După ediţia din 1936.

SĂPTĂMÂNILE DUPĂ SFINTELE PAȘTI :

 Săptămâna Luminată   *   2   *   3   *   4   *   5  *   6   *   7  *   Săptămâna după Rusalii   *   Duminica Tuturor Sfinților   *   Tripeznețe adică Trei Cântări    *   Învățătură de tipic 

   A lui Dumnezeu părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca Cel Atotputernic.

    Catavasia : La dumnezeiasca strajă…    Hristos a înviat… de 3 ori.   Ectenia şi Vosglasul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.  De două ori.

   Milostivirea Ta cea nemăsurată cei ținuţi întru legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele lăudând Paştile cele veşnice.

   Să ne apropiem, purtători de lumină de Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.

    Catavasie : Să mânecăm cu mânecare adâncă…    Hristos a înviat… de 3 ori.     Ectenia şi Vosglasul : Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău…

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.  De două ori.

   Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.

   Mântuitorul meu vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.

    Catavasie : Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos…    Hristos a înviat… de 3 ori.    Ectenia şi Vosglasul : Că tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm…

Condac, glasul al 8-lea :

   De Te-ai şi pogorât în mormânt, ! Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule zicând femeilor mironosiţe : Bucuraţi-vă ! Și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuți sculare.

ICOS

   Pe Soarele cel mai-nainte de soare. Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, mironosiţele femei şi una către alta striga : O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut şi care zace în mormânt; să mergem să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri în loc de daruri Celuia ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat, şi să plângem şi să strigăm : O, Stăpâne, scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.

SINAXAR

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor.

Stih : Hristos pogorându-se în iad, l-a biruit,

Şi ca un puternic, luând dobânzi, a ieşit

   În Sfânta şi marea Duminică a Paştilor, prăznuim Învierea cea aducătoare de viață a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o numim şi Paşti, ce se tâlcuieşte în limba iudaică trecere. Pentru că aceasta este ziua întru care a adus Dumnezeu lumea din nefiinţă. Tot în această zi scoţând pe poporul israelitean din mâinile lui Faraon, l-a trecut prin Marea Roşie. Tot întru această zi S-a pogorât din cer şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi acum din ţinuturile iadului scoţând toată firea omenească, o a înălţat la ceruri şi o a adus la cinstea cea dintâi a nestricăciunii. Însă pogorându-Se în iad, nu pe toţi a înviat, ci numai pe aceia câţi au voit a-i crede Lui. Iar sufletele sfinţilor cele ţinute cu sila din veac, le-a izbăvit din iad şi tuturor a dăruit suire la ceruri. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim luminată Învierea cea mai presus de fire închipuind bucuria, cu care firea noastră s-a îmbogăţit pentru milostivirea milei lui Dumnezeu. Asemenea arătând şi sfărâmarea vrajbei şi unirea cu Dumnezeu şi cu îngerii, facem sărutarea cea obişnuită. Iar Învierea Domnului a fost aşa. Ostaşii străjuind mormântul, la miezul nopţii s-a făcut cutremur; pentru că îngerul pogorându-se a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi străjerii spăimântându-se au fugit. Şi de aceea se face venirea femeilor Sâmbătă de dimineaţă, ca şi cum ar fi la miezul nopţii Sâmbetei. Şi întâi Maica lui Dumnezeu a cunoscut Învierea, şezând ea cu Maria Magdalena în preajma gropii, precum zice Matei; ci ca să nu fie la îndoială Învierea, pentru dragostea cea către Maică, Evangheliştii spun că mai-nainte s-a arătat Mariei Magdalenei. Aceasta a văzut şi pe îngerul cel de pe piatră şi plecându-se a văzut şi pe cei dinlăuntru, care au şi vestit Învierea Domnului, că au zis : S-a sculat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe El. Şi auzind acestea, au alergat şi au vestit Învierea ucenicilor celor mai fierbinţi, adică lui Petru şi lui Ioan. Iar întorcându-se aceasta cu cealaltă Marie, le-a întâmpinat pe ele Hristos şi le-a zis : Bucuraţi-vă ! Pentru că se cădea seminţiei celeia care auzise mai înainte aceasta : Întru dureri vei naşte fii, să audă mai întâi şi bucuria. Acestea fiind biruite de dragoste s-au apropiat şi s-au atins de preacinstitele picioarele Lui, vrând mai cu dinadinsul să cunoască adevărul Învierii. Iar Apostolii au alergat la mormânt şi Ioan plecându-se numai în mormânt, s-a întors; iar Petru a intrat înlăuntru şi mai cu dinadinsul a văzut şi s-a atins de giulgiu şi de legătura capului. Şi iar a venit Magdalena la mormânt de către ziuă cu celelalte femei, vrând să dovedească mai cu dinadinsul cele ce văzuseră. Şi stând afară plângea, iar uitându-se în mormânt, a văzut doi îngeri strălucind de lumină, care ca şi cum o ar fi certat i-au zis : Femeie ! Ce plângi ? Pe cine cauţi ? Pe Iisus Nazarineanul cel răstignit căutaţi ? S-a sculat, nu este aici. Şi îndată s-a sculat ea spăimântându-se căci văzuse pe Domnul. Pentru aceea întorcându-se ea înapoi, a văzut pe Hristos stând; şi părându-i-se că este grădinarul (pentru că era mormântul în grădină), a zis lui : Doamne, de L-ai luat tu pe El, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua. Şi iarăşi căutând ea către înger, Mântuitorul a grăit Magdalenei : Marie ! Iar ea înţelegând glasul cel prea dulce şi obişnuit al lui Hristos, vrea să se atingă de Dânsul. Iar el a zis : Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu, că ţie ţi se pare că încă sunt om, pe cum gândeşti. Mergi la fraţii Mei şi le spune lor câte ai văzut şi ai auzit. Şi aceasta a făcut Magdalena. Dar luminându-se de ziuă, iarăşi a venit la mormânt cu celelalte. Şi cele ce erau cu Ioana şi Salomi au venit, răsărind soarele. Şi într-un cuvânt, în multe rânduri a fost venirea femeilor la mormânt, între care a fost şi Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numeşte Maria lui Iosi, că acest Iosi a fost fecior al lui Iosif. Însă nu se ştie anume la ce ceas a înviat Domnul, că unii zic la cântarea cocoşilor cea dintâi, iar alţii când a fost cutremurul, iar alţii întru alt chip. Iar acestea aşa făcându-se, iată oarecare din străjeri venind au spus arhiereilor cele ce se făcuseră. Iar ei cu arginţi dăruindu-i, i-au plecat să spună că ucenicii Lui venind noaptea L-au furat. Iar seara tot în această zi, fiind ucenicii adunaţi într-un loc pentru frica iudeilor şi uşile fiind încuiate, a intrat la dânşii Iisus (că era cu trup nestricăcios) şi le-a zis lor după obicei : Pace vouă ! Iar ei văzându-L, prea mult s-au bucurat. Şi prin suflare au luat mai desăvârşit lucrarea Preasfântului Duh.

Apoi zicem : Învierea lui Hristos văzând... de 3 ori. Caută la ceasurile Paştilor.

După aceea stihira aceasta :

   Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă. De trei ori.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.  De două ori.

   Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeul cel viu şi Paştile cele de taină, Ucenicilor Tăi, Hristoase bine le-au vestit.

   Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice, şi săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe unul Cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.

   Cât este de sfinţită cu adevărat, şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină a Învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.

    Catavasia : Cela ce a izbăvit pe tineri…  Hristos a înviat… de 3 ori.    Ectenia şi Vosglasul :  Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită, a Tatălui…

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii.  De două ori.

   Veniţi cu rodul viţei cel nou, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.

   Ridică împrejur ochii tăi Sioane şi vezi, că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

A Treimii :

   Părinte Atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule, Fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, Cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire, întru Tine ne-am botezat şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii.

    Catavasia : Această numită şi sfânta zi…   Hristos a înviat… de 3 ori.    Ectenia şi Vosglasul : Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui…

    La Cântarea a 9-a,  Pripeala : Îngerul a strigat celei pline de dar, curată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Şi la fiecare Pripeală se zic Troparele din Canon repetându-le.

   Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos, Dătătorul de viață.

   Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.

   Hristos, Paştile cele nouă, Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.

   Deşteptat-ai după ce ai adormit pe cei morţi din veac, împărăteşte răcnind ca un leu din Iuda.

   Magdalena Maria a alergat la mormânt şi pe Hristos văzându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat.

   Înger strălucitor a strigat femeilor : Părăsiţi-vă de lacrimi, că Hristos a înviat.

   Hristos a înviat, Cel ce a călcat moartea şi pe morţi i-a ridicat, popoare veseliţi-vă.

   Astăzi toată făptura se veseleşte şi se bucură, că Hristos a înviat şi iadul a prădat.

   Astăzi a prădat iadul Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei legaţi, pe care-i avea din veac, cumplit ţinuţi întru sine.

În loc de Slavă…

   Măreşte, sufletul meu, Stăpânirea cea în trei Ipostasuri şi nedespărţită Dumnezeire.

În loc de : Şi acum…

   Bucură-te, Fecioară, bucură-te; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, preaslăvită, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău.  De două ori.

   O dumnezeiescul ! O iubitul ! O prea dulcele Tău glas. Că cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat, până la sfârşitul veacului, Hristoase, pe Carele întărire de nădejde, credincioşii avându-L, ne bucurăm.

   O Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O Înțelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea, dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.

    Catavasia : Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime…    Hristos a înviat… de 3 ori.    Ectenia şi Vosglasul : Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui…

Luminânda.

   Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire. De trei ori.

LA LAUDE

 Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Punem Stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul 1.

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

   Lăudăm Hristoase patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.

    Stih : Lăudaţi pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi pe El în psaltire şi în alăută.

   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un Atotputernic.

    Stih : Lăudaţi pe El în timpane şi în alăută, lăudaţi pe El în strune şi în organe.

   Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.

    Stih : Lăudaţi pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi pe El în chimvale de strigare, toată suflarea să laude pe Domnul.

   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ție.

Apoi aceste Stihiri cu Stihurile lor, glasul al 5-lea.

    Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

    Apoi : Hristos a înviat… de trei ori.  Şi cântăm acest Tropar de multe ori până ce se face sărutarea. Şi sărutarea aşa se face :

    Iese Eclesiarhul cu Sfânta Evanghelie şi stă înaintea uşii celei mari, ţinând Sfânta Evanghelie, sau de se face sărutarea înaintea Bisericii precum este obiceiul aici, pune Eclesiarhul Evanghelia şi icoana Învierii lui Hristos pe tetrapod sau pe masa cea gătită. Iar ceilalţi Preoţi, unii iau icoanele învierii. Lui Hristos, alţii cinstitele Cruci şi stau toți după rânduiala lor. Apoi merge Arhiereul sau cine este mai mare şi sărută Evanghelia şi icoana învierii, şi după ce binecuvintează Arhiereul (de este), merge de stă la locul său şi ia în mână cinstita Cruce. După aceea merg toți fraţii după rânduiala lor şi sărută întâi sfânta Evanghelie şi icoana învierii şi cinstita Cruce, începând de la Arhiereul, sau de la alt preot, ce va fi mai mare. Apoi sărută şi crucile celorlalţi şi sărută unul pe altul, zicând : Hristos a înviat. Şi altul răspunde : Adevărat a înviat. Şi sărută şi mirenii după rânduiala lor. După sărutare citeşte cel mai mare :

    Cuvânt de învățătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în Sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

   De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de Praznic bun şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să între bucurându-se întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postindu-se, să-şi ia acum dinarul. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nimic îndoindu-se. De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că s-a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă, ca şi pe cei dintâi; odihneşte pe cel de la al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul cel dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte; şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru. Şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua; cei ce aţi postit, şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând. Toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea pentru toţi. Nimenea să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stins-o-a pe dânsa Cela ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cela ce S-a pogorât în iad. Amărâtu-l-a pe el, fiindcă a gustat trupul Lui. Şi aceasta mai-nainte apucând Isaia a strigat : Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit; s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit. A luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul. A luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul ? Unde-ţi este iadule biruinţa ? Sculatu-S-a Hristos şi tu te-ai surpat. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă. Că Hristos sculându-Se din morţi, începătura celor adormiţi S-a făcut. Aceluia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.

    Apoi cântăreţii cântă acest Tropar al sfântului Ioan Gură de aur pe glasul al 8-lea.

   Din gura ta, ca nişte lumină de foc strălucind darul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, părinte Ioane Gură de aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

    Şi îndată diaconul zice Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Şi : Să plinim rugăciunile noastre… După Vosglas, Preotul în loc de : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule… zice : Hristos a înviat din morţi… tot. Apoi Otpustul : Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru… După aceea ridicând Crucea, zice : Hristos a înviat… de trei ori. Şi noi răspundem : Adevărat a înviat. Şi iar zicem : Hristos a înviat din morţi… de 3 ori. Şi nouă ne-a dăruit viață veşnică. Să ne închinăm Învierii Lui celei de a treia zi. Şi mulţi ani.

    Cade-se a ști : Pentru Buna-Vestire : Că de se va întâmpla în Sfânta şi luminata Duminică a Paştilor, atunci Duminică în ziua de Paşti la vremea Utreniei, binecuvântând Preotul, facem începere : Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Preasfântă Treime… după Tatăl nostru… Doamne miluieşte ! de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei ori. Şi Psalmul 50. Şi cântăm Canonul Sâmbetei celei mari, cu Irmosul pe 8. După sfârşitul Canonului, Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Preasfântă Treime… şi Troparul : Când Te-ai pogorât la moarte… şi al Praznicului; apoi Ectenia şi Otpustul Şi îndată trag toate clopotele şi ieşim afară şi dând lumânări fraţilor, cădeşte cel mai mare în chipul Crucii, de trei ori şi zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viață făcătoarei şi nedespărţitei Treimi..., şi celelalte. Şi începe cel mai mare, cântând Troparul glas 5 : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Şi cu Stihirile după obicei. Şi deschizând uşile, cel mai mare intră cu toţi fraţii cântând : Şi celor din morminte viață dăruindu-le. Apoi Troparul Bunei-Vestiri şi Ecteniile : Cu pace Domnului să ne rugăm… şi îndată cel mai mare începe Irmosul : Ziua învierii popoarelor… şi cântăm Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia : Ziua învierii… cu Hristos a înviat..., şi Ectenia cea mică, la toate Cântările după obicei. După Cântarea a a treia Condacul şi Icosul Paştilor şi Ipacoi. După Cântarea a a şasea, Condacul şi Icosul Bunei-Vestiri, apoi Prochimenul Praznicului şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos… de trei ori şi Stihira :Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a cântăm Pripelile Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor 1 şi a Praznicului 2. La Laude, Stihirile învierii pe 4 şi ale Praznicului pe 4, cu Stihurile lor. Apoi Stihirile Paştilor Slavă… a Bunei-Vestiri, Şi acum… Ziua învierii… şi sărutarea. Învăţătura lui Ioan Gură de aur, Ectenia şi Otpustul. Apoi Ceasurile Paştilor. La Liturghie : Antifoanele Paştilor. După Vohod, zicem Troparele : Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Troparul Praznicului, Şi acum… Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule… cântăm : Câţi în Hristos v-aţi botezat… Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia, întâi a Paştilor, apoi a Praznicului.

    Pentru Sfântul Marele Mucenic Gheorghe :  Să se ştie că se începe din Vinerea cea mare şi de se va întâmpla în Vinerea cea mare, sau în Sâmbăta cea mare, sau în ziua de Paşti, atunci se prăznuieşte Luni în săptămâna cea luminată (caută Luni).

Pentru ceasurile Sfintei și marii Duminici a Paștilor și a toată Săptămâna Luminată.

    Cade-se a şti că din această zi a Sfintei şi marii Duminici a Paștilor până la Sâmbăta cea luminată, Ceasurile, Pavecerniţa şi Polunoştniţa se citesc aşa :  După ce bine-cuvintează preotul, începem Troparul : Hristos a înviat din morţi… de trei ori.

