeu înţelepţite, cu cunoştinţa adevărului ai izgonit din suflet întunericul necunoştinței, luminând pe cei ce s-au supus la cuvântul tău cel cinstit, prin darul înţelepciunii, Preafericite.
În groapă adâncă te-a băgat Mucenice, mulţimea necredincioşilor, şi te-a omorât cu pietre fără de milă, pe tine care cântai : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Pământul a primit sângele tău, care s-a vărsat Mucenice, izvorând ape de tămăduiri credincioşilor; iar Cerul a primit duhul tău cel fericit Arhipe, punându-l în numărul sufletelor, purtătorule de chinuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Domnul, Care înconjură pământul cu negură şi Cerul cu nori, din sângiurile tale Fecioară S-a îmbrăcat cu trup muritor, vrând să îmbrace pe om cu podoaba slavei celei nemuritoare.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Pavel cu laude cinstite lăudându-te pe tine, mărite Arhipe, întocmai cu dânsul ostaş te-a scris, şi împlinitor lucrurilor dumnezeieşti, slujindu-i lui, şi cu credinţă cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu cuvinte de cinste te-a îndemnat către mucenicie, Apfia, cea vrednică de laudă, iubindu-te pe tine Mărite ca pe un fiu curat. Cu care dimpreună cu adevărat locuieşti la împărăţiile cele de sus, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cei ce erau prunci la minte, pe tine care aveai minte, te-a dat de batjocură pruncilor, Arhipe, care te nevoiai foarte tare, şi de dânşii te îmboldeai fără de milă, şi strigai : Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Adam pentru o mâncare s-a făcut mort, culegând moarte, din pomul cunoştinţei, dar prin tine Preacurată s-a înviat, şi desfătarea raiului iarăşi a luat, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
Ca să moşteneşti veşnica slavă, purtătorule de chinuri, ai defăimat mărirea cea pământească şi nestatornică şi trecătoare, şi ai mers către Hristos, mărindu-te cu slava Lui.
Ca cel ce ai fost ucenic verhovnicului Apostolilor, lui Pavel înţelepţitului, grăitorului de Dumnezeu, împreună cu dânsul bucurându-te, Preafericite, moşteneşti desfătarea cea veşnică, podoaba Colosenilor.
Cunună de biruinţă ai pus pe creştetul tău, de Dumnezeu cugetătorule, şi te-ai îmbrăcat cu porfiră vopsită din sângiurile tale, Arhipe, şi cu Hristos veselindu-te, împreună împărăteşti cu Dânsul, preafericite.
Slavă...
Adunatu-s-a norod la pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca să laude pe Dătătorul de bine şi Mântuitorul, şi ostenelile tale cele vitejeşti Arhipe, care bărbăteşte le-ai răbdat, biruind pe cel cu multe măiestrii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos, Care toate le poartă cu semnul voirii, pe Acesta roagă-L Preacurată ca pe un Fiu al tău, să mă mântuiască din mâna vrăjmaşului, şi pentru adâncimea milei, să mă îmbrăţişeze şi să mă mântuiască.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECEA
ZIUA A DOUĂZECEA
Cel întru sfinţi, Părintele nostru Leon episcopul Cataniei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3 şi ale Sfântului 3, glasul al 8-lea.
Podobie : O, preaslăvită minune...
Leone de Dumnezeu cugetătorule, preafericite, cu vieţuiri sihăstreşti, şi cu curăţiri desăvârşit, curat lipindu-te de Dumnezeu şi Ziditorul tău, te-ai făcut plin de dumnezeiască lumină, şi ai primit daruri dumnezeieşti, a tămădui totdeauna patimi nevindecate, şi cu biciul rugăciunilor tale a izgoni duhurile cele necurate.
Leone cu adevărat fericite, Arhiereu făcându-te, ca un păstor prea-adevărat al ortodoxiei şi al săvârşirii; pe la verdeaţă ţi-ai păscut turma ta cu toiagul dumnezeieştii credințe, înaintea cărei turme făcând minuni cu puterea Duhului, moşteneşti laudă nestricată, după dumnezeiasca cuviinţă.
Scoateţi dumnezeiesc untdelemn, care iese ca dintr-o fântână, ce izvorăşte pururea, din cinstitul sicriu al înţeleptului arhipăstor, şi strigaţi către Dumnezeul tuturor : Cel ce te minunezi întru sfinţii Tăi, prin rugăciunile acestuia mântuieşte-ne pe noi Îndurate, ca un Bun, pe cei ce prăznuim cu credinţă dumnezeiască pomenirea lui.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Vino suflete al meu suspinând, şi izvorând din inimă curgeri de lacrimi, strigă Fecioarei şi Maicii Dumnezeului nostru : Pentru mulţimea îndurărilor tale, Preacurată, mântuieşte-mă de iadul cel groaznic, şi mă sălăşluieşte unde este odihna şi bucuria şi desfătarea cea veşnică.
A Crucii, a Născătoarei :
Soarele s-a întunecat Fiul meu, şi luna şi-a schimbat lumina în haină întunecoasă, şi pământul s-a cutremurat, şi catapeteasma Bisericii Tale s-a despicat. Dar mie Fiul meu cum nu mi se vor spinteca cele dinlăuntru ale mele şi ochii; şi cum nu-mi voi rupe obrazul meu, văzându-Te că mori fără dreptate, preadulce Mântuitorul meu ?
Tropar, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Leone, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Luminător dumnezeiesc avându-te pe tine luminată Biserica Lui Hristos, cu luminile bunătăţilor şi ale minunilor tale, din-destul se luminează, Leone înţelepte.
Din tinereţe te-ai dat pe sineţi Stăpânului tuturor, şi cu omorârea dulceţilor trupeşti, Lui te-ai făcut jertfă vie, jertfindu-te pe sineţi fără sânge, Fericite.
Slavă...
Fiind viața ta luminată cu lumina bunătăţilor, şi cu strălucirile minunilor fiind împodobită, către toţi te-ai făcut prea vestit, de Dumnezeu purtătorule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăcaş te-ai făcut lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată, Celui ce a locuit întru tine mai presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu, şi înşelăciunea o a izgonit de la sufletele oamenilor.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut...
Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare, şi cu bunăcredinţă ale ortodoxiei, ai păscut turma ta, Părinte, la păşuni purtătoare de viață şi o ai pornit către staulul cel ceresc.
Suindu-te la înălţimea bunătăţilor, Cuvioase, ai primit ungere sfinţită, şi pe Cel Preaînalt înţelepţeşte L-ai lăudat, slujindu-i Lui cu Darul, în scaunul cel preaînalt, ca un înger.
Slavă...
Suferind supărări pentru Hristos, Cuvioase, te-ai împărtăşit nemuririi, şi îndumnezeirii, şi neîncetat izvorând mir de bună mireasmă, sfinţeşti pe cei ce se apropie de tine cu credință.
Şi acum..., a Născătoarei :
Linguriţa dumnezeiescului şi dătătorului de lumină Jăratec, rugul cel nears de Focul Dumnezeirii fiind tu Fecioară, arde toate patimile mele cele de uscăciune, şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Irmosul :
Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea..
Mare soare ai răsărit lumii cu strălucirea bunătăţilor tale, şi cu lumina minunilor, povățuind la lumină adunările credincioşilor, şi pierzând întunericul patimilor, Leone Cuvioase; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Nu s-a despărţit de dumnezeiasca fire, făcându-Se trup în pântecele tău, ci şi după omenire a rămas Dumnezeu, Cel ce după naştere te-a păzit Maică Fecioară, ca şi mai-nainte de naştere, Preacurată, însuşi Domnul. Pe Care neîncetat roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Toată făptura văzându-Te înălţat pe Cruce, îndelung-Răbdătorule, cu bucurie se veseleşte, striga Mieluşeaua cea fără stricăciune şi Preacurată, căci a aflat mântuire prin Tine, Iubitorule de oameni. Că cu lemnul ai tămăduit osândirea lemnului; dar mie mi se cutremură cele dinlăuntru ale mele, nesuferind a Te vedea omorât.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Arând cu osteneală holda cugetului tău, ai răsărit spic însutit de bunătăţi, şi de tămăduiri dumnezeieşti, Preafericite.
Sfântul tău sicriu, Sfinte, neîncetat izvorăşte undelemn sfânt, care sfinţeşte sufletele, celor ce cu credinţă năzuiesc la tine.
Slavă...
Curăţitor bolilor, izgonitor dracilor celor vicleni ai fost Ierarhe, şi scăpare oamenilor celor credincioşi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel neîncăput întru toate, încape în pântecele tău, Preacurată, izbăvindu-mă cu bunătatea Sa, pe mine cel înecat întru păcate.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Cu gândul cel preacurat văzând pe gândul cel pricinuitor tuturor, de la acela ai luat lumina darurilor de Dumnezeu insuflate, şi sfinţitele vărsări de lumină, ale tămăduirilor, care risipeşti întunericul patimilor.
Pe cel ce nebunea cu înşelăciunea dracilor pe toţi cei ce credeau în Hristos, l-ai dat focului, Fericite, cu dreaptă hotărâre, şi ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare, ca un păstor adevărat şi mântuitor.
Slavă...
Aprinzându-se foc, ai stătut în mijlocul lui nears, pururea fericite. Căci te înconjura dumnezeiasca rouă a Sfântului Duh, ca pe un tăinuitor de cele sfinte, ca pe un slujitor al dumnezeieştii slave, ca pe un părtaş al Luminii celei de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Văzând prin cuget prea dumnezeieşte odinioară cinstiţii prooroci, adâncimea tainei celei nespuse, a naşterii tale celei preacurate, de Dumnezeu dăruită, în multe feluri, prin cât le-au fost prin putinţă, o au vestit.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Cei fără de ochi prin rugăciunile tale Părinte, şi-au luat vedere, cugetătorule de Dumnezeu; căci pe Hristos avându-L întru ajutor, şi către Dânsul întinzându-ţi pururea ochii sufletului tău, luai dindestul cererile tale.
Înfricoşat ai fost împăratului, minunate, când intrai în curţile lui, şi aduceai pe haina ta jăratec aprins. Căci te-a mărit pe tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin vieţuirea ta, Leone.
Slavă...
Sicriul moaştelor tale, izvorăşte şi revarsă neîncetat, ca un izvor curat, şi de bun miros, undelemn dumnezeiesc, prin care se izgonesc bolile de la credincioşi, şi se dă sănătate, celor ce le trebuieşte, Preafericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sufletul meu sfințeşte-l Fecioară, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Sfânt, Care precum se cade, cu adevărat Se odihneşte pe sfinţi, însuşi Dumnezeul nostru. Şi dă-mi mie întru adevăr ploi de umilinţă, Preacurată.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe cea întru rugăciuni...
Pe Leon, care din tinereţe a fost dat Domnului, şi a luat Darul încă fiind din scutece, cu cântări toți să-l încununăm, pe luminătorul, şi păstorul Bisericii, căci el este ei întărire.
ICOS
Întăreşte-mi limba Hristoase al meu, şi dă-mi cuvânt, Cela ce eşti Dătător de cuvinte, şi dăruitor vieţii noastre, ca să pot lăuda toată viața înţeleptului Ierarh, care a săvârşit pe pământ cu preafierbinte dragoste, şi a luat din cer noianul minunilor celor nenumărate, şi puterea dogmelor, cu care a luminat Biserica, căci el este ei întărire.
SINAXAR
Întru această lună, în de ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Leon episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.
Stih : Iar de vei întreba Moaştele ale căruia Leon sunt ?
Cu adevărat ale proedrului Cataniei, vom răspunde prin cuvânt.
Întru a douăzecea zi pe Leon cel lăudat,
În pământul cel putrezitor l-au îngropat.
Acest sfânt, se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinţi de bun neam şi binecredincioşi; iar pentru curăţia vieţii sale şi nevoinţa şi grija de cugete ce avea, trecând după lege prin toate sfinţitele trepte, cu dumnezeiască alegere, se făcu episcop mitropoliei Cataniei, care se afla în ostrovul Siciliei cel vestit, unde se află şi muntele Etnei, din care până astăzi se pogoară şi curge foc. Deci acesta după numele lui ca un leu ce are îndrăznire, luminând ca un luminător, a luminat pe toţi având grija sufletelor, ajutorând văduvele, şi grijind pentru toţi. El numai cu singură rugăciunea, a surpat la pământ un chip idolesc, şi a ridicat o biserică mare întru cinstea bunei biruitoarei Mucenițe Lucia. A ars de tot apoi şi pe Iliodor cel ce făcea cu farmece semne şi minuni căci spurcatul acesta făcându-se prin norod făcător de minuni şi de năluciri, cuteza a se apuca şi asupra Bisericii lui Dumnezeu, cu meşteşugurile lui cele rele, iar fericitul prinzându-l cu nevoinţă în mâinile lui, şi legându-l cu Sfântul lui epitrahil, porunci să aprindă în mijlocul cetăţii foc mare, şi mărturisind toate farmecele lui, intră cu dânsul, ţinându-l legat de grumaz în mijlocul focului, şi n-a ieşit Sfântul din foc până l-a făcut de tot cenuşă şi spuză pe acel ticălos. Aceasta a făcut de s-au mirat toţi, nu numai fiindcă a rămas nears Sfântul ci pentru că nici de veşmintele sale nu s-a atins focul nicidecum. Deci mergând vestea pretutindenea în lume de această minune, auzindu-o şi împăraţii Leon şi Constantin, au trimis de a adus pe Sfântul la dânşii, şi cuprinzându-i sfintele lui picioare, îl rugau să se roage pentru dânşii. Acesta nu numai când trăia a fost mare întru minuni, ci încă şi murind face mai multe minuni.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sadoc episcopul, şi a Sfinţilor cei ce s-au săvârşit cu dânsul, la număr o sută douăzeci şi opt.
Stih : Sadoc episcopul cu opt împreună fiind.
Şi zecimea mucenicilor cea îndouăsprezecită este sabie suferind.
Aceşti Sfinţi au suferit mucenicia în Persia, pe vremea împărăţiei lui Savorie, şi tuturor li s-au tăiat capetele pentru credinţa Lui Hristos. Se zice însă, că Sfântul Sadoc mai-nainte de a fi prins, a văzut în vis pe cel ce a fost episcop înaintea sa, pe sfinţitul Mucenic Simeon, stând pe scară înaltă, şi chemându-l către înălţime, arătând precum se pare suirea mărturisirii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Visarion.
Stih : Visarion murind, multe răsplătiri a aflat.
A multor sudori şi osteneli ce a lucrat.
Cuviosul acesta Părintele nostru Visarion s-a născut trupeşte în Egipt. Deci înţărcându-l maică-sa, şi întru Sfintele Scripturi învăţându-se, a strălucit întru inima sa lumina cea sfântă. Pentru aceasta din tânără vârstă, a iubit pe Dumnezeu foarte, nicicum întinând cu vreun fel de lucru Sfântul Botez ce i s-a dat lui în pruncie. Căci suindu-se la loc pustiu, ca un fără de trup se nevoia, şi defăimând trupul ca cel stricăcios, pe cel mai rău la cel mai bun l-a supus, şi pe Dumnezeu care îl iubea, l-a avut ajutor. Căci patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi sta neclintit ca un stâlp, avându-şi mâinile şi ochii în sus, şi pe sufletul său nedespărţit de la Dumnezeu. Pentru care şi de Dar învrednicindu-se, nu întâmplătoarele semne lucra, ci şi foarte preamărite; căci păzindu-şi cea după chip, cu toată puterea, lucra acelea ce şi proorocii cei mari au lucrat, cei ce cu Dumnezeu aievea au vorbit. Pentru că Moise temelia tuturor proorocilor prin lemn, a prefăcut apele cele amare în dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniştească pe Iudeii cei ce cârteau. Iar acest fericit, mergând oarecând cu ucenicul său pe cale fără de apă, şi arzându-se de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut în dulce apa mării cea sărată şi neputincioasă a se bea, şi rece şi bună de băut o a făcut; din care şi îndestulându-se împreună cu alţii mulţi, au mulţumit lui Dumnezeu. Isus al lui Navi oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său până ce i-a înfrânt pe toţi; şi acest fericit, oarecând aflându-se la oarecare loc, şi spre folosul multora vorbind, şi fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârşit învăţătura. Şi acesta ca Ilie, a pogorât apă din Cer, nu odată sau de două ori, ci mai de multe ori, alţii cerând de la el aceasta. Proorocul Elissei, oarecând cu cojocul lui Ilie, a trecut Iordanul fără să se ude; iar acesta în loc de Iordan, râul Nilului, şi în loc de cojoc, semnul Crucii armă tare întrebuinţând, pe toată apa o a prefăcut în câmp drept, şi pe deasupra atâtor ape mergând pe jos, o minune ! Până la glezne numai i s-au udat picioarele. Ce este mai minunat decât minunile acestea ? Asemenea şi alte feluri de semne făcând cu puterea Crucii, şi în adânci bătrâneţe slujind lui Dumnezeu, s-a mutat la veşnicele lăcaşuri.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Agaton, Papă al Romei.
Stih : Agatone cârmele Romei îndreptând.
La limanurile cele înţelegătoare corabia erai întorcând.
Acest cuvios Părinte al nostru şi făcător de minuni Agaton, era din Italia, fiu de părinţi creştini, cucernici şi bine cinstitori, care ostenindu-se, l-au învăţat pe el toată Scriptura cea insuflată de Dumnezeu şi folositoare. Căci atâta de mult s-a folosit şi s-a umilit fericitul din dumnezeiasca Scriptură, încât după ce au murit părinţii săi, a adunat toată bogăţia lor, şi chemând săracii, într-o zi o a împrăştiat pe ea. şi s-a dus la o mânăstire, unde s-a făcut monah, îmbrăcându-se în chipul îngeresc, şi slujea lui Dumnezeu ziua şi noaptea, făcând rugăciune pentru lume. Iar spre fapta bună atâta se nevoia, încât a luat şi darurile facerilor de minuni. Şi fiindcă fapta bună nu se ascunde, s-a făcut papă Romei; şi bine împodobind episcopeasca vrednicie, în pace s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chindiu episcopul Pisidiei.
Stih : Din pământ te-ai luat şi în el te-ai înturnat.
Chindie cu porunca celui ce pământul l-a lucrat.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Plotin.
Stih : Să se aducă Plotin Domnul zicând.
Au venit îngerii pe Plotin aducând.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Cu trup fiind, te-ai asemănat dumnezeieştilor cete celor fără de trup, cugetătorule de Dumnezeu, şi ai slujit lui Dumnezeu, neîncetat cântând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Urechi asurzite ai deschis prin dumnezeiască rugăciunea ta, Preafericite, şi şchiopilor arătat ai dat bună alergare, care strigau lui Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Intrând în mijlocul focului cu dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai rămas nears, iar Iliodor cel părtaş focului la vremea judecăţii celei drepte, prin rugăciunea ta s-a ars.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nearzând pântecele tău Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a întrupat din tine, luminând marginile lumii cu dumnezeieşti străluciri. Pentru aceasta te lăudăm Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Tinerii cei de Dumnezeu...
Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, Părinte sfinţite, învăţătorule de taine. Pentru aceasta Dumnezeu te-a uns pe tine Leone, Arhiereu norodului, care striga : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Bine-plăcând Împăratului celui veşnic, preafericite Leone, ai stătut înaintea împăratului celui pământesc, purtând jăratec Părinte, şi spăimântând mintea lui cu preamărite faceri de minuni.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Sădindu-te Părinte în casa Domnului, ca un măslin prearoditor aduci după sfârşit din dumnezeiescul tău trup, untdelemn dumnezeiesc, care pururea goneşte toată boala credincioşilor, celor ce scapă la tine cu dragoste, Înțelepțite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel ce săvârşeşte toate numai cu voirea, Preacurată binecuvântată, vrând S-a sălăşluit în pântecele tău, şi S-a arătat trup, şi m-a îndumnezeit, fiind stricat mai-nainte prin sfatul cel prea-rău al înşelătorului.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o au săltat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimânta-tu-s-a tot auzul...
Ca să te fericim cu glasuri dumnezeieşti, căci ai vieţuit cu cuviinţă, şi umbli întru cele cereşti veselindu-te, mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale de patimi, de necazuri şi de primejdii, Ierarhe şi păstorule, vrednicule de laudă.
Făcându-te Părinte ca o viţă a Viei celei adevărate, ai odrăslit prin bunătăţi struguri ce varsă mustul minunilor, din care cei ce beau cu credinţă, câştigă sănătate şi veselie, lăudându-te pururea, Cuvioase Leone.
Trupul tău Părinte s-a făcut Biserică Sfântului şi Cinstitului Duh, şi acum zace înlăuntrul dumnezeieştii Biserici, ce o ai ridicat Leone, întru mărirea şi cinstea Luciei Muceniței, izvorându-ne nouă râuri de minuni, cei ce te cinstim cu bunăcredinţă.
Slavă...
Soare luminos te-ai arătat, luminând marginile pământului cu luminile bunătăţilor totdeauna, şi acum te-ai mutat către lumina cea neapusă. Pentru aceasta, cei ce prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină Leone preafericite, mântuieşte-ne pe toţi de întunericul cel cumplit.
Şi acum..., a Născătoarei.
Frică-mi este Unule Împărate de a doua venire a Ta, şi mă tem, că fără măsură Ți-am greşit, şi nu mă fac mai bun prin pocăinţă, ci ca Unul ce eşti Bun, întoarce-mă şi mă mântuieşte Iisuse, prin rugăciunile cele bineprimite ale celeia ce Te-a născut pe Tine.
Irmosul :
Înfricoşa-tu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Luminător şi, Ierarh preamare, te cunoaşte Biserica lui Hristos, lerarhe. Că bine ai păstorit pe fiii ei, la păşunile cele mântuitoare Cuvioase, izgonind pe eretici ca pe nişte fiare sălbatice, Leone de Dumnezeu cugetătorule.
A Născătoarei :
Steaua cea multluminoasă şi strălucitoare a Cataniei, Ierarhul cel făcător de minuni, Leon învăţătorul cel tainic al Treimii, cu cugetul şi cu sufletul şi cu trupul te-a propovăduit de față pe tine Preacurată, că eşti adevărată Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea şi noi, arătat te lăudăm pe tine, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
STIHOAVNA Octoihului. Iar de va fi post, Podobia Triodului de 2 ori, şi mucenicina. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA
Preacuviosul Părintele nostru Timotei cel din Simvoli. Şi cel dintru sfinţi, Părintele nostru Eustatie Arhiepiscopul Antiohiei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 8-lea :
Stihirile Cuviosului :
Podobie : O, preaslăvită minune...
Părinte de Dumnezeu cugetătorule, Timoteie, prin înfrânare multă, şi prin rugăciune neîncetată, de tot ai pierdui săltările patimilor, şi luând darul nepătimirii, te-ai arătat vas Dumnezeiescului Duh. Pentru aceea goneşti totdeauna duhurile cele viclene şi în viață şi după moarte, de Dumnezeu fericite.
Părinte cugetătorule de Dumnezeu Timoteie, lui Avraam te-ai făcut următor cu adevărat, odihnind totdeauna pe cei ce năzuiau la tine. Răbdarea lui Iov ai avut întru osteneli, arătând blândeţile lui David, viață asemenea cu îngerii ai petrecut pe pământ, şi ai ajuns dorirea cea desăvârşită, rugându-te pentru noi.
Părinte sfinţite Timoteie, arătatu-te-ai chip curăţiei, pildă înfrânării, asemănare bunei credinţe, şi izvor umilinţei, reazem nemişcat al dreptei credinţe, râu de tămăduiri pururea curgător, soare neapus, fiu dumnezeiescului Dar, şi postnicilor podoabă preacinstită.
Alte Stihiri ale Ierarhului, glasul acelaşi.
Podobie : Ce vă vom numi...
Având vieţuire cerească, de la Dumnezeu cu adevărat ai fost pus Arhiereu, şi Acestuia aduceai slujbele cu cuget curat, sărăcie şi dureri ai răbdat, Preafericite, pentru propovăduirea cea dumnezeiască, şi pentru întărirea adevărului, pe care l-ai întărit cu cuvintele tale, arătat ruşinând pe cei fără de minte.
Cu cuvântul curgerilor tale celor sfinţite, arătat ai aprins plevele hulei lui Arie celui rău-credincios, care nu primea a Se numi Fiul la o cinste cu firea împreună cu Tatăl, preasfinţite Eustatie, şi inimile ai luminat, şi cu adevărul ai ţinut, pe cei cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.
Ameninţând cu toiagul cuvintelor tale, păstorule cel preasfinţit, turma lui Dumnezeu cea cuvântătoare, cu aceasta o ai păzit nevătămată, de tot felul de lupi. Pentru aceasta Bunul Păstor ca pe o oaie te-a adus înlăuntrul în staulul cel ceresc, unde sunt duhurile cele alese ale părinţilor şi ale drepţilor, purtătorule de Dumnezeu, Eustatie preafericite.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Toată viața mea este nesăţioasă, şi sufletul şi trupul prea întinat, şi cugetul necurat, şi faptele de tot ocărâte, şi cu totul adevărat sunt vinovat de osândire şi de defăimare. Unde mă voi duce acum ? Şi către cine voi fugi ? Fără numai către tine, Stăpână ? Milostiveşte-te, şi vino de mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
O preaslăvită minune ! O taină înfricoşată ! O lucru cutremurat ! Zicea Fecioara, dacă a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari, pe Cel ce înfricoşat L-a născut fără durere, plângând zicea : Vai mie Fiul meu preaiubite, cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel rău şi nemulţumitor ?
Troparul, glasul al 4-lea.
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Psalmul 50.
CANONUL Preacuviosului Timotei.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Pe tine steaua cea înţelegătoare care ai strălucit luminos Părinte întru înălţimea înfrânării, şi ai luminat inimile credincioşilor, pururea te lăudăm fericite Timoteie.
Având către Dumnezeu întins ochiul cugetului, Părinte, ai scuturat din sufletul tău somnul lenevirii, şi te-ai făcut locaş Sfântului Duh, şi loc sfinţeniei, Timoteie.
Întărit fiind Părinte cu smerenia, ai trecut fără stricăciune meşteşugurile vicleanului, şi te-ai înălţat către Dumnezeu, şi te îndulceşti de slava Lui totdeauna, fericite Timoteie.
A Născătoarei :
Să cinstim cu laude pe Preacurata Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire negrăit a zămislit în pântece, pe Dumnezeul şi Făcătorul tuturor, şi cu adevărat L-a născut.
Alt CANON al Ierarhului.
Facere a lui Ghermano.
Cântarea 1-a, glasul al 7-lea,
Irmos : Lui Dumnezeu celui ce...
Pe cel ce este vârful părinţilor, ca pe unul ce s-a îmbrăcat prin Dar cu Cuvântul, pe marele Eustatie cu cântări să-l lăudăm.
Arătându-te apărător credinţei, ai păzit Biserica lui Hristos nerobită de biruinţa eresurilor, Preacuvioase.
Slavă...
Făcându-te gură Cuvântului, ai descoperit adâncimea dogmelor, Preacuvioase, întru care ai înecat credinţa cea rea a lui Arie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cu trup mai presus de cuvânt, pe Începătorul vieţii neîncetat roagă-L să se mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întărirea mea Mântuitorule eşti, şi scăparea mea, şi puterea. Inima mea ceea ce s-a clintit întăreşte-o întru frica Ta; că nu este sfânt ca Dumnezeul nostru.
