ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
PENTICOSTAR
ADICĂ SFINTELE SLUJBE DE LA DUMINICA PAŞTILOR PÂNĂ LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR
ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
PENTICOSTAR
ADICĂ SFINTELE SLUJBE DE LA DUMINICA PAŞTILOR PÂNĂ LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR
După ediţia din 1936.
SĂPTĂMÂNILE DUPĂ SFINTELE PAȘTI :
Săptămâna Luminată * 2 * 3 * 4 * 5 * 6 * 7 * Săptămâna după Rusalii * Duminica Tuturor Sfinților * Tripeznețe adică Trei Cântări * Învățătură de tipic
Înainte cuvântare
LA EDIŢIA TIPĂRITĂ ÎN MĂNĂSTIREA NEAMŢ LA ANUL 1834.
Către cititori
La toată partea iubitoare de Hristos, cea bisericească şi cea politicească, celor mari şi celor mici, cea în Hristos sărutare dând, rugăm pe acelaşi Dătător de haituri ca să le dea tot fericitul bine şi tot sporul sufletesc. PENTICOSTAR; o, carte veselitoare ! Şi decât toate cărţile mai poftită. O, carte nepreţuită ! Şi decât aurul cel lămurit mai strălucită. Cincizecelnic, care în sineţi cuprinzi numai pe cele cincizeci de zile mai veselitoare ale anului şi tăinuit arăţi pe începătura vieţii celei fără de moarte, pe veselia cea pururea fiitoare a slavei celei veşnice, pe veacul cel fără de sfârşit, pe cel după învierea cea de obşte aşteptat şi dea-pururea cu Dumnezeu fiilor. Că zice : Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. O, carte aurită ! Tu ivindu-te risipeşti toată întristarea sufletelor şi Biserica lui Dumnezeu se umple de lumină şi de strălucire. Tu arătându-te goneşti toată posomorârea feţelor ce se pricinuieşte din întristarea inimilor celor obidite de lacrimi şi de amărăciune. Tu pe toţi credincioşii îi chemi ca de obşte să se veselească. Tu de obşte tuturor le dai bune nădejdi de mântuire. Tu chemi şi pe drepţi şi pe păcătoşi şi pe cei ce s-au înfrânat şi s-au postit şi pe cei ce s-au lenevit şi nu s-au postit, ca toţi dimpreună să se bucure şi să se veselească. O, carte cu multe nume împodobită ! Tu arătându-te îndată trâmbiţezi pe învierea lui Hristos : Hristos a înviat. O, nume mângâietor ! Care străbaţi cerurile şi pe toate cele de sub cer şi de pe pământ şi de sub pământ, le umpli de bucurie şi de veselie. Că zice : Acum toate de lumină s-au umplut şi cerul şi pământul şi cele de desubt. Hristos a înviat ! O, nume puternic şi biruitor, cu care moartea s-a călcat şi nebăgată în seamă a rămas şi de Apostoli şi de următorii lor sfinţiţii Mucenici şi de Mucenici şi de Sihaștri şi de nevoitorii Cuvioşi, încă şi de femei, de Muceniţe, de fecioare şi de cuvioase, până şi de copii şi de prunci. O, nepreţuită carte ! Cu cât de mari şi înalte noime eşti împodobită ! Şi cât mai mult decât toate alte cărţi eşti sfintei Biserici mai trebuitoare ! Tu eşti cea mai veselitoare, care pe tot sufletul întraripezi spre dorirea celor fără materie şi spre a rămâne totdeauna cu bune nădejdi, pentru câştigarea răsplătirii nevoinţelor din viaţa aceasta, că pe toate acestea tu cu taină le închipuieşti şi cu trâmbiţa adevărului le strigi în inimile credincioşilor. Deci, această carte folositoare şi trebuitoare sfintelor Biserici, o iubiţilor, Penticostar, întâi fiind tălmăcită după slavonă, de un Neofit episcop al Râmnicului şi acel izvod mai de multe ori tipărindu-se, cu acela se întrebuinţa Bisericile patriei până la anul 1820. Iar atunci luându-se în băgare de seamă de fericitul întru pomenire Chir Iosif episcopul Argeşului şi văzând că la multe locuri era neapropiat de cel grecesc, cu toată râvna după Dumnezeu apucându-se, l-a îndreptat din cuvânt în cuvânt şi întru toate noimele, l-a tradus întocmai ca însuşi cel grecesc şi l-a şi tipărit într-acea vreme în Bucureşti. Dar, fiindcă Tripesneţul Penticostarului şi din cel grecesc tipărit şi din cel românesc lipsea, tocmai într-acea vreme însăşi pentru aceasta osârduindu-ne noi, mai-nainte trimisesem Părinţi într-adins cu cheltuiala noastră, la sfântul munte al Atonului şi de acolo aducându-ne acest Tripesneţ din Lavra sfântului Atanasie, grecesc scris cu mâna din vechime, pe acela îndată l-am şi trimis la Bucureşti ca să-l tălmăcească şi să-l tipărească, pe care l-au şi tipărit însuşi într-acel Penticostar îndreptat de răposatul Argeşiu. Care, fiindcă şi această carte, Penticostarul, acum mai pe la toate Bisericile se împuţinase, după tipărirea Triodului şi a Ceasoslovului, din Tipografia sfintei Mânăstiri Neamţ, am îndatorat iarăşi şi la aceasta pe preacuviosul Arhimandrit şi stareţ al Sfintelor mânăstiri Neamţ şi Secu, Chir Dometian, ca îndată să pună şi această carte, Penticostarul, ca să se tipărească. Care s-a şi tipărit precum de faţă înaintea dragostei voastre se pune, întocmai după izvodul răposatului Argeşiul Chir Iosif, nimic adăogând sau scăzând, afară numai de un Canon al Pavecerniţei din Duminica Cincizecimii, care atunci într-acel izvod nu se tipărise, într-acest de acum tipărit, s-a adaos şi acela şi s-a tipărit. Primiţi dar osârdia mea, o iubiţilor; primiţi această carte folositoare şi trebuitoare, Penticostarul, cu suflet voios şi dimpreună cu Proorocul bucuraţi-vă zicând : Veniţi să ne bucurăm de Domnul. Veniţi să ne bucurăm de Domnul, care pentru multă iubirea Lui de oameni, pentru ca să ne scoată pe noi din robia cea amară a diavolului şi să ne mântuiască, pentru noi oamenii s-a făcut om şi a pătimit şi s-a îngropat şi a treia zi a înviat. Veniţi dar să ne bucurăm de Domnul, care ne ţine şi ne hrăneşte şi ne dă toate bunătăţile şi rabdă toate păcatele şi fărădelegile noastre şi ca un bun şi iubitor de oameni nu ne pedepseşte, ci totdeauna îndelung rabdă, aşteptând pocăinţa noastră, că pentru puţină pocăinţă ce vom face aici să ne ierte, să ne îmbrăţişeze şi să ne facă părtaşi nu numai învierii, ci şi împărăţiei Sale, pentru multă mila Lui cea mare şi pentru iubirea Sa de oameni. Pentru aceea dar, iubiţilor, să nu fim necunoscători, ci din cât vom putea să fim îngrijaţi pentru mântuirea noastră, să ne pocăim, să ne nevoim, că scurte sunt zilele aceste de aici şi veşnice cele de acolo. Deci, să nu ne lenevim trecându-ne vremea în zadar, pe care Dumnezeu ne-o dă spre pocăinţă, ci în tot minutul să fim îngrijaţi, că vine, vine ziua Domnului cea mare şi înfricoşată, întru care fiecare va primi plata sa precum a lucrat în viață. Rugaţi-vă pentru mine iubiţilor, care sunt al dragostei voastre către milostivul Dumnezeu fierbinte rugător.
VENIAMIN,
Mitropolit Sucevei şi Moldaviei.
SFINTELE PAȘTI | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
ÎNCEPUTUL CU DUMNEZEU CEL SFÂNT AL PENTICOSTARULUI !
CARE CUPRINDE ÎN SINE TOATE SLUJBELE CE SE CUVIN; ŞI SE ÎNCEPE DIN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR DIMINEAŢA ŞI SE SFÂRŞEŞTE LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR.
La vremea Miezonopticii toacă şi trag clopotele. Iar cel mai mare împreună cu preoţii şi cu diaconii se îmbracă în veşminte luminate şi ies toţi înaintea Bisericii cu sfeşnicele, cu sfânta Evanghelie şi cu icoana învierii lui Hristos şi stau toţi după a lor rânduială. Şi eclesiarhul împarte lumânări fraţilor; iar paraclisiarhul rămâne în Biserică şi aprinde toate făcliile prin sfeşnice şi candelele şi închide uşa Bisericii. Iar cel mai mare punând sfânta Evanghelie pre tetrapod, îndată Diaconul zice : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie, şi : Cu înţelepciune drepţi să ascultăm... Şi cel mai mare citeşte Evanghelia Sâmbetei celei mari : Cap. XXVIII, vers. 1-16.
Evanghelia Sâmbetei celei mari :
Cap. XXVIII, vers. 1-16.
În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis : Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici, căci S-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrab şi spuneţi Ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus vouă. Iar ele plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească Ucenicilor Lui. Dar cum mergeau ele să vestească Ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis : Bucuraţi-vă ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Mergeţi şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea. Iar pe când se duceau ele, iată unii dintre păzitori, venind în oraş, au spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor şi le-au zis: Spuneţi că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam. Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-a răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi.
Şi îndată după aceasta cel mai mare luând cădelniţa, fiind diaconii înaintea lui cu sfeşnice, pune pe tetrapod Icoana învierii lui Hristos şi cădeşte împrejur; apoi şi pre toţi fraţii dupre rânduială. După aceea stând înaintea tetrapodului şi cădind în chipul crucii spre icoana învierii lui Hristos, strigă cu glas mare : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi deschizând uşa Bisericii intră, mergând înaintea lui cu sfeşnicele, cântând şi cel mai mare şi fraţii : Şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Şi după ce intră cel mai mare în altar, diaconul zice ectenia cea mare și cel mai mare vosglasul : Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi începe cel mai mare Canonul, facere a lui Ioan Damaschin şi cântăm Imoasele de două ori şi Troparele pe 12 şi la urmă iarăşi Irmosul în amândouă stranele. Apoi Hristos a înviat… de trei ori. Şi cel ce cădeşte face începutul la fiecare Cântare, ori în strana dreaptă, ori în stânga de s-ar întâmpla. Şi cădeşte cel mai mare sfintele Icoane şi pe fraţi după rânduială, asemenea cădesc şi preoţii unul după altul. Şi după fiecare Cântare se zice Ectenia cea mică. Şi cel ce a început Cântarea Canonului şi a cădit, zice Vosglasul.
Facere a Sfântului Ioan Damaschin.
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos :
Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă. De două ori.
Stih : Hristos a înviat din morți.
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii, şi bucuraţi-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-i cântare de biruinţă.
Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.
Catavasia : Ziua învierii… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia cea mică şi Vosglasul : Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Veniți să bem băutură nouă, nu făcută cu minuni din piatră stearpă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim. De două ori.
Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit.
Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuți împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.
Catavasia : Veniţi să bem… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm…
Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea.
Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, pentru ce-L căutați cu morții ca pe un om ? Vedeți înfăşurăturile cele de îngropare, alergați şi propovăduiți lumii, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic. De două ori.
Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos, iar ca un om, Mieluşel S-a chemat şi fără prihană, ca Cel ce n-a suferit stricăciune, Paştile noastre. Şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
Ca un mieluşel de un an, cea binecuvântată de noi Cununa, Hristos, de voie pentru toți S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare şi iarăşi frumos din mormânt Soarele dreptăţi nouă ne-a strălucit.
A lui Dumnezeu părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca Cel Atotputernic.
Catavasia : La dumnezeiasca strajă… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh…
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind. De două ori.
Milostivirea Ta cea nemăsurată cei ținuţi întru legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele lăudând Paştile cele veşnice.
Să ne apropiem, purtători de lumină de Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.
Catavasie : Să mânecăm cu mânecare adâncă… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău…
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt. De două ori.
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.
Mântuitorul meu vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
Catavasie : Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm…
Condac, glasul al 8-lea :
De Te-ai şi pogorât în mormânt, ! Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule zicând femeilor mironosiţe : Bucuraţi-vă ! Și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuți sculare.
ICOS
Pe Soarele cel mai-nainte de soare. Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, mironosiţele femei şi una către alta striga : O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut şi care zace în mormânt; să mergem să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri în loc de daruri Celuia ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat, şi să plângem şi să strigăm : O, Stăpâne, scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
SINAXAR
În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor.
Stih : Hristos pogorându-se în iad, l-a biruit,
Şi ca un puternic, luând dobânzi, a ieşit
În Sfânta şi marea Duminică a Paştilor, prăznuim Învierea cea aducătoare de viață a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o numim şi Paşti, ce se tâlcuieşte în limba iudaică trecere. Pentru că aceasta este ziua întru care a adus Dumnezeu lumea din nefiinţă. Tot în această zi scoţând pe poporul israelitean din mâinile lui Faraon, l-a trecut prin Marea Roşie. Tot întru această zi S-a pogorât din cer şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi acum din ţinuturile iadului scoţând toată firea omenească, o a înălţat la ceruri şi o a adus la cinstea cea dintâi a nestricăciunii. Însă pogorându-Se în iad, nu pe toţi a înviat, ci numai pe aceia câţi au voit a-i crede Lui. Iar sufletele sfinţilor cele ţinute cu sila din veac, le-a izbăvit din iad şi tuturor a dăruit suire la ceruri. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim luminată Învierea cea mai presus de fire închipuind bucuria, cu care firea noastră s-a îmbogăţit pentru milostivirea milei lui Dumnezeu. Asemenea arătând şi sfărâmarea vrajbei şi unirea cu Dumnezeu şi cu îngerii, facem sărutarea cea obişnuită. Iar Învierea Domnului a fost aşa. Ostaşii străjuind mormântul, la miezul nopţii s-a făcut cutremur; pentru că îngerul pogorându-se a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi străjerii spăimântându-se au fugit. Şi de aceea se face venirea femeilor Sâmbătă de dimineaţă, ca şi cum ar fi la miezul nopţii Sâmbetei. Şi întâi Maica lui Dumnezeu a cunoscut Învierea, şezând ea cu Maria Magdalena în preajma gropii, precum zice Matei; ci ca să nu fie la îndoială Învierea, pentru dragostea cea către Maică, Evangheliştii spun că mai-nainte s-a arătat Mariei Magdalenei. Aceasta a văzut şi pe îngerul cel de pe piatră şi plecându-se a văzut şi pe cei dinlăuntru, care au şi vestit Învierea Domnului, că au zis : S-a sculat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe El. Şi auzind acestea, au alergat şi au vestit Învierea ucenicilor celor mai fierbinţi, adică lui Petru şi lui Ioan. Iar întorcându-se aceasta cu cealaltă Marie, le-a întâmpinat pe ele Hristos şi le-a zis : Bucuraţi-vă ! Pentru că se cădea seminţiei celeia care auzise mai înainte aceasta : Întru dureri vei naşte fii, să audă mai întâi şi bucuria. Acestea fiind biruite de dragoste s-au apropiat şi s-au atins de preacinstitele picioarele Lui, vrând mai cu dinadinsul să cunoască adevărul Învierii. Iar Apostolii au alergat la mormânt şi Ioan plecându-se numai în mormânt, s-a întors; iar Petru a intrat înlăuntru şi mai cu dinadinsul a văzut şi s-a atins de giulgiu şi de legătura capului. Şi iar a venit Magdalena la mormânt de către ziuă cu celelalte femei, vrând să dovedească mai cu dinadinsul cele ce văzuseră. Şi stând afară plângea, iar uitându-se în mormânt, a văzut doi îngeri strălucind de lumină, care ca şi cum o ar fi certat i-au zis : Femeie ! Ce plângi ? Pe cine cauţi ? Pe Iisus Nazarineanul cel răstignit căutaţi ? S-a sculat, nu este aici. Şi îndată s-a sculat ea spăimântându-se căci văzuse pe Domnul. Pentru aceea întorcându-se ea înapoi, a văzut pe Hristos stând; şi părându-i-se că este grădinarul (pentru că era mormântul în grădină), a zis lui : Doamne, de L-ai luat tu pe El, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua. Şi iarăşi căutând ea către înger, Mântuitorul a grăit Magdalenei : Marie ! Iar ea înţelegând glasul cel prea dulce şi obişnuit al lui Hristos, vrea să se atingă de Dânsul. Iar el a zis : Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu, că ţie ţi se pare că încă sunt om, pe cum gândeşti. Mergi la fraţii Mei şi le spune lor câte ai văzut şi ai auzit. Şi aceasta a făcut Magdalena. Dar luminându-se de ziuă, iarăşi a venit la mormânt cu celelalte. Şi cele ce erau cu Ioana şi Salomi au venit, răsărind soarele. Şi într-un cuvânt, în multe rânduri a fost venirea femeilor la mormânt, între care a fost şi Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numeşte Maria lui Iosi, că acest Iosi a fost fecior al lui Iosif. Însă nu se ştie anume la ce ceas a înviat Domnul, că unii zic la cântarea cocoşilor cea dintâi, iar alţii când a fost cutremurul, iar alţii întru alt chip. Iar acestea aşa făcându-se, iată oarecare din străjeri venind au spus arhiereilor cele ce se făcuseră. Iar ei cu arginţi dăruindu-i, i-au plecat să spună că ucenicii Lui venind noaptea L-au furat. Iar seara tot în această zi, fiind ucenicii adunaţi într-un loc pentru frica iudeilor şi uşile fiind încuiate, a intrat la dânşii Iisus (că era cu trup nestricăcios) şi le-a zis lor după obicei : Pace vouă ! Iar ei văzându-L, prea mult s-au bucurat. Şi prin suflare au luat mai desăvârşit lucrarea Preasfântului Duh.
Apoi zicem : Învierea lui Hristos văzând... de 3 ori. Caută la ceasurile Paştilor.
După aceea stihira aceasta :
Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă. De trei ori.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit. De două ori.
Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeul cel viu şi Paştile cele de taină, Ucenicilor Tăi, Hristoase bine le-au vestit.
Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice, şi săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe unul Cel binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cât este de sfinţită cu adevărat, şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină a Învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
Catavasia : Cela ce a izbăvit pe tineri… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită, a Tatălui…
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii. De două ori.
Veniţi cu rodul viţei cel nou, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi Sioane şi vezi, că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.
A Treimii :
Părinte Atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule, Fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, Cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire, întru Tine ne-am botezat şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii.
Catavasia : Această numită şi sfânta zi… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui…
La Cântarea a 9-a, Pripeala : Îngerul a strigat celei pline de dar, curată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.
Şi la fiecare Pripeală se zic Troparele din Canon repetându-le.
Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos, Dătătorul de viață.
Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.
Hristos, Paştile cele nouă, Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.
Deşteptat-ai după ce ai adormit pe cei morţi din veac, împărăteşte răcnind ca un leu din Iuda.
Magdalena Maria a alergat la mormânt şi pe Hristos văzându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat.
Înger strălucitor a strigat femeilor : Părăsiţi-vă de lacrimi, că Hristos a înviat.
Hristos a înviat, Cel ce a călcat moartea şi pe morţi i-a ridicat, popoare veseliţi-vă.
Astăzi toată făptura se veseleşte şi se bucură, că Hristos a înviat şi iadul a prădat.
Astăzi a prădat iadul Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei legaţi, pe care-i avea din veac, cumplit ţinuţi întru sine.
În loc de Slavă…
Măreşte, sufletul meu, Stăpânirea cea în trei Ipostasuri şi nedespărţită Dumnezeire.
În loc de : Şi acum…
Bucură-te, Fecioară, bucură-te; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, preaslăvită, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău. De două ori.
O dumnezeiescul ! O iubitul ! O prea dulcele Tău glas. Că cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat, până la sfârşitul veacului, Hristoase, pe Carele întărire de nădejde, credincioşii avându-L, ne bucurăm.
O Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O Înțelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea, dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Catavasia : Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime… Hristos a înviat… de 3 ori. Ectenia şi Vosglasul : Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui…
Luminânda.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire. De trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Punem Stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul 1.
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Lăudăm Hristoase patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.
Stih : Lăudaţi pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi pe El în psaltire şi în alăută.
Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un Atotputernic.
Stih : Lăudaţi pe El în timpane şi în alăută, lăudaţi pe El în strune şi în organe.
Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.
Stih : Lăudaţi pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi pe El în chimvale de strigare, toată suflarea să laude pe Domnul.
Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ție.
Apoi aceste Stihiri cu Stihurile lor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi cântăm acest Tropar de multe ori până ce se face sărutarea. Şi sărutarea aşa se face :
Iese Eclesiarhul cu Sfânta Evanghelie şi stă înaintea uşii celei mari, ţinând Sfânta Evanghelie, sau de se face sărutarea înaintea Bisericii precum este obiceiul aici, pune Eclesiarhul Evanghelia şi icoana Învierii lui Hristos pe tetrapod sau pe masa cea gătită. Iar ceilalţi Preoţi, unii iau icoanele învierii. Lui Hristos, alţii cinstitele Cruci şi stau toți după rânduiala lor. Apoi merge Arhiereul sau cine este mai mare şi sărută Evanghelia şi icoana învierii, şi după ce binecuvintează Arhiereul (de este), merge de stă la locul său şi ia în mână cinstita Cruce. După aceea merg toți fraţii după rânduiala lor şi sărută întâi sfânta Evanghelie şi icoana învierii şi cinstita Cruce, începând de la Arhiereul, sau de la alt preot, ce va fi mai mare. Apoi sărută şi crucile celorlalţi şi sărută unul pe altul, zicând : Hristos a înviat. Şi altul răspunde : Adevărat a înviat. Şi sărută şi mirenii după rânduiala lor. După sărutare citeşte cel mai mare :
Cuvânt de învățătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în Sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.
De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de Praznic bun şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să între bucurându-se întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postindu-se, să-şi ia acum dinarul. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nimic îndoindu-se. De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că s-a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă, ca şi pe cei dintâi; odihneşte pe cel de la al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul cel dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte; şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru. Şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua; cei ce aţi postit, şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând. Toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea pentru toţi. Nimenea să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stins-o-a pe dânsa Cela ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cela ce S-a pogorât în iad. Amărâtu-l-a pe el, fiindcă a gustat trupul Lui. Şi aceasta mai-nainte apucând Isaia a strigat : Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit; s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit. A luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul. A luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul ? Unde-ţi este iadule biruinţa ? Sculatu-S-a Hristos şi tu te-ai surpat. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă. Că Hristos sculându-Se din morţi, începătura celor adormiţi S-a făcut. Aceluia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
Apoi cântăreţii cântă acest Tropar al sfântului Ioan Gură de aur pe glasul al 8-lea.
Din gura ta, ca nişte lumină de foc strălucind darul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, părinte Ioane Gură de aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Şi îndată diaconul zice Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Şi : Să plinim rugăciunile noastre… După Vosglas, Preotul în loc de : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule… zice : Hristos a înviat din morţi… tot. Apoi Otpustul : Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru… După aceea ridicând Crucea, zice : Hristos a înviat… de trei ori. Şi noi răspundem : Adevărat a înviat. Şi iar zicem : Hristos a înviat din morţi… de 3 ori. Şi nouă ne-a dăruit viață veşnică. Să ne închinăm Învierii Lui celei de a treia zi. Şi mulţi ani.
Cade-se a ști : Pentru Buna-Vestire : Că de se va întâmpla în Sfânta şi luminata Duminică a Paştilor, atunci Duminică în ziua de Paşti la vremea Utreniei, binecuvântând Preotul, facem începere : Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Preasfântă Treime… după Tatăl nostru… Doamne miluieşte ! de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei ori. Şi Psalmul 50. Şi cântăm Canonul Sâmbetei celei mari, cu Irmosul pe 8. După sfârşitul Canonului, Sfinte Dumnezeule… de trei ori. Preasfântă Treime… şi Troparul : Când Te-ai pogorât la moarte… şi al Praznicului; apoi Ectenia şi Otpustul Şi îndată trag toate clopotele şi ieşim afară şi dând lumânări fraţilor, cădeşte cel mai mare în chipul Crucii, de trei ori şi zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viață făcătoarei şi nedespărţitei Treimi..., şi celelalte. Şi începe cel mai mare, cântând Troparul glas 5 : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Şi cu Stihirile după obicei. Şi deschizând uşile, cel mai mare intră cu toţi fraţii cântând : Şi celor din morminte viață dăruindu-le. Apoi Troparul Bunei-Vestiri şi Ecteniile : Cu pace Domnului să ne rugăm… şi îndată cel mai mare începe Irmosul : Ziua învierii popoarelor… şi cântăm Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia : Ziua învierii… cu Hristos a înviat..., şi Ectenia cea mică, la toate Cântările după obicei. După Cântarea a a treia Condacul şi Icosul Paştilor şi Ipacoi. După Cântarea a a şasea, Condacul şi Icosul Bunei-Vestiri, apoi Prochimenul Praznicului şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos… de trei ori şi Stihira :Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a cântăm Pripelile Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor 1 şi a Praznicului 2. La Laude, Stihirile învierii pe 4 şi ale Praznicului pe 4, cu Stihurile lor. Apoi Stihirile Paştilor Slavă… a Bunei-Vestiri, Şi acum… Ziua învierii… şi sărutarea. Învăţătura lui Ioan Gură de aur, Ectenia şi Otpustul. Apoi Ceasurile Paştilor. La Liturghie : Antifoanele Paştilor. După Vohod, zicem Troparele : Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Troparul Praznicului, Şi acum… Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule… cântăm : Câţi în Hristos v-aţi botezat… Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia, întâi a Paştilor, apoi a Praznicului.
Pentru Sfântul Marele Mucenic Gheorghe : Să se ştie că se începe din Vinerea cea mare şi de se va întâmpla în Vinerea cea mare, sau în Sâmbăta cea mare, sau în ziua de Paşti, atunci se prăznuieşte Luni în săptămâna cea luminată (caută Luni).
Pentru ceasurile Sfintei și marii Duminici a Paștilor și a toată Săptămâna Luminată.
Cade-se a şti că din această zi a Sfintei şi marii Duminici a Paștilor până la Sâmbăta cea luminată, Ceasurile, Pavecerniţa şi Polunoştniţa se citesc aşa : După ce bine-cuvintează preotul, începem Troparul : Hristos a înviat din morţi… de trei ori.
Apoi acestea :
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea, totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. De trei ori.
Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce-L căutaţi, ca pe un om ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiți, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc. O dată.
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe : Bucuraţivă ! Și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare. O dată.
În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, ca Cela ce eşti necuprins.
Slavă…
Ca un purtător de viață, ca un mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti lăcaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Apoi : Doamne miluieşte ! de 40 de ori. Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte ne pe noi. Apoi Hristos a înviat… De trei ori. Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! de trei ori. Binecuvintează ! şi Otpustul.
Şi se face această slujbă şi la celelalte Ceasuri şi la Pavecerniţă și Miezonoptică.
LA LITURGHIE
După Binecuvântată este împărăţia... şi celelalte, cel mai mare sau preotul care serveşte Sfânta Liturghie, începe în Altar de cântă : Hristos a înviat din morţi… de trei ori. Tot aşa şi la strane. Apoi cel mai mare zice Stihurile acestea : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui. Şi în strane cântă : Hristos a înviat din morţi. Apoi şi celelalte Stihuri și Slavă… Și acum… le zice cel ce slujeşte, precum arată la începutul Utreniei. Această începere se face numai întru această săptămână luminată. Iar în celelalte zile cântăm numai Hristos a înviat din morţi… de trei ori, fără să zicem Stihurile. Apoi Ectenia cea mare şi după Ectenie, Antifoanele, care se cântă în toată săptămâna.
Întru Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor
LA LITURGHIE
ANTIFONUL ÎNTÂI :
Psalmul 65, glasul al 2-lea.
Stih 1 : Strigaţi Domnului tot pământul.
Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Stih 2 : Cântaţi numelui Lui, daţi slavă laudei Lui.
Stih 3 : Ziceţi lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, întru mulţimea puterii Tale, minţi-vor Ţie vrăjmaşii Tăi.
Stih 4 : Tot pământul să se închine Ţie și să cânte Ţie, să cânte numelui Tău, Preaînalte.
Pripeală : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Slavă… Şi acum…
Împreună amândouă stranele să cânte cu glas înalt : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi. Ectenia.
ANTIFONUL AL DOILEA
Psalmul 66, glasul al 2-lea.
Stih 1 : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează.
Pripeală : Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe Cei ce cântăm Ţie : Aliluia.
Stih 2 : Luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte.
Stih 3 : Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta şi în toate neamurile mântuirea Ta.
Stih 4 : Mărturisească-se Ţie popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ţie popoarele toate.
Slavă… Şi acum… Amândouă stranele împreună.
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
ANTIFONUL AL TREILEA
Psalmul 67, glasul al 5-lea.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Hristos a înviat din morţi…
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească şi să se bucure înaintea lui Dumnezeu.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Hristos a înviat din morţi… Şi se face vohod şi zice Diaconul de este, iar de nu este, Preotul : Înţelepciune, drepţi ! Iar noi zicem stihul : Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil. Apoi Troparul : Hristos a înviat din morţi… Şi Ipacoi : Venit-au mai-nainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria… Slavă… Şi acum… Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt… În loc de : Sfinte Dumnezeule… Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia. Aceasta se cântă în toată săptămâna. Apoi Prochimenul Apostolului, glasul al 8-lea. : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui. Şi îndată : din Faptele Apostolilor, Cap. vers 1. Evanghelia de la Ioan. Cap. Vers 1. Aicea să ştii, că întru această zi mai mulţi preoţi citesc Sfânta Evanghelie şi diaconii câţi vor fi. Şi cel mai mare începe înaintea Sfintei Mese, căutând spre răsărit. Cu înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie… Asemenea şi ceilalţi preoţi şi diaconi câţi slujesc tot aceasta zic. Şi iarăşi cel mai mare zice : Din sfânta Evanghelie de la Ioan citire. Şi trag toate clopotele la soroace. Şi pe rând dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de aur. Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi… Şi la : Cu frica lui Dumnezeu… Hristos a înviat din morţi… o dată. Şi în loc de : Fie numele Domnului binecuvântat… Hristos a înviat… de 3 ori. Şi în loc de : Bine voi cuvânta pe Domnul… Hristos a înviat… de multe ori. Şi Otpustul. Şi îndată rugăciunea pentru binecuvântarea cărnii şi a caşului şi a ouălor, în sfânta şi marea zi aceasta a Paştilor. Însă cărnurile şi ouăle nu se aduc în Biserică, ci afară în pridvor. Ieşind preotul zice : Domnului să ne rugăm.
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Făcătorule şi Ziditorule a toate, caută spre aceste mâncări de carne şi le sfinţeşte pe ele, precum ai sfinţit mielul pe care Ţi l-a adus credinciosul Avraam şi berbecele pe care Ţi l-a adus Abel spre jertfă, asemenea şi viţelul cel hrănit pe care ai poruncit să se junghie fiului Tău celui ce rătăcise şi care iarăşi s-a întors la Tine, ca să se învrednicească a lua darul Tău. Aşa şi noi, acestea ce s-au sfinţit şi s-au binecuvântat de Tine, să le luăm spre hrana noastră a tuturor. Binecuvintează şi caşul împreună cu ouăle şi pe noi ne păzeşte întru bunătatea Ta, ca cei ce vom gusta dintr-însele să ne umplem de darurile Tale cele ce se dau din destul şi de bunătatea Ta cea negrăită. Că Tu eşti hrana cea adevărată şi Dătătorul bunătăţilor şi a Ta este stăpânirea şi a Ta este Împărăția şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
În loc de : Mare este numele Sfintei Treimi..., Hristos a înviat… Şi : Adevărat a înviat Domnul… Şi : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă…
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla vreunui frate a trece către Domnul în luminata săptămână a Paştilor, nu-i cântăm slujba cea obişnuită a morţilor, ci toată slujba învierii; adică după : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru..., cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, şi Învierea lui Hristos… Canonul Paştilor, Apostolul şi Evanghelia învierii. Laudele învierii şi Paştile cele sfinţite : şi se face sărutarea mortului şi Otpustul. Această rânduială o am luat de la Ieromonahul GavriiI din sfânta Lavră a Athonului.
CADE-SE A ŞTI IARĂŞI : Că în locul Paraclisului tot aşa se face începutul : Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a şi după Condacul şi Icosul Paştilor, zicem Evanghelia Născătoarei de Dumnezeu şi iarăşi Canonul Paştilor; şi după Irmos : Luminează-te, Luminează-te… Hristos a înviat… de trei ori şi rugăciunea şi binecuvântarea cu Hristos a înviat… şi Ipacoi şi Condacul, apoi Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… şi Otpustul. Aşa se face numai în această săptămână luminată.
SE CADE A ŞTI : Că din această zi, începem a citi tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de aur la Faptele Apostolilor şi o sfârşim în Duminica tuturor Sfinţilor.
PENTRU PRAZNICUL BUNEI-VESTIRI de se va întâmpla LUNI, MARŢI sau MERCURI în această săptămână luminată.
În sfânta şi marea Duminică a Paştilor, seara la Vecernia cea mică, sau în celelalte zile, începutul după obicei cu : Hristos a înviat… de trei ori, cu Stihurile. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 4; ale învierii două, din ale lui Anatolie şi ale Praznicului două. Slavă… Şi acum… a Praznicului, glasul 1 : În luna a şasea mai marele Voievod a fost trimis... Apoi după Vohod, Prochimenul cel mare : Cine este Dumnezeu mare… ş. c. l. pe rând. La Stihoavnă Stihira învierii 1. Apoi Stihirile Praznicului, cele de la Vecernia cea mare cu Stihurile lor. Slavă a Praznicului, glasul al 2-lea : Binevesteşte Gavriil astăzi... Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat., de trei ori. Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului. Ectenia cea mică, Otpustul. LA UTRENIE După ce binecuvintează preotul, Hristos a înviat… de trei ori şi Stihurile, apoi Slavă… Troparul Praznicului. Şi acum… iar acesta. Apoi Ecteniile şi Polieleul şi Sedelnele Praznicului : Apoi Treptele şi Prochimenul şi Evanghelia Praznicului. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Psalmul 50 nu zicem, ci îndată Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum… Tot aceasta. Şi Stihira Praznicului şi Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… şi Canonul Paştilor cu Irmosul pe 6 şi al Praznicului cu Irmosul pe 8. Catavasia Praznicului. După Cântarea a 3-a Condacul şi Icosul Paştilor şi Sedealna Praznicului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Praznicului şi citirea zilei, apoi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. La Cântarea a 9-a, Pripelele Paştilor şi ale Praznicului. Luminânda Paştilor odată şi a Praznicului de două ori. La Laude Stihirile învierii trei şi ale Praznicului trei. Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor. Slavă… a Praznicului, glasul al 8-lea : Să se veselească cerurile… Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori, Slavă… Şi acum… Troparul Praznicului, Ecteniile şi Otpustul, Ceasurile Paştilor. La Liturghie, Antifoanele Paştilor; după Vohod : Hristos a înviat… de trei ori. Şi Troparul Praznicului şi Condacul; în loc de Sfinte Dumnezeule..., Câţi în Hristos v-aţi botezat… Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Bunei-Vestiri, apoi ale Paştilor. Chinonicul zilei şi al Praznicului.
PENTRU SFÂNTUL MARELE MUCENIC GHEORGHE
De se va întâmpla în Vinerea cea mare sau în Sâmbăta cea mare, sau în Duminica Paştilor, se cântă slujba de Luni după Paşti. De se va întâmpla în vreuna din zilele săptămânii celei luminate, Seara La Doamne strigat-am… punem Stihirile învierii trei ale Sfântului trei. Slavă… a Sfântului, După vrednicia numelui. Şi a învierii a glasului ce va fi. Vohod, Prochimenul Paştilor şi Paremiile Sfântului. De se va întâmpla seara în Duminica Paştilor, zice preotul : Pentru ca să ne învrednicim noi… Şi Evanghelia. La Stihoavnă, o Stihiră a învierii şi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor; Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii. Şi Otpustul. La Utrenie : După : Hristos a înviat… de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului şi a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii a glasului ce va fi; apoi Ecteniile şi Polieleul, Sedelnele Sfântului, Treptele, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului. Învierea lui Hristos.. de trei ori. Slavă… Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Gheorghe... Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi Stihira Sfântului. Apoi : Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău… Canonul Paştilor cu Irmosul pe 8. Al Sfântului pe 6. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul Paştilor şi citirea, şi : Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Luminânda Sfântului şi a Paştilor. La Laude Stihirile pe 6, ale învierii trei şi ale Sfântului trei. Apoi Stihirile Paştilor. Slavă… a Sfântului. Şi acum… Ziua învierii… Hristos a înviat..., de trei ori. Slavă… Troparul Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului şi Otpustul. Ceasurile Paştilor. LA LITURGHIE Antifoanele Paştilor. După Vohod, Hristos a înviat… de trei ori. Apoi Troparul şi Condacul Sfântului şi Condacul Paştilor şi în loc de : Sfinte Dumnezeule..., cântăm : Câţi în Hristos v-ați botezat… Apostolul şi Evanghelia.; întâi a Paştilor, apoi a Sfântului. Chinonicul Paştilor şi al Sfântului
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR
LA VECERNIE
Seara la Vecernie se îmbracă preotul în toate odăjdiile şi stând înaintea Sfintei Mese cu cădelniţa, cădeşte în chipul Crucii şi zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru… ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. şi celelalte şi Ecteniile. La Doamne strigat-am… Stihirile pe 6 : 3 ale învierii şi 3 ale lui Anatolie, glasul al 2-lea.
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum Însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu după cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Hristos, Mântuitorul nostru, pe Cruce pironindu-Se, a rupt zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânia morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vie, sa judece lumea care o a zidit.
Alte Stihiri ale lui Anatolie :
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la EI. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Pe Tine, Stăpânul, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie, Unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânia morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porţile morţii şi portarii iadului văzându-Te, s-au spăimântat, că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi dintru întuneric şi din umbra morții şi ai rupt legăturile noastre.
Slavă…
Laudă de mântuire cântând, din guri glas înălțăm; veniți toţi în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre.
Şi acum…
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
Vohodul cu Evanghelia : Lumină lină…
Preotul : Să luăm aminte. Pace tuturor. Cu înţelepciune să luăm aminte.
Prochimen, glasul al 7-lea : (Prima dată în Sfântul Altar)
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.
Stih 1 : Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.
Stih 2 : Şi am zis : Acum am priceput, aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
Stih 3 : Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte din început de minunile Tale.
Apoi strana a doua : Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ?... iar strana întâia : ...Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.
După prochimen se citeşte Evanghelia. (textul și rânduiala citirii acesteia este luat din Penticostarul ediția 1999)
Cade-se a şti : După obiceiul Bisericii noastre, la catedrale, mănăstiri, precum şi la bisericile de enorie cu mai mulţi slujitori, această Sfântă Evanghelie se citeşte de către toţi slujitorii, în mai multe limbi (greacă, latină, ebraică, slavă, siriană şi altele), de este posibil chiar în 12 limbi, după numărul Sfinţilor Apostoli. Pentru aceasta, protosul rămâne în sfântul altar, între uşile împărăteşti, cu faţa spre credincioşi; ceilalţi preoţi se aşează în naos, din distanţă în distanţă, cu faţa spre Răsărit, iar arhidiaconul se suie în amvon. Evanghelia se citeşte, verset cu verset (aşa cum e împărţit textul aici), începând protosul în româneşte, iar ceilalţi repetând acelaşi verset, pe rând fiecare în limba respectivă. La sfârşitul fiecărui verset se bate câte o dată în toacă şi în clopote, iar după sfârşitul întregii Evanghelii, se bate îndelung în toaca şi în clopote, în trei stări.
Şi dintre uşile Împărăteşti, preotul citeşte Evanghelia de la Ioan :
(XX, 18-25)
În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau Ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : Pace vouă !
Şi după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat Ucenicii văzând că este Domnul.
Atunci le-a zis Iisus iarăşi : Pace vouă ! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi grăind aceasta a suflat asupra lor şi le-a zis : Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.
Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci i-au spus lui ceilalţi Ucenici : Am văzut pe Domnul. Dar el le-a zis : Dacă nu voi vedea, în palmele Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Cântăreţii : Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie ! Diaconul rosteşte ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul... Cântăreţul citeşte rugăciunea : Învredniceşte- ne, Doamne, în scara aceasta... Diaconul, ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară... şi după ecfonis se cântă :
STIHOAVNA
Stihira învierii una, glasul al 2-lea
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi când cântăm acestea, sărutăm sfânta Evanghelie şi crucile. Apoi preotul : Înţelepciune… Şi noi zicem : Binecuvintează… Preotul : Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru… Şi noi : Întăreşte Dumnezeule pe prea înălţatul Domnul nostru şi sfânta credinţă a ortodocşilor creştini în vecii vecilor. Apoi : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi Otpustul : Cel ce a înviat din morţi Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru… Şi celelalte. Şi iarăşi ridicând Crucea, zice : Hristos a înviat ! de trei ori şi noi răspundem : Adevărat a înviat ! Şi celelalte.
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
LA UTRENIE
Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face Preotul metanie la cel mai mare şi merge în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem CANONUL ÎNVIERII : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 2-lea şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.
Stihirile Învierii, glasul al 2-lea.
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-l pe El după mulţimea slavei Lui.
Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul şi pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii ? Sau pe cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela bine ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliți.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de dar, a adus; înger încă şi la învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morții, pe Stăpânul, dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie !
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de trei ori, Ecteniile şi Otpustul. Această slujbă se face în toată săptămâna luminată. Şi facem şi Litie afară din Mănăstire, măcar că aici ne-am obişnuit de facem Joi Litia şi la acea Litie cântăm Canonul Paştilor. După Cântarea a 6-a citim Apostolul şi Evanghelia cea de la aghiasmă. Apoi pe rând Ecteniile şi rugăciunea Sfinţirii apei. La Liturghie : Antifoanele Paştilor, neschimbat, precum s-a arătat acolo. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos… La masă se face mângâiere fraţilor.
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Luni în Săptămâna Luminată
SEARA
Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi preotul rostește ectenia. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 3-lea :
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Luminatu-s-au toate cu Învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Ființă care împărățeşte în veacul veacului.
Alte Stihiri ale lui Anatolie, glasul acelaşi :
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Cinstitei Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că, cu rana Ta noi toți ne-am vindecat.
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară S-a întrupat, că pentru noi S-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Celor din iad, pogorându-Se Hristos, a vestit : Îndrăzniţi, zicând, acum am biruit; Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii.
Slavă…
Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând : Hristoase Dumnezeule Cela ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Şi acum…
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ! Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără de mamă; Care nicicum n-a răbdat schimbare sau amestecare sau despărţire; ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pe tine.
Vohod : Lumină lină...
Prochimenul, glasul al 7-lea :
Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.
Stih 1 : Întru ieşirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar, făcutu-s-a Iudeea sfinţirea Lui.
Stih 2 : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Stih 3 : Ce-ţi este ţie mare că ai fugit, şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi.
Şi iarăşi zic cântăreţii din dreapta : Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ... Iar cei din stânga continuă : ... toate câte a voit a făcut. Şi Ectenia : Să zicem toţi… Învredniceşte-ne Doamne… Să plinim rugăciunile noastre…
După Vosglas.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 3-lea.
Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina Învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor.
Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Apoi : Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.
AICEA, O PREOTE !
Am socotit de cuviinţă să-ţi dăm învăţătura pentru Sfântul Agneţ, cum trebuieşte să se jertfească în sfânta şi marea Joi şi cum să-l sfărâmi Marţi la Utrenie şi să-l usuci şi să-l păstrezi peste tot anul. În sfânta şi marea Joi, gătind prescuri bune, de grâu curat, cu aluat sărat, dospite şi coapte frumos, seara la dumnezeiasca Liturghie a sfântului şi marelui Vasilie, să iei preote două prescuri şi să începi Proscomidia după rânduială. Iar când vei scoate sfântul Agneţ cel dintâi şi-l vei junghia şi-l vei împunge, după aceea să scoţi şi al doilea care voieşti să-l sfinţeşti, spre păstrare în tot anul, zicând şi peste acela toate ale Proscomidiei, ca şi peste cel dintâi. Şi să-l pui cu cel dintâi pe sfântul Disc. Pune apoi vin în sfântul Potir, cât va fi de ajuns pentru sfânta Liturghie şi puţină apă, zicând cele ce sunt rânduite şi să le acoperi cu sfintele acoperăminte şi să le cădeşti, zicând rugăciunea punerii înainte : Dumnezeule Dumnezeul nostru… După aceea începând dumnezeiasca Liturghie, să o săvârşeşti după cum este rânduit; iar când vei vrea să sfinţeşti sfintele Agneţe cele scoase după Vohodul cel mare, să-ţi pui gândul şi cugetul pe amândouă, zicând : Fă pâinea aceasta… Aşa să zici, iar să nu zici pâinile acestea şi când vei face sfânta înălţare, amândouă să le înalţi deodată, zicând : Sfintele sfinţilor ! Şi să sfărâmi sfântul Agneţ care va fi scos mai întâi şi să pui o parte în sfântul Potir şi să torni şi apă caldă după obicei. Iar sfântul Agneţ cel scos al doilea rând, luându-l cu mare băgare de seamă şi cu multă pază, ca să nu cadă cumva dintr-însul nimic nicăieri, să-l adăpi în sfântul Potir şi să-l pui în cutie; şi să te păzeşti, o preote, nu cumva să bagi prea mult din sfântul sânge, ca să nu se umple peste seamă sfântul Agneţ şi apoi să curgă sângele Domnului; că nu vei putea scăpa de păcat, ci vei fi ca cela ce nu bagă seamă de sfintele Taine. Ci numai atâta să bagi, cât se va uda sfântul Agneţ pretutindenea. Apoi, din sfânta şi marea zi Joi, aşa să păzeşti acest sfânt Agneţ în cutie pe sfânta masă până Marți dimineaţa în săptămâna luminată, fiind păzit bine şi acoperit. Iar Marţi dimineaţa îmbrăcându-te, Preote, în toate odăjdiile preoţeşti şi spălându-ţi mâinile, să iei cădelniţa cu tămâie şi stând înaintea sfintei Mese, să te pleci cu smerenie sfintelor Taine şi să le cădeşti cruciş, înconjurând sfânta Masă. După aceea, dând cădelniţa, să întinzi Antimisul şi luând sfânta cutie cu dumnezeieştile Taine, să le pui pe marginea Antimisului şi descoperindu-l iarăşi să iei cădelniţa şi cădind şi făcând cuvenita închinăciune să dai cădelniţa şi să iei sfântul Agneţ cu toată băgarea de seamă şi frica, şi să-l pui pe sfântul Disc, care va fi stând pe Antimis şi gătit anume spre aceasta. Apoi zi cu glas : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă... şi celelalte. Şi aşa stând singur înaintea sfintei Mese să cânţi Hristos a înviat… de trei ori. Şi să începi a sfărâma cu sfânta copie sfântul Agneţ pe Disc, cu toată paza și frica, în mici părticele. Iar cântăreţii să cânte Utrenia toată pe rând. Deci, dacă vei sfărâma sfântul Agneţ tot, să pui o cărămidă micşoară sau o lespejioară de piatră curată la marginea Antimisului, despre partea sa cea din dreapta şi deasupra lespejioarei să pui o oală nouă de lut cu cărbuni aprinşi şi închinându-te cu smerenie, să iei sfântul Disc cu dumnezeieştile Taine aşa sfărâmate şi să-l pui deasupra oalei celei cu cărbuni păzind foarte bine dumnezeieştile Taine şi întorcându-le cu sfânta Copie, ca să se usuce încet, iar să nu cumva să se prigorească. Iar dacă se va încălzi sfântul Disc bine, să-l iei, să-l pui pe sfântul Antimis, ca nu cumva înfierbântându-se foarte să se prigorească dumnezeieştile Taine. Iar dacă se va răci puţin, iarăşi să-l pui deasupra oalei şi să faci de multe ori aşa, până ce se vor usca bine dumnezeieştile Taine. Aceasta încă să ştii, preote ! Că de vei fi aşa fără de grijă şi se va întâmpla de se vor prigori dumnezeieştile Taine, păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat de a ţi se lua şi darul preoţiei, ca unui nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine. Iar de ţi se va întâmpla uscând dumnezeieştile Taine să le prigoreşti, să nu cumva să îndrăzneşti să le păstrezi peste an, o preote ! Ci numaidecât la Liturghia, care vei face după aceasta întâi, alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci, cum te-am învăţat mai sus şi acesta să-l ţii, să fie peste an. Iar dumnezeieştile Taine cele prigorite, dacă vei sfârşi sfânta Liturghie, să le potriveşti la sfântul Jertfelnic împreună cu cele din Sfântul Potir. Bagă de seamă încă, ca a treia zi sau a patra zi să destupi cutia şi să vezi, nu cumva să mucezească sau să se strice Sfintele destinate pentru tot anul şi să fii ca un nebăgător de seamă de dumnezeieştile Taine; căci păcat de moarte vei face şi vei fi vinovat a ţi se lua şi darul preoţiei. Iar dacă se va întâmpla care cumva şi vor mucezi sau se vor strica dumnezeieştile Taine, nici într-un chip să nu îndrăzneşti a împărtăşi cu dânsele pe cineva, nici să aştepţi iar până la Joia mare, ci alt Agneţ să scoţi şi să-l sfinţeşti şi să-l usuci şi să-l păzeşti cum te învaţă mai sus şi cu acela să împărtăşeşti pe bolnavi şi pe cine va trebui.