Apoi acestea :

   Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea, totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. De trei ori.

   Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce-L căutaţi, ca pe un om ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiți, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc. O dată.

   De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe : Bucuraţivă ! Și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare. O dată.

   În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, ca Cela ce eşti necuprins.

Slavă…

   Ca un purtător de viață, ca un mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :

   Ceea ce eşti lăcaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

    Apoi : Doamne miluieşte ! de 40 de ori. Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte ne pe noi. Apoi Hristos a înviat… De trei ori. Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! de trei ori. Binecuvintează ! şi Otpustul.

Şi se face această slujbă şi la celelalte Ceasuri şi la Pavecerniţă și Miezonoptică.

LA LITURGHIE

    După Binecuvântată este împărăţia... şi celelalte, cel mai mare sau preotul care serveşte Sfânta Liturghie, începe în Altar de cântă : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Tot aşa şi la strane. Apoi cel mai mare zice Stihurile acestea : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui. Şi în strane cântă : Hristos a înviat din morţi. Apoi şi celelalte Stihuri și Slavă… Și acum… le zice cel ce slujeşte, precum arată la începutul Utreniei. Această începere se face numai întru această săptămână luminată. Iar în celelalte zile cântăm numai Hristos a înviat din morţi… de trei ori, fără să zicem Stihurile. Apoi Ectenia cea mare şi după Ectenie, Antifoanele, care se cântă în toată săptămâna.

Întru Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor

LA LITURGHIE

ANTIFONUL ÎNTÂI :

Psalmul 65, glasul al 2-lea.

      Stih 1 : Strigaţi Domnului tot pământul.

    Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

    Stih 2 : Cântaţi numelui Lui, daţi slavă laudei Lui.

    Stih 3 : Ziceţi lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, întru mulţimea puterii Tale, minţi-vor Ţie vrăjmaşii Tăi.

    Stih 4 : Tot pământul să se închine Ţie și să cânte Ţie, să cânte numelui Tău, Preaînalte.

    Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă… Şi acum…

    Împreună amândouă stranele să cânte cu glas înalt : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi. Ectenia.

ANTIFONUL AL DOILEA

Psalmul 66, glasul al 2-lea.

    Stih 1 : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează.

    Pripeală : Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe Cei ce cântăm Ţie : Aliluia.

    Stih 2 : Luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte.

    Stih 3 : Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta şi în toate neamurile mântuirea Ta.

    Stih 4 : Mărturisească-se Ţie popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ţie popoarele toate.

Slavă… Şi acum… Amândouă stranele împreună.

   Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

ANTIFONUL AL TREILEA

Psalmul 67, glasul al 5-lea.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

    Hristos a înviat din morţi…

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească şi să se bucure înaintea lui Dumnezeu.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Hristos a înviat din morţi…     Şi se face vohod şi zice Diaconul de este, iar de nu este, Preotul : Înţelepciune, drepţi !     Iar noi zicem stihul :  Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil.  Apoi Troparul : Hristos a înviat din morţi… Şi Ipacoi : Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria… Slavă… Şi acum… Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt… În loc de : Sfinte Dumnezeule… Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia. Aceasta se cântă în toată săptămâna.  Apoi Prochimenul Apostolului, glasul al 8-lea. : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.  Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.   Şi îndată : din Faptele Apostolilor, Cap. vers 1. Evanghelia de la Ioan. Cap. Vers 1. Aicea să ştii, că întru această zi mai mulţi preoţi citesc Sfânta Evanghelie şi diaconii câţi vor fi. Şi cel mai mare începe înaintea Sfintei Mese, căutând spre răsărit. Cu înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie… Asemenea şi ceilalţi preoţi şi diaconi câţi slujesc tot aceasta zic. Şi iarăşi cel mai mare zice : Din sfânta Evanghelie de la Ioan citire. Şi trag toate clopotele la soroace. Şi pe rând dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de aur.  Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi…  Şi la : Cu frica lui Dumnezeu… Hristos a înviat din morţi… o dată.  Şi în loc de : Fie numele Domnului binecuvântat… Hristos a înviat… de  3 ori. Şi în loc de : Bine voi cuvânta pe Domnul… Hristos a înviat… de multe ori. Şi Otpustul. Şi îndată rugăciunea pentru binecuvântarea cărnii şi a caşului şi a ouălor, în sfânta şi marea zi aceasta a Paştilor. Însă cărnurile şi ouăle nu se aduc în Biserică, ci afară în pridvor. Ieşind preotul zice : Domnului să ne rugăm.

    Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Făcătorule şi Ziditorule a toate, caută spre aceste mâncări de carne şi le sfinţeşte pe ele, precum ai sfinţit mielul pe care Ţi l-a adus credinciosul Avraam şi berbecele pe care Ţi l-a adus Abel spre jertfă, asemenea şi viţelul cel hrănit pe care ai poruncit să se junghie fiului Tău celui ce rătăcise şi care iarăşi s-a întors la Tine, ca să se învrednicească a lua darul Tău. Aşa şi noi, acestea ce s-au sfinţit şi s-au binecuvântat de Tine, să le luăm spre hrana noastră a tuturor. Binecuvintează şi caşul împreună cu ouăle şi pe noi ne păzeşte întru bunătatea Ta, ca cei ce vom gusta dintr-însele să ne umplem de darurile Tale cele ce se dau din destul şi de bunătatea Ta cea negrăită. Că Tu eşti hrana cea adevărată şi Dătătorul bunătăţilor şi a Ta este stăpânirea şi a Ta este Împărăția şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

    În loc de : Mare este numele Sfintei Treimi..., Hristos a înviat… Şi : Adevărat a înviat Domnul… Şi : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă…

    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla vreunui frate a trece către Domnul în luminata săptămână a Paştilor, nu-i cântăm slujba cea obişnuită a morţilor, ci toată slujba învierii; adică după : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru..., cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, şi Învierea lui Hristos… Canonul Paştilor, Apostolul şi Evanghelia învierii. Laudele învierii şi Paştile cele sfinţite : şi se face sărutarea mortului şi Otpustul. Această rânduială o am luat de la Ieromonahul GavriiI din sfânta Lavră a Athonului.

    CADE-SE A ŞTI IARĂŞI : Că în locul Paraclisului tot aşa se face începutul : Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a şi după Condacul şi Icosul Paştilor, zicem Evanghelia Născătoarei de Dumnezeu şi iarăşi Canonul Paştilor; şi după Irmos : Luminează-te, Luminează-te… Hristos a înviat… de trei ori şi rugăciunea şi binecuvântarea cu Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Condacul, apoi Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… şi Otpustul. Aşa se face numai în această săptămână luminată.

    SE CADE A ŞTI : Că din această zi, începem a citi tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de aur la Faptele Apostolilor şi o sfârşim în Duminica tuturor Sfinţilor.

    PENTRU PRAZNICUL BUNEI-VESTIRI de se va întâmpla LUNI, MARŢI sau MERCURI în această săptămână luminată.  

    În sfânta şi marea Duminică a Paştilor, seara la Vecernia cea mică, sau în celelalte zile, începutul după obicei cu : Hristos a înviat… de trei ori, cu Stihurile. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 4; ale învierii două, din ale lui Anatolie şi ale Praznicului două. Slavă… Şi acum… a Praznicului, glasul 1 : În luna a şasea mai marele Voievod a fost trimis... Apoi după Vohod, Prochimenul cel mare : Cine este Dumnezeu mare… ş. c. l. pe rând. La Stihoavnă Stihira învierii 1. Apoi Stihirile Praznicului, cele de la Vecernia cea mare cu Stihurile lor. Slavă a Praznicului, glasul al 2-lea : Binevesteşte Gavriil astăzi... Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat., de trei ori. Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului. Ectenia cea mică, Otpustul.      LA UTRENIE      După ce binecuvintează preotul, Hristos a înviat… de trei ori şi Stihurile, apoi Slavă… Troparul Praznicului. Şi acum… iar acesta. Apoi Ecteniile şi Polieleul şi Sedelnele Praznicului : Apoi Treptele şi Prochimenul şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Psalmul 50 nu zicem, ci îndată Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum… Tot aceasta. Şi Stihira Praznicului şi Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… şi Canonul Paştilor cu Irmosul pe 6 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia Praznicului. După Cântarea a 3-a Condacul şi Icosul Paştilor şi Sedealna Praznicului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Praznicului şi citirea zilei, apoi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a, Pripelele Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor odată şi a Praznicului de două ori. La Laude Stihirile învierii trei şi ale Praznicului trei. Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor. Slavă… a Praznicului, glasul al 8-lea : Să se veselească cerurile… Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului, Ecteniile şi Otpustul, Ceasurile Paştilor.     La Liturghie, Antifoanele Paştilor; după Vohod : Hristos a înviat… de trei ori. Şi Troparul Praznicului şi Condacul; în loc de Sfinte Dumnezeule..., Câţi în Hristos v-aţi botezat… Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Bunei-Vestiri, apoi ale Paştilor. Chinonicul zilei şi al Praznicului.

    PENTRU SFÂNTUL MARELE MUCENIC GHEORGHE

    De se va întâmpla în Vinerea cea mare sau în Sâmbăta cea mare, sau în Duminica Paştilor, se cântă slujba de Luni după Paşti. De se va întâmpla în vreuna din zilele săptămânii celei luminate, Seara La Doamne strigat-am… punem Stihirile învierii trei ale Sfântului trei. Slavă… a Sfântului, După vrednicia numelui. Şi a învierii a glasului ce va fi. Vohod, Prochimenul Paştilor şi Paremiile Sfântului. De se va întâmpla seara în Duminica Paştilor, zice preotul : Pentru ca să ne învrednicim noi… Şi Evanghelia. La Stihoavnă, o Stihiră a învierii şi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor; Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii. Şi Otpustul. La Utrenie : După : Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului şi a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii a glasului ce va fi; apoi Ecteniile şi Polieleul, Sedelnele Sfântului, Treptele, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului. Învierea lui Hristos.. de trei ori. Slavă… Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Gheorghe... Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi Stihira Sfântului. Apoi : Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8. Al Sfântului pe 6. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Paştilor şi citirea, şi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Luminânda Sfântului şi a Paştilor. La Laude Stihirile pe 6, ale învierii trei şi ale Sfântului trei. Apoi Stihirile Paştilor. Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat..., de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului şi Otpustul. Ceasurile Paştilor.       LA LITURGHIE      Antifoanele Paştilor. După Vohod, Hristos a înviat… de trei ori. Apoi Troparul şi Condacul Sfântului şi Condacul Paştilor şi în loc de : Sfinte Dumnezeule..., cântăm : Câţi în Hristos v-ați botezat… Apostolul şi Evanghelia.; întâi a Paştilor, apoi a Sfântului. Chinonicul Paştilor şi al Sfântului

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR

LA VECERNIE

    Seara la Vecernie se îmbracă preotul în toate odăjdiile şi stând înaintea Sfintei Mese cu cădelniţa, cădeşte în chipul Crucii şi zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru… ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot.  şi celelalte şi Ecteniile. La Doamne strigat-am… Stihirile pe 6 : 3 ale învierii şi 3 ale lui Anatolie, glasul al 2-lea.

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.

   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum Însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

    Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu după cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

   Hristos, Mântuitorul nostru, pe Cruce pironindu-Se, a rupt zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânia morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

   Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vie, sa judece lumea care o a zidit.

Alte Stihiri ale lui Anatolie :

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la EI. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

   Pe Tine, Stăpânul, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie, Unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

   Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânia morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

   Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porţile morţii şi portarii iadului văzându-Te, s-au spăimântat, că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi dintru întuneric şi din umbra morții şi ai rupt legăturile noastre.

Slavă…

   Laudă de mântuire cântând, din guri glas înălțăm; veniți toţi în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre.

Şi acum…

   Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

Vohodul cu Evanghelia : Lumină lină…

Preotul : Să luăm aminte. Pace tuturor. Cu înţelepciune să luăm aminte.

Prochimen, glasul al 7-lea : (Prima dată în Sfântul Altar)

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.

    Stih 1 : Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.

    Stih 2 : Şi am zis : Acum am priceput, aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

    Stih 3 : Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte din început de minunile Tale.

    Apoi strana a doua : Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ?... iar strana întâia : ...Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.

    După prochimen se citeşte Evanghelia. (textul și rânduiala citirii acesteia este luat din Penticostarul ediția 1999)

    Cade-se a şti : După obiceiul Bisericii noastre, la catedrale, mănăstiri, precum şi la bisericile de enorie cu mai mulţi slujitori, această Sfântă Evanghelie se citeşte de către toţi slujitorii, în mai multe limbi (greacă, latină, ebraică, slavă, siriană şi altele), de este posibil chiar în 12 limbi, după numărul Sfinţilor Apostoli. Pentru aceasta, protosul rămâne în sfântul altar, între uşile împărăteşti, cu faţa spre credincioşi; ceilalţi preoţi se aşează în naos, din distanţă în distanţă, cu faţa spre Răsărit, iar arhidiaconul se suie în amvon. Evanghelia se citeşte, verset cu verset (aşa cum e împărţit textul aici), începând protosul în româneşte, iar ceilalţi repetând acelaşi verset, pe rând fiecare în limba respectivă. La sfârşitul fiecărui verset se bate câte o dată în toacă şi în clopote, iar după sfârşitul întregii Evanghelii, se bate îndelung în toaca şi în clopote, în trei stări.

Şi dintre uşile Împărăteşti, preotul citeşte Evanghelia de la Ioan :

(XX, 18-25)

   În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau Ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : Pace vouă !

   Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat Ucenicii văzând că este Domnul.

   Atunci le-a zis Iisus iarăşi : Pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

   Şi grăind aceasta a suflat asupra lor şi le-a zis : Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.

   Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.

   Deci i-au spus lui ceilalţi Ucenici : Am văzut pe Domnul. Dar el le-a zis : Dacă nu voi vedea, în palmele Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

    Cântăreţii : Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie ! Diaconul rosteşte ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul... Cântăreţul citeşte rugăciunea : Învredniceşte- ne, Doamne, în scara aceasta... Diaconul, ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară... şi după ecfonis se cântă :

STIHOAVNA

Stihira învierii una, glasul al 2-lea

   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, Atotputernice Doamne, slavă Ţie.

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

    Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi când cântăm acestea, sărutăm sfânta Evanghelie şi crucile. Apoi preotul : Înţelepciune… Şi noi zicem : Binecuvintează… Preotul : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru… Şi noi : Întăreşte Dumnezeule pe prea înălţatul Domnul nostru şi sfânta credinţă a ortodocşilor creştini în vecii vecilor. Apoi : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi Otpustul : Cel ce a înviat din morţi Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru… Şi celelalte. Şi iarăşi ridicând Crucea, zice : Hristos a înviat ! de trei ori şi noi răspundem : Adevărat a înviat ! Şi celelalte.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

LA UTRENIE 

    Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

 Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

    Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 2-lea şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.

Stihirile Învierii, glasul al 2-lea.

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-l pe El după mulţimea slavei Lui.

   Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

   Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul şi pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

   Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela bine ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliți.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

   Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de dar, a adus; înger încă şi la învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morții, pe Stăpânul, dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie !

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea. 

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Hristos a înviat… de trei ori, Ecteniile şi Otpustul. Această slujbă se face în toată săptămâna luminată. Şi facem şi Litie afară din Mănăstire, măcar că aici ne-am obişnuit de facem Joi Litia şi la acea Litie cântăm Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a citim Apostolul şi Evanghelia cea de la aghiasmă. Apoi pe rând Ecteniile şi rugăciunea Sfinţirii apei.     La Liturghie : Antifoanele Paştilor, neschimbat, precum s-a arătat acolo. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos… La masă se face mângâiere fraţilor.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Luni în Săptămâna Luminată

SEARA

  Preotul dă binecuvântarea :  Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi  preotul rostește ectenia. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 3-lea :

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

   Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.

    Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

   Luminatu-s-au toate cu Învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

   Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Ființă care împărățeşte în veacul veacului.