Milostivindu-te pentru toţi, cu milosârdia ta te-ai făcut alt Avraam, primind pe cei ce veneau de pretutindenea, o Timoteie ! Şi prin însăşi ostenelile tale slujind lui Dumnezeu.
Omorând mădularele tale cele de pe pământ, Părinte, precum zice Apostolul, te-ai arătat părtaş vieţii celei veşnice. Întru care adu-ţi aminte de cei ce te cinstesc totdeauna.
Cu răsăritul faptelor tale, Părinte, te-ai făcut soare neapus, pururea luminând cu razele nevoinţelor tale până la marginile pământului, şi risipind întunericul dracilor.
A Născătoarei :
Fecioară Curată, Născătoarea Împăratului împăraţilor, rupe lanţurile greşelilor mele, şi mă îndreptează către cărările pocăinţei, prin rugăciunile tale.
Alt Canon,
Irmos : Întăritu-s-a inima mea...
Scoţând tu arma cea adevărată, te-ai arătat voievod al bunei credinţe, păzind pe cei ce se împotriveau credinţei, Eustatie.
Tu cu dragostea cea dorită, lucrând Biserica, cu secerele învăţăturilor tale, Fericite, tăind cu aceasta din rădăcină toate neghinele.
Slavă...
Făcându-te cel dintâi al soborului celui adevărat, pe Arie, cel ce a fost începător cu adevărat înşelăciunii, cu piatra cuvintelor tale l-ai biruit de Dumnezeu fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Negrăit Te-ai născut din Fecioară, arătatu-Te-ai precum bine ai voit Mântuitorule al nostru, şi lumea ai înnoit, Doamne.
Irmosul :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Sedealna Cuviosului, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Cu feciorie te-ai arătat adevărat, către Cel ce ţi-a zidit trupul tău Cuvioase Părintele nostru Timoteie. Pentru aceasta te şi veseleşti împreună cu fecioarele cele înţelepte, şi cu credinţă dănţuieşti împreună cu cuvioşii părinţi. Iar nouă te-ai arătat izvorâtor de minuni.
Slavă..., altă Sedealnă a Ierarhului, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Pe Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, ai propovăduit, Părintele Eustatie, şi pe Arie cel fără minte, care hulea învăţătura cea dreaptă, cu vinele învăţăturilor tale, tare l-ai sugrumat. Pentru aceasta bucurându-te, te-ai numărat în cetele propovăduitorilor dumnezeieştilor Părinţi; cu care dimpreună adu-ți aminte pentru noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o viță nelucrată Fecioară, Strugur frumos ai odrăslit, izvorând nouă vinul mântuirii, Cel ce veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceea ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăţilor, pururea te fericim, cu îngerul strigând ție : Bucură-te cea plină de Dar.
A Crucii, a Născătoarei :
Cea neispitită de nuntă Curata şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort spânzurat pe lemn, ca o Maică plângând a grăit : Ce Ți-a răsplătit Ție poporul evreilor cel fărădelege şi nemulţumitor; care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu, s-a îndulcit ? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Cuvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai-nainte a cunoscut că vei să Te întrupezi. Şi cutremurându-se, slăvea puterea Ta.
Totdeauna fiind întărit cu rugăciunile tale, arcele şi săgeţile vrăjmaşilor celor înţelegători, le-ai socotit ca nişte săgetături prunceşti, pururea pomenite Părinte Timoteie.
După închipuire închinându-te chipului rânduielii lui Hristos celei pentru noi ai suferit ispită de bătăi, de la cei ce se lepădau de Dânsul, o Timoteie, de Dumnezeu cugetătorule.
Nemişcat ai fost, şi bărbăteşte ai stătut pururea în doxologia cea către Dumnezeu, neavând nicicum odihnă la timpul ei.
A Născătoarei :
Prunc tânăr ai născut pe pământ pe Cel născut din Tatăl fără stricăciune, mai-nainte de toți vecii, Maică Preasfântă, îndreptarea credincioşilor.
Alt Canon,
Irmos : Acoperit-au cerurile bunătatea...
Adunând cele de trebuinţă ale credinţei, cu săgeţile Cuvântului prin dumnezeiesc cuget ai surpat pe Arie cel rău credincios, Părinte.
Ca un fulger ieşind lumina cuvintelor tale, arde hula lui Arie, înţelepte Eustatie.
Slavă...
Pus-ai îngrădire Bisericii, ca viei Domnului, cu cuvintele tale Cuvioase.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născut-ai cu trup Fecioară Curată, pe Cuvântul cel fără început mai-nainte decât tine, pe Cel ce S-a întrupat din tine, mai presus de cuvânt, în urmă.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai gonit întunericul cel mai-nainte al adâncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor tale Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine.
Stând înaintea Treimii, Fericite cu gând curat, şi luminându-te de razele cele de acolo, Părinte, ne luminezi pe noi totdeauna, care ne primejduim întru întunericul patimilor celor sufleteşti.
Împodobindu-ţi trupul cu înfrânare şi sufletul cu nepătimire, te-ai cunoscut slugă Împăratului tuturor, şi arătat ai primit de la Dânsul darurile minunilor Timoteie.
Nu cu gând iscoditor, ci cu inimă curată cerând stearpa, care a venit către tine, prin slugă credincioasă din nefacerea de copii, s-a făcut roditoare de copii, lăudând pe Hristos Dumnezeul nostru.
A Născătoarei :
Locuind în pântecele tău, Cel ce locuieşte întru înălțime, te-a făcut pe tine mai desfătată decât cerurile, Marie, Născătoare de Dumnezeu. Pe Care nu lipsi a-L ruga, pentru noi toți, Mireasă a lui Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Către Tine mânecă duhul...
Întunericul eresurilor ai risipit, şi cu razele învăţăturilor tale, ai strălucit tuturor marginilor, fericite Eustatie.
Slavă...
Îngrădindu-ne cu armele învăţăturilor tale Eustatie, eresurile cele acum ridicate împotriva dumnezeieştii credinţe, le biruim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu înceta Fecioară rugând pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut cu trup din tine, ca să se mântuiască robii tăi de toată înconjurarea.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Bine păzindu-ţi vrednicia fecioriei în toată viaţa ta, în faţă de femeie niciodată n-ai căutat, lepădându-te cu totul de stricăciunea acestui lucru.
Aşezatu-te-ai la limanul cel înţelegător, neudându-te de valurile dulceţilor trupeşti, fericite Timoteie, ci cu vânturile cele purtătoare de viaţă ale Duhului, bine ai înotat, Prealăudate.
Depărtatu-te-ai, precum zice la psalm, petrecând prin munţi şi prin pustiu totdeauna, sălăşluindu-te pururea înțelepte, până ce ai intrat în cetatea lui Dumnezeu cea cerească, Timoteie.
A Născătoarei :
Cel ce şade pe umerii Heruvimilor necuprins, a locuit în pântecele tău cuprins cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea, şi din tine a ieşit mântuindu-mă pe mine, Preacurată.
Alt Canon,
Irmos : Iona din pântecele iadului...
Cu graiul cuvintelor tale cele de Dumnezeu insuflate, ai potolit viforul ereticilor, îndreptând Biserica către limanul bunei credinţe, Preafericite.
Aruncat-ai cu adâncul dogmelor tale, lupta lui Arie cea de faraon cugetătoare, pe călăreţii cei trei care îl apărau pe el, înecându-i, Preacuvioase.
Slavă...
Curat fiind întru bunătăţi, Preacuvioase, strălucit te-ai arătat, şi cu cuvântul şi cu viaţa înfrumuseţare Bisericii lui Hristos.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cel ce negrăit L-ai născut, pe Dumnezeul nostru, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta rugându-te, ca să se mântuiască din nevoi, cei ce te laudă pe tine Curată, pururea Fecioară.
Irmosul :
Iona din pântecele iadului a strigat : Scoate din stricăciune viaţa mea; iar noi strigăm Ție : Întrutot puternice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Ca o stea mult luminoasă de la răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioşilor faptele minunilor tale, purtătorule de minuni, de Dumnezeu cugetătorule Timoteie.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Timotei cel din Simvoli.
Stih : Părinte Timoteie şi viu fiind şi după moarte.
Dumnezeul viilor şi al morţilor te cinsteşte foarte.
În a douăzeci şi una zi.
Pe Timotei ţărâna îl acoperi.
Acest fericit intrând de mic la viaţă călugărească, şi stingând de tot săltările patimilor, cu multă înfrânare, şi cu neîncetate rugăciuni, şi făcându-se fără de patimi, se arătă vas vrednic Sfântului Duh, rămânând până la sfârşitul vieţii sale întru feciorie, şi sufleteşte şi trupeşte. Acesta n-a primit niciodată să vină înaintea lui femeie; ci aflându-se în munţi, şi locuind în pustietăţi, îşi uda sufletul cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat şi daruri de tămăduiri; căci şi draci din oameni a gonit, şi toate alte boli tămăduia. Aşa vieţuind, cu bătrâneţe bune, îşi săvârşi viaţa, mutându-se către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinţi Părintelui nostru, Eustatie Patriarhul Antiohiei celei mari.
Stih : Eustatie până ce era viu şi încă răsuflând.
Împotriva vrăjmaşilor lui Dumnezeu prea statornică răsuflare era având.
Dumnezeiescul acesta mărturisitor Eustatie, a fost pe vremea lui Constantin cel mare întâiul creştin între împăraţi. Deci fiind prin cuvântul înţelepciunii sale, a trimis razele dreptei credinţe în toată lumea. Acesta era de faţă la Sinodul dintâi, ce s-a făcut la Niceea, unul fiind din cei trei sute optsprezece purtători de Dumnezeu părinţi. Deci ştiind dogma dreptei credinţe, înfrunta şi întorcea pe arienii cei ce făceau tăiere dumnezeieştii firi, şi ziceau pe Fiul a fi făptură şi-l înstrăinau de părinteasca cinste. Deci pentru a lui dumnezeiască îndrăznire şi râvnă ce avea pentru ajutorul ortodoxei credinţe, l-a zavistuit Evsevie al Nicomidiei şi Teognie al Niceei şi Evsevie al Chesariei, şi ceilalţi câţi erau părtaşi arieneştii hule, sau mai vârtos a zice nedumnezeirii. Pentru aceasta făcându-se a merge ca să-l vadă, de vreme ce se făcea că merg la Ierusalim, ei mergând la Antiohia, unde făcând sfat îl caterisiră. Iar pentru ca să se arate că cu pricină binecuvântată, l-au caterisit, ce au alcătuit mult meşteşugareţii ? O femeie desfrânată fiind învitată de dânşii cu daruri mari să facă năpaste Sfântului, venind cu un copil născut de curând, merse înaintea adunării lor, zicând, că s-a îngreuiat din împreunarea lui Eustatie, şi a născut acel copil. Iar ei (ca cei ce erau meşteşugitorii unui lucru ca acela), cercând pe femeie să adevereze vina numai cu jurământ, îndată îl judecară, şi scoaseră pe Sfântul din scaun, şi înduplecară şi pe împăratul să-l izgonească. Şi-l trimiseră prin Tracia la cetatea lui Filip de la Macedonia, unde şi viaţa şi-a săvârşit. Deci trecând o sută de ani, pe vremea împărăţiei lui Zinon, s-au ridicat Sfintele lui moaşte şi s-au trimis la Antiohia. Atuncea ieşi înainte toată mulţimea cetăţii, ca la optsprezece mile de departe, şi-l primiră cu cântări şi lumini, şi tămâieri. Pe acesta l-a cinstit cu laude şi dumnezeiescul Gură de aur. Zic însă că femeia aceea ce l-a năpăstuit, căzând în boală grea, a mărturisit tot vicleşugul cel ce s-a făcut asupra Sfântului, şi a spus pe nume pe fiecare din cei ce o au pus asupra lui, şi cum că amăgindu-se şi îndemnându-se cu cuvintele de către dânşii şi cu bani, a făcut pâra aceea. Şi pentru că a jurat cu vicleşug, n-a zis nimic minciuni; căci a zis că pruncul i-a fost făcut cu oarecare Eustatie faurul, ce fusese cu dânsa.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinţi, Părintelui nostru Gheorghie Episcopul Amastridei.
Stih : Gheorghie trupul său lăsând.
Multora sufletească mântuire este lucrând.
Acest cuvios era fiu de părinţi binecredincioşi, care Teodor şi Megeta erau numindu-se, având patrie numită Cromin. Petrecându-şi viaţa fără de prunci se rugau lui Dumnezeu prin post şi rugăciuni, ca să le dea lor prunc, lucru ce s-a şi făcut. Căci ajungând ei la adânci bătrâneţe, li s-au vestit prin dumnezeiescul glas, şi zămislirea celui ce era să se nască dintru ei, şi numirea, şi Darul preoţiei. Deci născându-se el, şi lepădând îndulcirile tinereţelor, şi îmbrăţişând pe cele stătătoare, şi nicicum lenevindu-se despre a învăţa învăţăturile, atât cele dumnezeieşti, cât şi cele omeneşti, pentru aceasta văzând părinţii săi bună călătoria lui, slăveau pe Dumnezeu. Şi deci de ajuns învăţându-se, ridicându-se din patrie s-a dus la muntele Siriei, şi aflând acolo un cinstit bătrân, a luat de la el schima monahicească; şi mutându-se acela către Domnul, s-a dus la Voniţa, supunându-se pe sine la toată aspra vieţuire şi sihăstrie; şi fiindcă Episcopul bisericii Amastridei s-a mutat către Domnul, acest Sfânt din dumnezeiasca voinţă, şi cu unirea preoţilor, şi fără să voiască, a fost suit la scaunul Arhieriei, ca lumina pe sfeşnic. Deci hirotonindu-se el în Constantinopol, şi ducându-se la scaunul său, toate împreună prin osârdia sa se săvârşeau, adică : aşezâmânturile cele sfinte, bună podoaba bisericii, orânduiala sfinţitei tagme, ajutorul orfanilor şi văduvelor, şi zidind casă hrănitoare de săraci, plăţi de datorii, şi mai întâi de toate bunăcredinţă către Dumnezeu. Pe lângă acestea încă şi semne dumnezeieşti, şi minuni de tot felul se săvârşeau printr-însul. Aşa bine petrecându-şi viaţa, s-a mutat din ceste de aici cu pace dându-şi duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, cel dintru sfinţi, Părintele nostru Ioan Patriarhul Constantinopolului ce a fost din Scolastici, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Murit-ai Scolasticule jertfitor al lui Hristos fiind.
Şi de îndelungatele tale osteneli acum eşti încetând.
Tot în această zi, Sfântul Zaharia Patriarhul Ierusalimului, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Zaharie, fericit eşti şi murind.
Fericitului pământ Zaharie proestoşind.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, şi cei împreună cu dânsul, şaptezeci de mucenici.
Stih : Mavrichie, gol cu miere uns fiind,
Cele albinelor miere a fi este socotind.
Având bărbaţi de şapte ori zeci nevoitori.
Mavrichie îi ia şi împreună dănţuitori.
Aceştia au stătut pe vremea împăratului Maximian; care trecând prin cetatea Apamiei, fură pârâţi aceştia că sunt creştini. Şi înfăţişându-se, şi creştini pe sine mărturisindu-se, îndată li s-au luat brâiele, şi au fost puşi la închisoare. Şi după trei zile fiind chemaţi, iarăşi au fost întrebaţi; iar ei rămânând neclintiţi întru credinţă, fură bătuţi cumplit. După aceea întinşi pe grătar de fier înfocat; apoi fiind spânzuraţi pe lemne, li s-au strujit coastele. Şi socotind împăratul Maximian ca mai mult să mâhnească pe Sfântul Mavrichie, a poruncit să taie pe fiul său Fotino. Iar după ce i-a văzut pe ei că păzesc credinţa neclintită, şi nu se pleacă i-a trimis pe ei într-un loc de luncă, ce se afla în mijlocul a două pâraie şi un iaz, fiind plin acel loc de viespi şi de muşte, de ţânţari şi de bondari. Şi dar ajungând muncitorii acolo, şi dezbrăcându-i pe ei, şi legându-i de stâlpi, şi cu miere ungându-i, şi mai vârtos în aşa vreme, ce era îndemânatică către asemenea aflare, şi trupul lui Fotino înaintea feţei tatălui său Mavrichie aruncându-l, s-au dus. Iar fericiţii şi vitejii aceştia, zece zile şi zece nopţi răbdând întru această nesuferită muncă şi ticăloşie, şi făcând rugăciune către Dumnezeu, s-au săvârşit cu pace.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc, şi cuptorul cel ce suna ca tunetul, l-ai prefăcut în rouă, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stingând văpaia patimilor cu roua lacrimilor, ai izvorât Darul minunilor, prin care curăţeşti spurcăciunile patimilor, Timoteie.
Cu adevărat ai aflat fericirea cea dumnezeiască, Cuvioase, moştenind pământul celor blânzi, şi umplându-te de bucuria celor aleşi.
Ca unul ce ai aflat îndrăzneală, Fericite, cere iertare păcatelor, nouă celor ce cu dragoste săvârşim sfinţită pomenirea mutării tale, Cuvioase.
A Născătoarei :
Fiind izbăviţi cu totul de blestemul cel dedemult, cu preasfântă naşterea ta binecuvântată, pe tine bine te cuvântăm Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Alt Canon,
Irmos : În cuptorul cel de foc...
Războiul ereticilor cu arma Duhului biruindu-l, Înţelepte, ai câştigat cinstea cea nestricăcioasă, încununându-te de Hristos.
Gura ta Părinte, s-a arătat ca o sabie de amândouă părţile ascuţită, împotriva necredincioşilor, că acoperindu-se sub mâna Cuvântului, războiul acestora s-a biruit.
Slavă...
Cu lopata învăţăturii, ca pe nişte pleve ai vânturat înşelăciunea lui Arie, adunând grâul credinţei în jitniţa cea însufleţită, Părinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm, că a născut pe Mântuitorul, cu credinţă strigând : Bucură-te roaba şi Maica lui Hristos Dumnezeului nostru.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul, şi toate le ţii, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ție îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
Omorâtor patimilor te-ai arătat prin multa înfrânare, şi prin neîncetată priveghere, Părinte, şi cugetând pururea în inimă înălţări de bunătăţi, Cuvioase, ai trecut din slavă în slava vieţii celei fără de sfârşit, şi a nestricăciunii.
Ca nişte tămâie ai adus Cuvioase, rugăciunile tale către Dumnezeu cel Preacurat, din suflet curat, şi ai luat de la Dânsul dumnezeiasca lucrare a minunilor, a goni dracii, şi a tămădui bolile oamenilor.
Urâtor de viclenie, fără de răutate, şi iertător, blând, şi cu dreptate împodobit, te-ai făcut Părinte, cuvios, fără prihană, păzit de toată nedreptatea, stâlp postnicilor. Pentru aceasta te cinstim credincioşii întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Numai pe tine te-a ales podoaba lui Iacov, Cuvântul lui Dumnezeu, şi S-a sălăşluit în pântecele tău, precum bine a voit, a ieşit mai frumos decât toţi oamenii, Preacurată, curăţind firea noastră cea întunecată.
Alt Canon,
Irmos : Pe Împăratul slavei...
Cu toiagul înţelepciunii tale ai descoperit adâncimea cea dumnezeiască a Scripturilor, şi pe Israil cel nou l-ai mutat către pământul dreptei credinţe, Arhiereule ai lui Hristos, iar pe arieni ca pe egipteni i-ai înecat.
Suindu-te pe stâlpul Halaniei, prin dumnezeiască arătare, ai amestecat limbile cele ereticeşti ale arienilor înţelepte Eustatie, şi cu un glas ai propovăduit credinţa în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu mărturisirea ta cea pentru adevăr, Părinte, la apus ţi-ai săvârşit viața, şi iarăşi la răsărit ai strălucit turmei tale, Înţelepte, razele bunei credințe slobozind în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cel ce a zidit pe Adam după chip, şi S-a împreunat amestecării acestuia, şi a mântuit neamul omenesc, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălțați-L pe Dânsul în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Împăratul slavei Cel unul fără de început, pe Care bine-L cuvintează puterile cerurilor, şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, noroade preaînălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă corn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Biserică de sfinţenie, izvor de umilinţă, pârâu de iertăciune te-ai arătat, Înţelepte, şi noian nemărginit al dragostei, slugă Domnului nemincinoasă, şi cetăţean Cerului şi împreună cu îngerii locuitor, şi izvor de minuni.
Ştiind Părinte, că mila este mai lăudată decât judecata, nu ai trecut cu vederea pe străini, ci tuturor cu bine ţi-ai deschis milostivirea, Cuvioase, făcându-te tată săracilor, şi ajutor văduvelor, şi îmbrăcăminte celor goi, şi hrană flămânzilor.
De pe pământ ai ajuns către Cer, unde ai avut buna vieţuire, Cuvioase, încă fiind în trup. Rugându-te să ni se dăruiască nouă iertare de păcate, celor ce cinstim cu credinţă, sfântă pomenirea ta.
Totdeauna izvorăşte nouă râuri de tămăduiri cinstitul tău sicriu, Părinte, care usucă tot felul de vărsări ale bolilor, şi adapă tot sufletul spre dumnezeiască bună rodire, sfințite Timoteie sluga lui Dumnezeu.
A Născătoarei :
Urmând cuvintelor tale neamurile neamurilor, pe tine te vom ferici pururea Marie. Că tu ai născut pe Dumnezeu cel cu adevărat fericit, ca cea fără prihană, Preacurată, pe Cela ce cu adevărat face fericiţi pe toţi, cei ce slujesc Lui.
Alt Canon,
Irmos : Pe ceea ce este mai presus...
Înțelepțeşte storcând strugurul Scripturilor, ai adăpat pe cei credincioşi, cu vinul adevărului lui Hristos, Cel ce veseleşte inimile.
Limba ta cea cuvântătoare de Dumnezeu, ca o sabie de amândouă părțile ascuţită purtând, ai tăiat Fericite, mânia cea vicleană a lui Arie, care vărsa sângele cel nevinovat şi sufletesc.
Slavă...
Duhovniceşte săvârşind orânduită sfânta zi cea cu totul sfințită a pomenirii tale, te rugăm : Roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim noi Ierarhe.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul cel nescris, şi a arătat nouă uşa dumnezeieştii vieţi, pe Preacurata, Născătoare de Dumnezeu după adevăr să o slăvim.
Irmosul :
Pe ceea ce este mai presus de fire Maică, şi după fire Fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, Născătoare de Dumnezeu, cu laude să o slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici celor din Evghenia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3 şi ale Mucenicilor 3, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...
Cu chinurile cele de multe feluri, dezbrăcându-vă de haina omorârii, măriţilor mucenici, v-aţi îmbrăcat cu haina cea dumnezeiască a nestricăciunii, şi acum umblaţi întru cele cereşti, stând totdeauna înaintea Dumnezeiescului Scaun, luminaţi de Dumnezeu, fericiţilor. Pentru aceasta prăznuim cu credinţă pomenirea voastră cea prealuminată, şi cu cinste îmbrăţişăm sicriul moaştelor voastre.
Din slăbiciunea omenească cu putere dumnezeiască iese tămăduire celor ce se apropie, şi puțina ţărână a trupurilor mucenicilor izvorăşte râuri de minuni cu Darul. Să mergem dar oamenilor, să ne luăm sănătate sufletului şi trupului, strigând cu glasuri de mulțumire, şi zicând : Mântuitorule al lumii, pentru care s-au chinuit cinstiţii pătimitori foarte tare, cu ale lor rugăciuni mântuieşte-ne de toată stricăciunea.
Mucenicii cei bine biruitori fiind ascunşi în multă vreme, acum s-au arătat ca o avuţie de mult preţ, îmbogăţind cetatea ce împărtăşeşte peste toate cetăţile; purtându-le cu mâinile înţeleptului Arhiereu, în Biserică dumnezeiască aducându-se cu cinste, şi se împarte tuturor, celor ce le trebuieşte, spre toată sănătatea, spre folosire, spre luminare, şi spre ajutor, care îi primesc pe ei, ca pe nişte slugi credincioase ale lui Dumnezeu.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ție îmi voi mărturisi greşelile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Că de le voi şi ascunde pe dânsele acum, iar la ziua judecăţii, deschizându-se cărţile, toate se vor vădi. Ochii mi-am spurcat, uitându-mă la cele necuvioase; mâinile le-am întinat întru fărădelegi cu lucruri de ruşine, trupul mi l-am făcut netrebnic, eu netrebnicul; şi sufletul mi-am rănit cu păcatele. Îndură-te de mă miluieşte, şi cu rugăciunile tale arată-mă vrednic în partea celor mântuiţi.
A Crucii, a Născătoarei :
Nu te tângui Maica Mea, văzându-Mă pe lemn spânzurat pe Mine Fiul tău şi Dumnezeu, Care pe ape am spânzurat pământul, fără ţinere, şi am făcut toată zidirea. Că Mă voi scula, şi Mă voi preaslăvi şi voi sfărâma cu putere împărăţiile iadului, şi voi pierde puterea lui şi voi scoate pe cei legaţi din răutatea lui, ca un Milostiv, şi-i voi aduce la Tatăl Meu, ca un Iubitor de oameni.
Troparul, Glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului, și al Sfinţilor pe 4.
CANONUL Sfinților.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Fiind luminaţi cu daruri muceniceşti, şi stând cu dragoste înaintea Luminii celei mari, cu totul luminaţilor Mucenici, risipiţi norii sufletelor noastre, şi furtuna patimilor, cu Darul Atotputernicului nostru Dumnezeu.
Dându-se cu totul ceata mucenicilor, lui Dumnezeu celui ce vede toate, şi legându-şi sufletele de dragostea Lui, au dezlegat legăturile răutăţii : Şi dăruiesc dezlegarea păcatelor, celor ce-i fericesc pe ei cu credinţă.
Slavă...
Cei ce prin ostenelile chinurilor arătat au sfărâmat pe vicleanul, din zavistie fiind ascunşi în mulţi ani, astăzi s-au arătat, şi cu mâini de preot cugetător de Dumnezeu se aduc în Biserică, dând mântuire lumii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Izbăveşte-mă Maica lui Dumnezeu Fecioară, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, văzut, care era nevăzut, şi cu liniştea ta potoleşte valul patimilor mele, căci singură eşti îndreptarea oamenilor.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne cela ce ai făcut...
Înfierbântându-vă de dragostea cea dumnezeiască, Mucenicilor, focul nedumnezeirii cu râurile sângiurilor l-aţi stins, şi strălucind ca nişte stele luminoase, toată lumea cea de sub soare o aţi luminat.
Moaştele cele luminoase ale mucenicilor strălucesc lumină de tămăduiri, celor ce cu credinţă aleargă către dânşii; că au scos daruri din izvoarele Mântuitorului, râvnind patimii Lui celei de bunăvoie.
Slavă...
Turnurile credinţei, jertfele lui Hristos, fiind ascunse mai-nainte mulţi ani, acum s-au arătat, şi s-au adus prin mâini de Arhiereu, cu bunăcredinţă şi cu cuviinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai născut pe Domnul a toată lumea. Bucură-te ceea ce ai pricinuit oamenilor bucuria; bucură-te munte umbros şi netăiat; bucură-te Preacurată, întărirea credincioşilor.