LA UTRENIE
Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu Epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem CANONUL ÎNVIERII : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Se cântă opt stihiri : Patru ale Învierii, pe glasul al 3-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.
Stihirile învierii, glasul al 3-lea.
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Veniți toate neamurile, cunoaşteţi puterea Tainei celei înfricoşate, că, Hristos Mântuitorul nostru, cuvântul Cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi, şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morți, ca să mântuiască toate, Aceluia să ne închinăm.
Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.
Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta, care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veştmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis mai înainte, mergând în Galileia.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuirea neamului omenesc dăruind, ca să Te preaslăvească toată făptura, pe Tine, Unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.
Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de trei ori. Ecteniile şi Otpustul.
LA LITURGHIE
ANTIFOANELE PAŞTILOR
Apostolul : Din Faptele Apostolilor Evanghelia de la Matei. CHINONICUL : Trupul lui Hristos…
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Marţi în Săptămâna Luminată
SEARA
Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6. Şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 4-lea :
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.
Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.
Stih : Pentru numele Tău Tc-am aştepat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morţi, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ție.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.
Porţile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai izbăvit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Veniți să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viață toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Îngerii şi oamenii, Mântuitorule, laudă scularea Ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii şi din robia vrăjmaşului toți ne-am izbăvit, care strigăm : Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule şi neamul omenesc cel căzut l-ai înviat; pentru aceasta cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
Slavă…
Doamne, naşterea Ta cea din Tatăl, fără de ani este şi veşnică şi întruparea cea din Fecioară, neînţeleasă de oameni şi nespusă şi pogorârea la iad înfricoşată a fost diavolului şi îngerilor lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor şi mare milă.
Şi acum…
Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a viersuit către Cel ce a făcut Ţie slavă : Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu, Care fără tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munți pierdută, aflându-o pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o ducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu, lumea Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
Vohod : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 8-lea :
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.
Stih 1 : În ziua necazului meu pe Domnul am căutat.
Stih 2 : Lepădatu-s-a a se mângâia sufletul meu.
Stih 3 : Dumnezeule, întru cel sfânt este calea Ta.
Şi iarăşi cânţi cei din strana dreaptă : Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat... Iar cel din strana stângă continuă : ... şi a căutat spre mine. Apoi preotul rosteşte, din altar, ectenia întreită : Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru… După aceasta, cântăreţul (la mânăstiri, cel mai mare) citeşte rugăciunea : Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta.... Preotul rostește ecteniile după care se cântă Stihoavna :
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 4-lea.
Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut şi pogorându-Te în iad, pe legații cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
Apoi stihirile Paştilor şi Otpustul
LA UTRENIE
Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem CANONUL ÎNVIERII : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 4-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.
Stihirile învierii, glasul al 4-lea :
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Cela ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta.
Stih : Lăudaţi-L pe el în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.
Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit pe noi şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte de cursele vrăjmaşului. Cela ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare; şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un atotputernic.
Apoi Stihirile Paştilor, cu Stihurile lor :
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Și Otpustul.
LA LITURGHIE
Antifoanele Paştilor. Prochimenul, Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Miercuri în săptămâna luminată
SEARA
Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 6 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 5-lea :
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.
Prin cinstită Crucea ta, Hristoase, pe diavolul ai ruşinat şi prin învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvindu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat,Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Cela ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşa-tu-s-au de aceasta boierii iadului, şi s-au ridicat porţile cele de durere, că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi ! Şi celor din întuneric : Descoperiţi-vă !
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.
Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat cel fără de moarte. Veniți seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că, cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Închinăciune de seară, aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât şi întunericul cel de acolo ai stricat şi lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Pe Începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L lăudăm, că el din morţi înviind lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea dracilor, Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi ziceţi că : Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul, Cine a văzut ? Cine a auzit ? Pe mort să-l fure vreodată, mai vârtos pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale ? Nu vă amăgiţi evreilor; învăţaţi-vă graiurile proorocilor şi cunoaşteţi, că Însuşi este cu adevărat Mântuitorul lumii şi Atotputernic.
Slavă…
Doamne, Cela ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum…
În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atuncea adâncul l-a trecut pe jos neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană după naşterea lui Emanoil a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Vohod : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 7-lea.
Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea cererea mea.
Stih 1 : Ia aminte spre mine şi mă ascultă.
Stih 2 : Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mine a vrăjmăşit mie.
Stih 3 : Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.
Şi iarăşi zice cântăreţul din strana dreaptă : Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea... iar cel din stânga continuă : ... şi nu trece cu vederea cererea mea. Apoi Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… Învredniceşte-ne, Doamne… şi Să plinim rugăciunile noastre…
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 5-lea :
Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat, şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim, că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de 3 ori. Şi Otpustul.
LA UTRENIE
Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem CANONUL ÎNVIERII : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Se cântă opt stihiri : Patru ale învierii, pe glasul al 4-lea, şi patru ale Paştilor, pe glasul al 5-lea.
Stihirile învierii, glasul al 4-lea :
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.
Stih : Lăudaţi pe Domnul în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.
Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileea, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe el în strune şi în organe.
Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Doamne precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit Mântuitorule, îndelung răbdând. Ci, ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu lumea ai izbăvit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de trei ori. Şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Antifoanele Paştilor, Apostolul : din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Joi în Săptămână Luminată
SEARA
Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm Stihirile învierii din Octoih 6 şi ale Izvorului 4 :
Stihirile învierii, glasul al 6-lea :
Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.
Biruință având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morții să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morți slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii până ce-mi vei răsplăti mie.
Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit, ca toți strigând această cântare, să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad ? Ai călcat moartea. Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
Cu Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi Învierea Ta o cântăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.
Slavă puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cela ce avea stăpânirea morţii, înnoitu-ne-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne nouă viață şi nestricăciune.
Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre Cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că Crucea răbdând, cu moartea pe moarte a pierdut.
Şi Stihirile Izvorului celui de viață primitor, glasul al 6-lea.
Podobia : Toată nădejdea…
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.
Lucruri minunate şi preaslăvite Stăpânul cerurilor a săvârşit din început întru tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană; pentru că de sus a picat arătat, ca o ploaie, în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, izvor pe tine arătându-te; din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduiri. Izvorăsc şi faceri de bine, din-destul, tuturor celor ce au nevoie de întărirea sufletelor şi de sănătatea trupului, prin apa Darului.
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Lucruri minunate şi uimitoare... (se repetă stihira de mai sus).
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Mană cerească şi dumnezeiesc izvor al raiului, pe tine, prea bine te numesc, Fecioară. Că curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, acoperindu-l cu minunile cele mai presus de fire; făcându-se această apă totdeauna şi tuturor după cerere. Pentru aceasta bucurându-ne noi, creştinii, alergăm cu credinţă şi scoatem din ea totdeauna sfinţenie dulce curgătoare.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Curgere de tămăduiri izvorăşti totdeauna, Fecioară, celor ce aleargă cu credinţă la izvorul tău, dumnezeiască Mireasă, că în dar verşi bogate vindecări celor bolnavi : Pe cei orbi, care aleargă la tine, îi faci să vadă luminat; pe mulți şchiopi ai îndreptat şi pe slăbănogi ai întărit; şi pe cel mort l-ai înviat prin turnarea întreită a apei; şi ai vindecat patimile celor bolnavi de idropică şi de năduf.
Slavă… glasul al 6-lea.
Cine va spune, o izvorule, puterile tale ! Că fiind plin de minuni neîmpuținate, faci multe şi mai presus de fire vindecări. O, darurile cele mari care le verşi tuturor ! Că nu numai bolile cele cumplite, de la cei ce aleargă la tine cu dragoste, le goneşti, ci şi patimile sufleteşti le speli, curăţindu-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; dând peste toate şi mare mila ta.
Şi acum…
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lauda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
Vohod : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 7-lea.
Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.
Stih 1 : Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul.
Stih 2 : Lăudând, voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.
Stih 3 : Auzit-a din Biserica Sa cea Sfântă glasul meu.
Şi iarăşi se zice din strana dreaptă : Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea... Iar cei din strana stângă continuă : ... Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu. Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne Doamne… Apoi : Să plinim rugăciunile noastre…
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 6-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
Apoi aceste Stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te, cămara…
Bucură-te, izvorule, cel de viață purtător; oceanule, cel înţelegător, care ca şi mările verşi minuni peste toată lumea, al doilea Siloame, care întreci curgerile Nilului cu vărsarea darului. Apă, care izvorăşti minunat ca dintr-o piatră şi care ai puterea Iordanului. Mană de mântuire, care te faci arătat bogată şi îndestulată spre trebuinţa celui ce cere; Maica lui Hristos, Fecioară, care verşi lumii mare milă.
Stih : Sfinţit-a lăcaşul Său Cel Preaînalt.
Cu cântări minunate să lăudăm credincioşii pe norul cel ceresc, care a plouat pe pământ picătura cea cerească, pe Hristos, Dătătorul de viață, fără stricăciune. Pe apa cea dumnezeiască, cea vie, cea săltătoare şi izvorâtoare fără de moarte; pe mursa băuturii celei dumnezeieşti, care bându-se, niciodată nu se deşartă şi stinge setea care topeşte sufletele. Din care cei ce beau înțelepțeşte, varsă râuri dumnezeieşti dinlăuntrul minții, izvorând tuturor darul cel din destul.
Stih : Pornirile râului veselesc cetatea lui Dumnezeu.
Bucură-te, izvorul cel de viață primitor, care pururea izvorăşti daruri, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arăţi a fi slabă şi neputincioasă. Vederea orbilor şi dumnezeiasca curățire a celor leproşi, care izvorăşti toată tămăduirea de neputinţă tuturor celor ce aleargă cu credinţă la Biserica ta. Locul de tămăduire cel mare de obşte, fără de plată cu adevărat şi gata. Maica lui Hristos Cuvântul, Cel ce izvorăşte lumii mare milă.
Slavă… glasul al 5-lea.
Să trâmbițăm prin cântări, o iubitorilor de praznic, să săltăm şi să dănțuim veselindu-ne în apele care dea-pururea izbucnesc, ale izvorului celui de viață aducător. Împăraţii şi domnii să se adune şi să scoată din-destul darul izvorului, că pe împăraţi a mântuit şi pe cei ce zăceau în pat, cu atingerea i-a sculat. Păstorii şi alţii toți adunându-ne să scoatem apa cea de mântuire din norul cel aducător de ploaie. Cei bolnavi vindecarea, cei din, primejdii scăparea, cei însetaţi răcoreala; cei orbi ochii, cei surzi buna auzire, cei ce rău pătimesc şi cei ce sunt în primejdii de moarte, aducătoarea de viaţă. Toţi pe ceea ce izvorăşte pretutindenea credincioşilor ape de mântuire, lăudându-o, aşa să strigăm : Ceea ce izvorăşti ape pururea vii din izvorul tău, curată Fecioară, nu înceta rugându-te totdeauna pentru robii tăi.
Şi acum… glasul acelaşi :
Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de trei ori. Și Otpustul.
LA UTRENIE
După început, slujba se pune precum s-a arătat Luni LA UTRENIE. Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. După Ectenii cântăm CANONUL ÎNVIERII cu Irmosul pe 8, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 6.
Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Calist Xantopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, Izvorului celui de viață primitor. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Al lui Nichifor Calist Xantopol.
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos : Ziua învierii…
Cum izvorăşte mie, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău care izvorăşte viață şi dar credincioşilor; că tu pe Cuvântul cel ipostatic L-ai izvorât nouă.
Casă de doctorie mai presus de fire se arată Biserica ta tuturor, curată Fecioară, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din-destul.
Izvorăşti tu una din cer nouă daruri fără împuţinare cu adevărat, că pe cel orb l-ai făcut să vadă lumina prin tină nouă, strigând de sus mai presus de gând către Leon.
Ceea ce eşti lauda cea de obşte a tot neamului omenesc, preacinstită, bucură-te Marie, bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură S-a pogorât arătat, arătându-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.
Catavasia : Ziua învierii...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Veniţi să bem băutură nouă…
Luminat şi sfânt lăcaş al Stăpânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care izvorăşti apa, Hristos, din care ne adăpăm.
Cât de mare Dar dai împăratului, Stăpână, izvorule, care a dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată, ce oprea cumplit curgerea udului.
Curge Dar de prisosit din tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izvorând din destul. Şi şchiopii sar prin tine, mulţimea celor leproşi se curățeşte şi dracii se sugrumă.
Tuturor credincioşilor le dai vindecare : Împăraţilor, domnilor, bogaților, săracilor şi celor supuşi; deobşte vărsându-le apa, Izvorule, tămăduire neamestecată din multe feluri le dăruieşti.
Condacul şi icosul Paştilor. Apoi sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea…
Pe fântâna cea pururea curgătoare şi vieţuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte curgeri, cu un glas să-l lăudăm, cei ce cerem dar; că în toate zilele izvorăşte tămăduiri ca şi cum curgerile râurilor, nenumărate vindecări. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din Izvorul ei, sănătate neîmpuținată cu adevărat şi fără de moarte; care rourează prin credinţă inimile celor binecredincioşi, şi cu buzele să strigăm : Tu eşti mângâierea credincioşilor.
Cântarea a 4-a,
Irmos : La dumnezeiasca strajă…
Mai mult decât nisipul cu adevărat şi decât picăturile ploilor sunt mulțimile minunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat rourează din-destul peste tot pământul şi pe tot cel ce este bolnav cumplit, degrab îl vindecă.
Peste sânul femeii cel cuprins de carchin, apă din izvorul tău s-a vărsat, Fecioară Stăpână, şi îndată prin vărsare au încetat durerile cele de moarte aducătoare şi carchinul drept a umbla s-a deprins.
Necuprins lucru este cu adevărat şi mai presus de fire cel ce s-a lucrat întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău se face tămăduire bolilor celor cumplite şi de moarte aducătoare; care firea cu adevărat niciodată n-a văzut.
Totdeauna mă omoară pe mine vrăjmaşul cu asuprelile desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule, nu mă trece cu vederea, grăbeşte ajutătoarea cea grabnică şi mă izbăveşte din cursul lui, ca să te laud deapururea pe tine cea mult lăudată.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Să mânecăm cu mânecare adâncă…
Vestindu-se, Fecioară, minunile izvorului tău, cu adevărat spăimântează gândul omenesc, că mai presus de fire sunt şi pe toţi credincioşii sfințind.
Povesteşte lâna şi mana şi Siloamul şi piatra ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon, Darul tău şi apele Iordanului şi puţul Samarinencei.
Picăturile izvorului tău, preacurată Fecioară, şi pe mort a înviat, lucru mai presus de cuvânt şi de gând, că toate ale tale, Preacurată, biruiesc cuvântul omenesc.
Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul curgerii sângelui şi frigul şi aprinderea înfocării şi boala ofticii, oprirea udului şi urdinarea pântecelui.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos…
Cuvintele Cuvântului te laudă pe tine, ca pe un izvor adevărat, Curată, că pe Adâncul înţelepciunii mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Cel ce a spânzurat în văzduh cele umede şi pământul pe ape.
Sprijinit-ai căderea scărilor, care îngrozeau cu zdrobire pe zugravii cei de acolo, o preasfântă fântână, care ai mântuit pe norod de căderea casei de cutremur.
Pântece mai de mult neroditoare pentru sterpiciune ai dezlegat arătat cu curgerile izvorului tău, că şi naşteri le dai, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.
Nici cuvântul, nici mintea, nici limba, nu pot să laude naşterea ta, Curată, ci slăbeşte întru tine şi se defaimă judecata filozofică şi podoaba ritorilor.
Condac, glasul al 8-lea.
Podobie : Apărătoarei Doamne…
Din cel nedeşertat, izvorând tu apele Darului tău mai presus de cuvânt, dăruieşte-le mie, izvorule cel pururea curgător, dăruit de Dumnezeu cu daruri; căci ca ceea ce ai născut mai presus de gând pe Cuvântul, rogu-mă, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
ICOS
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut fără stricăciune pe Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, lărgeşte gura mea, Preacinstită, îndemnându-mă spre lauda ta, ca să te slăvesc, strigând către izvorul tău acestea : Bucură-te, fântâna bucuriei celei neîncetate; bucură-te, Izvorule al frumuseţii celei negrăite; bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor; bucură-te, înecarea tuturor patimilor. Bucură-te, râule cel prea limpede, care faci sănătoşi pe cei credincioşi; bucură-te apa care dai darul celor bolnavi în multe feluri. Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşti necunoştinţele; bucură-te, amestecare, care pică dumnezeiască dulceaţă a inimii. Bucură-te, năstrapa manei, cea de viaţă purtătoare; bucură-te baie şi mursă de Dumnezeu izvorâtă; bucură-te, ceea ce izvorăşti liniştea neputinţelor; bucură-te ceea ce stingi văpaia bolilor. Bucură-te, ceea ce eşti apă de mântuire.
SINAXAR
ÎN VINEREA CEA LUMINATĂ INTRU CARE SE FACE POMENIREA IZVORULUI CELUI DE VIAȚĂ ADUCĂTOR AL PREASFINTEI STĂPÂNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOARE.
Stih : Mană, Siloam şi Pridvor al lui Solomon prea minunat;
Fecioară, izvorul tău se arată, la tot cel ce se vindecă cu adevărat.
În Vinerea săptămânii celei luminate, prăznuim înnoirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte izvor de viață dătător. Încă facem pomenirea şi minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu. Această Biserică mai întâi o a ridicat marele împărat Leon, ce se numeşte şi Marchelie, în anul de la naşterea lui Hristos patru sute cincizeci şi patru. Că acesta fiind om bun şi smerit şi pentru milostivirea ce avea mai-nainte până a nu se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pe un om orb rătăcind. Şi luându-l pe el de mână, îl povăţuia. Şi ajungând el acolo aproape unde era izvorul acesta, s-a făcut sete orbului şi se ruga lui Leon, ca să-i stingă acea sete cu apă. Acesta mergând înlăuntrul pădurii aceleia, care era plină de copaci deşi şi de alte saduri de mai multe feluri, căuta apă şi neaflând, s-a întors înapoi trist. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicându-i : Nu trebuia, Leone, să te fi ostenit, căci apa este aproape. Deci, întorcându-se iarăşi să caute şi ostenindu-se mult şi neaflând, iarăşi s-a făcut glas ca şi întâi şi i-a zis lui : Împărate Leone, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese, că vei afla un loc şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată vei cunoaşte cine sunt eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta. Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela şi îndată a văzut orbul. Şi după proorocia Maicii lui Dumnezeu, peste puţină vreme a stătut Leon împărat. Şi a zidit acolo la acel izvor, el întâi, Biserică cu cheltuiala sa, precum se vede astăzi. Şi deoarece se făceau prea-multe minuni în toate zilele întru acea Biserică, după mulţi ani împăratul Iustinian cel mare, căzând în boala opririi udului, şi pătimind rău de acea boală, a dobândit acolo tămăduirea sa. Şi vrând să aducă mulţumire Maicii Cuvântului a zidit acea Biserică din nou şi a făcut-o mai mare şi mai frumoasă. Dar şi aceasta dărâmându-se de multe cutremure, mai pe urmă împăratul Vasilie Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, o a zidit şi o a dres iarăşi. Pe vremea lor această fântână făcea şi mai multe minuni că bubele cele umflate şi opririle udului şi oftica şi alte boli nenumărate a vindecat; şi bubele cele roşii ce le zic carchin sau brâncă şi multe feluri de curgeri de sânge la împărătese şi la alte femei şi feluri de friguri de a treia zi şi de a patra zi şi alte bube cu puroi şi furnicei şi sterpiciuni a dezlegat. Prin Darul izvorului acestuia şi împăratul Constantin Porfirogenitul s-a născut din împărăteasa Zoi. A înviat acest izvor şi pe un mort care era din Tesalia încă mergând acela la acel izvor, a murit pe cale şi când era să moară şi era să-i iasă sufletul, s-a rugat corăbierilor să-l ducă acolo la Biserica izvorului şi să toarne trei ciuturi de apă dintru acel izvor peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape; şi a făcut corăbierii aşa şi după ce au turnat apa, a înviat mortul. Iar după mulţi ani, când era să cadă acea Biserică mare, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi o a ţinut până ce s-a strecurat poporul de a ieşit afară. Feluri de draci apa aceea a gonit de acolo şi pe mulţi legaţi din temniţă i-a dezlegat şi pe împăratul Leon cel înţelept de piatră l-a vindecat şi femeii lui, Teofana, nişte friguri foarte cumplite le-a stins; şi pe fratele său Ştefan Patriarhul l-a scăpat de oftică. Şi lui Ioan Patriarhul Ierusalimului i-a vindecat auzul ce se stricase. Vindecat-a şi pe Tarasie Patriciul de nişte friguri foarte cumplite. Şi pe mama lui, Magistrisa, şi pe feciorul lui Stelian l-a vindecat de oprirea udului şi pe oarecare femeie anume Shizina o a izbăvit de boala de pântece. Şi împăratul Roman, care era din Lacapa, s-a vindecat de încuierea stomacului, tot cu acea apă; asemenea şi împărăteasa lui. În Haldeea pe monahul Perperin şi pe ucenicul lui i-a vindecat Maica lui Dumnezeu prin chemare; asemenea şi pe monahul Matei şi Meletie care erau pârâţi la împăratul. Şi patricii şi protospătarii şi alţii nenumăraţi, a căror nume cine-i va mai putea spune ! Alătură-se încă şi vindecarea ce s-a făcut la un Ishiot şi la un Ştefan. Şi ce limbă va putea spune, câte minuni a făcut şi face acea apă până astăzi ! Mai mult decât picăturile ploii şi decât stelele şi decât frunzele mulţime de minuni, care şi noi în vremile noastre am văzut; că, cangrene şi otrăvile cele aducătoare de moarte şi negi şi brânca şi leprele şi gubăviile, mai presus de fire le-a vindecat, şi alte umflături a vindecat şi durerile ochilor şi albeţele şi curgerile lacrimilor; încă şi boala de idropică a unui Ioan Varag, şi pe alt Varag l-a vindecat de nişte furnicei cumpliţi şi pe un Marcu ieromonahul de o umflătură ce se ivise în obraz şi pe o jupâneasă ce zăcuse cincisprezece ani o a sculat. Între acestea şi pe un monah Macarie l-a vindecat de piatră; altele multe, pe care a le spune cu cuvântul nu este cu putinţă, care a făcut şi face şi niciodată nu încetează.
Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.
Apoi : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Şi Înviind Iisus din mormânt… de 3 ori.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cel ce a izbăvit pe tineri…
Luați cei bolnavi vindecări, că cea Preacurată varsă din dumnezeiasca fântână dulceața cea adevărată, pârâu al desfătării cu adevărat izvorând. Pentru aceasta să ne adăpăm cu credință din aceste curgeri îndestulate.
Minunile tale cele neauzite, Stăpână, fac să se minuneze toți credincioşii cei ce le aud, că pe cei muți şi surzi, ca şi cum ar fi bine grăitori îi face apa ta, şi pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.
Scoți din cuptorul necazurilor rourând cu apele cele din izvorul tău cel minunat pe cei ce aleargă la tine, Preacurată, că de bubă rea se tămăduieşte omul şi de gubăvie; pe leproşi îi vindeci şi durerile cele arzătoare le-ai stins.
Tinerele şi fecioarele şi toți oamenii, cu credinţă, din suflet, să o lăudăm luminat pe Stăpâna, că găuri de urcioare din ochi, uscăciuni şi funicei răi şi umflături şi pe unii slăbănogi a vindecat.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Această numită şi sfântă zi…
Dumnezeiască şi cinstită apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară că curgeri de idropică opreşte degrab cu chemarea dumnezeiescului Dar. Pentru aceasta pe tine, izvorule, te cinstim întru toți vecii.
Toți să lăudăm înţelepţeşte apa cea cinstită şi de viață izvorâtoare, că pornirea cea de năduf pe loc o opreşte şi slobodă face suflarea; o minunile tale, de Dumnezeu Născătoare curată !
Ce gură va lăuda minunea naşterii tale, Prealăudată ? Încă şi ce minte va putea să socotească şi cu cuvinte să slăvească izvorul semnelor tale ? Nu este cu putinţă firii să laude pe cele ale tale.
Toată puterea morţii a pierit degrab, prin tine, o Împărăteasă şi Doamnă, că ai izvorât pe Împăratul, Viaţa cea fără de moarte, pe Hristos, Apa şi Mana cea veşnică.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Luminează-te, luminează-te…
Pe toate apele le covârşeşte, Fecioară curată, apa izvorului tău, care dăruieşte arătat vindecare de boli cumplite şi sufletelor toată sănătatea, ca ceea ce varsă mai presus de fire.
Acest nou Siloam al izvorului tău îl vedem toţi, Fecioară, izbăvitor de tot felul de boli; că cel orb primeşte vederile şi toţi luăm pururea deplină sănătate pe lângă viață.
Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor, că Doamna Fecioara petrece lângă apă. Saltă şi te veseleşte cum se cuvine, mulţimea credincioşilor, că iată vine în Biserică, spre îndestularea cererilor.
Înălţatu-s-a apa izvorului tău mai presus de ceruri şi adâncurile pământului le-a înconjurat cu curgerile; aceasta este hrana sufletului şi băutura credincioşilor, miere din piatră şi dare de mană.
Veseleşti, Fecioară, pe credincioși mai presus de fire, izvorând Dar pururea curgător din izvor, dând acestuia putere asupra vrăjmaşilor, biruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.
Luminânda praznicului.
Cu trupul adormind ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Şi a izvorului.
Izvor eşti cu adevărat al apei celei vii, Stăpână, că speli bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor, numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa cea de mântuire.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Punem stihirile pe 8 şi cântăm 4 stihiri ale învierii din octoih, glasul al 6-lea.
Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă, slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.
Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere norodului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi-L pe El întru Puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi învierea, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
A treia zi ai înviat, Hristoase, din mormânt precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.
Alte stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
Apa izvorului de mântuire este tuturor celor neputincioşi, deci, să ne apropiem cu credinţă şi să luăm dar.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Fântâna cea de viață izvorâtoare a izvorului celui fără de moarte, dăruieşte tuturor celor ce vin cu dragoste mulţime de vindecări, rămânând neîmpuţinată.
Stih : Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Său.
Întăreşte sufletele apa Fecioarei. Deci, cei ce suntem întru întinăciunile patimilor, să alergăm la ea şi să le spălăm în dumnezeiescul ei izvor.
Stih : Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu.
Năstrapa cea sfinţită izvorăşte mana cea de prisosit, din preacuratul său pântece, adică pe Stăpânul. Deci, toţi să scoatem ce este nouă de trebuinţă.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Eteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Antifoanele Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Născătoarei de Dumnezeu, caută-le la 8 Septembrie. Chinonicul praznicului. La masă se face mângâiere fraţilor şi după masă cântăm această stihiră a Născătoarei de Dumnezeu, după : Luminează-te, luminează-te... :
Pe apa izvorului cea de viață izvorâtoare, pe mana ceea ce rourează-roua nemuritoare, pe dumnezeiasca hrană şi băutura cea minunată, pe mierea cea din piatră, cu credinţă să o cinstim.
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Vineri în Săptămâna Luminată
SEARA
Preotul dă binecuvântarea : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Şi Preotul rostește ecteniile. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea :
Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.
Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi prin înviere.
Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta; ci binevoieşte a ne milui pe noi prin înviere.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel în Domnul.
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin înviere.
Alte stihiri ale lui Anatolie :
Stih : Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Cuvântul, Cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi şi în anii cei de apoi întrupându-Se din cea neispitită de nuntă, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult, l-a mântuit prin învierea Sa.
Stih : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veşnică şi mare milă.
Stih : Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Slavă Ţie Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Cel ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
Slavă…
Pe Tine Te lăudăm, Doamne, pe Cel ce de voie pentru noi Cruce ai răbdat şi Ţie ne închinăm, Atotputernice Mântuitorule, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci ne auzi şi ne mântuieşte pe noi, prin învierea Ta, Iubitorule de oameni.
Şi acum…
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut; că din Fecioară curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu luarea un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică nenuntită să se miluiască sufletele noastre.
Vohod : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 8-lea.
Dat-ai moştenire celor ce se tem de Tine, Doamne.
Stih 1 : De la marginile pământului către Tine am strigat.
Stih 2 : Acoperi-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale.
Stih 3 : Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului.
Şi iarăşi cântăreţii din strana dreaptă : Dat-ai moştenire... Iar cei din stânga continuă : ... celor ce se tem de Tine, Doamne. Apoi Ectenia şi; Învredniceşte-ne, Doamne… Şi celelalte.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 7-lea :
Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte viața cea fără de moarte, către cei dintru întuneric lumina cea adevărată, către cei căzuţi Învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat... de trei ori. Ectenia şi otpustul
LA UTRENIE
Mai-nainte de început paraeclesiarhul aprinde candelele şi făcliile, apoi toacă şi trage toate clopotele şi adunându-ne noi în Biserică, face preotul metanie la cel mai mare şi merge în Sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea Sfintei Mese numai cu epitrahilul şi neîmbrăcat în odăjdii şi cădind zice : : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor ! iar noi zicem: Amin ! Şi începe cel mai mare, cântând cu glas mare acest tropar pre glasul al 5-lea :
Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Şi acest tropar se cântă de cel mai mare şi cu preoţii de trei ori, asemenea şi de cântăreţi de trei ori. După aceea cel mai mare zice stihurile; iar cântăreţii după fiecare stih, cântă : Hristos a înviat... câte o dată.
Stih 1 : Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Stih 2 : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Stih 3 : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Stih 4 : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Slavă… Hristos a înviat… o dată. Şi acum… iar aceasta. Apoi cel mai mare cu glas mai înalt cântă : Hristos a înviat… Troparul tot. Apoi Ecteniile şi după Vosglas începem CANONUL ÎNVIERII : Ziua învierii… Şi celelalte. Preotul după ce cădeşte Altarul, iese de cădeşte şi Biserica şi pe fraţi după rânduială; şi cântăm Canonul cu Irmosul pe 8. Şi la urmă Irmosul, cu Hristos a înviat… de trei ori. Aşa facem în toată săptămâna. După Cântarea a 3-a Ipacoi. După Cântarea a 6-a Condacul şi Icosul şi îndată : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Înviind Iisus din mormânt… de trei ori. Şi celelalte Cântări. Apoi Luminânda Paştilor, de trei ori.
LA LAUDE
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus ! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Punem stihirile pe 4 şi cântăm Stihirile învierii, glasul al 8-lea :
Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând şi înviind din morţi, lumea ai liberat din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.
Doamne, de Te-au şi pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un Împărat adormit, străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozesc şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-a sculat şi moartea a surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.
Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Îngerul Tău, Doamne care a propovăduit învierea Ta, pe străjeri adică i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Înviat-a, Dumnezeu fiind şi lumii viață a dăruit.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… de trei ori, ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Antifoanele Paştilor, prohimenul şi Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos…
La masă, după ce şed fraţii după obicei, Diaconul aduce sfântul Artos, cel ce s-a ridicat în toată săptămâna şi-l dă preotului şi frângându-l, îl împarte fraţilor mai înainte de obişnuita mâncare şi întâi zice : Hristos a înviat… de trei ori. Apoi binecuvântând masa şi şezând, mănâncă întâi Artosul; şi sculându-se de la masă cântă : Hristos a înviat… de trei ori şi celelalte după obicei şi Otpustul.
Cade-se a şti : Că după această zi citim ceasurile după obicei. Începând : Hristos a înviat… de trei ori. Aşa, în seara aceasta a Sâmbetei celei luminate se citeşte ceasul al 9-lea, la care zicem Troparul : Dintru înălţime Te-ai pogorât… Şi Condacul : De Te-ai şi pogorât în mormânt…
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla Sfântul mucenic Gheorghe în Duminica Tomei, în Sâmbăta săptămânii celei luminate seara la Vecernia cea mică, la Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Stihovnă Stihirile Sfântului, ale Stihovnei de la Vecernia cea mare, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ectenia mică şi Otpustul.
La Vecernia cea mare. După obişnuita Catismă, La Doamne strigat-am… stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, citirele Sfântului. La Litie : Stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a sfântului Şi acum… a Praznicului. La Stihovnă. Stihirile praznicului. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor : Troparul praznicului de 2 ori şi al Sfântului odată.
La Utrenie : La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele toate ale Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi antifoanele, Evanghelia praznicului şi Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50 şi stihira praznicului, canonul praznicului, cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 6. Catavasia : Ziua învierii… după Cântarea 3-a, condacul şi icosul şi sedelnele Sfântului şi a praznicului, după Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului; la Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Apoi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…, Luminânda praznicului şi a Sfântului şi iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a praznicului. Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a şi ale Sfântului, Cântarea a 6-a. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului, apoi ale Sfântului. Chinonicul praznicului şi al Sfântului.
DUMINICA | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
ÎN CARE PRĂZNUIM PIPĂIREA COASTEI DOMNULUI DE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL TOMA
Cade-se a şti, că întru această sfântă a doua Duminică, ce se se zice Antipasha, nu se cântă nimic din ale Octoihului, ci toate ale praznicului.
SÂMBĂTĂ SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
Punem stihirile pe 4, când se face priveghiere, glasul 1,
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Suferit-a Hristos pentru iubirea de oameni şi pipăirea ca şi Crucea mai-nainte de aceasta, ca şi uciderea fără dreptate, după ce a înviat din mormânt a treia zi şi pecețile nu le-a stricat şi fiind uşile încuiate, a stătut înaintea Ucenicilor, ca un Atotputernic. De două ori.
Necredinţa Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea Cuvântului Dumnezeu-Omului din temnița iadului, rănile mâinilor şi ale picioarelor, cu mare îndrăzneală pipăindu-le spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.
Fiind adunaţi apostolii Tăi, Cuvinte, de frica cea de la patima Ta şi uşile fiind încuiate, fară de veste ai intrat în mijlocul lor, pace dăruindu-le şi ai tins Tomei să pipăie cinstite rănile coastei Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate ai stătut în mijloc, pace dându-le lor şi încredinţându-se şi Toma, din vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Cu buze curate, lăudaţi oameni împreună cu îngerii, pe Cel ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.
Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Arătatu-Te-ai Sfinţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înnoindu-ne nouă Duhul Tău Cel Sfânt.
Stih : Că au întărit încuietorile porţilor Tale, binecuvântat-au pe fiii Tăi întru Tine.
Pe Tine, Împăratul tuturor, acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu adeverindu-Te, cu cântări Te slăvim.
Slavă… Şi acum..., acelaşi glas şi podobie.
Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău şi dezlegare de greşeli, pentru rugăciunile Preacuratei şi uneia Maicii lui Dumnezeu.
Troparul glasul al 7-lea.
Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea Ucenicilor ai stătut, Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.
Apoi ectenia mică şi otpustul.
A ŞTI NI SE CUVINE : Că dacă undeva nu este priveghere în Duminica aceasta, Sâmbătă la pavecerniţă, după Cade-se să te fericim… şi după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Condacul praznicului, Slavă… Şi acum… al Paştilor : De Te-ai şi pogorât în mormânt..., şi aşa zicem şi până la odovania praznicului Paştilor.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
După ce binecuvintează preotul : Hristos a înviat… de trei ori. Şi îndată citim Psalmul şi Catisma toată. La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile Duminicii celei noi (idiomele), ale lui Ioan Monahul, glasul 1; singur glasul.
Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai întrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi le-ai poruncit să aştepte şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până când se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, slavă Ţie. De două ori.
După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! Ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
Toma ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul, dar din necredinţă la credință adeverindu-l, nu ai socotit ca o nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol, şi om nu simplu. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei. Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus. Şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie. De două ori.
Glasul al 2-lea :
După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc pace dându-le lor. Şi crezând şi Toma prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.
Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor a stătut Iisus şi le-a dat pace şi netemere. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morți ? Adu aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toți au cunoscut Patimile şi Învierea Mea şi toți strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
A lui Ioan Monahul.
Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la Ucenici. Atunci Toma, cu iconomie, nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele, apa, Botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cel ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă, Ţie.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…
LA LITIE
Stihirile, glasul al 4-lea.
Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate, şi stând în mijlocul Ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor, mâinilor şi picioarelor Tale; şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de față : În ce chip vedeți întru mine luarea trupului, o prieteni, nu port fire de Duh. Iar ucenicului celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi nu te mai îndoi. Iar el simțind cu mâna firea Ta cea îndoită, plin de frică, a strigat cu credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.
Glasul al 2-lea.
Atinge-te Tomo cu mana de coasta Mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; ispiteşte cu credință şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma, dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
A lui Anatolie.
Fiind uşile încuiate şi Ucenicii înlăuntru, a venit Mântuitorul unde erau adunați, şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma; Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte învierea Mea cea din morţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea. Singur glasul.
O, preaslăvită minune ! Necredinţa, credință adevărată a rodit, că zicând Toma de nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce S-a întrupat, cunoscând pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, că a pătimit cu trupul; şi propovăduind pe Dumnezeu Cel ce a înviat, a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Stih : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându-se, s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci încă necredinţa sufletului lui o a mutat întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morți, slavă Ţie.
Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-a pe fiii tăi întru tine.
O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a pipăi coasta. Acela a scos de acolo marele adânc de teologie, adică rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăţa pe noi cele de taină, punând arătat înaintea noastră dovedirile învierii Lui şi strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ție.
Slavă… Şi acum… Glasul al 5-lea.
Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulţimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de Apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat, cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înțelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
După Tatăl nostru… troparul, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… De trei ori. Caută la vecernia cea mică. Apoi binecuvântarea pâinilor şi citirea cuvântului. Iar dacă nu este priveghere, după Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… şi otpustul. La Miezonoptică cântăm troişnicul învierii, glasul 1. Şi după canon, troparele Sfintei Treimi. După Tatăl nostru… troparul : Pecetluit fiind mormântul… Doamne miluieşte, de 40 de ori, Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… şi stih : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., şi celelalte. Apoi otpustul. Cade-se a şti, că dintru această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, citim din tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.
În Duminica Tomei
LA UTRENIE
După cei şase psalmi. La Dumnezeu este Domnul… Troparul de trei ori şi ştiutele Catisme.
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Pentru frica evreilor fiind ascunşi Ucenicii şi în Sion adunaţi, ai întrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. De două ori.
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…
Stătut-ai înaintea Ucenicilor, Hristoase, Cela ce eşti viața, fiind uşile încuiate şi arătându-le coasta, mâinile şi picioarele Tale, le-ai adeverit scularea Ta cea din mormânt. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii, pentru aceasta a zis : De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre. De două ori.
Şi în loc de : Fericiţi cei fără prihană… Polieleul. După polieleu, sedealna, acelaşi glas şi podobie.
Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, pentru ce nu crezi Tomo învierii Mele ? Domnul a zis, după ce a înviat din mormânt şi S-a arătat Apostolilor, precum nu se poate spune. Iar Geamănul crezând, a strigat către Făcătorul : Dumnezeul meu eşti şi Domnul. De două ori.
Apoi antifonul 1 al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea.
Laudă Ierusalime pe Domnul, Laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Stih : Că a întărit încuietorile porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi întru tine.
Evanghelia de la Matei : Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50;
Slavă…
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu , Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Şi stihira, glasul al 6-lea.
Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai-nainte, a dăruit nouă viață veşnică şi mare milă.
Apoi : Mântuieşte, Dumnezeule poporul Tău… Şi îndată :
Facere a lui Ioan Damaschin.
Irmosul de două ori şi troparele pe 12.
Cântarea 1-a, glasul 1.
Irmos :
Să cântăm toate noroadele Celui ce a izbăvit pe Israil din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție.
Astăzi este primăvara sufletelor, pentru că Hristos, ca un soare răsărind din mormânt a treia zi, a gonit iarna cea întunecată a păcatului nostru; pe Dânsul să-L lăudăm, că S-a proslăvit.
Împărăteasa vremilor, aducând daruri prea-arătat zilei celei purtătoare de lumină şi împărătesei zilelor, veseleşte pe poporul bisericesc, cel ales, neîncetat lăudând pe Hristos, Cel ce a înviat.
Nici porţile morţii, Hristoase, nici peceţiile mormântului, nici încuietorile uşilor nu s-au împotrivit Ţie; ci înviind, ai stătut înaintea prietenilor Tăi, Stăpâne, dându-le lor pacea care covârşeşte toată mintea.
Catavasia :
Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întărește-mă pe mine, Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale, că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.
Noi în loc de vechi şi nestricăcioşi prin Crucea Ta, Hristoase, pe noi făcându-ne, întru înoirea vieţii cu cuviinţă a vieţui ne-ai poruncit.
În mormânt fiind închis cu trupul Tău cel cuprins, ai înviat, Hristoase, Cela ce eşti necuprins şi uşile fiind încuiate ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, Atotputernice.
Rănile Tale, Hristoase, care de voie le-ai răbdat pentru noi, le-ai arătat Ucenicilor Tăi, păzindu-le mărturie slăvitei Învierii Tale.
Ipacoi, glasul al 6-lea.
Precum ai venit în mijlocul Ucenicilor Tăi, Hristoase, pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte pe noi.
Catavasia :
Veniți să bem băutură nouă, nu făcută cu minuni din piatră stearpă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.
Şi citire la Ioan Gură de Aur, al cărei început este : Înnoirile a se cinsti…
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Mare este taina iconomiei Tale, Hristoase, că aceasta mai-nainte văzându-o de sus prin dumnezeiasca vedenie Avacum, a strigat către Tine : Ieşit-ai spre mântuirea poporului Tău, Iubitorule de oameni.
Fiere a gustat, vindecând gustarea cea dedemult şi acum cu fagur de miere luminare dând Hristos strămoşului, dă şi a sa dulce împărtăşire.
Bucuratu-Te-ai, fiind pipăit, pentru aceea, Iubitorule de oameni, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, tinzându-i lui coasta, celui ce nu credea şi lumii adeverind, Hristoase, scularea Ta cea de a treia zi.
Bogăţie scoţând din vistieria cea nefurală, din dumnezeiasca coasta Ta cea împunsă cu suliţa, Făcătorule de bine, de înţelepciune şi de cunoştinţă umple lumea Geamănul.
A ta limbă cea preafericită se laudă, o Geamănule, că aceasta întâi a propovăduit cu bunăcredinţă pe Dătătorul de viață, Iisus, Dumnezeu şi Domn, din pipăire umplându-se de dar.
Catavasia :
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic. De două ori.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti împreună cu Tatăl fără de început şi Mântuitorul sufletelor noastre pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
Stând Mântuitorul înaintea prietenilor celor ce erau întristaţi, cu venirea Sa toată mâhnirea le-a gonit şi a sălta i-a îndemnat întru Învierea Sa.
O, fapta cea bună cu adevărat, cea lăudată şi înfricoşată a lui Toma ! Că cu îndrăzneală a pipăit coasta ceea ce strălucea cu dumnezeiescul foc.
Necredinţa Tomei, roditoare de credinţă nouă o ai arătat; că Tu, cu înţelepciunea Ta, toate mai-nainte le rânduieşti spre folos, Hristoase, ca un iubitor de oameni.
Catavasia :
Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Pe Proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul greşelilor, rogu-mă.
Pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde întru adâncul necredinţei, Stăpâne, ci i-ai tins palmele spre pipăire.
Mântuitorul nostru a zis : Pipăindu-Mă vedeţi, că oase şi trup port; Eu nu M-am schimbat.
Coasta a pipăit, şi crezând a cunoscut Toma, nefiind la intrarea Ta cea dintâi, Mântuitorule al nostru.
Catavasia :
Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
Condac, glasul al 8-lea.
Cu dreapta cea osârduitoare coasta Ta cea de viață dătătoare Toma o a cercat, Hristoase Dumnezeule. Că dacă ai întrat, uşile fiind încuiate, cu ceilalţi apostoli a strigat către Tine : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.
ICOS
Cine a păzit atunci mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc ? Cine i-a dai ei îndrăzneală de a putut pipăi osul cel de văpaie ? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit. Că, de n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile cele ce au clintit cele de sus şi cele de jos ? Acest dar Tomei s-a dat, a o pipăi pe aceasta şi a striga lui Hristos : Domnul eşti şi Dumnezeul meu.
SINAXAR
ÎN DUMINICA TOMEI
Stih : De vreme ce cheia iadului şi a mormântului nu Te ţine,
Cum, Hristoase, cheia uşilor Te poate opri pe Tine ?
Întru această Duminică a doua după Paşti, prăznuim înnoirea învierii lui Hristos şi pipăirea sfântului Apostol Toma. Pentru că era obicei vechi a se face înoiri la vreun lucru din cele vestite. Că întorcându-se anul şi ajungând la acea zi, întru care se întâmplase, se făcea pomenire de acel lucru, ca să nu se uite lucrurile cele mari. Pentru aceasta evreii întâi au făcut Paştile în Galgal, înoind trecerea prin Marea Roşie. De aceea se înnoia la ei cortul mărturiei şi multe sărbători. Însă de vreme ce învierea Domnului este lucru mai înalt şi mai mare decât toate lucrurile cele din lume şi mai presus de tot gândul, pentru aceea nu numai în fiecare an aceasta o prăznuim şi o înnoim, ci pururea şi după fiecare a opta zi. Întâia înnoire a acesteia (adică a învierii) este Duminica de acum, care se zice cu adevărat şi a opta şi cea dintâia. A opta, că este de la Paşti a opta : iar întâia, căci este începerea celorlalte. Şi iarăşi a opta, căci se pune spre închipuirea zilei celei fără de sfârşit, care va fi în veacul viitor, care va fi cu adevărat şi cel dintâi şi o zi care nu se va despărţi nicicum cu vreo noapte. Acestea pentru înnoiri. Iar cele pentru Toma aşa au fost : Hristos în ziua când a înviat, seara arătându-se ucenicilor, nu era Toma; că încă nu se adunase cu ceilalţi, pentru frica iudeilor. După aceea peste puţin venind şi înţelegând de venirea lui Hristos, nu numai n-a crezut pe ucenici că L-au văzut pe El înviat, ci încă nicicum, că ar fi înviat Domnul. Şi acesta este unul din cei doisprezece. Iar Dumnezeu, meşterul cel bun, economisind cu adevărat şi de unul şi ca mai vârtos să se adevereze învierea şi celor ce vor fi după aceea, a aşteptat opt zile, ca să facă dragostea Lui desăvârşit; şi mai ales acela n-a crezut ca să dea tuturor credinţa învierii mai adevărat. Deci, Domnul iar a venit, fiind uşile încuiate ca şi mai-nainte şi fiind şi Toma, a intrat şi le-a dat lor pacea cea obişnuită. După aceea S-a întors spre Toma și a zis : Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios. Iar Toma cu dinadinsul ispitind şi luând credinţă prin pipăire a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu. Aceea adică pentru trup, iar aceasta pentru Dumnezeire. Şi Hristos a zis către dânsul; Dacă M-ai văzut ai crezut ? Fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut. Iar geamăn se numeşte Toma, sau pentru că împreună cu altul s-a născut, sau pentru că s-a născut îndoit pentru înviere, sau că avea din fire două degete ale mâinii drepte lipite, adică cel din mijloc şi cel dinaintea lui, care se cheamă arătător, ca şi cum s-ar fi ştiut că avea să se îndoiască şi cu acestea era să pipăie. Iar alţii zic şi acesta este lucru mai adevărat, că Toma se tâlcuieşte geamăn. Aceasta a fost a doua arătare a lui Hristos. Iar a treia a fost la Marea Tiberiadei, la vânatul peştilor, când şi cu mâncarea s-a unit, mistuindu-se de focul cel dumnezeiesc, precum singur ştie şi adeverind şi prin aceasta Învierea. După aceea S-a arătat în Emmaus. A cincea oară S-a arătat în Galileea celor unsprezece, precum se zice. De la înviere până la înălţare, multe şi mai presus de fire semne a făcut înaintea ucenicilor şi nu multora a arătat acelea, pentru că nu era cu putință să le audă mulţi oameni, încă în lume petrecând, fiindcă erau foarte peste fire.