Alte Stihiri ale lui Anatolie, glasul acelaşi :

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

   Cinstitei Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că, cu rana Ta noi toți ne-am vindecat.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

   Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară S-a întrupat, că pentru noi S-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

   Celor din iad, pogorându-Se Hristos, a vestit : Îndrăzniţi, zicând, acum am biruit; Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii.

Slavă…

   Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând : Hristoase Dumnezeule Cela ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

   Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ! Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără de mamă; Care nicicum n-a răbdat schimbare sau amestecare sau despărţire; ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pe tine. 

Vohod : Lumină lină...

Prochimenul, glasul al 7-lea :

Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.

    Stih 1 : Întru ieşirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar, făcutu-s-a Iudeea sfinţirea Lui.

    Stih 2 : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

    Stih 3 : Ce-ţi este ţie mare că ai fugit, şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi.

    Şi iarăşi zic cântăreţii din dreapta : Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ...  Iar cei din stânga continuă : ... toate câte a voit a făcut. Şi Ectenia : Să zicem toţi… Învredniceşte-ne Doamne… Să plinim rugăciunile noastre…

După Vosglas.

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii, glasul al 3-lea.

   Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina Învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.

Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor. 

   Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea : 

   Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.

AICEA, O PREOTE !

   Am socotit de cuviinţă să-ţi dăm învăţătura pentru Sfântul Agneţ, cum trebuieşte să se jertfească în sfânta şi marea Joi şi cum să-l sfărâmi Marţi la Utrenie şi să-l usuci şi să-l păstrezi peste tot anul.  În sfânta şi marea Joi, gătind prescuri bune, de grâu curat, cu aluat sărat, dospite şi coapte frumos, seara la dumnezeiasca Liturghie a sfântului şi marelui Vasilie, să iei preote două prescuri şi să începi Proscomidia după rânduială. Iar când vei scoate sfântul Agneţ cel dintâi şi-l vei junghia şi-l vei împunge, după aceea să scoţi şi al doilea care voieşti să-l sfinţeşti, spre păstrare în tot anul, zicând şi peste acela toate ale Proscomidiei, ca şi peste cel dintâi. Şi să-l pui cu cel dintâi pe sfântul Disc. Pune apoi vin în sfântul Potir, cât va fi de ajuns pentru sfânta Liturghie şi puţină apă, zicând cele ce sunt rânduite şi să le acoperi cu sfintele acoperăminte şi să le cădeşti, zicând rugăciunea punerii înainte : Dumnezeule Dumnezeul nostru… După aceea începând dumnezeiasca Liturghie, să o săvârşeşti după cum este rânduit; iar când vei vrea să sfinţeşti sfintele Agneţe cele scoase după Vohodul cel mare, să-ţi pui gândul şi cugetul pe amândouă, zicând : Fă pâinea aceasta… Aşa să zici, iar să nu zici pâinile acestea şi când vei face sfânta înălţare, amândouă să le înalţi deodată, zicând : Sfintele sfinţilor ! Şi să sfărâmi sfântul Agneţ care va fi scos mai întâi şi să pui o parte în sfântul Potir şi să torni şi apă caldă după obicei. Iar sfântul Agneţ cel scos al doilea rând, luându-l cu mare băgare de seamă şi cu multă pază, ca să nu cadă cumva dintr-însul nimic nicăieri, să-l adăpi în sfântul Potir şi să-l pui în cutie; şi să te păzeşti, o preote, nu cumva să bagi prea mult din sfântul sânge, ca să nu se umple peste seamă sfântul Agneţ şi apoi să curgă sângele Domnului; că nu vei putea scăpa de păcat, ci vei fi ca cela ce nu bagă seamă de sfintele Taine. Ci numai atâta să bagi, cât se va uda sfântul Agneţ pretutindenea. Apoi, din sfânta şi marea zi Joi, aşa să păzeşti acest sfânt Agneţ în cutie pe sfânta masă până Marți dimineaţa în săptămâna luminată, fiind păzit bine şi acoperit. Iar Marţi dimineaţa îmbrăcându-te, Preote, în toate odăjdiile preoţeşti şi spălându-ţi mâinile, să iei cădelniţa cu tămâie şi stând înaintea sfintei Mese, să te pleci cu smerenie sfintelor Taine şi să le cădeşti cruciş, înconjurând sfânta Masă. După aceea, dând cădelniţa, să întinzi Antimisul şi luând sfânta cutie cu dumnezeieştile Taine, să le pui pe marginea Antimisului şi descoperindu-l iarăşi să iei cădelniţa şi cădind şi făcând cuvenita închinăciune să dai cădelniţa şi să iei sfântul Agneţ cu toată băgarea de seamă şi frica, şi să-l pui pe sfântul Disc, care va fi stând pe Antimis şi gătit anume spre aceasta. Apoi zi cu glas : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă... şi celelalte. Şi aşa stând singur înaintea sfintei Mese să cânţi Hristos a înviat… de trei ori. Şi să începi a sfărâma cu sfânta copie sfântul Agneţ pe Disc, cu toată paza și frica, în mici părticele. Iar cântăreţii să cânte Utrenia toată pe rând.  Deci, dacă vei sfărâma sfântul Agneţ tot, să pui o cărămidă micşoară sau o lespejioară de piatră curată la marginea Antimisului, despre partea sa cea din dreapta şi deasupra lespejioarei să pui o oală nouă de lut cu cărbuni aprinşi şi închinându-te cu smerenie, să iei sfântul Disc cu dumnezeieştile Taine aşa sfărâmate şi să-l pui deasupra oalei celei cu cărbuni păzind foarte bine dumnezeieştile Taine şi întorcându-le cu sfânta Copie, ca să se usuce încet, iar să nu cumva să se prigorească. Iar dacă se va încălzi sfântul Disc bine, să-l iei, să-l pui pe sfântul Antimis, ca nu cumva înfierbântându-se foarte să se prigorească dumnezeieştile Taine. Iar dacă se va răci puţin, iarăşi să-l pui deasupra oalei şi să faci de multe ori aşa, până ce se vor usca bine dumnezeieştile Taine.  Aceasta încă să ştii, preote ! Că de vei fi aşa fără de grijă şi se va întâmpla de se vor prigori dumnezeieştile Taine, păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat de a ţi se lua şi darul preoţiei, ca unui nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine. Iar de ţi se va întâmpla uscând dumnezeieştile Taine să le prigoreşti, să nu cumva să îndrăzneşti să le păstrezi peste an, o preote ! Ci numaidecât la Liturghia, care vei face după aceasta întâi, alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci, cum te-am învăţat mai sus şi acesta să-l ţii, să fie peste an. Iar dumnezeieştile Taine cele prigorite, dacă vei sfârşi sfânta Liturghie, să le potriveşti la sfântul Jertfelnic împreună cu cele din Sfântul Potir. Bagă de seamă încă, ca a treia zi sau a patra zi să destupi cutia şi să vezi, nu cumva să mucezească sau să se strice Sfintele destinate pentru tot anul şi să fii ca un nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine; căci păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat a ţi se lua şi darul preoţiei. Iar dacă se va întâmpla care cumva şi vor mucezi sau se vor strica dumnezeieştile Taine, nici într-un chip să nu îndrăzneşti a împărtăşi cu dânsele pe cineva, nici să aştepţi iar până la Joia mare, ci alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci şi să-l păzeşti cum te învaţă mai sus şi cu acela să împărtăşeşti pe bolnavi şi pe cine va trebui.

LA UTRENIE

    Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice :  Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

  Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Se cântă opt stihiri : Patru ale Învierii, pe glasul al 3-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.

Stihirile învierii, glasul al 3-lea.

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

   Veniți toate neamurile, cunoaşteţi puterea Tainei celei înfricoşate, că, Hristos Mântuitorul nostru, cuvântul Cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi, şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morți, ca să mântuiască toate, Aceluia să ne închinăm.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.

   Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta, care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

   De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veştmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis mai înainte, mergând în Galileia.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

   Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuirea neamului omenesc dăruind, ca să Te preaslăvească toată făptura, pe Tine, Unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.

Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor. 

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Hristos a înviat… de trei ori. Ecteniile şi Otpustul.

LA LITURGHIE

ANTIFOANELE PAŞTILOR

Apostolul : Din Faptele Apostolilor Evanghelia de la Matei. CHINONICUL : Trupul lui Hristos…

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Marţi în Săptămâna Luminată

SEARA

Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6. Şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 4-lea :

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

   Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.

    Stih : Pentru numele Tău Tc-am aştepat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

   Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morţi, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ție.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.

   Porţile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai izbăvit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.

Alte Stihiri ale lui Anatolie.

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

   Veniți să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viață toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

   Îngerii şi oamenii, Mântuitorule, laudă scularea Ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii şi din robia vrăjmaşului toți ne-am izbăvit, care strigăm : Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

   Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule şi neamul omenesc cel căzut l-ai înviat; pentru aceasta cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.

Slavă…

   Doamne, naşterea Ta cea din Tatăl, fără de ani este şi veşnică şi întruparea cea din Fecioară, neînţeleasă de oameni şi nespusă şi pogorârea la iad înfricoşată a fost diavolului şi îngerilor lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor şi mare milă.

Şi acum…

   Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a viersuit către Cel ce a făcut Ţie slavă : Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu, Care fără tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munți pierdută, aflându-o pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o ducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu, lumea Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.

Vohod : Lumină lină…

Prochimen, glasul al 8-lea :

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.

    Stih 1 : În ziua necazului meu pe Domnul am căutat.

    Stih 2 : Lepădatu-s-a a se mângâia sufletul meu.

    Stih 3 : Dumnezeule, întru cel sfânt este calea Ta.

    Şi iarăşi cânţi cei din strana dreaptă : Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat... Iar cel din strana stângă continuă : ... şi a căutat spre mine. Apoi  preotul rosteşte, din altar, ectenia întreită : Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru…    După aceasta, cântăreţul (la mânăstiri, cel mai mare) citeşte rugăciunea : Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta.... Preotul rostește ecteniile după care se cântă Stihoavna :

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii, glasul al 4-lea.

   Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut şi pogorându-Te în iad, pe legații cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.

Apoi stihirile Paştilor şi Otpustul

LA UTRENIE

    Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice :  Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

 Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 4-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.

Stihirile învierii, glasul al 4-lea :

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

   Cela ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta.

    Stih : Lăudaţi-L pe el în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.

    Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit pe noi şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi organe.

    Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte de cursele vrăjmaşului. Cela ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

    Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare; şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un atotputernic.

Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor :

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Și Otpustul.

LA LITURGHIE

     Antifoanele Paştilor. Prochimenul, Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Miercuri în săptămâna luminată

SEARA

    Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 5-lea :

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

    Prin cinstită Crucea ta, Hristoase, pe diavolul ai ruşinat şi prin învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvindu-Te pe Tine, Unule-Născut.

Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat,Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

    Cela ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşa-tu-s-au de aceasta boierii iadului, şi s-au ridicat porţile cele de durere, că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi ! Şi celor din întuneric : Descoperiţi-vă !

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.

    Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat cel fără de moarte. Veniți seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că, cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat. 

Alte Stihiri ale lui Anatolie.

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

   Închinăciune de seară, aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât şi întunericul cel de acolo ai stricat şi lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

    Pe Începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L lăudăm, că el din morţi înviind lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea dracilor, Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

    Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi ziceţi că : Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul, Cine a văzut ? Cine a auzit ? Pe mort să-l fure vreodată, mai vârtos pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale ? Nu vă amăgiţi evreilor; învăţaţi-vă graiurile proorocilor şi cunoaşteţi, că Însuşi este cu adevărat Mântuitorul lumii şi Atotputernic.

Slavă…

    Doamne, Cela ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum…

    În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atuncea adâncul l-a trecut pe jos neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană după naşterea lui Emanoil a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Vohod : Lumină lină…

Prochimen, glasul al 7-lea.

Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea cererea mea.

    Stih 1 : Ia aminte spre mine şi mă ascultă.

    Stih 2 : Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mine a vrăjmăşit mie.

    Stih 3 : Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.

    Şi iarăşi zice cântăreţul din strana dreaptă : Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea... iar cel din stânga continuă : ... şi nu trece cu vederea cererea mea.  Apoi Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Învredniceşte-ne, Doamne… şi Să plinim rugăciunile noastre…

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii, glasul al 5-lea :

   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat, şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim, că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre. 

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea. 

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. 

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

 Hristos a înviat… de 3 ori. Şi Otpustul.

LA UTRENIE

    Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice :  Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

    Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 4-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.

Stihirile învierii, glasul al 4-lea :

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

    Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.

    Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileea, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe el în strune şi în organe.

    Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

    Doamne precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit Mântuitorule, îndelung răbdând. Ci, ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu lumea ai izbăvit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea. 

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.

LA LITURGHIE

Antifoanele Paştilor, Apostolul : din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos… 

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Joi în Săptămână Luminată

SEARA

      Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm Stihirile învierii din Octoih 6 şi ale Izvorului 4 :

Stihirile învierii, glasul al 6-lea :

    Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

    Biruință având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morții să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morți slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii până ce-mi vei răsplăti mie.

    Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit, ca toți strigând această cântare, să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

    De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad ? Ai călcat moartea. Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.

Alte Stihiri ale lui Anatolie.

    Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

    Cu Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi Învierea Ta o cântăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

    Slavă puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cela ce avea stăpânirea morţii, înnoitu-ne-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne nouă viață şi nestricăciune.

    Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre Cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

    Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că Crucea răbdând, cu moartea pe moarte a pierdut.

Şi Stihirile Izvorului celui de viață primitor, glasul al 6-lea.

Podobia : Toată nădejdea…

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.

    Lucruri minunate şi preaslăvite Stăpânul cerurilor a săvârşit din început întru tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană; pentru că de sus a picat arătat, ca o ploaie, în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, izvor pe tine arătându-te; din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduiri. Izvorăsc şi faceri de bine, din-destul, tuturor celor ce au nevoie de întărirea sufletelor şi de sănătatea trupului, prin apa Darului.

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

    Lucruri minunate şi uimitoare... (se repetă stihira de mai sus).

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

    Mană cerească şi dumnezeiesc izvor al raiului, pe tine, prea bine te numesc, Fecioară. Că curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, acoperindu-l cu minunile cele mai presus de fire; făcându-se această apă totdeauna şi tuturor după cerere. Pentru aceasta bucurându-ne noi, creştinii, alergăm cu credinţă şi scoatem din ea totdeauna sfinţenie dulce curgătoare.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

    Curgere de tămăduiri izvorăşti totdeauna, Fecioară, celor ce aleargă cu credinţă la izvorul tău, dumnezeiască Mireasă, că în dar verşi bogate vindecări celor bolnavi : Pe cei orbi, care aleargă la tine, îi faci să vadă luminat; pe mulți şchiopi ai îndreptat şi pe slăbănogi ai întărit; şi pe cel mort l-ai înviat prin turnarea întreită a apei; şi ai vindecat patimile celor bolnavi de idropică şi de năduf.

Slavă… glasul al 6-lea.

    Cine va spune, o izvorule, puterile tale ! Că fiind plin de minuni neîmpuținate, faci multe şi mai presus de fire vindecări. O, darurile cele mari care le verşi tuturor ! Că nu numai bolile cele cumplite, de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, le goneşti, ci şi patimile sufleteşti le speli, curăţindu-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; dând peste toate şi mare mila ta.

Şi acum…

    Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lauda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Vohod : Lumină lină…

Prochimen, glasul al 7-lea.

Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.

    Stih 1 : Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul.

    Stih 2 : Lăudând, voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.

    Stih 3 : Auzit-a din Biserica Sa cea Sfântă glasul meu.

    Şi iarăşi se zice din strana dreaptă : Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea... Iar cei din strana stângă continuă : ... Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.     Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne Doamne… Apoi : Să plinim rugăciunile noastre…

LA STIHOAVNĂ 

Stihira învierii, glasul al 6-lea.

    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.

Apoi aceste Stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 5-lea.