Irmosul :
Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Surpând arătat înşelăciunea vrăjmaşului, şi de zavistie fiind ascunşi întru mulți ani, v-aţi arătat nouă, prealăudaţilor Mucenici, tămăduind patimile sufletelor noastre. Şi vindecând durerile trupurilor, întru slava Dumnezeului nostru.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Chiverniseşte Curată, viaţa mea cea ticăloasă, şi te milostiveşte spre sufletul meu, cel ce se alunecă de mulțimea greşelilor întru adâncul pierzării Preacurată; şi în ceasul înfricoşatei morţi, tu pe mine mă răpeşte de la dracii cei ce mă clevetesc şi din toată munca.
A Crucii, a Născătoarei :
Şi prin inima ta Fecioară Preacurată fără prihană, a trecut cu adevărat sabie, când ai văzut pe Fiul tău înălţându-Se pe Cruce, binecuvântată Marie, Preacurată, scăparea celor păcătoşi, Născătoare de Dumnezeu, întărirea credincioşilor.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Junghierea şi moartea Ta cea de bunăvoie, Dătătorule de viaţă, o a poftit ceata pătimitorilor, şi răbdând multe feluri de osteneli, s-a mutat la dumnezeiasca veselie cea fără de durere, cu mulţumire cântând : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Îngrădindu-se cu platoşa Crucii, şi întărindu-se cu dragostea cea dumnezeiască, au risipit unirea vrăjmaşului, şi taberele lui le-au pierdut prin credinţă mucenicii cei dumnezeieşti, cu osârdie cântând : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Slavă...
Luminându-vă cu podoabele bunătăţilor, v-aţi împodobit cu haină roşită din sângiuri muceniceşti, şi purtând semnul Crucii cel de biruinţă ca un sceptru, v-aţi învrednicit cu adevărat a împărăţi împreună cu Hristos, câştigând nădejdile celor fericiţi.
Şi acum... a Născătoarei :
Maica lui Dumnezeu binecuvântată Preacurată, dumnezeiască podoaba purtătorilor de chinuri, ceea ce ai făcut cerească firea noastră cea căzută prin sfatul şarpelui; mântuieşte-mă de toate smintelile vieţii, şi mă învredniceşte să aflu mântuire.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Păzind oasele sfinţilor Tăi, Mântuitorule, care erau ascunse în multă vreme, le-ai arătat acum precum bine ai voit, spre sfinţirea şi mântuirea poporului Tău, Cuvinte, şi spre ruşinarea vrăjmaşilor celor ce Te hulesc.
Gheața înşelăciunii o aţi topit cu fierbinţeala credinţei, măriţilor, şi trecând peste multe chinuri de multe feluri de munci, v-aţi odihnit către cetatea cea de sus, fiind întrarmaţi cu dragostea, şi plini de mărire.
Slavă...
Cu răbdarea bătăilor, toată mânia vrăjmaşului au gonit ostaşii cei tari, chinuindu-se şi spânzurându-se, şi băgându-se în foc materialnic, toată materia nedumnezeirii o au ars cu Darul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai cinstită eşti decât puterile cele de sus, de Dumnezeu dăruită, că ai zămislit pe Cuvântul, Cel ce toate le-a făcut cu cuvântul, şi ai născut pe Cel ce S-a născut din Tatăl fără de stricăciune mai-nainte de veci, Preacurată.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Ca nişte crini răsăriţi în văile cele înţelegătoare, pe toţi îi umpleţi de miros dumnezeiesc, prealăudaţilor, şi toată răutatea sufletelor o goniţi, purtătorilor de chinuri, vrednicilor de minuni.
Sângiurile cele închegate ale mucenicilor, tămăduiesc rănile sufletelor. Căci cu acelea rănind tare pe vrăjmaşul, prin Dumnezeiescul Duh s-au făcut casă de doctorie fără de plată, celor ce cu fierbinţeală cer tămăduiri.
Slavă...
Cereţi mucenicilor, de la Mântuitorul, biruinţe împăraţilor celor binecredincioşi; şi Arhiereului ce v-a adus pe voi cu dragoste fierbinte, bună primirea cea de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine S-a arătat Dumnezeu oamenilor cu luarea trupului, Preacurată, şi a luat din tine a mea sărăcie, Cel bogat, dăruindu-mi intrările nemuririi.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Din pământ strălucind, ca nişte luminători, toată negura păgânătății aţi gonit, şi pe credincioşi aţi luminat, dumnezeieşti mucenici, ai Treimii apărători.
ICOS
Ca nişte trandafiri în mijlocul spinilor, moaştelor voastre înflorind, mireasma ortodoxiei dau din sine lumii, cinstiţii şi preamăriţii mucenici. Cele frumoase ale lumii lepădându-le, bine durerile aţi suferit, pe împăraţii cei păgâni aţi mustrat, şi pe Împăratul şi Stăpânul tuturor l-ați propovăduit cu îndrăzneală. Pentru aceasta frumuseţile cereşti văzându-le, Împăratului veacurilor cu osârdie aduceţi rugăciune pentru noi, cei ce săvârşim pomenirile voastre, dumnezeieşti mucenici, ai Treimii apărători.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi Apostoli, ale căror moaşte s-au aflat în Evghenia, în zilele împăratului Arcadie.
Stih : Mucenicii cei ascunşi arătându-se din pământ,
Toată stricăciunea de pe faţa pământului sunt curăţind,
În a douăzeci şi doua zi, din pământ s-a ivit,
Cinstitele oase ale celor ce au pătimit.
Ocârmuind scaunul Constantinopolului Preasfântul Toma, s-au aflat sfintele moaşte zăcând în pământ, şi îndată au fost ridicate cu cinste de Arhiereu, făcându-se acolo adunare de popor, când s-au tămăduit şi boli fără leac. Iar după câţiva ani din dumnezeiasca arătare, se descoperi oarecăruia Nicolae cleric şi scriitor bun, ca adică să fie unde dintr-acele moaşte, ale lui Andronic şi ale Iuniei, de care pomeneşte dumnezeiescul Apostol Pavel la Epistola cea către Romani.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru şi mărturisitorul Atanasie, cel din Pavlopetria.
Stih : Atanasie creşterea lui Pavlopetru cel lăudat,
Împreună cu Apostolii Petru şi Pavel s-au aşezat.
Acest Cuvios s-a născut în Constantinopol, având părinţi cucernici, cinstitori de Dumnezeu şi foarte bogaţi. Deci fiind evlavios din tânăra vârstă, dorea să se îmbrace în schima monahicească. Pentru aceasta ducându-se în părţile sânului mării Nicomidiei, şi-a tuns părul; şi atâta s-a înălţat cu faptele bune, încât şi împăraţilor s-a făcut cunoscut. Iar pe vremea Lui Leon luptătorul de icoane, fiind pârât că cinsteşte preacuratele icoane, la multe munci a fost dat, și la amară izgonire şi necazuri. Deci rămânând neplecat şi credinţa ortodoxă până în sfârşit păzindu-o, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Sfânta Antusa, şi douăsprezece slujnice ale ei, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Antuso pe slujnicele tale prietene aflând
Care împreună cu tine de sabie sunt murind.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Sinetos.
Stih : Sinetos deşi moare de sabie, însă cântă ca la psalm :
Văzând pe cei neînţelegători mă topeam.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Talasie şi Limneu.
Stih : Limanul cel lin pe Limneu şi Talasie i-au primit,
Pe cei ce din viaţă ca din mare au fugit.
Din aceşti sfinţi, Talasie într-un oarecare munte şi-a făcut sihăstrească locuinţă, pe toţi covârşind cu curăţia obiceiului şi smerenia gândului. Iar Limneu, prea mult lăudând viaţa sihăstrească, s-a dus la pomenitul marele Talasie foarte tânăr fiind. Şi învăţându-se de acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron. A căruia viaţă râvnindu-o, a ales să vieţuiască fără de acoperământ. Şi ducându-se spre vârful unui munte ce avea deasupra lui un sat cu numele Targala; întru aceasta a petrecut, sihăstreşte vieţuind; fără a-şi face colibă, cort sau căsuţă, ci numai cu un ţarc de pietre pe sine ocolindu-se, Cerul avea acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu şi Darul minunilor; încât şi dracii izgonea, şi boli vindeca Apostoleşte urmând. Umblând oarecând Sfântul, a fost muşcat de un şarpe; ci cu singură rugăciunea s-a mântuit de moarte, Şi oarecând căzând în patimă de pântece (care aceasta este cumplită şi foarte rea), cu chemarea lui Dumnezeu, a primit mântuire. Şi pe cei lipsiţi de vedere, ce erau siliţi a fi cerşetori, adunându-i şi făcându-le chilii după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le lor hrana cea de nevoie de la cei ce veneau către dânsul. Şi întregi treizeci şi opt de ani, petrecând fără de acoperământ, şi-a dat duhul la Dumnezeu cu pace.
Tot în această zi, Sfântul Telesfor, episcopul Romei.
Stih : Telesfor adus-a roadă fiind tăiat,
Ca o sămânţă aleasă, prin bun sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Varadat.
Stih : Precum zice Pavel, omorându-şi mădularele pe pământ.
Varadat de cereasca viaţă s-a împărtăşit.
Acesta era din cetatea Antiohiei şi iubind viaţa sihăstrească şi filozofească, s-a închis pe sine într-o chilioară de acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă, şi-şi făcu o ladă de lemn, atâta de mică, încât nu-i încăpea trupul. Pentru aceasta era silit pururea să se plece, neavând înălţimea potrivită cu trupul său, nici fiind scândurile lipite; ci fiind şi scurtă în pereţi, şi asemenea cu nişte laţuri deschise, întrucât nici de vătămarea ploii, nici de arsura soarelui se putea apăra. Deci multă vreme vieţuind în acest loc, mai în urmă a ieşit, supunându-se îndemnărilor lui Teodot episcopul Antiohiei. Deci sta dea-pururea avându-şi mâinile întinse spre Cer, şi lăudând pe Dumnezeul a toate, şi trupul avându-şi acoperit cu o haină de piele, numai o deschizătură lăsată spre răsuflarea nasului şi a gurii, şi tot acest necaz îl suferea neavându-şi nici trupul sănătos; ci foarte de multe patimi fiind cuprins. Dar fiind învăpăiat de înfocată osârdie, şi de dragoste dumnezeiască, se silea a pătimi pentru răsplătirea cununilor, pe care aştepta să le primească mutându-se către Dumnezeu.
Tot în această zi, cel dintru sfinţi, Părintele nostru Vlasie, Papa Romei, care cu pace s-a săvârşit
Stih : Vlasie Arhiereu mare arătându-se.
Mai vârtos a fi podoabă scaunului său văzându-se.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
Cu mucenicia făcându-vă odinioară cunoscuţi, Celui ce v-a zidit, şi fiind ascunşi nevăzuţi, acum v-aţi arătat nouă prealăudaţilor Mucenici, care cântăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Scoate-ţi oamenilor astăzi apa mântuirii din fântâna, care izvorăşte prin moaştele mucenicilor, ca din nişte pâraie fără materie, şi Celui ce i-a mărit pe dânşii, cântaţi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Cei ce s-au arătat locaşuri luminii prin multe chinuri, fiind ascunşi întru ani mulţi, întru ascunzătoare întunecoasă acum ca din nişte locuri ascunse au strălucit luminători, pătimitorii Tăi, Hristoase, povăţuindu-ne pe noi la lumină.
Şi acum..., a Născătoarei :
Proorocii au vestit mai-nainte adâncul tainei tale Fecioară. Că ai purtat în pântece pe Dumnezeu zămislit din preacurate sângiurile tale, Fecioară, şi L-ai născut în două firi, spre mântuirea şi slobozirea noastră.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Fiind mucenicii ca nişte viţe ale viei celei fără materie, ne-a înflorit nouă struguri de cunoştinţa lui Dumnezeu, şi ne-a dres nouă tuturor vin de nemurire, care goneşte arătat beţia cea stricătoare de suflet, cântând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu curgerile sângelui au secat râurile nebuniei idoleşti, şi focul poruncii tiranului celui fără de Dumnezeu l-au făcut cenuşă, pătimitorii slavei lui Hristos. Şi din-destul a adăpat toată inima, care cu credinţă strigă : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cel mai ales din arhierei, cu sfinţire pornindu-se, a făcut adunare de aducerea voastră cea sfinţită, preafericiţilor, şi peste an o cinsteşte pe dânsa, împreună cu toată adunarea cea sfinţită, cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sfințindu-te cu Duhul, Născătoare de Dumnezeu, prea fără prihană, ai născut pe Sfântul, Cel ce Se odihneşte pe sfinţi, şi pe singur Făcătorul de bine Dumnezeu, Care sfinţeşte pe toţi cei ce cu credinţă strigă : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...
Unul pe altul invitându-se către viaţă, îndemnându-se dintre dânşii să fie îndrăzneţi, au suferit chinurile pătimitorii, strigând : Iată vreme bine-primită; să stăm, şi să biruim pe vrăjmaşul. Că Hristos puitorul de nevoinţă întinde cununile, Cel ce pentru noi a voit să pătimească.
Înălţatu-Te-ai pe lemn Cuvântule al lui Dumnezeu, şi ai tras către Tine cetele mucenicilor, care au închipuit patima, şi junghierea Ta, care de bunăvoie ai luat Stăpâne pentru milostivire, de care dorind de Tine vitejii ostaşi, ca nişte jertfe s-au junghiat.
Slavă...
Învrednicindu-vă prealăudaţi Mucenici, purtătorilor de chinuri, a împărății pururea cu Hristos în ceruri cu bucurie, cereţi biruinţă mai-marelui nostru şi arhipăstorului, sufletească mântuire, şi tuturor celor ce cu credinţă va laudă pe voi astăzi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Norule al Soarelui celui înţelegător, goneşte norii sufletului meu. Uşă a lui Dumnezeu, deschide-mi rogu-mă, uşile dreptăţii, Stăpână, şi mă îndreptează către intrările cele bune Fecioară, mântuindu-mă de smintelile cele de multe feluri ale vicleanului.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti le slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupăe rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA
Sfântul sfinţitul Mucenic Policarp Episcopul Smirnei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Octoihului 3, şi ale Sfântului 3, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn...
Când a căzut la pământ roada Fecioarei, şi sămânţa cea începătoare de viață, atunci te-a odrăslit pe tine spic cu multă roadă, ca să hrăneşti pe credincioşi cu cuvintele, şi cu dogmele dreptei credinţe şi ale pătimirii, sfinţindu-i pe dânşii cu sângele cel dumnezeiesc, şi curăţindu-i cu mirul preoţiei, Policarpe.
Apus-ai din lume către Dumnezeu, strălucind razele muceniciei tale, încetat-ai a dori ajungând la dorirea cea desăvârşită, Cuvioase, şi le-ai umplut de fericita strălucire. Căreia acum roagă-te, să se împărtăşească toți, cei ce prăznuiesc cu credinţă preasfântă pomenirea ta, fericite Policarpe.
Când s-a înălţat pe lemnul Crucii, spânzurându-se Via cea adevărată, atunci te-a întins pe tine viță cu multă roadă, tăiată cu cosorul cinstitei mucenicii, şi călcată în linurile chinurilor; al cărui pahar de veselie amestecându-l cu credinţă Părinte, mărim cinstitele tale lupte.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Bucuria tuturor scârbiţilor, şi apărătoare celor năpăstuiţi, şi hrană săracilor, străinilor mângâiere, celor înviforaţi liman, bolnavilor cercetare, celor îngreuiaţi acoperământ şi sprijineală, şi toiag orbilor, tu eşti Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbeşte rugămu-ne, şi mântuieşte pe robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata pe Făcătorul a toată lumea, că rabdă multe ocări şi pe Cruce înălţat, suspina, zicând : Prealăudate Doamne, Fiule şi Dumnezeul meu, cum suferi necinste în trup, vrând să cinsteşti zidirea Ta, Stăpâne ? Slavă milostivirii Tale celei multe, şi pogorârii Tale, Iubitorule de oameni.
Tropar, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Policarpe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului şi al Sfântului pe 4
CANONUL Sfântului
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul ai 2-lea,
Irmos :
Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Cu vărsarea luminii lui Hristos luminându-te, şi de lumina Lui umplându-te, de Dumnezeu cugetătorule, luminează sufletul meu cel întunecos, prin rugăciunile tale.
Luminarea propovăduirii celei mântuitoare, fulgerând în inima ta cea curată, ca printr-o oglindă neîntinată, a strălucit razele la toţi, Părinte.
Slavă...
Făcutu-te-ai stâlp scris al legii celei noi, având în scris Părinte, Evanghelia Darului celui dumnezeiesc, nu cu cerneală, ci cu Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Dumnezeu îl ştim, că S-a întrupat din tine fără de voie trupească. Cel mai-nainte de toată zidirea şi de toţi vecii; mărturisindu-te pe tine cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Întăreşte-ne pe noi...
Ca şi cum am zice din psalmi, măslin roditor te-ai făcut în casa Domnului tău Policarpe, descoperitorule de cele dumnezeieşti, purtând blândeţea propovăduirii.
Îndreptându-ți cugetul cu bună tocmire către poruncile Mântuitorului, de Dumnezeu fericite, după vrednicie te-ai făcut păstor prea-ales Bisericii Lui.
Slavă...
Cu totul te-ai adus pe sineţi lui Hristos, ca o jertfă vie prin mucenicie, ca unul ce te-ai nevoit mai-nainte prin sihăstrie, Preafericite, cu mărturisirea cunoştinţei.
Şi acum..., a Născătoarei :
Scuturat-ai ţărâna omorârii noastre, născând pe nemurirea cea adevărată, şi ne-ai ţesut nouă podoabele nestricăciunii, prin naşterea ta, Fecioară.
Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi...
Lucrând cu adevărat în inima la, Părinte înţelepte, strugurul Darului, ca nişte vin ai stors cuvântul credinţei, care veseleşte cugetele tuturor credincioşilor, şi te-ai arătat nemărginit liman al minunilor. Pentru aceasta te-ai şi arătat podoabă mucenicilor, săvârşindu-te prin foc, şi învrednicindu-te luminii celei veşnice, Policarpe. Roagă-le lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Norule al Soarelui celui înțelegător, sfeşnice luminător de aur al dumnezeieştii lumini, neîntinată, nespurcată Preacurată Stăpână, luminează-mi rogu-mă, cu lumina nepătimirii întunecatul meu suflet cel orbit de patimi; şi inima mea cea întinată spală-o cu curgerile lacrimilor, şi cu pocăinţa umilinţei, şi mă curăţeşte de răutatea faptelor mele, ca să-ţi strig ție cu dragoste : Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de greşeli; că pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, se văita lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se veseleşte luând prin Tine mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard, văzând răstignirea Ta, pe care o suferi pentru milostivirea milei; îndelung-Răbdătorule, Doamne, Cela ce eşti noianul milei și izvor nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preaslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.
Pom roditor te-ai arătat Stăpânului, aducând multă roadă de bunătăţi, Părinte Policarpe.
Ardere de tot, şi jertfă curată te-ai adus Mântuitorului tuturor, Părinte Policarpe.
Cu bunăcredinţă povățuind Cuvioase poporul, către lumina cunoştinţei de Dumnezeu, ai gonit întunericul nedumnezeirii.
Slavă...
Lăudăm, Mărite, răbdarea cea întărită a sufletului tău, şi nebiruirea luptelor tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
Luminează-mi Curată cu lumina ta sufletul meu cel întunecat, ca una ce ai născut Lumina cea ipostatnică.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Cu lumina Duhului luminându-te la cuget, Cuvioase, te-ai învățat tăinuit prin gândul tău după asemănarea focului ce ți se aprindea, că prin foc vrei să te săvârşeşti, cugetătorule de Dumnezeu, Policarpe.
Râu de viață ai primit ca din pârâul desfătării, făcându-te ucenic ucenicului celui iubit, care a tras adâncimea înțelepciunii, Cuvioase.
Slavă...
Avuţie şi slavă luminată, şi prelungire vieţii, şi viață nestricată, ți-a dăruit ție Părinte, Hristos înţelepciunea cea adevărată, pentru că L-ai iubit pe El preamult.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel vechi de zile S-a pogorât în pântecele tău cel sfinţit, Preacurată, ca ploaia pe lână, şi S-a arătat nou Adam, Iubitorul de oameni.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Omorându-te de către toată lumea, grăitorule de cele dumnezeieşti, şi numai singur lui Hristos trăind şi vieţuind, acum către Dânsul te-ai mutat, câştigând nestricăciunea cea de viață.
Cu bună închipuire umblând, Fericite, şi arătându-te fiu luminii şi păcii, ai cunoscut pe Marchion ca pe un născut întâi al întunericului şi vrăjmaş.
Slavă...
Învăţându-ne Părinte cuvintele tale, ne lepădăm de tot eresul spurcat, şi de adunările viclene ale necredincioşilor, care cred două stăpâniri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Mielul cel Curat, Care ridică păcatul lumii, roagă-te să se dea iertare păcatelor robilor tăi.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul 1.
Podobie : Ceata îngerească...
Roduri cuvântătoare aducând Domnului, Policarpe înţelepte, prin fapte dumnezeieşti, te-ai arătat după vrednicie dumnezeiesc Ierarh, Fericite. Pentru aceasta astăzi luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm a ta vrednică de laudă pomenire, preaslăvind pe Domnul.
ICOS
Primind bunătatea înţelepciunii, dintru aceea Părinte ai umplut turma ta de cunoştinţa lui Dumnezeu; şi întreita strălucire a Preasfintei şi negrăitei Dumnezeiri arătând, pentru nenaşterea Tatălui şi naşterea Fiului şi ieşirea Duhului. Pentru o Dumnezeire, şi o slavă luminată ai învăţat, şi nedumnezeirea idolilor din mijloc o ai scos, şi roduri coapte, sufletele credincioşilor ai adus, Mărite, la Aceasta; întru Care ne-am botezat, întru Care şi credem, preaslăvind pe Domnul.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Policarp Episcopul Smirnei.
Stih : Policarp ardere de tot Cuvinte ţie făcându-se.
Multă roadă dă cu străin chip în foc arzându-se.
În a douăzeci şi trei văpaia cu adevărat.
A ars pe Policarp cel lăudat.
Acesta a fost ucenic Sfântului Ioan de Dumnezeu cuvântătorului, şi Evanghelistului, împreună cu Ignatie purtătorul de Dumnezeu. Şi după Sfântul Vucol Episcopul Smirnei, fu hirotonit de Episcop, cu mai-nainte zis-a Sfântului şi fericitului Vucol. Iar când fu la goana ce se făcu pe vremile lui Deciu, atunci a fost dus înaintea antipatului, şi mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, şi-a săvârşit nevoinţa prin foc. Şi a luat Darul facerii de minuni de la Dumnezeu; că mai-nainte de Arhierie prin rugăciunea sa a umplut jitniţele de grâu femeii aceleia ce l-a crescut, pe care le deşertase mai-nainte la trebuinţa fraţilor celor lipsiţi. Şi după ce s-a făcut Arhiereu, a oprit pornirea focului ce ardea. Şi prin rugăciune a pogorât ploi pe pământul cel secetos. Şi iar a oprit supărarea ploilor. Şi se face soborul lui în Biserica cea mare.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioşilor Părinţilor noştri : Ioan, Moise Antioh, şi Antonin.
Stih : Ceată de cinstiţi bărbaţi cu numărul împătrită.
Se alcătuieşte ţie Cuvinte, şi din viaţă se mută.
Din aceşti patru cuvioşi, Ioan s-a făcut cunoscut, şi ucenic Cuviosului Limneu, care sihăstrea la muntele ce este aproape de satul Targala. Deci ducându-se acesta la o culme de deal foarte rece, (căci se afla spre partea crivăţului) acolo a petrecut douăzeci şi cinci de ani, fără de acoperământ. Iar hrana sa era pâine şi sare, haina de păr de capră. Trupul său era înfăşurat cu grele lanţuri, de care fiind îngreuiat, şi arzându-se de razele soarelui, n-a voit niciodată să ia mângâiere despre vreo umbrire la pătimirea sa. Pentru care şi copacul, migdalul, care-l sădise un prieten al său, lângă patul său, şi cu vremea se făcuse copac şi da umbră, şi acela, zic a poruncit de l-a tăiat, ca să nu aibă nici o mângâiere de la umbră. Deci cu asemenea chip Cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat către Domnul. Iar fericitul Moise urmând vieţii pomenitului cuvios Ioan, s-a dus la un vârf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, şi acolo se nevoia cu sihăstreşti lupte. Iar fericitul Antioh, deşi era bătrân cu vârsta, mari nevoinţe, însă întrebuinţa. Deci de trei ori fericitul Antonie, bătrân fiind, totuşi şi-a făcut un ocol la un loc prea pustiu, şi acolo se nevoia asemenea cu cei tineri; căci asemenea hrană cu a celor tineri, adică pâine şi sare, amândoi aceştia aveau, aceiaşi băutură beau, adică apă, aceiaşi haină de păr, şi aceleaşi privegheri şi rugăciuni, ca şi tinerii făceau amândoi aceştia. Şi ca să zic cuprinzător, pururea aceşti patru cuvioşi se aflau întru osteneli toată ziua şi toată noaptea, şi n-au împuţinat răbdarea şi bărbăţia lor, nici îndelungata vreme a sihăstriei, nici bătrâneţile, nici neputinţa firii; căci aveau întru inima lor, dumnezeiască dragoste şi osârdie, ca să se ostenească şi să se nevoiască pentru Dumnezeu. Şi dar cu asemenea nevoinţe petrecându-şi viaţa, cu pace şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfânta Gorgonia sora Sfântului Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Cu tăcerea cinstesc sfârşitul Gorgoniei.
Lăudându-o pe ea cu cuvintele Grigorie.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Clement, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Clement viţa viei cea gânditoare.
Ca nişte must nou sângele îşi varsă prin tăiere.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Tei, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe Tei ceea ce-şi bătea joc de idolii înşelăciunii.
O a ucis cu sabia apărătorii minciunii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioşilor Părinţilor noştri Zevina, Polihronie, Moise, şi Damian.
Stih : Dumnezeiescul Zevina ajunge la dumnezeiasca moştenire.
Părăsind dintru oameni a sa vieţuire.
Polihronie şi doi împreună nevoitori fiind.
Câte-şi trei împreună anii vieţii lor sunt săvârşind.