Pentru rugăciunile Apostolului Tău Toma, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cântarea muzicească cea tocmită cheamă pe popoare să slujească chipului; iar tinerii lui David, cântând după obiceiul părintesc din cântările Sionului, porunca cea potrivnică a tiranului o au călcat şi văpaia în rouă o au schimbat, cântând cântare. Cela ce eşti preaînălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cea întâia din zile şi doamnă este această zi purtătoare de lumină, întru care se cuvine să se bucure, după vrednicie, poporul cel nou şi dumnezeiesc; căci, ca ceea ce este a opta, poartă şi chipul veacului ce va să fie. Cel ce eşti preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru bine eşti cuvântat.
Unul cel ce a îndrăznit şi cu credinţa cea necredincioasă bine ne-a făcut nouă, Toma geamănul, risipeşte necunoştința cea întunecată a tuturor marginilor, cu necredinţa cea credincioasă şi luişi îşi împleteşte arătat cunună, strigând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Nu în zadar îndoindu-se Toma pentru scularea Ta, nu se pleca; ci se nevoia să o arate aceasta fără îndoială tuturor neamurilor, Hristoase. Pentru aceasta cu necredința sa pe toți aducându-i la credinţă, i-a învăţat să zică : Tu eşti Domnul cel preaînălțat, Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Cu frică mâna punându-şi Toma în coasta Ta cea de viață aducătoare, Hristoase, tremurând a simțit, Mântuitorule, îndoită lucrare a celor două firi, care întru Tine sunt unite fără amestecare şi cu credință a strigat zicând : Tu eşti Domnul cel preaînălţat, Dumnezeule al părinților şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Catavasia :
Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cela ce a păzit pe coconi în văpaia focului cuptorului celui ars şi în chip de înger la dânşii S-a pogorât, pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Dorind de vederea Ta cea veselă, mai întâi nu credea Toma, iar învrednicindu-se a dobândi aceea, Dumnezeu şi Domn pe Tine Te-a numit, Stăpâne, pe Carele Te preaînălţăm întru toți vecii.
Pe Cel ce a suferit necredinţa Tomei şi Şi-a arătat coasta şi cu palma aceluia S-a pipăit, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Iscodirea ta, Tomo, vistierie ascunsă ne-a deschis nouă. Că teologhisind cu limba cea de Dumnezeu purtată, lăudați-L, ziceai, pe Hristos şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Catavasia :
Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii.
La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, slava cea prea strălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări Te slăvim.
Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție.
Ziua Ta cea luminoasă şi prea strălucită, Hristoase, Darul cel cu totul luminat, întru care frumos cu podoaba ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, cu cântări o slăvim.
Pe Tine, Cel pipăit la coastă cu palmă de lut şi nu o ai ars pe dânsa cu focul dumnezeieștii fiinţe celei fără de materie, cu cântari Te slăvim.
Pe Tine, Hristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te slăvim.
Catavasie :
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău
.Şi Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., de trei ori, glasul 1.
LUMINÂNDA
Podobie : Cela ce ai împodobit cerul cu stele…
Cu mâna Ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-Mi fii necredincios, Tomo, Mie, Celui ce M-am rănit pentru tine, ci împreună cu Ucenicii una gândeşte şi Dumnezeu viu Mă propovăduieşte. De două ori.
Slavă… Şi acum…
Astăzi primăvara miroseşte şi făptura cea nouă dăinuieşte; astăzi s-au tras în laturi încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…
Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viață, Hristoase, pecețile mormântului nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate, ai intrat la preaslăviții Tăi Apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată. De două ori.
Toma, cel ce se cheamă şi Geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, Ucenicilor; pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.
Pipăieşte-Mă precum voieşti, a zis Hristos către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios, ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă învierii Tale.
Slavă..., glasul al 6-lea.
După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, unule născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, i-ai arătat semnele. Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul.
Dintru această zi iarăşi se încep litiile în tinda Bisericii. Aşişderea şi învăţăturile cele de credinţă ale cuviosului părintelui nostru Teodor Studitul, la care cântăm :
Slavă… Şi acum…
Stihira Evangheliei, glasul 1.
În munte Ucenicii mergând pentru Înălțarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis, să propovăduiască învierea cea din morți şi suirea la ceruri; cu care şi în veci a petrece S-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Să ştii că litiile în tinda Bisericii se fac mai-nainte de ceasul întâi. Iar învăţăturile de credinţă ale lui Studitul, după ceasul întâi. Iar stihira Evangheliei se zice după otpustul utreniei mai-nainte de litie. Încă trebuieşte să se ştie că slujbele sfinţilor ce se vor întâmpla în toate Duminicile până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă la pavecerniţă. Iar să se ştie, că din Duminica aceasta până la odovania praznicului Paştilor, la Liturghie facem începerea cu Hristos a înviat… de trei ori.
LA LITURGHIE
Cântăm Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Troparul şi condacul praznicului. Prochimenul, glasul al 3-lea : Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este număr. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun… Psalmul : Dumnezeului nostru să se îndulcească lauda… Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evangelia de la Ioan. CHINONICUL : Laudă Ierusalime pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane. La masă se face mângâiere fraţilor.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Întru aceeaşi Duminică a Tomei
SEARA
Începem cu, Hristos a înviat… de trei ori. Apoi psalmul cel obişnuit. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6; ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…
Pipăiește-mă, zis-a Tomei, Iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe Mine, Dumnezeul neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătura pământească, întru care şi patima am luat.
Se îndoia Geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că este fără îndoială scularea din mormânt cea de a treia zi.
Primesc mare bucurie văzând Mântuitorule al meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală, de care s-a învrednicit Toma a se atinge; pentru aceasta pe Tine, Cel singuratec, Te mărturisim Dumnezeu şi Om, Carele porţi două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.
De la Minei stihirile sfântului ce se vor întâmpla. Slavă… a Sfântului, de va fi, Şi acum... a praznicului; iar de nu, Slavă… Şi acum… a praznicului, glasul 1.
Uşile fiind încuiate şi Ucenicii adunați, ai intrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt şi le-ai poruncit să aştepte şi nicidecum să se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, slavă Ţie.
Vohod cu cădelniţa : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 7-lea.
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.
Stih 1. Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.
Stih 2. Şi am zis : Acum am început să înțeleg, aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
Stih 3. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte; și-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru început.
Apoi Ecteniile : Să zicem toţi…
LA STIHOAVNĂ
Se cântă Stihirile Octoihului, glasul 1 :
Stihira învierii 1 :
Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
A pocăinţei :
Cât este de mare noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi cumplit mă afund întru păcatele mele, dă-mi mâna şi mă mântuieşte, ca lui Petru, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
Mucenicina :
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă ! Ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
După : Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Troparul praznicului, iar de are sfântul tropar, zi al lui mai-nainte; apoi Slavă… Şi acum… a praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul şi litia în tinda Bisericii, la care cântăm stihira samoglasnică a hramului, pe glasul ce va fi. Aşa se face slujba de seară întru toate Duminicile, până la odovania praznicului Paştilor.
Pavecerniţa cea mică o citim în toate zilele săptămânii până la Duminica tuturor Sfinţilor, la care citim canonul de rugăciune, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih şi tripesneţul zilei, facerea lui Chir Iosif. Caută la sfârşitul cărţii acesteia, iar unde citim tripezneţul, Cântarea canonului Născătoarei de Dumnezeu se lasă. După : Cade-se să te fericim… şi Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… zicem condacul praznicului, întru toată Cincizecimea.
LA UTRENIE
După ce zice preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă… cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, cu glas lin şi rar ca să aibă vreme preotul să cădească după obicei. Că această începătură facem şi la ceasuri şi la vecernie şi la Pavecerniţă, până la înălţarea lui Hristos, iar Miezonoptica se citeşte în chilii şi îndată după Hristos a înviat… de trei ori, Slavă întru cei de sus… şi cei şase psalmi obişnuiţi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de trei ori, glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Că acesta se cântă peste toată săptămâna. Şi citim catisme 2. Iar a 3-a a rândului o citim la vecernie.
După întâia Catismă, sedealna învierii şi cea de umilinţă şi mucenicina şi a Născătoarei de Dumnezeu.
Sedealna învierii, glasul 1. Podobia însăşi.
Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe tine Te slăvim, Surpătorul stricăciunii, la Tine cădem Cela ce ai înviat din mormânt şi unul Dumnezeul nostru.
Sedealna de umilinţă :
Întru fărădelegi zămislit fiind eu, păcătosul, nu, cutez să caut la înălţimea cerului. Ci îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântuieşte.
Mucenicina :
Întru Tine lauda nevoinței şi vrednicia cununilor, slăviții purtători de chinuri s-au îmbrăcat Doamne; că, cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor, scapă-mă de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Minunea minunilor văzându-o întru Tine, zidirea se bucură, ceea ce eşti plină de dar; că ai zămislit fără de sămânță şi ai născut precum se poate spune, pe Acela ce nu-L pot vedea mai-marii cetelor îngereşti; pe Acela ca pe un Dumnezeu roagă-L pentru sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău…
Atingându-se cu mâna de coasta cea nesuferită, Toma geamănul, nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce S-a împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.
Şi citirea. Apoi : Învierea lui Hristos văzând… şi psalmul 50. La canoane până la înălţarea lui Hristos nu citim nici : Să cântăm Domnului… ci facem irmoase, care le repetăm, cântând troparele pe 6 Canonul Duminicii Antipasha şi canonul Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită… Luminânda praznicului, de două ori.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihira 1-a din octoih, glasul 1.
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim învierea Ta. De două ori.
Altă lume pe tine te aşteaptă, suflete, și Judecătorul va să vădească cele ascunse şi rele ale tale. Deci, nu rămânea întru aceste de aici, ci apucă înainte strigând către Judecătorul : Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte !
Mucenicina :
Pe purtătorii de nevoinţă ai lui Hristos, veniţi toate neamurile să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, care izvorăşte credincioşilor tămăduiri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Toma, ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai întrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l, n-ai socotit a fi nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurata coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu simplu şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Cu buze curate lăudaţi, oameni împreună cu îngerii, pe Cela ce a înviat din mormânt a treia zi şi lumea împreună a ridicat.
Stih : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Arătatu-Te-ai Sfinţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă Duhul Tău cel dumnezeiesc.
Stih : Că au întărit încuietorile porţilor tale, binecuvântat-au pe fiii tăi întru tine.
Pe Tine, Împăratul tuturor, văzându-Te acum nu cu ochii, ci cu dragostea inimii Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pacea dându-le, a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile, întru care cuiele au înfipt. O, bună necredință a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Troparul praznicului :
Pecetluit fiind mormântul, viață din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate înaintea Ucenicilor ai stătut, Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.
Ecteniile şi otpustul după obicei şi ceasul 1, la care zicem şi troparul şi condacul praznicului şi începem de astăzi şi jumătăţile de ceasuri, ale ceasului al 3-lea şi ale ceasului al 6-lea; iar jumătăţile de ceas ale ceasului 1 şi ceasului al 9-lea, le citim în chiliile noastre, după tipicul cel rânduit. Iar la pavecerniţă cântăm canonul paraclisului, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi tripezneţele Penticostarului, care sunt ale lui Iosif, precum mai sus s-a arătat. La Liturghie cântăm fericirile din canonul praznicului, care sunt în fiecare Duminică până la Duminica Tuturor Sfinţilor. Se cade a şti, că în toate săptămânile aşa se face slujba, până la înălţarea lui Hristos, precum s-a arătat în Duminica Tomei seara şi Luni dimineaţa a doua săptămână, fără numai stihirile schimbându-le şi sedelnele după rânduială.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea 1-a.
Prochimenul Apostolului, glasul al 3-lea : Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este sfârşit. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun. Apostolul : Din faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Luni a doua săptămână
SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
După ce ai înviat din mormânt fiind uşile încuiate, ai stătut înaintea Ucenicilor Tăi, Atotputernice, şi Tomei, celui ce nu credea, i-ai arătat rănile cuielor şi împunsătura coastei cea de suliţă, întărindu-l şi încredinţându-l, Cuvinte, că Tu însuți eşti, Cela ce pentru milostivire ai răbdat patimile cele mântuitoare.
Multa mea smerenie şi micşorarea cea pentru nemăsurata milostivire văzându-o, nu te îndoi, ci încredințează-te, Geamănule, Domnul a zis; că Eu însumi sunt Cel ce am pătimit şi a treia zi am înviat din mormânt şi cămările iadului le-am deşertat şi am înviat pe morții cei din veac.
Spăimântându-se Toma, dacă Te-a văzut, a strigat, Atotputernice : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul. Cred, Iubitorule de oameni, că Tu însuți eşti Cela ce ai pătimit şi ai vindecat patimile sufletelor noastre; închinu-mă puterii Tale şi lumii vestesc scularea Ta cea înfricoşată şi atotputernică.
Şi de la Minei 3, Slavă… Şi acum… glasul 1.
Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul unde erau adunaţi şi pace dându-le, a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii 1, glasul 1.
Înconjuraţi popoare Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul şi daţi slavă într-însul Celui ce a înviat din morţi, că Acela este Dumnezeul nostru, Care ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
De umilinţă :
Fiindcă pentru cugete şi lucruri viclene m-am osândit, Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să-Ţi strig Bunule : Mântuieşte-mă, Făcătorule de bine şi mă miluieşte.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
Mucenicina :
Mărturisirea voastră, sfinţilor cea înaintea divanurilor, puterea dracilor a înfricoşat şi pe oameni din înşelăciune i-a izbăvit; pentru aceea şi capetele tăindu-vi-se, aţi strigat : Să fie, Doamne jertfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta, că pe Tine dorindu-Te, am defăimat viaţa cea vremelnică, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
După scularea Ta, Doamne, fiind adunaţi Ucenicii Tăi şi uşile încuiate, ai stătut în mijloc, pace dându-le lor; şi încredinţându-se şi Toma, prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit pe Tine, Cela ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, Iubitorule de oameni.
Troparul praznicului : Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat, mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit Ucenicilor Învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, eu unde mă voi arăta, păcătosul cel ce n-am purtat greutatea şi zăduful zilei ? Ci cu cei de la al unsprezecelea ceas împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Mucenicina :
Ca nişte ostaşi buni, cu un cuget crezând, de îngrozirile tiranilor netemându-vă, sfinţilor, cu osârdie aţi venit la Hristos, ridicând cinstita Cruce şi săvârşindu-vă călătoria, din cer aţi primit biruinţa. Slavă Celui ce v-a întărit pe voi, slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Zid nesfărâmat dobândind credincioşii pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria, veniţi să ne închinăm şi să cădem către dânsa, că are îndrăzneală către Cel ce S-a născut dintr-însa şi a se ruga şi a mântui de mânie şi de moarte sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe cuvântul cel împreună…
Pe Apostolul şi Ucenicul lui Hristos toţi să-l lăudăm cu cântări, spre pomenirea Lui, că acesta cu dumnezeiască cuviinţă a întărit în lume gândurile noastre, semnele cuielor pipăind şi credinţă adevărată cercând şi se roagă Mântuitorului să miluiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… aceeaşi. Învierea lui Hristos… Şi psalmul 50. Apoi canonul praznicului Canonul Duminicii Antipasha cu irmosul pe 8 şi al Mineiului pe 4. După Cântarea 3, condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4. Stihira 1-a, din octoih, glasul 1 :
Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic. De două ori.
Să nu mă lepezi, Mântuitorul meu, pe mine, cel cuprins de lenea păcatului. Ridică-mi gândul spre pocăinţă şi mă arată lucrător iscusit al viei Tale, dăruindu-mi plata cea din al unsprezecelea ceas şi mare milă.
Mucenicina :
Aceşti ostaşi ai Împăratului celui mare s-au împotrivit vitejeşte poruncilor tiranilor şi au defăimat muncile, călcând toată înşelăciunea; şi după vrednicie încununându-se, cer pentru noi de la Mântuitorul pace şi mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi Mie că am înviat din morţi ? Adu-ţi aici mâna ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi Învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Să lăudăm credincioşii neîncetat, împreună cu îngerii, pe Hristos, Cel ce a înviat a treia zi din mormânt şi lumea împreună o a ridicat.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
Toma pipăind coasta, Îndurate, spre credință s-a suit şi noi printr-însul, încă nu Te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeu.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Dai, o Mântuitorule, pace poporului Tău, după ce ai înviat din mormânt şi lumea împreună o ai sculat din iad, Atotputernice.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.
Fiind uşile încuiate, venit-ai Hristoase la Ucenici. Atuncea Toma cu iconomie nu s-a aflat cu dânşii; că zicea : Nu voi crede de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta, din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu era ca un duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.
Troparul, ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea 4.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Marți a doua săptămână.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…
Pipăiește-mă, zis-a Tomei, Iubitorul de oameni, după ce a înviat din morți a treia zi şi vezi mâinile Mele şi rănile picioarelor şi împungerea coastei şi Mă cunoaşte pe Mine, Dumnezeu neschimbat, închipuit după fiinţă în frământătură pământească, cu care şi pătimirea am luat.
Se îndoia Geamănul, văzând rănile picioarelor şi pătrunderile mâinilor şi era spăimântat de înfricoşata minune şi cu mâna pipăind preacurata coastă şi văzându-o, a arătat neamurilor că fără îndoială este scularea din mormânt cea de a treia zi.
Primesc mare bucurie, văzând, Mântuitorul meu, scularea Ta cea adevărată, din lucrurile cele cu îndrăzneală de care s-a învrednicit Toma a se atinge. Pentru aceasta pe Tine, Cel singuratec Te mărturisim Dumnezeu şi Om, Carele porți două lucrări fireşti ale acelora din care eşti alcătuit.
Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Doamne, cu strălucirea cea nesuferită a Dumnezeirii Tale ai venit, uşile fiind încuiate şi stând în mijlocul Ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta şi le-ai arătat semnele rănilor mâinilor şi ale picioarelor Tale şi risipind mâhnirea întristării, ai strigat de faţă : Precum vedeți întru Mine luarea trupului, o prieteni nu port fire de duh. Iar ucenicului, celui ce se îndoia, i-ai poruncit să se atingă cu frică, zicându-i : Ispitind toate, vino şi mai mult nu te mai îndoi. Iar el simţind cu mâna fiinţa Ta cea îndoită, întru frică a strigat cu credință, fiind tras de credință : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii, glasul 1.
Crucea s-a înfipt în locul căpăţânii şi a înflorit nouă nemurire din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Veniți popoare să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi, că acela este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
Mucenicina :
O, cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor ? Că sângele v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele sărăcăcioase părăsind, aţi luat cele nestricăcioase şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor, cu credinţă ispiteşte şi fii Mie credincios, ci nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.
Troparele, ecteniile şi otpustul.
Să ştim că Miercurea şi Vinerea punem întâi stihirile Crucii, asemenea şi sedelnele. Pentru că Domnul nostru întâi S-a răstignit, apoi a înviat din morţi.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedelnele Crucii, glasul 1.
Răstignindu-te Tu, Hristoase, a pierit tirania, s-a călcat puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci însuţi Tu, Doamne, ne-ai mântuit pe noi, slavă Ţie.
Isaac în munte s-a suit şi Iona întru adânc s-a pogorât; amândoi au închipuit patima Ta, Mântuitorule, unul adică legăturile şi junghierea, iar altul îngroparea şi viaţa preaslăvitei Învierii Tale, Doamne, slavă Ţie.
Mucenicina :
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei Crucii :
Cei ce am câştigat apărarea ta, Preacurată, şi ne izbăvim de rele cu rugăciunile tale, fiind păziţi în tot locul cu Crucea Fiului tău, toți după datorie cu bunăcredinţă pe tine te slăvim.
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…
Atingându-se cu mâna de coasta Ta cea nesuferită, Toma geamănul nu s-a ars cu atingerea, ci a rămas pipăind rănile mai cu amănuntul şi grăind către Cel ce S-a împuns cu sulița pentru noi : Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu, măcar de ai şi suferit patimă. De două ori.
Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8 Canonul Duminicii Antipasha şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a condacul şi sedelnele de la Minei.
LA LAUDE
Stihira Crucii, glasul 1.
Pe Tine, Carele pe lemn Te-ai răstignit şi viață nouă ne-ai dăruit, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, Te lăudăm neîncetat. De două ori.
Apoi a Învierii :
Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te slăvim.
Mucenicina :
Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici supărarea, nici îmbulzeala, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici iutimea fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor a vă despărţi de Dumnezeu n-au putut; ci mai vârtos pentru dragostea cea către Dânsul, ca şi cum ați fi fost cu trupuri străine, v-ați luptat şi firea ați uitat, defăimând moartea; pentru aceasta după vrednicia ostenelilor voastre aţi luat şi plată şi moştenitori împărăţiei cerurilor v-ați făcut. Deci, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
A lui Anatolie.
Fiind uşile încuiate şi Ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor; tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea şi nu fii necredincios, ci cu credință mărturiseşte Învierea Mea cea din morţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
O, minune nouă ! O, chip preaslăvit ! Cum iarba nu s-a ars, mâna Apostolului, cu Focul Dumnezeirii.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
Să ne sârguim şi noi, ca să ne sfinţim mâinile cu nelucrarea patimilor şi aşa să ne atingem de coasta Stăpânului.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Înnoieşte-ți, suflete, toate simţirile tale, spre privirea cea dumnezeiască, că Hristos aşa voieşte a se săvârşi înnoirile.
Slavă… Şi acum… asemenea.
Vezi cu mintea schimbarea lumii şi-ţi împodobeşte cele dinlăuntru cu fapte bune, ca cu nişte frunze, suflete, şi te înfrumuseţează.
Şi cealaltă slujbă a utreniei.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 5-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Miercuri a doua săptămână.
SEARA
Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Nepărăsind sânurile Părinteşti, Te-ai arătat pe pământ purtător de trup, pentru milostivire, Hristoase, şi patimă şi moarte luând, ai înviat a treia zi şi prin uşile încuiate ai intrat înlăuntru ca un atotputernic. Pentru aceasta, Toma pipăind dumnezeiască coasta Ta, bucurându-se, Domn şi Făcător pe Tine Te-a slăvit.
Cu piroane Te-ai pironit pe Cruce, cu sulița în coastă Te-ai împuns, fiere ai gustat, Hristoase, moarte ai răbdat, în mormânt Te-ai pus ca un mort; iar ca un Dumnezeu ai sfărâmat legăturile iadului şi împreună ai înviat pe morții cei din veac; şi încă peceţile nestricându-le, Ucenicilor Tăi Te-ai arătat, încredinţând Învierea Ta.
Paştile sunt praznicul cel de acum, Paştile cele de taină, Paştile cele dumnezeieşti, Paştile cele de mântuire, Paştile cele ce ne trec pe noi la viața cea fără de moarte, Paştile cele ce împrăştie toată întristarea, Paştile cele ce dau Ucenicilor dar de veselie; pentru aceasta Toma a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu eşti, Cel ce ai prădat împărăţiile iadului.
Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
O, preaslăvită minune ! Necredinţa credință adevărată a rodit; că zicând Toma : De nu voi vedea, nu voi crede şi pipăind coasta, teologhisea pe Cel ce S-a întrupat; pe acelaşi Fiu al lui Dumnezeu L-a cunoscut că a pătimit cu trupul şi a propovăduit pe Dumnezeu Cel ce a înviat şi a strigat cu glas luminat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii 1, glasul 1.
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
A apostolilor :
Alăuta Apostolilor cea prea bine întocmită, mişcându-se de Duhul Sfânt, a surpat jertfele urâţilor draci şi, binevestind pe unul Domnul, a izbăvit pe păgâni din înşelăciunea idolească şi i-a învăţat a se închina Treimii Celei de o Fiinţă.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi; Dumnezeul lui Israel.
Mucenicina :
Prealăudaţilor mucenici, pe voi nici pământul nu v-a ascuns, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi fiind înlăuntru, de pomul vieții va îndulciţi; rugaţi-vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
O, preaslăvită minune ! Fânul de foc atingându-se s-a păzit nears, că punând Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; că necredinţa sufletului lui o a prefăcut întru bunăcredinţă şi cu căldură a strigat dintru adâncul sufletului : Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morţi, slavă Ţie.
Troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul praznicului, după întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Pe Cruce Te-ai pironit viaţa tuturor şi între morţi Te-ai socotit Domnul cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cereşti strigau către Tine, Dătătorule de viață : Slavă dumnezeieștii patimii Tale, Hristoase; slavă învierii Tale; slavă plecăciunii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
A apostolilor :
Înțelepţilor pescari ai lumii, cei ce de la Dumnezeu aţi luat să fiţi milostivi, rugaţi-vă şi acum pentru noi care strigăm : Doamne mântuieşte pe credincioși şi cetatea Ta şi din răutăţile ce ne înconjură izbăveşte sufletele noastre, pentru Apostolii Tăi.
Mucenicina :
Pe mucenicii lui Hristos să-i rugăm toţi şi toţi să ne apropiem către dânşii cu credinţă, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră, aceştia izvorăsc darul tămăduirilor, aceştia gonesc taberele dracilor, ca nişte păzitori ai credinţei.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Proorocii mai-nainte te-au vestit luminat, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu şi dumnezeieștii apostoli în lume te-au propovăduit şi noi am crezut; pentru aceasta toţi cu gând pravoslavnic cinstindu-te, te lăudăm pe tine şi adevărat Născătoare de Dumnezeu pururea te numim.
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…
Văzând coasta Mea, să nu-Mi mai fii necredincios, Cuvântul a strigat către Toma, cel ce nu credea; cu degetul atinge-te de Mine şi cu mâna pipăieşte-Mă şi văzând semnele rănilor Mele, propovăduieşte lumii Învierea Mea din mormânt, cea de viață aducătoare. De două ori.
Învierea lui Hristos văzând… Şi psalmul 50, apoi canonul praznicului, cu irmosul pe 8 Canonul Duminicii Antipasha şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a condacul şi sedelnele de la Minei. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului, luminânda praznicului.
LA LAUDE
Stihira învierii, glasul 1.
Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă, slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire, înviat-ai din mormânt ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne slavă Ţie. De două ori.
A Apostolilor :
Pe Petru şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm; pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe Ioan, pe Andrei, pe Toma, pe Vartolomeu, pe Simon Cananitul, pe Iacov, pe Filip şi pe toată adunarea Ucenicilor, după vrednicie să o lăudăm.
Mucenicina :
Veseliți-vă, mucenicilor, întru Domnul, că, cu bună luptă v-ați nevoit; împăraţilor v-ați împotrivit şi pe tirani aţi biruit; de foc şi de sabie şi de fiarele cele sălbatice, care vă mâncau trupurile voastre, nu v-ați înfricoşat. Lui Hristos împreună cu îngerii înălțând cântare, cununi din ceruri aţi luat; rugați-vă să dăruiască lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
O, preaslăvită minune ! Ioan pe pieptul Cuvântului s-a plecat, iar Toma s-a învrednicit a-i pipăi coasta; ci acela a scos de acolo înfricoşat adânc de teologie, pe rânduiala întrupării; iar acesta s-a învrednicit a ne învăța pe noi cele de taină; că pune înaintea noastră luminat dovedirile Învierii Lui, strigând : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Mâhnirea patimilor şi viforul gândurilor, departe să se gonească; şi aşa va înflori primăvara credinței.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
Arătatu-Te-ai Sfinților Tăi Apostoli, Mântuitorule, uşile fiind încuiate, printr-înşii înoindu-ne nouă astăzi Dumnezeiescul Duh.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Pe Tine, Împăratul tuturor acum văzându-Te, nu cu ochii, ci cu dragostea inimii, Dumnezeu a fi crezându-Te, cu cântări Te slăvim.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, Unule-Născut, Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi fiind uşile încuiate, pacea Ta dându-le lor şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Şi celelalte. Apoi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Joi a doua săptămână.
SEARA
Seara la Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Şi cântăm stihirile, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Cu veşmântul dreptăţii cel alb mai mult decât zăpada îmbrăcându-ne, să ne veselim în ziua aceasta a Paştilor, întru care Hristos ca un soare al dreptăţii, din morți răsărind, pe noi pe toți cu nestricăciune ne-a luminat.
Împărăteasă și Doamnă și a praznicelor praznic este ziua de acum pe care o a făcut cu adevărat Domnul; întru aceasta precum cântă David, cu taină să ne veselim, popoare, că ușile fiind încuiate, pace a dăruit Ucenicilor.
Necredința Tomei cea mântuitoare lumii, adeverează scularea lui Dumnezeu Cuvântului şi omului, din temnița iadului, pipăind cu mare îndrăzneală rănile mâinilor şi ale picioarelor, spre încredinţarea lumii, cu dreapta cea osârduitoare.
Şi de la Minei trei. Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Fiind uşile încuiate, înaintea Ucenicilor stând Iisus, netemere şi pace le-a dat. După aceea a zis Tomei : Pentru ce nu crezi că am înviat din morţi ? Adu-Ţi aici mâna Ta şi o pune în coasta Mea şi vezi că tu necrezând, toţi au cunoscut patimile şi Învierea Mea şi strigă împreună cu tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii, glasul 1.
Zid nestricat este nouă cinstită Crucea Mântuitorului, că spre dânsa nădăjduindu-ne, ne mântuim toţi.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
A învierii :
Rugăciunile noastre cele de seara, primeşte-le Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuți eşti Cela ce ai arătat în lume Învierea.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
Mucenicina :
Pentru rugăciunile, Doamne, ale tuturor sfinţilor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un îndurat.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Atinge-te, Tomo, cu mâna de coasta Mea, zis-a Hristos, şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credită ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.
Şi celelalte ale vecerniei şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul praznicului de trei ori. După întâia Catismă, sedealna Crucii, glasul 1.
Podobie : Piatra, fiind pecetluită…
Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe dânsul pironindu-Te, Cel ce eşti viaţa tuturor, raiul ai deschis tâlharului celui ce a venit la Tine cu credinţă, Mântuitorule, şi s-a învrednicit desfătării, mărturisindu-se Ţie : Pomeneşte-mă Doamne ! Primeşte-ne ca pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi, ci cu milostivirea Ta nu ne trece pe noi.
A învierii :
Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe Tine Te slăvim, surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la unul Dumnezeul nostru.
Mucenicina :
Întru Tine, lauda nevoinței şi vrednicia cununelor, slăviţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat, Doamne, că cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit şi cu putere dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor dăruieşte nouă, Dumnezeule, mare milă.
Slavă… Şi acum… a Crucii :
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort răstignit pe lemn, plângând a zis, tânguindu-se ca o maică : Cum voi suferi smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, şi patimile cele de voie, Dumnezeule Preabun ?
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…
Fericit eşti tu, cela ce ai pipăit rănile coastei celei preabune, care a vindecat rana lui Adam cea prea-mare şi ne-a solit fericirea cea nepieritoare, nouă celor ce am crezut Învierea Lui, prin singure cuvintele Sfinţilor Apostoli.
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8 Canonul Duminicii Antipasha şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna de la Minei şi a praznicului. După Cântarea a 3-a, condacul şi icosul praznicului, Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Stihira Crucii, glasul 1.
Prin Crucea Ta, Hristoase, o turmă şi o adunare s-a făcut a îngerilor şi a oamenilor. Cerul şi pământul se veselesc, Doamne, slavă Ţie.
A învierii :
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.
Mucenicina :
Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, veniţi popoare, să-i cinstim cu cântări şi cu laude duhovniceşti, pe luminătorii lumii şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, din care izvorăsc credincioşilor tămăduiri. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea, a lui Anatolie.
Fiind uşile încuiate şi Ucenicii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau adunaţi şi stând în mijlocul lor, a zis către Toma : Vino de Mă pipăie şi vezi semnele cuielor. Tinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fii necredincios, ci cu credinţă mărturiseşte Învierea Mea cea din morţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihira praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Răstignindu-Te, raiul ai deschis oamenilor, şi pe cei morţi împreună i-ai sculat, Cela ce eşti viaţa noastră; şi înviind, moartea ai prădat cu puterea Ta; şi ai împreunat cu adevărat cele pământeşti cu cele cereşti şi ai umplut de nespusă veselie ceata apostolilor, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dându-le lor.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
Stricăciunea s-a izgonit, nestricăciunea a înflorit, legătura cea de multă vreme s-a dezlegat, cerurile, pământul şi cele de pe pământ să se veselească, că a înviat Hristos; moartea s-a prădat, ziua cea veselă s-a arătat; şi fiind uşile încuiate, înlăuntru ai intrat, Dătătorule de viață, Doamne.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Astăzi în ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm veselindu-ne. Dătătorul de viață s-a sculat, iadul s-a prădat, ceata apostolilor bucurie a auzit, pipăit-a coasta Stăpânului Toma cel ce nu credea şi pipăind, două firi a propovăduit.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Atinge-te Tomo de coasta Mea cu mâna, zis-a Hristos şi vino, pipăie semnele cuielor; cu credinţă ispiteşte şi-Mi fii credincios, iar nu necredincios. Iar Toma dacă s-a atins cu degetul de Stăpânul, tare a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, Milostive, slavă Ţie.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 8-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI
Vineri a doua săptămână.
SEARA
Seara la Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, glasul 1. Singur glasul.
Ușile fiind încuiate şi Ucenicii adunaţi, ai intrat fără de veste, Atotputernice Iisuse, Dumnezeul nostru şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Duhul Sfânt. Şi să aştepte le-ai poruncit şi nicicum să nu se depărteze de Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta strigăm către Tine : Luminarea şi învierea şi pacea noastră, slavă Ţie.
După opt zile de la scularea Ta, Doamne, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, în locul unde erau adunaţi şi strigând către dânşii : Pace vouă, ucenicului celui ce nu credea i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă; iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Toma, ce se zice Geamăn, nu era cu dânşii când ai intrat, Hristoase, fiind uşile încuiate. Pentru aceasta n-a crezut cele ce ziceau ei către dânsul. Dar din necredinţă la credinţă adeverindu-l n-ai socotit cu nevrednicie, Bunule, a-i arăta lui preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el pipăind şi văzând, Te-a mărturisit pe Tine a fi Dumnezeu, nu gol şi om nu obişnuit. Şi a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Şi de la Minei 3.
Slavă… glasul al 6-lea.
Fiind uşile încuiate, venit-ai, Hristoase, la Ucenici. Atunci Toma cu iconomie nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea : Nu voi crede, de nu voi vedea şi eu pe Stăpânul. De nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele, apa, botezul. De nu voi vedea rana, prin care s-a vindecat omul de rana cea mare. De nu voi vedea că nu este ca un Duh, ci trup şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai încredinţat, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum… glasul 1.
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul l-a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Cântarea celor fără de trupuri şi podoaba credincioşilor; că aceasta s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi Împărăţia o a deschis. Pe aceasta dar avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu, că acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul 1.
Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cela ce ai arătat în lume Învierea.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins.
Înconjurați popoare, Sionul şi-l cuprindeți pe dânsul şi dați slavă într-însul, Celui ce a înviat din morți; că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre.
Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Veniţi, popoare, să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind Învierea Lui cea din morți, că acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a mântuit lumea.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am izbăvit şi cu Învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulțimea îndurărilor Tale, că ai răbdat îndelung, de evrei fiind lovit cu palme peste obraz, de apostol pipăit şi de cei ce se leapădă de Tine mult ispitit. Cum Te-ai întrupat ? Cum Te-ai răstignit, Cela ce eşti fără de păcat ? Ci dă-ne nouă înţelegere, ca şi lui Toma, a striga Ţie : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
După : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Şi după Tatăl nostru…, Troparul glasul al 7-lea. Pecetluit fiind mormântul… Ecteniile şi otpustul.
Aşa se face slujba Vecerniei în fiecare Vineri seara, până la Cincizecime. Cade-se a şti, că canoanele cele pentru morţi ale glasului din Octoih, în toate Sâmbetele ale acestor cincizeci de zile, se cântă la Pavecerniţă, Vineri seara.
LA UTRENIE
Troparul praznicului de 3 ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morți s-au făcut de strălucirea îngerului se s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea; pe Tine Te slăvim Surpătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.
Glas acelaşi.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Femeile mânecând au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viață, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit Ucenicilor, Învierea. Iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este unul tare şi puternic şi pe cei stricaţi i-a sculat pe toți, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
Slavă… Şi acum… glas acelaşi.
Gavriil zicând ție Fecioară bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău; slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine, slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Pentru frica evreilor, fiind ascunşi Ucenicii şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule, şi fiind uşile încuiate, ai stătut în mijlocul lor, bucurie făcându-le şi le-ai arătat lor mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste, zicând către ucenicul cel ce nu credea : Adu-ți mâna ta şi ispiteşte, că însumi Eu sunt, Cel ce am pătimit pentru tine.
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 6, Canonul Duminicii Antipasha al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Mineiului. Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile învierii pe 4, glasul 1.
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.
Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viața noastră, Doamne, ca un puternic a toate.
Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, să Te lăudăm şi să Te slăvim.
Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase; născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
După opt zile de la scularea Ta, Iisuse Împărate, Unule-Născut Cuvinte al Tatălui, Te-ai arătat Ucenicilor Tăi, fiind uşile încuiate pacea Ta dându-le lor; şi necrezând ucenicul, semnele i-ai arătat : Vino de pipăie mâinile şi picioarele şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…
Precum după înfricoşată scularea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viață, Hristoase, peceţile gropii nu le-ai stricat, aşa uşile fiind încuiate ai intrat la preaslăviții Tăi Apostoli, bucurie făcându-le şi Duhul Tău cel drept dându-le lor, pentru mila cea nemăsurată.
Stih : Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
Toma, cel ce se cheamă şi Geamăn, încă nu venise când Te-ai arătat Tu, Doamne, Ucenicilor, pentru aceasta nu credea învierii Tale. Şi celor ce Te văzuseră pe Tine, a strigat : De nu voi pune degetul meu în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că s-a sculat.
Stih : Că a întărit stâlpii porţilor tale; a binecuvântat pe fiii tăi întru tine.
Precum voieşti, pipăieşte-Mă, Hristos a strigat către Toma : Bagă-ți mâna şi Mă cunoaşte, că oase am şi trup pământesc şi nu fii necredincios; ci împreună cu ceilalţi încredințează-te. Iar el a strigat : Dumnezeul meu şi Domnul Tu eşti, slavă Învierii Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a stătut înaintea lor Mântuitorul, unde erau adunaţi, şi pace dându-le a strigat către Toma : Vino, Apostole, pipăie mâinile, întru care au înfipt cuiele. O, bună necredinţă a Tomei ! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Şi cealaltă slujbă a utreniei şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 9-a. Prochimenul şi Apostolul, caută la Faptele Apostolilor cap. 5, vers. 21. Evanghelia de la Ioan cap. 6, Vers. 14. Chinonicul : Laudă Ierusalime pe Domnul…
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla Sfântul şi marele mucenic Gheorghe, sau Sfântul Apostol Ioan Teologul în Duminica mironosiţelor, sau a slăbănogului, sau a samarinencei, sau a orbului, Sâmbătă la vecernia cea mică punem stihirile învierii 4. Slavă… a Sfântului Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Sfântului cele de la stihoavna vecerniei celei mari cu stihurile lor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : Troparul învierii şi al Sfântului. Ectenia mică şi otpustul. La vecernia cea mare : catisma după obicei. La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii trei, ale praznicului trei şi ale Sfântului 4. Slavă..., a praznicului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a glasului. Vohod şi paremiile Sfântului. La litie stihira hramului şi ale Sfântului; Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă o stihiră a învierii şi ale Paştilor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La utrenie : troparele învierii şi al Sfântului după obicei. După catisme. Sedelnele învierii cu bogorodicina lor. După polieleu, sedelnele Sfântului toate câte odată; Slavă… cea după polieleu Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu. Treptele şi Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos văzând… de trei ori, şi stihira învierii, canonul Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 4 şi al Duminicii pe 4; şi cântăm canonul Duminicii aşa : La fiecare Cântare un tropar al învierii şi al praznicului, (Adică al slăbănogului, sau al samarinencei, sau al orbului) unul, Slavă..., a Treimii. Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Catavasie : Ziua învierii… După Cântarea a 3-a condacul, icosul şi sedealna Sfântului; Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda Paştilor… Slavă… a Sfântului. Şi acum… a praznicului. La Laude : Stihirile învierii 4, şi ale Sfântului 4, cu cea de la Slavă… şi cu Stihurile lui. Slavă… a praznicului, Şi acum… Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare şi celelalte, şi stihira Evangheliei. La Liturghie : Fericirile glasului pe 4, ale Duminicii Cântarea 3-a pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul şi Evanghelia, şi Chinonicul întâi al praznicului, apoi al Sfântului. Însă să ştii că Sf. Ioan Evanghelistul se începe din această Sâmbătă a doua după Paşti şi se suie până în Duminica a şaptea după Paşti; şi în Duminica samarinencei se lasă slujba înjumătăţirii, când se întâmplă şi Sfântul Mucenic Gheorghe, sau Sfântul Ioan Teologul.
DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
A SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE ŞI A DREPTULUI IOSIF
SÂMBĂTĂ SEARA.
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile învierii pe 4, glasul al 2-lea
Şi cântăm acestea :
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie, Unuia fără de moarte, Dătătorule de viață Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
Slavă… glasul al 2-lea.
Pentru ce amestecaţi miriruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, străjerii celor neplecați greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci alergând cu bucurie spuneţi Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâi născutul din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Dogmatica lui Studit, glasul acelaşi :
O, prea-mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emmanuil uşile firii le-a deschis ca un iubitor de oameni, iar încuietorile fecioriei nu le-a rupt ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit precum prin auzire a intrat; aşa S-a întrupat precum S-a zămislit. Fără patimă a întrat şi negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul : Uşa aceasta încuiată va fi şi nimenea nu va trece printr-însa, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
Vohod : Lumină lină… şi prochimenul : Domnul a împărăţit..., cu stihirile. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne…
LA STIHOAVNĂ
Stihiria învierii, glasul al 2-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.
Şi acestea ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul acelaşi.
Podobie : Când de pe lemn…
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriților folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi toiag orbilor, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin şi celor sărmani ajutătoare tu eşti, preacurată Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbeşte, rugămu-ne, să se mântuiască robii tăi.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Toată fărădelegea neapărat, tot păcatul fără opreală am făcut eu ticălosul; vrednic sunt a toată osândirea; ci pricini de pocăinţă dă-mi, Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit; că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem folositoare, să nu mă ruşinezi, dumnezeiască Mireasă.
Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.
Altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem, fără numai pe tine, Curată, dumnezeiască Mireasă; să nu ne lepezi pe noi de la folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău; Maica Dumnezeului nostru, grăbeşte şi ne dă nouă ajutorul tău şi de mânia aceasta de acum, mântuieşte-ne pe noi.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Mironosiţele de dimineaţă mânecând şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie Apostolilor au vestit, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
Acum liberează… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru…
Troparul, glasul al 2-lea.
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă…
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Ectenia şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
Hristos a înviat… de trei ori, după obicei şi Psalmul 103. Apoi catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 2-lea :
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce fiind pironit, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat, să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Pe Tine, Stăpânul Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, îngerul Te-a propovăduit şi a zis femeilor : Veniţi de vedeți unde a zăcut Domnul; că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ţie unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
Cu Crucea Ta ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc; pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică porțile morţii şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărîmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii şi ai rupt legăturile noastre.
Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm, veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat şi eşti în sânurile Tatălui, curățeşte păcatele noastre.
Apoi stihirile samoglasnice ale mironosiţelor, a lui Anatolie, glasul al 2-lea.
Mironositele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjdui-au aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecetile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
A lui Cumula.
Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat, vedeţi stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecali greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneți Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morți, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
Mironosițele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău, şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit Apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
Slavă… glasul al 6-lea, a lui Cosma monahul.
Mironosițele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce însuţi eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că, precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit…
La Litie, stihirile, glasul 1, singur glasul.
Femei mironosiţe, ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ! A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau întru sine, neştiind Învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat, precum a zis, în Galileea Îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… glasul al 6-lea.
Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi L-a pus pe El în mormântul cel nou al său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile Raiului, slavă Ţie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a izbăvit; pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat strigăm fără tăcere, ca îngerul : Bucură-te; bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.
Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor după cel slavonesc; iar după cel grecesc, stihurile învierii.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului. Puterea morții cu îngroparea Ta o ai omorât şi ai luminat neamul nostru cu scularea Ta. Pentru aceasta strigăm Ţie : Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Pe Cruce arătându-Te, Hristoase, pironit ai schimbat frumuseţea făpturilor şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns. Iar evreii au cerut să pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta. Ci, Cela ce pentru îndurarea milostivirilor Tale ai primit îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, slavă, Ţie.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Dătătorule de viață Hristoase, suferit-ai patimă de voie pentru cei morţi; şi în iad pogorîndu-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai răpit ca dintr-o mână puternică şi Raiul în locul iadului le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare păcatelor şi mare milă.
Slavă… glasul al 5-lea.
Pe Tine, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se a zis : Vai mie, preadulce Iisuse pe Carele cu puţin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma bisericii s-a rupt. Ci iată că te văd acum pe Tine supunându-Te morţii de voie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale; cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi Învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
Şi acum…
Ziua învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere ! Şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Şi Hristos a înviat… o dată şi după Tatăl nostru… Troparul : Născătoare de Dumnezeu… de trei ori; Binecuvântarea pâinilor şi obişnuita citire la tâlcuirea Faptelor Sfinţilor Apostoli.
Spre ştiinţă : De se va întâmpla să nu fie priveghere : La Doamne strigat-am… se cântă stihirile învierii 4 şi ale mironosiţelor cu cele de la litie pe 6. Vohod, prochimenul zilei. La stihoavnă : stihira învierii şi stihirile Paştilor, Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea. Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină… Şi după Tatăl nostru… şi troparele :
Troparul, glasul al 2-lea.
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă…
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Şi otpustul.
La Miezonoptică se cântă canonul Sfintei Treimi din Octoih, după obicei.
Duminică, a treia săptămână după Paşti.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparele ce s-au scris mai sus.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Slavă…
Sânul cel preacurat nedeşertându-l între cele de sus, îngropare şi înviere pentru toţi ai luat, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Mironosiţele de dimineaţă venind şi mormântul deşert văzând, Apostolilor au zis : Putrejunea o a stricat Cel puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne nouă mare milă.
Slavă…
Miresmele cele de îngropare femeile aducând, prin taină au venit, mânecând la mormânt, temându-se de urgia evreiască şi mai înainte văzând întărirea cea cu ostaşi. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească; că, gândul cel milosliv a plăcut lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviință strigau : Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi unul mult-Milostiv.
Şi îndată citirea. Şi : Fericiţi cei fără prihană… Soborul cel îngeresc… Apoi :
Ipacoi, glasul al 2-lea.
După patimă mergând femeile la mormânt, ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat, că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Apoi treptele.
ANTIFONUL 1, glasul al 2-lea.