Podobie : Bucură-te, cămara…

    Bucură-te, izvorule, cel de viață purtător; oceanule, cel înţelegător, care ca şi mările verşi minuni peste toată lumea, al doilea Siloame, care întreci curgerile Nilului cu vărsarea darului. Apă, care izvorăşti minunat ca dintr-o piatră şi care ai puterea Iordanului. Mană de mântuire, care te faci arătat bogată şi îndestulată spre trebuinţa celui ce cere; Maica lui Hristos, Fecioară, care verşi lumii mare milă.

    Stih : Sfinţit-a lăcaşul Său Cel Preaînalt. 

    Cu cântări minunate să lăudăm credincioşii pe norul cel ceresc, care a plouat pe pământ picătura cea cerească, pe Hristos, Dătătorul de viață, fără stricăciune. Pe apa cea dumnezeiască, cea vie, cea săltătoare şi izvorâtoare fără de moarte; pe mursa băuturii celei dumnezeieşti, care bându-se, niciodată nu se deşartă şi stinge setea care topeşte sufletele. Din care cei ce beau înțelepțeşte, varsă râuri dumnezeieşti dinlăuntrul minții, izvorând tuturor darul cel din destul.

    Stih : Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu.

   Bucură-te, izvorul cel de viață primitor, care pururea izvorăşti daruri, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arăţi a fi slabă şi neputincioasă. Vederea orbilor şi dumnezeiasca curățire a celor leproşi, care izvorăşti toată tămăduirea de neputinţă tuturor celor ce aleargă cu credinţă la Biserica ta. Locul de tămăduire cel mare de obşte, fără de plată cu adevărat şi gata. Maica lui Hristos Cuvântul, Cel ce izvorăşte lumii mare milă.

Slavă… glasul al 5-lea.

   Să trâmbițăm prin cântări, o iubitorilor de praznic, să săltăm şi să dănțuim veselindu-ne în apele care dea-pururea izbucnesc, ale izvorului celui de viață aducător. Împăraţii şi domnii să se adune şi să scoată din-destul darul izvorului, că pe împăraţi a mântuit şi pe cei ce zăceau în pat, cu atingerea i-a sculat. Păstorii şi alţii toți adunându-ne să scoatem apa cea de mântuire din norul cel aducător de ploaie. Cei bolnavi vindecarea, cei din, primejdii scăparea, cei însetaţi răcoreala; cei orbi ochii, cei surzi buna auzire, cei ce rău pătimesc şi cei ce sunt în primejdii de moarte, aducătoarea de viaţă. Toţi pe ceea ce izvorăşte pretutindenea credincioşilor ape de mântuire, lăudându-o, aşa să strigăm : Ceea ce izvorăşti ape pururea vii din izvorul tău, curată Fecioară, nu înceta rugându-te totdeauna pentru robii tăi.

Şi acum… glasul acelaşi : 

   Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Hristos a înviat… de trei ori. Și Otpustul.

LA UTRENIE

    După început, slujba se pune precum s-a arătat Luni LA UTRENIE. Preotul dă binecuvântarea :  Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. După Ectenii cântăm      CANONUL ÎNVIERII    cu Irmosul pe 8, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 6.

  Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Calist Xantopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, Izvorului celui de viață primitor. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu. 

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Al lui Nichifor Calist Xantopol.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos : Ziua învierii…

    Cum izvorăşte mie, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău care izvorăşte viață şi dar credincioşilor; că tu pe Cuvântul cel ipostatic L-ai izvorât nouă.

    Casă de doctorie mai presus de fire se arată Biserica ta tuturor, curată Fecioară, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din-destul.

    Izvorăşti tu una din cer nouă daruri fără împuţinare cu adevărat, că pe cel orb l-ai făcut să vadă lumina prin tină nouă, strigând de sus mai presus de gând către Leon.

    Ceea ce eşti lauda cea de obşte a tot neamului omenesc, preacinstită, bucură-te Marie, bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură S-a pogorât arătat, arătându-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Catavasia : Ziua învierii...

Cântarea a 3-a,

Irmos : Veniţi să bem băutură nouă…

    Luminat şi sfânt lăcaş al Stăpânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care izvorăşti apa, Hristos, din care ne adăpăm.

    Cât de mare Dar dai împăratului, Stăpână, izvorule, care a dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată, ce oprea cumplit curgerea udului.

    Curge Dar de prisosit din tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izvorând din destul. Şi şchiopii sar prin tine, mulţimea celor leproşi se curățeşte şi dracii se sugrumă.

    Tuturor credincioşilor le dai vindecare : Împăraţilor, domnilor, bogaților, săracilor şi celor supuşi; deobşte vărsându-le apa, Izvorule, tămăduire neamestecată din multe feluri le dăruieşti.

Condacul şi icosul Paştilor. Apoi sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea…

    Pe fântâna cea pururea curgătoare şi vieţuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte curgeri, cu un glas să-l lăudăm, cei ce cerem dar; că în toate zilele izvorăşte tămăduiri ca şi cum curgerile râurilor, nenumărate vindecări. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din Izvorul ei, sănătate neîmpuținată cu adevărat şi fără de moarte; care rourează prin credinţă inimile celor binecredincioşi, şi cu buzele să strigăm : Tu eşti mângâierea credincioşilor.

Cântarea a 4-a,

Irmos : La dumnezeiasca strajă…

   Mai mult decât nisipul cu adevărat şi decât picăturile ploilor sunt mulțimile minunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat rourează din-destul peste tot pământul şi pe tot cel ce este bolnav cumplit, degrab îl vindecă.

   Peste sânul femeii cel cuprins de carchin, apă din izvorul tău s-a vărsat, Fecioară Stăpână, şi îndată prin vărsare au încetat durerile cele de moarte aducătoare şi carchinul drept a umbla s-a deprins.

   Necuprins lucru este cu adevărat şi mai presus de fire cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău se face tămăduire bolilor celor cumplite şi de moarte aducătoare; care firea cu adevărat niciodată n-a văzut.

   Totdeauna mă omoară pe mine vrăjmaşul cu asuprelile desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule, nu mă trece cu vederea, grăbeşte ajutătoarea cea grabnică şi mă izbăveşte din cursul lui, ca să te laud deapururea pe tine cea mult lăudată.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Să mânecăm cu mânecare adâncă…

    Vestindu-se, Fecioară, minunile izvorului tău, cu adevărat spăimântează gândul omenesc, că mai presus de fire sunt şi pe toţi credincioşii sfințind.

    Povesteşte lâna şi mana şi Siloamul şi piatra ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon, Darul tău şi apele Iordanului şi puţul Samarinencei.

    Picăturile izvorului tău, preacurată Fecioară, şi pe mort a înviat, lucru mai presus de cuvânt şi de gând, că toate ale tale, Preacurată, biruiesc cuvântul omenesc.

    Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul curgerii sângelui şi frigul şi aprinderea înfocării şi boala ofticii, oprirea udului şi urdinarea pântecelui.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos…

    Cuvintele Cuvântului te laudă pe tine, ca pe un izvor adevărat, Curată, că pe Adâncul înţelepciunii mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Cel ce a spânzurat în văzduh cele umede şi pământul pe ape.

    Sprijinit-ai căderea scărilor, care îngrozeau cu zdrobire pe zugravii cei de acolo, o preasfântă fântână, care ai mântuit pe norod de căderea casei de cutremur.

    Pântece mai de mult neroditoare pentru sterpiciune ai dezlegat arătat cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri le dai, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.

    Nici cuvântul, nici mintea, nici limba, nu pot să laude naşterea ta, Curată, ci slăbeşte întru tine şi se defaimă judecata filozofică şi podoaba ritorilor.

Condac, glasul al 8-lea.

Podobie : Apărătoarei Doamne…

    Din cel nedeşertat, izvorând tu apele Darului tău mai presus de cuvânt, dăruieşte-le mie, izvorule cel pururea curgător, dăruit de Dumnezeu cu daruri; căci ca ceea ce ai născut mai presus de gând pe Cuvântul, rogu-mă, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.

ICOS

    Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut fără stricăciune pe Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, lărgeşte gura mea, Preacinstită, îndemnându-mă spre lauda ta, ca să te slăvesc, strigând către izvorul tău acestea : Bucură-te, fântâna bucuriei celei neîncetate; bucură-te, Izvorule al frumuseţii celei negrăite; bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor; bucură-te, înecarea tuturor patimilor. Bucură-te, râule cel prea limpede, care faci sănătoşi pe cei credincioşi; bucură-te apa care dai darul celor bolnavi în multe feluri. Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşti necunoştinţele; bucură-te, amestecare, care pică dumnezeiască dulceaţă a inimii. Bucură-te, năstrapa manei, cea de viaţă purtătoare; bucură-te baie şi mursă de Dumnezeu izvorâtă; bucură-te, ceea ce izvorăşti liniştea neputinţelor; bucură-te ceea ce stingi văpaia bolilor. Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.

SINAXAR

    ÎN VINEREA CEA LUMINATĂ INTRU CARE SE FACE POMENIREA IZVORULUI CELUI DE VIAȚĂ ADUCĂTOR AL PREASFINTEI STĂPÂNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOARE.

Stih : Mană, Siloam şi Pridvor al lui Solomon prea minunat;

Fecioară, izvorul tău se arată, la tot cel ce se vindecă cu adevărat.

   În Vinerea săptămânii celei luminate, prăznuim înnoirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte izvor de viață dătător. Încă facem pomenirea şi minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu. Această Biserică mai întâi o a ridicat marele împărat Leon, ce se numeşte şi Marchelie, în anul de la naşterea lui Hristos patru sute cincizeci şi patru. Că acesta fiind om bun şi smerit şi pentru milostivirea ce avea mai-nainte până a nu se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pe un om orb rătăcind. Şi luându-l pe el de mână, îl povăţuia. Şi ajungând el acolo aproape unde era izvorul acesta, s-a făcut sete orbului şi se ruga lui Leon, ca să-i stingă acea sete cu apă. Acesta mergând înlăuntrul pădurii aceleia, care era plină de copaci deşi şi de alte saduri de mai multe feluri, căuta apă şi neaflând, s-a întors înapoi trist. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicându-i : Nu trebuia, Leone, să te fi ostenit, căci apa este aproape. Deci, întorcându-se iarăşi să caute şi ostenindu-se mult şi neaflând, iarăşi s-a făcut glas ca şi întâi şi i-a zis lui : Împărate Leone, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese, că vei afla un loc şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată vei cunoaşte cine sunt eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta. Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela şi îndată a văzut orbul. Şi după proorocia Maicii lui Dumnezeu, peste puţină vreme a stătut Leon împărat. Şi a zidit acolo la acel izvor, el întâi, Biserică cu cheltuiala sa, precum se vede astăzi. Şi deoarece se făceau prea-multe minuni în toate zilele întru acea Biserică, după mulţi ani împăratul Iustinian cel mare, căzând în boala opririi udului, şi pătimind rău de acea boală, a dobândit acolo tămăduirea sa. Şi vrând să aducă mulţumire Maicii Cuvântului a zidit acea Biserică din nou şi a făcut-o mai mare şi mai frumoasă. Dar şi aceasta dărâmându-se de multe cutremure, mai pe urmă împăratul Vasilie Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, o a zidit şi o a dres iarăşi. Pe vremea lor această fântână făcea şi mai multe minuni că bubele cele umflate şi opririle udului şi oftica şi alte boli nenumărate a vindecat; şi bubele cele roşii ce le zic carchin sau brâncă şi multe feluri de curgeri de sânge la împărătese şi la alte femei şi feluri de friguri de a treia zi şi de a patra zi şi alte bube cu puroi şi furnicei şi sterpiciuni a dezlegat. Prin Darul izvorului acestuia şi împăratul Constantin Porfirogenitul s-a născut din împărăteasa Zoi. A înviat acest izvor şi pe un mort care era din Tesalia încă mergând acela la acel izvor, a murit pe cale şi când era să moară şi era să-i iasă sufletul, s-a rugat corăbierilor să-l ducă acolo la Biserica izvorului şi să toarne trei ciuturi de apă dintru acel izvor peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape; şi a făcut corăbierii aşa şi după ce au turnat apa, a înviat mortul. Iar după mulţi ani, când era să cadă acea Biserică mare, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi o a ţinut până ce s-a strecurat poporul de a ieşit afară. Feluri de draci apa aceea a gonit de acolo şi pe mulţi legaţi din temniţă i-a dezlegat şi pe împăratul Leon cel înţelept de piatră l-a vindecat şi femeii lui, Teofana, nişte friguri foarte cumplite le-a stins; şi pe fratele său Ştefan Patriarhul l-a scăpat de oftică. Şi lui Ioan Patriarhul Ierusalimului i-a vindecat auzul ce se stricase. Vindecat-a şi pe Tarasie Patriciul de nişte friguri foarte cumplite. Şi pe mama lui, Magistrisa, şi pe feciorul lui Stelian l-a vindecat de oprirea udului şi pe oarecare femeie anume Shizina o a izbăvit de boala de pântece. Şi împăratul Roman, care era din Lacapa, s-a vindecat de încuierea stomacului, tot cu acea apă; asemenea şi împărăteasa lui. În Haldeea pe monahul Perperin şi pe ucenicul lui i-a vindecat Maica lui Dumnezeu prin chemare; asemenea şi pe monahul Matei şi Meletie care erau pârâţi la împăratul. Şi patricii şi protospătarii şi alţii nenumăraţi, a căror nume cine-i va mai putea spune ! Alătură-se încă şi vindecarea ce s-a făcut la un Ishiot şi la un Ştefan. Şi ce limbă va putea spune, câte minuni a făcut şi face acea apă până astăzi ! Mai mult decât picăturile ploii şi decât stelele şi decât frunzele mulţime de minuni, care şi noi în vremile noastre am văzut; că, cangrene şi otrăvile cele aducătoare de moarte şi negi şi brânca şi leprele şi gubăviile, mai presus de fire le-a vindecat, şi alte umflături a vindecat şi durerile ochilor şi albeţele şi curgerile lacrimilor; încă şi boala de idropică a unui Ioan Varag, şi pe alt Varag l-a vindecat de nişte furnicei cumpliţi şi pe un Marcu ieromonahul de o umflătură ce se ivise în obraz şi pe o jupâneasă ce zăcuse cincisprezece ani o a sculat. Între acestea şi pe un monah Macarie l-a vindecat de piatră; altele multe, pe care a le spune cu cuvântul nu este cu putinţă, care a făcut şi face şi niciodată nu încetează.

    Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.

Apoi : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Şi Înviind Iisus din mormânt… de 3 ori.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Cel ce a izbăvit pe tineri…

    Luați cei bolnavi vindecări, că cea Preacurată varsă din dumnezeiasca fântână dulceața cea adevărată, pârâu al desfătării cu adevărat izvorând. Pentru aceasta să ne adăpăm cu credință din aceste curgeri îndestulate.

    Minunile tale cele neauzite, Stăpână, fac să se minuneze toți credincioşii cei ce le aud, că pe cei muți şi surzi, ca şi cum ar fi bine grăitori îi face apa ta, şi pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.

    Scoți din cuptorul necazurilor rourând cu apele cele din izvorul tău cel minunat pe cei ce aleargă la tine, Preacurată, că de bubă rea se tămăduieşte omul şi de gubăvie; pe leproşi îi vindeci şi durerile cele arzătoare le-ai stins.

    Tinerele şi fecioarele şi toți oamenii, cu credinţă, din suflet, să o lăudăm luminat pe Stăpâna, că găuri de urcioare din ochi, uscăciuni şi funicei răi şi umflături şi pe unii slăbănogi a vindecat.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Această numită şi sfântă zi…

    Dumnezeiască şi cinstită apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară că curgeri de idropică opreşte degrab cu chemarea dumnezeiescului Dar. Pentru aceasta pe tine, izvorule, te cinstim întru toți vecii.

    Toți să lăudăm înţelepţeşte apa cea cinstită şi de viață izvorâtoare, că pornirea cea de năduf pe loc o opreşte şi slobodă face suflarea; o minunile tale, de Dumnezeu Născătoare curată !

    Ce gură va lăuda minunea naşterii tale, Prealăudată ? Încă şi ce minte va putea să socotească şi cu cuvinte să slăvească izvorul semnelor tale ? Nu este cu putinţă firii să laude pe cele ale tale.