Dintru aceştia dumnezeiescul Zevina şi-a făcut o chilie peste un munte, în care a întrebuinţat sihăstreştile nevoinţe până la bătrâneţe. Dar a covârşit pe toţi cuvioşii acelei vremi, întru răbdarea ce avea la sfânta rugăciune. Căci, fiindcă de bătrâneţe nu putea sta drept la rugăciune, rezemându-se pe toiagul său, stăruia la rugăciune, şi aşa minunat şi cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, s-a mutat din aceste de aici. Iar dumnezeiescul Polihronie, ucenic acestuia fiind, atâta de mult a urmat bunătăţilor învăţătorului său, şi a tipărit întru sine caracterul aceluia, încât nici pecetea inelului pe ceară nu se tipăreşte aşa de curat, căci asemenea necontenită stăruinţă la rugăciune şi acesta avea. Lanţuri însă de fier n-a suferit să poarte, ca nu cumva oarecare neîntăriţi să se vatăme de aceasta. Iar o rădăcină de stejar prea grea purtându-o pe umeri, care nu se putea mişca cu amândouă mâinile, îşi îngreuia trupul şi când venea cineva de bătea în uşă, ascundea rădăcina. Din acest fel de nevoinţă îi înflorea lui şi dumnezeiescul Dar. Căci prin rugăciunea sa, a contenit seceta, prin plouare, şi chiupul ce era deşert, cu rugăciune plin de untdelemn l-a făcut. Multe şi alte minuni făcând s-a mutat către Domnul. Iar ucenicii săi, Moise adică, a rămas în chilia dumnezeiescului Polihronie până la sfârşitul vieţii sale, toată bunătatea aceluia avându-o culeasă. Iar Damian s-a dus la un sat ce era acolo aproape, numit Niera, şi aflând aproape de sat o chilioară, şi locuind într-însa, întrebuinţa aceeaşi petrecere ca a dascălului său Polihronie; încât cei ce ştiau bine pe amândoi, văzându-l pe acesta, să socotească că vede sufletul marelui Polihronie întru alt trup; căci întru amândoi strălucea asemenea nerăutatea, asemenea blândeţe şi smerenie, îndulcire de cuvânt, trezvie sufletească, cugetare de Dumnezeu, osteneală şi priveghere şi hrană şi neiubirea de agoniseală. Căci nimic alt avea în chilia sa, decât o coşniţă cu linte muiată, ce-i slujea spre hrană. Atâta folos au cules ucenicii aceştia din împreună vieţuirea cu Polihronie.
Tot în această zi, Cuviosul noul Mucenic Damian, care mai-nainte s-a nevoit în sfânta mânăstire Filoteiu din muntele Atonului, apoi a mărturisit în Larisa la anul o mie cinci sute şaizeci şi opt, şi prin sugrumare s-a săvârşit.
Stih : Rodul Evangheliei Fericite ai fost dobândind.
Damian sfârşitul prin sugrumare primind.
Tot în această zi, Cuviosul Damian, care a sihăstrit în sfânta mânăstire a Esfigmenului din muntele Atonului, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Mormântul lui Damian era a darurilor desfătare.
Livadă dulce suflătoare, o străină bună mirosire.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cuget întărit ai intrat în văpaia ce ardea, Mărite, ca cei trei tineri, care au răcorit cuptorul prin foc fără materie, şi în mijlocul focului ai rămas nears, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fericit eşti, şi bine îţi va fi, că locuieşti acum, unde sunt locaşurile drepţilor, unde sunt oștile mucenicilor, unde sunt cetele înţelepţilor Apostoli, care strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Sufletele cele ce mai-nainte au fost neroditoare, le-ai adus lui Hristos cu multă roadă, îndreptându-le cu lucrarea Duhului, şi punându-le lor sămânţă de spic bun, şi le-ai învăţat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai tu te-ai arătat neispitită de bărbat, Maică a lui Dumnezeu, Celui ce a zidit lumea cu înţelepciunea, Preacurată Fecioară, pentru aceasta cu bunăcredinţă strigăm ţie, zicând : Binecuvântată eşti Fecioară, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...
Slujind cu sfinţenie întru buna-credinţă lucrarea cea sfântă de taină a lui Hristos, tu te-ai adus lui Dumnezeu jertfă cuvântătoare, jertfă primită, şi bineplăcută, prinos deplin, Policarpe de trei ori fericite.
Întru cărunteţe, şi întru adâncime de bătrâneţe, ai arătat bărbăţie de tinereţe, cu puterea Crucii ridicându-ţi cugetul tău către lupte dumnezeieşti, lauda Sfinţiţilor Mucenici ai lui Hristos, de Dumnezeu cugetătorule Policarpe.
Întărindu-te cu Crucea, şi după vrednicie fiind îmbrăcat cu podoaba Ierarhiei, Părinte, ai intrat în Biserica lui Dumnezeu, să te arăţi cu sângele tău lui Hristos, Cel ce este mai-marele păstorilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Junghiindu-te pentru Hristos, ca un berbece ales, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat următor patimilor Lui, şi te-ai făcut părtaş slavei împreună cu Dânsul şi moştenitor, Împărăţiei Lui.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fii mie stâlp de foc în chip de lumină, şi nor luminos povăţuindu-mă către moştenirea cea cerească, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară fără prihană, ca pe unul ce sunt rătăcit în pustia vieţii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o au prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...
Pomenirea ta Părinte cea purtătoare de lumină răsărind, luminează sufletele celor ce o săvârşesc pe dânsa cu bunăcredinţă, dumnezeiescule, şi pe toţi îi faci părtaşi dumnezeieştii arătări de lumină pe care cu laude, o fericim după vrednicie, cugetătorule de Dumnezeu.
Stând înaintea Scaunului Stăpânului împreună cu ceata cea de sus a sfinţilor îngeri, roagă-L pe Dânsul ca să ajungem noi la patima cea mântuitoare, şi învierea Lui săvârşindu-o luminat cu multe feluri de bunătăţi.
Priceperea Sfintei Treimi, Părinte nu ţi se vede ca mai-nainte prin însemnări, ci de faţă, ca unul ce eşti cu inimă curată, şi scuturat de materie, şi dezlegat de legăturile stricăciunii, fericite Policarpe preamărite.
Slavă...
Pe tine Părinte ca pe unul ce porţi cunună, şi ai primit daruri de biruinţă din dreapta cea dumnezeiască, şi ai săvârşit luptele, şi te-ai umplut de lumină, Policarpe înţelepte, crezând noi, cu osârdie te punem pe tine înainte-rugător către Hristos.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi Maica Cuvântului, şi ca pe una ce eşti nouă pricinuitoare de viaţă veşnică, şi dumnezeiască, ca pe ceea ce ne-ai răsărit nouă pe Soarele dreptăţii, noi credincioşii cu un cuget întru cântări toţi te slăvim.
Irmosul :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi glas...
Multe roduri ai adus lui Hristos, înţelepte Policarpe; pe oamenii care prin tine s-au izbăvit din înşelăciunea dracilor, sfinţite mărite Mucenice, care eşti întocmai cu îngerii, şi împreună-locuitor cu Apostolii, cu care pomeneşte-ne Părinte, pe cei ce te cinstim cu dragoste.
A Născătoarei :
S-a surpat Maică Fecioară, peretele îngrădirii cel din mijloc, şi noi oamenii cei muritori ne-am împreunat cu îngerii, prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; şi acum întăreşte-ne pe noi să postim, şi să ajungem a ne închina curat Învierii celei de a treia zi a Fiului tău.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA
Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Prooroc înainte-Mergătorului şi Botezătorului Ioan.
LA VECERNIE
De nu este post, seara cântăm : Fericit bărbatul... Slava dintâi.
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.
Iar de va fi post, zicem obişnuita Catismă. Şi se pune slujba înainte Mergătorului cu a Triodului pe 10, cântând samoglasnica zilei de 2 ori, şi mucenicina, şi 3 Podobii din Triod şi ale Sfântului pe 4.
Stihirile înainte Mergătorului, glasul al 5-lea :
Podobie : Bucură-te, cămara...
Bucură-te sfinţite Cap, şi de lumină purtător, şi de îngeri cinstit, care cu sabia ai fost tăiat dedemult, şi cu ascuţite mustrări ai tăiat ruşinea necurăţiei. Izvorule care cu minunile adăpi pe credincioşi, cela ce ai vestit venirea Mântuitorului cea de mântuire, şi pogorârea Duhului dedemult ai văzut peste Dânsul rămânând, care legii celei vechi şi celei noi cu Darul ai mijlocit; pe Hristos roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Capul înainte Mergătorului, cel ascuns oarecând în vas de lut s-a arătat din sânurile pământului, ieşind la arătare, care şi râuri de tămăduiri izvorăşte. Pentru că în ape a spălat capul celui ce acoperă acum cu ape cele mai pe deasupra, şi izvorăşte oamenilor dumnezeiască iertare. Deci pe acesta ce este după adevăr mărit, să-l fericim, şi întru aflarea lui cu bucurie să prăznuim, care pe Hristos roagă, să dăruiască lumii mare milă.
Capul care a propovăduit pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat cu trup şi tuturor căile pocăinţei cele de mântuire cu dumnezeieşti porunci le-a adeverit cel ce mai-nainte, călcarea de lege a lui Irod o a mustrat, şi pentru aceasta s-a tăiat de la trup, şi până la o vreme luând ascundere, ca un soare luminos ne-a răsărit nouă, care a strigat : Pocăiţi-vă, şi la Hristos acum vă apropiaţi, întru umilinţa sufletului, la Cel ce dă lumii mare milă.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Comoara dumnezeieştilor daruri, capul tău cel de Dumnezeu păzit, înainte Mergătorule, din sânurile pământului a răsărit, pe care noi cu credinţă primindu-l, şi închinându-ne, strălucite, ne îmbogăţim prin tine Botezătorul lui Hristos, cu preamărite minuni, şi cu iertare de greşeli.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta, că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu, fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei şi Paremiile.
Iar de este în post, Paremiile zilei, apoi ale Sfântului.
Din proorocia Isaiei citire :
Cap. 40, Vers 1.
Aşa grăieşte Domnul : Mângâiaţi mângâiaţi pe poporul meu, grăieşte Dumnezeu. Preoţilor, grăiţi Ierusalimului în inimă, mângâiaţi-l pe dânsul. Că s-a plinit dosădirea lui, că s-a iertat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie. Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru. Toată valea se va umple, şi tot muntele şi dealul se va pleca şi vor fi cele strâmbe drepte, şi cele colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi va vedea trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevesteşti Sionului, înalţă întru tărie glasul tău, cela ce propovăduieşti Ierusalimului, înalţă nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi Dumnezeul lui Israil, şi nu voi lăsa pe ei. Ci voi deschide din munţi ape, şi prin mijlocul câmpiilor, fântâni, şi voi face pustia întru bălţi, şi pământul cel însetoşat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra şi norii să roureze dreptate, să răsară pământul şi să încolţească, milă şi dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneţi, şi faceţi să se audă aceasta până la marginile pământului. Ziceţi : Izbăvit-a Domnul pe robul Său Iacov, şi de vor însetoşa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veseleşte-te cea stearpă, care nu naşti; glăsuieşte şi strigă, care nu aveai durere, că mai mulţi sunt fiii celei lăsate, decât ai celeia ce are bărbat.
Din proorocia lui Maleahi, citire :
Cap. 3, Vers 1.
Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul : Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Şi va veni la Biserica Sa Domnul, pe Care voi căutaţi. Şi cine va putea suferi ziua venirii Lui ? Sau cine va putea sta întru vederea Lui ? Pentru că Acela va veni ca focul ce topeşte şi ca iarba nâlbitorilor. Şi va şedea tocind, şi curăţind ca argintul şi aurul. Şi va veni la voi cu judecată, şi va fi mărturie grabnică asupra făcătorilor de rău, şi asupra curvarilor, şi asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, şi asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotţiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, şi nu Mă schimb, şi voi feciorii lui Iacov. Depărtatu-v-aţi de lege şi nu o aţi păzit. Pentru aceasta întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotţiitorul. Şi vor ferici pe voi toate limbile, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cela ce voi judeca între cel drept, şi între cel fărădelege, în ziua aceea. Deci cunoaşte-ţi şi vă aduceţi aminte de legea lui Moise robul Meu; precum v-am aşezat vouă în Horeb porunci şi dreptăţi, către tot poporul lui Israil. Şi iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tesviteanuî, mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminată. Carele va întoarce inima tatălui spre fiu, şi inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul fără veste, zice Domnul Atotţiitorul, Dumnezeul cel sfânt al lui Israil.
Din proorocirea lui Solomon, citire :
Cap. 4. Vers 7.
Dreptul de va ajunge să se săvârşească, întru odihnă va fi. Dreptul murind va osândi pe necuraţii cei vii. Că vor vedea sfârşitul dreptului, şi nu vor cunoaşte ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul pe cei necuraţi jos fără de glas şi-i va clinti pe dânşii din temelii, şi până la cel de pe urmă se vor pustii întru durere şi pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greşelilor sale spăimântaţi, şi-i vor mustra pe dânşii împotrivă fărădelegile lor. Atuncea va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe dânsul, şi a celor ce au lepădat ostenelile lui. Şi văzându-l pe el, se vor tulbura cu multă frică, şi se vor îngrozi de minunată mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, şi întru nevoinţa duhului vor suspina şi vor zice : Acesta este pe care l-am avut oarecând de râs, şi întru pildă de ocară, noi ceşti fără de minte. Viaţa lui o am socotit nebunie, şi sfârşitul lui fără de cinste. Şi cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu, şi între sfinţi soarta lui este; rătăcit-am dar din calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă, şi soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii şi ale pierzării, şi am umblat pe căi neumblate iar calea Domnului nu o am cunoscut.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn...
Veniţi credincioşii să cinstim cinstitul cap al Botezătorului cel tăiat cu sabia, întru aflarea lui astăzi întâmpinându-l, şi toți cu cântări cinstindu-l din dragoste, daruri nouă de tămăduiri să luăm; pe care nebunul Irod dedemult l-a tăiat, cu înfierbântarea Irodiadei împreunându-se.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Precum aurul din pământ, aşa din pământ s-a ivit capul Mergătorului înainte, în năstrapă strălucind şi grăind luminos, şi mustrând preacurvirea lui Irod şi uciderea, şi cu raze luminând gândurile noastre; pe care sărutându-l cu credinţă, astăzi îl cinstim cu cântări, ca pe cel ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi.
Stih : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Ca o dumnezeiască comoară ascunsă fiind dedemult în vas de lut capul Botezătorului, astăzi s-a descoperit marginilor, ca o bogăţie vărsând din sine izvoare de tămăduiri, bolile vindecând şi sufletele luminând. Pentru aceasta, darul de toată veselia luând toți, pe Mergătorul înainte al lui Hristos să-l lăudăm.
Slavă..., glasul al 2-lea,
Preacinstitul vas al dumnezeieştilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina Fiinţei celei negrăite ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preaslăvite, şi a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfinţenie, care duhovniceşte şi acum propovăduieşte calea mântuirii, şi Mântuitorului tuturor se roagă, pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult, că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată făptura; a lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut, pe Care ca pe un Prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască sufletele noastre.
Tropar, glasul al 4-lea.
Din pământ răsărind capul Mergătorului înainte, razele nestricăciunii de tămăduiri, străluceşte credincioşilor. De sus adună mulţimea îngerilor, jos cheamă împreună neamul omenesc, cu un glas să înalţe slavă lui Hristos Dumnezeu.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Învierii.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată şi Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei Învierii.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Ca o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi înainte Mergătorule. Deci toţi împreună adunându-ne la această aflare, cu cântări de Dumnezeu glăsuitoare, lăudăm pe Mântuitorul, Cel ce mântuieşte viaţa noastră cu rugăciunile tale. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudă-mu-te pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, slăvim naşterea ta cea necuprinsă, prin care ne-am izbăvit de înşelăciunea dracilor şi de toată scârba, Născătoare de Dumnezeu Stăpână şi cu credinţă strigăm : Mântuieşte turma ta, una Prealăudată.
După a doua Catismă, Sedealna, a glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...
Ieşind ca aurul din metaluri sfinţit capul tău cu preaslăvire, din sânurile pământului cele neapuse, a îmbogăţit tot gândul credincioşilor cu dumnezeiasca cunoştinţă; acum strigând după obicei : Pocăiţi-vă ! Căruia închinându-ne, Mergătorule înainte, pe Hristos cu glas mare prin credinţă Îl slăvim. De două ori.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei :
Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu cu mulțumire a lăuda din suflet milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând şi zicând : Preasfântă Fecioară, grăbeşte, şi ne mântuieşte pe noi, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de toată îngrozirea; că tu eşti folosirea noastră.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Capul Botezătorului era ascuns, ca un mărgăritar în vas de apă, şi iar acum ca un sfeşnic luminat de Dumnezeu, fiind înfrumuseţat străluceşte, făcând minuni în toată lumea ca un luceafăr răsărind cu bună-cuviinţă, Mergătorul înainte al Soarelui, iarăşi vestind nouă lumina cea neînserată, strigând : lată Mielul lui Dumnezeu. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Mulţumim ţie pururea Născătoare de Dumnezeu, şi te slăvim Curată, şi ne închinăm lăudând naşterea ta, ceea ce eşti plină de daruri, strigând neîncetat : Miluieşte-ne pe noi Fecioară preamilostivă, ca o bună, şi ne scoate de la draci, şi de la răspunsul cel înfricoşat în ceasul întrebării; ca să nu ne ruşinăm robii tăi.
Antifonul dintâi, al glasului al patrulea,
Prochimen, glasul al 4-lea :
Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am luminător unsului Meu.
Stih : Adu-ţi aminte Doamne de David, şi de toate blândețile lui.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca : În vremea aceea, ieşita cuvântul de Iisus întru toată Iudeia...
După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte, Milostive...
Şi acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 6-lea.
Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne, care oarecând în tipsie a vădit necurăţia lui Irod cea fărădelege, şi a propovăduit pocăinţa tuturor credincioşilor, din vistieriile pământului arătându-se, se pune înaintea celor ce vin la dânsul cu credinţă, şi cu frică se ating, şi se închină cu dragostea sufletului, dăruindu-le dezlegare de greşeli şi dându-Ie trebuinţele cererilor şi mare milă.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6, şi al Mergătorului înainte, pe 8, de va fi în câşlegi.
Iar de va fi în post, se Iasă Canonul Născătoarei de Dumnezeu şi se cântă numai Canonul Înainte-mergătorului, cu Irmosul pe 8. Catavasie : Deschide-voi gura mea...; iar unde vine Tripezneţul cântăm Canonul Mergătorului înainte; cu Irmosul pe 6, şi Tripezneţul pe 8, şi Catavasia Triodului.
CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea a l-a, glasul al 7-lea,
Irmos :
Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor, cea mai-nainte lesne vărsătoare. Pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruinţă.
Apa nemuririi născând Fecioară, apă de vindecare dă-mi mie, ca să spele toate patimile cele purtătoare de moarte, ale sufletului şi ale trupului meu.
Născătoare de Dumnezeu pe poporul tău, cel ce cu dragoste cântă măririle tale, păzeşte-l, şi-l izbăveşte de stricăciune. Că tu Curată eşti tuturor folositoare, şi povăţuitoare şi întărire.
Fecioară, care ai născut adâncimea milostivirii, luminează sufletul meu cu strălucirea, ta cea purtătoare de lumină, ca după vrednicie să laud adâncul minunilor tale.
Preacurată Fecioară, ceea ce ai născut lumii Soarele dreptăţii, goneşte întunericul de la cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
Alt CANON al Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Veniţi cu limbă bine lăudătoare şi cu duh preaputernic, lăudând din buze curate, pe Mergătorul înainte, glasul Cuvântului, cu cântări duhovniceşti credincioşii să-l proslăvim.
Cu aşezământ de pace se alină, şi cu mulţimi nenumărate, de cei ce strigă ţie cântare de peste an, Biserica lui Hristos întru bună stare se adaugă, înainte Mergătorule.
Slavă...
Cel de la Dumnezeu dăruit nouă ca o comoară nefurată, capul Mergătorului înainte cel de Dumnezeu purtător, toţi credincioşii adunându-ne, cu cântări după vrednicie să-l cinstim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe al tău Făcător primindu-L, pe Cel ce S-a întrupat mai presus de minte, precum însuşi a voit, din pântecele tău mai presus de fire, Curată, a toată făptura Stăpână te-ai arătat.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi temelia pământului o ai întemeiat peste ape multe, întăreşte mintea mea întru voia Ta, Iubitorule de oameni.
Dăruieşte nouă dezlegare păcatelor noastre Preacurată Fecioară, prin rugăciunile tale cele de Maică, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cuvântul întrupat.
Înviază-mi mintea mea cea moartă Preacurată Fecioară, cu lucrarea Celui ce cu adevărat S-a născut din tine, pururea Fecioară.
Cu veselie glasul lui Gavriil strigăm ţie Preacurată : Bucură-te Fecioară nădejdea tuturor; bucură-te a lui Dumnezeu Mireasă.
Cei ce am cunoscut dumnezeiască naşterea ta, ne-am întărit, şi ne-am îmbogăţit cu folosinţa ta Fecioară, strigând : Sfânt eşti Doamne, Cel ce izbăveşti sufletele noastre.
Alt Canon,
Irmos :
Nu este sfânt, precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule; şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pântecele cel neroditor, dumnezeiască odraslă te-a născut pe tine, slăvitul logoditor al Bisericii celei din păgâni, care o ai logodit pe dânsa lui Hristos Dumnezeu, Mirelui celui adevărat.
Glasul tău cel de Dumnezeu grăitor, înainte Mergătorule Ioane, nici prin sabie nu l-a putut opri ticăloasa prea-curvă; că dumnezeiescul tău cap l-ai arătat nouă din pământ.
Slavă...
Prăznuind luminat cetatea care te iubeşte, se veseleşte, ca ceea ce a aflat bogăţie de taină, şi izvor de tămăduiri neîmpuţinat, capul tău, înainte Mergătorule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Minunea dumnezeieştii naşterii tale, Preacurată, covârşeşte toată rânduiala firii, că pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai zămislit în pântece, şi născându-L ai rămas pururea Fecioară.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Ca o comoară în vistierie fiind pus capul Mergătorului înainte, se păzea în vas de apă ascunzându-se glasul Cuvântului, ca nişte grâu acoperit în adâncul pământului, a înflorit rodind dumnezeiască viaţă. A acestuia aflare toţi să o cinstim, slăvind pe Hristos, Cel ce i-a dat lui Dar, ca să izvorască tămăduiri. De două ori.
Slavă... Și acum..., a Născătoarei :
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu ştie de nuntă : Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine. Pe Care şi văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ţie : Bucură-te Mireasă care nu ştii de mire.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Acoperit-au cerurile Hristoase Dumnezeule întru iconomia Ta, bunătatea nespusei înţelepciunii Tale, Iubitorule de oameni.
Mântuieşte-mă Fecioară pe mine, cel ce cu credinţă năzuiesc la acoperământul tău, şi prin cercetarea ta cea fierbinte, dăruieşte-mi intrările vieţii.
Stăpână Preacurată du rugăciunile, Domnului, Celui ce S-a întrupat din preacuratele tale sângiuri, ca să mântuiască de toată primejdia pe poporul tău, pururea Fecioară.
Preacurată Stăpână folositoarea lumii cea bună, nu mă lepăda pe mine ticălosul, care alerg acum sub acoperământul tău, ci mă primeşte rogu-mă.
Preasfântă Marie, ceea ce eşti adevărat cort al sfinţeniei, sfinţeşte-mi sufletul meu cel spurcat, şi-l fă părtaş dumnezeieştii slave.
Alt Canon,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul; cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Fost-ai pecete legii vechi cu adevărat, Preafericite, şi sfârşitul proorocilor te-ai numit, şi cinstit credincer celei noi te-ai arătat, Mergătorule înainte.
Cu haine de păr, Mergătorule înainte, după obişnuinţă ai suferit, a-ţi acoperi cinstitul şi slăvitul tău cap, ca cu o îmbrăcăminte de haină împărătească, bucurându-te.
Slavă...
Cu raza Dumnezeiescului Duh, înainte Mergătorule, roagă-te, să se lumineze cetatea, care te cinsteşte pe tine totdeauna; şi întru pomenirea ta Înţelepte, împreună cu îngerii să se bucure.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mort m-a arătat pe mine mâncarea cea din pom, iar Pomul vieţii din tine Preacurată arătându-Se, m-a înviat, şi desfătării raiului moştenitor m-a aşezat.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Noapte neluminoasă necredincioşilor eşti Hristoase, iar credincioşilor luminare, întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte. Pentru aceasta la Tine mânec, şi laud Dumnezeirea Ta.
Pe mine cel cuprins şi îngreuiat cu somnul păcatelor, deşteaptă-mă Preacurată, prin dumnezeiască deşteptată rugăciunea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.
Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce alerg către tine, Preacurată, şi mă spală de toată spurcăciunea răutăţii, şi de dureri mă mântuieşte prin rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu.
Frumuseţea ta Doamnă cea cu dumnezeiască cuviinţă, preabună şi preadulce, iubindu-o Stăpânul, întru tine, Fecioară, S-a sălăşluit.
Pe cei ce te mărturisesc pe tine Împărăteasa Cerului şi pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, învredniceşte-i, să dobândească împărăţia cea netrecătoare a raiului.
Alt Canon,
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-Ie, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.
Nu ai fost Botezătorule trestie pururea clătinată de vânturile ispitelor vrăjmaşului, ci stâlp nemişcat dumnezeiescului norod. Că cu puterea lui Ilie şi a Duhului te-ai arătat.
Cel ce se leapădă de Dumnezeire, şi micşorează slava lui Hristos, Celui ce S-a botezat de tine, şi dumnezeiescul tău Dar tăinuieşte, după dreptate din dumnezeieştile curți se izgoneşte.
Slavă...
Deschis-ai, celor ce te laudă pe tine cu dragoste, mărite Mergătorule înainte, uşa izvorului celui îndestulat şi dumnezeiesc, Care izvorăşte apele dumnezeiescului Dar, şi râuri de tămăduiri, care pe toți veselesc.
Şi acum..., a Născătoarei :
Purtând înţelegătoare podoaba preafrumosului tău suflet, Mireasă lui Dumnezeu te-ai făcut, pecetluită fiind cu fecioria, Curată, şi cu raza curăției lumea luminând.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Iona din pântecele iadului a strigat : Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm Ție : Întrutot puternice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Singură eşti, care ne-ai izvorât nouă apa mântuirii, singură eşti Preacurată, care ai stins aprinderea înşelăciunii, rourând cunoştinţa cea adevărată robilor tăi.
Ceea ce eşti cetate însufleţită a Dumnezeului nostru, scapă turma ta din jugul barbarilor, celor fără de Dumnezeu, de cutremur şi de nevoi, şi din toată ispita.
Preasfântă şi purtătoare de lumină uşa Darului, luminând toată lumea cu strălucitoare lumina ta, Fecioară, luminează pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Tămăduieşte Preacurată neputinciosul meu suflet, care pătimeşte fără de vindecare, prin amăgirile vieţii şi cu înconjurările multor păcate.
Alt Canon,
Irmos :
Marea vieții văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.
Prooroc te-a chemat pe tine adevărul Hristos şi mai presus decât proorocii, Botezătorule şi Mergătorule înaintea vieții, că pe Acela ai văzut, pe care proorocii şi legea mai înainte L-au vestit.
N-a suferit a se ascunde izvorul minunilor, vistieria Darului, măritul tău cap, Botezătorule, Proorocule şi înainte Mergătorule, ci arătându-se, izvorăşte izvoare de tămăduiri.
Slavă...
Preafericită lauda şi podoabă luminată, şi pavăză de mântuire, această iubitoare de Hristos şi slăvită cetatea ta, pune înainte cinstitul şi dumnezeiescul tău cap, înainte Mergătorule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Marele între prooroci Moise, mai înainte te-a însemnat pe tine sicriu, şi masă şi sfeşnic, şi năstrapă cu închipuire, însemnând întruparea Celui de sus, cea din tine Maică Fecioară.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Căutând cele de sus...
Proorocule al lui Dumnezeu şi Mergătorule înainte al Darului, capul tău ca un trandafir preasfinţit din pământ aflându-l, tămăduiri totdeauna luăm, pentru că iarăşi ca şi mai înainte, în lume propovăduieşti pocăinţa.