Spre cer ridic ochii inimii mele la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult în tot ceasul, o Hristosul nostru ! Şi ne dă chipuri mai înainte de sfârşit să ne pocăim.
Slavă… Şi acum…
Sfântului Duh a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
ANTIFONUL al 2-lea.
De n-ar fi că Domnul era întru noi, cine ar fi îndestulat întreg a se păzi de vrăjmaşul, împreună şi de ucigaşul de om ?
Dinţilor lor nu da, Mântuitorule, pe robul Tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.
Slavă… Şi acum…
În Sfântul Duh este începătoria vieţii şi cinstea, că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.
ANTIFONUL al 3-lea.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clătesc de bântuielile lui veliar.
Întru fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, care dumnezeieşte viețuiesc. Că nu va lăsa Hristos toiagului soarta sa.
Slavă… Şi acum…
Prin Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este Darul Apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează mucenicii şi proorocii văd.
Prochimen, glasul al 2-lea.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura.
Stih : Doamne, Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit.
Apoi : Toată suflarea… Evanghelia învierii, a treia; Învierea lui Hristos… de trei ori şi psalmul 50.
CANOANELE
Al Paştilor cu irmosul pe 4 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2.
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos :
Ziua învierii să ne luminăm, popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruință.
Stih : Hristos a înviat din morți.
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a învierii şi bucurați-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-i cântare de biruinţă.
Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască lumea cea văzută toată şi cea nevăzută că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Hotarul morții l-ai stricat, născând pe Hristos, viața cea veşnică, Carele a răsărit astăzi din mormânt, Fecioară cu totul fără prihană şi lumea a luminat.
Văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu înviat, bucură-te împreună cu Apostolii, de Dumnezeu cu daruri dăruită, Curată, ceea ce ai luat mai întâi aceasta, bucură-te, ca ceea ce eşti pricina bucuriei tuturor, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană.
Alt Canon al Duminicii mironosiţelor,
Pe care îl punem pe 8.
Facere a lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El.
Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție.
Răstignitu-Te-ai cu trupul, Cela ce eşti fără de patimă, după firea Tatălui; împunsu-Te-ai în coastă, izvorând lumii sânge şi apă. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Crucea Ta o cinstesc şi îngroparea o slăvesc, Bunule, şi laud şi mă închin învierii Tale şi strig : Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
De ai şi gustat fiere, Cela ceeşti dulceaţa Bisericii, dar ai izvorât nouă nestricăciune din coasta Ta; Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Socotit ai fost Mântuitorule cu morţii, Cela ce ai sculat pe cei morţi; gustat-ai stricăciune şi stricăciune nicicum n-ai cunoscut. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Să se veselească Sionul, să se bucure şi cerul; Hristos a înviat ridicând pe cei morţi, care Îl laudă pe Dânsul cu cântări. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Cu giulgiuri înfăşurând Iosif trupul Tău, Hristoase, în mormânt Te-a pus pe Tine mântuirea noastră şi pe cei morţi ca un Dumnezeu, i-ai înviat.
Venind mai înainte de dimineaţă femeile, au văzut pe Hristos şi către dumnezeieștii Ucenici au strigat : Adevărat a înviat Hristos, veniţi împreună cu noi să-L lăudăm pe Dânsul.
Slavă…
Preasfântă Treime, Dumnezeire una, Unime fără de început, Părinte şi Fiule şi Dumnezeiescule Duh, mântuieşte lumea; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Şi acum…
Blestemul cel dedemult l-ai dezlegat, Curată, în pântecele tău odrăslind nouă binecuvântare şi Prunc născând; că Acesta este Dumnezeu, măcar deşi poartă trup.
Catavasie :
Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile; că din moarte la viață şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Veniți să bem băutură nouă, nu făcută din piatră stearpă cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii; din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Carele ne întărim.
Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.
Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, însuţi împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
La viaţa cea nestricăcioasă mă întorc astăzi, prin bunătatea Celui ce S-a născut din tine, Curată, şi tuturor marginilor lumină a strălucit.
Pe Dumnezeu, pe Carele ai născut cu trup, văzându-L înviat din morţi precum a zis, dănţuieşte Curată şi pe Acesta ca pe un Dumnezeu slăveşte-L preacinstită.
Alt Canon,
Pe mine, cel sterp la minte, arată-mă aducător de roadă, Dumnezeule, Lucrătorule al celor bune şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Palmele pe Cruce Ţi-ai pironit, Iisuse şi toate neamurile din înşelăciune adunând, spre cunoştinţa Ta le-ai chemat, Mântuitorule.
Norodul iudeu a strigat către Pilat : Slobozeşte nouă pe tâlharul cel făcător de rele; ridică, ridică, răstigneşte pe cel fără de păcat.
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, s-a întunecat lumina, pământul s-a cutremurat şi din morminte mulţi morţi s-au sculat, de frica puterii Tale.
Stând înaintea Crucii, Mieluşeaua Ta, Iisuse, cu plângere a strigat : Unde mergi, Fiule ? Unde Te duci, Mielule ? Cela ce Te-ai junghiat pentru toţi.
Închinu-mă Crucii Tale, laud şi îngroparea, cinstesc patimile şi cuiele mâinilor şi suliţa, Iisuse, şi Învierea Ta.
Înviat-ai, Iisuse, prădatu-s-a vrăjmaşul, Adam împreună cu Eva s-au izbăvit din legături şi din stricăciune, cu Învierea Ta.
Înviind Tu, Hristoase, s-au sfărîmat încuietorile şi uşile iadului şi lanţurile morţii s-au dezlegat îndată de frica puterii Tale.
De Dumnezeu primitorule Iosife, vino de stai împreună cu noi strigând : Înviat-a Iisus Mântuitorul, Cel ce a sculat pe Adam, pentru milostivirea Sa.
Să se bucure cu noi cei doisprezece Ucenici, împreună cu purtătoarele de mir femei, cu Iosif şi cu ceilalţi ucenici şi uceniţe ale lui Hristos.
Slavă…
Tatălui împreună şi Fiului şi Duhului celui drept, Firii celei una mă închin şi o laud după Ipostase despărţită şi după Fiinţă unită.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fericită eşti, Curată, ceea ce eşti din rădăcina lui Iessei, din care toiagul şi floarea Hristos, după trup, pentru noi a odrăslit.
Catavasie :
Veniți să bem băutură nouă, nu făcută cu minuni din piatră stearpă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.
Condacul Paştilor :
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând purtătoarelor de mir femei : Bucuraţi-vă ! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
ICOS
Pe Soarele cel mai-nainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei şi una către alta au strigat : O prietenelor, veniţi cu miresme să ungem trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul cel ce a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi Magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat şi să plângem şi să strigăm : O Stăpâne ! Scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
Sedelnele, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând…
Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine, Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi Ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt Viaţa tuturor.
Slavă… Şi acum… acelaşi glas şi podobie.
Ceata Ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele, se bucură, că praznic deobşte, împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea Învierii Tale; şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni : Dă poporului Tău mare milă.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii că a înviat Hristos ca Cel Atotputernic.
Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos; iar ca un om Mieluşel S-a chemat şi fără prihană, că n-a suferit stricăciune; Paştile noastre şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
Ca un Miel de un an, cea binecuvântată de noi cununa Hristos, de voie pentru toţi S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare şi iarăşi din mormânt, Cel frumos, Soarele dreptăţii nouă ne-a strălucit.
Al lui Dumnezeu părinte David, înaintea chivotului umbrei a săltat jucând, iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos ca Cel Atotputernic.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Cela ce a zidit pe Adam, strămoşul tău, Curată, S-a zidit din tine şi cu moartea Sa a stricat astăzi moartea, care s-a pricinuit prin acela şi pe toţi a luminat cu dumnezeieştile raze ale Învierii.
Pe Hristos, pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi frumos strălucind din morţi, Curată, ceea ce eşti bună şi fără prihană între femei şi frumoasă, spre mântuirea tuturor slăveşte-L împreună cu Apostolii, bucurându-te.
Alt Canon,
Naşterea Ta cea din Fecioară, Proorocul mai-nainte văzându-o a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt, umbrit ai venit, Hristoase.
Prin Cruce ai prădat pântecele iadului şi împreună ai ridicat pe cei morți şi ai stricat tirania moriți. Pentru aceasta noi cei din Adam închinându-ne, lăudăm îngroparea şi Învierea Ta, Hristoase.
Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit pentru milostivirea milei a Te pironi pe Cruce şi a ne izbăvi pe noi de blestemul strămoşului, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Cela ce ai pironit pe Cruce blestemul meu cel dedemult şi mi-ai izvorât, Mântuitorule, binecuvântarea, prin sângele cel din coasta Ta, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Iadul, Mântuitorule, întâmpinându-Te pe Tine întru cele mai dedesubt, s-a amărât văzând cum pe aceia ce i-a putut înghiţi dedemult, acum fără de voie îi dă înapoi; se iscodeşte în cele mai de jos ale sale şi se goleşte şi se pradă de cei morţi.
De s-a şi pecetluit piatra şi cu strajă s-a întărit, o călcători de lege vrăjmaşi ! Dar a înviat Domnul, precum mai-nainte a zis, dezlegând legăturile greşelilor mele celor multe; că poate face câte voieşte.
Cela ce ai înviat din mormânt şi ai prădat iadul şi ai înviat pe cei morţi şi nestricăciune mi-ai izvorât, dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Cu adevărat v-aţi ruşinat voi cei fărădelege, că Hristos a înviat şi împreună a ridicat pe cei morţi, strigând : Îndrăzniţi ! Că Eu am biruit lumea. Deci, credeţi Lui, sau tăceţi amăgitorilor, care tăgăduiţi Învierea Lui.
Cela ce ai strigat către purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă, după ce ai înviat din mormânt, Bunule, şi către apostoli : Propovăduiţi scularea Mea ! Dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Pe Iosif cu cel bun chip, pe râvnitorul bunei credinţe, pe sfetnicul şi ucenicul, împreună cu mironosiţele şi cu apostolii să-l cinstim, strigând cu dânşii şi cu credinţă lăudând luminat Învierea Mântuitorului.
Slavă…
Slava cea nedespărţită a Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă, cine va putea să o spună ? Că una fiind după fire Treimea se laudă, fără de început, de o Fiinţă, lăudându-se Unime în Treime, după Ipostasurile cele singuratece.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai născut pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău fără sămânţă, Maică fecioară curată, pe Acela neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să-mi dezlege legăturile păcatelor mele celor multe, că-mi poți ajuta la câte voieşti.
Catavasie :
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avvacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viață răsărind.
Milostivirea Ta cea nemăsurată cei finuți în legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paştile cele veşnice.
Să ne apropiem, purtători de lumină, de Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Luminează-se cu razele cele dumnezeieşti şi de viață purtătoare, ale învierii Fiului tău, Maică a lui Dumnezeu preacurată, şi de bucurie se umple adunarea celor binecredincioşi.
N-ai deschis uşile Fecioarei când Te-ai întrupat şi pecețile mormântului nu le-ai stricat, Împărate al făpturii, pentru aceasta văzându-Te pe Tine Fecioara înviat, s-a bucurat.
Alt Canon,
Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipindu-o, cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un Împărat al păcii.
Tu m-ai dezbrăcat, Mântuitorul meu, de haina cea dintâi care mi-a țesut-o, vai mie, semănătorul păcatului, îmbrăcându-Te întru mine.
Frunze de smochin, vai mie, mi-a cusut păcatul, mie, celui ce n-am păzit, Mântuitorul meu, preacurată porunca Ta, prin sfatul şarpelui.
Sufletul meu cel rănit cu gândurile mele cele tâlhăreşti l-a vindecat, vărsând peste dânsul untdelemn şi vin, Hristos, Cel ce a venit la mine din Maria.
Lângă Cruce stând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, ca o Maică a strigat : Lăsatu-m-ai singură, o Fiul meu şi Dumnezeule.
Tu pe şarpele, începătorul răutăţii, cu arma Crucii Tale surpându-l întru Învierea Ta, ai sfărâmat boldul morţii, Iisuse.
Unde-ți este boldul tău, moarte ? Unde-ți este biruința ta, iadule ? Adam să strige : Sfărâmatu-te-ai prin Învierea Celui ce a sculat pe cei morți.
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, al Celui ce ai înviat pe cei de jos, glas au auzit, zicând : A înviat Hristos.
Pomenirea binecredincioaselor purtătoare de mir săvârşind şi a tuturor ucenicilor Tăi, întru luminată Învierea Ta, Te lăudăm pe Tine, Hristoase.
Pe cel cu bun chip să-l cinstim toți după vrednicie, care trupul Domnului de pe lemn l-a pogorât şi l-a îngropat cu credinţă.
Slavă…
Ţie, lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului şi Duhului mă închin, trei Fețe şi aceste trei, Una le cred că sunt, după Fiinţa cea una.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire, cu naştere fără sămânţă, pe însuşi Stăpânul Hristos, Cel ce a înnoit firea, te lăudăm credincioşii.
Catavasie :
Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Pogorâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care țineau pe cei legați Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei întru a Ta naştere şi ne-ai deschis nouă uşile raiului.
Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu, pe Tine însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Adusu-s-a firea cea dedemult, stăpânită de moarte şi de stricăciune, la viața cea nestricăcioasă şi veşnică, prin Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, preacurată de Dumnezeu Născătoare, Fecioară.
Pogorîtu-S-a întru cele mai de jos ale pământului, Cel ce S-a pogorât în pântecele tău, Curată, şi S-a întrupat mai presus de minte şi a ridicat împreună cu Sine pe Adam, înviind din mormânt.
Alt Canon,
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut pururea şi în marea vieţii mă afund; ci, precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi mă scoate şi mă mântuieşte.
Mort este iadul, îndrăzniţi pământenilor, că Hristos pe lemn spânzurându-Se, a aruncat sabia asupra lui şi zace mort; şi de cei ce îi avea s-a prădat, golindu-se.
Prădatu-s-a iadul, îndrăzniţi cei morți ! Şi mormintele s-au deschis, sculaţi-vă ! Strigă către voi din iad Hristos, Cel ce a venit să scape pe toți din moarte şi din stricăciune.
Pe cei morți precum ai putut i-ai înghiţit oarecând, iar acum ţi-i cer, iadule, dă-mi-i înapoi ! Strigă către tine Dătătorul de viață şi Dumnezeu, Cel ce a venit să izbăvească pe toți din pântecele tău cel nesăţios.
Femei, purtătoare de mir, ce vă mai grăbiţi ? Pentru ce aduceţi miruri Celui viu ? Înviat-a Hristos precum mai-nainte a zis. Să înceteze lacrimile voastre, mutându-se întru bucurie.
Cu giulgiu înfăşurându-Te pe Tine, Hristoase, Iosif cel cu bun chip, Te-a pus în mormânt şi cu miresme ungând Biserica cea stricată a trupului Tău, a prăvălit o piatră mare deasupra gropii.
Domnul a înviat prădând pe vrăjmaşul şi pe cei legați, răpindu-i, a scos pe toți şi pe Adam cel dintâi zidit, pe acela sculându-l ca un îndurat şi iubitor de oameni, Dumnezeu.
Slavă…
Treimea întru o Unime să o lăudăm credincioşii, împreună cu Fiul pe Tatăl slăvind şi pe Duhul cel de o Ființă cu Fiul şi Carele este în Tatăl împreună fără început şi pururea veşnic Dumnezeu.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântece ai zămislit, Curată, fără de nici o lucrare, pe Strugurul nestricăciunii, ca o viță, din care izvoarele nemuririi, ca nişte vin ne izvorăsc nouă pe viața cea veşnică.
Catavasie :
Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legați, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
Condacul, glasul al 2-lea :
Bucurați-vă, purtătoarelor de mir, zicând : Plângerea strămoaşei Evei o ai potolit cu Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, şi Apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit : Mântuitorul a înviat din mormânt.
ICOS
La mormântul Tău, Mântuitorule, mergând mironosiţele, se mirau cu gândul întru sine şi ziceau : Cine va răsturna nouă piatra de pe mormânt ? Şi căutând, a văzut că piatra era răsturnată şi de chipul îngerului precum şi de îmbrăcămintea lui se minunau şi fiind cuprinse de spaimă, gândeau să fugă. Iar tânărul către dânsele, a strigat : Nu vă temeţi voi, Acela pe Carele căutaţi, S-a sculat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrab mergând vestiți Ucenicilor, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
SINAXAR
ÎN DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŢELOR.
Stih : Uceniţele din credinţă aduc lui Hristos miruri,
Iar eu aduc Mântuitorului cu cântare stihuri.
Tot în această zi, Duminica a treia după Paşti, prăznuim sărbătoarea sfintelor femei mironosiţe. Încă facem şi pomenirea lui Iosif cel din Arimateia, care a fost unul din cei şaptezeci de ucenici ascunşi. Şi iarăşi pomenirea lui Nicodim celui ce venise noaptea la Hristos, care era dintre cei mari ai Iudeilor.
Pentru că aceste femei au fost cele întâi mărturii nemincinoase ale învierii; iar Iosif şi Nicodim ale îngropării, două fapte prea-adevărate şi prea cunoscute de noi. Pentru că pe Nicodim îndată l-au izgonit Iudeii din Sinagogă, neîngăduindu-i să fie împreună cu ei. Iar pe Iosif, după ce a îngropat trupul Domnului, l-au aruncat iudeii într-o groapă, din care s-a scos cu puterea lui Dumnezeu şi s-a dus în Arimateia, la moşia sa. Iar după ce a înviat Hristos, S-a arătat lui fiind legat cu legături şi i-a adeverit şi mai mult taina Învierii. Şi multe a răbdat el de la iudei, dar n-a suferit a ţine sub tăcere cele de taină, ci cu îndrăzneală a învăţat toate cele ce se făcuseră. Şi spun că Nicodim acesta mai întâi decât toți a vestit cu amănuntul cele ce au fost pentru patima lui Hristos şi pentru Înviere; mai ales că el era unul din cei întâi din Sobor şi ştia bine atât sfaturile şi uneltirile iudeilor, precum şi tot ce s-a petrecut cu Domnul. Şi, pentru aceasta au fost rânduiţi după Înviere, împreună cu femeile cele ce-L văzuseră, ca nişte mărturii nemincinoase ale îngropării. Şi, deşi crederea Tomei se pune cea dintâia, totuşi întâi femeile acestea au văzut Învierea şi o au vestit Ucenicilor. Că, se cădea seminţiei care căzuse întâi sub păcat şi moştenise blestemul, să vadă întâi şi Învierea şi să audă bucuria. Iar mironosiţe s-au numit, pentru că Vineri pentru Paştile ce venea, că era mare ziua Sâmbetei aceleia, cu totul s-au nevoit Iosif şi Nicodim de au îngropat trupul Domnului; şi măcar că-l unseseră şi cu unsori după obiceiul iudeilor, dar nu precum se cădea. Că punând numai aloie şi smirnă mai mult şi cu pânză subţire înfăşurându-L, L-au pus în groapă. Pentru aceea dar, acestea dragoste fierbinte având către Hristos, ca nişte uceniţe, unsori de mult preţ cumpărând, au venit noaptea, sau pentru frica iudeilor, sau pentru că şi obicei era a plânge de dimineaţă. Şi mai vârtos ca să-L ungă şi să plinească aceea ce lipsise atunci din pricina grăbirii. Iar venind ele la mormânt, au văzut mai multe arătări, precum : Doi îngeri strălucind înlăuntrul gropii şi pe altul şezând pe piatră. După aceea au văzut pe Hristos şi s-au închinat Lui; iar Magdalenei părându-i-se că este grădinarul, a întrebat de Dânsul. Trebuie să ştim încă, că mai multe au fost mironosiţele; ci, Evangheliştii pomenesc numai de cele mai vestite, iar pe celelalte le-au lăsat. Şi au fost acestea : Cea mai întâia decât toate, Magdalena Maria, din care izgonise Hristos şapte draci; care şi venind în Roma după Învierea lui Hristos, precum se povesteşte, a dat morţii pe Pilat şi pe arhierei, spunând lui Tiberie Cezarul cele ce se făcuseră Mântuitorului. Aceasta după aceea a murit în Efes şi s-a îngropat de Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, apoi de preaînţeleptul Leon s-a adus în Constantinopol. A doua, Salomi, care este fata lui Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, că aşa se numea, care fată a lui a avut bărbat pe Zevedei, din care s-au născut Evanghelistul Ioan şi Iacov. Pentru că patru feciori parte bărbătească a născut Iosif, pe Iacov ce se cheamă cel mic, pe Iosie, pe Simon şi pe Iuda. Şi trei fete : pe Estira, pe Tamar şi pe Salomi a lui Zevedei. Deci, când auzi în Evanghelie, Maria a lui Iacov celui mic şi mama lui Iosi, să ştii că este Născătoarea de Dumnezeu, că mamă se socotea a fi ea feciorilor lui Iosif, încât se crede de aici, că Ioan Evanghelistul a fost nepot de soră lui Hristos. Iar a treia mironosiţă este Ioana, femeia lui Huza, care a fost ispravnic şi iconom casei împăratului Irod. A patra şi a cincea sunt : Maria şi Marta, surorile lui Lazăr. A şasea, Maria a lui Cleopa, iar a şaptea, Susana. Şi alte multe au fost precum spune dumnezeiescul Luca, cele ce slujeau lui Hristos şi Ucenicilor din averile sale. Deci, ca pe cele ce au propovăduit Învierea şi multe arătări ne-au spus spre încredinţarea şi dovedirea Învierii lui Hristos după Toma şi pe acelea a hotărît Biserica lui Hristos a le prăznui, ca pe cele ce au văzut întâi pe Hristos înviat din morţi şi tuturor au vestit propovăduirea cea de mântuire şi ca pe cele ce şi-au petrecut viaţa în Hristos bine şi precum se cădea unor femei învăţate de Hristos.
Pentru rugăcinile sfintelor mironosiţe, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat şi pe Carele ca pe un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu şi Paştile cele de taină Ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.
Prăznuim omorârea morții, sfărîmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cât este de sfinţită cu adevărat şi mult prăznuită, această noapte de mântuire şi strălucită, a zilei celei purtătoare de lumină, a Învierii mai înainte vestitoare fiind, întru care Lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Omorând astăzi Fiul tău moartea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, tuturor morţilor viaţa care petrece în vecii vecilor le-a dăruit; Cel ce unul este binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cel ce împărăţeşte peste toată făptura, făcându-Se om, S-a sălăşluit în pântecele tău, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită şi Cruce şi moarte răbdând, a înviat cu dumnezeiască cuviinţă sculându-ne şi pe noi, ca un Atotputernic.
Alt Canon,
Heruvimilor urmând tinerii, în cuptor au săltat cântând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi cu judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
Ca un iubitor de oameni, vrând să mântuieşti din înşelăciune pe toți pe care i-ai zidit, ai suferit a Te pironi pe Cruce, ca să înnoieşti cu trupul Tău, Mântuitorule, chipul cel îngropat de patimi şi surpând iadul, ai înviat şi pe cei morţi împreună cu Tine.
Pe Cruce fiind înălţat, pe toţi i-ai chemat la Tine, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, Bunule, că toate acestea întru adevăr ai binevoit a le răbda pentru păcatele noastre; pentru aceea şi tâlharului i-ai deschis porţile raiului, Mântuitorule.
Tu ai ridicat a treia zi din mormânt Biserica trupului Tău cea stricată, precum Te-ai făgăduit, Bunule, ca în adevăr să-Ţi arăţi slava Ta, care o izvorăşti nouă prin credinţă, scoţând pe cei robiţi, pe care îi ţinea iadul întru legături.
O, neînţelepţia voastră, evrei ! O, nebunia voastră a celor fărădelege ! Ce lucru de necrezut aţi văzut, de n-aţi crezut lui Hristos ? Au nu pe cei bolnavi a sculat cu cuvântul ? Au n-a mântuit El toată lumea ? Să vă plece pe voi spre credinţă măcar ostaşii, sau cei ce au înviat din morți.
Să spună acum străjerii cei ce se făcuseră ca morţii, cum S-a furat Acela, pe Carele nu L-au văzut ei nemulțumitorii ? Că dacă nu L-au văzut nici au simţit când a înviat, cum puteau aşa să-L priceapă când S-a furat ? Să vă plece pe voi a crede măcar, piatra aceea şi cele de îngropare ale lui Hristos.
Pentru ce străjuiți ca pe un mort ? Pentru ce aţi pus peceți pe piatră, evrei ? Negreşit că temându-vă de furtişag aţi pecetluit groapa. Deci, cum ar fi înviat Hristos de n-ar fi fost Dumnezeu ? Să vă plece pe voi a crede cei ce au înviat şi s-au văzut de mulţi.
Slavă…
Împreună cu Tatăl slăvim pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, strigând cu glas fără tăcere : Treime singuratecă în fiinţă, miluieşte şi mântuieşte pe toţi; Unime în trei Fețe, milostiveşte-Te spre noi, Dumnezeule cel preaslăvit în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău, Preacurată, cum ai încăput prunc, pe Acela de Carele se cutremură puterile îngereşti ca de un Dumnezeu ? Fără numai precum a voit, precum a ştiut aşa S-a sălăşluit, vrând să mântuiască pe toți pământenii cei din Adam, dezlegând pe Adam din acel blestem, pentru mâncarea cea amară.
Catavasie :
Cela ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimeşte ca un muritor şi prin patimă pe cel muritor, îl îmbracă în podoaba nestricăciunii; Cel unul binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Această numită şi sfântă zi, una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă; a praznicelor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
Veniţi cu rodul viței cel nou, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a Învierii împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe unul Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.
A Treimii :
Părinte Atotțiitorule, Cuvântule şi Duhule, fire ceea ce eşti Una în trei Ipostasuri, cea mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire; întru Tine ne-am botezat şi pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Venit-a prin tine în lume Domnul, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi pântecele iadului rupându-l, nouă celor morţi ne-a dăruit Învierea. Pentru aceasta bine-L cuvântăm întru toţi vecii.
Toată puterea morţii surpând Fiul tău, Fecioară, întru a Sa Înviere, ca un Dumnezeu tare împreună ne-a înălţat pe noi, şi ne-a îndumnezeit. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dânsul în veci.
Alt Canon,
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Razele soarelui s-au ascuns de frica patimilor lui Hristos şi au înviat morții şi munţii s-au clintit şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit.
Cei din cuptor oarecând de trei ori fericiţii tineri, înălțându-şi mâinile, au închipuit, Bunule, preacurată Crucea Ta, prin care ai surpat, Hristoase puterea vrăjmaşului.
O, evrei orbi ! Înşelători şi de lege călcători, care n-ați crezut Învierii lui Hristos, ca şi cum n-ar fi fost adevărată, ce lucru de necrezut ați văzut ? Că a înviat Hristos, Cel ce a sculat pe cei morţi.
O, evrei vrăjmaşi ! De nu ne credeţi pe noi, întrebaţi pe ostaşii voştri, ce au pătimit aceia ? Cine este Cel ce a răsturnat cu mâinile piatra de pe mormânt ?
Cine este Cel ce a uscat smochinul ? Cine este Cel ce a vindecat mâna cea uscată ? Cine este Cel ce a săturat oarecând mulţimi în pustie ? Fără numai Hristos, Cel ce a sculat pe cei morți.
Cine este Cel ce a luminat orbii, a curăţit leproşii şi şchiopii a îndreptat ? Şi a umblat pedestru pe mare ca pe uscat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
Cine este Cel ce a sculat din mormânt pe cel mort de patru zile şi pe fiul văduvei ? Cine este Cel ce a întărit ca un Dumnezeu pe cel slăbănog ce era în pat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
Strigă şi piatra, glăsuiesc pecețile, care voi punându-le, aţi aşezat străjeri să păzească mormântul; adevărat a înviat Hristos şi viază în veci.
Adevărat a înviat Hristos, prădatu-s-a iadul, omorâtu-s-a şarpele, izbăvitu-s-a Adam, cutremuratu-s-au cei de jos. Pentru ce dar nu credeți, vrăjmaşi şi călcători de lege ?
Slavă…
Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire slăvim strigând; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Pâinea cea pururea vie, Care în pântecele tău S-a frământat fără de aluat întru frământătura noastră, o ai născut fără schimbare, pe unul Hristos Dumnezeu în două firi.
Catavasie :
Această numită şi sfântă zi una a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic, şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos întru toţi vecii.
Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te, Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău.
O, dumnezeiescul ! O, iubitul ! O, preadulcele Tău glas ! Că, cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfâşitul veacului, Hristoase. Pe Care întărire de nădejde credincioşii avându-L, ne bucurăm.
O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase ! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea; Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Cu un glas Fecioară te fericim credincioşii. Bucură-te, uşa Domnului; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, prin care ne-a strălucit nouă astăzi lumina Învierii din morți a Celui ce S-a născut din tine
Veseleşte-te şi te bucură, dumnezeiască uşa luminii, că Iisus Cel ce a apus în mormânt, a răsărit strălucind mai luminat decât soarele şi pe toți credincioşii îi luminează, Stăpână cu daruri dăruită de Dumnezeu.
Alt Canon,
Pe ceea ce a zămislit în pântece cu trup, mai presus de fire, pe cuvântul Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, cu cântări fără tăcere să o slăvim credincioşii.
Pe tâlharul cel ce Te-a cunoscut pe Cruce Dumnezeu, moştean raiului celui înţelegător l-ai făcut, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă, Atotputernice Mântuitorule.
Lovit cu palma pentru noi şi scuipat ai fost, Iisuse, de cei fărădelege, Cel ce ai scris tablele Legii în Sinai lui Moise, slugii Tale.
Cu oțet şi cu fiere, Mântuitorule, Te-ai adăpat pentru noi, Cel ce ne-ai dat nouă Trupul şi cinstitul Tău Sânge, spre mâncarea şi spre băutura vieţii Tale celei veşnice.
În coasta cea de viață făcătoare, cu suliţa împungându-Te, Hristoase, preacuratul Tău sânge şi cinstita apă ai izvorât lumii, ca un izvor pururea viu.
Socotitu-Te-ai întru cei morţi, Cela ce ai înviat pe morți, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele; prădat-ai iadul, înviind pe Adam.
Când ai înviat, Iisuse s-a legat vrăjmaşul, s-a prădat iadul, s-au golit gropile, s-au sculat cei de jos, închinându-se Ţie, Hristoase.
Cine este cel ce a furat pe cel mort, mai ales gol ? Pentru ce va amăgiți, evrei ? Hristos a înviat şi s-au dezlegat legăturile iadului şi încuietorile.
Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai izvorât viață şi ai răsărit lumină celor ce erau întru întunericul necunoştinţei şi tot pământul ai luminat cu scularea Ta.
Sfetnicul cel cu bun chip Iosif să se laude, împreună cu mironosiţele şi cu dumnezeieștii Ucenici, ca cel ce este şi acesta binevestitor al sculării lui Hristos.
Pe Iosif cel minunat să-l lăudăm credincioşii, împreună şi pe Nicodim şi pe credincioasele mironosiţe, care au strigat : Domnul a înviat cu adevărat.
Slavă…
Fără de început eşti, Părinte nezidit eşti, Fiule, împreună de pe un scaun eşti şi Duhule Sfinte. Aceste trei Una sunt după Fire şi trei după Feţe; un Dumnezeu adevărat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Să se veselească Iessei, să dănţuiască şi David; că iată Fecioara, toiagul cel de Dumneneu sădit, a odrăslit pe Hristos, floarea cea pururea vie.
Catavasie :
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu Curată veseleşte-te Născătoare de Dumnezeu, întru Învierea Celui născut al tău.
Apoi : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…
Luminânda Paştilor :
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Slavă… A purtătoarelor de mir.
Femei ascultaţi glas de bucurie, Cel ce am călcat pe tiranul iad am ridicat lumea din stricăciune. Alergaţi de spuneţi bunevestiri prietenilor Mei; că, voi ca zidirea Mea de acolo să vadă bucuria, de unde a ieşit întristarea.
Şi acum… iar aceasta.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihiri ale învierii 4 şi ale lui Anatolie 4, glasul al 2-lea.
Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul ? Că pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii ? Sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând; Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucurați-vă noroade şi vă veseliţi.
Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te celei pline de Daruri i-a adus; înger încă şi la Învierea Ta piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul, Dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Alte Stihiri ale lui Anatolie :
Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
Să laude neamurile şi popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, Carele de voie pentru noi Crucea a răbdat şi în iad până a treia zi a fost şi să se închine Învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile lumii.
Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Răstignitu-Te-ai şi Te-ai îngropat, Hristoase, precum ai voit prădat-ai moartea şi ai înviat întru slavă ca un Dumnezeu şi Stăpân, dăruind lumii viață veşnică şi mare milă.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit, cunosc aceasta şi străjerii; căci astăzi ieşind din mormânt, le-au zis : Spuneţi că noi dormind, au venit Ucenicii şi L-au furat pe El. Dar cine fură mort şi mai ales gol ? Însuşi a înviat cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeţi evreilor, cum n-a rupt pecețile, Cel ce a călcat moartea şi neamului omenesc a dăruit viață veşnică şi mare milă.
Slavă… Stihira Evangheliei, glasul al 2-lea.
Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria şi nepricepându-se cum le va fi lor, ca să-şi dobândească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată şi dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletului lor, le-a zis : S-a sculat Iisus Domnul ! Pentru aceasta propovăduiți propovăduitorilor Lui Ucenici, să meargă în Galileea, şi-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe dătătorul de viață şi Domnul.
Şi acum…
Prea proslăvită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul şi moartea s-a omorât şi cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi unul mult-Milostiv.
Slavoslovia cea mare. Ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile învierii, glasul a 2-lea.
Pomenește-ne, Îndurate şi pe noi, precum ai pomenit pe tâlharul, întru împărăţia cerurilor.
Lemnul a izgonit pe Adam, iar Crucea a băgat pe tâlharul întru împărăţia cerurilor.
Mormântul Te-a primit Mântuitorule, pe Tine Cel ce ai deşertat mormintele şi morţilor viață le-ai dăruit, ca un Dumnezeu.
Apostoli slăviți ai lui Hristos, pe Dânsul rugați-L cu dinadinsul, ca să ne mântuiască pe noi din nevoi.
Şi din canonul zilei, Cântarea a 6-a pe 4, Apostolul zilei, din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Marcu. Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi… Altul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…
La masă se face mângâiere fraţilor.
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Întru aceeaşi Duminică a Mironosițelor
SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile praznicului 3 şi de la Minei 3, stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te, cămara…
Cu piroane pironindu-Te, blestemul cel de pe lemn, prin lemn l-ai pierdut şi puindu-Te în mormânt, pe morţii cei din veac cu dumnezeiască putere i-ai înviat. Lăudăm cu mare glas putere Ta. Paştile cele dumnezeieşti, Iisuse Atotputernice, viața noastră, raza Tatălui. Pentru aceasta cele cereşti se bucură împreună cu cele pământeşti, şi cântăm cântări de biruință, Ţie, Făcătorule de biruinţă, Cuvinte, Hristoase Atotputernice, Cel ce dai lumii mare milă.
Oare, încă şi acum este Viața împreună cu morţii şi Soarele cel neapus stă ascuns sub pământ ? Striga tânguindu-se adunarea mironosițelor : Veniţi să alergăm degrab la sfântul mormânt şi să vedem; şi văzând înlăuntrul lui pe un înger strălucind, nepricepându-se, s-au spăimântat. Carele prefăcându-le îndată tânguirea, le-a zis : A înviat Dătătorul de viață ! Nu vă spăimântați, o iubitoarelor de cucernicie, Însuşi împărățeşte, Cel ce dăruieşte lumii mare milă.
La mânecare ceata femeilor a căutat pe Soarele Cel ce este mai-nainte de soare, Carele atunci apusese în mormânt, iar îngerul cel luminos a strigat către dânsele : A răsărit Lumina care luminează pe cei ce dorm întru întuneric ! Vestiţi Ucenicilor celor ce sunt ca nişte luceferi; schimbaţi întristarea întru bucurie şi Paştile cele de bucurie şi lumii de mântuire, cu inimă neîndoită prăznuindu-le dănţuiți, Hristos a înviat, Cel ce dăruieşte lumii mare milă.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Mironosiţe femei, ce ați venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ? A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 2-lea.
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniți să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeşte-mă, Părinte, pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă mântuieşte, Dumnezeule.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Desfătarea cea pământească neiubind purtătorii de chinuri, bunătăţilor cereşti s-au învrednicit şi împreună cu îngerii, cetăţeni s-au făcut; Doamne, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind Învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
Troparul glasul al 2-lea.
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Slavă…
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Să se știe că : Slujba sfântului ce se va întâmpla în această Duminică, se citeşte la Pavecerniţă, afară de cea a Sfântului Gheorghe, pentru care ai rânduiala în Mineiul pe Aprilie.
LA UTRENIE
După ce zice preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă… cântăm : Hristos a înviat… de trei ori, cu glas lin şi rar ca să aibă vreme preotul să cădească după obicei. Că această începătură facem şi la ceasuri şi la vecernie şi la pavecerniţă, până la înălţarea lui Hristos, iar Miezonoptica se citeşte în chilii şi îndată după Hristos a înviat… de trei ori, Slavă întru cei de sus… şi cei şase psalmi obişnuiţi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul glasul al 2-lea.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei când ai înviat, o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele. Ca o corabie în luciu, eu însumi mă înviforez de multe greşeli. Ci, la limanul cel lin, prin pocăinţă, îndreptează-mă, Doamne, şi mă mântuieşte.
Mucenicina :
Pe Tine, Cela ce îmbraci cerul cu nori, avându-Te sfinţii îmbrăcăminte în lume, munci au răbdat de la cei fărădelege şi înşelăciunea idolească au stricat. Pentru rugăciunile lor, izbăveşte-ne şi pe noi de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi ne mântuieşte.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată precum dea-pururea puterea ta; că întru tine nădăjduind, strigăm ție : Bucură-te, ca oarecând Gavriil maimarele voievod al celor fără de trup.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând…
Miresme au adus femeile cu căldură la groapă, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi Ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt, viaţa tuturor.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Apoi, Învierea lui Hristos… Psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului cu irmoasele pe 8. Şi al Mineiului pe 4; după Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului şi a Sfântului de va avea; apoi iarăşi a praznicului.
pe care îl punem pe 8.
Facere a lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Cântarea lui Moise luând, strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi proslăvi pe El.
Stih : Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție !
Răstignitu-Te-ai cu trupul, Cela ce eşti fără de patimă, după firea Tatălui; împunsu-Te-ai în coastă, izvorând lumii sânge şi apă. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Crucea Ta o cinstesc şi îngroparea o slăvesc, Bunule, şi laud şi mă închin Învierii Tale şi strig : Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
De ai şi gustat fiere, Cela ceeşti dulceaţa Bisericii, dar ai izvorât nouă nestricăciune din coasta Ta; Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Socotit ai fost Mântuitorule cu morţii, Cela ce ai sculat pe cei morţi; gustat-ai stricăciune şi stricăciune nicicum n-ai cunoscut. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Să se veselească Sionul, să se bucure şi cerul; Hristos a înviat ridicând pe cei morţi, care Îl laudă pe Dânsul cu cântări. Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Cu giulgiuri înfăşurând Iosif trupul Tău, Hristoase, în mormânt Te-a pus pe Tine mântuirea noastră şi pe cei morţi ca un Dumnezeu, i-ai înviat.
Venind mai înainte de dimineaţă femeile, au văzut pe Hristos şi către dumnezeieștii Ucenici au strigat : Adevărat a înviat Hristos, veniţi împreună cu noi să-L lăudăm pe Dânsul.
Slavă…
Preasfântă Treime, Dumnezeire una, Unime fără de început, Părinte şi Fiule şi Dumnezeiescule Duh, mântuieşte lumea; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine Te slăvim.
Şi acum…
Blestemul cel dedemult l-ai dezlegat, Curată, în pântecele tău odrăslind nouă binecuvântare şi prunc născând; că Acesta este Dumnezeu, măcar deşi poartă trup.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe mine, cel sterp la minte, arată-mă aducător de roadă, Dumnezeule, Lucrătorule al celor bune şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Palmele pe Cruce Ţi-ai pironit, Iisuse şi toate neamurile din înşelăciune adunând, spre cunoştinţa Ta le-ai chemat, Mântuitorule.
Norodul iudeu a strigat către Pilat : Slobozeşte nouă pe tâlharul cel făcător de rele; ridică, ridică, răstigneşte pe Cel fără de păcat.
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, s-a întunecat lumina, pământul s-a cutremurat şi din morminte mulţi morţi s-au sculat, de frica puterii Tale.
Stând înaintea Crucii, Mieluşeaua Ta, Iisuse, cu plângere a strigat : Unde mergi, Fiule ? Unde Te duci, Mielule ? Cela ce Te-ai junghiat pentru toţi.
Închinu-mă Crucii Tale, laud şi îngroparea, cinstesc patimile şi cuiele mâinilor şi suliţa, Iisuse, şi Învierea Ta.
Înviat-ai, Iisuse, prădatu-s-a vrăjmaşul, Adam împreună cu Eva s-au izbăvit din legături şi din stricăciune, cu Învierea Ta.
Înviind Tu, Hristoase, s-au sfărîmat încuietorile şi uşile iadului şi lanţurile morţii s-au dezlegat îndată de frica puterii Tale.
De Dumnezeu primitorule Iosife, vino de stai împreună cu noi strigând : Înviat-a Iisus Mântuitorul, Cel ce a sculat pe Adam, pentru milostivirea Sa.
Să se bucure cu noi cei doisprezece Ucenici, împreună cu purtătoarele de mir femei, cu Iosif şi cu ceilalţi ucenici şi uceniţe ale lui Hristos.
Slavă…
Tatălui împreună şi Fiului şi Duhului celui drept, Firii celei una mă închin şi o laud după ipostase despărţită şi după Fiinţă unită.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fericită eşti, Curată, ceea ce eşti din rădăcina lui Iessei, din care toiagul şi floarea, Hristos, după trup, pentru noi a odrăslit.
Condacul Paştilor :
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând purtătoarelor de mir femei : Bucuraţi-vă ! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
ICOS
Pe Soarele cel mai-nainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai-nainte de către ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei şi una către alta au strigat : O prietenelor, veniţi cu miresme să ungem trupul cel de viață purtător şi îngropat, trupul cel ce a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşurat şi să plângem şi să strigăm : O Stăpâne ! Scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.
Sedelnele, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând…
Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine Dumnezeu a toate Te-au propovăduit şi ucenicilor au strigat : Adevărat a înviat din mormânt Viaţa tuturor.
Slavă… Şi acum… acelaşi glas şi podobie.
Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele, se bucură, că praznic deobşte, împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea Învierii Tale; şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni : Dă poporului Tău mare milă.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Naşterea Ta cea din Fecioară, Proorocul mai-nainte văzându-o a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt, umbrit ai venit, Hristoase.
Prin Cruce ai prădat pântecele iadului şi împreună ai ridicat pe cei morți şi ai stricat tirania moriți. Pentru aceasta noi cei din Adam închinându-ne, lăudăm îngroparea şi Învierea Ta, Hristoase.
Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit pentru milostivirea milei a Te pironi pe Cruce şi a ne izbăvi pe noi de blestemul strămoşului, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Cela ce ai pironit pe Cruce blestemul meu cel dedemult şi mi-ai izvorât, Mântuitorule, binecuvântarea, prin sângele cel din coasta Ta, dezleagă legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Iadul, Mântuitorule, întâmpinându-Te pe Tine întru cele mai dedesubt, s-a amărât văzând cum pe aceia ce i-a putut înghiţi dedemult, acum fără de voie îi dă înapoi; se iscodeşte în cele mai de jos ale sale şi se goleşte şi se pradă de cei morţi.
De s-a şi pecetluit piatra şi cu strajă s-a întărit, o călcători de lege vrăjmaşi ! Dar a înviat Domnul, precum mai-nainte a zis, dezlegând legăturile greşelilor mele celor multe; că poate face câte voieşte.
Cela ce ai înviat din mormânt şi ai prădat iadul şi ai înviat pe cei morţi şi nestricăciune mi-ai izvorât, dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Cu adevărat v-aţi ruşinat voi cei fărădelege, că Hristos a înviat şi împreună a ridicat pe cei morţi, strigând : Îndrăzniţi ! Că Eu am biruit lumea. Deci, credeţi Lui, sau tăceţi amăgitorilor, care tăgăduiţi Învierea Lui.
Cela ce ai strigat către purtătoarele de mir : Bucuraţi-vă, după ce ai înviat din mormânt, Bunule, şi către Apostoli : Propovăduiţi scularea Mea ! Dezleagă-mi legăturile păcatelor mele celor multe, că poţi face câte voieşti.
Pe Iosif cu cel bun chip, pe râvnitorul bunei credinţe, pe sfetnicul şi ucenicul, împreună cu mironosiţele şi cu Apostolii să-l cinstim, strigând cu dânşii şi cu credinţă lăudând luminat Învierea Mântuitorului.
Slavă…
Slava cea nedespărţită a Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă, cine va putea să o spună ? Că Una fiind după fire Treimea se laudă, fără de început, de o Fiinţă, lăudându-Se Unime în Treime, după Ipostasurile cele singuratece.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai născut pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău fără sămânţă, Maică, fecioară curată, pe Acela neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să-mi dezlege legăturile păcatelor mele celor multe, că-mi poți ajuta la câte voieşti.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Negura sufletului meu, Mântuitorule, risipindu-o, cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un Împărat al păcii.
Tu m-ai dezbrăcat, Mântuitorul meu, de haina cea dintâi care mi-a țesut-o, vai mie, semănătorul păcatului, îmbrăcându-Te întru mine.
Frunze de smochin, vai mie, mi-a cusut păcatul, mie, celui ce n-am păzit, Mântuitorul meu, preacurată porunca Ta, prin sfatul şarpelui.
Sufletul meu cel rănit cu gândurile mele cele tâlhăreşti l-a vindecat, vărsând peste dânsul untdelemn şi vin, Hristos Cel ce a venit la mine din Maria.
Lângă Cruce stând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, ca o Maică a strigat : Lăsatu-m-ai singură, o Fiul meu şi Dumnezeule.
Tu pe şarpele, începătorul răutăţii, cu arma Crucii Tale surpându-l întru Învierea Ta, ai sfărâmat boldul morţii, Iisuse.
Unde-ți este boldul tău, moarte ? Unde-ți este biruința ta, iadule ? Adam să strige : Sfărâmatu-te-ai prin Învierea Celui ce a sculat pe cei morți.
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, al Celui ce ai înviat pe cei de jos, glas au auzit, zicând : A înviat Hristos.
Pomenirea binecredincioaselor purtătoare de mir săvârşind şi a tuturor ucenicilor Tăi, întru luminată Învierea Ta, Te lăudăm pe Tine, Hristoase.
Pe cel cu bun chip să-l cinstim toți după vrednicie, care trupul Domnului de pe lemn l-a pogorât şi l-a îngropat cu credinţă.
Slavă…
Ţie, lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului şi Duhului mă închin, trei Fețe şi aceste trei, Una le cred că sunt, după Fiinţa cea Una.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, ceea ce ai născut mai presus de fire, cu naştere fără sămânţă, pe însuşi Stăpânul Hristos, Cel ce a înnoit firea, te lăudăm credincioşii.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut pururea şi în marea vieţii mă afund; ci, precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi mă scoate şi mă mântuieşte.
Mort este iadul, îndrăzniţi pământenilor, că Hristos pe lemn spânzurându-Se, a aruncat sabia asupra lui şi zace mort; şi de cei ce îi avea s-a prădat, golindu-se.
Prădatu-s-a iadul, îndrăzniţi cei morți ! Şi mormintele s-au deschis, sculaţi-vă ! Strigă către voi din iad Hristos, Cel ce a venit să scape pe toți din moarte şi din stricăciune.
Pe cei morți precum ai putut i-ai înghiţit oarecând, iar acum ţi-i cer, iadule, dă-mi-i înapoi ! Strigă către tine Dătătorul de viață şi Dumnezeu, Cel ce a venit să izbăvească pe toți din pântecele tău cel nesăţios.