    Toată puterea morţii a pierit degrab, prin tine, o Împărăteasă şi Doamnă, că ai izvorât pe Împăratul, Viaţa cea fără de moarte, pe Hristos, Apa şi Mana cea veşnică.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Luminează-te, luminează-te…

    Pe toate apele le covârşeşte, Fecioară curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat vindecare de boli cumplite şi sufletelor toată sănătatea, ca ceea ce varsă mai presus de fire.

    Acest nou Siloam al izvorului tău îl vedem toţi, Fecioară, izbăvitor de tot felul de boli; că cel orb primeşte vederile şi toţi luăm pururea deplină sănătate pe lângă viață.

    Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor, că Doamna Fecioara petrece lângă apă. Saltă şi te veseleşte cum se cuvine, mulţimea credincioşilor, că iată vine în Biserică, spre îndestularea cererilor.

    Înălţatu-s-a apa izvorului tău mai presus de ceruri şi adâncurile pământului le-a înconjurat cu curgerile; aceasta este hrana sufletului şi băutura credincioşilor, miere din piatră şi dare de mană.

    Veseleşti, Fecioară, pe credincioși mai presus de fire, izvorând Dar pururea curgător din izvor, dând acestuia putere asupra vrăjmaşilor, biruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.

Luminânda praznicului.

    Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.

Şi a izvorului.

    Izvor eşti cu adevărat al apei celei vii, Stăpână, că speli bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor, numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa cea de mântuire.

LA LAUDE

    Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

   Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Punem stihirile pe 8 şi cântăm 4 stihiri ale învierii din octoih, glasul al 6-lea.

     Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă, slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

   Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere norodului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

    Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru Puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

    Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi învierea, miluieşte-ne pe noi.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

    A treia zi ai înviat, Hristoase, din mormânt precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.

Alte stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

    Apa izvorului de mântuire este tuturor celor neputincioşi, deci, să ne apropiem cu credinţă şi să luăm dar.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

    Fântâna cea de viață izvorâtoare a izvorului celui fără de moarte, dăruieşte tuturor celor ce vin cu dragoste mulţime de vindecări, rămânând neîmpuţinată.

    Stih : Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Său.

    Întăreşte sufletele apa Fecioarei. Deci, cei ce suntem întru întinăciunile patimilor, să alergăm la ea şi să le spălăm în dumnezeiescul ei izvor.

    Stih : Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu.

    Năstrapa cea sfinţită izvorăşte mana cea de prisosit, din preacuratul său pântece, adică pe Stăpânul. Deci, toţi să scoatem ce este nouă de trebuinţă.

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

Eteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

    Antifoanele Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Născătoarei de Dumnezeu, caută-le la 8 Septembrie. Chinonicul praznicului. La masă se face mângâiere fraţilor şi după masă cântăm această stihiră a Născătoarei de Dumnezeu, după : Luminează-te, luminează-te... :

    Pe apa izvorului cea de viață izvorâtoare, pe mana ceea ce rourează-roua nemuritoare, pe dumnezeiasca hrană şi băutura cea minunată, pe mierea cea din piatră, cu credinţă să o cinstim.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Vineri în Săptămâna Luminată

SEARA

     Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. 

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile.   La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea :

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

    Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi prin înviere.

    Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

    Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta; ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.

    Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.

Alte stihiri ale lui Anatolie :

    Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

    Cuvântul, Cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi şi în anii cei de apoi întrupându-Se din cea neispitită de nuntă, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult, l-a mântuit prin învierea Sa.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.

    Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veşnică şi mare milă.

    Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

    Slavă Ţie Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Cel ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.

Slavă… 

    Pe Tine Te lăudăm, Doamne, pe Cel ce de voie pentru noi Cruce ai răbdat şi Ţie ne închinăm, Atotputernice Mântuitorule, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci ne auzi şi ne mântuieşte pe noi, prin învierea Ta, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

    Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut; că din Fecioară curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu luarea un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică nenuntită să se miluiască sufletele noastre.

Vohod : Lumină lină…

Prochimen, glasul al 8-lea.

Dat-ai moştenire celor ce se tem de Tine, Doamne.

    Stih 1 : De la marginile pământului către Tine am strigat.

    Stih 2 : Acoperi-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale.

    Stih 3 : Aşa voi cânta numelui Tău în  veacul veacului.

    Şi iarăşi cântăreţii din strana dreaptă : Dat-ai moştenire... Iar cei din stânga continuă : ... celor ce se tem de Tine, Doamne. Apoi Ectenia şi; Învredniceşte-ne, Doamne… Şi celelalte. 

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii, glasul al 7-lea :

    Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte viața cea fără de moarte, către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuţi Învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le. 

Hristos a înviat... de trei ori. Ectenia şi otpustul

LA UTRENIE

    Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, tot­deauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :

   Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

    Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, aseme­nea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.

    Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

    Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

    Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

    Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

    Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem     CANONUL ÎNVIERII     : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.

LA LAUDE

 Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

 Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Punem stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 8-lea :

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

    Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând şi înviind din morţi, lumea ai liberat din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.

    Doamne, de Te-au şi pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un Împărat adormit, străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

    Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozesc şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-a sculat şi moartea a surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

    Îngerul Tău, Doamne care a propovăduit învierea Ta, pe străjeri adică i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Înviat-a, Dumnezeu fiind şi lumii viață a dăruit.

Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.

    Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.

   Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

    Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.

   Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.

    Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.

   Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.

    Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

   Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :

   Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.

 Hristos a înviat… de trei ori, ecteniile şi otpustul. 

LA LITURGHIE

    Antifoanele Paştilor, prohimenul şi Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…

    La masă, după ce şed fraţii după obicei, Diaconul aduce sfântul Artos, cel ce s-a ridicat în toată săptămâna şi-l dă preotului şi frângându-l, îl împarte fraţilor mai înainte de obişnuita mâncare şi întâi zice : Hristos a înviat… de trei ori. Apoi binecuvântând masa şi şezând, mănâncă întâi Artosul; şi sculându-se de la masă cântă : Hristos a înviat… de trei ori şi celelalte după obicei şi Otpustul.

    Cade-se a şti : Că după această zi citim ceasurile după obicei. Începând : Hristos a înviat… de trei ori. Aşa, în seara aceasta a Sâmbetei celei luminate se citeşte ceasul al 9-lea, la care zicem Troparul : Dintru înălţime Te-ai pogorât… Şi Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt…

CADE-SE A ŞTI :

    Că de se va întâmpla Sfântul mucenic Gheorghe în Duminica Tomei, în Sâmbăta săptămânii celei luminate seara la Vecernia cea mică, la Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Stihovnă Stihirile Sfântului, ale Stihovnei de la Vecernia cea mare, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ectenia mică şi Otpustul.

    La Vecernia cea mare. După obişnuita Catismă, La Doamne strigat-am… stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, citirele Sfântului. La Litie : Stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a sfântului Şi acum… a Praznicului. La Stihovnă. Stihirile praznicului. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor : Troparul praznicului de 2 ori şi al Sfântului odată.

    La Utrenie : La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele toate ale Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi antifoanele, Evanghelia praznicului şi Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50 şi stihira praznicului, canonul praznicului, cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 6. Catavasia : Ziua învierii… după Cântarea 3-a, condacul şi icosul şi sedelnele Sfântului şi a praznicului, după Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului; la Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Apoi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…, Luminânda praznicului şi a Sfântului şi iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a praznicului. Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a şi ale Sfântului, Cântarea a 6-a. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului, apoi ale Sfântului. Chinonicul praznicului şi al Sfântului.

...

SĂPTĂMÂNA A 2-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICA | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

...

DUMINICA ANTIPASHA

ÎN CARE PRĂZNUIM PIPĂIREA COASTEI DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL TOMA

    Cade-se a şti, că întru această sfântă a doua Duminică, ce se se zice Antipasha, nu se cântă nimic din ale Octoihului, ci toate ale praznicului.

SÂMBĂTĂ SEARA

LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem stihirile pe 4, când se face priveghiere, glasul 1,

Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

    Suferit-a Hristos pentru iubirea de oameni şi pipăirea ca şi Crucea mai-nainte de aceasta, ca şi uciderea fără dreptate, după ce a înviat din mormânt a treia zi şi pecețile nu le-a stricat şi fiind uşile încuiate, a stătut înaintea Ucenicilor, ca un Atotputernic. De două ori.

    Necredinţa Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea Cuvântului Dumnezeu-Omului din temnița iadului, rănile mâinilor şi ale picioarelor, cu mare îndrăzneală pipăindu-le spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.

    Fiind adunaţi apostolii Tăi, Cuvinte, de frica cea de la patima Ta şi uşile fiind încuiate, fară de veste ai intrat în mijlocul lor, pace dăruindu-le şi ai tins Tomei să pipăie cinstite rănile coastei Tale.

Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

    După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate ai stătut în mijloc, pace dându-le lor şi încredinţându-se şi Toma, din vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

    Cu buze curate, lăudaţi oameni împreună cu îngerii, pe Cel ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.

     Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

    Arătatu-Te-ai Sfinţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înnoindu-ne nouă Duhul Tău Cel Sfânt.

     Stih : Că au întărit încuietorile porţilor Tale, binecuvântat-au pe fiii Tăi întru Tine.

    Pe Tine, Împăratul tuturor, acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu adeverindu-Te, cu cântări Te slăvim.

Slavă… Şi acum..., acelaşi glas şi podobie.

    Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău şi dezlegare de greşeli, pentru rugăciunile Preacuratei şi uneia Maicii lui Dumnezeu.

Troparul glasul al 7-lea.

    Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea Ucenicilor ai stătut, Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.

Apoi ectenia mică şi otpustul.

    A ŞTI NI SE CUVINE : Că dacă undeva nu este priveghere în Duminica aceasta, Sâmbătă la pavecerniţă, după Cade-se să te fericim… şi după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Condacul praznicului, Slavă… Şi acum… al Paştilor : De Te-ai şi pogorât în mormânt..., şi aşa zicem şi până la odovania praznicului Paştilor.

TOT ÎN ACEASTĂ ZI

LA VECERNIA CEA MARE

    După ce binecuvintează preotul : Hristos a înviat… de trei ori. Şi îndată citim Psalmul şi Catisma toată. La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile Duminicii celei noi (idiomele), ale lui Ioan Monahul, glasul 1; singur glasul.

    Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai întrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi le-ai poruncit să aştepte şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până când se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, slavă Ţie. De două ori.

    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! Ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.

    Toma ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul, dar din necredinţă la credință adeverindu-l, nu ai socotit ca o nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol, şi om nu simplu. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.

   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei. Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus. Şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.

Glasul al 2-lea :

    După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc pace dându-le lor. Şi crezând şi Toma prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.

    Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor a stătut Iisus şi le-a dat pace şi netemere. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morți ? Adu aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toți au cunoscut Patimile şi Învierea Mea şi toți strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.

A lui Ioan Monahul.

    Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la Ucenici. Atunci Toma, cu iconomie, nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele, apa, Botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cel ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă, Ţie.

Vohod : Lumină lină…

Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…

LA LITIE

Stihirile, glasul al 4-lea.

    Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate, şi stând în mijlocul Ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor, mâinilor şi picioarelor Tale; şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de față : În ce chip vedeți întru mine luarea trupului, o prieteni, nu port fire de Duh. Iar ucenicului celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi nu te mai îndoi. Iar el simțind cu mâna firea Ta cea îndoită, plin de frică, a strigat cu credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.

Glasul al 2-lea.

    Atinge-te Tomo cu mana de coasta Mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; ispiteşte cu credință şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma, dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

A lui Anatolie.

    Fiind uşile încuiate şi Ucenicii înlăuntru, a venit Mântuitorul unde erau adunați, şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma; Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte învierea Mea cea din morţi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea. Singur glasul.

    O, preaslăvită minune ! Necredinţa, credință adevărată a rodit, că zicând Toma de nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce S-a întrupat, cunoscând pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, că a pătimit cu trupul; şi propovăduind pe Dumnezeu Cel ce a înviat, a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

     Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

    O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându-se, s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci încă necredinţa sufletului lui o a mutat întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morți, slavă Ţie. 

     Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-a pe fiii tăi întru tine.

    O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a pipăi coasta. Acela a scos de acolo marele adânc de teologie, adică rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăţa pe noi cele de taină, punând arătat înaintea noastră dovedirile învierii Lui şi strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.

Slavă… Şi acum… Glasul al 5-lea.

    Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulţimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de Apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat, cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înțelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

     După Tatăl nostru… troparul, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… De trei ori. Caută la vecernia cea mică. Apoi binecuvântarea pâinilor şi citirea cuvântului. Iar dacă nu este priveghere, după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… şi otpustul. La Miezonoptică cântăm troişnicul învierii, glasul 1. Şi după canon, troparele Sfintei Treimi. După Tatăl nostru… troparul : Pecetluit fiind mormântul… Doamne miluieşte, de 40 de ori, Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… şi stih : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., şi celelalte. Apoi otpustul.      Cade-se a şti, că dintru această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, citim din tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.

În Duminica Tomei

LA UTRENIE

După cei şase psalmi. La Dumnezeu este Domnul… Troparul de trei ori şi ştiutele Catisme.  

După întâia Catismă, sedealna, glasul 1. 

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

    Pentru frica evreilor fiind ascunşi Ucenicii şi în Sion adunaţi, ai întrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. De două ori.

După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

    Stătut-ai înaintea Ucenicilor, Hristoase, Cela ce eşti viața, fiind uşile încuiate şi arătându-le coasta, mâinile şi picioarele Tale, le-ai adeverit scularea Ta cea din mormânt. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii, pentru aceasta a zis : De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre. De două ori.

    Şi în loc de : Fericiţi cei fără prihană… Polieleul. După polieleu, sedealna, acelaşi glas şi podobie.

    Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, pentru ce nu crezi Tomo învierii Mele ? Domnul a zis, după ce a înviat din mormânt şi S-a arătat Apostolilor, precum nu se poate spune. Iar Geamănul crezând, a strigat către Făcătorul : Dumnezeul meu eşti şi Domnul. De două ori.

Apoi antifonul 1 al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Laudă Ierusalime pe Domnul, Laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi întru tine.

Evanghelia de la Matei : Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50;

Slavă…

     Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu , Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Şi stihira, glasul al 6-lea.

    Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai-nainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă.

Apoi : Mântuieşte, Dumnezeule poporul Tău… Şi îndată :

CANONUL DUMINICII TOMEI

Facere a lui Ioan Damaschin.

Irmosul de două ori şi troparele pe 12.

Cântarea 1-a, glasul 1.

Irmos :

    Să cântăm toate noroadele Celui ce a izbăvit pe Israil din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.

  Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție.

    Astăzi este primăvara sufletelor, pentru că Hristos, ca un soare răsărind din mormânt a treia zi, a gonit iarna cea întunecată a păcatului nostru; pe Dânsul să-L lăudăm, că S-a proslăvit.

    Împărăteasa vremilor, aducând daruri prea-arătat zilei celei purtătoare de lumină şi împărătesei zilelor, veseleşte pe poporul bisericesc, cel ales, neîncetat lăudând pe Hristos, Cel ce a înviat.

    Nici porţile morţii, Hristoase, nici peceţiile mormântului, nici încuietorile uşilor nu s-au împotrivit Ţie; ci înviind, ai stătut înaintea prietenilor Tăi, Stăpâne, dându-le lor pacea care covârşeşte toată mintea.

Catavasia :  

  Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.

Cântarea a 3-a,

Irmos :

    Întărește-mă pe mine, Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale, că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.

    Noi în loc de vechi şi nestricăcioşi prin Crucea Ta, Hristoase, pe noi făcându-ne, întru înoirea vieţii cu cuviinţă a vieţui ne-ai poruncit.

    În mormânt fiind închis cu trupul Tău cel cuprins, ai înviat, Hristoase, Cela ce eşti necuprins şi uşile fiind încuiate ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, Atotputernice.