ICOS
De la Domnul mărturie luând Ioane, mai presus decât toţi oamenii ai fost. Pentru aceasta a-ţi aduce ţie cântări de laudă mă spăimântez, însă din dragoste nevoindu-mă, a începe cântare îndrăznesc. Pentru aceasta să nu mă socoteşti nevrednic, a-mi fi mie ajutător, Prealăudate, ca să pot încununa creştetul tău cel sfânt, de trei ori fericite, că tu în lume propovăduieşti pocăinţa.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a douăzeci și patra, aflarea cinstitului cap al Sfântului Prooroc Mergătorului înainte şi Botezătorului Ioan.
Stih : Din pământ cinstitul său cap Mergătorul înainte scoţându-ne.
Ca să facem roduri vrednice iarăşi este sfătuindu-ne.
Cel ce a botezat mai înainte mulţimile în izvoarele apelor.
Arătându-se acum botează cu izvoarele minunilor.
În a douăzeci şi patra zi s-a arătat preamărit.
Capul Mergătorului înainte cel cinstit.
Cinstitul acesta, şi de îngeri socotitul cap întâiaşi dată s-a aflat, după bunăvoirea şi arătarea Sfântului Ioan Mergătorului înainte, de doi oarecari monahi, în casa lui Irod, mergând aceştia la Ierusalim, spre închinăciunea purtătorului de viaţă mormânt al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la aceşti monahi luându-l oarecarele olar, l-a adus în cetatea Emesenilor, şi cunoscând olarul cum că prin mijlocirea Sfântului cap avea bună norocire, îl cinstea negrăit. Deci când era să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l mişte de la locul său, nici să-l descopere, ci numai să-l cinstească. Iarăşi după moartea acelei femei, Sfântul acela cap a căzut de la unii la alţii. Iar mai pe urmă a ajuns la oarecarele Eustatie monah şi preot, care era la un gând cu eresul arienilor. Carele gonindu-se de dreptcredincioşi de la acea peşteră ce locuia, căci precupea tămăduirile, care se făceau de Sfântul cap, şi le scria la eresul lui, şi din voia lui Dumnezeu a rămas în peşteră cinstitul cap, şi a fost ascuns acolo într-acea peşteră mică, până în vremea lui Marcel ce era arhimandrit pe vremea împărăţiei lui Valentian cel tânăr şi a lui Uranie episcopul Emesiei. Deci atunci descoperindu-se multora pentru cinstitul cap, s-a aflat a doua oară, şi era într-o cameră de lut, care s-a adus şi s-a pus în biserică de episcopul Uranie, făcând prea multe tămăduiri şi preaslăvite minuni. Şi se face prăznuirea acestuia în sfânta sa proorocească biserică ce este în Forachia.
Cu ale înainte Mergătorului Tău rugăciuni, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cuptorul cel ce ardea cu foc dedemult, tinerii izvorâtor de rouă l-au arătat, pe unul Dumnezeu lăudându-L şi zicând : Preaînălţat eşti Dumnezeul părinţilor, şi preaslăvit.
Fecioară, ceea ce ai născut Focul Dumnezeirii, arde uscăciunea patimilor mele, şi cu lumina pocăinţei străluceşte-mă pe mine, Preacurată, rogu-mă.
Nestricată Fecioară mântuieşte-ne pe noi din stricăciune. Însufleţite palat al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi case sfinte Dumnezeiescului Duh, care în Bisericile tale neîncetat te lăudăm pe tine cu credinţă.
Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii, ci cu rugăciunea ta cea caldă curăţeşte-mă de spurcăciuni, dumnezeiască Mireasă.
Toate semnele dumnezeieștii tale nașteri văzându-le dumnezeieștii prooroci, cu bucurie laudă strigând : Prealăudate Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.
Alt Canon,
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel ce a odrăslit din Fecioară, pe tine te-a numit a fi mai presus decât toţi cei născuţi din femei, căci ca un fără de trup, şi întocmai cu îngerii pe pământ ai vieţuit, strigând Lui : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, L-ai cunoscut din pântecele cel sterp, şi răspunzând prin glasul Maicii Tale, înainte Mergătorule, săltând ai strigat Lui : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Fericitu-s-a cu adevărat între cetăţi această cetate preaslăvită, câştigându-te pe tine păzitor de cetate, Mergătorule înaintea lui Hristos. Pentru aceasta prăznuind strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine Maică Fecioară, Lumina cea curată a răsărit la toată lumea, că tu pe Dumnezeu Ziditorul tuturor L-ai născut, pe Care roagă-L Preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare milă.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Împăratul slavei Cel Unul fără de început, pe Care bine-L cuvintează puterile cerurilor, şi se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, noroade preaînălțați-L în veci.
Cel neajuns, Stăpânul tuturor, pe care nu-L încap cerurile, Născătoare de Dumnezeu, încape în pântecele tău Fecioară, drept aceea credincioşii cu dragoste pe tine te înălţăm în veci.
Preasfântă Fecioară, văzându-te pe tine Biserica înfrumuseţată, şi prealuminată cu tot felul de bunătăţi ale Celui Preaînalt, cu credinţă te lăudăm, şi te slăvim întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel ce L-ai născut, roagă-L Fecioară, ca să trimită mântuire şi stricare scârbelor şi grabnică schimbare de neputinţele cele cumplite şi Dar veşnic celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine întru toţi vecii.
Din tine a răsărit Soarele dreptăţii, celor ce şed întru întunericul dezmierdărilor, şi pe tine lumină te-a făcut Prealăudată Curată. Drept aceea Născătoare de Dumnezeu după datorie te lăudăm pe tine întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos :
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Trimis a fost Mergătorul înainte, glasul cel ce strigă în inimile cele pustiite, întemeind credinţa cea dreaptă a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce este adevărat Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Gătiţi calea Domnului, grăieşte şi acum Mergătorul înainte, pentru sfinţenie; că Acesta venind, cu Tatăl şi cu Duhul, Se va sălăşlui în inimile voastre în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Prin auzul glasului Părintelui, şi prin vederea Dumnezeiescului Duh cu ochii, şi cu totul prin pipăire pe tine mâna punându-şi Mergătorul înainte, Hristoase, purtător de Dumnezeu s-a făcut.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sfeşnic cu raze de aur mai-nainte te-a închipuit pe tine, ceea ce ai primit negrăit Lumina cea neapropiată, care cu cunoştinţa Aceluia luminezi toate; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece, şi Cuvântului Celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, locaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te slăvim.
Arătatu-te-ai mai sfinţită decât puterile cele de sus; că ai născut pe Ziditorul tuturor, Maică neispitită de nuntă, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare; pentru aceasta împreună cu îngerii te slăvim pe tine, lăudând neîncetat măririle tale.
Toți cei ce aleargă cu credinţă întru Sfântă Biserica ta Fecioară, se înnoiesc de păcatele cele vechi, şi după datorie toți te slăvim pe tine Preacurată.
Fecioară ceea ce ai dezlegat din dureri pe Eva prin preacurată naşterea ta, Doamnă, dezleagă-mi şi mie durerile patimilor sufletului şi ale trupului.
Cu adevărat mai presus decât toată făptura eşti Fecioară, că pe Ziditorul tuturor trupeşte nouă L-ai născut; pentru aceasta ca o Maică a însuşi Stăpânului, porţi stăpâneşte asupra tuturor biruinţă.
Alt Canon,
Irmos :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Cu adevărat plinirii celor zece porunci Mergătorule înainte, tu păzitor tare fiind, după asemănare de la Hristos te-ai cinstit, cu zecime de daruri. Pentru aceasta pe tine tăinuitor Cuvântului, şi prieten ştiindu-te, te fericim.
Prooroc al lui Hristos, şi Apostol, şi înger, şi Mergător înaintea dumnezeieştii întrupării, Botezător şi preot, şi Mucenic credincios, şi propovăduitor celor din iad tu ai fost şi îndreptător celor ce iubesc fecioria, şi a pustiei odraslă.
Slavă...
Necredinţa sufletului preotului, se vădeşte prin mintea mâinii celei amorţite. Iar odrăslind iarăşi credinţa, şi capul tău arătându-se, Fericite, mâna cea uscată se înnoieşte.
Şi acum... a Născătoarei :
Tămăduiri de boli să luăm, la strălucita Biserică a Mergătorului înainte alergând. Că într-însa vin cetele îngereşti, şi duhurile tuturor drepţilor, Stăpâna cu Botezătorul Ioan, tămăduiri dăruind.
LUMINÂNDA
Podobie : Cercetatu-ne-a pe noi...
N-a suferit pământul, spre mai mult a ascunde capul tău. Căci cu glasul celui ce strigă, tu aflarea lui, cu oarecare chip o ai vădit, Ioane Mergătorule înainte, întru care te lăudăm pe tine.
Slavă..., altă Sedealnă
Podobie : Cu ucenici să ne suim...
Răsărit-a luminatul şi cinstitul tău cap din sânurile pământului cele ascunse, înainte Mergătorule Ioane, sfeşnice al Luminii celei fără materie. A căruia aflare cu dragoste săvârşind, te rugăm ca să aflăm dezlegare de cele rele, şi să săvârşim lesne vremea postului, prin rugăciunile tale, Prealăudate, Botezătorule al Mântuitorului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Se mângâie Preacurată, de Dumnezeu întelepţită adunarea credincioşilor slujind, şi cu credinţă lăudându-te pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, dă-ne nouă, să săvârşim curgerea postului cu dumnezeiască cuviinţă. Şi cinstitei Cruci să ne închinăm, şi patimilor celor mântuitoare ale Fiului şi Dumnezeului tău.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Deschis-a uşile postului preacinstit capul tău, Prealăudate, şi preadulce hrana dumnezeieştilor daruri a pus înaintea tuturor. Cărora împărtăşindu-ne cu credinţă iuţimea postului o îndulcim, şi cu credinţă te lăudăm pe tine şi strigăm lui Hristos Dumnezeu : Iisuse Atotputernice Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.
Miruri ca nişte ape pururea curgătoare, izvorând capul Mergătorului înainte, şi pe masa cea de taină dumnezeiască astăzi punându-se, dă mireasmă duhovnicească şi goneşte scârba, necazurile, şi umple de veselie pe toți, cei ce strigă cu credință : Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Tăiat-a capul tău ca o sabie prea ascuţită, capetele vrăjmaşilor celor fărădelege, şi a izvorât dumnezeieşti daruri de tămăduiri tuturor, celor ce sunt în lege bună. Şi pentru aceasta cu credinţă te lăudăm pe tine Ioane, prietenul şi înainte Mergătorul Ziditorului, şi strigăm către Dânsul cu dinadinsul : Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Preacinstit capul Botezătorului Tău, Doamne, care s-a arătat astăzi din pământ cu glas de laudă primindu-l cu credinţă, spre rugăciune Iubitorule de oameni aducându-l noi păcătoşii robii Tăi ne rugăm Ție : Ca să dobândim printr-însul în ziua judecăţii de la Tine curăţire şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Iubitorule de bine Dumnezeule şi Mântuitorule, pe robii Tăi mântuieşte-i de toată asupreala cea cumplită; pentru rugăciunile înainte Mergătorului, şi ale tuturor sfinţilor, şi pentru rugăciunile Maicii Tale.
SLAVOSLOVIA cea mare.
Ecteniile şi Otpustul.
Vezi : Iar când se va întâmpla în Postul cel Mare, se zice Stihoavna din Triod, Samoglasnica zilei de 2 ori, şi mucenicina.
Slavă... a Sfântului, glasul al 6-lea.
Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne, care oarecând în tipsie fiind a vădit necurăţia cea fărădelege a lui Irod, şi a propovăduit pocăinţa tuturor credincioşilor, din vistieriile pământului arătându-se, se pune înaintea celor ce vin la dânsul cu credinţă şi se ating cu frică şi se închină cu dragostea sufletului, dăruindu-le dezlegare de greşeli, şi dându-le trebuinţele cererilor, şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Mergătorul înainte, să se miluiască sufletele noastre.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Înainte-Mergătorului Cântarea a 3-a şi a 6-a pe 8, Prochimen, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu.., Apostolul către Corinteni : Fraţilor, Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întuneric lumină... Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori... Stih : Răsădit fiind în casa Domnului... Evanghelia de la Matei : În vremea aceea, auzind Ioan din închisoare de lucrurile lui Iisus... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică...
CADE-SE A ŞTI : De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Mergătorului înainte, în Duminica lăsatului de carne sau a lăsatului de brânză, (că se începe din Miercurea săptămânii lăsatului de carne, şi se suie până Marţi a patra săptămâna a postului celui mare) pentru toată slujba Sfântului, caută învăţătură mai pe larg la Triod, de toate pricinile, ori în ce zi se va întâmpla, din Duminica lăsatului de carne până Marţi, a patra săptămână din post, începându-se de la litera J.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
Cel dintru sfinţi Părintele nostru Tarasie Arhiepiscopul Constantinopolului.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile Triodului, sau ale Octoihului 3, şi ale Sfântului, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Alegând mai bine a murii, decât a trăii, Părinte, ai poruncit să se închine iarăşi icoanei Lui Hristos, şi ale tuturor sfinţilor. Pentru aceasta dar ai astupat gurile ereticilor celor ce grăiesc împotriva lui Dumnezeu multă nedreptate, precum zice David.
Lepădându-te de boala iubirii de argint, ai câştigat comoara Împărăţiei celei de sus, Cuvioase de Dumnezeu cugetătorule. Pentru aceasta sicriul moaştelor tale după cuviinţă dumnezeiască, dă tuturor tămăduiri, celor ce se apropie cu credinţă, pururea pomenite.
Viețuind după poruncile Domnului, pildă te-ai arătat turmei tale, Părinte Tarasie, de trei ori fericite; pentru aceasta şi acum ne păzim prin învăţăturile tale. Ci nu înceta rugându-te pentru noi, cei ce săvârşim luminată pomenirea ta.
Pe Ierarhul cel adevărat şi slujitorul lui Hristos, acum după vrednicie să-l cinstim, ca pe cel ce de la Dânsul a luat Darul Duhului. Pe Tarasie arhipăstorul cel înţelept, care având îndrăzneală către Dumnezeu, se roagă să ne mântuim noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Către milostivirea ta alerg totdeauna, către îndurările tale năzuiesc în toate zilele, lăudând şi binecuvântându-te, şi mirându-mă de multă suferirea Fiului tău, care arată pentru toate răutăţile mele, Mireasă a lui Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Mielul, tânguindu-se, striga : Preadulcele meu Fiu, ce este această vedere nouă şi străină ? Cum, Cel ce toate le Ții în mână, Te-ai pironit cu trupul pe lemn ?
Tropar, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului, sau ale Triodului, şi al Sfântului după rânduiala postului.
CANONUL Sfântului
Facere a lui Gheorghe.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii; şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Revărsându-se râurile darurilor Duhului astăzi, la pomenirea Ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioşilor, şi spală patimile şi spurcăciunile sufletelor.
Primind de sus îmbrăcămintea preoţiei, o ai luminat cu bunătăţile, Tarasie, şi te-ai arătat între preoţi luminător prealuminat cu Duhul, slujind lui Hristos cu sfinţenie.
Slavă...
Ca pe o piatră neclintită a Ortodoxiei, ai întărit Tarasie cugetele oamenilor, ce se clătinau, şi ai cutremurat temeliile înşelăciunii, şi întăririle eresurilor le-ai surpat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Umplut-a zidirea de linişte înţelegătoare, Cel ce negrăit S-a născut din tine cu trup, Mireasă a Lui Dumnezeu, şi a încetat viforul înşelăciunii, şi ne-a îndreptat pe noi la limanul cel ceresc.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Intrând la adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu, înțelepte Tarasie, de acolo ai scos mărgăritarul cel de mult preţ, care împărtăşindu-l turmei tale, o ai îmbogăţit pe dânsa dumnezeieşte.
Cu ploile lacrimilor ai stins focul dulceţilor celor trupeşti, Cuvioase, şi ai aprins candela ta cea sufletească, ce era împodobită luminat cu untuldelemn al curăției şi al facerii de bine.
Slavă...
Cu toiagul dogmelor tale cele dumnezeieşti, Înțelepte, ai gonit fiarele de la turma lui Hristos, păzindu-o pe dânsa fără stricăciune fericite Tarasie, ca să slăvească pe maimarele păstorilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Punându-te Ziditorul pe tine Fecioară, ca pe o scară de la pământ oamenilor, prin rugăciunile tale ridică din scârbele cele mai de jos, şi din stricăciune, către viața cea fără stricăciune, pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul :
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i; şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Împărățind împotriva patimilor trupului, după cuviinţă te-ai uns Ierarh. Şi pe cetatea ce împărățeşte toate cetăţile, cu dreaptăcredinţă o ai păstorit, fiarele eresurilor le-ai gonit, de Dumnezeu insuflate, închinăciunea cinstitelor Icoane arătând. Pentru aceasta după sfârşit ai luat Dar nesfârşit după cuviință, Ierarhe Tarasie. Drept aceea strigăm ție : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o Fecioară şi care singură între femei, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Căci întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ca pe un Prunc cu lapte L-ai hrănit, pe Ziditorul tuturor şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvesc preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm ție : Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu cuviință laudă slava ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua văzând pe Cruce pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul se văita lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se veseleşte, luând prin Tine mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard, văzând răstignirea Ta, care suferi pentru milostivirea milei, îndelung-Răbdătorule, Doamne ! Cela ce eşti noianul milei, şi izvor nedeşertat, milostiveşte-Te, şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avvacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
Punând înainte pâinea cea sufletească, ai hrănit pe cei flămânzi, Tarasie cu cuvinte dumnezeieşti, şi te-ai pus pe sineți masă înaintea celor lipsiţi, aducându-le hrană îndestulată.
Lepădând noroiul cel ce era înaintea ochilor cugetului tău, Părinte înţelepte, prin rugăciunile cele cu priveghere, ai dobândit cea înţelegătoare vedere a lui Dumnezeu, Tarasie.
Slavă...
Cu tăria dogmelor tale Părinte înţelepte, s-au clintit munţii eresurilor, şi s-au surpat dealurile necredinţei, şi fără mişcare s-au întărit temeliile Bisericii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Prin naşterea ta, Preacurată, cu tărie s-a îmbrăcat firea omenească, care a fost mărită mai-nainte, pentru călcarea poruncii, iar puterea cea tirănească a vrăjmaşilor s-a slăbit de tot.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.
Cu fluierul cuvântului ai îndreptat turma ta la păşunile bunei credinţe, şi la apa dumnezeieştii cunoştinţe, şi la staulul lui Hristos, nevătămată păzindu-o pe dânsa prin rugăciunile tale, Tarasie.
Apucându-te de căruţa bunătăţilor Tarasie, printr-însele te-ai suit către înălţimea privirii, şi frumuseţile Stăpânului cele nevăzute le-ai văzut cu ochii cugetului, întru care te-ai desfătat prin gând.
Slavă...
Având alegerea voirii ca un râu de untdelemn nedeşertat, ai izvorât curgerile cele fără sfârşit ale facerii de bine, către cei ce aveau trebuinţă, Ierarhe; pentru aceea te-a sălăşluit Hristos lângă apa cea pururea vie şi la desfătare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Neamul omenesc, cel ce a fost dezbrăcat de frumuseţea cea mai dinainte, şi de podoaba cea după chipul lui Dumnezeu pentru păcat, cu aceleaşi iarăşi se îmbracă Fecioară prin naşterea ta, cu mai frumos chip dumnezeiesc.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Venit-am întru adâncurile...
Ridicând acoperământul necunoştinței, care zăcea pe inimile ereticilor, cugetătorule de Dumnezeu, ai arătat tuturor oamenilor cunoştinţa cea adevărată, Cuvioase.
Tu Ierarhe cu cuvintele tale cele purtătoare de foc, arzând hulele ereticilor cele spinoase, ai întins lumina dogmelor tale celor drepte, la toate marginile lumii.
Slavă...
Fiind încins cu putere de la Dumnezeu, cu sabia cea înţelegătoare a dogmelor tale ai tăiat capetele minciunii, vestind adevărul, învăţătorule de cele sfinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe cei ce se închină cinstitelor semne ale naşterii tale celei fără stricăciune, învredniceşte-i, Născătoare de Dumnezeu, a vedea prin ochii cugetului slava ta cea înţelegătoare.
Irmosul :
Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, mult-Milostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi..
Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, de cele cereşti tăinuitorule preafericite Tarasie.
ICOS
Sufletul meu cel întunecat cu întunericul greşelilor, luminează-l cu lumina milei Tale, Mântuitorul meu, şi gând spre cele bune dăruieşte-mi, Hristoase al meu, curăţindu-mi negura cugetelor celor rele; ca să pot după vrednicie a lăuda pe Ierarhul Tău, şi a spune viaţa şi facerile de bine cele luminate, şi dumnezeiasca credinţă şi râvnă, care a câştigat pentru Biserica Ta; care după datorie lăudându-l pe dânsul, strigă : De cele cereşti tăinuitorule preafericit ești Tarasie.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea celui dintru sfinţi; Părintelui nostru Tarasie Arhiepiscopul Constantinopolului.
Stih : Limanul cel fără de vifor pe Tarasie îl primeşte.
Mântuit de vifor şi de tulburările lumeşti.
În a douăzeci şi cincea zi a zburat.
Din tulburare Tarasie cel lăudat.
Acesta a întărit închinăciunea sfintelor şi cinstitelor icoane, şi prin mijlocirea sa puterea împărătească şi cârmuirea Romei s-a întors din nou la cinstitele învăţături ale sfinţilor Apostoli şi ale celor a toată lumea Sinoade, şi sfânta Biserică se uni cu patriarhiile. Deci trăind cu evlavie şi cu cinste de la împăraţi, şi zidind mânăstire de cea parte de strâmtoarea Constantinopolului, şi strângând mulţime de monahi, şi pe săraci miluind, şi biserica bine chivernisind douăzeci şi doi de ani şi două luni, cu pace s-a săvârşit, şi fu îngropat în mânăstirea ce şi-a făcut-o. Însă era la toate asemenea la caracterul trupului cu Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorul, afară din cărunteţe, şi din ochiul cel beteag, de vreme ce acesta nu era nicidecum cărunt. Iar soborul lui se face în sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, Sfântul Alexandru, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe Alexandru razele soarelui l-au văzut.
Pentru Hristos slava soarelui tăiat fiind.
Acesta era pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiberian, din cetatea Cartagena. Deci fiind silit ca să jertfească idolilor, cu multe ocări a batjocorit pe ighemonul. Pentru care fiind spânzurat de mâini, i s-a spânzurat pe dedesubt de picioare o piatră grea; apoi a fost strujit şi bătut cumplit. După aceea ducându-se la Marchianopol, acolo a fost ars pe faţă cu făclii aprinse; şi de acolo ducându-se la Tracia, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Righin episcopul Scopelor.
Stih : Righine după sârguinţă eşti neclintit.
Deşi desele săbii te vor îmbulzi cumplit.
Acesta s-a născut în Elada, fiu de părinţi creştini. Iar pentru bunătatea lui, şi pentru multa pietate, a fost hirotonisit episcop Ostrovului Scopelor. Şi fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvântul şi cu îndrăzneala sa le-a stins; apoi întorcându-se la episcopia sa, goană pornindu-se, a fost prins de ighemonul Eladiei, şi după multe munci i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ipatie episcopul din Rufinian.
Stih : Zace Ipatie aproape de mare fiind.
Cel ce între prietenii cei de sus cu Dumnezeu este împărăţind.
Acesta născându-se în Frigia pe vremea împăraţilor Arcadie şi Onorie, şi învăţând carte, fu bătut de tatăl său pentru oarecare greşeli, de optsprezece ani fiind cu vârsta; şi fugind de la el, a trecut în Tracia, unde intrând în chinovie, şi făcându-se monah, a stătut cucernic prin bunătăţi; căci niciodată n-a gustat vin. Şi având el război de desfrânare, opt zile a petrecut, nicicum gustând hrană sau băutură. Despre care înştiinţându-se proestosul, i-a dat lui cu mâna sa, un pahar de vin şi o pâine, după Pavecerniţă; de faţă fiind toţi fraţii. Şi îndată mântuindu-se de război, a mulţumit Domnului şi învăţătorului său. Iar după câţiva ani cu sfătuirea duhovnicescului său Părinte, ducându-se în oraş ca să ajute oarecăruia ce căzuse în ispite, a ajutat şi pe trupescul său Părinte, şi înlesnindu-l l-a trimis la ale sale. Iar el unindu-se cu alţi doi fraţi şi trecând în Calcedon, a stătut la mânăstirea lui Rufin, nelocuită fiind atunci şi stricată, iar mai bine zicând sălbatică şi înfricoşată. Căci acest Rufin venind de la Roma şi zidind mânăstire strălucită, şi monahi egipteni într-însa locuind, măreau pe Dumnezeu. Dar mutându-se el din viaţă, şi în această mânăstire fiind îngropat, şi monahii împrăştiindu-se pe la locurile lor, a rămas chinovia nelocuită; unde răsărind spini şi ciulini, ajunsese mânăstirea a fi risipită şi neîmpodobită, ci şi duhuri necurate intrând acolo şi locuind, la toţi se afla mânăstirea grozavă şi neumblată. Pe aceasta aflându-o Sfântul, şi pe draci prin rugăciune izgonindu-i, şi curăţindu-o de urâciune împreună cu cei ce se aflau cu el, o a adus la frumuseţea cea dintâi; şi aşezându-se împreună cu aceia, unul adică lucra ţesături de păr, iar altul zimbiluri, iar altul grădina. Şi după câtăva vreme trecând la Tracia, s-a dus la mânăstirea sa; iar venind fraţii de la Rufin, şi cerând pe egumenul Ipatie l-a luat pe el; şi de atunci mari nevoinţe arătând Sfântul râvnind mulţi, se supuneau acolo, şi în puţină vreme s-a făcut treizeci de monahi, sporind întru Dumnezeu. Iar Dumnezeiescul Ipatie luând Dar de la Dumnezeu, multe vindecări făcea, pe îndrăciţi îi mântuia, pe orbi şi şchiopi, uscaţi, idropicoşi, îi vindeca; şi femei nu puţine având curgerea sângelui, şi nenăscând prunci, născătoare de prunci le făcea. Şi multe femei, uscate având izvoarele laptelui, a alăpta le făcea. Iar apă, şi grâu, şi altele oarecare spre hrană, de multe ori vremea cerând erau înmulţite. Şi tot felul de boală, între oameni sau în animale, prin rugăciunea sa se izgonea. Deci hrana sa era legume şi verdeţuri, şi puţină pâine târziu la al nouălea ceas. Iar la bătrâneţe şi puţin vin. Şi ajungând la optzeci de ani, i s-a înălbit capul şi barba ca zăpada, şi era cucernic şi cu lucrarea şi cu privirea; şi păstorind patruzeci de ani, acest fel de turmă a lui Hristos, şi cinstind preoţia, optzeci de ucenici mai-nainte trimiţându-i la Domnul, s-a dus şi el slăvind pe Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfântul Antonie, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Pe Antonie înşelătorii băgându-l în foc.
Mâncare cu bun gust Domnului îl aduc.
Tot în această zi, Sfântul Teodor, care se făcea nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : De voie precum David mintea ţi-a prefăcut.
Şi nu pe Aghus (ca acela) ce viaţa preafericite ţi-ai petrecut.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Jertfeşti lui Dumnezeu Marcele cu dragoste fierbinte.