Femei, purtătoare de mir, ce vă mai grăbiţi ? Pentru ce aduceţi miruri Celui viu ? Înviat-a Hristos precum mai-nainte a zis. Să înceteze lacrimile voastre, mutându-se întru bucurie.
Cu giulgiu înfăşurându-Te pe Tine, Hristoase, Iosif cel cu bun chip, Te-a pus în mormânt şi cu miresme ungând Biserica cea stricată a trupului Tău, a prăvălit o piatră mare deasupra gropii.
Domnul a înviat prădând pe vrăjmaşul şi pe cei legați, răpindu-i, a scos pe toți şi pe Adam cel dintâi zidit, pe acela sculându-l ca un îndurat şi iubitor de oameni, Dumnezeu.
Slavă…
Treimea întru o Unime să o lăudăm credincioşii, împreună cu Fiul pe Tatăl slăvind şi pe Duhul cel de o Ființă cu Fiul şi Carele este în Tatăl împreună fără început şi pururea veşnic Dumnezeu.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântece ai zămislit, Curată, fără de nici o lucrare, pe Strugurul nestricăciunii, ca o viță, din care izvoarele nemuririi, ca nişte vin ne izvorăsc nouă pe viața cea veşnică.
Condacul, glasul al 2-lea :
Bucurați-vă, purtătoarelor de mir, zicând : Plângerea strămoaşei Eva o ai potolit cu Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, şi apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit : Mântuitorul a înviat din mormânt.
ICOS
La mormântul Tău, Mântuitorule, mergând mironosiţele, se mirau cu gândul întru sine şi ziceau : Cine va răsturna nouă piatra de pe mormânt ? Şi căutând, a văzut că piatra era răsturnată şi de chipul îngerului precum şi de îmbrăcămintea lui se minunau şi fiind cuprinse de spaimă, gândeau să fugă. Iar tânărul către dânsele, a strigat : Nu vă temeţi voi, Acela pe Carele căutaţi, S-a sculat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrab mergând vestiți Ucenicilor, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Heruvimilor urmând tinerii, în cuptor au săltat cântând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi cu judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
Ca un iubitor de oameni, vrând să mântuieşti din înşelăciune pe toți pe care i-ai zidit, ai suferit a Te pironi pe Cruce, ca să înnoieşti cu trupul Tău, Mântuitorule, chipul cel îngropat de patimi şi surpând iadul, ai înviat şi pe cei morţi împreună cu Tine.
Pe Cruce fiind înălţat, pe toţi i-ai chemat la Tine, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, Bunule, că toate acestea întru adevăr ai binevoit a le răbda pentru păcatele noastre; pentru aceea şi tâlharului i-ai deschis porţile raiului, Mântuitorule.
Tu ai ridicat a treia zi din mormânt Biserica trupului Tău cea stricată, precum Te-ai făgăduit, Bunule, ca în adevăr să-Ţi arăţi slava Ta, care o izvorăşti nouă prin credinţă, scoţând pe cei robiţi, pe care îi ţinea iadul întru legături.
O, neînţelepţia voastră, evrei ! O, nebunia voastră a celor fărădelege ! Ce lucru de necrezut aţi văzut, de n-aţi crezut lui Hristos ? Au nu pe cei bolnavi a sculat cu cuvântul ? Au n-a mântuit El toată lumea ? Să vă plece pe voi spre credinţă măcar ostaşii, sau cei ce au înviat din morți.
Să spună acum străjerii cei ce se făcuseră ca morţii, cum S-a furat Acela, pe Carele nu L-au văzut ei nemulțumitorii ? Că dacă nu L-au văzut nici au simţit când a înviat, cum puteau aşa să-L priceapă când S-a furat ? Să vă plece pe voi a crede măcar, piatra aceea şi cele de îngropare ale lui Hristos.
Pentru ce străjuiți ca pe un mort ? Pentru ce aţi pus peceți pe piatră, evrei ? Negreşit că temându-vă de furtişag aţi pecetluit groapa. Deci, cum ar fi înviat Hristos de n-ar fi fost Dumnezeu ? Să vă plece pe voi a crede cei ce au înviat şi s-au văzut de mulţi.
Slavă…
Împreună cu Tatăl slăvim pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, strigând cu glas fără tăcere : Treime singuratică în Fiinţă, miluieşte şi mântuieşte pe toţi; Unime în trei Fețe, milostiveşte-Te spre noi, Dumnezeule cel preaslăvit în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău, Preacurată, cum ai încăput Prunc, pe Acela de Carele se cutremură puterile îngereşti ca de un Dumnezeu ? Fără numai precum a voit, precum a ştiut aşa S-a sălăşluit, vrând să mântuiască pe toți pământenii cei din Adam, dezlegând pe Adam din acel blestem, pentru mâncarea cea amară.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Razele soarelui s-au ascuns de frica patimilor lui Hristos şi au înviat morții şi munţii s-au clintit şi pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit.
Cei din cuptor oarecând de trei ori fericiţii tineri, înălțându-şi mâinile, au închipuit, Bunule, preacurată Crucea Ta, prin care ai surpat, Hristoase puterea vrăjmaşului.
O, evrei orbi ! Înşelători şi de lege călcători, care n-ați crezut Învierii lui Hristos, ca şi cum n-ar fi fost adevărată, ce lucru de necrezut ați văzut ? Că a înviat Hristos, Cel ce a sculat pe cei morţi.
O, evrei vrăjmaşi ! De nu ne credeţi pe noi, întrebaţi pe ostaşii voştri, ce au pătimit aceia ? Cine este Cel ce a răsturnat cu mâinile piatra de pe mormânt ?
Cine este Cel ce a uscat smochinul ? Cine este Cel ce a vindecat mâna cea uscată ? Cine este Cel ce a săturat oarecând mulţimi în pustie ? Fără numai Hristos, Cel ce a sculat pe cei morți.
Cine este Cel ce a luminat orbii, a curăţit leproşii şi şchiopii a îndreptat ? Şi a umblat pedestru pe mare ca pe uscat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
Cine este Cel ce a sculat din mormânt pe cel mort de patru zile şi pe fiul văduvei ? Cine este Cel ce a întărit ca un Dumnezeu pe cel slăbănog ce era în pat ? Fără numai Hristos Dumnezeu, Cel ce a sculat pe cei morţi.
Strigă şi piatra, glăsuiesc pecețile, care voi punându-le, aţi aşezat străjeri să păzească mormântul; adevărat a înviat Hristos şi viază în veci.
Adevărat a înviat Hristos, prădatu-s-a iadul, omorâtu-s-a şarpele, izbăvitu-s-a Adam, cutremuratu-s-au cei de jos. Pentru ce dar nu credeți, vrăjmaşi şi călcători de lege ?
Slavă…
Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire slăvim strigând; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Pâinea cea pururea vie, Care în pântecele tău S-a frământat fără de aluat întru frământătura noastră, o ai născut fără schimbare, pe unul Hristos Dumnezeu în două firi.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe ceea ce a zămislit în pântece cu trup, mai presus de fire, pe Cuvântul, Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, cu cântări fără tăcere să o slăvim credincioşii.
Pe tâlharul cel ce Te-a cunoscut pe Cruce, Dumnezeu, moştean raiului celui înţelegător l-ai făcut, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă, Atotputernice Mântuitorule.
Lovit cu palma pentru noi şi scuipat ai fost, Iisuse, de cei fărădelege, Cel ce ai scris tablele Legii în Sinai lui Moise, slugii Tale.
Cu oțet şi cu fiere, Mântuitorule, Te-ai adăpat pentru noi, Cel ce ne-ai dat nouă Trupul şi cinstitul Tău Sânge, spre mâncarea şi spre băutura vieţii Tale celei veşnice.
În coasta cea de viață făcătoare, cu suliţa împungându-Te, Hristoase, preacuratul Tău sânge şi cinstita apă ai izvorât lumii, ca un izvor pururea viu.
Socotitu-Te-ai întru cei morţi, Cela ce ai înviat pe morți, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele; prădat-ai iadul, înviind pe Adam.
Când ai înviat, Iisuse s-a legat vrăjmaşul, s-a prădat iadul, s-au golit gropile, s-au sculat cei de jos, închinându-se Ţie, Hristoase.
Cine este cel ce a furat pe Cel mort, mai ales gol ? Pentru ce va amăgiți, evrei ? Hristos a înviat şi s-au dezlegat legăturile iadului şi încuietorile.
Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai izvorât viață şi ai răsărit lumină celor ce erau întru întunericul necunoştinţei şi tot pământul ai luminat cu scularea Ta.
Sfetnicul cel cu bun chip Iosif să se laude, împreună cu mironosiţele şi cu dumnezeieștii Ucenici, ca cel ce este şi acesta binevestitor al sculării lui Hristos.
Pe Iosif cel minunat să-l lăudăm credincioşii, împreună şi pe Nicodim şi pe credincioasele mironosiţe, care au strigat : Domnul a înviat cu adevărat.
Slavă…
Fără de început eşti, Părinte nezidit eşti, Fiule, împreună de pe un scaun eşti şi Duhule Sfinte. Aceste trei Una sunt după Fire şi trei după Feţe; un Dumnezeu adevărat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Să se veselească Iessei, să dănţuiască şi David; că iată Fecioara, toiagul cel de Dumneneu sădit, a odrăslit pe Hristos, floarea cea pururea vie.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul al 2-lea.
Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morți, ca un iubitor de oameni. De două ori.
De umilință :
Gândind la răutăţile cele necuvioase ale faptelor mele, alerg la îndurările Tale, ca şi vameşul şi femeia păcătoasă care a lăcrimat, ca şi fiul cel desfrânat. Pentru aceasta cad înaintea Ta, Milostive, mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Pentru Hristos pătimind până la moarte, o purtătorilor de chinuri mucenici ! Sufletele voastre le aveți în ceruri în mâna lui Dumnezeu şi prin toată lumea se cinstesc moaştele voastre. Preoții şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-se, strigă cu noi după obicei : Somn cinstit este înaintea Domnului, moartea cuvioşilor Lui.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? A înviat, precum a zis, în Galileea Îl veţi afla pe EI. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihira praznicului, glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai înviat…
Începeți, popoarelor, ca psalmistul, lăudaţi pe Hristos cu bucurie. Paştile cele mari ne-a răsărit nouă, Hristos, Cel ce a înviat din mormânt, Dătătorul de viață şi Mântuitorul a toată făptura.
Stih : Bine ai voit, Doamne pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
Să se bucure, zicând mironosiţelor, osândirea Evei o ai prefăcut în bucurie şi înviind, le-ai trimis să propovăduiască Ucenicilor, Învierea Ta din mormânt, cea de a treia zi.
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Paştile cele cinstite şi sfinte Hristos le-a luminat nouă. Veniţi toți să ne luminăm la suflete, că iată, acum ziua a strălucit aici, întru aceasta bucurați-vă şi vă veseliți.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Vărsat-au miresme cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au zis ele : A înviat Domnul.
Ceasul întâi şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul Duminicii. Cântarea 1-a, pe 6. Chinonicul zilei :
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Luni a treia săptămână.
SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Când Te căutau mironosiţele foarte de dimineaţă pe Tine, Hristoase, Viața tuturor şi miresme şi aromate având mergeau plângând cu dragoste, atunci au auzit pe un tânăr din mormânt zicând : Părăsiți-vă de plâns şi mai ales bucurându-vă de mântuirea voastră, strigaţi tuturor, că S-a sculat Domnul.
Te ştim pe tine o, cel cu bun chip, Iosife ! Că ai purtat ca o căruţă de heruvimi pe umerii tăi pe Împăratul Hristos, pogorându-L de pe Cruce; fericim mâinile tale şi ochii cei dumnezeieşti; cinstim palmele tale, cu care pe Soarele, Cuvântul şi Dumnezeu ducându-L, în mormânt L-ai pus. Pentru aceasta cinstim dumnezeiască pomenirea Ta.
Arătatu-s-a nouă ca alt rai prăznuirea dumnezeieştilor mironosiţe şi a cinstitului Iosif, dându-ne izvor de viață, care izvorăşte lumii apele Darului şi varsă din sine cu căldură curgerile Învierii lui Hristos. Adunarea credincioşilor prăznuieşte şi strigă : Slavă, Celui ce a dat marginilor lumii Învierea Sa.
Şi de la Minei trei.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguință ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne îmbucurătoare au vestit Apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
Către Tine Hristoase, Mântuitorule, strig cu glasul vameşului, milostiveşte-Te spre mine ca şi spre acela şi mă mântuieşte, Dumnezeule.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Sfinţii Mucenici rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin credinţă se mântuieşte.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, peceţile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tângueşte. Deci, alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos Cel ce a omorât moartea întâiul născut din morţi, va merge mai înainte de voi în Galileea.
Troparul, glasul al 2-lea.
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus; ci a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Slavă…
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii şi când ai înviat pe cei morți din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Şi celelalte, ecteniile şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparele Duminicii după obicei.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Sânul cel preacurat nedeşertându-l întru cele de sus, îngropare şi înviere pentru toţi ai luat, Doamne, slavă Ţie.
Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, care nicicum nu aduc roadă de pocăinţă şi mă tem de tăiere şi mă îngrozesc de focul cel nestins. Pentru aceea mă rog Ţie, mai-nainte de nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Mucenicina :
Cela ce ai luminat pe sfinţii Tăi cu mult mai mult decât aurul şi ai proslăvit pe cuvioşii Tăi ca un bun, fiind rugat de dânşii, Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa noastră, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează-ne rugăciunea ca o tămâie, Unule, Cela ce întru sfinți Te odihneşti.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De legile firii tăinuindu-te, ai unit fecioria cu naşterea cea dumnezeiască; că tu numai ai născut pe Cel ce S-a născut mai-nainie de tine fără de ani. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
După a doua Catismă, sedealna praznicului, glasul al 2-lea.
Mironosițele de dimineață venind şi mormântul deşert văzând, Apostolilor au zis : Putrejunea o a stricat Cel puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne nouă mare milă.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Apoi : Învierea lui Hristos… psalmul 50, Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL MIRONOSIȚELOR şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda Praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm această stihiră din octoih, glasul al 2-lea.
Să spună iudeii în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul. Că pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii ? Sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi, zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie. De două ori.
Fărădelegile mele trece-le, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară şi inima mea o curăteşte, făcându-o lăcaş Sfântului Tău Duh; să nu mă lepezi pe mine de la fața Ta, Cela ce ai nemăsurată milă.
Mucenicina :
Crucea lui Hristos luând Sfinții Mucenici armă nebiruită, toată puterea diavolului au surpat şi luând cunună cerească, ca un zid s-au făcut nouă, pentru noi rugându-se.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Mironisițele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecețile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Lumina cea întreit strălucitoare, astăzi pe pământ luminat străluceşte şi scoate întunericul patimilor; se arată Învierea lui Hristos, care păzeşte pe cei credincioşi. Cetele Apostolilor dănţuiesc cu dragoste, Iosif se veseleşte şi întru luminată pomenirea cinstitelor mironosiţe, încununează Hristos pe cei ce-L laudă cu credință şi slăvesc dumnezeiasca sculare.
Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
Ridicând pe umeri, Iosife, pe Fiul Cel ce şade dea-dreapta Tatălui, Mirul cel nedeşertat cu miresme L-ai îngropat, Învierea lumii în groapă o ai pus; pe Cela ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, cu piatră L-ai acoperit, precum nu se poate spune. Pentru aceasta lăudăm cu cântări patimile cele aducătoare de lumină şi Învierea Lui.
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Se spăimântează mulţimea îngerilor, văzându-te pe tine, Iosife, îngropând pe Hristos; lumea te fericeşte, credincioşii ne minunăm. Sfântă Învierea cinstindu-o dumnezeieşte şi pe tine cu căldură împreună cu mironosiţele vă lăudăm. Pentru aceasta şi strigăm neîncetat : Roagă-te împreună cu dânsele, să ne mântuim şi noi de primejdii şi de nevoi.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între sine, neştiind Învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
Ceasul întâi şi celelalte. La liturghie fericirile din canon, Cântarea a 4-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Marţi, a treia săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste stihiri ale praznicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Bucuratu-s-au ucenițele lui Hristos, auzind cuvinte de la înger, de la care au cunoscut Învierea Celui ce S-a socotit pentru noi între cei morţi. Măcar că şi veniseră mai-nainte mironosiţele la mormânt şi tânguindu-se pentru Hristos, au văzut piatra răsturnată degrab, de a căreia mutare, nu se pricepeau.
De neîncetată şi dumnezeiască bucurie s-au arătat dătătoare, dumnezeieştilor şi Sfinţilor Apostoli, mironosiţele; căci plinind porunca dumnezeiescului înger, de a căruia îmbrăcăminte albă s-au spăimântat uceniţele lui Hristos, au zis : Prădatu-s-a iadul prin Învierea cea atot mântuitoare a Împăratului Celui ce a murit pentru noi.
Pâraiele cele din izvorul cel de lacrimi curgător şi tânguirea oprind dumnezeieştile uceniţe ale lui Hristos, cuvinte de bucurie au adus acum, celor ce singuri au fost văzători ai adevărului, vestindu-le scularea Cuvântului şi bucuria cea de la mormânt. Şi astfel au auzit glasul cel potrivnic întristării, poruncindu-le să se bucure.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat Trupul Tău, tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul Cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este unul mângâierea Maicii Sale ? O cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum S-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci, scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cel ce Însuți eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihira Crucii, glasul al 2-lea.
Mântuieşte-mă, Hristoase Mântuitorule, cu puterea Crucii, Cel ce ai mântuit pe Petru din mare şi mă miluieşte Dumnezeule.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
A învierii :
Cu Arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că, Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea pe care a zidit-o.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Cetele mucenicilor au stătut împotriva tiranilor, zicând : Noi suntem ostaşii Împăratului puterilor; de ne veți da pe noi şi focului şi muncilor, nu vom tăgădui puterea Treimii.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi L-a pus pe El în mormântul cel nou al său, că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
Troparele praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, Troparele praznicului.
După întâia catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule. Pe Cruce ai întins preacuratele Tale palme, adunând toate neamurile care strigă : Doamne, slavă Ţie.
A învierii :
Înviind din mormânt, ai rupt legăturile iadului. Stricat-ai osândirea morții, Doamne, pe toți din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Şi arătându-Te pe Tine, Apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii Tale, Unule mult-Milostive.
Mucenicina :
Mucenicii Domnului, fericit este pământul, care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi sfinte sunt lăcaşurile care au primit trupurile voastre. Că în privelişte ați biruit pe vrăjmaşul şi pe Hristos cu îndrăzneală ați propovăduit. Pe Acela rugați-L ca pe un bun, să mântuiască, rugămu-ne, sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei de Dumnezeu :
Stând lângă Crucea Ta ceea ce Te-a născut fără sămânţă şi nesuferind să Te vadă pe Tine pătimind fără dreptate, se tânguia cu plângere şi striga către Tine : Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără patimă ? Preadulce Fiule, laud bunătatea Ta cea nemărginită.
După a doua catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul…
La mormântul Tău, Mântuitorule, venind cinstitele Mironosiţe, se sârguiau să Te ungă pe Tine Stăpânul cu miresme, ca pe un om. Iar îngerul bucurie le-a vestit lor, zicând : A înviat Domnul. Pentru aceasta propovăduiți Apostolilor Învierea Lui din mormânt, cea cu adevărat înfricoşată.
Slavă… tot aceasta, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL MIRONOSIȚELOR şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
De voie sărăcind cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ întrupându-Te din Fecioară; şi Crucea ai primit, ca să ne mântuieşti pe noi din robia vrăjmaşului, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
A învierii.
Bucurați-vă popoare şi vă veseliți, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a binevestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucurați-vă popoare şi vă veseliți.
Mucenicina :
Mulțimile sfinţilor tăi Te roagă pe Tine, Hristoase, miluieşte-ne pe noi ca un iubitor de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind Învierea. Ci a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Oare, între cei morţi, este Mântuitorul ? Au strigat cu tânguire mironosiţele, uceniţele lui Hristos. Oare, Soarele cel preamare sub pământ este până acum, sau a înviat precum a zis ? Şi aşa plângând ele, îngerul din mormânt le-a spus cu adevărat dumnezeiasca bucurie : Hristos a înviat, alergaţi de vestiţi tuturor dumnezeiască scularea Lui din mormânt.
Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
Miresme cinstite gătind, încă întuneric fiind întruna a sâmbetelor, au venit mironosiţele la mormântul Tău, Hristoase, ca să ungă preacurat şi dumnezeiesc trupul Tău. Dar înştiinţându-se de Învierea Ta, se sârguiau să vestească şi tăinuitorilor. Pe care întâmpinându-le la mormânt, prea cu milostivire ai strigat : Bucuraţi-vă !
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Carele pe pământ S-a îngropat ca un mort, se sârguiau uceniţele Lui să-L ungă cu scumpe miresme. Şi văzând pe un tânăr minunat, la față strălucit, şezând în mormânt, s-au spăimântat; de la care înţelegând scularea din mormânt a Cuvântului cea de a treia zi, au vestit-o Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se a zis : Vai mie, preadulce Iisuse, pe Carele cu puţin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma templului s-a rupt. Ci, iată Te văd acum pe Tine supunându-Te morţii de voie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale; cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi Învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
Şi celelalte ale utreniei şi ceasul întâi.
LA LITURGHIE
Fericirile, Cântarea a 5-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Miercuri a treia săptămână.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului pe glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Graiuri de bucurie auzind de la tinerii cei ce şedeau lângă mormântul Cuvântului, au alergat cu grabnică pornire şi lăsându-şi rânduiala cea mai-nainte de mironosiţe, ca nişte binevestitoare s-au arătat, binevestind tăinuitorilor scularea din ascunzătorile iadului, a Celui ce S-a întrupat pentru noi.
Venind mai-nainte la mânecare adâncă mironosiţele femei, cu frică au stătut înaintea mormântului, miresme aducând lui Hristos, Dătătorului de viață, socotindu-L între cei morți, pe Cel ce a omorât iadul. Dar dumnezeiesc înger a stătut înaintea lor, strigând : Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel viu şi de viață purtător ? Mergeţi de propovăduiți Învierea.
Porţi ca o căruţă pe alt oarecare pe umerii tăi, fericite Iosife, pe Cela ce se odihneşte pe umerii heruvimilor, Carele mai-nainte S-a întrupat şi acum S-a omorât, Cel ce ne-a înviat pe noi cei omorâţi. A cărui înviere văzând, te bucuri cu cinstitele mironosiţe, voi cei ce v-aţi tânguit mai-nainte pentru omorârea Lui.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul şi au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat precum a zis, în Galileea Îl veţi afla pe El. Către Carele să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 2-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a chemat făptura Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
A apostolilor :
Slăvit-ai, Mântuitorule, în toată lumea numele mai-marilor Apostoli, că s-au învăţat cele negrăite ale cerurilor şi au dat celor de pe pământ vindecări, căci şi umbrele lor tămăduiau patimile; cel din pescari minuni făcea şi cel din iudei, dogmele Darului teologhisea. Pentru care, Îndurate, dă-ne nouă mila Ta cea mare.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Mare este slava, care aţi câştigat prin credinţă, sfinţilor, că nu numai când aţi pătimit aţi biruit pe vrăjmaşul, ci, şi după moarte goniţi duhurile; pe bolnavi tămăduiţi, doctorii sufletelor şi ai trupurilor; rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Vărsat-au miresme cu lacrimi la mormântul Tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
Troparele praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparele praznicului.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Prea binecuvântată…
Miresmele cele de îngropare femeile aducând, prin taină au venit, mânecând la mormânt, temându-se de urgia evreiască şi mai înainte văzând întărirea cea cu ostaşi; dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească; că, gândul cel milostiv a plăcut lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu cuviinţă, strigau : Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
A învierii :
Cela ce ai înţelepțit pe pescarii Tăi mai mult decât pe ritori şi i-ai trimis ca pe nişte propovăduitori în tot pământul, cu nespusă iubirea Ta de oameni, Hristoase Dumnezeule, prin care întăreşte Biserica Ta şi trimite credincioşilor binecuvântarea Ta, Unule, Milostive şi Iubitorule de oameni.
Mucenicina :
Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa ați păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela ca pe un bun rugați-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Firii celei dumnezeieşti părtaşi ne-am făcut prin tine, de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară. Că ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat. Pentru aceasta după datorie toți cu bunăcredinţă te slăvim.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând…
Miresme aducând femeile, Mântuitorule, Te-au căutat cu sârguință să Te ungă pe Tine, Iubitorule de oameni. Iar îngerul din mormânt a strigat către dânsele : S-a sculat Dătătorul de viață şi Domnul călcând iadul şi moartea.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canonul praznicului cu irmoasele CANONUL MIRONOSIȚELOR şi cealaltă slujbă precum s-a arătat Luni.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihira învierii, glasul al 2-lea.
Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de daruri i-a adus; înger încă şi la Învierea Ta piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat; acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul, Dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
A apostolilor :
Cei ce din nedrepte fapte de pretutindenea ne luptăm şi către Tine scăpăm, Cela ce eşti adevăratul Dumnezeu, glasul Ucenicilor Tăi aducem Ţie, zicând : Mântuieşte-ne, Învățătorule, că pierim ! Arată, rugămu-ne şi acum vrăjmaşilor noştri, că acoperi poporul Tău şi-l mântuieşti din primejdii. Pentru rugăciunile Apostolilor, treci cu vederea păcatele noastre, pentru multă bunătatea Ta, Doamne, slavă Ţie.
Mucenicina :
Toată cetatea şi latura cinstesc moaştele voastre o, răbdătorilor de chinuri mucenici ! Că voi, după lege pătimind, ați luat cunună cerească şi pentru aceasta sunteţi lauda preoţilor, biruinţa împăraților şi podoaba Bisericilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Mironosiţele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi cele ce nu se nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau la răsturnarea pietrei şi una către alta zicea : Unde sunt pecețile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutați cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morți Hristos, Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Când ai înviat, Cuvinte, ca un Dumnezeu, atunci ai dat mironosiţelor să se bucure, zicând : Încă nu M-am suit la Tatăl Meu; de aceea nu vă atingeţi de Mine, ci numai mergeţi de spuneţi prietenilor Mei : Iată va merge mai-nainte de voi. Şi după aceea ai fost văzut de dânşii şi prin suflare le-ai dat lor, Mântuitorule, Duhul Cel Sfânt.
Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
Cuvintelor mironosiţelor femei, care au vestit Învierea lui Hristos din morţi, necrezând Ucenicii s-au grăbit să vadă mormântul şi au văzut în mormânt giulgiul şi legăturile capului; iar pe Acela însuşi pe Carele căutau nu L-au văzut. Pentru aceea cunoscând Învierea, propovăduitori s-au făcut lumii, vestind aceasta şi păgânilor.
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Arătatu-s-a nouă Lumina cea neapropiată, răsărind frumos din mormânt Hristos Domnul şi iadul s-a prădat, satana a pierit. Se bucură marginile lumii, dănțuieşte zidirea, cântă Biserica lui Hristos, prăznuind pomenirea preaînţeleptului Iosif, cinstind împreună cu dânsul şi prăznuirea femeilor mironosițe.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi, o ucenițelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat, vedeți stricăciunea călcată de viață, pecețile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu; iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneți Apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morți, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
Ceasul întâi şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Joi a treia săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile praznicului 3 şi ale Mineiului 3.
Stihirile praznicului, glasul al 8-lea.
Podobie : O, preaslăvită minune…
Urmelor lui Hristos Celui ce S-a arătat, urmând, şi Lui slujind prea cu osârdie, întru dreptatea gândului, cinstite mironosiţe, nici mort pe Dânsul nu L-ați părăsit; ci mergând i-ați adus Lui miresme cu lacrimi, pornindu-vă din milostivire. Pentru aceasta prăznuim preasfinţită pomenirea voastră.
Adunarea dumnezeieştilor femei, dorind să vadă în mormânt viața cea omorâtă, au venit noaptea şi au auzit de la înger : S-a sculat Hristos precum mai-nainte a zis; degrab spuneți Ucenicilor Lui, lepădați mâhnirea din suflet şi luați în locul plângerii bucurie negrăită.
Să dănțuim astăzi credincioşii, întru pomenirea voastră, mironosiţelor, slăvind pe Preabunul Domnul, Cel ce v-a preaslăvit pe voi; pe Carele rugaţi-L neîncetat, preacinstitelor, ca să dobândim şi noi veşnica slavă şi lumina sfinților; căci totdeauna aveți îndrăzneală către Dânsul, voi, care sunteți de Dumnezeu fericite.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învățându-se, semne făcătoare de bucurie Apostolilor au vestit, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihira răstignirii, glasul al 2-lea.
Să se răstignească, au strigat cei ce pururea s-au desfătat de darurile Tale şi, în locul Făcătorului de bine, au cerut ucigaşii drepţilor să ia pe făcătorul de rele. Dar Tu, Hristoase, ai tăcut suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti şi să ne mântuieşti pe noi, ca un iubitor de oameni.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
A învierii :
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum Însuşi a voit; și înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Desfătarea pământească ne iubindu-o purtătorii de chinuri, bunătăţilor cereşti s-au învrednicit şi cetăţeni împreună cu îngerii s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus în mormântul cel nou al său. Că se cădea Lui să iasă din groapă ca dintr-o cămară. Cela ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
Troparele şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul praznicului.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.
A învierii :
Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Mucenicina :
Când s-au nevoit mucenicii Domnului întru chinuri, atunci s-a întunecat îndrăzneala celor necredincioşi pentru credinţa lor. Şi când înşelăciunea idolilor cu dumnezeiasca voie au surpat, atunci cununi de biruinţă de sus au luat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te întins pe lemn, mort, plângând cu amar zicea : Fiul meu ! Ce taină înfricoşată este aceasta ! Cela ce dai viață veşnică tuturor, cum pătimeşti de voie pe Cruce moarte de ocară.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Miresme au adus femeile cu căldură la mormânt, Mântuitorule, şi de strălucirea îngerului cu sufletele s-au bucurat şi pe Tine, Doamne a toate Te-au propovăduit şi Ucenicilor au strigat : Adevărat, a înviat din mormânt Viața tuturor.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50, canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL MIRONOSIȚELOR şi de la Minei pe 4. După Cântarea 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul praznicului şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile acestea, glasul al 2-lea.
Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Hristoase Dumnezeule. Că pom de viață l-ai arătat nouă, celor ce credem întru Tine şi printr-însul surpând pe cel ce are stăpânirea morţii, ne-ai înviat pe noi, cei omorâți prin păcat. Pentru aceasta strigăm către Tine : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
A învierii :
Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
Mucenicina :
Pentru Hristos pătimind până la moarte, o purtătorilor de chinuri mucenici ! Sufletele voastre le aveţi în ceruri în mâna lui Dumnezeu şi prin toată lumea se cinstesc moaştele voastre. Preoţii şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-se, strigă cu noi după obicei : Somn cinstit este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Mironosiţe femei ! Ce aţi venit la mormânt ? Ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ? A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigat-a îngerul.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Bucuratu-s-au ucenițele lui Hristos, auzind cuvinte de la înger, de la care au cunoscut Învierea Celui ce S-a socotit între cei morţi pentru noi. Măcar că şi veniseră mai-nainte mironosiţele la mormânt şi tânguindu-se pentru Hristos, au văzut piatra răsturnată degrab, de a căreia mutare, nu se pricepeau.
Stih : Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
De neîncetată şi dumnezeiască bucurie dătătoare, dumnezeieştilor şi Sfinţilor Ucenici s-au arătat mironosiţele uceniţe ale lui Hristos, plinind porunca dumnezeiescului înger, de a căruia îmbrăcăminte albă s-au spăimântat şi au zis : Prădatu-s-a iadul, prin Învierea cea atot mântuitoare a Împăratului, Celui ce a murit pentru noi.
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Pâraiele cele din izvorul cel de lacrimi curgător şi tânguirea oprind, dumnezeieştilor uceniţe ale lui Hristos, cuvinte de bucurie au adus acum celor ce singuri au fost văzători ai Darului, vestindu-le lor scularea Cuvântului şi bucuria cea din mormânt. Pentru aceasta glasul cel potrivnic întristării, au auzit cu preaslăvire, care poruncea lor, să se bucure.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi pe acesta neaflându-l, se mirau între ele, neştiind Învierea. Ci, a stătut înaintea lor îngerul şi a zis : A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă.
Ceasul întâi şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 8-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI
Vineri, a treia săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile paznicului, glasul al 2-lea.
Mironosiţele femei la mânecare adâncă miresme luând, la mormântul Domnului au venit şi Cele ce nu nădăjduiau aflând, cu bună cucernicie gândeau de răsturnarea pietrei şi una către alta ziceau : Unde sunt peceţile gropii ? Unde este straja lui Pilat şi întărirea cea cu dinadinsul ? Şi un înger strălucit s-a făcut vestitor femeilor celor ce nu se pricepeau şi a zis către dânsele : Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi a înviat neamul omenesc ? Sculatu-S-a din morţi, Hristos Dumnezeul nostru ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viață, luminare şi mare milă.
Pentru ce amestecaţi miruri cu lacrimi o, uceniţelor ? Piatra s-a răsturnat, mormântul s-a deşertat; vedeţi stricăciunea călcată de viață, peceţile mărturisind arătat, pe străjerii celor neplecaţi greu dormind, firea cea muritoare s-a mântuit prin trupul lui Hristos Dumnezeu, iadul se tânguieşte. Deci, alergând cu bucurie spuneţi apostolilor, că Hristos, Cel ce a omorât moartea, întâiul născut din morţi, va merge mai-nainte de voi în Galileea.
Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu sârguinţă ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău şi din cuvintele îngerului învăţându-se, semne îmbucurătoare a vestit apostolilor, că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viață veşnică şi mare milă.
Şi de la Minei 3.
Slavă… glasul al 6-lea.
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând şi pecețile gropii văzând şi neaflând preacurat trupul Tău tânguindu-se cu sârguință au venit, zicând : Cine a furat nădejdea noastră ? Cine a luat pe mortul cel gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce unul este mângâierea Maicii Sale ? O, cum S-a omorât Cel ce a înviat morții ! Cum s-a îngropat Cel ce a prădat iadul ! Ci, scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi ca Cela ce Însuți eşti puternic, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea.
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 2-lea.
Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat, precum însuşi a voit; şi înviind din morți, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce pironind, a şters zapisul Cel ce era asupra noastră şi stăpânirea morții a stricat. Să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Cu arhanghelii să lăudăm Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre şi întru slavă înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea, care o a zidit.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi ai chemat zidirea Ta, întrutot Puternice, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, plângere cu umilinţă luând şi tânguindu-se, a zis : Vai mie, preadulce Iisuse, pe Carele cu puțin mai-nainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clintit şi catapeteasma templului s-a rupt. Ci iată, că Te văd acum pe Tine supunându-Te morții de voie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu ? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri ? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat ? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate ? Slăvesc patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta, precum şi Învierea, strigând : Doamne, slavă Ţie.
Troparele, glasul al 2-lea.
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi, când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă…
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt bine cuvenite, dar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Ecteniile şi otpustul.
Aşa se face slujba în toate Vinerile seara ale cincizecimii.
LA UTRENIE
Troparele praznicului.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, pe piatra credinţei, când ai înviat, ai dăruit-o tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăția fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Mironosiţele femei…
Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele femei se bucură cu un glas, că acelaşi praznic împreună cu dânsele prăznuiesc, spre slava şi cinstea învierii Tale şi printr-înşii strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, Doamne : Dă poporului Tău mare milă.
Slavă… Şi acum… aceeaşi.
Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canoanele praznicului cu irmosul pe 6 CANONUL MIRONOSIȚELOR şi al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 2-lea.
Toată suflarea şi toată făptura, pe Tine Te slăveşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul ? Că pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii ? Sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat, să se închine împreună cu noi, zicând : Slavă mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi, îngerul care a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a binevestit nouă zicând : Hristos a înviat din morți, Mântuitorul lumii şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliți.
Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne, bucură-te, celei pline de daruri i-a adus; înger încă şi la Învierea Ta, piatra slăvitului Tău mormânt o a răsturnat. Acela adică în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta în locul morţii, pe Stăpânul, Dătătorul de viață ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie şi căutând pe Domnul, au văzut pe înger ca un fulger şezând pe piatră şi a zis către dânsele : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A înviat precum a zis; în Galileea Îl veţi afla. Către Care să strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea, însăşi podobia.
Când Te-a pogorât de pe lemn mort cel din Arimateea, pe Tine, viaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a întăşurat, Hristoase, şi cu dragoste se îndemna, cu inima şi cu buzele a săruta trupul Tău cel nestricat; însă cuprinzându-se de frică, bucurându-se striga Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
Stih : Bine ai voit Doamne, pământului Tău, întors-ai robia lui Iacov.
Când Te-ai pus în groapă nouă, pentru toţi, Mântuitorule al tuturor, iadul cel cu totul de râs, văzându-Te s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărîmat şi porţile s-au zdrobit, mormintele s-au deschis, morţii au înviat; atunci Adam bucurându-se, cu mulțumire a strigat Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
Stih : Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
Când Te-au văzut puterile, Hristoase, clevetit de cei fărădelege, ca şi cum ai fi fost amăgitor şi piatra mormântului pecetluită cu mâinile, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atunci s-au spăimântat de nespusă îndelungă răbdarea Ta. Însă, bucurându-se de mântuirea noastră, a strigat Ţie : Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Cerut-a Iosif trupul lui Iisus şi l-a pus pe el în mormântul cel nou al său; că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat puterea morţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
Troparele, ceasul 1 şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 9-a, prochimenul şi apostolul : Din faptele apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.
DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
A SLĂBĂNOGULUI
SÂMBĂTĂ SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4.
Şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 3-lea.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morții s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Luminatu-s-au toate, cu Învierea Ta Doamne şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Ființă, Care împărățeşte în veacul veacului.
Altă stihiră a lui Anatolie.
Cinstitei Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că cu rana Ta, noi toți ne-am vindecat.
Slavă… glasul al 5-lea.
Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, cea care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulțime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credință. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulți ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, că dacă se va tulbura apa, să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuția mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Carele nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, dogmatica, glasul al 3-lea.
Minune prea-mare ! Ceea ce a născut este Fecioară şi Cel ce S-a născut este Dumnezeu mai-nainte de veci. Naşterea văzută şi ceea ce s-a săvârşit este mai presus de fire. O, taină înfricoşată ! Că şi ceea ce se gândeşte rămâne negrăită şi ceea ce vede nu se poate cuprinde. Fericită eşti tu preacurată Fecioară, că eşti fiică a lui Adam celui pământesc şi a lui Dumnezeu Celui Preaînalt Maică. Pe Carele roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihiria învierii, glasul al 3-lea.
Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Apoi ale Născătoarei de Dumnezeu, glas acelaşi.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Dobândind mari şi multe faceri de bine prin tine, Preacurată, slăvim cu îngerii pe Cel născut al tău, Carele a voit a se naşte în pântecele tău, pentru milostivirea cea prea mare şi a înnoit neamul omenesc.
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Pe tine toţi păcătoşii te-am câştigat, în viață scăpare şi dumnezeiesc acoperământ, curată Fecioară; deci, toți ne rugăm milostivirii tale : Nu te depărta de la noi rugămu-ne, ci ne miluieşte şi ne mântuieşte.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii popoarelor.
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare Maică pururea Fecioară, noi robii tăi cei din țărână aducem ție după vednicie, împreună cu dumnezeiescul Graviil mai-marele cetelor. Că tu eşti solitoare de veselie şi bucurie lumii.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Acolo în pridvorul lui Solomon, zăcea mulțime de bolnavi şi înjumătățindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, ca, dacă se va tulbura apa, să mă bage în scăldătoare. Iar Domnul a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă ! Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu trimite-ne nouă, Doamne, mare milă.
Troparul învierii. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ectenia mică şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
După ce binecuvintează preotul : Hristos a înviat… de trei ori. Şi îndată citim Psalmul şi Catisma toată. Şi Fericit bărbatul… La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 4 şi ale slăbănogului 2, repetând pe cea dintâi.
Stihirile învierii, glasul al 3-lea :
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morții s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Luminatu-s-au toate, cu Învierea Ta Doamne şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Ființă, Care împărățeşte în veacul veacului.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Cinstitei Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că cu rana Ta, noi toți ne-am vindecat.
Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară S-a întrupat. Că pentru noi S-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă.
Celor din iad, pogorându-Se Hristos a vestit, îndrăzniți, zicând : Acum am biruit; Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porțile morţii.
Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălțăm, dintru adâncuri strigând : Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai luminat lumea cu Învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Apoi aceste stihiri ale slăbănogului, glasul 1, singur glasul.
Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, Milostive Hristoase. Pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea celeia ce-i curgea sânge o ai vindecat. Pe fata cananeencei ceea ce se bântuia o ai miluit şi rugăciunea sutaşului nu o ai trecut cu vederea. Pentru aceasta strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ție. De două ori.
Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine, a strigat : Miluieşte-mă Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață. Nu-mi este de nici o treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni să mă bage, când se tulbură apa; ci, la Tine, Izvorul tămăduirilor vin, ca şi eu împreună cu toţi să strig : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
Slavă… glasul al 5-lea.
Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, cea care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulțime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credință. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulți ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am, că dacă se va tulbura apa, să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuția mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Carele nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.
Prochimenul zilei.
LA LITIE
Stihira hramului, Slavă… glasul al 5-lea.
Lângă scăldătoarea oilor, zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa, să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul : Pentru tine om M-am făcut, pentru tine în trup M-am îmbrăcat şi zici, om nu am. Ridică-ți patul tău şi umblă. Toate sunt Ţie cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă; adu-Ţi aminte de noi toți şi ne miluieşte Sfinte, ca un Iubitor de oameni.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară preacinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 3-lea
Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Apoi Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea.
Stih : Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfințite astăzi nouă s-a arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniți de la vedere femei binevestitoare şi ziceți Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos, veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca pe un mire, ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Ce plângeţi pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Ci mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile ! Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit ! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm ! O, Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Apoi Slavă… glasul al 5-lea.
Acolo în pridvorul lui Solomon, zăcea mulţime de bolnavi şi înjumătățindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa, să mă bage în scăldătoare. Iar El a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, trimete-ne nouă, Doamne, mare milă.
Şi acum… glasul al 5-lea.
Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrătişăm; să zicem fraților şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… odată. Şi celelalte după cum s-a arătat în Duminica trecută.
Troparul, glasul al 3-lea :
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel întâi născut din morţi S-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că, cu trupul cel luat din tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
Iar nefiind priveghere la Miezonoptică cântăm canonul din octoih al glasului al 3-lea şi troparale : Cade-se cu adevărat a lăuda… şi otpustul.
Duminică, a patra săptămână după Paşti.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparele învierii.
După întâia Catismă, sedealna glasul al 3-lea.
Hristos din morţi s-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi născut decât zidirea şi Făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru Sine o a înnoit; nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta a stricat.
A învierii :
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă chemând. Apărătorul vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez ! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ţie : Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.
După a doua Catismă, sedealna glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale; ai binevoit a Te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte ca un Dumnezeu. Pentru aceasta ca Dătătorului de viață strigăm Ţie : Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.
A învierii :
Răstignirea cea necuprinsă cu mintea şi Învierea cea netâlcuită, taina cea negrăită o teologhisim credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat şi neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Slavă, Hristoase, Învierii Tale.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cele cereşti cu dragoste s-au veselit şi cele pământeşti cu cutremur s-au spăimântat, când preacuratul glas a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu; ca o prăznuire a fost pentru amândouă părţile, când cel întâi zidit din moarte s-a izbăvit. Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine : Bucură-te, curată Fecioară, Maică.
După Fericiţi cei fără prihană… Troparele : Bine eşti cuvântat, Doamne…
Apoi ipacoi.
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucind a zis mironosiţelor : Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt ? Sculatu-S-a deşertând mormintele. Cunoaşteţi neschimbat pe Schimbătorul stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu : Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale ! Că ai mântuit neamul omenesc.
Apoi treptele.
ANTIFONUL 1, glasul al 3-lea.
Robia Sionului Tu o ai scos din Babilon şi pe mine din patimi, la viață mă trage, Cuvântule.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor spice întru bucuria vieţii celei deapururea.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh este toată buna dăruire, că cu Tatăl şi cu Fiul împreună străluceşte; întru Carele toate viază şi se mişcă.
ANTIFONUL al 2-lea.
De n-ar zidi Domnul casa bunătăţilor, în zadar ne ostenim; iar acoperindu-ne sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Pentru roada pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ţie, Hristoase, sfinţii pururea, ca unui Tată.
Slavă… Şi acum…
În Sfântul Duh se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că înfiinţează toată făptura; Aceluia să slujim, că Dumnezeu este, ca şi Tatălui şi Cuvântului.
ANTIFONUL al 3-lea.
Cei ce se tem de Domnul, fericiţi vor umbla în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viață.
Veseleşte-Te, Începătorul turmei, împrejurul mesei Tale văzându-Ţi fiii Tăi, purtând stâlpări de fapte bune.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Prin Sfântul Duh este toată bogăția slavei, din care este darul şi viaţa la toată zidirea; că, împreună cu Tatăl se laudă şi cu Cuvântul.
Prochimen, glasul al 3-lea :
Spuneţi întru neamuri, că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi-i frumos, cu strigăt de bucurie.
Toată suflarea…
Evanghelia învierii, a 4-a, de la Luca.
Apoi : Învierea lui Hristos văzând… de trei ori. Psalmul 50
CANOANELE
Al Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2;
CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Tu eşti Dumnezeu cel minunat, care preaslăvit faci minuni, cela ce ai uscat adâncul şi căruţele le-ai acoperit şi ai mântuit pe poporul ce-Ţi cânta Ţie, ca Mântuitorului nostru şi Dumnezeu.
Lucrând semne şi făcând minuni, Unule Împărate, Crucea de voie ai răbdat ca un îndurat şi cu moartea pe moarte omorând, ne-ai înviat pe noi.
Astăzi să dănţuim cu credinţă, popoare, întru scularea lui Hristos, că s-a prădat iadul şi pe cei ce i-a avut legaţi degrabă i-a dat înapoi, care laudă slăvirile lui Dumnezeu.
Cela ce prin dumnezeiasca putere, cu cuvântul Tău ai întărit oarecând pe cel slăbănog, Hristoase, şi i-ai poruncit lui să-şi ridice patul, neputincios fiind el de multă vreme, vindecă sufletul meu cel ce s-a bolnăvit cumplit.
La scăldătoarea oilor se pogora îngerul oarecând şi numai pe unul vindeca într-un an. Iar cu dumnezeiescul botez acum curăţă Hristos mulţimi nenumărate.
A arhanghelului :
Cela ce eşti căpetenie îngerilor maimare voievod al slujitorilor celor de sus, pe cei ce se adună întru cinstită Biserica ta şi laudă pe Dumnezeu, acoperă-i şi-i păzeşte de toate necazurile.
Slavă… a Treimii.
Să lăudăm neîncetat împreună cu cei fără de trupuri, în trei Feţe şi întru o Fire, pe Dumnezeu cel fără început, pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Duhul cela ce are o împărăţie şi o stăpânire nedespărţită.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cetatea ta aceasta, care totdeauna te cinsteşte pe tine, Curată, cu credinţă, mântuieşte-o din primejdii, de robia barbarilor, de războiul cel dintru sine şi de sabie şi de toată altă îngrozire.
Catavasie : Ziua învierii…
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod bine slăvit şi veselindu-te strigă : Întăritu-s-a inima mea întru Tine, Dumnezeule ! Nu este sfânt şi nu este drept, fără numai Tu, Doamne.
Văzându-Te oarecând soarele pe lemn răstignit, Cuvinte, lumina şi-a ascuns. Şi tot pământul s-a cutremurat; morţii s-au sculat, murind Tu, Atotputernice.
Venind Tu cu sufletul în pântecele pământului, iadul a dat înapoi degrab sufletele pe care le câştigase, cele ce strigă : Laudă de mulţumire puterii Tale, Unule, Doamne.