    Rănile Tale, Hristoase, care de voie le-ai răbdat pentru noi, le-ai arătat Ucenicilor Tăi, păzindu-le mărturie slăvitei Învierii Tale.

Ipacoi, glasul al 6-lea.

    Precum ai venit în mijlocul Ucenicilor Tăi, Hristoase, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte pe noi.

 Catavasia :  

   Veniți să bem băutură nouă, nu făcută cu minuni din piatră stearpă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.

     Şi citire la Ioan Gură de Aur, al cărei început este : Înnoirile a se cinsti…

Cântarea a 4-a,

Irmos :

    Mare este taina iconomiei Tale, Hristoase, că aceasta mai-nainte văzându-o de sus prin dumnezeiasca vedenie Avacum, a strigat către Tine : Ieşit-ai spre mântuirea poporului Tău, Iubitorule de oameni.

    Fiere a gustat, vindecând gustarea cea dedemult şi acum cu fagur de miere luminare dând Hristos strămoşului, dă şi a sa dulce împărtăşire.

    Bucuratu-Te-ai, fiind pipăit, pentru aceea, Iubitorule de oameni, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, tinzându-i lui coasta, celui ce nu credea şi lumii adeverind, Hristoase, scularea Ta cea de a treia zi.

    Bogăţie scoţând din vistieria cea nefurală, din dumnezeiasca coasta Ta cea împunsă cu suliţa, Făcătorule de bine, de înţelepciune şi de cunoştinţă umple lumea Geamănul.

    A ta limbă cea preafericită se laudă, o Geamănule, că aceasta întâi a propovăduit cu bunăcredinţă pe Dătătorul de viață, Iisus, Dumnezeu şi Domn, din pipăire umplându-se de dar.

 Catavasia :

     La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.  De două ori.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

    De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti împreună cu Tatăl fără de început şi Mântuitorul sufletelor noastre pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.

    Stând Mântuitorul înaintea prietenilor celor ce erau întristaţi, cu venirea Sa toată mâhnirea le-a gonit şi a sălta i-a îndemnat întru Învierea Sa.

    O, fapta cea bună cu adevărat, cea lăudată şi înfricoşată a lui Toma ! Că cu îndrăzneală a pipăit coasta ceea ce strălucea cu dumnezeiescul foc.

    Necredinţa Tomei, roditoare de credinţă nouă o ai arătat; că Tu, cu înţelepciunea Ta, toate mai-nainte le rânduieşti spre folos, Hristoase, ca un iubitor de oameni.

  Catavasia :  

   Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind. 

Cântarea a 6-a,

Irmos :

    Pe Proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul greşelilor, rogu-mă.

    Pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde întru adâncul necredinţei, Stăpâne, ci i-ai tins palmele spre pipăire.

    Mântuitorul nostru a zis : Pipăindu-Mă vedeţi, că oase şi trup port; Eu nu M-am schimbat.

    Coasta a pipăit, şi crezând a cunoscut Toma, nefiind la intrarea Ta cea dintâi, Mântuitorule al nostru.

   Catavasia :  

    Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Condac, glasul al 8-lea.

    Cu dreapta cea osârduitoare coasta Ta cea de viață dătătoare Toma o a cercat, Hristoase Dumnezeule. Că dacă ai întrat, uşile fiind încuiate, cu ceilalţi apostoli a strigat către Tine : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.

ICOS

    Cine a păzit atunci mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc ? Cine i-a dai ei îndrăzneală de a putut pipăi osul cel de văpaie ? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit. Că, de n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile cele ce au clintit cele de sus şi cele de jos ? Acest dar Tomei s-a dat, a o pipăi pe aceasta şi a striga lui Hristos : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.

SINAXAR

ÎN DUMINICA TOMEI

Stih : De vreme ce cheia iadului şi a mormântului nu Te ţine,

Cum, Hristoase, cheia uşilor Te poate opri pe Tine ?

   Întru această Duminică a doua după Paşti, prăznuim înnoirea învierii lui Hristos şi pipăirea sfântului Apostol Toma. Pentru că era obicei vechi a se face înoiri la vreun lucru din cele vestite. Că întorcându-se anul şi ajungând la acea zi, întru care se întâmplase, se făcea pomenire de acel lucru, ca să nu se uite lucrurile cele mari. Pentru aceasta evreii întâi au făcut Paştile în Galgal, înoind trecerea prin Marea Roşie. De aceea se înnoia la ei cortul mărturiei şi multe sărbători. Însă de vreme ce învierea Domnului este lucru mai înalt şi mai mare decât toate lucrurile cele din lume şi mai presus de tot gândul, pentru aceea nu numai în fiecare an aceasta o prăznuim şi o înnoim, ci pururea şi după fiecare a opta zi. Întâia înnoire a acesteia (adică a învierii) este Duminica de acum, care se zice cu adevărat şi a opta şi cea dintâia. A opta, că este de la Paşti a opta : iar întâia, căci este începerea celorlalte. Şi iarăşi a opta, căci se pune spre închipuirea zilei celei fără de sfârşit, care va fi în veacul viitor, care va fi cu adevărat şi cel dintâi şi o zi care nu se va despărţi nicicum cu vreo noapte. Acestea pentru înnoiri. Iar cele pentru Toma aşa au fost : Hristos în ziua când a înviat, seara arătându-se ucenicilor, nu era Toma; că încă nu se adunase cu ceilalţi, pentru frica iudeilor. După aceea peste puţin venind şi înţelegând de venirea lui Hristos, nu numai n-a crezut pe ucenici că L-au văzut pe El înviat, ci încă nicicum, că ar fi înviat Domnul. Şi acesta este unul din cei doisprezece. Iar Dumnezeu, meşterul cel bun, economisind cu adevărat şi de unul şi ca mai vârtos să se adevereze învierea şi celor ce vor fi după aceea, a aşteptat opt zile, ca să facă dragostea Lui desăvârşit; şi mai ales acela n-a crezut ca să dea tuturor credinţa învierii mai adevărat. Deci, Domnul iar a venit, fiind uşile încuiate ca şi mai-nainte şi fiind şi Toma, a intrat şi le-a dat lor pacea cea obişnuită. După aceea S-a întors spre Toma și a zis : Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios. Iar Toma cu dinadinsul ispitind şi luând credinţă prin pipăire a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu. Aceea adică pentru trup, iar aceasta pentru Dumnezeire. Şi Hristos a zis către dânsul; Dacă M-ai văzut ai crezut ? Fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut. Iar geamăn se numeşte Toma, sau pentru că împreună cu altul s-a născut, sau pentru că s-a născut îndoit pentru înviere, sau că avea din fire două degete ale mâinii drepte lipite, adică cel din mijloc şi cel dinaintea lui, care se cheamă arătător, ca şi cum s-ar fi ştiut că avea să se îndoiască şi cu acestea era să pipăie. Iar alţii zic şi acesta este lucru mai adevărat, că Toma se tâlcuieşte geamăn. Aceasta a fost a doua arătare a lui Hristos. Iar a treia a fost la Marea Tiberiadei, la vânatul peştilor, când şi cu mâncarea s-a unit, mistuindu-se de focul cel dumnezeiesc, precum singur ştie şi adeverind şi prin aceasta Învierea. După aceea S-a arătat în Emmaus. A cincea oară S-a arătat în Galileea celor unsprezece, precum se zice. De la înviere până la înălţare, multe şi mai presus de fire semne a făcut înaintea ucenicilor şi nu multora a arătat acelea, pentru că nu era cu putință să le audă mulţi oameni, încă în lume petrecând, fiindcă erau foarte peste fire.

   Pentru rugăciunile Apostolului Tău Toma, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

    Cântarea muzicească cea tocmită cheamă pe popoare să slujească chipului; iar tinerii lui David, cântând după obiceiul părintesc din cântările Sionului, porunca cea potrivnică a tiranului o au călcat şi văpaia în rouă o au schimbat, cântând cântare. Cela ce eşti preaînălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

    Cea întâia din zile şi doamnă este această zi purtătoare de lumină, întru care se cuvine să se bucure, după vrednicie, poporul cel nou şi dumnezeiesc; căci, ca ceea ce este a opta, poartă şi chipul veacului ce va să fie. Cel ce eşti preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru bine eşti cuvântat.

    Unul cel ce a îndrăznit şi cu credinţa cea necredincioasă bine ne-a făcut nouă, Toma geamănul, risipeşte necunoştința cea întunecată a tuturor marginilor, cu necredinţa cea credincioasă şi luişi îşi împleteşte arătat cunună, strigând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

    Nu în zadar îndoindu-se Toma pentru scularea Ta, nu se pleca; ci se nevoia să o arate aceasta fără îndoială tuturor neamurilor, Hristoase. Pentru aceasta cu necredința sa pe toți aducându-i la credinţă, i-a învăţat să zică : Tu eşti Domnul cel preaînălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

    Cu frică mâna punându-şi Toma în coasta Ta cea de viață aducătoare, Hristoase, tremurând a simțit, Mântuitorule, îndoită lucrare a celor două firi, care întru Tine sunt unite fără amestecare şi cu credință a strigat zicând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru, bine eşti cuvântat.

  Catavasia :  

    Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Pe Cela ce a păzit pe coconi în văpaia focului cuptorului celui ars şi în chip de înger la dânşii S-a pogorât, pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

    Dorind de vederea Ta cea veselă, mai întâi nu credea Toma, iar învrednicindu-se a dobândi aceea, Dumnezeu şi Domn pe Tine Te-a numit, Stăpâne, pe Carele Te preaînălţăm întru toți vecii.

    Pe Cel ce a suferit necredinţa Tomei şi Şi-a arătat coasta şi cu palma aceluia S-a pipăit, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

    Iscodirea ta, Tomo, vistierie ascunsă ne-a deschis nouă. Că teologhisind cu limba cea de Dumnezeu purtată, lăudați-L, ziceai, pe Hristos şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

   Catavasia :  

    Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii. 

La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

    Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, slava cea prea strălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări Te slăvim.

 Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție.

    Ziua Ta cea luminoasă şi prea strălucită, Hristoase, Darul cel cu totul luminat, întru care frumos cu podoaba ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, cu cântări o slăvim.

    Pe Tine, Cel pipăit la coastă cu palmă de lut şi nu o ai ars pe dânsa cu focul dumnezeieștii fiinţe celei fără de materie, cu cântari Te slăvim.

    Pe Tine, Hristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te slăvim.

    Catavasie :   

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău

.Şi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., de trei ori, glasul 1.

LUMINÂNDA

Podobie : Cela ce ai împodobit cerul cu stele…

    Cu mâna Ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-Mi fii necredincios, Tomo, Mie, Celui ce M-am rănit pentru tine, ci împreună cu Ucenicii una gândeşte şi Dumnezeu viu Mă propovăduieşte. De două ori.

Slavă… Şi acum…

    Astăzi primăvara miroseşte şi făptura cea nouă dăinuieşte; astăzi s-au tras în laturi încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu.

LA LAUDE

Punem stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

    Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viață, Hristoase, pecețile mormântului nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate, ai intrat la preaslăviții Tăi Apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată. De două ori.

    Toma, cel ce se cheamă şi Geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, Ucenicilor; pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.

    Pipăieşte-Mă precum voieşti, a zis Hristos către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios, ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă învierii Tale.

Slavă..., glasul al 6-lea.

    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, unule născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, i-ai arătat semnele. Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul.

     Dintru această zi iarăşi se încep litiile în tinda Bisericii. Aşişderea şi învăţăturile cele de credinţă ale cuviosului părintelui nostru Teodor Studitul, la care cântăm :

Slavă… Şi acum…

Stihira Evangheliei, glasul 1.

    În munte Ucenicii mergând pentru Înălțarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis, să propovăduiască învierea cea din morți şi suirea la ceruri; cu care şi în veci a petrece S-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

    Să ştii că litiile în tinda Bisericii se fac mai-nainte de ceasul întâi. Iar învăţăturile de credinţă ale lui Studitul, după ceasul întâi. Iar stihira Evangheliei se zice după otpustul utreniei mai-nainte de litie. Încă trebuieşte să se ştie că slujbele sfinţilor ce se vor întâmpla în toate Duminicile până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă la pavecerniţă.     Iar să se ştie, că din Duminica aceasta până la odovania praznicului Paştilor, la Liturghie facem începerea cu Hristos a înviat… de trei ori.

LA LITURGHIE

     Cântăm Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Troparul şi condacul praznicului. Prochimenul, glasul al 3-lea : Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este număr. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun… Psalmul : Dumnezeului nostru să se îndulcească lauda… Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evangelia de la Ioan. CHINONICUL : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane. La masă se face mângâiere fraţilor.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Întru aceeaşi Duminică a Tomei

SEARA

    Începem cu, Hristos a înviat… de trei ori. Apoi psalmul cel obişnuit. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6; ale praznicului 3 şi de la Minei 3.

Stihirile praznicului, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

    Pipăiește-mă, zis-a Tomei, Iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe Mine, Dumnezeul neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătura pământească, întru care şi patima am luat.

    Se îndoia Geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că este fără îndoială scularea din mormânt cea de a treia zi.

    Primesc mare bucurie văzând Mântuitorule al meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală, de care s-a învrednicit Toma a se atinge; pentru aceasta pe Tine, Cel singuratec, Te mărturisim Dumnezeu şi Om, Carele porţi două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.

     De la Minei stihirile sfântului ce se vor întâmpla. Slavă… a Sfântului, de va fi, Şi acum... a praznicului; iar de nu, Slavă… Şi acum… a praznicului, glasul 1.

    Uşile fiind încuiate şi Ucenicii adunați, ai intrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt şi le-ai poruncit să aştepte şi nicidecum să se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, slavă Ţie.

Vohod cu cădelniţa : Lumină lină...

Prochimen, glasul al 7-lea.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.

    Stih 1. Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.

    Stih 2. Şi am zis : Acum am început să înțeleg, aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

    Stih 3. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte; și-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru început.

Apoi Ecteniile : Să zicem toţi…

LA STIHOAVNĂ

Se cântă Stihirile Octoihului, glasul 1 :

Stihira învierii 1 :

    Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea.

    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.

A pocăinţei :

    Cât este de mare noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi cumplit mă afund întru păcatele mele, dă-mi mâna şi mă mântuieşte, ca lui Petru, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.

Mucenicina :

    Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Slavă… Şi acum… glasul 1.

    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! Ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

     După : Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Troparul praznicului, iar de are sfântul tropar, zi al lui mai-nainte; apoi Slavă… Şi acum… a praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul şi litia în tinda Bisericii, la care cântăm stihira samoglasnică a hramului, pe glasul ce va fi. Aşa se face slujba de seară întru toate Duminicile, până la odovania praznicului Paştilor.

    Pavecerniţa cea mică o citim în toate zilele săptămânii până la Duminica tuturor Sfinţilor, la care citim canonul de rugăciune, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih şi tripesneţul zilei, facerea lui Chir Iosif. Caută la sfârşitul cărţii acesteia, iar unde citim tripezneţul, Cântarea canonului Născătoarei de Dumnezeu se lasă. După : Cade-se să te fericim… şi Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… zicem condacul praznicului, întru toată Cincizecimea.

LA UTRENIE

    După ce zice preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă… cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, cu glas lin şi rar ca să aibă vreme preotul să cădească după obicei. Că această începătură facem şi la ceasuri şi la vecernie şi la Pavecerniţă, până la înălţarea lui Hristos, iar Miezonoptica se citeşte în chilii şi îndată după Hristos a înviat… de trei ori, Slavă întru cei de sus… şi cei şase psalmi obişnuiţi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de trei ori, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Că acesta se cântă peste toată săptămâna. Şi citim catisme 2. Iar a 3-a a rândului o citim la vecernie.

După întâia Catismă, sedealna învierii şi cea de umilinţă şi mucenicina şi a Născătoarei de Dumnezeu.

Sedealna învierii, glasul 1. Podobia însăşi.

   Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe tine Te slăvim, Surpătorul stricăciunii, la Tine cădem Cela ce ai înviat din mormânt şi unul Dumnezeul nostru.