Prin tăierea grumazului picături de sânge calde.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau, cântând : Prealăudate Domnul părinților, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Paharele dogmelor tale umplându-se de vinul Darului, tuturor ne-au dres nouă băutură înţelegătoare a cunoştinţei, Părinte, celor ce strigă : Dumnezeul părinților bine eşti cuvântat.
Norii eresurilor cu ameninţarea dogmelor tale l-ai gonit de la Biserica lui Hristos, şi o ai luminat pe dânsa cu lumina ortodoxiei, Tarasie, strigând Dătătorului de lumină : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Slavă...
Primind de la Dumnezeu Darul cel nedeşertat, Tarasie, celor lipsiţi ai izvorât din-destul hrana sufletelor şi a trupurilor. Pentru aceasta ca pe un bogat dătător de hrană credincioşii te lăudăm, înţelepte Ierarhe.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu cel neîncăput după firea Dumnezeirii, şi necuprins în loc, născându-Se cu trup din tine Preacurată şi fără prihană, Se şi pipăie, şi Se şi scrie în Icoană, ca Unul ce arătat S-a făcut Om.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Tot ce a fost de pământ al trupului tău, l-ai lepădat prin ostenelile înfrânării, Tarasie, şi viață întocmai cu îngerii ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit cetele celor fără de trupuri, care neîncetat strigai Ziditorului : Pe Tine Te preaînălţăm întru toți vecii.
Cu apele dogmelor ai adăpat toată Biserica lui Hristos, Ierarhe, şi într-însa ai arătat dumnezeieştile seminţe ale Sfântului Duh, şi le-ai înmulţit. Pentru aceasta aducând mult rod, strigă : Pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ungându-te ca un preot cu mirul cel înţelegător al Mângâietorului, Părinte Tarasie, ți-ai împodobit veșmântul preoţiei cu felurile bunătăţilor şi cu luminile. Pentru aceea şi slujind cele sfinte, strigai : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul, Cel de pe un Scaun cu Tatăl, plecându-Se numai dintru a Sa iubire de oameni, din milostivire şi din bunătate, S-a născut din tine cu trup, de Dumnezeu dăruită, ca să facă cerească firea omenească, ce se făcuse pământ; ca Unul ce este singur Făcător de bine.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Tot neamul pământesc...
Ca un chip însufleţit, şi ca un stâlp viu al bunătăţilor şi al credinţei, stând de față, neîncetat strigi cu fapte şi cu cuvinte, şi pe toți credincioşii îi îndemni către râvnă, Înţelepte. Pentru aceea şi ei uitându-se la tine, cu pomenire nemuritoare te cinstesc, Tarasie.
Cu adevărată cunoştinţă îmbogăţindu-ţi turma ta Părinte Tarasie, pe cei nesupuşi i-ai despuiat de cunoştinţa cea mincinoasă, şi i-ai arătat pe ei lipsiţi şi săraci de minte. Pentru aceea ca un propovăduitor adevărului, după vrednicie credincioşii te mărim.
Slavă...
Ridicând către Dumnezeu mâinile şi ochii Părinte Tarasie, ai surpat pe vrăjmaşii şi pe războinicii cei înţelegători şi nevăzuţi, şi ai biruit cetele eresurilor, şi nevătămată turma lui Hristos o ai trecut la pământul ortodoxiei.
Şi acum..., a Născătoarei :
Risipind norii patimilor şi ai scârbelor, Preacurată, luminează-ne pe noi cu razele veseliei bucuriei tale, şi cere de la Dătătorul luminii, Hristos, să ne lumineze cu pace pe toţi, cei ce te lăudăm pe tine, şi ne păzeşte cu acoperământul cel dumnezeiesc.
Irmosul :
Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Cu dumnezeieşti lumini ale Darului care ai, luminezi Biserica lui Hristos, preaînţelepte Tarasie, propovăduitorule de Dumnezeu, că supunând pe cel rău la cel mai bun, te-ai arătat dumnezeiască oglindă a preaslăvitei Dumnezeiri, Celei în Trei Lumini; de Care luminându-te, luminezi toată lumea, Părinte Ierarhe.
A Născătoarei :
Socotinţa, sfatul şi priceperea, cugetul, inima şi trupul, sufletul şi toată mişcarea lucrării dumnezeieşti, la tine mi-am pus Fecioară. Tu mă păzeşte şi mă acoperă, Stăpână, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, dezlegând datoria cea rea a păcatelor mele, ca o Maică a lui Dumnezeu căci câte le vrei toate le isprăvești.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
Cel dintru sfinţi; Părintele nostru Porfirie, episcopul Gazei.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih sau din Triod şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul 1:
Stihirile Sfântului glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Curățindu-ți întinăciunea sufletului fericite Porfirie, cu râurile lacrimilor tale, ai stins văpaia patimilor păcatului, şi schimbând haina întru porfiră, umbli întru cele cereşti totdeauna, veselindu-te în veci.
Cu dumnezeieştile înălţării ale ortodoxiei fiind împodobit, lauda arhiereilor, te-ai pus în sfeşnic vrednic lucrător, culegând cu adevărat plata ostenelilor tale. Pentru aceea ai luat şi daruri de la Dumnezeu, preafericite.
Porfirie tăinuitorul mesei celei înfricoşătoare de aici de jos acolo în ceruri aduce Domnului jertfa cea fără materie şi dumnezeiască, pururea privind fără materie către noi, cu rugăciunile lui cele mijlocitoare către Preasfânta Treime.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind viscolit de noianul păcatelor, alergând la limanul cel lin al curatei rugăciunii tale, Născătoare de Dumnezeu, strig către tine : Mântuieşte-mă, întinzând dreapta ta cea puternică mie robului tău, Preacurată.
A Crucii, a Născătoarei :
Iată că am văzut sabia care mi-a trecut acuma prin inimă, Fiule, precum mai-nainte mi-a zis odinioară, când te vedeam că eşti mai frumos decât toți fiii pământenilor. Că de voia Ta, Te-ai spânzurat pe Cruce împreună cu tâlharii, ca şi cum ai fi fost făcător de rele.
Troparul, Glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Ale Octoihului, și al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului.
Facerea lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Această pomenire a ta purtătoare de lumină, vrând să o laud Porfirie, roagă-te să mi se dea din Cer strălucirea cea purtătoare de lumină.
Din scutece cu totul te-ai dat pe sineţi Domnului, şi de Dânsul te-ai lipit cu sufletul şi cu inima, Porfirie.
Slavă...
Omorându-ţi mai-nainte toate patimile prin sihăstrie, Porfirie, te-ai făcut preot, Celui ce stăpâneşte viaţa şi moartea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Primind ploaia cea cerească în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ai uscat ploile păcatului.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Tu eşti întărirea...
Cu toiagul dogmelor tale, păstorind sfinţită turma ta la păşune de viaţă, bine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase.
Cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe luminând pe cei din noaptea celor rele, i-ai arătat părtaşi zilei prin credinţă, Cuvioase Porfirie.
Slavă...
Fiind împodobit cu înălţimea bunătăţilor, preaînţelepte, Dumnezeu te-a pus în sfeşnic înalt, ca să luminezi, pe cei credincioşi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, de săgeţile vrăjmaşului, şi de cugetele ce năpădesc fără de milă inima mea, Preacurată.
Irmosul :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Fiind întărit pe piatra credinţei, Înţelepte, ai poftit Piatra care o a văzut odinioară Daniil, pe Hristos Dumnezeul nostru, înălțatu-ți-ai glasul şi gândul către Ziditorul, lovit-ai cu praştia ta pe vrăjmaşii, care îţi supărau trupul, Părinte Porfirie cinstite, maimarele Gazei.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Înnoit-ai Preacurată, prin dumnezeiască naşterea ta, firea pământenilor cea stricată de patimi, şi ai întors pe toţi din moarte la viața cea nestricăcioasă. Pentru aceasta după datorie cu credinţă te fericim, Fecioară Preaslăvită, precum însăţi mai-nainte ai zis.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut de voie răstignit, pe Fiul şi Dumnezeul tău, pe Care binecuvântată, rugându-L nu înceta, iertare de greşeli nouă să ne dăruiască.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Celor cu cugetele deşarte, vestind pe Cuvântul a fi întocmai lucrător cu Tatăl, i-ai tras către buna-credinţă, şi i-ai dăruit Dumnezeului tuturor.
Cu suflările de viață ai înviat, pe ceea ce era aproape de ceasul cel de pe urmă, spre a doua naştere a ei, şi a multora, preasfinţite Porfirie.
Slavă...
Cu rugăciunile de toate nopţile, şi cu stările în picioare de toate zilele, ţi-ai făcut inima sălaş Dumnezeului tuturor, Cuvioase.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind omorât, iar de iznoavă m-ai înviat, Preacurată, ca una ce ai născut Viața cea Ipostatnică, pe Fiul şi Cuvântul Tatălui.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Tăind din rădăcină mărăcinele cel iubitor de îndulcire, ai rodit spicul bunei credinţe, Ierarhe preacinstite.
Cu ploile rugăciunilor tale ai deschis cerurile, şi ai împărţit ploaie pe pământ, înecând neghinele ereticilor, Preaînţelepte.
Slavă...
Cu ajutorul Dumnezeiescului Duh, ai îndreptat tot poporul şi cetatea, de a scăpat din viforul nedumnezeirii la limanul vieții.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai pe tine din toate neamurile te-a ales Ziditorul şi ne-a zidit pe noi din nou, locuind întru tine Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa către...
Dorirea cea adevărată ai dobândit, înfrânându-ţi patimile prin postire, şi bucurându-te ai mers către Dumnezeu, şi stai înaintea doririi celei desăvârşite, Porfirie prea-alesule, îndreptător ierarhilor şi păstorilor.
Pricepându-ţi frumuseţea sufletului, ţi S-a arătat pe Cruce întins, Cel ce S-a înălţat pe dânsa de a Sa bunăvoie, şi paza ei o a dat în mâna ta arătându-ți ţie dragostea, şi unirea cea desăvârşită către dânsa.
Slavă...
Ca unul ce te-ai îmbogăţit cu credinţa verhovnicului Petru, grăitorule de cele dumnezeieşti, cu cuvântul tău cel tăietor al dreptei credinţe, ai omorât pe femeia cea făcătoare de rău, care semăna cu viclenie învăţăturile lui Manent, cele făcătoare de stricăciune.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fiind omorât, şi supus stricăciunii cel întâi zidit, născând tu Fecioară Marie, pe omorâtorul morţii, l-ai adus la nestricăciune, şi întrupând pe Dumnezeu, ai arătat cereşti pe pământeni, Preacurată.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând...
Cu preasfinţitele tale obiceiuri fiind înfrumuseţat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu înțelepţite Porfirie, şi cu înălţările tămăduirilor eşti împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.
ICOS
Străluceşte mai mult decât soarele, pomenirea înţeleptului Porfirie, cu strălucirile minunilor, toată făptura luminând, şi gonind înşelăciunea idolilor, şi pe credincioşi înmulţindu-i, pe toţi veseleşte, că lui Dumnezeu spre plăcere făcând pe pământ, a luat Darul minunilor, pe toţi tamăduind, stând înaintea Treimii cu totul luminat, şi acum se roagă neîncetat pentru noi toţi.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Porfirie, episcopul Gazei.
Stih : O ! Cine va trece, sau cine va înconjura.
Pe Porfirie, deşii îi mutat cu viaţa.
În a douăzeci şi şasea zi, pământul a acoperit.
Trupul lui Porfirie cel cinstit.
Acesta era din Tesalonic, fiu de părinţi de bun neam şi bogaţi. Deci purcezând de la patria sa, se duse la Egipt, şi intrând acolo într-un schit, se îmbrăcă în cinul monahicesc, şi după cinci ani, merse la Ierusalim, luminând pe mulţi necredincioşi cu cuvântul său. Pentru aceea fu hirotonit preot de Pravile Patriarhul Ierusalimului. Apoi de Ioan episcopul Chesariei Palestinei, împreună şi cu alţi episcopi, s-a hirotonit episcop Gazei. Şi făcând multe minuni acolo, întări pe credincioşi, şi întoarse pe mulţi necredincioşi la dumnezeiasca cunoştinţă. După aceasta văzând pe creştinii eparhioţii săi, cum că se nedreptăţeau de către stăpânitorii Gazei, care erau închinători de idoli şi eretici, s-a dus la Constantinopol, şi aflând pe Sfântul Ioan Gură de aur ce era atunci patriarh, şi spunându-i cum îi era pricina, şi pentru ce a mers acolo; fu dat de dânsul pe seama lui Amantie Cuvicularie. Carele spunând cele pentru el împărătesei, îl primi cu bucurie, şi spuse împărăteasa şi împăratului, de venirea Preacuviosului şi de proorocia ce a făcut Sfântul pentru pruncul ce era a se naşte. Iar împăratul mirându-se de aceasta, mulţumi după cum se cuvine lui Dumnezeu. După aceea născu împărăteasa pe Teodosie cel tânăr. Şi chemând pe Preacuviosul, fu binecuvântat de dânsul, şi i se făgădui să facă tot lucrul ce ar pofti după voia Preacuviosului. Pentru care a rugat şi pe împăratul, iar împăratul încă se făgădui, şi dacă citi câte ceru Preacuviosul, se mâhni, zicând : Nu este cu putinţă să se izgonească slujitorii idoleşti şi ereticii, pentru multul folos şi ajutor ce dau. Iar împărăteasa zise către împăratul : Adevărat grea este cererea împărate, iar mai grea este apărarea şi lepădarea ei. Drept aceea fu plecat şi împăratul a împlini cele cerute. Şi trimiseră cărţi, poruncind să fie goniţi din Gaza ereticii şi slujitorii de idoli. Iar fericitul Porfirie luă de la împărăteasa două chentinare de aur ca să zidească biserică, şi două sute monede de cheltuială, şi sosind la eparhia sa, a sfărâmat pe toate celelalte capişti idoleşti, şi a gonit pe toţi ereticii. Iar capiştea lui Marnis arzându-o, a făcut acolo biserică, după forma ce i-a dat împărăteasa Eudoxia. Luminând după aceea înainte, şi vieţuind în cunoştinţă într-aceeaşi eparhie, şi făcând multe minuni, în douăzeci şi patru de ani, unsprezece luni şi opt zile, către Domnul s-a pristăvit.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca, cu care a vorbit Hristos la puţ şi cei dimpreună cu dânsa.
Stih : Tu femeie ca să iei apa cea stricăcioasă la puţ venind.
Apa cea vie care spală sufleteştile întinăciuni eşti scoţând.
Alte stihuri la aceeaşi : Aruncă pe Samarineanca ta în puţ.
Care împreună cu tine, Cuvinte, a vorbit la puţ.
Pe vremea lui Nero împăratul Romei, se porni goană mare asupra creştinilor; căci după ce au mărturisit sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, căutau cu dinadinsul şi pe ucenicii lor; atunci sfânta Fotini aflându-se cu Iosi fiul ei în cetatea Cartagenei de la Atrica, propovăduiau Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală. Iar Victor fiul ei, cel mai mare cu vârsta, făcând vitejii mari în războiul avarilor, care se ridicaseră cu oaste asupra Romanilor, se făcu de către împăratul stratilat, şi fu trimis după aceea voievod de împăratul la Italia, ca să muncească pe toţi creştinii ce se aflau acolo. Deci ducele Sevastian auzind aceasta, îi zise : Ştiu-te bine stratilatule, că eşti creştin, şi pe Maica ta cu Iosi fratele tău, că urmau lui Petru. Ci să cauţi să faci cu toată nevoinţa ceea ce ţi-a poruncit împăratul, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa. Iar Victor zise, eu voi să fac voia cerescului şi nemuritorului împărat; iar porunca împăratului Nero, pentru ca să muncesc eu creştinii nici sufăr să o aud. Iar ducele îi răspunse : Eu frate te sfătuiesc ca pe un bun prieten al meu, că de vei şedea la judecată şi vei cerceta pe cei ce se cunosc, că sunt creştini, şi-i vei munci, vei plini şi voia împăratului, şi vei dobândi şi averile creştinilor, încă porunceşte şi maicii tale și fratelui tău, să nu-şi arate făţiş învăţăturile lor învăţând pe elini, ca să se lepede de părinteasca credinţă, şi vei cădea în nevoie pentru dânşii, iar în taină, vă ţineţi credinţa în Hristos, precum voiţi. Iar Victor zise : Să nu dea Dumnezeu, să fac eu una ca aceasta, să muncesc creştin, sau să iau ceva de la dânşii, sau să sfătuiesc cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu, ca să nu propovăduiască că Hristos este Dumnezeu; ci încă şi eu mai vârtos sunt propovăduitor al Lui Hristos, şi voi fi ca şi dânşii. Iar ducele zise : Eu frate te sfătuiesc aceea ce este de folos iar tu vei vedea ce vei să faci. Acestea zicând ducele, îndată orbi, şi căzând jos de multă durere grea şi iute a ochilor, râmase fără de glas. Deci ridicându-l de la pământ, cei ce s-au aflat acolo l-au pus în aşternut, şi a zăcut trei zile nevorbind nimic. Apoi după trei zile a strigat cu glas mare, zicând : Unul este Dumnezeul creştinilor. Şi intrând la dânsul Victor, îi zise : Cum te schimbaşi aşa îndată ? Iar el îi zise : Mă cheamă Hristos, o dulcele meu Victore ! Şi îndată catehisindu-se şi învăţându-se de dânsul, se boteză şi după ce ieşi din apă, îndată văzu și slăvi pe Dumnezeu. Deci văzând mulţimea această preaslăvită minune, se cutremură ca nu cumva să pătimească şi ei asemenea, de nu vor crede, şi veniră către Victor de se botezară. După acestea ajunse lucrul la urechile împăratului Nero, cum că Victor voievodul Italiei şi Sebastian ducele cetăţii propovăduiesc învăţătura lui Petru şi a lui Pavel, şi ale celorlalţi Apostoli şi aduc pe toţi la Hristos. Încă şi mama stratilatului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimişi fiind la Cartagena, fac asemenea. Deci auzind acestea împăratul şi fierbând de mânie, trimiţând slujitori la Italia, să aducă pe creştinii cei de acolo, bărbaţi şi femei, la Roma, li se arătă Domnul la toţi zicându-le : Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeţi, că eu sunt cu voi, şi va fi biruit Nero cu ai lui. Şi către Victor zise : De acum Fotinos îţi va fi numele tău, căci mulţi luminându-se prin tine vor veni către mine; iar cuvântul tău să întărească pe Sebastian spre mărturisire şi fericit va fi cel ce se va nevoi până în sfârşit. Acestea zicând Hristos Domnul s-a suit la cer. Şi s-a descoperit şi sfintei Fotini, cele ce erau să i se întâmple. Şi purcezând de la Cartagena, cu mulţime de creştini, ajunse la Roma cea mare. Şi se tulbură, toată cetatea, zicând : Cine este aceasta care a venit cu atâta mulţime; iar ea cu îndrăzneală mărturisea pe Hristos. Atuncea fu adus şi Fotinos fiul ei cu Sebastian ducele, de slujitori. Iar sfânta Fotini sosind mai înainte de dânşii, merse înaintea lui Nero cu Iosi şi cu cei ce erau cu dânsa, şi zise către dânsa Nero : Ce aţi venit către noi ? Iar sfânta îi zise : Pentru ca să te învăţăm, să te închini lui Hristos. Iar cei ce stau înainte, ziseră : Sebastian ducele şi Victor voievodul, care nu cred în Dumnezeu, veniră de la Italia. Şi împăratul zise să-i aducă, şi venind ei înlăuntru la împăratul, le zise : Ce aud de voi ? Sfinţii ziseră : Câte ai auzit de noi împărate, toate sunt adevărate. Iar el căutând cu căutătură sălbatică asupra sfinţilor, le zise : Vă lepădaţi de Hristos, au voia vă este să pieriţi mai curând cum va fi mai rău ? Iar sfinţii ridicând ochii spre cer, ziseră : O Hristoase împărate al Cerului, să nu se facă una ca acesta niciodată, ca să ne despărţim de credinţa şi dragostea pe care o avem către tine ! Apoi iarăşi a întrebat împăratul pe sfinţi : Cum vă numiţi voi ? Iar sfânta zise : Eu m-am numit Fotini de Iisus Hristos Dumnezeul meu; iar surorile mele, cea de-a doua, ce s-a născut după mine, se numeşte Anatoli, iar a treia Foto, a patra Fotis, a cincea Paraschevi, şi a şasea Chiriacha. iar pe fii mei aceştia, cel dintâi, Victor, care s-a numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos Fotinos, iar al doilea ce este cu mine, Iosi. Atuncea Nero zise : Dar toţi v-aţi vorbit să vă daţi la muncă, şi să muriţi pentru Nazarineanul ? Sfânta zise : Aşa toţi pentru dânsul, veselindu-ne şi bucurându-ne, vom muri. Atuncea porunci împăratul, să le zdrobească încheieturile mâinilor cu ciocane de fier, şi aducându-i la nicovală, îşi puseră sfinţii mâinile peste nicovală, şi începură slujitorii a-i bate cu ciocanele de la al treilea ceas până la al şaselea. Şi se schimbară de trei ori, cei ce-i băteau, iar sfinţii nu simţeau nicidecum munca, nici s-au sfărâmat mâinile lor. Şi auzind Nero se spăimântă şi porunci să le taie mâinile, şi îndată apucând pe sfânta, şi legându-i mâinile, şi punându-le peste nicovală, apucară săbiile, şi aducându-le de multe ori peste dânsele muncitorii, n-au făcut nimic, şi slăbind au căzut ca nişte morţi. Iar sfânta fiind păzită fără vătămare, mulţumea lui Dumnezeu, şi se ruga, zicând : Domnul îmi este ajutor, şi nu mă voi teme ce-mi va face mie omul. Deci începu împăratul a se mira, şi a gândi de dânşii, cum va putea să biruiască, şi să dobândească pe sfinţi. Şi porunci să bage pe sfinţi în cea mai adâncă temniţă, iar pe sfânta Fotini, cu cinci surori ale ei să o ducă în camera lui cea de aur, şi să aştearnă şapte paturi de aur şi să se pună şapte scaune de aur, şi masă, şi porunci ca şi fiica sa Domnina, să intre înăuntru, să fie cu dânsele, dimpreună cu roabele ei, şi să pună avuţie multă, şi podoabe de aur, şi veşminte de aur, şi brâie; iar sfânta Fotini dacă văzu pe Domnina, îi zise : Bucură-te şi tu Doamna mea, făclia lui Hristos. Deci auzind Fotini numele lui Hristos mulţumi Domnului, şi îmbrăţişându-o o sărută. După aceasta fiica împăratului cu o sută de roabe ale ei catehisindu-se de Sfânta, se botezară toate de dânsa, şi puse numele fiicei împăratului în loc de Domnina, Antusa, iar pe roaba ei cea mai mare, o a numit Stefanida. Şi îndată porunci fericita Antusa, să se dea la săraci averea ce se afla în cămara cea de aur, prin mâna Ştefanidei, ce era mai mare peste acea sută de roabe ale ei. Deci aflând acestea împăratul şi mâniindu-se foarte, şi jelind foarte, porunci îndată să aprindă un cuptor să ardă şapte zile, şi într-însul să se arunce sfânta Fotini cu toate însoţitoarele ei. Bărbaţi şi femei, care lucru făcându-se, petrecură sfinţii înlăuntru în cuptor trei zile, întregi, nevătămaţi de foc. Şi după a treia zi, socotind împăratul că se vor fi topit de foc sfinţii, porunci să destupe cuptorul, şi de vor află oase de ale sfinţilor, să le arunce în râu. Şi deschizând muncitorii, o minune ! Îi aflară pe toți slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. Şi se spăimântară de preaslăvită minune, căci nu s-a atins focul de dânşii întru nimic. Deci dacă văzură şi auziră toţi cei ce se aflau în Roma, această preaslăvită minune, se minunară şi ei, slăvind pe Dumnezeu. Iar dacă auzi împăratul de o minune ca aceasta, porunci să le dea otrăvi aducătoare de moarte. Şi chemând pe Lampadie vrăjitorul, şi făcând otrava, o a dat întâi sfintei Fotini, şi ea luând paharul zise : Nu s-ar fi căzut să luăm din mâinile tale otrava şi să o bem, fiind tu spurcat. Însă ca să cunoşti şi tu împărate puterea Hristosului meu, iată eu voi bea mai înainte de ceilalţi în numele Domnului meu Iisus Hristos şi Dumnezeului nostru, apoi vor bea şi toţi aceştia ce sunt cu mine. Şi bând toţi, şi nefăcându-le nici un rău otrava, văzând vrăjitorul, rămase încremenit, şi căutând la sfânta Fotini zise : Am o otravă foarte tare, şi de veţi gusta de aceasta, şi dacă nu veţi muri îndată, voi crede şi eu în Dumnezeul vostru, care aducând-o şi gustând toţi, şi nepăţind nici un rău, se spăimântă vrăjitorul; şi numaidecât strângându-şi toate cărţile, le-a ars, şi crezând în Hristos s-a botezat punându-i-se numele Teoclit. De aceasta iarăşi dacă află împăratul, porunci să ia pe acela din mijlocul sfinţilor, şi să-i taie capul afară de zidurile cetăţii şi aşa mai înainte de ceilalţi suferi Teoclit mucenicia, tăindu-i-se capul pentru Hristos. Iar celorlalţi sfinţi tuturor, împreună cu marea Muceniță Fotini, porunci împăratul, să le taie vinele, care lucru după ce se făcu, ocărând sfinţii şi batjocorind pe împăratul şi pe dumnezeii lui; atunci el porunci să adape pe sfânta Fotini cu plumb topit cu smoală, iar celorlalţi sfinţi să le toarne pe urechi, şi făcându-se şi aceasta, ca dintr-un rost strigară sfinţii : Mulţumim ţie Hristoase Dumnezeul nostru, că prin plumbul cel topit şi clocotit, ai răcorit inimile noastre, ca şi când ar fi fost însetate şi arse de zăduf. Atuncea Nero îngrozindu-se şi mirându-se, porunci să se spânzure sfinţii, şi să se strujească fără de milă peste tot trupul, şi să se ardă cu făclii. Deci făcându-se şi aceasta degrab, şi rugându-se sfinţii, s-au întărit de dumnezeiescul Dar. Iar ticălosul Nero pornindu-se spre turbarea mâniei, porunci să amestece spuză cu oţet iute, şi să le toarne pe nări. Deci aducându-le sfinţilor şi această amestecătură, oţetul tău, au zis, decât mierea şi fagurul mai dulce ni se pare că este, o împărate. Şi întărâtându-se mai cu multă mânie, porunci să le scoată ochii, şi orbindu-i, i-au închis într-o temniţă întunecoasă, plină de jigănii veninate şi spurcate; iar sfinţii cântau şi slăveau pe Dumnezeu, şi o minune ! Fiarele cele veninate, ce erau în temniţă muriră, şi se prefăcu mirosul greu al temniţei spre foarte mare şi bun miros, şi întunericul se făcu lumină prealuminoasă. Şi stătu Hristos în mijlocul sfinţilor, şi le zise : Pace vouă. Şi apucând de mână pe sfânta Fotini, o sculă, zicându-i : Cu voi sunt în toate zilele vieţii voastre, pentru aceasta nu vă temeţi, ci bucuraţi-vă pururea. Deci împreună cu cuvântul dobândiră şi ochi îndată, şi văzând pe Domnul, i se închinară. Iar Domnul binecuvântându-i le zise : Îmbărbătaţi-vă, şi vă întăriţi, şi el se sui la Cer. Iar de pe trupurile sfinţilor căzură ca nişte solzi, şi se făcură sănătoşi ca şi mai-nainte. Iar ticălosul şi urâtul de Dumnezeu Nero, porunci să şadă sfinţii la închisoare trei ani, ca să se chinuiască într-însa, şi să moară cu moarte rea. Şi după trei ani având împăratul o slugă a sa închisă în temniţă, porunci să iasă. Deci mergând trimişii să scoată pe slugă, şi dacă văzură pe sfinţi sănătoşi, spuseră împăratului, că Galileenii, cei ce s-au orbit, văd, şi sunt sănătoşi. Încă şi temniţa-plină de lumină, şi de mirosuri scumpe este, şi s-a prefăcut întru slava lui Dumnezeu, şi casă sfântă este, şi mulţime de ape izvorăsc din mijlocul ei, la care năvălesc noroade de se botează la dânşii, crezând în Dumnezeul lor. Acestea auzind împăratul, se minună, şi trimise de-i aduse înaintea lui, şi le zise : Nu v-am zis să înţelegeţi cu poruncă împărătească, să nu propovăduiţi pe Hristos întru această cetate a Romei; dar aceasta cum o faceţi, aflându-vă voi în temniţă ? Pentru aceasta să ştiţi că voiesc să vă dau încă multe şi mari munci. Iar sfinţii ziseră : Fă ce-ţi este voia, că noi nu vom înceta a învăţa că Hristos este Dumnezeu adevărat şi făcătorul tuturor. Dintr-aceste cuvinte Nero înfierbântându-se foarte cu mânie, porunci să răstignească pe sfinţi cu capetele în jos, şi să le strujească trupurile lor trei zile, până li se vor deznoda încheieturile. Şi făcându-se şi aceasta, puseră păzitori, lăsându-i spânzuraţi încă patru zile. Deci mergând muncitorii să-i vadă de trăiesc, cum i-au văzut spânzuraţi, îndată muncitorii orbiră. Iar îngerul Domnului pogorându-se din Cer, şi dezlegând pe sfinţi, şi sărutându-i, i-a făcut sănătoşi. Atuncea sfintei Fotini făcându-i-se milă de orbirea muncitorilor, făcu rugăciune şi îndată le veni vederea, şi crezând în Hristos se botezară. Deci auzind şi acestea Nero, mâniindu-se, porunci să despoaie pe sfânta Fotini, de piele, şi după ce făcură aşa, Sfânta cântă, zicând : Doamne, ispititu-m-ai, şi m-ai cunoscut. Şi scoţându-i pielea, o aruncară în râu, iar pe Sfânta o aruncară într-un puţ sec; iar pe Sevastian şi pe Fotino şi Iosi, apucându-i, le tăiară mădularele cele ascunse, şi le aruncară câinilor. După aceea despoindu-i de piele şi pieile lor le lepădară în râu, iar pe dânşii i-au închis într-o baie veche. Iar pe cele cinci surori ale sfintei Fotini, poruncind să i le aducă înainte, le-au tăiat sânii, şi le-au despoiat şi pe dânsele de piele. Deci venind muncitorii şi la sfânta Fotida, n-a primit să o ţină nimenea, precum au ţinut pe celelalte, ci singură sta vitejeşte de-i despoia pielea trupului ei, atât cât se miră şi împăratul de bărbăţia şi răbdarea ei. Pentru aceea pornindu-se spre nebunie, după ce i-a tăiat sânii, şi o a despoiat de piele, află întunecatul şi altă muncă, mai cumplită şi pierzătoare asupra ei; căci porunci să plece cu sila vârfurile la doi copaci în jos, în mijlocul grădinii lui, şi să lege pe fericita de aceştia, şi făcând aşa, şi dându-le drumul îndată, spintecară pe Sfânta, şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Atuncea a poruncit să taie capetele tuturor sfinţilor, şi scoţând pe fericita Fotini din puţ, o băgă în temniţă. Pentru aceasta mâhnindu-se ea ca aceea ce rămăsese singură, şi neîncununându-se cu ceilalţi; se rugă lui Dumnezeu, care îndată arătându-i-se, şi însemnându-o cu semnul cinstitei Cruci de trei ori, şi umplându-o de Dar, o făcu sănătoasă. Şi apoi multe zile cântând, şi binecuvântând pe Dumnezeu, îşi lăsă în mâinile lui cinstitul său suflet.