Vindecă, Preabunule, sufletul meu, cel ce a fost bolnav cumplit în mulţi ani ca şi pe cel slăbănog mai-nainte, ca să urmez urmelor Tale, care le-ai arătat celor ce Te iubesc pe Tine.
A arhanghelului :
Arhanghele al lui Dumnezeu, fă rugăciune cu cetele cele de sus, pentru noi cei care te lăudăm pe tine cu credinţă, păzindu-ne şi ferindu-ne pe noi cei ce cădem în patimile vieţii.
Slavă… a Treimii.
Slavă Tatălui, să strigăm, Fiului şi Duhului; că Unul este după fire Dumnezeu, pe Carele toate puterile cereşti cu frică Îl slăvesc, strigăm : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fără de sămânţă ai avut zămislire şi mai presus de gând naştere, Fecioară Maică preacurată; lucru înfricoşat, minune, prea mare, de îngeri cinstită şi de oameni preaslăvită, Fecioară Stăpână.
Condacul şi icosul Paştilor, sedealna, glasul al 3-lea.
Numai graiul Celui ce S-a arătat pe pământ pentru noi, din milostivire, a întărit pe slăbănog, precum se vesteşte vorba în toată lumea; pentru aceea şi patul luându-şi a umblat, măcar că nu sufereau cărturarii să vadă ceea ce se făcuse, fiind cuprinşi de răutatea pizmei, care slăbănogeşte sufletele.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez ! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit strig ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Avvacum, preacurat pântecele tău, munte umbrit mai înainte l-a văzut, Curată; pentru aceea a şi strigat : De la amiazăzi va veni Dumnezeu şi Cel Sfânt din muntele cel cu umbra deasă.
Adunarea evreiască topindu-se de pizmă, Te-a răstignit pe lemn pe Tine, Doamne, şi stricând osânda morţii, Te-ai sculat ca un puternic, sculând şi lumea împreună cu Tine.
Pentru ce căutaţi femei cu miresme, pe Mirul cel nedeşertat ? S-a sculat, a zis mironosiţelor cel ce şedea în haine albe, umplând latura cea de sub cer de bună mireasmă înţelegătoare.
Chip de rob purtând pentru multa milostivire, umblând ai venit şi ai arătat sănătos pe cel ce zăcea de mulţi ani, Cuvinte, poruncindu-i să-şi ridice şi patul.
A îngerului :
Îngerul Domnului, pogorându-se la vreme tulbura apa în scăldătoarea oilor, făcând numai pe unul sănătos; iar Hristos mântuieşte mulţime nenumărată prin dumnezeiescul Botez.
A arhanghelului :
Cela ce eşti căpetenia îngerilor şi îndreptător celor rătăciţi, maimare voivodule al Domnului vino în ceasul acesta în mijlocul nostru şi du rugăciunile tuturor la unul Făcătorul şi Stăpânul.
Slavă… a Treimii.
Unită după fire şi despărţită după Feţe este Sfânta Treime : Tatăl, Cel mai presus de fiinţă şi Fiul, Cel împreună veşnic şi unul Sfântul Duh cel Atotputernic.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cum alăptezi, Curată ? Şi cum ai născut prunc pe cel mai dedemult decât Adam ? Cum porţi în braţe Fiul, pe Cel ce este pe umerii heruvimilor ? Precum ştie şi precum voieşte Cel ce a înfiinţat toate.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu lumina Ta cea neînserată, Hristoase Dumnezeule, luminează smeritul meu suflet, şi-l povăţuieşte spre frica Ta. Pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.
Înălţându-Te pe lemnul Crucii, ai înălţat şi toată lumea; şi fiind între cei morţi, Dumnezeule pe morţii cei din veac i-ai sculat.
Înviat-a Hristos precum a zis deşertând toate împărăţiile iadului şi S-a arătat Apostolilor, bucurie veşnică dându-le.
În haine albe strălucind, îngerul s-a văzut de femei zicând : Nu mai plângeţi, viaţa voastră s-a sculat, pe morţii cei din morminte înviind.
Precum ai sculat pe cel slăbănog, Hristoase, vindecă şi sufletul meu cel slăbănogit pentru călcările de poruncă şi mă îndreptează ca să umblu în cărările Tale cele drepte.
A arhanghelului :
Voievodule al îngerilor, Mihaile, păzeşte pe poporul ce se adună astăzi în Biserica ta şi vesteşte slava lui Dumnezeu.
Slavă… a Treimii.
Unime întocmai cinstită şi întreit numărată, despărţită după feţe cu credinţă şi unită este după fire, Tatăl, Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Zămislirea ta cea fără de sămânţă, Curată, şi naşterea cea necuprinsă de minte o lăudăm, fericindu-te pe tine ca pe Maica Făcătorului şi Stăpânului tuturor.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Adâncul patimilor şi viforul vânturilor celor potrivnice s-au ridicat asupra mea; ci, întâmpinându-mă Tu Mântuitorule mântuieşte-mă şi mă scapă din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pe proorocul.
Te-ai înălţat de voie pe lemn, Te-ai pus ca un mort în mormânt şi pe toţi morţii cei din iad înviindu-i, Hristoase, i-ai sculat cu dumnezeiasca putere.
Iadul întâmpinându-Te jos s-a amărât, Îndurate, dând înapoi degrab pe cei legaţi care laudă cu glasuri netăcute, înfricoşată Învierea Ta, Mântuitorule.
Dumnezeieştii Ucenici, văzând pe Hristos, Viaţa tuturor sculându-Se din mormânt, cu multă dragoste, cu gând drept şi cu sufletească veselie s-au închinat Lui.
Cel ce a zăcut dedemult pe patul durerii mai mulţi ani, cu porunca Ta, Hristoase, vindecându-se, lăudând a slăvit milostivirea Ta, Dătătorule de viață.
A arhanghelului :
Voievodule al îngerilor Mihaile, cela ce stai înaintea scaunului Stăpânului, vino în mijlocul nostru şi ne îndreptează la cărările vieţii, pe noi cei ce te-am câştigat pe tine cald folositor.
Slavă…
Treime după feţe pe Tine te cinstesc şi Unime după fiinţă Te propovăduiesc, împreună cu înfricoşate oştile cele de sus, Părinte cel fără de început, Fiule şi Duhule cel drept, Dumnezeule al tuturor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce toate le poartă cu dumnezeiasca voie, s-a ţinut în braţele tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, scoţându-ne pe noi pe toţi din mâna robiei celui viclean, ca un îndurat.
Condac, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi…
Sufletul meu, Doamne, cel slăbănogit cu tot felul de păcate şi cu netrebnice lucruri, ridică-l cu dumnezeiescul Tău ajutor, precum ai ridicat şi pe slăbănogul dedemult, ca să strig, fiind mântuit : Îndurate, slavă Hristoase puterii Tale.
ICOS :
Cela ce cuprinzi marginile cu palma mâinii Tale, Iisuse Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început cu Tatăl şi împreună cu Duhul Sfânt stăpâneşti toate; cu trup Te-ai arătat, vindecând bolile şi patimile ai gonit; pe orbi ai vindecat şi pe cel slăbănog cu dumnezeiescul Tău cuvânt l-ai ridicat, poruncindu-i îndată să umble şi să ridice pe umerii săi patul care l-a purtat. Pentru aceasta toţi împreună cu dânsul cântăm şi strigăm : Îndurate, slavă Hristoase puterii Tale.
SINAXAR
ÎN DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI
Stih : Cuvântul lui Hristos care a vindecat slăbănogire.
Acela însuşi tuturor le dă tămăduire.
Tot în această zi, în Duminica a patra după Paşti, facem pomenirea slăbănogului vindecat de Domnul şi prăznuim o minune ca aceasta a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
S-a pus şi aceasta aici, pentru că în vremea acestor cincizeci de zile ce erau la evrei, a făcut Hristos această minune. Că a intrat în Ierusalim la praznic şi a fost la lacul cel cu cinci foişoare, zidite de Solomon, care se numea şi lacul oilor, pentru că în el se spălau măruntaiele oilor ce le înjunghiau spre jertfă, sau pentru că cela ce intra întâi acolo, când tulbura îngerul apa odată în an se făcea sănătos. Şi a aflat acolo pe un om, care avea treizeci şi opt de ani în boala sa şi nu putea şti cine l-ar băga în apă pe el cel bolnav. De la care ne învăţăm cât este de bună aşteptarea şi răbdarea. Şi pentru că era să se dea botezul cel curăţitor de tot păcatul, a iconomisit Dumnezeu în legea veche prin apă să se facă minuni, că dacă va veni acela (adică botezul) mai lesne să se primească. Deci, la acest slăbănog ce se numea Iar, a venit Iisus şi l-a întrebat şi el nu i-a cerut ajutor. Dar Hristos ştiind că se va curăţi acea boală i-a zis : Ia-ţi patul tău şi mergi ! Şi îndată s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul pe umăr, ca să nu se pară că este nălucire şi s-a dus la casa sa. Şi fiind Sâmbătă, nu-l lăsau Iudeii să umble; iar el aducea înainte pe Cela ce-l tămăduise, spunând că Acela i-a zis să umble Sâmbăta, neştiind cine este. Pentru că Iisus, fiind popor mult acolo adunat, S-a dat în lături şi S-a ascuns. Iar după aceea l-a aflat pe el Iisus în templu şi i-a zis : Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău. Unii socotesc că pentru aceea i-a zis aşa Domnul, că acela era să dea după aceea lovire lui Iisus, când era să stea înaintea Caiafei arhiereul şi mai rea ispită a slăbănogirii de acolo să moştenească în focul de veci, nu treizeci şi opt de ani numai, ci pururea muncindu-se. Dar Domnul mai ales a arătat, că s-a întâmplat lui boala slăbănogirii din păcate. Însă nu vine toată boala din păcate, ci şi din neputinţa firii şi din mâncarea fără de măsură şi din cele fără de folos şi din altele multe. Deci, înţelegând slăbănogul că Iisus este Acela Care l-a făcut sănătos, a spus aceasta iudeilor. Iar ei întărâtându-se spre mânie, căutau să ucidă pe Hristos, pentru că strica Sâmbăta. Iar El multe le zicea, arătând că cu dreptul este şi Sâmbăta a face bine şi cum că Însuşi este Acela Care a zis să se păzească Sâmbăta şi că este întocmai cu Tatăl şi precum Acela lucrează, aşa şi El. Se cuvine a şti că altul este acest slăbănog şi altul slăbănogul cel de la Matei. Că acea minune în casă s-a făcut când şi oameni au slujit aceluia şi au auzit : Iartă-ţi-se ţie păcatele; iar aceasta s-a făcut în foişor şi n-a avut om precum zice Sfânta Evanghelie. Acele cinci foişoare pline de bolnavi, închipuiesc că era bolnavă seminţia evreiască la cele cinci simţiri : La vedere, la pipăire, la gust, la auz şi la miros. La acestea erau bolnavi feciorii evreieşti că nu aveau ochi curaţi, pentru că vedeau minunile şi nu le băgau în seamă. Nu aveau gust mulţumitor, de vreme ce mâncând mană, căutau cărnuri. Nu aveau mirosul întreg al miresmei Stăpânului, ci au voit putoarea diavolului. Nu aveau auz curat, pentru că ascultau fluierăturile şerpilor, iar nu învăţăturile proorocilor. Nu aveau pipăitul de folos, de vreme ce pe idoli îi numeau dumnezei, lepădându-se de Dumnezeu cel viu. Se prăznuieşte acum minunea aceasta, pentru că întru aceste cincizeci de zile şi aceasta s-a făcut, precum şi pentru femeia samarineancă şi pentru orb. Că pe Toma şi pe mironosiţe, spre încredinţarea învierii lui Hristos din morţi prăznuim; iar celelalte până la înălţarea Domnului, pentru că acestea pe vremea acestor cincizeci de zile, distinse la evrei, le-a făcut. Şi de vreme ce acestea pe scurt Ioan aşa le-a descris.
Cu milostivirea Ta cea negrăită, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pe tinerii i-ai păzit nearşi, binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Dacă Te-a văzut soarele întins pe lemn şi-a ascuns lumina neputând să lumineze lumii, apunând Tu de voie, Împărate al tuturor, spre luminarea tuturor neamurilor.
Înviat-ai deşertând mormintele şi prădând iadul cu tăria Ta cea atotputernică. Pentru aceasta lăudăm cinstită şi dumnezeiască scularea Ta, Hristoase.
Ce căutați pe Cel viu ca pe un mort ? S-a sculat, nu este în mormânt, strigat-a către mironosiţe dedemult dumnezeiescul înger, cel ce a strălucit cu chipul.
Cela ce ai vindecat cu cuvântul pe slăbănogul care zăcea de mulţi ani, ai strigat către dânsul : Ridică-ţi patul tău şi umblă, lăudând slava lui Dumnezeu.
A arhanghelului :
Mihaile, mai-marele voievod al Domnului, îndreptează pe cei ce s-au adunat cu credinţă în dumnezeiască Biserica ta, spre lauda lui Dumnezeu şi-i fereşte de toate răutăţile, cu mijlocirea ta.
Slavă… a Treimii.
O, Treime ! Mântuieşte din toate primejdiile pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă, ca pe Dumnezeul tuturor şi Stăpânul şi-i fă părtaşi bunătăţilor Tale.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară ai rămas după ce ai născut mai presus de cuvânt, pe Cel ce S-a născut fără stricăciune, mai-nainte de toţi vecii din Tatăl cel fără de început; pentru aceasta pe tine te fericim, Curată.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu, Cel ce Se slăveşte neîncetat de îngeri întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări ca pe Făcătorul şi Mântuitorul, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catapeteasma s-a rupt răstignindu-Te Tu, Mântuitorul nostru şi moartea a dat înapoi pe morţii care i-a înghiţit şi iadul s-a golit, văzându-Te pe Tine că Te-ai pogorât în cele mai dedesubt ale pământului.
Unde-ţi este moarte boldul ? Unde-ţi este acum, iadule, biruinţa ? De Împăratul cel ce a înviat tu te-ai omorât şi ai pierit şi nu vei mai împărăţi de acum. Că Cel tare a luat pe legaţii pe care i-ai avut.
Alergaţi degrab, vestiţi Apostolilor, Învierea, zis-a mironosiţelor tânărul cel ce s-a arătat, înviat-a Stăpânul cu preaslăvire şi împreună cu Dânsul şi morţii cei din veac.
Slăbănogul cel ce zăcuse mulţi ani, a strigat : Miluieşte-mă Mântuitorule, pe mine cel cuprins de nepricepere; iar El i-a poruncit îndată să-şi ridice patul şi drept să umble.
A arhanghelului :
Ca cela ce eşti căpetenie puterilor celor fără materie, maimare voievodule, împreună cu dânşii cere nouă curățire de greşeli, îndreptarea vieţii şi desfătarea veşnicelor bunătăţi celor de acolo.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
A Treimii :
Fiinţa cea nezidită şi nedespărţită, Dumnezeirea cea în trei Feţe, pe Dumnezeu Tatăl cel fără început şi pe Duhul Sfânt să-L lăudăm cu un glas, strigând înfricoşată cântarea serafimilor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Carte te-a văzut pe tine dedemult Isaia, pururea Fecioară, în care cu degetul Tatălui S-a scris Cuvântul cel fără de ani, Care ne-a izbăvit din toată necuvântarea, pe noi care te lăudăm pe tine cu cuvinte sfinţite.
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără ardere, iar Daniil te-a văzut munte netăiat şi Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Iisuse înălțându-Te pe lemn, ne-ai înălţat şi pe noi şi punându-Te de voie în mormânt, ai înviat din morminte pe toţi morţii, care laudă stăpânirea Ta cea necuprinsă şi puterea cea nebiruită.
Prea frumos din groapă ai răsărit, ca un Mire din cămară, Cuvinte, Cela ce eşti însăşi frumuseţea; stricat-ai întunericul iadului şi ai scos pe cei legaţi care cu un glas strigă : Laudă slavei Tale, slavă, Iisuse Dumnezeule, Învierii Tale.
Suspinuri şi lacrimi aducând cu miresme, degrab au ajuns femeile la preasfântul mormânt şi s-au înştiinţat cu credinţă de slăvită scularea lui Hristos, pe care o prăznuim veselindu-ne cu bucurie sufletească.
Urmat-a sănătatea trupului poruncii Tale, Hristoase, şi s-a văzut repede alergând cela ce era mai-nainte slăbănog şi purtându-şi patul în care zăcuse mulţi ani, a slăvit cu cântări puterea Ta.
A arhanghelului :
Luminare cere nouă maimare voievodule, cela ce stai pururea înaintea Luminii celei mari şi împacă viaţa noastră, ceea ce se clatină totdeauna de ispitele şarpelui şi de primejdiile vieţii, pururea vrednicule de laudă.
Slavă…
Lumină şi lumini, viață şi vieţi, Te slăvesc pe Tine cu toată buna-credinţă, Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, Unime ceea ce eşti în trei Feţe, stăpânire nedespărţită, Dumnezeire neamestecată : Sfânt, Sfânt, Sfânt strigând, cu puterile cele de sus.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Din pântecele tău cel purtător de lumină a ieşit Soarele cel mare, Hristos, şi lumea a luminat cu luminoase străluciri, Preacurată, şi a gonit întunericul călcării de poruncă. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, ca pe pricinuitoarea tuturor bunătăţilor, dumnezeiască Mireasă.
Apoi : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… de trei ori.
LUMINÂNDA.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Slavă… altă Luminândă :
Podobie : Femei ascultaţi…
Venit-a la scăldătoarea oilor Iubitorul de oameni şi preaîndurat Domnul, ca să vindece bolile. Şi a aflat un om zăcând de mulţi ani şi a strigat către dânsul : Ridică-ți patul tău şi mergi pe căile cele drepte.
Şi acum… tot aceasta.
LA LAUDE
Punem stihirile învierii pe glasul al 3-lea.
Veniți toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul Cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morți ca să mântuiască toate, Acestuia să ne închinăm.
Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta, pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea Învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis mai-nainte, mergând în Galileea.
Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni, că ai înviat din morți, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te preamărească toată zidirea, pe Tine unul Cel fără de păcate, miluieşte-ne pe noi.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Cântare de dimineaţă mironosiţele femei lacrimi Ţi-au adus, Doamne, că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, sârguindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Iar îngerul şezând pe piatră, le-a binevestit : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă.
Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viață, a grăit mironosiţelor : Deşertat-a mormintele Mântuitorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca un Însuşi Dumnezeu Atotputernic.
Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
În mormânt Te-a căutat, venind într-una a sâmbetelor Maria Magdalena. Şi neaflându-Te se tânguia cu plângere strigând : Vai mie, Mântuitorul meu ! Cum Te-au furat, Împărate al tuturor ? Iar doi îngeri de lumină purtători, înlăuntrul mormântului au strigat : Ce plângi, femeie ? Plâng, a zis, că au luat pe Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus pe Dânsul. Iar ea întorcându-se înapoi, dacă Te-a văzut, îndată a strigat : Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Evreii au închis în mormânt Viața, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind : Cela ce cu mine pentru mine S-a răstignit, împreună cu mine S-a răstignit pe lemn şi mi S-a arătat pe scaun şezând împreună cu Tatăl; Acesta este Hristos Dumnezeul nostru, Care are mare milă.
Slavă… glasul al 8-lea.
Doamne, pe slăbănogul nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit şi nici boala cea de mulți ani nu i-a fost lui sminteală. Că lucrarea glasului Tău mai iute s-a arătat şi greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat; şi sarcina patului o a purtat, spre mărturia mulţimii îndurărilor Tale, slavă Ţie.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi otpustul. Apoi, Slavă… Şi acum… Stihira Evangheliei, glasul al 8-lea.
Magdalenei Mariei, ceea ce a vestit Învierea Mântuitorului cea din morți şi arătarea, necrezându-i Ucenicii, li s-au imputat învârtoşarea inimii. Ci cu semne întrarmându-se şi cu minuni, la propovăduire s-au trimis. Şi Tu, Doamne, la Tatăl, Începătorul luminii Te-ai înălțat; iar ei au propovăduit pretutindenea cuvântul, cu minuni încredințându-l. Pentru aceasta luminându-ne printr-înşii, slăvim Învierea Ta cea din morți, Iubitorule de oameni, Doamne.
LA LITURGHIE
Fericirile, glasul al 3-lea.
Lepădând, Hristoase, porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, care a strigat : Pomeneşte-mă, Mântuitorule, întru împărăția Ta.
Pe noi, cei ce am greşit, cu blestemul morții ne-ai osândit, Dătătorule de viață, Doamne. Iar cu trupul Tău fără de păcat pătimind, Stăpâne, pe cei morţi i-ai înviat, care strigau : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Sculându-Te din morţi, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi, cu Învierea Ta, Doamne, şi toată puterea morţii o ai pierdut, Mântuitorule. Pentru aceasta cu credinţă strigăm Ţie : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Cu îngroparea Ta cea de trei zile, pe cei omorîţi în iad înviindu-i, ca un Dumnezeu, împreună i-ai sculat şi nestricăciune tuturor, ca un bun, ne-ai izvorât nouă, celor ce cu credinţă strigăm pururea : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Şi din canonul slăbănogului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Altul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
Cade-se a şti că slujba slăbănogului se cântă numai în trei zile, Duminică, Luni şi Marţi şi apoi se odovăieşte.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
Întru aceiaşi Duminică a slăbănogului
SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. Stihirile praznicului, glasul al 8-lea.
Podobie : O, preaslăvită minune…
O, preaslăvită minune ! Făcătorul a toate, purtător de trup făcându-Se, cu a noastră fire binevoind a sărăcit ca un îndurat; şi cu oamenii petrecând, a arătat evreilor mulţime de minuni. Pentru aceea şi în Vitezda a vindecat pe cel de oarecând slăbănog, zicându-i : Ridică-ți patul tău.
Mântuitorule, Dumnezeul meu şi Doamne, vrând să ridici pe oamenii cei căzuţi, pe pământ ca un om ai umblat, vindecând bolile tuturor, pentru multa Ta milostivire. Pentru aceea venind oarecând şi la pridvorul oilor, ai făcut sănătos cu cuvântul Tău pe slăbănogul cel ce zăcea de treizeci şi opt de ani.
Topindu-se evreii de pizmă, pe facerile Tale de bine, preabunule Doamne, pricină făcându-le spre aprinderea mâniei, ei singuri pururea călcători de lege, pururea Te căutau să Te ucidă pentru sâmbătă, pe Tine, Viața cea adevărată; când ai arătat sănătos pe omul întreg, care mai-nainte era slăbănog.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Lângă scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa, să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-se Mântuitorul, a zis către dânsul : Pentru tine om M-am făcut, pentru tine în trup M-am îmbrăcat şi zici, că om nu am ? Ridică-ți patul tău şi umblă ! Toate sunt Ţie cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă, adu-Ţi aminte de noi de toți şi ne miluieşte, Sfinte, ca un iubitor de oameni.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut, iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Laudă de seară aducem Ţie, Hristoase, cu tămâie şi cu cântări duhovniceşti, miluieşte, Mântuitorule, sufletele noastre.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume şi a arătat din pescari Apostoli şi din neamuri, mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, Milostive Hristoase; pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea femeii căreia-i curgea sânge o ai vindecat. Pe fata cananeencei ceea ce se bântuia ai miluit-o şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta, strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
Troparul învierii şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul învierii şi al sfântului de va fi având şi al Născătoarei de Dumnezeu.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Hristos din morţi S-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi născut decât zidirea şi Făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru Sine o a înnoit, nu vei mai stăpâni de acum moarte, că Stăpânul tuturor puterea ta o a stricat.
Nemernic fiind pe pământ, suflete al meu, pocăiește-te; că ţărâna în mormânt nu laudă şi nu se mântuieşte de păcat. Strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi, greşit-am ! Mai-nainte până ce nu mă osândeşti, miluieşte-mă.
Mucenicina :
Vitejia răbdării voastre, prealăudaţilor mucenici, a biruit meşteşugurile vrăjmaşului, începătorul răutăţii. Pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veşnice. Ci, rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma cea iubitoare de Hristos, voi, cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ție ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ție : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
Cei cuprinşi de slăbănogirile pizmei, vindecarea slăbănogului în ziua sâmbetei slăbănogire o socoteau şi ziceau : Nu se cade a vindeca sâmbăta, nu se cade a strica odihna Sâmbetei cea părintească; necunoscându-Te pe Tine Stăpâne al legii şi tămăduitor al sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Apoi : Învierea lui Hristos… Psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului cu imoasele pe 8 CANONUL SLĂBĂNOGULUI şi al Mineiului pe 4; după Cântarea a 3-a, condacul şi sedealna sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm aceste stihiri, glasul al 3-lea.
Veniţi toate neamurile, cunoaşteți puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, Cuvântul Cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Acestuia să ne închinăm. De două ori.
De multe ori săvârşind cântarea m-am aflat făcând păcatul, cu limba grăind cântări, iar cu sufletul gândind cele necuvioase. Ci, îndreptează-le pe amândouă, Hristoase Dumnezeule, prin pocăinţă şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Veniţi toate popoarele, să cinstim pomenirea Sfinţilor Mucenici, că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununa cea de biruinţă au luat de la Hristos şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine a strigat : Miluieşte-mă Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață ? Nu-mi este de nicio treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni să mă bage, când se tulbură apa; ci la Tine, izvorul tămăduirilor, vin ca şi eu împreună cu toţi să strig : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Podobie : Mare este puterea…
Văzând puterea semnelor şi a minunilor, cei slăbănogiţi de pizmă şi puternici în răutate n-au crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu şi Îndreptătorul tuturor, Cela ce şi pe slăbănogul l-ai făcut sănătos cu cuvântul.
Stih : Mila Ta, Doamne, în veac o voi lăuda.
Văzând păzitorii sâmbetelor pe slăbănogul vindecat în ziua sâmbetei, se slăbănogeau la suflet şi strigau ca nişte cărturari ai legii, că nu se cade a vindeca în ziua odihnei şi a spurca sâmbăta.
Stih : Că ai zis, în veac mila se va zidi.
Necunoscându-Te pe Tine singur Făcătorul sâmbetelor şi Domnul, cei ce păzeau sâmbetele au cârtit pentru întărirea slăbănogului, care se făcuse în ziua sâmbetei, zicând că nu este bine să ridice patul în ziua sâmbetei.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare şi întru acelea zăcea mulţime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulţi ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuţia mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi a trupurilor, a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
Şi celelalte ale utreniei şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea 1.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
Luni a patra săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste două stihiri, repetând pe cea dintâi, glasul 1.
Cela ce cu palma cea preacurată ai zidit pe om, ai venit să vindeci pe cei bolnavi, Milostive Hristoase. Pe cel slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat şi durerea femeii căreia-i curgea sânge o ai vindecat; şi pe fata cananeencei, care se bântuia, ai miluit-o şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta strigăm : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
Mort neîngropat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine a strigat : Miluieşte-mă, Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut. Ce folos îmi este de viață ? Nu-mi este de nicio treabă scăldătoarea oilor, că nu am pe nimenea să mă bage, când se tulbură apa. Ci vin la Tine, Izvorul tămăduirilor, ca şi eu împreună cu toți să strig : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Suitu-s-a Iisus în Ierusalim la scăldătoarea oilor, ce se cheamă evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare şi întru acelea zăceau mulţime de bolnavi; că îngerul lui Dumnezeu la vreme pogorându-se, o tulbura pe ea şi sănătate da celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un bolnav de mulţi ani, a zis către dânsul : Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă arunce în scăldătoare. La doctori am cheltuit toată avuţia mea şi milă a dobândi nu m-am învrednicit. Iar Doctorul sufletelor şi a trupurilor, a zis către dânsul : Ridică-ți patul tău şi umblă, propovăduind puterea Mea şi mila cea mare, până la marginile lumii.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Luminatu-s-au toate cu Învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Mântuieşte-mă, Doamne Dumnezeul meu, că Tu eşti mântuirea tuturor. Viforul patimilor mă tulbură şi sarcina fărădelegilor mă cufundă. Dă-mi mână de ajutor şi la lumina umilinței mă ridică, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase, că în morminte zac şi duhurile gonesc şi puterea vrăjmaşului au surpat cu credinţa Treimii, nevoindu-se pentru buna-credinţă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Acolo, în pridvorul lui Solomon, zăcea mulţime de bolnavi şi înjumătăţindu-se praznicul, a aflat Hristos pe un slăbănog zăcând de treizeci şi opt de ani. Şi cu stăpânesc glas a zis către dânsul; Voieşti să fii sănătos ? Iar cel bolnav a răspuns : Doamne, om nu am ca dacă se va tulbura apa să mă bage în scăldătoare. Iar El a zis către dânsul : Ridică-ţi patul tău şi umblă, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, trimite-ne nouă, Doamne, mare milă.
Troparele şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul învierii şi al sfântului şi al Născătoarei-Învierii.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii ai tăiat-o cu scularea Ta; şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă cântând. Apărătorul vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie.
Până când petreci în păcate, suflete al meu ? Până când faci amânare pocăinţei ? Gândeşte-te la judecata care va să fie, strigă Domnului : Greşit-am, Doamne ! Cela ce eşti fără păcate, miluieşte-mă.
Mucenicina :
Străluciţi prin credinţă, luminători prealuminaţi, sfinţilor, cei ce sunteţi râvnitori ai bunei credinţe, purtători de chinuri prealăudaţi. Că de bătăile tiranilor netemându-vă, înşelăciunea idolească aţi stricat, având neînvinsă biruinţă Crucea adevărului.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Scăparea şi puterea noastră, Născătoare de Dumnezeu, ajutorul cel tare al lumii, mântuieşte pe robii tăi din toată nevoia cu rugăciunile tale, ceea ce eşti una binecuvântată.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
Cei cuprinşi de slăbănogirile pizmei, vindecarea slăbănogului în ziua sâmbetei, slăbănogire o socoteau şi ziceau : Nu se cade a vindeca sâmbăta, nu se cade a strica odihna cea părintească; necunoscându-Te pe Tine Stăpân al legii şi tămăduitor al sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi : Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL SLĂBĂNOGULUI şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul şi sedelnele de la Minei. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Sedealna praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul al 3-lea.
Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta, pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
Mintea mea cea risipită adună-o, Doamne, şi inima mea cea înțelenită curățeşte-o, dându-mi pocăinţă ca lui Petru, ca vameşului suspinare şi lacrimi ca desfrânatei, ca să strig Ţie cu glas mare : Dumnezeule, mântuieşte-mă ca un milostiv şi iubitor de oameni.
Mucenicina :
Frica împăraţilor şi a tiranilor, ostaşii lui Hristos au lepădat-o şi cu bună îndrăzneală şi bărbăţie L-au mărturisit pe El Domn al tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Doamne, pe slăbănogul nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit şi nici boala cea de mulţi ani nu i-a fost lui sminteală. Că lucrarea glasului Tău mai iute s-a arătat şi greutatea cea cu anevoie de purtat a lepădat-o; şi sarcina patului a purtat-o, spre mărturia mulţimii îndurărilor Tale, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Podobie : Mare este puterea Crucii…
Arătatu-s-a cuvântul Tău mădularelor celor slăbănoage ca o legătură purtătoare de viaţă, Făcătorule de bine, Cuvinte; a cărui mărturie este ridicarea cea mai presus de nădejde a patului, pe care l-a purtat după poruncă cel ce zăcuse pe dânsul multă vreme.
Stih : Mila Ta, Doamne, în veac o voi lăuda.
Bucurându-se a plinit cel slăbănog porunca stăpâneştii Tale puteri celei atotputernice şi purtându-şi patul a umblat şi mărturisind a strigat : Cel ce m-a vindecat mi-a poruncit mie să fac aceasta.
Stih : Că ai zis, în veac mila se va zidi.
Cel ce a zăcut mulţi ani şi vremi, cel slăbănog la mădulare a strigat : Miluieşte-mă, Hristoase Mântuitorule, pe mine cel legat cu nepricepere; iar Mântuitorul, întărindu-i mădularele, i-a poruncit să-şi ridice patul.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Lângă scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă şi văzându-Te pe Tine, Doamne, a strigat : Om nu am, ca dacă se va tulbura apa să mă bage într-însa şi până când merg eu, altul apucă mai-nainte de mine şi ia sănătate, iar eu zac bolnav. Şi îndată milostivindu-Se Mântuitorul, a zis către dânsul : Pentru tine om M-am făcut, pentru tine în trup M-am îmbrăcat şi zici că om nu am. Ridică-ţi patul tău şi umblă. Toate sunt Ție cu putinţă, toate ascultă, toate se pleacă; adu-Ți aminte de noi toţi şi ne miluieşte, Sfinte, ca un Iubitor de oameni.
Troparul învierii şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 4-a.
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla marele mucenic Gheorghe în Miercurea înjumătăţirii sau pomenirea sfântului apostol Ioan Teologul, slujba lor aşa se pune precum se înseamnă aici. De va vrea cel mai mare să facă priveghere, Marţi seara la vecernia cea mică, punem stihirile sfântului pe 4, Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile sfântului cele de la vecernia cea mare cu stihurile ei; Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. După Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime… şi după Tatăl nostru… troparul Sfântului; Slavă… Şi acum… a praznicului, ectenia mică şi otpustul.
La vecernia cea mare, citim : Fericit bărbatul… Slava 1-a. La Doamne strigat-am… stihirile praznicului 4 şi ale Sfântului 4. Iar de nu este priveghere atunci stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei, citirile toate ale praznicului şi ale Sfântului. La litie, o stihiră a hramului şi ale Sfântului, singure glasnice. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului cu stihurile lor, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, troparul praznicului de 2 ori şi ale Sfântului odată. Apoi citirea a Sfântului. Iar de nu este priveghere, după Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului, şi otpustul.
La utrenie, la Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului de două ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele şi citire a praznicului. După polieleu, sedelnele Sfântului toate, Slavă… cea după polieleu, Şi acum… una din sedelnele praznicului şi citirea Sfântului. Treptele, antifonul 1 al glasului al 4-lea, Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Stihira Sfântului. Canoanele, cel dintâi al praznicului cu irmoasele pe 6 şi al Sfântului pe 4. (Iar de va fi Sfântul Ioan Teologul punem canonul cel dintâi al praznicului cu irmosul pe 4 şi al Teologului pe 6). Apoi iar al praznicului, al doilea canon pe 4. Catavasiile praznicului cele de la canonul cel de pe urmă. După Cântarea a 3-a, condacul, icosul şi sedealna Sfântului, Slavă… Şi acum… a praznicului şi citirea Sfântului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului şi citirea praznicului. La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm. Luminânda praznicului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… iar a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului, doxologia cea mare şi otpustul.
La Liturghie, fericirile praznicului, Cântarea a 3-a pe 4 şi ale Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul, evanghelia şi chinonicul praznicului şi al Sfântului. Iar de va fi Sfântul Ioan Teologul, atunci slujba Sfântului Arsenie se cântă în altă zi.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
ÎNJUMĂTĂŢIRE A PRAZNICULUI CINCIZECIMII
Slujba sfântului de la Minei, care va cădea în această zi, se citeşte la Pavecerniţă, afară de aceea a Sfântului Ioan Evanghelistul.
MARŢI SEARA
După Hristos a înviat… de trei ori şi după psalm, catisma de la rând. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Şi cântăm aceste trei stihiri ale înjumătăţirii praznicului, repetându-le, glasul al 4-lea.
Podobie : Doamne, suindu-Te pe Cruce…
Sosit-a înjumătăţirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea Înviere şi se pecetluiesc la dumnezeiasca cincizecime şi se luminează având strălucirile de amândouă părţile şi împreunându-le pe amândouă, se laudă arătând mai-nainte că vine slava stăpâneştii înălţări. De două, ori.
Auzit-a şi s-a veselit Sionul, binevestindu-se Învierea lui Hristos şi fiii lui cei credincioşi s-au bucurat, văzându-L pe Dânsul şi spălând prin Duhul întinăciunea uciderii lui Hristos, se găteşte să prăznuiască înjumătăţirea cea veselă a amândurora. De două ori.
Apropiatu-s-a vărsarea cea din destul peste toți a Dumnezeiescului Duh, precum este scris : Sorocul o propovăduieşte, cel ce s-a înjumătăţit, al făgăduinței celei nemincinoase ce s-a dat după moartea lui Hristos şi îngroparea şi Învierea de Dânsul ucenicilor, care însemnează arătarea Mângâietorului. De două ori.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Înjumătățindu-se praznicul Învierii Tale, Hristoase, şi al dumnezeieștii veniri a Sfântului Tău Duh, adunându-ne lăudăm tainele minunilor Tale întru care trimite-ne nouă mare milă.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei şi citirile.
Din proorocia lui Miheea citire :
Cap. 4, vers. al 2-lea
Așa zice Domnul : Din Sion va ieşi legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim; şi va judeca între popoare multe şi va mustra neamuri tari multă vreme. Că toate popoarele vor umbla fiecare în calea sa, iar noi vom merge în numele Domnului Dumnezeului nostru în veac. Aşa zice Domnul Atotţiitorul : Auziţi munţi şi văi; temeliile pământului, că judecată are Domnul cu poporul Său şi cu Israil se va întreba, zicând : Poporul Meu, ce ţi-am făcut ? Sau cu ce te-am întristat, răspunde-Mi ? Pentru că te-am scos din pământul Egiptului şi te-am scăpat din casa robiei şi am trimis înaintea feţei tale pe Moise şi pe Aaron şi pe Mariam ? Poporul Meu, adu-ţi aminte ce au sfătuit asupra voastră cei potrivnici şi cine ţi-a vestit ţie de s-a spus ţie, omule ceva bine ? Şi ce cere Domnul de la tine ? Au nu ca să faci judecată, să iubeşti mila şi să fii gata de a merge înaintea feţei Domnului Dumnezeului tău ? Pentru că întru tărie se va slăvi Domnul şi va paşte turma Sa cu pace până la marginile pământului.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 55, vers 1.
Așa zice Domnul : Cei însetaţi veniţi la apă şi câţi nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi şi beţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime. Că aşa zice Domnul Atotstăpânitorul : Poporul Meu, scoateţi apă cu veselie din izvoarele mântuirii. Şi vei zice în ziua aceea : Cântaţi Domnului, cântaţi numelui Lui, spuneţi întru neamuri cele slăvite ale Lui; aduceţi-vă aminte că S-a înălţat numele Lui. Poporul Meu, ascultă-Mă pe Mine şi vei mânca cele bune şi se va desfăta întru bunătăţi sufletul vostru. Luaţi aminte urechile voastre şi urmaţi căilor Mele ! Ascultaţi-Mă pe Mine şi va via întru bunătăţi sufletul vostru; şi voi face cu voi legătură veşnică de pace. Chemaţi pe Domnul şi când se va apropia de voi, să lase cel necurat căile sale şi omul cel fărădelege sfaturile sale şi vă întoarceţi la Mine şi vă voi milui şi voi ierta păcatele voastre; că nu sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele ca căile voastre, zice Domnul; ci precum stă departe cerul de la pământ, aşa stă departe calea Mea de căile voastre şi gândurile Mele de gândul vostru. Că în ce chip se pogoară ploaie sau zăpadă din cer şi nu se întoarce acolo până ce adapă pământul şi îl face de răsare şi creşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine de mâncare; aşa va fi cuvântul Meu, care va ieşi din gura Mea, nu se va întoarce la Mine deşert, până ce va săvârşi toate câte am voit. Şi voi face cu spor căile Mele şi poruncile Mele. Că cu veselie veţi ieşi şi cu bucurie vă veţi învăţa. Că munţii şi dealurile vor sălta, aşteptându-vă pe voi întru bucurie şi toate lemnele ţăranilor vor bate cu ramurile şi în locul scaiului se va înălţa chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirsina şi va fi Domnul numit întru semn veşnic şi nu va lipsi, zice Domnul, Sfântul lui Israil.
De la pilde citire :
Cap. 9, vers 1.
Înțelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi a întărit şapte stâlpi; junghiat-a jertfele sale şi a dres în paharul său vin şi a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind : Cel ce este înţelept să se abată la mine şi celor ce le trebuie înţelegere, le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul pe care am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi şi vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cel ce învaţă pe cei răi, îşi ia luişi ocară. Şi cel ce ceartă pe cel necredincios, se ocăreşte pe sine. Că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască, învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine; dă pricină înţeleptului şi mai înţelept va fi, arată dreptului şi va adauga a primi, începerea înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul Sfinţilor priceperea. Iar a cunoaşte legea este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei petrece şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile. Glasul 1, însuşi glasul.
Ale lui Ioan Monahul.
Sosit-a înjumătăţirea celor cincizeci de zile, întru care Hristos descoperindu-şi puţin dumnezeiasca putere, a întărit cu cuvântul pe slăbănogul, ridicându-l din pat şi cu dumnezeiască cuviință făcând minune în trupul cel de lut, a dăruit oamenilor viață veşnică şi mare milă.
Stih : Adu-ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
În templu ai venit, Înţelepciunea lui Dumnezeu, înjumătățindu-se praznicul, învăţând şi mustrând pe evreii cei neplecați, pe farisei şi pe cărturari şi strigând cu îndrăzneală către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă de viață şi nu va mai înseta în veac. Cel ce crede bunătăţii Mele, izvoare de viață veşnică vor curge din pântecele lui. O, bunătatea şi milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Glasul al 2-lea.
Când a sosit înjumătăţirea praznicului, suitu-S-a Iisus în templu şi învăța pe evreii cei neplecați, zicând : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă izvorâtoare de viață veşnică şi nu va înseta în veci. Cel ce crede întru Mine, izvoare vor curge din pântecele lui şi va avea lumina vieţii.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Înjumătăţindu-se praznicul, când învățai Tu, Mântuitorule, evreii ziceau : Cum ştie acesta carte, neînvățându-Se ? Nu ştiau ei că Tu eşti Înţelepciunea, care ai întemeiat lumea, slavă Ţie.
Troparul, glasul al 8-lea.
Înjumătățindu-se praznicul, sufletul meu cel însetat, adapă-l cu apele bunei credinţe că tuturor, Mântuitorule, ai strigat : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Izvorule al vieţii noastre, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
La Pavecerniţă, condacul praznicului. La Miezonoptică după Sfinte Dumnezeule..., cel întâi, zicem troparul praznicului. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., condacul praznicului. Apoi Doamne miluieşte ! de 12 ori şi otpustul; iar troparele pentru cei adormiţi şi rugăciunea nu le citim.
În Miercurea Înjumătăţirii.
LA UTRENIE
Troparele praznicului, de trei ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Cela ce ştie gândurile inimilor tuturor, stând în mijlocul templului la înjumătăţirea praznicului striga, grăind celor mincinoşi adevărul : Ce Mă căutaţi să mă prindeţi, zicea cu îndrăzneală, pe Mine, Dătătorul de viață ? Nu judecaţi uitându-vă în faţă, călcătorilor de lege.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Stăpânul tuturor în templu stând când se înjumătățea praznicul cinstitei Cincizecimi, vorbind evreilor, mustra cu îndrăzneală în adunare multă semeţia lor cea tiranică, ca un Împărat şi Dumnezeu. Iar nouă tuturor pentru milostivire, ne-a dăruit mare milă.
Slavă… Şi acum… tot aceasta, Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50.
CANOANELE
Cel dintâi cu imoasele pe 8 şi al doilea pe 6 :
Canonul compus de Teofan
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Mari binefaceri ale dumnezeieştii Tale întrupări, celei mai presus de gând, strălucesc nouă, Stăpâne; daruri şi haruri şi dumnezeieşti luminări, cu bună dăruire izvorăsc.
Venit-ai, Hristoase, revărsând arătat strălucirile Dumnezeirii în mijlocul praznicului. Că praznic de bucurie eşti celor ce se mântuiesc şi Mijlocitor mântuirii noastre.
Înţelepciune, dreptate şi mântuire de la Dumnezeu Te-ai făcut nouă, Doamne, ridicându-ne de pe pământ la cereasca înălţime şi dăruindu-ne Dumnezeiescul Duh.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Trupul Tău în mormânt n-a văzut stricăciune, Stăpâne; ci precum s-a alcătuit fără sămânță aşa n-a luat stricăciune, şi într-un chip mai presus de fire nu s-a supus ascultării firii.
Alt Canon,
Facere a lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Marea ai închegat-o, cufundând pe mândrul Faraon cu căruțele şi ai scăpat, Doamne, pe popor neudat şi l-ai dus în muntele sfinţeniei, care striga : Cântare de biruinţă cântăm Ţie Dumnezeului nostru, Celui tare în războaie.
Neamuri bateţi în palme, evrei plângeţi, că Dătătorul de viață, Hristos, legăturile iadului rupându-le, pe morți i-a înviat şi bolile a vindecat cu cuvântul; Acesta este Dumnezeul nostru Cel ce dă viață celor ce cred în numele Lui.
Minune ai arătat, apa în vin prefăcând, Stăpâne, Cel ce ai prefăcut în Egipt râurile în sânge şi pe morţi ai înviat făcând aceasta a doua minune. Slavă, Mântuitorule, sfatului Tău celui nespus, slavă smereniei Tale, prin care ne-ai înnoit pe noi.
Izvor pururea curgător al vieţii celei adevărate fiind, Doamne, Tu eşti Învierea noastră, voind Te-ai ostenit, Mântuitorule, şi de voie ai însetat, legilor firii supunându-Te şi în Sihar venind trupeşte ai cerut la samarineancă apă să bei.
Pâinile le-ai binecuvântat, peştii i-ai înmulțit, Dumnezeule, Cel ce eşti necuprins cu mintea şi pe popoare din-destul le-ai săturat; şi izvorul cel pururea curgător al înţelepciunii l-ai făgăduit celor însetaţi. Tu eşti, Mântuitorule, Dumnezeul nostru Cel ce dai viață celor ce cred întru numele Tău.
Slavă… a Treimii.
Trei împreună fără de început şi de un scaun slăvesc, pe Dumnezeu Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul împreună fără de început şi pe Duhul împreună veşnic cu Fiul, pe Ființa cea una în trei Feţe laud, o Stăpânie mai presus stăpânitoare, a Dumnezeirii şi Ființei Celei fără de început cinstesc.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Tu una ai încăput pe Făcătorul tău în pântece, Născătoare de Dumnezeu şi cu trup L-ai născut precum nu se poate spune şi fecioară ai rămas, nicicum stricându-se fecioria. Pe Acesta roagă-L neîncetat, Curată, ca pe Fiul tău şi Dumnezeu, pentru turma ta.
Catavasie : Marea ai închegat-o…
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Să se veselească de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Izvoarele apelor celor de viață făcătoare le-ai deschis Bisericii, strigând, Bunule : De însetează cineva, să vină la Mine cu grabă şi să bea.
Cum că ai să Te înalţi de pe pământ la cer, arătat ai spus şi ai făgăduit să trimiţi din cer pe Duhul Sfânt.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Domnul cel ce din fire este Făcător de viață şi din Fecioară S-a născut, a dăruit tuturor credincioşilor nemurire, ca un milostiv.
Alt Canon,
Irmos :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică, zis-a Stăpânul învăţând când a venit în templu precum este scris, înjumătăţindu-se praznicul legii.
Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică. Că a venit Hristos de Carele au spus proorocii, că va veni din Sion şi lumea la sine va chema.
De nu credeţi cuvintelor, evrei, credeţi dar lucrurilor Stăpânului. Pentru ce vă amăgiţi, lepădându-vă de Cel Sfânt, de Care a scris în lege Moise ?
De se cade să vină cu adevărat Mesia, evrei, iată Hristos Mesia a şi venit. Cum de vă amăgiţi, lepădându-vă de Cel drept, de Care a scris Moise în lege ?
Slavă… a Treimii.
Ţie ne închinăm, Părinte, Cel fără început după fiinţă, lăudăm cu evlavie pe Fiul Tău, Cel împreună fără de început şi pe Duhul Cel Preasfânt, câte trei ca pe unul Dumnezeu după ființă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Unul din Treime fiind Te-ai văzut făcându-Te trup, neschimbându-Ţi, Doamne, fiinţa nici arzând pântecele cel nestricat al celeia ce Te-a născut, tot fiind Dumnezeu şi foc.