Sedealna de umilinţă :

   Întru fărădelegi zămislit fiind eu, păcătosul, nu, cutez să caut la înălţimea cerului. Ci îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântuieşte.

Mucenicina :

   Întru Tine lauda nevoinței şi vrednicia cununilor, slăviții purtători de chinuri s-au îmbrăcat Doamne; că, cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor, scapă-mă de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

A Născătoarei de Dumnezeu : 

   Minunea minunilor văzându-o întru Tine, zidirea se bucură, ceea ce eşti plină de dar; că ai zămislit fără de sămânță şi ai născut precum se poate spune, pe Acela ce nu-L pot vedea mai-marii cetelor îngereşti; pe Acela ca pe un Dumnezeu roagă-L pentru sufletele noastre.

După a doua Catismă, sedealna glasul 1.

Podobie : Mormântul Tău…

   Atingându-se cu mâna de coasta cea nesuferită, Toma geamănul, nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce S-a împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.

    Şi citirea. Apoi : Învierea lui Hristos văzând… şi psalmul 50. La canoane până la înălţarea lui Hristos nu citim nici : Să cântăm Domnului… ci facem irmoase, care le repetăm, cântând troparele pe 6     Canonul Duminicii Antipasha         şi canonul Mineiului pe 4.       După Cântarea a 3-a condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită… Luminânda praznicului, de două ori.

LA LAUDE

Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihira 1-a din octoih, glasul 1.

   Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta. De două ori.

   Altă lume pe tine te aşteaptă, suflete, și Judecătorul va să vădească cele ascunse şi rele ale tale. Deci, nu rămânea întru aceste de aici, ci apucă înainte strigând către Judecătorul : Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte !

Mucenicina :

   Pe purtătorii de nevoinţă ai lui Hristos, veniţi toate neamurile să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, care izvorăşte credincioşilor tămăduiri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul 1.

   Toma, ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l, n-ai socotit a fi nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurata coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu simplu şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

   Cu buze curate lăudaţi, oameni împreună cu îngerii, pe Cela ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.

    Stih : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

   Arătatu-Te-ai Sfinţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă Duhul Tău cel dumnezeiesc.

    Stih : Că au întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-au pe fiii tăi întru tine.

   Pe Tine, Împăratul tuturor, văzându-Te acum nu cu ochii, ci cu dragostea inimii Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.

Slavă… Şi acum… glasul 1.

   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pacea dându-le, a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile, întru care cuiele au înfipt. O, bună necredință a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Troparul praznicului :

    Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea Ucenicilor ai stătut, Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.

    Ecteniile şi otpustul după obicei şi ceasul 1, la care zicem şi troparul şi condacul praznicului şi începem de astăzi şi jumătăţile de ceasuri, ale ceasului al 3-lea şi ale ceasului al 6-lea; iar jumătăţile de ceas ale ceasului 1 şi ceasului al 9-lea, le citim în chiliile noastre, după tipicul cel rânduit. Iar la pavecerniţă cântăm canonul paraclisului, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi tripezneţele Penticostarului, care sunt ale lui Iosif, precum mai sus s-a arătat. La Liturghie cântăm fericirile din canonul praznicului, care sunt în fiecare Duminică până la Duminica Tuturor Sfinţilor. Se cade a şti, că în toate săptămânile aşa se face slujba, până la înălţarea lui Hristos, precum s-a arătat în Duminica Tomei seara şi Luni dimineaţa a doua săptămână, fără numai stihirile schimbându-le şi sedelnele după rânduială.

LA LITURGHIE

Fericirile din canon, Cântarea 1-a.

    Prochimenul Apostolului, glasul al 3-lea : Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este sfârşit. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun.    Apostolul : Din faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Luni a doua săptămână

SEARA

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz…

   După ce ai înviat din mormânt fiind uşile încuiate, ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, Atotputernice, şi Tomei, celui ce nu credea, i-ai arătat rănile cuielor şi împunsătura coastei cea de suliţă, întărindu-l şi încredinţându-l, Cuvinte, că Tu însuți eşti, Cela ce pentru milostivire ai răbdat patimile cele mântuitoare.

   Multa mea smerenie şi micşorarea cea pentru nemăsurata milostivire văzându-o, nu te îndoi, ci încredințează-te, Geamănule, Domnul a zis; că Eu însumi sunt Cel ce am pătimit şi a treia zi am înviat din mormânt şi cămările iadului le-am deşertat şi am înviat pe morții cei din veac.

   Spăimântându-se Toma, dacă Te-a văzut, a strigat, Atotputernice : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Cred, Iubitorule de oameni, că Tu însuți eşti Cela ce ai pătimit şi ai vindecat patimile sufletelor noastre; închinu-mă puterii Tale şi lumii vestesc scularea Ta cea înfricoşată şi atotputernică.

Şi de la Minei 3, Slavă… Şi acum… glasul 1.

   Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii 1, glasul 1.

   Înconjuraţi popoare Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul şi daţi slavă într-însul Celui ce a înviat din morţi, că Acela este Dumnezeul nostru, Care ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.

    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.

De umilinţă :

   Fiindcă pentru cugete şi lucruri viclene m-am osândit, Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să-Ţi strig Bunule : Mântuieşte-mă, Făcătorule de bine şi mă miluieşte.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.

Mucenicina :

   Mărturisirea voastră, sfinţilor cea înaintea divanurilor, puterea dracilor a înfricoşat şi pe oameni din înşelăciune i-a izbăvit; pentru aceea şi capetele tăindu-vi-se, aţi strigat : Să fie, Doamne jertfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta, că pe Tine dorindu-Te, am defăimat viaţa cea vremelnică, Iubitorule de oameni.

Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :

   După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc, pace dându-le lor; şi încredinţându-se şi Toma, prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.

Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.

LA UTRENIE

După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

    Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat, mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit Ucenicilor Învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

    De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, eu unde mă voi arăta, păcătosul cel ce n-am purtat greutatea şi zăduful zilei ? Ci cu cei de la al unsprezecelea ceas împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.

Mucenicina :

    Ca nişte ostaşi buni, cu un cuget crezând, de îngrozirile tiranilor netemându-vă, sfinţilor, cu osârdie aţi venit la Hristos, ridicând cinstita Cruce şi săvârşindu-vă călătoria, din cer aţi primit biruinţa. Slavă Celui ce v-a întărit pe voi, slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :

   Zid nesfărâmat dobândind credincioşii pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria, veniţi să ne închinăm şi să cădem către dânsa, că are îndrăzneală către Cel ce S-a născut dintr-însa şi a se ruga şi a mântui de mânie şi de moarte sufletele noastre.

După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie : Pe cuvântul cel împreună…

    Pe Apostolul şi Ucenicul lui Hristos toţi să-l lăudăm cu cântări, spre pomenirea Lui, că acesta cu dumnezeiască cuviinţă a întărit în lume gândurile noastre, semnele cuielor pipăind şi credinţă adevărată cercând şi se roagă Mântuitorului să miluiască sufletele noastre.

    Slavă… Şi acum… aceeaşi. Învierea lui Hristos… Şi psalmul 50. Apoi canonul praznicului     Canonul Duminicii Antipasha   cu irmosul pe 8 şi al Mineiului pe 4.         După Cântarea 3, condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.

LA LAUDE

Punem stihirile pe 4. Stihira 1-a, din octoih, glasul 1 :

   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic. De două ori.

    Să nu mă lepezi, Mântuitorul meu, pe mine, cel cuprins de lenea păcatului. Ridică-mi gândul spre pocăinţă şi mă arată lucrător iscusit al viei Tale, dăruindu-mi plata cea din al unsprezecelea ceas şi mare milă.

Mucenicina :

    Aceşti ostaşi ai Împăratului celui mare s-au împotrivit vitejeşte poruncilor tiranilor şi au defăimat muncile, călcând toată înşelăciunea; şi după vrednicie încununându-se, cer pentru noi de la Mântuitorul pace şi mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

    Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi Mie că am înviat din morţi ? Adu-ţi aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi Învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

    Să lăudăm credincioşii neîncetat, împreună cu îngerii, pe Hristos, Cel ce a înviat a treia zi din mormânt şi lumea împreună o a ridicat.

     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.

    Toma pipăind coasta, Îndurate, spre credință s-a suit şi noi printr-însul, încă nu Te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeu. 

     Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

    Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău, după ce ai înviat din mormânt şi lumea împreună o ai sculat din iad, Atotputernice.

Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.

    Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la Ucenici. Atuncea Toma cu iconomie nu s-a aflat cu dânşii; că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta, din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu era ca un duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.

Troparul, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din canon, Cântarea 4.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Marți a doua săptămână.

SEARA

La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

    Pipăiește-mă, zis-a Tomei, Iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe Mine, Dumnezeu neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătură pământească, cu care şi pătimirea am luat.

    Se îndoia Geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că fără îndoială este scularea din mormânt cea de a treia zi.

    Primesc mare bucurie, văzând, Mântuitorul meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală de care s-a învrednicit Toma a se atinge. Pentru aceasta pe Tine, Cel singuratec Te mărturisim Dumnezeu şi Om, Carele porți două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.

Şi de la Minei 3.  Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.

    Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate şi stând în mijlocul Ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor mâinilor şi ale picioarelor Tale şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de faţă : Precum vedeți întru Mine luarea trupului, o prieteni nu port fire de duh. Iar ucenicului, celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi mai mult nu te mai îndoi. Iar el simţind cu mâna fiinţa Ta cea îndoită, întru frică a strigat cu credință, fiind tras de credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Crucii, glasul 1.

    Crucea s-a înfipt în locul căpăţânii şi a înflorit nouă nemurire din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.

    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.

    Veniți popoare să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi, că acela este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.

Mucenicina :

    O, cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor ? Că sângele v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele sărăcăcioase părăsind, aţi luat cele nestricăcioase şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

   Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor, cu credinţă ispiteşte şi fii Mie credincios, ci nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.

Troparele, ecteniile şi otpustul.

    Să ştim că Miercurea şi Vinerea punem întâi stihirile Crucii, asemenea şi sedelnele. Pentru că Domnul nostru întâi S-a răstignit, apoi a înviat din morţi.

LA UTRENIE

După întâia Catismă, sedelnele Crucii, glasul 1.

   Răstignindu-te Tu, Hristoase, a pierit tirania, s-a călcat puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci însuţi Tu, Doamne, ne-ai mântuit pe noi, slavă Ţie.

   Isaac în munte s-a suit şi Iona întru adânc s-a pogorât; amândoi au închipuit patima Ta, Mântuitorule, unul adică legăturile şi junghierea, iar altul îngroparea şi viaţa preaslăvitei Învierii Tale, Doamne, slavă Ţie.

Mucenicina :

   Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei Crucii :

    Cei ce am câştigat apărarea ta, Preacurată, şi ne izbăvim de rele cu rugăciunile tale, fiind păziţi în tot locul cu Crucea Fiului tău, toți după datorie cu bunăcredinţă pe tine te slăvim.

După a doua Catismă, sedealna glasul 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

    Atingându-se cu mâna de coasta Ta cea nesuferită, Toma geamănul nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce S-a împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.

    Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8    Canonul Duminicii Antipasha     şi al Mineiului pe 4.         După Cântarea a 3-a condacul şi sedelnele de la Minei.

LA LAUDE

Stihira Crucii, glasul 1.

    Pe Tine, Carele pe lemn Te-ai răstignit şi viață nouă ne-ai dăruit, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, Te lăudăm neîncetat. De două ori.

Apoi a Învierii :

    Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te slăvim.

Mucenicina :

    Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici supărarea, nici îmbulzeala, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici iutimea fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor a vă despărţi de Dumnezeu n-au putut; ci mai vârtos pentru dragostea cea către Dânsul, ca şi cum ați fi fost cu trupuri străine, v-ați luptat şi firea ați uitat, defăimând moartea; pentru aceasta după vrednicia ostenelilor voastre aţi luat şi plată şi moştenitori împărăţiei cerurilor v-ați făcut. Deci, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

A lui Anatolie.

    Fiind uşile încuiate şi Ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea şi nu fii necredincios, ci cu credință mărturiseşte Învierea Mea cea din morţi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

    O, minune nouă ! O, chip preaslăvit ! Cum iarba nu s-a ars, mâna Apostolului, cu Focul Dumnezeirii.

     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.

    Să ne sârguim şi noi, ca să ne sfinţim mâinile cu nelucrarea patimilor şi aşa să ne atingem de coasta Stăpânului.

     Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

    Înnoieşte-ți, suflete, toate simţirile tale, spre privirea cea dumnezeiască, că Hristos aşa voieşte a se săvârşi înnoirile.

Slavă… Şi acum… asemenea.

    Vezi cu mintea schimbarea lumii şi-ţi împodobeşte cele dinlăuntru cu fapte bune, ca cu nişte frunze, suflete, şi te înfrumuseţează.

Şi cealaltă slujbă a utreniei.

LA LITURGHIE

Fericirile din canon, Cântarea a 5-a.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Miercuri a doua săptămână.

SEARA

Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn…

    Nepărăsind sânurile Părinteşti, Te-ai arătat pe pământ purtător de trup, pentru milostivire, Hristoase, şi patimă şi moarte luând, ai înviat a treia zi şi prin uşile încuiate ai intrat înlăuntru ca un atotputernic. Pentru aceasta, Toma pipăind dumnezeiască coasta Ta, bucurându-se, Domn şi Făcător pe Tine Te-a slăvit.

    Cu piroane Te-ai pironit pe Cruce, cu sulița în coastă Te-ai împuns, fiere ai gustat, Hristoase, moarte ai răbdat, în mormânt Te-ai pus ca un mort; iar ca un Dumnezeu ai sfărâmat legăturile iadului şi împreună ai înviat pe morții cei din veac; şi încă peceţile nestricându-le, Ucenicilor Tăi Te-ai arătat, încredinţând Învierea Ta.

    Paştile sunt praznicul cel de acum, Paştile cele de taină, Paştile cele dumnezeieşti, Paştile cele de mântuire, Paştile cele ce ne trec pe noi la viața cea fără de moarte, Paştile cele ce împrăştie toată întristarea, Paştile cele ce dau Ucenicilor dar de veselie; pentru aceasta Toma a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu eşti, Cel ce ai prădat împărăţiile iadului.

Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.

    O, preaslăvită minune ! Necredinţa credință adevărată a rodit; că zicând Toma : De nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce S-a întrupat; pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu L-a cunoscut că a pătimit cu trupul şi a propovăduit pe Dumnezeu Cel ce a înviat şi a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii 1, glasul 1.

    Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.

    Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

A apostolilor :

    Alăuta Apostolilor cea prea bine întocmită, mişcându-se de Duhul Sfânt, a surpat jertfele urâţilor draci şi, binevestind pe unul Domnul, a izbăvit pe păgâni din înşelăciunea idolească şi i-a învăţat a se închina Treimii Celei de o Fiinţă.

    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi; Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

    Prealăudaţilor mucenici, pe voi nici pământul nu v-a ascuns, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi fiind înlăuntru, de pomul vieții va îndulciţi; rugaţi-vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.

    O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându-se s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; că necredinţa sufletului lui o a prefăcut întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morţi, slavă Ţie.

Troparul praznicului şi otpustul.

LA UTRENIE

Troparul praznicului, după întâia Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Pe Cruce Te-ai pironit viaţa tuturor şi între morţi Te-ai socotit Domnul cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cereşti strigau către Tine, Dătătorule de viață : Slavă dumnezeieștii patimii Tale, Hristoase; slavă învierii Tale; slavă plecăciunii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

A apostolilor :

    Înțelepţilor pescari ai lumii, cei ce de la Dumnezeu aţi luat să fiţi milostivi, rugaţi-vă şi acum pentru noi care strigăm : Doamne mântuieşte pe credincioși şi cetatea Ta şi din răutăţile ce ne înconjură izbăveşte sufletele noastre, pentru Apostolii Tăi.