Tot în această zi, Sfânta Anatoli, a doua soră a Sfintei Fotini, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Răsăritul cel gânditor a aflat,
Anatoli, după ce vitejeşte a răbdat.
Tot în această zi, Sfânta Foto a treia soră a Sfintei Fotini, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Zestre de mii de talanţi vrednică fiind,
Ţie Părinte al luminilor Foto capul său aducând.
Tot în această zi, Sfânta Fotis a patra soră a ei, fiind legată de doi copaci, şi despicându-se s-a săvârşit.
Stih : Pădure de copaci veselă în Eden Dumnezeule Cuvinte,
Vei da răsplătire Fotidei, care prin copaci a primit moarte.
Tot în această zi, Sfânta Paraschevi, a cincea soră a ei, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Paraschevi către sabie grumazul cel cinstit,
Osârdnic îl avea şi prea gătit.
Tot în această zi, Sfânta Chiriachi a şasea soră a ei, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Din Chiriarchi, nici frica sabiei,
A scos dumnezeiască frica Domnului.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iosi fiul Sfintei Fotini, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Tăietorul grumazilor îşi golea sabia,
Iar grumazul lui Iosi nu-l înspăimânta sabia.
Tot în această zi, Sfântul Fotinos celalt fiu al ei, de sabie s-a săvârşit.
Stih : Ce aburi este acesta de sângiuri calde fiind,
A lui Fotinos Mucenicului căruia i s-a tăiat capul de curând.
Tot în această zi, Sfântul Sebastian ducele, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Lui Sebastian voi zice acest cuvânt,
Pe tine, tăindu-ţi-se capul, te cinstesc ca pe un sfânt.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Victor, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Victor capul pe umeri neavând,
Zace marele, fiind foarte lăţit pe pământ.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Hristodul, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Numirea arată cine eşti tu, şi a cui slugă cu adevărat,
Iar sabia Hristodule care-ţi este sfârşitul cel lăudat.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ioan Calfa, care în Constantinopol a mărturisit la anul o mie, cinci sute şaptezeci şi cinci, prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Rănile o Ioane nu voi a le număra,
Ci mai vârtos locaşurile, ce are înlăuntru cerească locuinţa.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Păstorind mieii la verdeaţa adevărului, ca un miel te-ai adus Păstorului Hristos, Porfirie, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Iisus Hristos îți dă ție daruri pentru ostenelile tale, aşezându-te în locaşurile cele nestricate Porfirie, cel ce strigai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Cu minuni multe şi cu semne a împodobit Hristos viața ta, de trei ori fericite, Porfirie, de Care dorind strigai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Milostiveşte-te de mă mântuieşte, Fecioară, care ai născut pe Milostivul, Dumnezeu Cuvântul şi cu lumina cea de la tine luminează-rnă, ca să strig : Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Tinerii cei de Dumnezeu grăitori...
Cu cuvântul tău cel înţelepţit s-a surpat meşteşugitorul răutăţii, iar inimile credincioşilor dumnezeieşte s-au veselit, sfinţite propovăduitorule, Preafericite.
Împreună cu adunarea părinților eşti aşezat şi împreună cu duhurile cuvioşilor te veseleşti Părinte fericite, strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Surpând la pământ capiştile dracilor, ai zidit Biserici lui Dumnezeu, întru care mulţime de cuvioşi cântă : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Din bunătăţile tale, Cuvioase, mohorând haina cea împărătească, şi cu dânsa ca un preot împodobindu-te, dănţuieşti la împărăţiile cele de sus, Fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe una, ce eşti mai presus de toate făpturile, şi mai desfătată decât cerurile, Maică a lui Dumnezeu, te-a iubit Fiul tău, şi a luat din tine trup.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o au săltat, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Cu vetrela Crucii cârmuindu-te, de dumnezeiasca mână a Atotţiitorului, ai trecut valurile vieţii, Cuvioase Părinte, şi te-ai odihnit la limanurile vieții, ajungând la bucuria cea veşnică, şi la desfătarea cea veselitoare.
Făcându-te Cuvioase ajuns de vreme şi plin de zile ale Duhului, şi cu nepătimirea ca cu o haină îmbrăcându-te, strălucind cu podoaba preoţiei, te-ai mutat la lumina neapusă, ca să vezi veselia Domnului.
Scoţând cu gura îndulcirea cea dumnezeiască, ai răspuns cuvânt de mântuire, care goneşte amărăciunea patimilor, şi cu dulceaţă duhovnicească îndulceşte pe toţi, cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea de peste an, cugetătorule de cele dumnezeieşti, Preafericite.
Slavă...
Soare ai cunoscut pe Hristos, Care a vorbit cu noi prin trup, Părinte, şi luminându-ţi-se ochii sufletului cu luminile Lui, te-ai făcut stea cu totul luminoasă, îndumnezeindu-te după Dar, sfinţite făcătorule de minuni, Părinte Cuvioase.
Şi acum..., a Născătoarei :
Iartă-mi mie Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut, şi ai păzit pe ceea ce Te-a născut nestricată după naştere, când vei şedea să-mi judeci faptele mele, să treci cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără păcat, Milostiv şi Iubitor de oameni.
Irmosul :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cercetatu-ne-a de sus...
Strămutându-te din loc, ai risipit averea cea multă, iar pe cei risipiţi cu rătăcirea, i-ai adunat cu minuni apostoliceşti Porfirie; ci dar roagă-te Părinte, să se mântuiască robii tăi.
A Născătoarei :
La tine după Dumnezeu nădăjduim, Preacurată, răstignindu-ne întru Hristos, Cel ce a ieşit din tine; şi cu rugăciunile tale cele către Dânsul, păzeşte-ne pe noi nepoticniţi până la sfârşit.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
Preacuviosul Părintele nostru Procopie Mărturisitorul Decapolitul.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih sau din Triod şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Vrednicia chipului cel de la începutul zidirii, făcut după chipul lui Dumnezeu, şi după asemănare, te-ai nevoit Preafericite, a o păzi prin cugetul bunei credinţe, şi prin curăţia gândului, şi cu limpezirea şi înfrânarea patimilor, şi cu paza poruncilor lui Hristos, şi a bunei credinţe, Prealăudate.
Mai-nainte cu sihăstria, primind în urmă şi chinuirea adaos, cu cuget dumnezeiesc, prin amândouă bine ai plăcut Celui ce te-a zidit, Care numai curăţia cere de la noi şi bun neam al sufletului, a Căruia venire cu trupul mărindu-o, te închinai Sfintei Icoane a omenirii Lui.
Pe cei ce cu rea credinţă se lepădau de întruparea Cuvântului, tu i-ai înfrânat, Cuvioase, întărind adevărul prin cercarea bătăilor, şi prin toată patima rea, prin legături şi prin temniţe. Pentru aceasta te-ai făcut moştenitor Împărăţiei lui Hristos, şi bucuriei celei negrăite, şi strălucirii celei veşnice.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, Care S-a făcut Om pentru iubirea de oameni, luând aluatul nostru, l-a îndumnezeit cu adevărat. Nu mă trece acum Preacurată, fiind scârbit, ci te milostiveşte degrab şi mă mântuieşte de toată vrăjmăşia şi stricăciunea celui viclean.
A Crucii, a Născătoarei :
Dacă Te-a văzut Doamne pironit pe Cruce Mieluşeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga : Ce vedere este aceasta Fiule preaiubite, acestea Ți-a răsplătit poporul cel neplecat şi fărădelege, care a luat multe minuni de la Tine ? Ci slavă pogorârii Tale celei negrăite, Stăpâne.
Tropar, glasul al 8-lea.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Fiind cuprins de dragostea bunei credinţe, şi de dumnezeiască dorire, Cuvioase, ai gonit de la tine întreitele valuri cele lumeşti, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Viața ta cea purtătoare de lumină, curăţia şi tăria sufletului, amestecându-se cu buna-credinţă, a făcut deplin arătat o închipuire a bunătăţii luminată întru tine, Cuvioase Procopie.
Slavă...
Luminându-te cu lumina lui Hristos, şi cu strălucirea cea peste fire, ai uscat năvălirile patimilor prin înfrânare, strigând cântare de biruinţă Atotțiitorului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul întrupat, după cuviință dumnezeiască pe Cel neîntrupat mai-nainte, L-ai născut nouă Fecioară, mai presus de fire, rămânând Fecioară după naştere.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt ca tine...
Sufletul tău cel cuprins de Dumnezeu, fericite, arzându-se de râvna credinţei, a risipit de tot nebunia cea amară, şi mânia celor fărădelege, de Dumnezeu purtătorule.
Cu sângiurile tale vopsindu-te, ai urmat chinurilor mucenicilor, de trei ori fericite Procopie, răbdând cu tărie, şi cu suflet viteaz chinurile celor fărădelege.
Slavă...
Cu înţelepciune ai suferit îndoite chinuri, Cuvioase, înfruntând eresurile şi năvălirile leilor bărbăteşte, cu cuget dumnezeiesc, preaînţelepte Procopie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Înțelepciunea, Cuvântul Tatălui, cel mai-nainte de veci în vremile cele mai de pe urmă, întrupându-Se negrăit, din Maică neispitită de bărbat, o ai făcut pe dânsa Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Fără trup te-ai arătat în viaţă, Părintele nostru, şi în trup împreună cu îngerii petrecând te-ai cunoscut, răstignindu-te lumii precum zice Pavel şi lumea ţi s-a răstignit adevărat, şi cu cugetul locuitor la locul cel ceresc, tu cel pământean. Slavă Celui ce bine a voit cu tine; slavă Celui ce ţi s-a cunoscut ţie; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Dumnezeieştile tale mâini, cu care ai ţinut pe Făcătorul, Cel ce S-a întrupat ca un Preabun, Fecioară Preacurată, întinzându-le, nu înceta a-L ruga pe El, să ne mântuiască de ispite şi de patimi şi de primejdii, pe cei ce te lăudăm cu dragoste, şi strigăm ţie : Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Răstignindu-Te pe Cruce de cei fărădelege, şi cu suliţa coasta Ta împungându-se Mântuitorule al nostru, cea Preacurată se tânguia cu amar, la cele dinlăuntru rupându-se ca o Maică. Şi de multă şi înfricoşată îndelungă răbdarea Ta, spăimântându-se a strigat : Slavă părinteștii iubirii Tale de oameni; slavă morţii Tale, prin care pe oameni nemuritori i-ai făcut.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Cu vărsările lacrimilor adăpându-ţi inima ta, Fericite, ai semănat sămânţa bunătăţilor, prin cuget curat, Preacuvioase Procopie.
Cugetarea cea pământească, o ai supus Părinte, Dumnezeiescului Duh, alegând viaţă sihăstrească, şi unindu-te cu cetele mucenicilor, Preafericite.
Slavă...
Ca un Mucenic dumnezeiesc şi prea-adevărat, pentru buna-credinţă ai înfruntat nebunia cea ereticească, căci cu adevărat ai defăimat nebunia celor fără de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Peste rânduielile legilor fireşti, Preacurată, fără stricăciune zămislind în pântece pe Ziditorul, L-ai născut pe El, şi arătat cu adevărat te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu; pe Cela ce chemi din negura greşelilor.
Pe tine cel ce te-ai sfinţit prin sihăstrie, şi te-ai săvârşit prin sânge, te lăudăm Cuvioase, căci pomenirea drepților pururea se săvârşeşte, şi se pomeneşte cu laude şi cu credinţă.
Domnul, Cel ce preface cu înţelepciune, şi schimbă toate spre mai bine, precum îi este voia, ţi-a adăugat lângă sihăstrie cinstea muceniciei, prin uciderea ta de cei necredincioşi.
Slavă...
Pe umeri luându-ţi toată arma, cea prin Cruce, ai urmat după Hristos, făcând uitare celor trecute, şi prelungindu-te la cele dinainte, Părinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudăm Preasfântă pe Domnul, Cel ce S-a îmbrăcat din tine cu trup pătimitor şi muritor, şi l-a îndumnezeit cu împreunare neamestecată după un Ipostas.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Înălţându-te pururea pomenite, cu adevărat de la mărirea sihăstriei, te-ai suit către bărbăţia şi către cinstea mucenicilor, îmbrăcându-te cu porfiră roşită din sângele tău.
Socotind nestatornicia celor trecătoare, cu suflet şi cu cuget dumnezeiesc, întru bunăcredinţă te-ai întrarmat către bunătăţile cele pururea statornice şi nesfârşite, preafericite Procopie.
Slavă...
Văzându-te Hristos că eşti îndestulat de înfrânare neslăbită şi de blândeţe, S-a uitat la tine cu iubire de oameni, şi te-a făcut părtaş slavei, purtătorule de Dumnezeu pururea fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Stăpână, zdruncinăturile sufletului meu cele cumplite, vindecă-le cu tainice lucrări de mână, punându-le doctorii lucrătoare, patimile Fiului tău.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Luceafăr astăzi avându-te Biserica, toată negura relei credinţe risipeşte, cinstindu-te pe tine, de cele cereşti tăinuitorule, Procopie mărite.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru şi mărturisitorul Procopie Decapolitul.
Stih : Nimic sunt Decapolitule toate cetăţile pământeşti.
Către gânditoarea cetate întru care acum te sălăşluieşti.
Întru a douăzeci şi şaptea zi s-a arătat.
Sfârşitul lui Procopie cel lăudat.
Acesta mai întâi intră în viaţa monahicească, şi deprinzându-se la tot felul de nevoinţe, s-a curăţit pe sine desăvârşit. Iar mai pe urmă mustrând vitejeşte, şi scuipând pe cei re defăimau păgâneşte rânduiala întrupării Mântuitorului nostru, şi nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos, a încredinţat adevărul dreptei credinţe, nu numai prin cuvinte, ci nevoindu-se şi prin bătăi. Pentru aceasta se arătă mare mărturisitor; şi făcând multe minuni, aşa către Domnul s-a mutat.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ghelasie, cel dintre mimi, căruia îi fu poruncit de ighemon să batjocorească Botezul, el s-a botezat cu adevărat, şi de sabie s-a săvârşit.
Stih : Vrând să iei în râs Botezul, înşelăciunea eşti râzând,
Căci botezându-te Ghelasie a capului tăiere eşti suferind.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Talaleu Mărturisitorul.
Stih : Talaleu vesel către Cer a alergat,
Ca cu ramuri de măslin cu bunătăţile fiind încununat.
Acesta era din Cilicia cu neamul, şi iubind viaţa sihăstrească, s-a dus la cetatea Gavalon. Unde departe de cetate ca douăzeci de stadii, a aflat Cuviosul un loc înalt, întru care era o capişte afierosită la draci, la acel loc şi-a făcut o mică colibă, îndeletnicindu-se cu ostenelile sihăstreşti, şi strâmtorându-se pe sine cu posturi şi cu privegheri, şi cu rele pătimiri. Pentru care dracii cei din capişte cu mulţime de grozăvii îl înspăimântau, şi pe care ruşinaţi i-au izgonit, bătându-şi joc de neputinţa lor. Apoi dorind de mai mari osteneli, şi-a lăsat coliba, şi făcându-şi o chilie prea mică, nemăsurată cu trupul său, intră într-însa, avându-şi faţa lipită de genunchi. Către acesta mergând fericitul Teodorit episcopul Cirului, l-a întrebat pe el dorind ca să ştie pricina acestei noi petreceri. Iar el răspunse : Eu fiind supus la multe păcate, şi crezând muncilor ce ne îngrozesc, am aflat acest chip de vieţuire, meşteşugind măsuratice munci trupului, ca să uşurez greutatea celor aşteptate; iar acelea sunt mai cumplite, nu numai cu câtimea, ci cu însăşi lucrarea, căci sunt fără de voie; iar ceea ce se face fară de voie este lucru foarte scârbelnic, căci lucrul cel de voie, deşii ostenicios, mai puţină durere aduce, căci osteneala este din voie, şi nu silnică. Deci dacă cu aceste mici scârbe voi ușura pe cele aşteptate, mare câştig voi culege de aici. Acestea auzindu-le episcopul foarte îl lăudă pe el, pentru isteţimea minţii, că nu numai se luptă la luptele de faţă, şi altele de la sine adăuga, ci şi pricinile acestora le cunoștea şi pe alţii învăţa. Ziceau locuitorii de primprejur că şi multe minuni prin rugăciunea acestuia se făceau; nu numai oamenii, ci şi dobitoacele vindecări câştigând. Deci locuitorii acelui loc, dedemult aflându-se în păgânătate, s-au lepădat de înşelăciunea lor cea părintească, şi au primit strălucirea dumnezeieştii lumini, pe care Sfântul întrebuinţându-i slugi, şi capiştea dracilor au surpat, şi sfântă biserică prea mare au ridicat bunilor biruitori mucenici. Aşa sihăstreşte nevoindu-se Fericitul, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Ştefan, cel ce a făcut Ghirocomia Armatiului, adică bolniţă de bătrâni, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Pe Ştefan, care a dat bătrânilor chip de viaţă,
După moarte, Dătătorul cununilor îl încununează.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nisie, care cu vine de bou fiind bătut s-a săvârşit.
Stih : Nisie prin vinele de bou bătaie suferă pătimind.
Căci uitare despre dureri are întărit fiind.
Tot în această zi, Cuvioşii Părinţii noştri Asclipie şi Iacov, care cu pace s-au săvârşit.
Stih : Stăpânului celui ce va să judece tot pământul cu dreptate.
Doi bărbaţi drepţi împreună îi stau înainte.
Tot în această zi, Cuviosul Timotei cel din Cezareea, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Cinstesc pe Timotei ca pe prietenul lui Dumnezeu cel iubit.
Al căruia şi sfârşitul este foarte cinstit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Precum a fost viaţa ta prealuminată prin sihăstrie, de Dumnezeu înţelepţite, aşa s-a arătat aievea, şi pătimirea ta întărită, căci ai slăvit pe Hristos, cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind încins cu curăţie de minte întreagă, dumnezeiescule Părinte, cu bărbăţia ai luat şi luminată cununa muceniciei prin Dar, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Neînchinându-se cei necredincioşi chipului Tău celui curat Mântuitorule, pe robul Tău bătându-l îl chinuiau cumplit, care cânta şi striga către Tine : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Veselindu-ne de Cel ce L-ai născut Preacurată, toţi te fericim, că prin naşterea Lui cea trupească mântuindu-ne acum, strigăm Lui : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Arătându-te şi mai-nainte de moarte, că eşti slobod de materie, te-ai mutat de aici la viaţa cea nepieritoare, Cuvioase, având prin moartea ta ca o scară dinadins, cugetătorule de Dumnezeu Procopie.
Plin te-ai arătat de lumina Darului, şi către Lumina cea neapusă ai mers Părinte, lepădând toată pofta cea trupească. Pentru aceasta te cinstim Procopie, cugetătorule de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Fiind înarmat cu puterea Dumnezeiescului Duh, ai stricat cetele duhurilor vicleniei. Drept aceea uşile cele cereşti ţi s-au deschis, Fericite, căci lăudai pe Hristos în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toate neamurile te fericesc Stăpână, precum ai proorocit însăţi, fericită de Dumnezeu, pe tine cea adevărată Născătoare de Dumnezeu şi Preacurată; pe care te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Alegând Înţelepte a te nevoi după lege, prin înfrânare ţi-ai omorât pornirile patimilor, şi săltările trupului, slugă a lui Hristos. Pentru aceasta acum ai aflat desfătarea cea netrecătoare a nepătimirii, împreună cu oştile cele fără de trup.
Înaintea Judecătorului celui Drept stai luminat ca un biruitor, ce ai luat cununi neveştejite, rugându-te neîncetat, pentru cei ce săvârşesc pomenirea ta cea preacinstită, şi dumnezeiasca prăznuire a mutării tale, Procopie.
Slavă...
Luminându-te acum cu trei raze care ies negrăit dintru o Dumnezeire, te-ai învrednicit sfârşitului celui preafericit, şi bucuriei celei veselitoare, veselindu-te împreună cu oştile cele mai presus de lume, Părinte Procopie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu cel nestricat, luând chip stricăcios, a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, sălăşluindu-Se prin bunăvoirea Tatălui, întru tine cea plină de Dar. Pentru aceasta, Preacurată, împreună cu oştile cele cereşti te slăvim.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Dezlegându-te de cinstitul tău trup, Procopie, stai acum înaintea Treimii celei neapropiate dimpreună cu îngerii. Către Care adu-ţi aminte de noi, care săvârşim pomenirea ta, Mărite, şi te cinstim cu dragoste Părintele nostru de Dumnezeu purtătorule.
A Născătoarei :
Scăparea cea mare şi acoperământul sufletelor noastre, ceea ce eşti mai desfătată decât cerurile şi mai aleasă decât Heruvimii, roagă pe Fiul tău pentru robii tăi, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuim toți de păcate şi de primejdii.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA
Preacuviosul Părintele nostru Vasile Mărturisitorul, şi împreună nevoitorul cu Sfântul Procopie Decapolitul.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih sau din Triod şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Dorind fericirea cea mai presus de cuget dumnezeiescule, înfrânarea o ai socotit desfătare, sărăcia bogăţie, neaverea avere îndestulată, şi cumpătarea cinste de bună slavă. Pentru aceasta ai şi aflat dorirea cea după gândul tău, sălăşluindu-te în locaşurile sfinţilor, Vasilie.
Alergarea nevoinței fără întoarcere înapoi o ai săvârşit, şi credința ai păzit. Pentru aceasta şi cununa dreptății ai luat Părinte, care ție ți-a gătit Hristos, Cel ce dă după vrednicie plată, şi daruri hărăzeşte, şi răsplătiri pentru osteneli. Care ca şi noi acum să le dobândim, roagă-te, de Dumnezeu insuflate Vasilie.
Patimile trupeşti prin înfrânare le-ai veştejit, şi prin rugăciune neîncetată, şi pe şarpele cel înşelător cu ploile lacrimilor l-ai înecat, Fericite, şi bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut pe deasupra, de Dumnezeu înțelepțite Cuvioase Vasilie. Pentru aceasta te-a împodobit pe tine cu cereşti daruri, Iisus, Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Slăbiciunea şi slăbănogirea sufletului meu Preacurată Maică Fecioară, schimbă-le acum întru tărie, şi întru putere a temerii de Dumnezeu, a face şi a lucra îndreptările lui Hristos. Ca să scap de focul cel nestins, şi să dobândesc moştenirea cea cerească, şi viața cea fără de sfârşit, prin mijlocirea ta, Stăpână, bucurându-mă totdeauna.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata pe Iubitorul de oameni Hristos, răstignindu-Se şi cu sulița în coastă împungându-Se, plângea, strigând : Ce este aceasta Fiul meu, ce Ți-a răsplătit poporul cel nemulțumitor, pentru binele care ai făcut lui ? Şi Te sârguieşti să mă lipsesc de Tine, Fiule preaiubite ! Mă spăimântez Milostive de răstignirea Ta cea de bunăvoie.
Tropar, glasul 1.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Vasilie; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului.