Mucenicina :

    Pe mucenicii lui Hristos să-i rugăm toţi şi toţi să ne apropiem către dânşii cu credinţă, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră, aceştia izvorăsc darul tămăduirilor, aceştia gonesc taberele dracilor, ca nişte păzitori ai credinţei.

Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :

    Proorocii mai-nainte te-au vestit luminat, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu şi dumnezeieștii apostoli în lume te-au propovăduit şi noi am crezut; pentru aceasta toţi cu gând pravoslavnic cinstindu-te, te lăudăm pe tine şi adevărat Născătoare de Dumnezeu pururea te numim.

După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

    Văzând coasta Mea, să nu-Mi mai fii necredincios, Cuvântul a strigat către Toma, cel ce nu credea; cu degetul atinge-te de Mine şi cu mâna pipăieşte-Mă şi văzând semnele rănilor Mele, propovăduieşte lumii Învierea Mea din mormânt, cea de viață aducătoare. De două ori.

    Învierea lui Hristos văzând… Şi psalmul 50, apoi canonul praznicului, cu irmosul pe 8    Canonul Duminicii Antipasha      şi al Mineiului pe 4.                După Cântarea a 3-a condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, luminânda praznicului.

LA LAUDE

Stihira învierii, glasul 1.

   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă, slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire, înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne slavă Ţie. De două ori.

A Apostolilor :

    Pe Petru şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm; pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe Ioan, pe Andrei, pe Toma, pe Vartolomeu, pe Simon Cananitul, pe Iacov, pe Filip şi pe toată adunarea Ucenicilor, după vrednicie să o lăudăm.

Mucenicina :

    Veseliți-vă, mucenicilor, întru Domnul, că, cu bună luptă v-ați nevoit; împăraţilor v-ați împotrivit şi pe tirani aţi biruit; de foc şi de sabie şi de fiarele cele sălbatice, care vă mâncau trupurile voastre, nu v-ați înfricoşat. Lui Hristos împreună cu îngerii înălțând cântare, cununi din ceruri aţi luat; rugați-vă să dăruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.

    O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a-i pipăi coasta; ci acela a scos de acolo înfricoşat adânc de teologie, pe rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăța pe noi cele de taină; că pune înaintea noastră luminat dovedirile Învierii Lui, strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului…

   Mâhnirea patimilor şi viforul gândurilor, departe să se gonească; şi aşa va înflori primăvara credinței.

     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.

    Arătatu-Te-ai Sfinților Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă astăzi Dumnezeiescul Duh.

    Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

    Pe Tine, Împăratul tuturor acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.

Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.

    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, Unule-Născut, Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Şi celelalte. Apoi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Joi a doua săptămână.

SEARA

Seara la Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Şi cântăm stihirile, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

   Cu veşmântul dreptăţii cel alb mai mult decât zăpada îmbrăcându-ne, să ne veselim în ziua aceasta a Paştilor, întru care Hristos ca un soare al dreptăţii, din morți răsărind, pe noi pe toți cu nestricăciune ne-a luminat.

    Împărăteasă și Doamnă și a praznicelor praznic este ziua de acum pe care o a făcut cu adevărat Domnul; întru aceasta precum cântă David, cu taină să ne veselim, popoare, că ușile fiind încuiate, pace a dăruit Ucenicilor.

    Necredința Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea lui Dumnezeu Cuvântului şi omului, din temnița iadului, pipăind cu mare îndrăzneală rănile mâinilor şi ale picioarelor, spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.

Şi de la Minei trei. Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

   Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morţi ? Adu-Ţi aici mâna Ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi Învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Crucii, glasul 1.

   Zid nestricat este nouă cinstită Crucea Mântuitorului, că spre dânsa nădăjduindu-ne, ne mântuim toţi.

    Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.

A învierii :

    Rugăciunile noastre cele de seara, primeşte-le Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuți eşti Cela ce ai arătat în lume Învierea.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.

Mucenicina :

    Pentru rugăciunile, Doamne, ale tuturor sfinţilor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

    Atinge-te, Tomo, cu mâna de coasta Mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credită ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.

Şi celelalte ale vecerniei şi otpustul.

LA UTRENIE

Troparul praznicului de trei ori. După întâia Catismă, sedealna Crucii, glasul 1. 

Podobie : Piatra, fiind pecetluită…

   Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe dânsul pironindu-Te, Cel ce eşti viaţa tuturor, raiul ai deschis tâlharului celui ce a venit la Tine cu credinţă, Mântuitorule, şi s-a învrednicit desfătării, mărturisindu-se Ţie : Pomeneşte-mă Doamne ! Primeşte-ne ca pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi, ci cu milostivirea Ta nu ne trece pe noi.

A învierii :

    Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe Tine Te slăvim, surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la unul Dumnezeul nostru.

Mucenicina :

    Întru Tine, lauda nevoinței şi vrednicia cununelor, slăviţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat, Doamne, că cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor dăruieşte nouă, Dumnezeule, mare milă.

Slavă… Şi acum… a Crucii :

   Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort răstignit pe lemn, plângând a zis, tânguindu-se ca o maică : Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, şi patimile cele de voie, Dumnezeule Preabun ?

După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

   Fericit eşti tu, cela ce ai pipăit rănile coastei celei preabune, care a vindecat rana lui Adam cea prea-mare şi ne-a solit fericirea cea nepieritoare, nouă celor ce am crezut Învierea Lui, prin singure cuvintele Sfinţilor Apostoli.

    Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8       Canonul Duminicii Antipasha       şi al Mineiului pe 4.          După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 3-a, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.

LA LAUDE

Stihira Crucii, glasul 1.

   Prin Crucea Ta, Hristoase, o turmă şi o adunare s-a făcut a îngerilor şi a oamenilor. Cerul şi pământul se veselesc, Doamne, slavă Ţie.

A învierii :

    Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.

Mucenicina :

    Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi popoare, să-i cinstim cu cântări şi cu laude duhovniceşti, pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, din care izvorăsc credincioşilor tămăduiri. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea, a lui Anatolie.

   Fiind uşile încuiate şi Ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor. Tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte Învierea Mea cea din morţi.

LA STIHOAVNĂ

Stihira praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz…

   Răstignindu-Te, raiul ai deschis oamenilor, şi pe cei morţi împreună i-ai sculat, Cela ce eşti viaţa noastră; şi înviind, moartea ai prădat cu puterea Ta; şi ai împreunat cu adevărat cele pământeşti cu cele cereşti şi ai umplut de nespusă veselie ceata apostolilor, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dându-le lor.

     Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.

    Stricăciunea s-a izgonit, nestricăciunea a înflorit, legătura cea de multă vreme s-a dezlegat, cerurile, pământul şi cele de pe pământ să se veselească, că a înviat Hristos; moartea s-a prădat, ziua cea veselă s-a arătat; şi fiind uşile încuiate, înlăuntru ai intrat, Dătătorule de viață, Doamne.

    Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

    Astăzi în ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm veselindu-ne. Dătătorul de viață s-a sculat, iadul s-a prădat, ceata apostolilor bucurie a auzit, pipăit-a coasta Stăpânului Toma cel ce nu credea şi pipăind, două firi a propovăduit.

Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :

    Atinge-te Tomo de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credinţă ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.

LA LITURGHIE

Fericirile din canon, Cântarea a 8-a.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

Vineri a doua săptămână.

SEARA

Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul 1. Singur glasul.

   Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai intrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi să aştepte le-ai poruncit şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi învierea şi pacea noastră, slavă Ţie.

    După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă, ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

    Toma, ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai intrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l n-ai socotit cu nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu obişnuit. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Şi de la Minei 3.

Slavă… glasul al 6-lea. 

    Fiind uşile încuiate, venit-ai, Hristoase, la Ucenici. Atunci Toma cu iconomie nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede, de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.

Şi acum… glasul 1.

   Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul l-a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Cântarea celor fără de trupuri şi podoaba credincioşilor; că aceasta s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi Împărăţia o a deschis. Pe aceasta dar avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu, că acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile învierii, glasul 1.

   Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cela ce ai arătat în lume Învierea.

     Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins.

    Înconjurați popoare, Sionul şi-l cuprindeți pe dânsul şi dați slavă într-însul, Celui ce a înviat din morți; că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.

     Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

    Veniţi, popoare, să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind Învierea Lui cea din morți, că acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.

     Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

    Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu Învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.

Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.

    Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulțimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat ? Cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înţelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

    După : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Şi după Tatăl nostru…, Troparul glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.

    Aşa se face slujba Vecerniei în fiecare Vineri seara, până la Cincizecime.    Cade-se a şti, că canoanele cele pentru morţi ale glasului din Octoih, în toate Sâmbetele ale acestor cincizeci de zile, se cântă la Pavecerniţă, Vineri seara.

LA UTRENIE

Troparul praznicului de 3 ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.

    Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului se s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe Tine Te slăvim Surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Glas acelaşi.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

    Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit Ucenicilor, Învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toți, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Slavă… Şi acum… glas acelaşi.

    Gavriil zicând ție Fecioară bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău; slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine, slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.

După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

    Pentru frica evreilor, fiind ascunşi Ucenicii şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate, ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine.

    Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 6,      Canonul Duminicii Antipasha       al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4.      După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Mineiului. Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului.

LA LAUDE

Punem stihirile învierii pe 4, glasul 1.

   Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.

   Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un puternic a toate.

   Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.

   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ţie.

Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.

    După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, Unule-Născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, fiind uşile încuiate pacea Ta dându-le lor; şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

    Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viață, Hristoase, peceţile gropii nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate ai intrat la preaslăviții Tăi Apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată.

    Stih : Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.

    Toma, cel ce se cheamă şi Geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, Ucenicilor, pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine, a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.

    Stih : Că a întărit stâlpii porţilor tale; a binecuvântat pe fiii tăi întru tine.

    Precum voieşti, pipăieşte-Mă, Hristos a strigat către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios; ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă Învierii Tale.

Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.

    Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi, şi pace dându-le a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Şi cealaltă slujbă a utreniei şi otpustul.

LA LITURGHIE

    Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 9-a. Prochimenul şi Apostolul, caută la Faptele Apostolilor cap. 5, vers. 21. Evanghelia de la Ioan cap. 6, Vers. 14. Chinonicul : Laudă Ierusalime pe Domnul…

CADE-SE A ŞTI :

    Că de se va întâmpla Sfântul şi marele mucenic Gheorghe, sau Sfântul Apostol Ioan Teologul în Duminica mironosiţelor, sau a slăbănogului, sau a samarinencei, sau a orbului, Sâmbătă la vecernia cea mică punem stihirile învierii 4. Slavă… a Sfântului Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Sfântului cele de la stihoavna vecerniei celei mari cu stihurile lor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : Troparul învierii şi al Sfântului. Ectenia mică şi otpustul.     La vecernia cea mare : catisma după obicei. La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii trei, ale praznicului trei şi ale Sfântului 4. Slavă..., a praznicului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a glasului. Vohod şi paremiile Sfântului.     La litie stihira hramului şi ale Sfântului; Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Paştilor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului.     La utrenie : troparele învierii şi al Sfântului după obicei. După catisme. Sedelnele învierii cu bogorodicina lor. După polieleu, sedelnele Sfântului toate câte odată; Slavă… cea după polieleu Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu. Treptele şi Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori, şi stihira învierii, canonul Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 4 şi al Duminicii pe 4; şi cântăm canonul Duminicii aşa : La fiecare Cântare un tropar al învierii şi al praznicului, (Adică al slăbănogului, sau al samarinencei, sau al orbului) unul, Slavă..., a Treimii. Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Catavasie : Ziua învierii… După Cântarea a 3-a condacul, icosul şi sedealna Sfântului; Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda Paştilor… Slavă… a Sfântului. Şi acum… a praznicului.  La Laude : Stihirile învierii 4, şi ale Sfântului 4, cu cea de la Slavă… şi cu Stihurile lui. Slavă… a praznicului, Şi acum… Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare şi celelalte, şi stihira Evangheliei.     La Liturghie : Fericirile glasului pe 4, ale Duminicii Cântarea 3-a pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul şi Evanghelia, şi Chinonicul întâi al praznicului, apoi al Sfântului. Însă să ştii că Sf. Ioan Evanghelistul se începe din această Sâmbătă a doua după Paşti şi se suie până în Duminica a şaptea după Paşti; şi în Duminica samarinencei se lasă slujba înjumătăţirii, când se întâmplă şi Sfântul Mucenic Gheorghe, sau Sfântul Ioan Teologul.

...

SĂPTĂMÂNA A 3-A DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

...

DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI

A SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE ŞI A DREPTULUI IOSIF

SÂMBĂTĂ SEARA.

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii pe 4, glasul al 2-lea

Şi cântăm acestea :

   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.

    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.

Alte stihiri ale lui Anatolie.

    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie, Unuia fără de moarte, Dătătorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi. 

Slavă… glasul al 2-lea.

    Pentru ce amestecaţi miriruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, străjerii celor neplecați greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci alergând cu bucurie spuneţi Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâi născutul din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Dogmatica lui Studit, glasul acelaşi :

    O, prea-mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emmanuil uşile firii le-a deschis ca un iubitor de oameni, iar încuietorile fecioriei nu le-a rupt ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit precum prin auzire a intrat; aşa S-a întrupat precum S-a zămislit. Fără patimă a întrat şi negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul : Uşa aceasta încuiată va fi şi nimenea nu va trece printr-însa, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.

    Vohod : Lumină lină… şi prochimenul : Domnul a împărăţit..., cu stihirile. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne…

LA STIHOAVNĂ

Stihiria învierii, glasul al 2-lea.

    Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.

Şi acestea ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul acelaşi.

Podobie : Când de pe lemn…

     Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

    Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriților folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi toiag orbilor, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin şi celor sărmani ajutătoare tu eşti, preacurată Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbeşte, rugămu-ne, să se mântuiască robii tăi.

     Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.

    Toată fărădelegea neapărat, tot păcatul fără opreală am făcut eu ticălosul; vrednic sunt a toată osândirea; ci pricini de pocăinţă dă-mi, Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit; că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem folositoare, să nu mă ruşinezi, dumnezeiască Mireasă.

     Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.

    Altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem, fără numai pe tine, Curată, dumnezeiască Mireasă; să nu ne lepezi pe noi de la folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău; Maica Dumnezeului nostru, grăbeşte şi ne dă nouă ajutorul tău şi de mânia aceasta de acum, mântuieşte-ne pe noi.

Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.

    Mironosiţele de dimineaţă mânecând şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie Apostolilor au vestit, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.

Acum liberează… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru…

Troparul, glasul al 2-lea.

    Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Slavă…

    Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Şi acum…

    Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Ectenia şi otpustul.

TOT ÎN ACEASTĂ ZI

LA VECERNIA CEA MARE

     Hristos a înviat… de trei ori, după obicei şi Psalmul 103. Apoi catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 2-lea :

    Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

    Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.

    Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.

Alte stihiri ale lui Anatolie.

    Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.

    Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

    Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porțile morţii şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărîmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii şi ai rupt legăturile noastre. 

   Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm, veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curățeşte păcatele noastre.

Apoi stihirile samoglasnice ale mironosiţelor, a lui Anatolie, glasul al 2-lea.

    Mironositele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjdui-au aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecetile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.

A lui Cumula.

    Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat, vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecali greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneți Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morți, va merge mai-nainte de voi în Galileea.

    Mironosițele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău, şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit Apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.

Slavă… glasul al 6-lea, a lui Cosma monahul.

    Mironosițele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce însuţi eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.

    Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că, precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

Vohod : Lumină lină…

Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…

La Litie, stihirile, glasul 1, singur glasul.

    Femei mironosiţe, ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ! A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.

    Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau întru sine, neştiind Învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.

    Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat, precum a zis, în Galileea Îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.

Slavă… glasul al 6-lea.

    Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi L-a pus pe El în mormântul cel nou al său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile Raiului, slavă Ţie.

Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :

    Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a izbăvit; pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere, ca îngerul : Bucură-te; bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihira învierii, glasul al 2-lea.

   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.

     Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor după cel slavonesc; iar după cel grecesc, stihurile învierii.

    Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.