Facere a lui Teofan
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Punând temeiul pe piatra credinţei, Părinte, nu te-ai spăimântat de năvălirile ispitelor ci ai rămas neclintit, ca un părtinitor al bunătăţii, ca cel ce eşti cu numele împărăţiei.
Darul Preasfântului Duh întărindu-te pe tine, te-a îmbărbătat, să suferi desimea bătăilor celor cu durere, şi te-a arătat purtător de biruinţă împotriva tiranului celui cu cuget deşert.
Slavă...
Aflat-ai Părinte pe cel împreună pătimitor şi ostaş înţelept, Procopie, care s-a procopsit pururea întru bunătăţi; cu care împreună bucurându-te, Preafericite, ai săvârşit mucenicia pătimirii celei tari.
Şi acum.... a Născătoarei :
Folositoare şi pricinuitoare mântuirii, şi zid nesfărâmat te pun pe tine vieţii mele, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Făcătorul de bine a toată zidirea.
Cântarea a 3-a
Irmos : Se veseleşte Biserica de Tine...
Cu osârdie îndreptând inima ta către Dumnezeu, Cuvioase, cu cuviinţă ai petrecut în Darul sihăstriei şi al mărturisirii.
Luând asupra ta Părinte, ostăşire şi toată întrarmarea Crucii, ai biruit pe balaurul cel înţelegător şi pe leul cel simţitor.
Slavă...
Păzind cu buna-credinţă cea după chip a sufletului cuvioşilor, şi cinstind Chipul cel curat al lui Hristos, v-ați nevoit.
Şi acum..., a Născătoarei :
Binecuvântatu-s-a prin tine Preacurată, firea noastră, care mai-nainte era părtaşă blestemului şi stricăciunii, şi s-a împărtăşit nestricăciunii.
Irmosul :
Se veseleşte Biserica Ta de Tine, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul al 4-lea,
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Sărăcia lui Hristos ai iubit cu bunăcredinţă, bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat, şi mărirea cea trecătoare, Înţelepte, şi Crucea pe umerii tăi ridicând, pe cărarea cea strâmtă bucurându-te ai umblat, călcând dulcețile trupeşti prin toată înfrânarea, şi prin patima rea, ai ajuns la lărgimea cea dumnezeiască a raiului, grăitorule de cele dumnezeieşti, Vasilie.
Slavă.... Şi acum..., a Născătoarei :
Spăimânta-tu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând, şi în minte a luat, ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara naşte, şi după naştere iarăși rămâne Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua cea cu totul fără prihană, stând lângă Crucea Mielului şi Izbăvitorului, cu plânsuri cumplite se zdrobea, şi privind, spăimântându-se zicea : Ce este această nouă şi străină vedere, Fiule preadulce ? Cum voind acestea le suferi, cum rabzi de voie răstignire şi moarte de ocară ? Ci o Fiule, preaslăvesc a Ta pogorâre, cea mai presus de cuvânt !
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale ,Doamne.
Cât este de frumoasă răbdarea ta, Preafericite, că întru căruntețe arată tărie de tinereţe, Cuvioase, cu care strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Fiind împreunat prin dragoste cu Stăpânul tău şi îmbrăcat cu ajutorul Lui, nu simțeai durerile trupului, ci cântând strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Ca un numit cu numele Împărăţiei celei cereşti, ai mers pe calea care duce la dânsa, aflând tot de un gând cu tine pe Procopie, care striga : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Neispitită de nuntă ai născut, o Fecioară, şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri neîncetate şi cu credinţă neîndoită, strigăm ție : Bucură-te Stăpână.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Tu Cuvioase Vasilie luminat te-ai nevoit, defăimând semeția cea împietrită a lui Leon şi gândul lui cel necunoscător.
Aflând pe Procopie, care îți era întocmai la osteneli, ai săvârşit chinuirea prin multe feluri de procopsiri, dumnezeieşte încununându-te.
Slavă...
Acum vezi prin cuget pe Hristos, de Care ai dorit, ale Căruia arătări de departe prin faptă le vedeai, preafericite, preasfințite Vasilie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine te punem înainte armă nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor. Pe tine te avem întărire şi nădejde mântuirii noastre, Mireasă dumnezeiască.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Fiind cuprins de dragostea Împărăţiei celei de sus, vitejeşte nu ai băgat seamă gândul cel fără socoteală şi poruncile, şi dogmele împăratului celui pământesc, de Dumnezeu pătimitorule.
Slavă...
Dezbrăcându-te de cele pământeşti, înțelepțeşte te-ai nevoit; şi îmbrăcându-te cu dumnezeiască putere, te-ai arătat purtător de cunună, ca unul ce ai biruit împotrivirea tiranilor celor fără de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Iată acum s-a plinit propovăduirile proorocilor, născând tu Fecioară pe Cel propovăduit dedemult de prooroci, care împlineşte cele mai-nainte grăite, cu Darul Duhului.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Condac, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând..
De sus luând dumnezeiască descoperire, ai ieşit, Înțelepte, din mijlocul gâlcevilor. Şi sihăstrind cu cuviinţă, ai luat lucrarea minunilor, şi prin Dar a tămădui bolile, Vasilie preafericite şi preasfinţite.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie Mărturisitorul, cel ce a pătimit împreună cu Sfântul Procopie.
Stih : Vasilie pe Hristos în suflet purtând.
Pentru icoana lui, sufletul său îşi este punând.
În a douăzeci şi opta zi a fost ascunzând
Pe Vasilie sub pământ.
Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul luptătorul de icoane. Deci lăsând lumea şi cele din lume, se făcu monah. Şi se nevoi dintâi-aşi dată bine, de aceea necinstindu-se cinstea sfintelor icoane, stătu împotrivă cu nevoinţă asupra luptătorilor de icoane. Pentru aceea fu prins, şi foarte muncit, fiindcă nu s-a înduplecat cu firea, ci propovăduia adevărul până la moarte, având ajutător dimpreună şi pe dumnezeiescul Procopie. Drept aceea se struji peste tot trupul şi la grumaji, şi se băgă în temniţă. Iar murind tiranul, ieşi din temniţă, şi iarăşi cu aceeași petrecere şi nevoinţă se ostenea, îndemnând pe mulţi spre fapta bună şi întorcându-i spre dreapta credinţă în multe vremi. Bucurându-se şi mulţumind, se mută către Dumnezeu, pe care din pruncie l-a dorit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Proterie Arhiepiscopul Alexandriei.
Stih : Proterie cu trestie sfâşiindu-se.
Trestie degrab scriitoare împotriva înşelăciunii este făcându-se.
Acest fericit a stătut preot bisericii din Alexandria. Şi adunându-se cu alexandrenii cei ce veniseră în Constantinopol şi mult nevoindu-se împreună cu sfinţii părinţi împotriva eresurilor celor cu rea credinţă, a fost pus de sobor Episcop Alexandriei. Deci gâlcevindu-se cei ce cugetau ale lui Eutihie şi Nestorie, şi îngrozind că vor opri ducerea grâului la Alexandria; piosul împărat Marchian, a poruncit să ducă grâul nu la Alexandria, ci la Pilusia prin înotarea Nilului. Pentru care alexandrenii pierind de foame, au pus pe Arhiereul mijlocitor către împăratul. La ale cărui mijlociri plecându-se împăratul, iarăşi a poruncit să se pogoare grâul la Alexandria. Iar după săvârşirea prea piosului împărat Marchian, oarecarele Timotei, cu porecla Eluros pândind într-o noapte întunecoasă, şi ducându-se la chiliile monahilor, pe la miezul nopţii se zicea pe sine că este înger, şi le poruncea lor, ca să se depărteze de împărtăşirea cu Proterie. Iar ei ca nişte prostănaci înşelându-se, au ridicat tulburarea împotriva Arhiereului, care fugind, a văzut pe dumnezeiescul prooroc Isaia zicându-i : Întoarce-te şi eu aştept ca să te primesc pe tine. Aceasta arăta silnica lui moarte. Deci întorcându-se şi întrând în dumnezeiasca colimvitră, acolo cu trestii ascuţite, fu spintecat de aceia; apoi a hirotonisit în locul lui Proterie, pe Timotei, ce i-a fost înşelat, pe care l-au suit pe scaunul arhieresc; de care înştiinţându-se Leon cel mare care a împărăţit după Marchian, pe Timotei adică, l-a dat în stăpânirea Episcopilor, ca să-l judece canoniceşte, pe care şi dezbrăcându-l de cinstea arhierească, l-a surghiunit la Gangra; iar pe mirenii ce au fost părtaşi uciderii arhiereşti, pedepsindu-i împăratul, cu bătăi şi cu închisori şi cu ciuntiri de mădulare, a poruncit să se hirotonească Episcop alexăndrenilor, un alt Timotei drept credincios, cu porecla Salofachiolul, şi aşa a luat sfârşit gâlceava.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nestor.
Stih : Nu avem chip, nici frumuseţe pe lemn ridicat,
Nestor fiind întins ca să zic prooroceasca zicere cu adevărat.
Acesta era pe vremea împăratului Deciu, şi a ighemonului Puplie, din Perghia Pamfiliei. Deci pentru că cinstea pe Hristos, prinzându-se de Domnitorul Irinarh, a fost adus la ighemonul, înaintea căruia mărturisind credinţa Lui Hristos, a fost răstignit, şi cu glasuri de mulţumire către Dumnezeu a strigat şi pe credincioşi întărindu-i, şi-a dat Duhul.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei; Chira şi Marana.
Stih : Marana şi Chira se învrednici,
Prin veştejirea trupului în ceruri a domni.
Patria acestora era Veria cea despre răsărit; iar neamul, cel mai ales şi strălucit şi creşterea potrivită cu neamul. Ci pe toate acestea defăimându-le, şi intrând într-o căsuţă mică, căreia i-a astupat uşa cu zid, şi cu pietre, şi lăsând o ferestruică, prin care primea înlăuntru hrana cea de nevoie, şi vorbeau cu femeile cele ce mergeau către dânsele, înălţau doxologii lui Dumnezeu. Şi toată vremea cea de peste an o petreceau în linişte; numai în vremea cincizecimii vorbeau. Şi singură Marana vorbea cu cele ce mergeau la ele; căci glasul Chirei, nimenea vreodată l-a auzit vorbind. Şi purtau pe trupul lor lanţuri de fier foarte grele, şi îmbrăcămințile le erau foarte mari, încât le acoperea cu totul picioarele şi tot trupul. Cu asemenea chip vieţuind, au săvârşit patruzeci şi doi de ani. Cu postirea şi cu suferirea răbdării, atâta s-au osebit, încât odată gustau hrană în patruzeci de zile, trei ani întregi şi în ceilalţi trei, după trei săptămâni, precum dumnezeiescul Daniil. Ci şi la purtătorul de viaţă mormântul lui Hristos ducându-se, nicicum n-au gustat hrană, până ce au făcut închinăciunea. Şi iarăşi întorcându-se fără a mânca, au săvârşit călătoria; iar lungimea căci era de douăzeci de verste, precum am zice de douăzeci de zile. Şi ducându-se încă şi la biserica cea din Isauria, a bunei biruitoare Mucenițe Tecla, asemenea au făcut, s-au dus şi s-au întors fără a mânca. Deci acestea cu asemenea vieţuire împodobind neamul femeiesc, au alergat către Domnul pe care îl doreau.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici cei șase din Egipt, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Au scris că de sabie şase egipteni au fost murind.
Cei ce a anului nevoințe, şi vieţi au fost scriind.
Tot în această zi, Sfinţii Apostoli; Nimfa şi Evvul, care cu pace s-au săvârşit.
Stih : A lui Hristos sădire doi Apostoli ai lui Hristos fiind.
Evvul şi Nimfa împreună cu Hristos sunt petrecând.
Tot în această zi, Preacuviosul Varos episcopul Damascului, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lăsând serbarea vieţii celei trecătoare.
Varos împreună petrece cu a îngerilor serbare.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avrichie, care prin sabie s-a săvârşit.
Stih : Slujitorului lui Hristos tăindu-i-se capul de sabie.
Pe slujitorii idolilor îi ruşinează Avrichie.
Tot în această zi, Sfânta nouă Muceniță Chirana preaînţeleapta, din Tesalonic, întru munci s-a săvârşit, la anul o mie şapte sute cincizeci şi unul.
Stih : Chirana Doamnă patimilor şi muncilor.
Arătându-se s-a mutat către Domnul domnilor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Fiind lucrat ca o holdă, şi curăţit prin chinuire, Părinte, şi luminat întru sihăstrie cu răbdare, te-a primit pe tine Hristos, Căruia strigai : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Cu dumnezeiasca putere fiind întărit, Părinte, ai înfruntat pe toți, cei ce ca nişte nebuni se lepădau de cinstitul chip al lui Hristos, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi Împărăteasă a toată zidirea, toți credincioşii te lăudăm pe tine, Curată, şi strigăm ţie : Bucură-te ! Bine eşti cuvântată tu între femei Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Trupul şi cugetul le-ai adus spre jertfă lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, ca o ardere-de-tot, cu focul cunoştinţei de sineți şi prin văpaia chinurilor, strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Gonitu-ţi-ai vrăjmaşii, şi gonindu-te pe tine, i-ai prins Cuvioase, şi ai călcat sprânceana cea cu gând înalt, văzând ucişi pe cei ce te-au bătut pe tine şi strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca un viteaz îndoit iscusit te-ai arătat nouă ucenicilor, Preafericite, căci pe lângă sihăstria cea dintâi ai adăugat şi chinuirea, foarte bărbăteşte având împreună pătimitor ucenic pe Procopie, care striga : Toată zidirea lăudaţi pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Uşa cerurilor cea purtătoare de lumină te numim, Preacurată, prin care a trecut Dumnezeu şi S-a întrupat, Cel mai-nainte fără de trup, ca un Dumnezeu, şi întocmai la Fiinţă cu Tatăl, Căruia strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se; tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Piatra cea netăiată...
Mai presus de toată simţirea trecând, Părinte, cu dragoste bucurându-te te-ai mutat către Stăpânul, culegând bogăţia luptelor tale, veselia cea îngerească, şi desfătarea raiului cea nesfârşită.
Împreună cu ucenicul tău şi cu pătimitorul, aflând nădejdea celor fericiţi, purtătorule de chinuri, şi veselindu-te împreună, în veac priviţi spre cei ce săvârşesc prăznuirea voastră.
Slavă...
Mutându-vă de la pământ către sălăşluirea cea cerească, purtând cununi, unde sunt cetele sfinţilor şi dumnezeieştile oşti ale îngerilor, mântuiţi prin rugăciunile voastre adunarea ucenicilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rupe lanţurile greşelilor mele, şi ale celor ce te laudă Maica lui Dumnezeu, încetează pornirile supărărilor. Zdrobeşte tulburarea păcatului, sfarmă viforul primejdiilor, Maică Fecioară.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unchiului din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA
Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Casian Romanul.
CADE-SE A ŞTI : Atunci când are luna lui Februarie 28 de zile, atunci slujba Sfântului Casian se pune la pavecerniţă. Iar de este anul bisect, aşa să se urmeze.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih sau din Triod şi 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 2-lea :
Podobie : Înger mai înainte...
Îngereşte vieţuind pe pământ, de Dumnezeu cugetătorule fericite, te-ai numărat cu cetele celor fără de trup, că ridicând Crucea pe umerii tăi, Cuvioase, ai urmat Dumnezeului tuturor, şi prin ostenelile înfrânării omorând patimile cele pierzătoare de suflet, te-ai făcut vas curat primitor al Duhului, pentru aceasta strigăm ție : Roagă-te pentru toți cei ce te laudă.
Lipindu-te pururea de Dumnezeu, cu postiri şi cu privegheri, te-ai arătat mai înalt decât toată dulceaţa lumii, Fericite, şi neîncetat luminându-te cu suișuri bune, ai izvorât râuri de învăţături, care adapă inimile credincioşilor, şi dau cunoştinţă de mântuire, de Dumnezeu cugetătorule Casiane. Pentru aceasta strigăm ție : Roagă-te pentru toți cei ce te laudă.
De sus luminându-ți-se înțelepțitul tău cuget, Părinte, a strălucit lumină de învăţătură, prin care se luminează adunarea călugărilor, izbăvindu-se de întunecarea patimilor. Pentru aceasta şi prăznuieşte totdeauna sfântă pomenirea ta, slăvind pe Domnul slavei, Cel ce pururea te-a mărit pe tine, cel ce te-ai nevoit, şi ai biruit pe şarpele cel mult meşteşugăreț.
Slavă..., Şi acum... a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
De ceasul cercării aducându-mi aminte, mă cutremur gândind la mulţimea greşelilor mele, ce voi răspunde ? Că curveşte vieţuind, cum voi scăpa ? Pentru aceasta cu lacrimi fierbinţi strig către tine, Fecioară : De ruşinea ce va să fie, ceea ce ai născut pe Hristos, Mărgăritarul cel curat, spală întinăciunea sufletului meu, şi mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
O, bunătatea Ta ! O milostivire mai presus de gând ! O multa suferire şi îndelungă-răbdarea Ta, Cuvântule cel mai înainte fără de început, Fecioara tânguindu-se, striga : Cum Cela ce eşti fără de moarte ai iubit a muri ? Mare taină văd; însă mă închin patimilor Tale, pe care de voie le-ai răbdat.
LA UTRENIE
CANONUL
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.
Irmos : Întru adânc a aşternut...
Încununându-ți viața cu bunătăţi dumnezeieşti, Cuvioase Casiane, ai purces către Dumnezeu. De la Care cere-ne nouă mântuire de greşeli, rugămu-ne, noi cei ce lăudăm cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Cu plecarea cea în tot chipul către Dumnezeu, te-ai ferit de toate bolile cele pătimitoare, vrednicule de laudă, şi te-ai făcut lumină, îndumnezeindu-te prin împărtăşirile cele fără materie. Pentru acesta te cinstim şi prăznuim pomenirea ta.
Slavă...
Făcutu-te-ai doctor sufletelor, Casiane, îndreptând prin Dar cu dumnezeieştile tale învăţături, cugetele sihaștrilor, şi prea-ales arătându-le calea care duce către viața cea veşnică, purtătorule de Dumnezeu, preafericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai aleasă te-ai arătat, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută şi nevăzută, pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău. Pe Care cu îndrăzneală roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Înflorit-a pustiul...
Hristos lumina celor întunecaţi, te-a arătat pe tine prealăudate, stea întru înălţime luminătoare Bisericii, podoaba sihaștrilor, preaînţelepte Părinte.
Râvnind Celui ce a primit Crucea, şi a mântuit lumea, Casiane, te-ai răstignit lumii prin patimi, biruind viclenirile dracilor.
Slavă...
Umplându-ți-se inima de înţelepciune, Preaînţelepte, ai izvorât adâncime de învăţătură, adăpând cetele sihaștrilor prin Duhul Sfânt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tămăduieşte rogu-mă, sufletul meu prin mijlocirile tale, Preacurată, care s-a bolnăvit de patimi şi de tot felul de năvăliri ale dracilor celor prea răi.
Irmosul :
Înflorit-a pustiul ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima, mea.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat..
Încuviințându-te tu, lui Dumnezeu te-ai dăruit, şi luminându-te cu feluri de bunătăţi Casiane, ai strălucit ca soarele, luminând neîncetat cu lumina dumnezeieştilor tale învăţături, inimile tuturor celor ce te cinstesc. Ci roagă-te lui Hristos neîncetat, pentru cei ce cu dragoste fierbinte te laudă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii, şi cu smerenie să cădem, cu pocăinţă strigând dintru adâncul sufletului : Stăpână milostiveşte-te spre noi, şi ne ajută, sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că numai pe tine te avem ajutătoare.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din Tatăl cel fără început, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, ceea ce Te-a născut fără de durere, Hristoase, a strigat : Vai mie preaiubite Iisuse, cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum Fiule, de oamenii cei fărădelege, Cela ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ? Te laud pe Tine, îndelung-Răbdătorule.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
Prin nevoințele tale săltările trupului supunându-le duhului, Cuvioase, cu sfinţitele tale învăţături, ai descoperit toate viclenirile şi pândirile înşelătorului.
De bunăvoie omorându-te lumii, ai luat moştenire viața cea viitoare, şi ai scris legi spre îndreptarea şi săvârşirea postnicilor, Casiane, pururea pomenite.
Slavă...
Sălăşluitu-s-a în sufletul tău Darul Duhului, preafericite, şi te-a arătat mai presus de toate cugetele trupului, şi de cursele înşelătorului prea-arătat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Negrăit ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii, cei ce au făcut vitejie prin credinţă, şi a smerit pe şarpele începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Mijlocitor te-ai făcut...
Răpitu-te-ai, purtându-te pe bunătăţile tale, de Dumnezeu cuprinsule, şi bucurându-te, te-ai odihnit întru lăcaşurile cele cereşti, primind daruri pentru ostenelile tale după vrednicie.
Cu gând curat văzând ca prin oglindă frumuseţea lui Hristos, ai stătut nemişcat ziua şi noaptea, primind de acolo arătările cele dumnezeieşti, pururea pomenite.
Slavă...
Adăpându-te cu izvoarele lacrimilor, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, ca un pom cu ramurile înalte, ai adus roduri faptele cele bune, care dumnezeieşte veselesc cugetele tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Răsărind din tine Fecioară, Viaţa cea mai presus de gând, a omorât pe vrăjmaşul cel ce ne-a omorât pe noi pe toţi; şi a înviat lumea, care neîncetat te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Pe calea cea strâmtă ai umblat, Părinte, şi cu cuvintele tale o ai arătat pe dânsa tuturor, prin care cei ce umblă bine, intră către desfătarea raiului.
Viaţa ta a fost cuvioasă, şi sfârşitul fericit şi cinstit, Părintele nostru Casiane, împreună vorbitorul cu sfinţii îngeri.
Slavă...
Somnul lenevirii l-ai lepădat, şi priveghind în priviri şi în fapte, îngereşte ai vieţuit pe pământ, de Dumnezeu purtătorule fericite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o împodobită şi preafrumoasă, poftindu-te Iisus cel Făcător de frumuseţe, S-a născut din tine cu trup, Preacurată, şi pe mine m-a îndumnezeit, pentru milostivirea Sa cea fără măsură.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Făcându-te cuvios, te-ai dat lui Dumnezeu, şi luminându-te cu faptele cele bune Casiane, ca un soare ai strălucit prin lumina învăţăturilor tale celor dumnezeieşti, luminând inimile credincioşilor celor ce pururea te cinstesc. Pentru aceasta cu dinadinsul roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce te laudă pe tine cu dragoste fierbinte.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a douăzeci și noua, Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Casian Romanul.
Stih : Mutându-se Casian către dumnezeieștii îngeri cu adevărat.
Dumnezeiască mireasmă gânditor răsuflă neîncetat.
Întru a douăzeci şi noua zi a murit.
Casian cel mare la suflet.
Acesta era din cetatea Romei din părinţi luminaţi şi vestiţi, care din începutul vieţii sale avea mare dragoste la învăţătură şi la cuvinte. Deci cu învăţătura şi cu ascuţirea firii sale răzbătu toată învăţătura elinească, deprinzând desăvârşit filosofia şi astronomia, şi învăţând bine şi dumnezeiasca Scriptură, şi cunoscându-o foarte cu amănuntul şi desăvârşit. Şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie de feciorie, ieşind din patria sa şi intrând în schit se făcu monah, dându-se pe sine la toată ascultarea şi deprinzând de acolo tot felul de petrecere grea, întru care se obişnui pe sine, şi pentru multa sa ascultare ajungând la desăvârşită chibzuială, se duse la linişte, şi făcând acolo mulţi ani, şi topindu-se pe sine cu toată ticăloşia, trecu la mai multă ispită şi nevoinţă. Deci ieşind de la linişte, înconjură toate mânăstirile Egiptului şi ale Tebaidei şi muntele Nitriei şi al Asiei, al Pontului şi al Capadociei, şi a tot Răsăritului. De la care a adunat vieţile tuturor părinţilor şi petrecerile şi nevoinţele, mai mult de cum adună ceara peceţile inelelor. Şi aceasta o adeverează alcătuirile cele scrise de dânsul, care sunt pline de toată iscusirea şi înţelepciunea şi folosul. S-au mai scris de dânsul şi alte asemenea învăţături, pe care de le va citi cineva cu socoteală, se va rodi dintr-însele şi va dobândi mult folos, şi va cunoaşte dintr-însele şi viaţa şi obiceiurile scriitorului. Deci aşa vieţuind minunatul acesta om, şi aşa petrecând, către cele de acolo locaşuri s-a mutat.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Cu plecările cele prealuminate îndumnezeindu-te cu totul, te-ai arătat luminător neapus, de Dumnezeu cugetătorule. Pentru aceasta ai strălucit cuvântul cel mântuitor, care luminează înțelegerile noastre tuturor celor ce te lăudăm pe tine.
Limba ta ca o trestie întingându-se, a scris arătat legea cea mântuitoare, şi în tipar a dat, cu care se îndreptează toate adunările călugărilor, bucurându-se totdeauna, Preafericite.
Slavă...
Înţelegeri de mântuire şi graiuri, care gonesc de la inimi necunoştinţa, din-destul ai izvorât, Cuvioase Părinte, de Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim, săvârşind preasfântă pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Făcutu-te-ai cămară dumnezeieştii slave şi scaun în chip de foc, pe care S-a odihnit Cuvântul întrupându-Se pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acesta roagă-L Preacurată, să Se milostivească, şi să ne miluiască pe noi.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a...
Făcătorii patimilor au lucrat pe spatele meu cumplită nelegiuire, Mântuitorule, şi nu pot să mă uit către Tine, eu robul Tău; ci prin rugăciunile Cuviosului Tău, Casian, milostiveşte-Te spre mine.
Ca o slugă a lui Hristos, ca un slujitor credincios şi ispravnic tainelor Lui, ca un povăţuitor nerătăcit te-ai arătat, căci tămăduieşti patimile sufletelor, şi ale trupurilor noastre în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Roagă-te pentru noi acum Mântuitorului Dumnezeu, dumnezeiescule Cuvioase, să ne mântuiască de relele primejdii şi de boli amare şi de stricăciune, pe noi cei ce Îl preaînălţăm pe Dânsul în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ticălosul meu suflet fiind slăbit de multe împresurări ale lui Veliar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-l sănătos prin rugăciunile tale cele întărite, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Fiul Părintelui...
Tărie s-a dat ţie de la Dumnezeu, ca să pierzi căpeteniile ţiitorului lumii; pentru aceea făcând cu adevărat vitejie mare, Părinte de Dumnezeu purtătorule, te-ai numărat cu cetele cuvioşilor, veselindu-te.
Ca un trandafir cu miros dulce, bine mirosesc nouă cuvintele cele insuflate de Dumnezeu ale dumnezeieştii tale limbi, că tu te-ai făcut miros lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat pentru noi, pentru mila cea fără măsură, purtătorule de Dumnezeu preacinstite.
Slavă...
Să săltăm oamenilor, dănțuind duhovniceşte, veselindu-ne acum întru pomenirea lui Casian; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Celui ce este minunat întru sfinţi, şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc pe Dânsul cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Înnoit-ai firea strămoşului care era stricată, născând mai presus de fire pe Ziditorul a toată firea, şi Fecioară rămânând; pe Care văzându-L odinioară spânzurat pe Cruce te văitai Maică Fecioară.
Irmosul :
Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Sfârşitul lunii lui Februarie şi lui Dumnezeu slavă.
Page updated
Google Sites
Report abuse