Catavasie : Întăritu-s-a inima mea…
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea…
Stând în mijlocul templului înjumătățindu-se praznicul, dumnezeieşte ai strigat : Cel însetat să vină la mine şi să bea. Că cel ce bea dintr-această apă dumnezeiască a Mea, râuri de învăţăturile mele din pântece va izvorî şi cel ce crede întru Mine cel trimis de la dumnezeiescul Părinte, împreună cu Mine se va preaslăvi. Pentru aceasta strigăm către Tine : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; că ai turnat din-destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Tăi.
Slavă… Şi acum… asemenea.
Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toți chemi, Mântuitorule, să scoată apă de mântuire, că primind omul dumnezeiască legea Ta, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. Drept aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de sațiul Tău, Stăpâne, Împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, cerem să trimiţi iertare de greşeli din-destul robilor Tăi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii a stătut întru a sa rânduială, strigând precum se cuvine : Slavă puterii Tale, Doamne.
Sfărâmând porțile morţii cu puterea Ta, căile vieţii cunoscute le-ai făcut şi uşile nemuririi le-ai deschis celor ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cel ce ai înjumătăţirea tuturor şi sfârşitul şi ţii începutul, ca Cel fără de început, stătut-ai în mijloc, strigând : Veniţi cei gânditori de Dumnezeu de vă îndulciţi din dumnezeieştile daruri.
Ca un Dumnezeu, Care ai stăpânire peste toate, ca un Puternic surpând tăria morţii, Te-ai făgăduit, Hristoase, să trimiţi pe Duhul Sfânt, Cel ce purcede din Tatăl.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Dai din-destul dar celor ce te laudă pe tine şi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci ce S-a născut din tine, Maică ceea ce nu ştii de nuntă, cerându-le iertare de greşeli, Preacurată.
Alt Canon,
Irmos :
Proorocul Avacum, cu ochii minţii mai-nainte a văzut venirea Ta, Doamne. Pentru aceasta a şi strigat : De la miazăzi va veni Dumnezeu, slavă pogorârii Tale, Doamne, slavă puterii Tale.
De trebuie să vină Mesia, iată, Hristos este Mesia, călcătorilor de lege, pentru ce nu credeţi Lui ? lată, a venit şi mărturiseşte cele ce însuşi a făcut; că apa în vin o a prefăcut şi pe slăbănogul cu cuvântul l-a întărit.
Neînțelegând Scripturile, vă amăgiţi, evrei fărădelege, că, cu adevărat a venit Hristos şi pe toţi i-a luminat şi întru voi a arătat multe semne şi minuni şi în zadar v-aţi lepădat de viaţa cea adevărată.
Un lucru v-am arătat şi iată, toţi vă miraţi, strigat-a Hristos către evrei şi a zis : Voi tăiaţi împrejur pe om şi sâmbăta. Pentru ce, dar, pe Mine mă mai clevetiţi, că am ridicat cu cuvântul pe cel slăbănog ?
Multe lucruri am făcut, pentru care din acestea mă ucideţi cu pietre ? A strigat Hristos evreilor, mustrându-i : Au doară pentru că pe om tot l-am făcut sănătos cu cuvântul ? Nu judecaţi după faţă, o, oameni !
Prin Apostoli lucrând şi întru prooroci însuți odihnindu-Te împreună cu Duhul, Cel ce eşti naşterea cea fără de început a firii părinteşti, Hristoase, pe neamuri la cunoştinţă le-ai adus cu minunile Tale.
Slavă… a Treimii :
Treime, Unime nedespărţită, Părinte fără de început, Fiule şi Duhule Sfinte, Treimea cea în Unime, Ceea ce eşti întocmai cinstită şi de un scaun, Făcătoare de viață, nezidite Dumnezeule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine şi-i scapă din nevoi şi din necazuri.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel necuprins, dumnezeiască Fecioară, Maică curată, nu înceta rugându-te pentru noi, ca să ne mântuim prin tine din necazuri, că la tine pururea scăpăm.
Catavasie : Proorocul Avacum…
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Tu Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
La înjumătățirea dumnezeieştilor praznice ajungând, să ne sârguim, de Dumnezeu gânditorilor, să punem nevoință spre plinirea dumnezeieştii fapte bune.
Cât este de sfinţit cu adevărat praznicul de acum al înjumătățirii ! Că este rădăcina praznicelor celor mari şi se luminează despre amândouă părţile.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Mintea arhanghelilor nu poate să priceapă naşterea Ta din Fecioară cea negrăită şi preacurată, Mântuitorul meu, mult-Milostive.
Alt canon,
Irmos :
Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă, Doamne Dumnezeul nostru, câştigă-ne pe noi, Doamne, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
Cu minuni ai împodobit pe Apostolii Tăi, cu semne ai slăvit pe Ucenici, în toată lumea slăvindu-i Mântuitorul nostru şi dându-le lor împărăţia Ta.
Toate marginile pământului au luminat ucenicii, cu minunile şi cu învăţăturile şi în multe chipuri propovăduind, Hristoase Mântuitorule, cuvântul împărăţiei Tale.
Laudă înălţăm împărăţiei Tale şi cântare aducem Ţie, Celui ce Te-ai arătat pe pământ pentru noi şi lumea ai luminat şi pe Adam l-ai chemat.
Slavă… a Treimii :
Slavă Ţie, Părinte Sfinte, Dumnezeule cel nenăscut, slavă Ţie, Cuvinte, Unule-Născut, Cel fără de ani, slavă Ţie Dumnezeiescule Duh, Cel împreună de un scaun şi de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Făcutu-s-a pântecele tău ca o masă sfântă, care are cereasca Pâine, din care tot cel ce mănâncă nu moare, precum a zis Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Catavasie : Doamne Dumnezeul nostru…
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Sosit-a astăzi înjumătăţirea a cincizeci de zile, care de o parte se luminează cu dumnezeiască strălucirea dumnezeieştilor Paşti, iar de cealaltă parte străluceşte cu darul Mângâietorului.
Grăit-ai în templu stând de faţă, Hristoase, descoperind slava Ta adunărilor evreilor şi mai-nainte arătând că eşti de o fire cu Tatăl.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fii mie folositoare şi zid nemişcat, apărându-mă de smintelile lumeşti, ceea ce una eşti de Dumnezeu Născătoare şi cu dumnezeieşti revărsări de lumină luminându-mă.
Alt canon,
Irmos :
Ca apele mării mă viforăsc, Iubitorule de oameni, cu valurile vieţii. Pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine, Cuvinte : Scoate din stricăciune viaţa mea, Milostive Doamne.
Cel ce păzeşti toate marginile lumii, suitu-Te-ai Iisuse şi ai învăţat în templu pe popoare cuvântul adevărului, înjumătăţindu-se praznicul, precum strigă Ioan.
Deschis-ai buzele Tale, Stăpâne, şi ai propovăduit lumii pe Tatăl cel fără de ani şi pe Preasfântul Duh, cum că eşti de aceeaşi fire cu amândoi păzind şi după întrupare.
Lucrul Tatălui ai săvârşit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, semne şi vindecări făcând, Mântuitorule; pe slăbănogul îndreptându-l, leproşii curățind şi morţii înviind.
Fiul cel fără început S-a făcut început, că luând ceea ce suntem noi, S-a făcut om şi la mijlocul praznicului a învăţat zicând : Alergaţi la Izvorul cel pururea curgător şi viață scoateţi.
Slavă… a Treimii.
Pe Dumnezeirea cea una în Treime, Fiinţă în trei Feţe nezidită, nedespărţită, toţi o proslăvim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, ca pe Ceea ce sunt trei şi unul.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Fecioară şi Maică te slăvim numai pe tine una, curată dumnezeiască mireasă Fecioară, că din tine cu adevărat S-a întrupat Dumnezeu, vii făcându-ne pe noi.
Catavasie : Ca apele mării…
Condacul, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Praznicul legii înjumătăţindu-se, Făcătorule a toate şi Stăpâne, către cei ce erau de faţă ai zis, Hristoase Dumnezeule : Veniţi de scoateţi apa nemuririi. Pentru aceasta la Tine cădem şi cu credinţă strigăm : Îndurările Tale dăruieşte-le nouă, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
ICOS
Sufletul meu cel înţelenit cu fărădelegi şi păcate, adapă-l cu curgerile sângiurilor Tale şi-l arată roditor de fapte bune. Că Tu ai zis tuturor să vină la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu Preasfinte şi să scoată apa nestricăciunii cea vie, şi care curăţeşte păcatele celor ce laudă slăvită şi dumnezeiască scularea Ta, dând, Bunule, celor ce Te cunosc pe Tine, Dumnezeu, puterea Duhului, Care S-a pogorât de sus cu adevărat peste Ucenicii Tăi, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
SINAXAR
ÎN MIERCUREA ÎNJUMĂTĂŢIRII.
Stih : În mijlocul praznicului stând au învăţat,
Hristos Mesia, în mijlocul dascălilor cu adevărat.
În Miercurea slăbănogului prăznuim praznicul înjumătăţiri celor cincizeci de zile, întru cinstea celor două praznice mari, al Paştilor şi al Cincizecimii, ca şi cum le-am uni pe amândouă.
Prilejul este acesta. După ce a făcut Hristos minunea cea mai presus de fire cu slăbănogul, Iudeii nu sufereau ceea ce se făcuse; căci sâmbătă se făcuse minunea şi căutau să-L ucidă pe El; El însă a fugit în Galileea şi în munţii de acolo petrecând; cu cinci pâini şi cu doi peşti a făcut minune, săturând cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii. Iar după aceea sosind şi facerea corturilor, (că era mare acest praznic la iudei) S-a suit Domnul în Ierusalim şi a umblat pe ascuns. Şi la înjumătăţirea praznicului acestuia, intrând în templu a învăţat; şi toţi se mirau de învăţătura Lui şi pizmuindu-i Lui, grăiau : Cum ştie Acesta carte neînvăţându-Se ? Pentru că fiind El, Adam cel nou, ştia ca şi acel dintâi şi de toată înţelepciunea era plin, Dumnezeu fiind. Iarăşi cârteau toţi şi se porniseră spre uciderea Lui. Iar Hristos mustrându-i pe dânşii ca pe cei ce se prigoneau sâmbăta, a zis : Ce Mă căutaţi să Mă omorâți ? Iar ei au zis : Drac ai, cine caută să Te omoare ? Şi El iar Se tinde spre cele dintâi. De vă prigoniţi pentru lege, pentru ce vă mâniaţi asupra Mea, că am făcut sănătos om întreg sâmbăta ? Zicând şi acestea, că însuşi Moise legiuitorul a stricat sâmbăta, când a poruncit tăierea împrejur; încă multe vorbind lor de aceasta S-a arătat pe Sine, Dătător de lege şi întocmai cu Tatăl. Mai ales în ziua cea mare, cea mai de pe urmă a praznicului au aruncat ei cu pietre asupra Lui, dar pietrele nicicum nu s-au atins de EI. Şi de acolo trecând a aflat pe un orb din naştere şi i-a dăruit lui ochi. Deci, se cuvine a şti, că trei praznice mari au fost la iudei : Cel dintâi Paştile, care se făcea în luna întâia, în amintirea trecerii prin Marea Roşie. Al doilea Cincizecimea, în amintirea trecerii în pustie şi a primirii legii prin Moise; încă şi pentru cinstea numărului al şaptelea, fiind cinstit la dânşii. Iar al treilea al lor, este prăznuirea trâmbiţelor şi a înfigerii corturilor, în amintirea cortului pe care l-a văzut Moise în nor pe munte şi prin Veseleil meşterul cel mare l-a înfipt şi l-a aşezat; precum şi în amintirea strângerii rodurilor şi a odihnei după petrecerea în pustie. Deci, când se făcea acel praznic, a stătut Iisus şi a strigat cu glas mare : De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Şi aşa prin învăţătura aceasta Hristos S-a arătat pe Sine că este Mesia şi Solitorul şi Împăciuitorul nostru cu Părintele Său cel veşnic. Pentru aceasta prăznuind acest praznic de acum şi numindu-l înjumătăţirea Cincizecimii, lăudăm pe Mesia Hristos, având în vedere şi cinstea a celor două praznice mari. Şi pentru aceasta mi se pare că şi praznicul samarinencei după dânsa se prăznuieşte, pentru că şi acolo multe s-au tâlcuit de Hristos Mesia şi de apă şi de sete, ca şi aici. Pentru aceasta şi evanghelistul Ioan mai-nainte de orb pune pe samarineancă.
Cu mila Ta cea nemăsurată, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de dragostea bunei credinţe mai mult decât de văpaiea focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cu tăria Ta, Mântuitorule, zdrobind puterea morţii, cărarea vieţii ai arătat-o oamenilor, celor ce strigă cu mulţumire : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Văzându-Te pe Tine purtând trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, adunările evreieşti nu Te-au cunoscut; dar noi cântăm Ţie : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti lăcaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Alt canon,
Irmos :
Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi tinerii au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Trupeşte Te-ai ostenit, Cel ce eşti odihna tuturor; de voie ai însetat, Izvorule al minunilor, apă ai cerut Iisuse, apa cea vie făgăduind.
Cu samarineanca ai vorbit, Doamne, vădind nebunia evreilor celor fărădelege, că aceea a crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, iar ei de Tine s-au lepădat.
Apa vie cea săltătoare, apa nemuririi, Te-ai făgăduit, Izvorule cel pururea viu, Mântuitorule, să le dai celor ce primesc cu credinţă pe Duhul Tău, Care din Tatăl purcede.
Cu cinci pâini ai hrănit mii de flămânzi şi rămăşiţele după săturare în alte mii le-ai înmulțit, Mântuitorule, arătând slava Ta, Sfinților Ucenici.
Cel ce mănâncă pâinea Ta viu va fi în veci şi cel ce bea sângele Tău, întru Tine petrece, Mântuitorule, şi Tu într-însul, şi-l vei învia în ziua cea de apoi.
Minunată ai făcut, Stăpâne, rânduiala întrupării Tale, că adeverind cu minuni dumnezeiasca Ta putere, bolile ai vindecat, morții ai înviat şi orbi ai luminat ca un Dumnezeu.
Pe leproşi ai curăţit, pe şchiopi ai îndreptat, pe slăbănogi ai întărit, pe aceea căreia-i curgea sânge ai vindecat, pe mare ai umblat, arătând slava Ta Sfinţilor Ucenici.
Slavă… a Treimii :
Închinămu-ne, Doamne, preacuratului Tău Părinte şi darului Duhului, pe Care L-ai dat Apostolilor Tăi, Dumnezeu fiind, trimițându-i pe dânşii la propovăduire.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău ai încăput pe Cuvântul cel neîncăput, din sânii tăi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul lumii. În brațele tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu curată.
Catavasie : Cuptorul haldeilor…
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Frumos din mormânt sculându-Te împodobit cu slava Dumnezeirii, Apostolilor Tăi Te-ai arătat, Doamne, făgăduindu-Te că le vei trimite lor lucrarea Duhului, celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L şi-L, preaînălţaţi întru toţi vecii.
Omorând iadul ca un Dumnezeu, Începătorule al vieţii, tuturor ai izvorât viață veşnică, pe care o închipuesc acum prea-arătat darurile acestor zile purtătoare de lumină, celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Arătându-Te ca un Soare al dreptăţii, Hristoase, raze ai trimis lumii pe Apostolii Tăi, care purtându-Te pe Tine, Lumina cea necuprinsă de minte, curăţeau negura necunoştinței şi strigau : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Iată acum a lipsit cu adevărat din seminţia Iudei domn povăţuitor; că tu ceea ce eşti cu totul fără prihană ai născut aşteptarea neamurilor cea făgăduită, adică pe Hristos Dumnezeu, Căruia cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt canon,
Irmos :
Pe Cel ce Se poartă pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu, Se slăveşte neîncetat, binecuvântaţi-L îngerii şi cerurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Veniţi de vedeţi, popoare, pe Cel ce Se laudă pe scaunul slavei, cum Se huleşte de oameni nelegiuiţi şi văzându-L, lăudaţi pe Mesia, Cel mai-nainte vestit de prooroci.
Tu eşti cu adevărat Hristos, Cel ce ai venit în lumea aceasta, de la Care este mântuirea şi iertarea păcatelor părinteşti, Tu eşti cu adevărat Viața celor ce cred în tine.
Înjumătățindu-se praznicul, precum este scris, a stătut Înţelepciunea lui Dumnezeu de faţă în templu şi a învăţat că, cu adevărat însuşi El era Mesia Hristos, prin Care este mântuirea.
Sâmbătă şi în toate zilele arăta Hristos lucruri de semne, vindecând pe cei ce erau cu feluri de boli; dar poporul cel amăgitor plesnea de mânie.
Pe slăbănogul cel ce a zăcut mulţi ani, în ziua sâmbetei, Acesta l-a vindecat și a călcat legea, zis-au evreii amar ocărînd pe Hristos.
Au nu Moise, cel ce v-a dat legea, porunceşte să vă tăiaţi împrejur şi voi tăiaţi împrejur şi sâmbăta, ca nu cumva să se strice legea părintească ? Hristos a zis către evrei.
Cei totdeauna nemulţumitori, care nemerniciseră în pustie, se porneau din pizmă asupra Făcătorului de bine, hulindu-L, mişcând limbi nedrepte şi cugetând cele deşarte.
Bine să cuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
Un Dumnezeu este Treimea, neschimbându-Se Tatăl în fiime, nici Fiul prefăcându-Se întru purcedere; ci deosebi şi toate trei un Dumnezeu, o Lumină slăvesc în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cum ai născut, spune, pe Cel ce mai-nainte a strălucit din Tatăl fără de ani şi Care se laudă împreună cu Duhul Sfânt ? Cu adevărat precum ştie însuşi, Cel ce bine a voit a Se naşte din tine, Născătoare de Dumnezeu.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului…
Catavasie : Pe Cel ce Se poartă pe scaunul slavei…
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine Fecioară muntele cel netăiat, S-a tăiat, împreunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, te slăvim Născătoare de Dumnezeu.
Viață nouă şi curată de la Hristos învățându-ne, să ne nevoim cu cuviință a o păzi până la sfârşit; ca să primim venirea Duhului Sfânt.
Firea mea cea muritoare, Dătătorule de viață, îmbrăcându-o cu îmbrăcămintea nemuririi şi cu darul nestricăciunii, ai înviat-o împreună cu Tine, Mântuitorule, şi la Tatăl ai adus-o, stricând războiul meu cel dedemult.
Fiind chemați iarăşi la cereasca viață, prin puterea mijlocirii Celui ce S-a micşorat pe Sine până şi la chip de rob şi pe noi ne-a înălțat : pe Acesta după vrednicie să-L slăvim.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ca o rădăcină şi izvor şi pricină nestricăciunii, toți credincioşii ştiindu-te pe tine, Fecioară, cu laude te slăvim; că tu nemurirea cea ipostatnică ne-ai izvorât nouă.
Alt canon,
Irmos :
Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericim.
Praznicul evreiesc înjumătăţindu-se, Te-ai suit, Mântuitorul meu, în templul Tău şi învăța-i pe toți; iar evreii se mirau şi ziceau : De unde ştie Acesta carte neînvățându-se ?
Râuri de daruri izvorând Mântuitorul, săvârşea minuni şi semne, gonind bolile şi tămăduind neputinţele; dar evreii se întărât-au pentru mulţimea minunilor Lui.
Pe evreii cei neplecaţi mustrându-i, Mântuitorul meu, striga : Nu judecaţi cu fățărnicie, ci judecaţi dreaptă judecată, că legea porunceşte şi sâmbăta să se taie împrejur tot omul.
Minunile cele mai mari ai dat ucenicilor Tăi, Mântuitorule precum Te-ai făgăduit, trimițându-i între păgâni să propovăduiască slava Ta; şi ei au propovăduit lumii Învierea Ta, darul şi întruparea.
De tăiați împrejur pe om sâmbăta, ca nu cumva să se strice legea, pentru ce vă mâniaţi acum asupra Mea, pentru că pe omul tot l-am făcut sănătos cu cuvântul ? După trup judecaţi voi, zis-a Hristos evreilor.
Cel ce ai vindecat mâna cea uscată cu cuvântul şi pământul cel uscat dedemult al inimii mele vindecându-l, Cuvinte, arată-mă aducător de roadă, ca să lucrez şi eu, Mântuitorule, roduri întru fierbinte pocăinţă.
Inima mea cea leproasă curățindu-o şi ochii sufletului meu luminându-i, Cuvinte, scoală-mă pe mine cel ce zac în patul durerii, precum ai ridicat pe slăbănogul cel ce zăcea în pat.
Slavă… a Treimii :
Străin lucru este celor fărădelege a slăvi pe Treimea cea fără de început, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Stăpânirea a toate cea nezidită, prin care toată lumea s-a întărit, cu tăria puterii Ei.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Încăput-ai în pântecele tău, Fecioară Maică, pe Unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viață, pe Care Îl laudă toată făptura, de Care se cutremură tronurile cele de sus, pe Acela roagă-L, Preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasie : Străin lucru este…
Apoi exapostilaria.
Podobie : Cel ce ai împodobit…
Cel ce ai paharul darurilor celor nedeşertate, dă-mi să scot apă spre iertarea păcatelor, că sunt cuprins de sete, Milostive, Unule Îndurate. De trei ori.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm aceste stihiri podobnice ale praznicului 3, repetând pe întâia, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Înţelepciunea, puterea şi raza Tatălui, Cuvântul cel pururea veşnic şi Fiul lui Dumnezeu, în templu a venit cu trupul şi învăța pe poporul evreiesc cel cumplit şi nemulțumitor şi se mirau de bogăţia înţelepciunii, strigând : De unde ştie Aceasta carte, neînvățându-se de la nimeni ? De două ori.
Cărturarilor le astupa gura, pe evrei îi mustra Mesia Domnul, strigând către dânşii : Nu judecaţi cu fățărnicie, călcătorilor de lege, ca nişte nedrepţi, că am sculat sâmbăta pe slăbănogul, pentru că Domn sunt sâmbetei şi legii. Ce Mă căutați să Mă omorîți pe Mine care am sculat morții ?
Pe Navute cu pietre l-au ucis cei cumpliți şi călcători de lege, adunarea evreiască cea nemulțumitoare, pe Isaia cu ferăstrău de lemn l-au tăiat, pe înţeleptul Ieremia în noroi l-au aruncat, iar pe Domnul pe Cruce ridicându-L, strigau : Cel ce stricai templul, mântuieşte-Te pe Tine însuți şi vom crede.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
A lui Anatolie.
Luminându-ne, fraţilor, cu Învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, să păzim cu dreptate poruncile lui Dumnezeu, ca să ne învrednicim să prăznuim şi înălţarea şi să dobândim venirea Sfântului Duh.
Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului, cel dintâi Cântarea a 3-a pe 4 şi din al doilea Cântarea a 6-a pe 4. După vohod troparul praznicului, Slavă… Şi acum… Condacul, prochimen, glasul al 3-lea : Mare este Dumnezeul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperii Lui nu este seamăn. Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun... (Psalmul care se zice şi până la odovania praznicului). Apostolul : Din fapte, XIV, 6. Aliluia, glasul 1. Adu-Ţi aminte de adunarea Ta… Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru mai înainte de veac..., Evanghelia de la Ioan, VII, 1430. La liturghie cântăm în loc de Luminează-te, Luminează-te…, Irmosul : Străin lucru este maicilor fecioria…, CHINONICUL : Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru dânsul, a zis Domnul. Aliluia.
La masă se face mângâiere fraţilor. Şi se prăznuieşte praznicul acesta opt zile.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
În Miercurea înjumătățirii.
SEARA
Obişnuita catismă. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : ale înjumătăţirii praznicului 3 şi ale Mineiului 3. Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti chemat…
Cu moartea Ta, Hristoase, stricând puterea morţii, viață ai dat oamenilor, întru slăvită scularea Ta, ridicând împreună neamul omenesc cu pogorârea Ta. Pentru aceasta laudă de mulţumire cântăm Ţie, prăznuind praznicul Învierii Tale celei de a treia zi şi de lumină purtătoare; întru care înjumătățirea preacinstitelor zile acum ne-a strălucit nouă tuturor, Iisuse, Dătătorule de viață, Făcătorule de bine al sufletelor noastre.
Mai-nainte de cinstita Cruce şi de patima Ta, preaslăvite minuni săvîrşind întru popoare, la înjumătățirea praznicului legii, ai stătut precum este scris, Hristoase Atotputernice, şi tuturor ai strigat : De însetează cineva, să vină la Mine de voie şi băutură de apă dumnezeiască să scoată şi râuri de viață, că Eu dau tuturor apa vieţii şi a puterii şi a înţelepciunii; căci vrând M-am asemănat oamenilor, ca un iubitor de oameni.
Pe mine cel ce zac, ca în patul durerii, în greşelile mele, Hristoase mult-Milostive şi sunt slăbănog, ca Unul ce Te-ai făcut om de voie pentru noianul cel mare al iubirii Tale de oameni, acum mă ridică nevăzut ca şi pe slăbănogul şi-mi ajută să umblu pe dumnezeieştile cărări ale poruncilor Tale; Cel ce mai-nainte de patimă, arătai poporului evreiesc, prin mulţimile minunilor, Mântuitorule, că Dumnezeu fiind, pătimeşti de voie cu trupul.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
Când ai venit în templu, Hristoase Dumnezeule, înjumătățindu-se praznicul, atunci ai învăţat, strigând către popoare : Cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi. Iar evreii scrâşneau cu dinţii, împreună cu fariseii şi cu saducheii şi cu cărturarii zicând : Cine este Acesta, Care grăieşte hule ? Nesocotind că Tu eşti Cel ce Te slăveşti mai-nainte de toți vecii, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Hristoase, cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
A apostolilor.
În tot pământul a ieşit vestirea voastră, Sfinţilor Apostoli; înşelăciunea idolească aţi stricat, propovăduind cunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este bună nevoința voastră, fericiţilor; pentru aceasta lăudăm şi slăvim pomenirea voastră.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne, cu credinţa întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului. Şi dobândind cununile, se roagă împreună cu cei fără de trupuri, pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea, a lui Gherman.
Înjumătățindu-se praznicul, slăvim pe Cel ce a lucrat mântuire în mijlocul pământului. În mijlocul a doi tâlhari Viața pe lemn S-a răstignit. Şi către cel ce hulea, a tăcut, iar către cel credincios a strigat : Astăzi cu Mine vei fi în rai. Pogorâtu-S-a în mormânt, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, mântuind sufletele noastre.
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru… troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului, de trei ori. Aşa facem până la odovania praznicului înjumătăţirii.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
Toate cele omeneşti luând, toate cele fireşti ale noastre primindu-le, pe Cruce a Te pironi ai binevoit, Făcătorul meu. Moarte suferind a răbda ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte ca un Dumnezeu. Pentru aceasta ca Dătătorului de viață strigăm Ţie : Slavă Hristoase învierii Tale.
A Apostolilor.
Pomenirea Apostolilor Tăi, Doamne, o ai luminat ca un Atotputernic. Că i-ai întărit să urmeze patimile Tale şi au biruit bărbăteşte puterea lui Veliar. Pentru aceasta au şi luat daruri de tămăduiri. Pentru rugăciunile lor, Iubitorule de oameni, dăruieşte pace poporului Tău.
Mucenicina :
Într-armându-vă cu toată arma lui Hristos şi îmbrăcându-vă cu armele credinţei, taberele vrăjmaşului vitejeşte le-aţi surpat. Că pentru nădejdea vieţii ați răbdat cu dragoste de la tirani toate îngrozirile şi bătăile. Drept aceasta ați luat şi cununi, mucenicii lui Hristos, cei cu suflet viteaz.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Proorocii au proorocit, Apostolii au învățat, mucenicii au mărturisit şi noi am crezut că tu eşti Născătoare de Dumnezeu cu adevărat. Pentru aceasta şi slăvim naşterea ta cea negrăită.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Stând în mijlocul templului, înjumătățindu-se praznicul, dumnezeieşte ai strigat : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Că cel ce va bea din această apă a Mea dumnezeiască, râuri de învăţăturile Mele din pântece va izvorî. Şi cel ce crede întru Mine cel trimis de la dumnezeiescul Părinte, împreună cu Mine se va proslăvi. Pentru aceasta strigăm către Tine : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că ai turnat din-destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Tăi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi : Învierea lui Hristos... Psalmul 50. Canoanele înjumătăţirii cel dintâi, glasul al 4-lea, cu irmoasele pe 8 CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI şi ale Mineiului pe 4; condacul, icosul şi Luminânda praznicului înjumătăţirii.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 3-lea.
Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te slavoslovească toată zidirea, pe Tine unul Cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
A apostolilor.
Poruncile lui Hristos fără prihană păzindu-le, Sfinților Apostoli, în dar aţi luat în dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Pentru aceasta având îndrăzneală, rugați-L pe Dânsul să se miluiască sufletele noastre.
Mucenicina :
Ca nişte luminători, străluciţi în lume şi după moarte, Sfinţilor Mucenici, cu luptă bună luptându-vă; pentru aceasta ca cei ce aveţi îndrăzneală, rugați pe Hristos să miluiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, înjumătățindu-se praznicul, ai intrat în templu, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise, cele aşezate prin Tine în lege. Iar spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, din pizmă gândeau întru sine asupra Ta viclenie : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Mare eşti Împărate şi mare este puterea Ta, că mult sărăcind, de mari daruri lumea ai umplut.
Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
Stătut-ai în templu, izvorând pâraiele Tale, praznicul înjumătățindu-se şi ai adăpat cu dumnezeiescul Dar, pe cei însetaţi, Împărate.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Vrând să mântuieşti, Te-ai întrupat cu preaslăvire, din Fecioara ceea ce nu ştie de bărbat şi în mijlocul Bisericii Tale, darul mi-ai izvorât.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
A lui Ioan Monahul.
Înjumătățindu-se praznicul mai-nainte de patimă şi de slăvită învierea Ta, Doamne, ai învăţat, Bunule, în templu pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea; şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale Dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le umpli, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Ceasul întâi şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile praznicului. Cântarea 1-a pe 6.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
Joi a patra săptămână după Paşti
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3. Stihirile praznicului pe glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara…
Arăta-tu-s-a astăzi preasfântă Înjumătățirea cea strălucită şi veselă, a Învierii Mântuitorului, ca o amiazăzi luminoasă, luminând lumea cu dumnezeieştile daruri ale sculării lui Hristos. Şi revărsând minunile, străluceşte semnele nestricăciunii şi arată mai-nainte suirea la cele de sus şi însemnează venirea cea mult dorită a Duhului şi prăznuirea cea prealuminată a preacinstitelor cincizeci de zile. Pentru aceasta şi dăruieşte sufletelor noastre pace şi mare milă.
Ca un râu al dumnezeieștii slave, înjumătățindu-se praznicul, Domnul dăruind tuturor curgerile milostivirii, strigă : Cel însetat să vină la Mine cu căldură şi să bea. Că fiind însuşi Izvorul milostivirii şi noianul bunătăţii, izvorăşte lumii iertarea, spală greşelile şi curățeşte bolile, mântuieşte pe cei ce prăznuiesc Învierea Lui, acoperă pe cei ce cinstesc cu dragoste slăvită înălţarea Lui şi dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
În mijlocul templului stând, Dumnezeu şi Domnul cel necuprins (că Dumnezeu era din fire, măcar că om făcându-Se pentru noi, S-a arătat cuprins în trup), tuturor izvorăşte cuvinte de viață curgătoare, zicând : Curățiți-vă sufletele şi vă răcoriţi de zăduful patimilor; nici un om să nu se lipsească de băutură. Că dumnezeiescul Dar dăruiesc, al vieţii celei mai bune şi nemuritoare şi se va face părtaş împărăției celei de sus şi se va preaslăvi împreună cu Mine, Ziditorul.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Înjumătățindu-se praznicul Învierii Tale, Hristoase, şi al dumnezeieștii veniri a Sfântului Tău Duh, adunându-ne, lăudăm tainele minunilor Tale, prin care trimite-ne nouă mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Lemnul neascultării moarte a odrăslit lumii, iar lemnul Crucii, viață şi nestricăciune; pentru aceea ne închinăm Ţie, Domnului Celui ce Te-ai răstignit şi ne rugăm, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, Doamne.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume şi a arătat din pescari Apostoli şi din neamuri mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea, a lui Ioan Monahul.
Înjumătăţindu-se praznicul, mai-nainte de patimă şi de slăvită învierea Ta, Doamne, ai învăţat, Bunule, în templu pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale Dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le împlineşti; Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei Tale…
Cruce şi moarte a pătimit voind, în mijlocul făpturii aceasta o ai înfipt. Când ai binevoit, Mântuitorule, a-Ţi pironi trupul Tău, atunci şi soarele razele şi-a ascuns. Acestea şi tâlharul văzând, pe Cruce Te-a lăudat pe Tine strigând : Pomeneşte-mă Mântuitorule. Şi crezând, a luat raiul.
Răstignirea cea necuprinsă cu mintea şi Învierea cea netâlcuită, taina cea negrăită o teologhisim credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au surpat şi neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie : Slavă Hristoase, Învierii Tale.
Mucenicina :
Vitejia răbdării voastre, prealăudaţilor purtători de chinuri, a biruit meşteşugirile vrăjmaşului începătorului răutăţii, pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veşnice. Rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma poporului celui iubitor de Hristos, voi cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Toiag puternic dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm semeţiile vrăjmaşilor, cei ce cu dragoste pe tine neîncetat te slăvim.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi, Mântuitorule, să scoată ape de mântuire, că dumnezeiască legea Ta primindu-o omul, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. De aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de saţiul Tău, Stăpâne, Împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi din-destul robilor Tăi.
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 3-lea.
Pentru pizmă m-am scos afară din desfătare, căzând cădere cumplită; ci nu m-ai trecut cu vederea, Stăpâne, şi luând pentru mine firea mea, Te-ai răstignit şi m-ai mântuit şi la slavă m-ai adus, Mântuitorule, slavă Ţie. De două ori.
Veniţi toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos Mântuitorul nostru, Cuvântul cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morţi ca să mântuiască toate; Acestuia să ne închinăm.
Mucenicina :
Veniți toate neamurile să cinstim pomenirea Sfinţilor Mucenici, că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununa cea de biruinţă au luat de la Hristos şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Înjumătăţindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţitul templu, Mântuitorul nostru şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt Lumina lumii, cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Tot fiind cu Dumnezeu Tu, Cuvinte, şi vrând să mă scoţi din greşeli, pe mine cel pierit, Te-ai unit cu mine, Iubitorule de oameni.
Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care ai câştigat-o din început.
Încetat-a umbra, că iată Mesia, ca alt luceafăr, în mijlocul praznicului şi-a strălucit Darul.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Veniţi cu bună cucernicie, cei ce doriţi să beți din apa vieţii, strigat-a Mântuitorul meu şi beţi Darul, dumnezeieşte veselindu-vă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Să ne curăţim vistieriile gândurilor şi să ne luminăm strălucirile sufleteşti; să vedem pe Hristos, Viaţa, venind în templu, pentru mulţimea bunătăţii, ca să biruiască pe vrăjmaşul şi să mântuiască neamul nostru, prin patima Crucii şi prin Înviere. Către Care să strigăm : Doamne, Cel ce eşti necuprins, slavă Ţie.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 4-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI
Vineri a patra săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 6 : ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Făcătorul tuturor şi Dătătorul de viață, Cuvântul cel împreună veşnic cu dumnezeiescul Părinte, de voie luând trup din Fecioară şi făcându-Se om, a izvorât tuturor ca un bun, învățăturile negrăitei înţelepciuni.
Praznicul evreiesc înjumătăţindu-se, Hristoase, în templu ai stătut de faţă, Tu, Stăpânul legii, învăţând cu stăpânire; pe cărturari mustrând, precum este scris şi spăimântându-i cu înţelepciunea cuvintelor Tale şi cu arătările minunilor.
Dătătorul înţelepciunii şi Dăruitorul celor bune, Cel ce izvorăşte ape dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, strigă : Veniţi la Mine cei însetaţi, scoateţi apa vieţii şi râuri, zice, vor curge din pântecele vostru de daruri dumnezeieşti.
Şi de la Minei 3.
Slavă… glasul 1, a lui Ioan Monahul.
Sosit-a înjumătăţirea celor cincizeci de zile, întru care Hristos descoperindu-şi puţin dumnezeiasca putere, a întărit cu cuvântul pe slăbănogul, din pat ridicându-l şi cu dumnezeiască cuviinţă minune făcând în trupul cel de lut, oamenilor a dăruit viață veşnică şi mare milă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească cu totul cinstită ? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără de mamă; Care nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele, celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pe tine.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Luminatu-s-au toate, cu Învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis şi toată zidirea lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Slăvesc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud slăpânia Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Fiinţă, Care împărățeşte în veacul veacului.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina Învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
În templu ai venit, Înţelepciunea lui Dumnezeu, înjumătățindu-se praznicul, învăţând şi mustrând pe evreii cei neplecaţi, pe farisei şi pe cărturari şi strigând cu îndrăzneală către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea apă de viață şi nu va mai înseta în veac. Cel ce crede bunătăţii Mele, izvoare de viață veşnică vor curge din pântecele lui. O, bunătatea şi milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
Se cântă slujba precum se arată în Sâmbetele trecute. La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului.
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 3-lea.
Hristos din morți S-a sculat, începătura celor adormiţi, Cel mai întâi născut decât zidirea şi Făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru, întru Sine o a înnoit; nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea ta o a stricat.
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemului celui dedemult biruinţă cântând. Apărătorul vieții noastre, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Că cu trupul cel luat de tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-ai izbăvit pe noi din stricăciune ca un iubitor de oameni.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Praznicul legii înjumătăţindu-se, fost-ai învăţând, Mântuitorul meu, în templu şi mustrând nebunia necredincioşilor evrei şi strigând către popoare cu dumnezeiescul glas, ca un iubitor de oameni ai zis : Cel însetat să vină la Mine şi să bea. Drept aceea ai făgăduit să dai celor ce cred ape de veselie, din izvorul cel nestricăcios. Pentru aceasta strigăm către Tine : Trimite, Hristoase Dumnezeule, Duhul Tău cel Sfânt şi ne miluieşte pe noi că numai Tu eşti mult-Milostiv.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
Învierea lui Hristos văzând… psalmul 50. Canoanele : al praznicului cu irmoasele pe 6, CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului înjumătăţirii.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 3-lea.
Veniţi toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate; Acestuia să ne închinăm.
Povestit-a toate minunile străjerii Tăi, Doamne. Ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit să ascundă Învierea Ta; pe care lumea o slăveşte, miluieşte-ne pe noi.
De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea Învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis mai-nainte, mergând în Galileea.
Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină, Iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind; ca să Te preaslăvească toată făptura, pe Tine unul Cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
A lui Anatolie.
Luminându-ne, fraţilor, cu Învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, după dreptate să păzim poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim şi înălţarea şi să dobândim venirea Sfântului Duh.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Izvorul cel curgător al înţelepciunii Tale, izvorăşte apă duhovnicească, pe care bându-o ne umplem de învăţături dumnezeieşti.
Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
Rănitu-s-a neamul evreiesc, cel cumplit cu adevărat, auzindu-Te pe Tine, Cuvinte, învăţând pe popoare învăţături de mântuire.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Venit-ai, Făcătorule, în Sion şi ai stătut în mijlocul poporului Tău şi popoarelor le-ai dat Dar de mântuire.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, praznicul înjumătăţindu-se, ai intrat în templu, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise şi prin Tine în lege aşezate. Iar spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, gândeau din pizmă asupra Ta viclenie : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 5-a. Prochimen. Apostolul : Din Faptele Apostolilor, Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.
A SAMARINENCEI
SÂMBĂTĂ SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4. Ale învierii, glasul al 4-lea.
Crucii Tale celei făcătoare de viaţă, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie, strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
Alta a lui Anatolie.
Veniţi să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viaţă toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… glasul al 6-lea.
Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cela ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce Se poartă, pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă căutând, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău de lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Dogmatica, glasul al 4-lea.
Fără de sămânţă ai zămislit şi ai născut negrăit pe Cel ce a surpat pe cei puternici de pe scaune, a înălţat pe cei smeriți şi a ridicat cornul unşilor Săi, al celor ce slăvesc Crucea lui Hristos, îngroparea şi slăvita Înviere. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe tine mijlocitoarea bunătăţilor celor atât de multe, cu cântări fără tăcere te fericim, ca pe ceea ce te rogi pururea să se mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 4-lea.
Doamne, suindu-Te pe Cruce blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
Apoi aceste stihiri, ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea.
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Podobie : Cel ce eşti chemat…
Fiul cel fără început din Tatăl, Dumnezeu fiind fără de ani, pentru milostivirea şi mântuirea omenească S-a făcut om, ca să dea acum raiul celui dintâi zidit, să izbăvească toată firea de înşelăciunea şarpelui şi chipul cel căzut să-l mântuiască, ca un lesne iertător. Pentru aceea Și-a făcut atunci Maică Născătoare pe Fecioara cea curată şi neîntinată, pe care, ca pe o anghiră şi liman, toți o fericim.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Pe Făcătorul tuturor L-ai avut întrupat în pântecele tău de Dumnezeu fericită, pe Cel ce după chip a înnoit pe omul cel căzut mai-nainte, pentru călcarea poruncii care s-a făcut prin şarpe; că pe Dumnezeu ai născut nouă negrăit şi ai mântuit din stricăciune cu naşterea ta, toată firea cea învechită. Pentru aceasta lăudăm şi slăvim darul tău, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; nu înceta a te ruga, ca să mântuiască sufletele noastre.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Ca să ne descoperi nouă tuturor mulțimea milei tale şi noianul cel nehotărît al bunătăţii tale, toate păcatele robilor tăi le şterge; că ai putere peste făptură ca o Maică a lui Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi chiverniseşti cu puterea ta toate câte voieşti; pentru că darul Duhului Sfânt, Cel ce S-a sălăşluit arătat întru tine, împreună cu tine lucrează întru toate totdeauna, Preafericită.
Slavă… glasul al 8-lea.
Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeţi un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Care Îl aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
Şi acum… glasul acelaşi.
Înjumătăţindu-se praznicul, învăţând Tu, Mântuitorule, ziceau evreii : Cum ştie Aceasta carte, neînvăţându-se ? Necunoscând ei că Tu eşti Înţelepciunea Care ai alcătuit lumea, slavă Ţie.
Troparul învierii. Slavă… Şi acum… al praznicului. Ectenia mică şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
Citim : Fericit bărbatul… catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 1, ale înjumătăţirii 3 şi ale samarinencei 3, singur glasul.
Stihirile învierii, glasul al 4-lea
Crucii Tale celei făcătoare de viaţă, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie, strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
Alta a lui Anatolie.
Veniţi să lăudăm, popoarelor, scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate şi nestricăciune şi viaţă toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat, mântuieşte-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Alte stihiri ale înjumătăţirii praznicului, 3. Glasul acelaşi.
Podobie : Doamne, suindu-Te pe Cruce…
Sosit-a înjumătăţirea zilelor, care se încep de la mântuitoarea Înviere şi se pecetluiesc cu dumnezeiasca cincizecime şi se luminează având strălucirile de amândouă părţile şi împreunându-le pe amândouă se laudă, arătând mai-nainte că vine slava stăpâneştii înălţări.
Auzit-a şi s-a veselit Sionul, binevestindu-se Învierea lui Hristos şi fiii lui cei credincioşi s-au bucurat văzându-L pe Dânsul şi spălând prin Duhul întinăciunea uciderii lui Hristos, se găteşte să prăznuiască înjumătăţirea cea veselă a amândurora.
Apropiatu-s-a vărsarea cea din-destul peste toţi, a Dumnezeiescului Duh, precum este scris. Sorocul o propovăduieşte, cel ce s-a înjumătăţit, al făgăduinţei celei nemincinoase ce s-a dat după moartea lui Hristos şi îngroparea şi Învierea de Dânsul, Ucenicilor, care însemnează arătarea Mângâietorului.
Şi ale samarinencei 3. Glasul 1, singur glasul.
Venit-ai la puţ, Izvorule al minunilor, în ceasul al şaselea, să vânezi rodul Evei, care întru acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă şi văzându-o Mântuitorul a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare; iar înţeleapta alergând în cetate a vestit îndată popoarelor : Veniţi de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
Glasul al 2-lea.
La puț dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinței şi voi lua apele scăldătoarei şi izbăvire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără început şi împreună veşnic, venind la puț Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzând-o, a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău. Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : Nu am bărbat. Şi Învăţătorul zise către dânsa : Adevărat ai zis : Nu am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care îl ai nu-ți este bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniţi de vedeţi pe Hristos, Care dăruieşte lumii mare milă.
Slavă… glasul al 6-lea.
Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cela ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce Se poartă, pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă căutând, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău de lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea.
Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit către Cel ce a făcut ție slăviri : Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat, Dumnezeu, Care fără Tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munţi pierdută aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
Vohod : Lumină lină… prochimenul zilei.
LA LITIE
Stihirile hramului. Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
Să se bucure luminat astăzi cerul şi pământul, pentru că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată pe Adam din blestem cu tot neamul, şi minunat S-a făcut prin minuni. În Samaria venind a stătut înaintea femeii şi a cerut apă, El, Care îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toți credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, prin sfatul cel plin de îndurare.
LA STIHOAVNĂ
Stihiria învierii, glasul al 3-lea.
Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut şi pogorându-Te în iad, pe legat cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
Apoi stihirile Paştilor, cu stihurile lor sau aceste stihiri ale învierii, precum este scris în cel grecesc.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Fiind răstignit pe lemn, Unule Puternice, toată zidirea o ai clintit; şi punându-Te în mormânt, pe cei ce locuiau în mormânturi i-ai înviat, nestricăciune şi viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea de a treia zi.
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Poporul cel fărădelege, Hristoase, pe Tine dându-Te lui Pilat, a Te răstigni Te-a judecat, nemulțumitori către Făcătorul de bine arătându-se. Ci de voie răbdând îngropare ca un Însuți puternic ai înviat a treia zi, ca un Dumnezeu, dăruindu-ne nouă viață fără de sfârşit şi mare milă.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Cu lacrimi ajungând femeile la mormânt, pe Tine Te-au căutat; iar neaflându-Te, plângând cu tânguire au strigat, zicând : Vai nouă, Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor, cum Te-ai furat ? Şi ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător ? Iar îngerul către dânsele a răspuns : Nu plângeți, a zis, ci mergeți de vestiți, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie, ca un Însuşi milostiv.
Slavă… glasul al 8-lea.
Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeţi un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Care Îl aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
Şi acum… acelaşi glas.
Înjumătățindu-se praznicul, învățând Tu, Mântuitorule, ziceau evreii : Cum ştie Acesta carte neînvățându-se ? Necunoscând ei că Tu eşti Înţelepciunea, Cel ce ai alcătuit lumea, slavă Ţie.
Iar după cele rusești : Și acum... Ziua învierii...
Troparul învierii, glasul al 4-lea.
Propovăduirea Învierii cea luminată, înțelegându-o de la înger ucenițele Domnului şi lepădând osândirea cea strămoşească, Apostolilor lăudându-se, au zis : Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Slavă… Şi acum… al înjumătăţirii, glasul al 8-lea. Înjumătăţindu-se praznicul… La Miezonoptică, canonul Sfintei Treimi din octoih, glasul al 4-lea. Apoi troparele : Cuvine-se cu adevărat a te lăuda… şi celelalte.
Duminică, a cincea săptămână după Paşti.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii, de două ori. Slavă… Şi acum… al înjumătăţirii.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosiţele, cu cutremur s-au mirat, zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai-nainte de patimi a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață şi Înviere.
Înviat-ai ca un nemuritor din mormânt, Mântuitorule, şi împreună ai ridicat lumea cu puterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, zdrobit-ai întru tărie puterea morţii. Arătat-ai, Milostive, tuturor Învierea; pentru aceasta Te şi slăvim, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…
Din înălţimile cele de sus pogorându-se Gavriil şi la piatră venind, unde era Piatra vieţii, cu albe fiind îmbrăcat a strigat celor ce plângeau : Încetaţi voi de strigarea cea cu plângere, cele ce aveţi dea-pururea milostivirea. Că pe Care Îl căutaţi plângând, îndrăzniţi, că cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta strigaţi Apostolilor că a înviat Domnul.
Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus, pe Tine Cel ce cu cuvântul marginile ai aşezat. Pentru aceasta legându-se cel străin, moartea cumplit s-a prădat. Şi cei din iad toţi au strigat sculării Tale celei de viață purtătoare : Hristos a înviat, Dătătorul de viață, rămânând în veci.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Spăimânta-tu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare. Rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne fecioară.
După, Fericiţi cei fără prihană… troparele : Bine eşti cuvântat, Doamne… Soborul îngeresc… Şi îndată ipacoi, glasul al 4-lea.
Cele ce au fost ale preaslăvitei sculării Tale, mai-nainte alergând mironosițele, au vestit Apostolilor, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Apoi treptele.
ANTIFONUL 1, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele, multe patimi se luptă cu mine, ci însuți mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.
Cei ce urâți Sionul ruşinați-vă de Domnul. Că precum iarba de foc, aşa veți fi uscaţi.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh tot sufletul viază şi cu curăție se înalță, luminează-se întru unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
ANTIFONUL al 2-lea.
Strigat-am Ţie, Doamne, cu căldură dintru adâncul sufletului meu; şi mie să-mi fie spre auzire dumnezeieştile Tale urechi.
Spre Domnul nădejdea tot cine şi-a agonisit, mai înalt este decât toți cei ce Îl întristează.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului, Care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
ANTIFONUL al 3-lea.
Inima mea către Tine Cuvinte să se înalțe şi nimica nu mă va amăgi, din frumuseţile lumii, spre râvna celor de jos.
Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste dator suntem.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh este bogăţia cunoştinței de Dumnezeu, a privirii la cele înalte şi a înţelepciunii. Că întru Dânsul toate dogmele părinteşti Cuvântul le descoperă.
Prochimen, glasul al 4-lea.
Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântuieşte pe noi pentru numele Tău.
Stih : Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă.
Apoi, Toată suflarea… Evanghelia învierii, a 7-a, de la Ioan : Într-una a Sâmbetelor… Învierea lui Hristos văzând… Şi psalmul 50.
CANOANELE
Al Paştilor, cu irmosul pe 4 şi al Născătoarei de Dumnezeu CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU (Vezi Duminica a treia după Paști) pe 2. Şi al înjumătăţirii praznicului pe 4 şi al samarinencei pe 4.
Facere a lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Marea ai închegat-o…
Neamuri, bateți în palme, evrei plângeți, că Dătătorul de viață Hristos, legăturile iadului rupându-le, pe morţi i-a înviat şi bolile a vindecat cu cuvântul; Acesta este Dumnezeul nostru Cel ce dă viață celor ce cred în numele Lui.
Minune ai arătat, apa în vin prefăcând, Stăpâne, Cel ce ai prefăcut în Egipt râurile în sânge şi pe morţi ai înviat, făcând aceasta a doua minune. Slavă, Mântuitorule, sfatului Tău celui nespus, slavă smereniei Tale, prin care ne-ai înnoit pe noi.
Izvor pururea curgător al vieții celei adevărate, fiind, Doamne, Tu eşti Învierea noastră, voind Te-ai ostenit, Mântuitorule, şi de voie ai însetat, legilor firii supunându-Te şi în Sihar venind trupeşte, ai cerut la samarineanca apă să bei.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Tu una ai încăput pe Făcătorul tău în pântece, Născătoare de Dumnezeu şi cu trup L-ai născut precum nu se poate spune şi fecioară ai rămas, nicicum nestricându-se fecioria; pe Acesta roagă-L neîncetat, Curată, ca pe Fiul tău şi Dumnezeu, pentru turma ta.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cel ce a bătut Egiptul şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie, pe poporul cel ce cânta ca Moise cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Cel îngropat S-a sculat şi prin Sine împreună a sculat neamul omenesc. Să se bucure toată făptura astăzi şi norii cei înţelegători, arătat să stropească dreptate.
Cel ce ai luat Crucea de voie cu trupul, a treia zi ai înviat din morţi, cămările iadului deşertându-le, Începătorule al vieţii, Doamne, şi ai scos sufletele cele legate.
Văzând mironosițele pe înger strălucind la faţă, de frică au fugit de la mormânt; Şi cunoscând scularea lui Hristos, s-au grăbit să spună Ucenicilor.
Doamne, Cel ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra, fiind apa vieţii, cinstitele Tale ape le-ai dat samarinencei care le cerea şi care a cunoscut milostivirea Ta.
Slavă… a Treimii.
O, Treime, mântuieşte pe cei ce Te slăvesc pe Tine cu credinţă curată, Părinte, Fiule şi Duhule, ca un Făcător a toate şi ne dăruieşte nouă curăţire de păcate ca un prea bun.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, scaun de foc, bucură-te, sfeşnic cu totul de aur, bucură-te, norul luminii, bucură-te, palatul Cuvântului şi masă înţelegătoare, care ai purtat după vrednicie pe Hristos, Pâinea vieţii.
Catavasie : Ziua învierii…
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Nu judecați, evrei, judecată fățarnică, zis-a Stăpânul învăţând când a venit în templu, precum este scris, înjumătățindu-se praznicul legii.
Nu judecaţi, evrei, judecată făţarnică; că a venit Hristos de Care au spus proorocii, că va veni din Sion şi lumea la Sine va chema.
De nu credeți cuvintelor, evrei, credeţi măcar lucrurilor Stăpânului. Pentru ce vă amăgiți, lepădându-vă de Cel Sfânt ? De Care a scris în lege Moise.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Unul din Treime fiind, Te-ai văzut făcându-Te trup, neschimbându-Ţi, Doamne, fiinţa, nici arzând pântecele cel nestricat al celeia ce Te-a cunoscut tot, fiind Dumnezeu şi foc.
Alt canon,
Irmos :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă; că arcul puternicilor a slăbit şi cei slabi s-au încins cu putere.
De voie Te-ai înălţat pe lemn, Cuvinte şi pietrele văzându-Te s-au despicat şi toată făptura s-a clintit şi morții din mormânturi ca din somn s-au sculat.
Văzându-te pe Tine toate sufletele drepţilor cu sufletul mergând la iad, Cuvinte, din legăturile cele veşnice s-au dezlegat, slăvind cu laude puterea Ta cea mai presus de minte.
Ce vă mirați ? Pentru ce căutaţi voi, femei, cu miresme la mormânt pe Stăpânul ? S-a sculat şi lumea împreună a ridicat îngerul, strălucind a zis mironosiţelor.
Viață fiind Tu, Doamne, şi Izvor al nemuririi, ai şezut lângă puț, Îndurate, şi ai umplut de preaînţelepte apele Tale pe samarineanca, ceea ce cerea, care Te-a lăudat pe Tine.
Slavă… a Treimii :
Un Dumnezeu peste toate în Treime se laudă, Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, pe Care cu frică Îl slăvesc cetele cereşti, luminat strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Zămislind precum nu se poate spune în pântecele tău pe Dumnezeul tuturor, Fecioară Maică, L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, rămânând fecioară ca şi mai-nainte de naştere, dumnezeiască Mireasă.
Condacul înjumătăţirii, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Praznicul legii înjumătățindu-se, Făcătorule a toate şi Stăpâne, către cei ce erau de față ai zis, Hristoase Dumnezeule : Veniți de scoateţi apa nemuririi. Pentru aceasta la Tine cădem şi cu credinţă strigăm : Îndurările Tale dăruieşte-le nouă, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
ICOS
Sufletul meu cel înţelenit cu fărădelegi şi păcate, adapă-l cu curgerile sângiurilor Tale şi-l arată roditor de fapte bune. Că Tu ai zis tuturor să vină la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Preasfinte şi să scoată apa nestricăciunii cea vie şi care curăţeşte păcatele celor ce laudă slăvită şi dumnezeiască scularea Ta, dând, Bunule, celor ce Te cunosc pe Tine, Dumnezeu, puterea Duhului, Care S-a pogorât de sus cu adevărat peste Ucenicii Tăi, că Tu eşti Izvorul vieţii noastre.
Sedealna samarinencei, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Să se bucure cerul, să dănţuiască cele pământeşti, că Hristos arătându-Se din Fecioară ca un om, a izbăvit din stricăciune toată omenirea cu moartea Sa, şi cu minunile strălucind, femeii samarinence, care a cerut apă, i-a dat izvorul tămăduirilor, ca Cel ce însuşi este fără de moarte.
Slavă… Şi acum…
Dătătorule de înţelepciune, Stăpâne, când a sosit praznicul legii, şezând în templu ai învăţat aşa, zicând către toţi : Veniţi cei însetaţi, beţi apa care Eu vă dau acum, prin care vă veţi îndulci cu toţii de viaţă şi desfătare dumnezeiască.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Proorocul Avacum…
De trebuie să vină Mesia, iată Hristos este Mesia, călcătorilor de lege; pentru ce nu credeţi Lui ? Iată a venit şi mărturisesc cele ce însuşi a făcut; că apa în vin o a prefăcut şi pe slăbănogul cu cuvântul l-a întărit.
Neînţelegând Scripturile vă amăgiţi, evrei fărădelege, că cu adevărat a venit Hristos şi pe toţi i-a luminat şi întru voi a arătat multe semne şi minuni şi în zadar v-aţi lepădat de Viaţa cea adevărată.
Un lucru v-am arătat şi iată, toţi vă miraţi, strigat-a Hristos către evrei şi a zis : Voi tăiaţi împrejur pe om sâmbăta, pentru ce dar pe Mine Mă mai clevetiţi, că am ridicat cu cuvântul pe cel slăbănog ?
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel necuprins, dumnezeiască Mireasă, Fecioară Maică curată, nu înceta rugându-te pentru noi, ca să ne izbăvim prin tine din necazuri, că la tine pururea scăpăm.
Alt canon,
Irmos :
Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne, că de lauda Ta este plin pământul.
Cerurile să se veselească, să prăznuiască toată făptura, că S-a sculat Domnul şi S-a arătat tuturor înţelepţilor săi Apostoli.
Înghiţitu-s-a, moarte, puterea ta, murind Hristos şi cei morţi au ieşit din mormânturi ca din nişte cămări prin scularea Lui.
Pentru ce vă tânguiţi, femei ? Pentru ce căutaţi cu miruri pe Cel fără de moarte ? Sculatu-S-a precum a zis, îngerul a grăit mironosiţelor.
Samarinencei, Doamne, care a cerut apă, i-ai dat cunoştinţa puterii Tale, pentru aceasta în veci nu va înseta, lăudându-Te pe Tine.
Slavă… a Treimii :
O, Treime mai presus de fiinţă, Părinte şi Cuvinte şi Dumnezeiescule Duh, întocmai de o putere, împreună fără de început, mântuieşte-ne pe toţi cei ce Te lăudăm pe Tine cu credinţă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Rug nears pe tine te-a văzut dedemult puitorul de lege şi Daniil munte sfânt te-a cunoscut ceea ce una eşti Fecioară, Maică Stăpână.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu minuni ai împodobit pe Apostolii Tăi, cu semne ai slăvit prin ucenici, în toată lumea slăvindu-i Mântuitorul nostru şi dându-le împărăţia Ta.
Toate marginile pământului au luminat Ucenicii, cu minunile şi cu învăţăturile, şi în multe chipuri propovăduind, Hristoase Mântuitorule, cuvântul împărăţiei Tale.
Laudă înălţăm împărăţiei Tale şi cântare aducem Ţie, Celui ce Te-ai arătat pe pământ pentru noi şi lumea ai luminat şi pe Adam l-ai chemat.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, care are cereasca Pâine, din care tot cel ce mănâncă nu moare, precum a zis Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Alt canon,
Irmos :
Străluceşte-mi, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul păcii.
La sfântul Său mormânt ajungând de dimineaţă mironosiţele, au văzut un tânăr strălucind şi s-au spăimântat, înştiinţându-se de scularea Ta, Hristoase.
Moartea s-a omorât, iadul s-a prădat, cei din legături s-au slobozit cu Învierea lui Hristos, să ne bucurăm şi să plesnim în mâini, prăznuind lumina.
Apostoli săltaţi, îngeri dănţuiţi şi toți pământenii vă bucuraţi, că Domnul a înviat, stricăciunea s-a surpat şi întristarea a încetat, Adam dănţuieşte.
Izvor al vieţii fiind Tu, Doamne, ai dăruit dedemult apa vieţii şi a cunoştinţei, femeii samarinence care o ceruse; pentru aceasta lăudăm îndurările Tale cele negrăite.
Slavă… a Treimii :
Unimea cea în trei Feţe, Treimea cea de o Fiinţă, pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt, pe unul Dumnezeu nedespărţit în fire cinstim, pe Făcătorul şi Domnul şi Stăpânul a toate.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine uşă neumblată şi ţarină nearată şi sicriu care ai purtat mana; năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără materie, te numim, Curată.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Ca apele mării…
Cel ce păzeşti toate marginile lumii, suitu-Te-ai Iisuse şi ai învățat în templu pe popoare cuvântul adevărului, înjumătățindu-se praznicul, precum striga Ioan.
Deschis-ai buzele Tale, Stăpâne, şi ai propovăduit lumii pe Tatăl, Cel fără de ani şi pe Sfântul Duh, cum că eşti de aceiaşi fire cu amândoi păzind şi după întrupare.
Lucrul Tatălui ai săvârşit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, semne şi vindecări făcând, Mântuitorule; pe, slăbănogul îndreptându-l, leproşii curăţind şi morţii înviind.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, fecioară şi maică te slăvim, pe tine, una curată dumnezeiască Mireasă fecioară, că din tine cu adevărat S-a întrupat Dumnezeu, vii făcându-ne pe noi.
Alt canon,
Irmos :
Să nu mă înece pe mine viforul apei, nici să nu mă soarbă adâncul; că sunt aruncat întru adâncurile inimii mării răutăţilor mele. Pentru aceasta strig ca Iona : Să iasă din stricăciunea răutăţilor viaţa mea la Tine, Doamne.
Pe Cruce Te-au pironit cei fărădelege şi cu suliţa Te-au împuns pe Tine, Hristoase, şi Iosif cel cu bun chip în mormânt nou Te-a îngropat, din care înviind cu slavă, împreună ai înviat, Mântuitorule, toată făptura care laudă puterea Ta.
Încuietorile şi porţile iadului cu putere le-ai sfărâmat, Stăpâne, înviat-ai ca un Dumnezeu şi întâmpinând ai zis femeilor : Bucuraţi-vă ! Şi pe acestea le-ai trimis să spună Ucenicilor : S-a sculat Viaţa şi S-a văzut luminând marginile lumii.
Pentru ce plângeţi ? Pentru ce aduceţi, femei, miresme ca unui mort ? S-a sculat Hristos, lăsând giulgiurile goale, strigat-a oarecând tânărul cel ce s-a arătat foarte strălucit. Mergând binevestiţi prietenilor scularea Lui.
Izvorul vieţii cel îndestulat fiind Tu, Doamne, şi adâncul milei, Bunule, călătorind ai şezut lângă puţul jurământului şi către samarineanca ai strigat : Dă-Mi apă să beau, ca să iei şi tu apele iertării.
Slavă… a Treimii :
Laud cu credință pe Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună pe un scaun şezător şi pe Duhul cel de o fiinţă, Fiinţă una, o Fire, o slavă şi o împărăţie, pe Dumnezeu şi Făcătorul tuturor şi Țiitorul a toate, împreună cu puterile cele fără de trupuri.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine numai Fecioară, care ai născut şi ți-ai păzit pântecele nestricat, te lăudăm, Curată, scaunul Domnului, uşă şi munte, sfeşnic înțelegător, cămară cu totul luminată a lui Dumnezeu şi cort al slavei cu adevărat, sicriu, năstrapă şi masă.
CONDACUL praznicului, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă…
Cu credință venind la puț samarineanca, Te-a văzut pe Tine apa înţelepciunii, din care bând din-destul, împărăţia cea de sus a moştenit, ca ceea ce este în veci pururea lăudată.
ICOS
Taine cinstite să auzim, cele ce s-au făcut în Samaria. Ioan pe noi ne învață cum a vorbit Domnul cu femeia, cerând apă. El, care a adunat apele întru adunările lor; Cel ce este împreună şezător pe un Scaun cu Tatăl şi cu Duhul; că a venit să caute chipul Său, ca Cel ce este în veci pururea lăudat.
SINAXAR
ÎN DUMINECA SAMARINENCEI
Stih : Venind, femeie, să scoţi apă muritoare,
Ai scos apă vie, de suflet spălătoare.
Tot în această zi, în Duminica a cincea după Paşti, prăznuim pomenirea Samarinencei.
Pentru că în această zi Hristos S-a mărturisit că este Mesia. Şi pentru aceasta mi se pare că s-a pus în săptămâna înjumătăţirii celor cincizeci de zile. Mai ales că în Duminica cea mai-nainte de aceasta a făcut minune la scăldătoare. Iar în această zi venind la puţul pe care însuşi Iacov l-a săpat şi l-a dăruit lui Iosif fiului său. Venit-a adică lângă Sihar Domnul, fiind ostenit de cale şi a şezut aici la puţ, în ceasul al şaselea din zi. Iar o femeie din cetate, a venit să scoată apă, pe când Ucenicii se duseseră să cumpere bucate. Iisus văzând-o a cerut să-i dea apă; iar ea îi pune înainte, că nu se ating evreii de samarineni. Domnul însă o învaţă aducând la mijloc apa cea vie, pe care a arătat-o neîmpuţinată şi curăţitoare de păcate. Căci, Duhul se aseamănă mai totdeauna cu apa şi cu focul. Iar femeia întâmpinând că nu are El apă ca aceea, pentru că vadră de scos nu a adus şi puţul este adânc, aduce cuvântul la strămoşul Iacov, care însuşi a săpat puţul şi a băut din el şi oile lui, arătând prin aceasta prisosinţa izvorului şi cum că era de bună treabă şi rece. Hristos nu S-a arătat pe Sine mai mare decât Iacov, ca să nu spăimânteze pe femeie; ci iarăşi pentru apă a grăit zicând : că cel ce va bea din apa cea vie, nu va înseta niciodată. Şi femeia a cerut acea apă; iar El a zis, să-şi cheme pe bărbatul său, gândind la descoperirea unor lucruri ascunse. Iar ea s-a lepădat că nu are bărbat. Însă Cel ce ştie toate a zis : Bine ziseşi că nu ai, că cinci ai avut şi pe care ai acum al șaselea, (arătând că trăieşte cu acesta nelegiuit), nu-ţi este bărbat. Şi a răspuns femeia numindu-l prooroc. După aceea l-a întrebat şi de muntele unde se cade să se închine : În Garizim sau în Ierusalim ? Pentru că socoteau Samarinenii că Dumnezeu nu este pretutindenea desăvârşit; ci cum că numai acolo petrece Dumnezeu unde se închinau ei, adică în muntele Garizim, pentru că acolo s-a dat binecuvântarea de la Dumnezeu, sau pentru că acolo Avraam a zidit întâi lui Dumnezeu jertfelnic. Şi iarăşi precum Iudeii ziceau că, numai în Ierusalim se cade a se închina lui Dumnezeu, pentru aceea şi de pretutindenea la praznic se adunau acolo. Hristos a arătat că mântuirea lumii este din iudei, însă a adăugat că Dumnezeu este netrupesc şi cei ce s-au învrednicit a se închina Lui, nu se vor mai închina cu jertfe, ci cu duhul şi cu adevărul. Atunci a zis femeia : Auzim din Scripturi că va să vină Mesia, Care este Hristos. Iar Iisus a zis : Eu sunt. Ştiau Samarinenii de Mesia din cărţile lui Moise şi mai ales din aceasta : Că prooroc va ridica vouă Domnul Dumnezeu şi din altele multe. Iar sfârşindu-se vorba, au venit şi Ucenicii şi s-au mirat de o smerenie ca aceea, cum grăia cu o femeie, însă L-au rugat pe El să mănânce; iar El le-a grăit lor de hrana cea veşnică a mântuirii omeneşti şi cum că li se cade lor să secere ostenelile proorocilor. Apoi mergând femeia în cetate şi spunând cele ce se făcuseră pentru dânsa, toţi ridicându-se au venit la Hristos şi au crezut, zicând : Că nu şi-ar fi vădit femeia păcatul, de n-ar fi cunoscut vreun lucru mare. Şi rugându-se, L-a făcut de a petrecut la ei două zile. Şi fiind acolo, a făcut mai multe minuni, care pentru mulţime nu s-au scris în Evanghelie. Şi aceasta este samarineanca, pe care o a numit Hristos mai în urmă Fotini. Care şi cu cununa muceniciei s-a încununat în zilele Chesarului Neron, împreună cu şapte fii ai săi, după multă muncă şi strujire şi după tăierea sânilor şi după sfărâmarea mâinilor, i-a băgat trestii subţiri pe sub unghii şi o a adăpat cu plumb şi a suferit patimi şi munci fără de număr. Să se ştie că usnele puţului aceluia le-a adus de acolo cu cinste împăratul Iustinian şi în Biserica Sfânta Sofia le-a pus. Încă şi piatra pe care a şezut Hristos când a vorbit cu Samarineanca. Şi până acum stau amândouă în pridvor către răsărit despre partea stângă, pe unde se intră în Biserică.
Pentru rugăciunile muceniţei Tale Fotini, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cuptorul haldeilor…
Trupește Te-ai ostenit, Cel ce eşti odihna tuturor; de voie ai însetat, Izvorule al minunilor; apă ai cerut Iisuse, apa cea vie făgăduind.
Cu samarineanca ai vorbit, Doamne, vădind nebunia evreilor celor fărădelege, că aceea a crezut că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, iar ei de Tine s-au lepădat.
Apa vie cea săltătoare, apa nemuririi Te-ai făgăduit, Izvorule cel pururea viu, Mântuitorule, să le dai celor ce primesc cu credinţă pe Duhul Tău, Care din Tatăl purcede.
A Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău ai încăput pe Cuvântul cel neîncăput, din sânii tăi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul lumii. În braţele tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu, curată.
Alt canon,
Irmos :
Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău şi nu strica aşezământul Tău şi nu depărta mila Ta de la noi, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce eşti prealăudat în veci.
Cu cei fărădelege de voie Te-ai socotit, Hristoase Îndurate, în vremea dumnezeieștii patimi; şi acestea pământul văzându-le s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat prin voia Ta cea atotlucrătoare şi prin Tine Cel ce eşti necuprins de minte s-au sculat morții cei din veac.
Cu sufletul pogorându-Te în părţile cele mai de jos ale iadului, ai scos cu vitejie pe toţi cei legaţi, pe cei ce din veac îi luase moartea, tiranul cel amar; care strigau către Tine, Hristoase Dumnezeule : Slavă rânduielii Tale celei înfricoşate.
Pentru ce căutaţi cu cei morţi pe Cel ce viază în veci ? S-a sculat precum a zis. Iată precum vedeţi pânzele goale şi mormântul deşert, zis-a femeilor tânărul cel ce s-a arătat. Degrab mergând, spuneţi Apostolilor.
Tu eşti Apa vieţii, strigat-a samarineanca către Hristos; deci, adapă-mă, Cuvinte, pe mine cea însetată totdeauna de dumnezeiescul Tău Dar, ca să nu mai fiu cuprinsă de setea necunoştinţei, Doamne Iisuse, ci să propovăduiesc slăvirile Tale.
Slavă… a Treimii :
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe dumnezeiescul Duh să slăvim, pe Treimea cea nedespărţită după fire şi despărţită după feţe; o Fiinţă împreună de o Fire, fără de început, Făcător şi Dumnezeu a toate, pe Care Îl laudă toate cetele cereşti.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
După naşterea cea minunată, ai rămas fecioară curată Sfântă, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta toate cetele îngereşti şi toate neamurile omeneşti, cu glasuri fără tăcere te lăută pe tine, încăperea cea curată a Celui neîncăput.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Îngerii şi cerurile…
Veniți de vedeţi, popoare, pe Cel ce Se laudă pe scaunul slavei, cum Se huleşte de oamenii fărădelege şi văzându-L, lăudaţi pe Mesia cel mai înainte vestit de prooroci.
Tu eşti cu adevărat Hristos Cel ce ai venit în lumea aceasta, de la Care este mântuirea şi iertarea păcatelor părinteşti, Tu eşti cu adevărat viaţa celor ce cred în Tine.
Înjumătăţindu-se praznicul, precum este scris, a stătut Înţelepciunea lui Dumnezeu de faţă în templu şi a învăţat, că cu adevărat însuşi El era Mesia, Hristos, prin Care se face mântuirea.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cum ai născut, spune, pe Cel ce mai-nainte a strălucit din Tatăl fără de ani şi Care se laudă împreună cu Duhul Sfânt ? Cu adevărat precum ştie Însuşi, Cel ce bine a voit a Se naşte din tine, Născătoare de Dumnezeu.
Alt canon,
Irmos :
Toate le-ai aşezat cu înțelepciunea Ta, Stăpâne, şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, temelia lui înfigându-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta toți strigăm cântând : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
Moarte ai răbdat de voie, Unule, Cel ce eşti fără de moarte; iadul ai prădat, porțile cele de aramă le-ai sfărâmat, Împărate ceresc, şi ai scos pe cei ce erau legați acolo din veac, care laudă neîncetat puterea bunătății Tale.
Înălțatu-Te-ai îndelung-Răbdătorule de voie pe lemn şi pietrele s-au despicat şi soarele s-a întunecat; catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a clintit şi s-a cutremurat iadul cel cu totul de batjocură şi pe toți legații i-a slobozit.
Arătatu-Te-ai, Doamne, celor ce şedeau întru întuneric, Cel ce eşti Lumina cea neapusă şi Viața tuturor. Pentru aceasta, dacă Te-a văzut adunarea drepților, a săltat Cuvinte şi a strigat : Venit-ai ca să dezlegi din legături pe toți cei ce laudă puterea Ta.
Şezut-ai aproape de puț, în ceasul al şaselea, Mântuitorule, şi samarinencei i-ai dat apa cea vie şi râurile cunoştinței, pentru multa milostivire, cu care împreună toți cântând strigăm : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
A Treimii :
Pe Tatăl, Cel fără de început, pe Fiul, Cel împreună fără de început să-L lăudăm, şi pe Duhul Sfânt, un Dumnezeu pe aceste trei, neamestecat, nedespărțit, Făcător tuturor, o Stăpânie şi putere de sine stăpânitoare şi să strigăm : Binecuvântați neîncetat lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cu cărbunele s-a curăţit Isaia mai-nainte propovăduind pe Cărbunele cel înţelegător, ce S-a întrupat mai presus de gând din tine, Fecioară; Care arde toate păcatele oamenilor cele uscate şi pentru milostivire îndumnezeieşte firea noastră, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm
Cântarea a 9-a,
Irmos : Străin lucru este maicilor…
Praznicul evreiesc înjumătățindu-se, Te-ai suit, Mântuitorul meu, în templul Tău şi învăț-ai pe toți; iar evreii se mirau şi ziceau : De unde ştie Acesta carte neînvățându-se ?
Râuri de daruri izvorând Mântuitorul, săvârşea minuni şi semne, gonind bolile şi tămăduind neputinţele; dar evreii se întărât-au pentru mulțimea minunilor Lui.
Pe evreii cei neplecați mustrându-i Mântuitorul meu, striga : Nu judecaţi cu făţărnicie, ci judecaţi dreaptă judecată, că legea porunceşte şi sâmbăta să se taie împrejur tot omul.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Încăput-ai în pântecele tău Fecioară Maică, pe Unul din Treime pe Hristos, Dătătorul de viață, pe Carele Îl laudă toată făptura, de Carele se cutremură scaunele cele de sus, pe Acela roagă-L, Preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
Alt canon,
Irmos :
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe noi pe calea păcii.
Iată S-a văzut Hristos, Viaţa tuturor, răstignit de voie pe lemn şi acestea văzând pământul s-a clintit şi multe trupuri ale sfinţilor, care adormiseră, s-au sculat arătat şi temniţa iadului s-a deşertat.
Frumos din mormânt ca un mire din cămară ai ieşit, stricând tirania morţii, Hristoase şi sfărâmând încuietorile iadului cu dumnezeiasca putere şi cu lumina Învierii Tale cea înţelegătoare ai luminat lumea.
Să stăm acum toţi cete duhovniceşti şi să strigăm : Domnul a înviat, să se bucure pământul, să se veselească cerul, norii să pice ploile dreptăţii, nouă celor ce prăznuim luminat şi lăudăm pe Hristos.
Viaţa celor ce vieţuiesc izvorul bunătăţilor, Domnul, Cel ce izvorăşte din-destul apa învăţăturilor, a strigat către femeie : Dă-Mi apă să beau, ca să-ţi dau şi Eu apa ceea ce usucă izvoarele păcatelor tale.
Slavă… a Treimii :
Lumină una nedespărţită este Unimea cea întreit strălucitoare, Tatăl, Cel fără de început, Fiul şi Duhul Dumnezeire una, viață şi Făcător al tuturor; pe Acesta să-L lăudăm credincioşii împreună cu cei fără de trupuri, cu cântări întreit sfinte, slăvindu-L cu sfinţenie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai fost lăcaş Luminii, Curată, luminează vederile sufletului meu cele întunecate prin multe meşteşugirile vrăjmaşului şi mă învredniceşte să văd luminat cu inimă curată, Lumina ceea ce a strălucit din tine mai presus de gând.
LUMINÂNDA Paştilor.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Slavă… a samarinencei :
În Samaria ai venit Mântuitorul meu, Atotputernice, şi cu femeia vorbind ai cerut apă ca să bei, Cel ce ai izvorât evreilor apă din piatră netăiată, pe care la credință Ta o ai adus; şi acum se îndulceşte în veci de viață în ceruri.
Şi acum… a înjumătăţirii.
Înjumătăţindu-se praznicul, ai venit, Iubitorule de oameni, în templu şi ai zis : Cei cuprinşi de sete veniţi la Mine şi scoateţi apă vie şi săltătoare, prin care veţi dobândi toţi hrană şi dar şi viață nemuritoare.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm aceste stihiri ale învierii, glasul al 4-lea.
Cel ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi Atotputernice, Doamne, slăvim Învierea Ta.
Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne mântuieşte din cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Însuţi Atotputernic.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Moarte ai primit cu trupul, nouă nemurire lucrând, Mântuitorule; şi în mormânt Te-ai sălăşluit, ca să ne slobozeşti pe noi din iad, înviindu-ne împreună cu Tine; pătimind adică ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Slavă Ţie, Dătătorule de viață, Doamne, Unule, Iubitorule de oameni.
Pietrele sau despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii. Înfricoşatu-s-au portarii iadului, când Te-ai pus în mormânt ca un mort; pentru că stricând puterea morţii, tuturor celor morţi nestricăciune le-ai dăruit, cu Învierea Ta Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
Alte stihiri ale samarinencei, glasul al 3-lea, singur glasul.
Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte, pentru adevărul şi blândeţile şi dreptatea Ta.
Să se bucure astăzi luminat cerul şi pământul, că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul şi minunat S-a făcut prin minuni, în Samaria venind şi stând înaintea femeii, a cerut apă, Cel ce îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toţi credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, după sfatul cel plin de milostivire.
Glasul al 6-lea,
Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
Aceasta zice Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ție : Dă-mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.
Slavă… glasul acelaşi.
Izvorul cel începător de viață, Iisus Mântuitorul nostru venind la puţul patriarhului Iacov, a cerut apă să bea de la femeia samarineancă; iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor a adus-o cu cuvinte dulci mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice. Care şi luându-o, tuturor a propovăduit zicând : Veniţi de vedeţi pe Dumnezeu, Cunoscătorul celor ascunse, Care a venit trupeşte să mântuiască pe om.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Apoi ceasul întâi şi otpustul desăvârşit. Slavă… Şi acum… stihira evangheliei, glasul al 7-lea.
Iată întuneric şi de dimineaţă şi ce stai la mormânt, Marie, mult întuneric având în minte ? De ce întrebi unde s-a pus Iisus ? Ci vezi Ucenicii împreună alergând, cum prin giulgiu şi prin mahramă, au semuit Învierea şi şi-au adus aminte de scriptura cea pentru aceasta; cu care şi prin care şi noi crezând, Te lăudăm pe Tine, Dătătorule de viață, Hristoase.
LA LITURGHIE
Fericirile, glasul al 4-lea.
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat; iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, a mărturisit pe Dumnezeu Cel ce Se tăinuia strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta.
Cel ce Te-ai răstignit şi ai înviat, ca un puternic din mormânt a treia zi şi pe Adam cel întâi zidit, l-ai înviat Unule, Nemuritorule; şi pe mine mă învredniceşte ca să mă întorc la pocăinţă, Doamne, din toată inima mea şi cu credinţă fierbinte pururea să strig Ţie : Pomeneşte-mă, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Cu adevărat a înviat Hristos şi mărturiseşte mormântul, călcătorilor de lege, că cele de îngropare ale Sale lăsându-le, a înviat a treia zi; piatra s-a pecetluit şi străjerii înaintea mormântului au stătut; iadul s-a prădat, moartea s-a omorât. Nu s-a furat Hristos; credeţi dar împreună cu noi Învierea Lui.
Pe Cel ce a înviat din morţi şi puterea iadului a prădat şi s-a arătat femeilor mironosiţe, zicându-le : Bucuraţi-vă ! Credincioşii să-L rugăm, ca să izbăvească din stricăciune sufletele noastre, strigând pururea către Dânsul, cu glasul tâlharului celui de bine cunoscător : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Apoi din canonul samarinencei, Cântarea a 4-a pe 4 şi din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 6-a pe 4. După vohod, troparele învierii şi al înjumătăţirii. Slavă… condacul samarinencei. Şi acum… al înjumătăţirii. Prochimenul. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia. Sau : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Întru aceeaşi Duminică a Samarinencei,
SEARA
La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 6 şi cântăm trei stihiri ale înjumătăţirii, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te Cămara…
Arătatu-s-a astăzi preasfântă Înjumătăţirea cea strălucită şi veselă, a Învierii Mântuitorului, ca o amiazăzi luminoasă, luminând lumea cu dumnezeieştile daruri ale sculării lui Hristos. Şi revărsând minunile, străluceşte semnele nestricăciunii şi arată mai-nainte suirea la înălţime; însemnează venirea cea mult dorită a Duhului şi prăznuirea cea prealuminată a preacinstitei Cincizecimi. Pentru aceasta şi dăruieşte sufletelor noastre pace şi mare milă.
Ca un râu al dumnezeieștii slave, înjumătăţindu-se praznicul, Domnul dăruind tuturor curgerile milostivirii, strigă : Cel însetat să vină la Mine cu căldură şi să bea. Că fiind însuşi Izvorul milostivirii şi noianul bunătăţii, izvorăşte lumii iertare, spală greşelile şi curăţeşte bolile; mântuieşte pe cei ce prăznuiesc Învierea Lui, acoperă pe cei ce cinstesc cu dragoste slăvită înălţarea Lui, şi dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
În mijlocul templului stând, Dumnezeu şi Domnul cel necuprins (că Dumnezeu era din fire, deşi om făcându-Se pentru noi, S-a arătat cuprins cu trupul), tuturor izvorăşte cuvinte de viață curgătoare zicând : Curăţiţi-vă sufletele şi vă răcoriţi de arşiţa patimilor; nici un om să nu se lipsească de băutură. Că dumnezeiescul dar dăruiesc, al vieţii celei mai bune şi nemuritoare şi se va face părtaş împărăţiei celei de sus şi se va proslăvi împreună cu Mine, Ziditorul.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Înjumătăţindu-se praznicul, mai-nainte de patimă şi de slăvită Învierea Ta, Doamne, ai învăţat, Bunule, în templu pe evreii cei neplecați şi pe farisei şi cărturari şi ai strigat către dânşii : Cel însetat să vină la Mine şi să bea; şi cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie ale Dumnezeiescului Duh vor curge din pântecele Lui. O, negrăită înţelepciune ! O, lauda Ta ! Cel ce toate le umpli, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un bun şi de oameni iubitor.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
Aş vrea cu lacrimi să şterg, Doamne, zapisul păcatelor mele şi să-Ţi plac în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă, dar vrăjmașul mă amăgeşte şi luptă pe sufletul meu. Doamne, mai-nainte până ce nu pier cu totul, mântuieşte-mă.
Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Cel ce Te proslăveşti întru pomenirile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Înjumătăţindu-se praznicul Învierii Tale, Hristoase şi al dumnezeieştii veniri a Sfântului Tău Duh, adunându-ne lăudăm tainele minunilor Tale, întru care trimite-ne nouă mare milă.
Troparul praznicului : Înjumăţindu-se praznicul… Şi otpustul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., troparul înjumătăţirii.
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosiţele, cu cutremur s-au mirat zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai înainte de patimi a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu dăruind celor din iad viață şi Înviere.
Cercetează Doamne, smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa în păcate şi ca pe păcătoasa primeşte-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Mucenicina :
Astăzi au venit oştile îngereşti întru pomenirea mucenicilor să lumineze gândurile credincioşilor şi să veselească lumea cu darul; Dumnezeule milostivindu-Te pentru dânşii, dăruieşte-ne nouă mare milă.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Zid nebiruit eşti nouă creştinilor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că la tine scăpând, rămânem nevătămaţi şi iarăşi greşind te avem rugătoare. Pentru aceasta mulţumind strigăm către tine : Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine.
După a doua Catismă, sedealna. Glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea…
Înţelepciunea, Cuvântul Tatălui, Cel ce a şi dat Apostolilor cuvântul lui Dumnezeu, ca să propovăduiască marginilor lumii venirea Lui pe pământ, se ocăra de amăgitorii evrei, în nebunia lor, foarte defăimându-se ca un îndrăcit şi înşelător, Care fără de răutate către dânşii strigă : Nu judecați asupra Mea judecată fățarnică, călcători de lege. Deci, către Dânsul să strigăm : Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli trimite celor ce laudă cu credinţă slava Ta cea neasemănată.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Apoi, Învierea lui Hristos... şi psalmul 50. Canonul praznicului înjumătăţirii cu irmoasele pe 8, glasul al 4-lea CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI şi ale Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
Cel ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta. De două ori.
Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare şi alerg la Tine, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Cine nu se va spăimânta, Sfinţilor Mucenici, văzând nevoința cea bună, cu care v-ați nevoit ? Cum fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pe Hristos şi cu Crucea într-armându-vă ? Pentru aceasta după vrednicie v-aţi arătat dracilor izgonitori şi barbarilor împotrivitori. Rugaţi-vă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
Înjumătăţindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţitul templu, Mântuitorul nostru, şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt lumina lumii; cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 3-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Plecând cerurile Te-ai pogorât Mântuitorul meu şi trup din Fecioară fără schimbare ai luat, izvorându-mi iertare.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veci a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Tot eşti întru Dumnezeu Tu, Cuvinte, vrând să mă scoţi din greşeli, pe mine cel pierit, Te-ai unit cu mine, Iubitorule de oameni.
Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care o ai câştigat din început.
Tu ai venit, Împărate, Înţelepciunea cea mare, prin care Tatăl a făcut lumea prea înțelepţeşte, împreună cu Sfântul Duh.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Să ne curăţim vistieriile gândurilor şi să ne luminăm strălucirile sufleteşti şi să vedem pe Hristos, Viața, venind în templu pentru mulţimea bunătăţii, ca să biruiască pe vrăjmaşul şi să mântuiască neamul nostru, prin patima Crucii şi prin Înviere; către Care să strigăm : Doamne, Cel ce eşti necuprins, slavă Ţie.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul înjumătăţirii, Cântarea a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Luni a cincea săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile înjumătăţirii 3, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Făcătorul tuturor şi Dătătorul de viață, Cuvântul cel împreună veşnic cu dumnezeiescul Părinte, de voie luând trup din Fecioară şi făcăndu-Se om, a izvorât tuturor ca un bun, învăţăturile negrăitei înţelepciuni.
Praznicul evreiesc înjumătățindu-se, Hristoase, în templu ai stătut de față, Tu, Stăpânul legii, învăţând cu stăpânire; pe cărturari mustrând, precum este scris şi spăimântându-i cu înţelepciunea cuvintelor Tale şi cu arătările minunilor.
Dătătorul înţelepciunii şi Dăruitorul celor bune, Cel ce izvorăşte ape dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, strigă : Veniți la Mine cei însetați de scoateţi apa vieţii şi râuri, zice, vor curge din pântecele vostru, de daruri dumnezeieşti.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Când ai venit în templu, Hristoase Dumnezeule, înjumătățindu-se praznicul, atunci ai învăţat, strigând către popoare : Cel ce crede întru Mine, de va şi muri, viu va fi. Iar evreii scrâşneau cu dinţii, împreună cu fariseii şi cu saducheii şi cu cărturarii, zicând : Cine este Acesta, Carele grăieşte hule ? Nesocotind că Tu eşti Cel ce Te slăveşti mai-nainte de toți vecii, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat, Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne, slavă Ţie.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
Cine înviforându-se şi alergând la limanul acesta nu se mântuieşte ? Sau cine bolnăvindu-se şi năzuind la această casă de doctorie, nu se tămăduieşte ? Făcătorule al tuturor şi Tămăduitorule al bolnavilor, Doamne, mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă.
Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Cela ce ai primit răbdarea Sfinţilor Mucenici, primeşte şi de la noi laudă, Iubitorute de oameni, dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea, a lui Ghermano.
Înjumătățindu-se praznicul, slăvim pe Cel ce a lucrat mântuire în mijlocul pământului; şi în mijlocul a doi tâlhari Viața pe lemn S-a răstignit. Ci către cel ce hulea, a tăcut, iar către cel ce a crezut, a strigat : Astăzi cu Mine vei fi în rai ! Pogorâtu-S-a în mormânt şi a prădat iadul şi a înviat a treia zi, mântuind sufletele noastre.
Şi otpustul.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…
Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus, pe Tine Cela ce cu cuvântul marginile ai aşezat. Pentru aceasta legându-se cel străin, moartea cumplit s-a prădat; şi cei din iad toți au strigat sculării Tale celei de viață purtătoare : Hristos a înviat, Dătătorul de viață rămânând în veci.
Gândeşte, suflete, cum va să stăm înaintea Judecătorului, la judecata cea înfricoşată ! Că se vor pune scaune groaznice şi faptele fiecăruia se vor vădi; atunci Judecătorul va fi neîmblânzit, acolo focul împreună stând, cumplit învăluindu-se, ca o mare sălbăticită, vrând să acopere marginile pământului. Toate acestea socoteşte-le, suflete al meu, şi suspină mai-nainte de sfârşit.
Mucenicina :
Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi vison, biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite îndurările Tale, pace obştii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Taină înfricoşată şi minune preaslăvită, cum Fecioara Te-a purtat pe Tine, Făcătorul tuturor şi după naştere iarăşi a rămas fecioară ? Cel ce Te-ai născut dintr-însa, întăreşte credința, pe păgâni îi îmblânzeşte şi lumea o împacă, ca un iubitor de oameni.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Apa înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toți chemi, Mântuitorule, să scoată apele cele de mântuire; că dumnezeiască legea Ta primindu-o omul, stinge cu dânsa cărbunii înşelăciunii. Drept aceea în veci nu va înseta, nici va mai înceta de sațiul Tău, Stăpâne, Împărate ceresc. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând să trimiți din-destul robilor Tăi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50. Canonul praznicului înjumătăţirii, glasul al 8-lea, cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai slobozit pe noi şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
Spală-mă cu lacrimile mele, Mântuitorule, că m-am spurcat cu multe păcate. Pentru aceasta şi cad înaintea Ta, Milostive. Greşit-am, miluieşte-mă Dumnezeule.
Mucenicina :
Îngerilor părtaşi v-ați făcut Sfinţilor Mucenici, în privelişte pe Hristos bărbăteşte propovăduind. Că toate cele frumoase din lume ați părăsit ca şi cum n-ar fi fost, iar credinţa ați ţinut ca o ancoră tare. Pentru aceasta şi gonind înşelăciunea, izvorâți credincioşilor darurile tămăduirilor, rugându-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Doamne, mai-nainte de preacinstită Crucea Ta, praznicul înjumătățindu-se. Ai intrat în templu, pe evrei cu îndrăzneală învăţând cele ale lui Moise, prin Tine în lege aşezate. Iar ei spăimântându-se de taina cea negrăită a înţelepciunii Tale, Hristoase, gândeau din pizmă asupra Ta viclenie. Cum ştie Acesta carte neînvățându-Se ? Neştiindu-Te pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Sfârşit fiind Tu şi început şi înjumătățirea, la Înjumătățirea praznicului ai stătut în templu, Hristoase al meu, izvorându-mi mie iertare.
Stih : Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din început.
Auzit-a Sionul, dumnezeiască puterea Învierii Tale, Cuvinte, şi s-a bucurat cu fiii săi, lăudându-Te pe Tine, Cel îndurat.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veci a tăcut mântuire în mijlocul pământului.
Lumină din Tatăl ai strălucit, Cuvinte, dar în anii cei mai de pe urmă, Te-ai arătat ca un om, dându-mi iertare de greşeli.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Înjumătățindu-se praznicul Paştilor, Te-ai suit în sfinţitul templu, Mântuitorul nostru, şi stând în mijlocul poporului, i-ai învăţat pe dânşii cu îndrăzneală şi ai zis : Eu sunt lumina lumii; cel ce urmează Mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii celei nemuritoare.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea 8-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Odovania Înjumătățirii Praznicului
SLUJBA ÎNJUMĂTĂȚIRII PRAZNICULUI CINCIZECIMII
Marţi a cincea săptămână după Paşti.
SEARA
La Vecernie, după psalmul de seară, catisma de rând. La Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului înjumătăţirii pe 6. Slavă… Şi acum… a praznicului. (Cele cântate la însuşi praznicul). La stihoavnă stihirile. Slavă… Şi acum… a praznicului şi cealaltă slujbă a praznicului, seara şi dimineaţa neschimbată, afară de vohodul cel mic şi paremii.
LA LITURGHIE
Fericirile praznicului din amândouă canoanele, Cântarea a 9-a, pe 8. Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia zilei; Chinonicul praznicului. Şi aşa se sfârşeşte praznicul înjumătăţirii. Iar slujba Sfântului din Minei se cântă la Pavecerniţă.
A se vedea Miercuri la înjumătăţirea praznicului.
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6.
Şi cântăm trei stihiri ale samarinencei, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce eşti chemat…
Aflând Hristos pe samarineanca lângă puț, a cerut de la dânsa să bea, însetat fiind de îndreptarea şi de mântuirea ei; care lucru s-a şi cunoscut, împlinindu-se prin fapte, că pe aceasta care scotea băutură, însuşi o a tras de la băutură şi o a umplut de băutură vie şi ea a vestit cetăţenilor : Iată Acela Care S-a zis dedemult în lege : Mesia Hristos S-a arătat ca un om, descoperind cele negrăite ale gândurilor celor ascunse.
Iată Mesia Hristos S-a arătat pe pământ, zis-a celor din cetate samarineanca, de Carele S-a scris în Lege dedemult, că va să vină prooroc mare, Dumnezeu şi om; Acesta cele făcute de mine, le-a vădit şi cele ascunse întru adâncul inimii mele, toate mi le-a spus precum le-am făcut. Pentru aceasta alergând toată cetatea, a găsit cuvintele ei cu totul adevărate; şi de acel lucru s-a minunat şi cu vederea s-a încredinţat.
Pe Tine Cel ce ai umblat oarecând în rai în ceasul al şaselea, ca un Stăpân şi Dumnezeu, Te-a văzut fiica strămoaşei iarăşi în ceasul al şaselea, şezând unde era izvor de apă şi puț săpat. Şi cerând apă dintr-însul, ca să o adăpi cu apa vieţii cea săltătoare, aceasta s-a şi făcut. Că bând ea din-destul din apa Ta cea de viață aducătoare, a propovăduit şi în cetate îndestularea apei aceleia.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
Venit-ai la puţ, Izvorule al minunilor, în ceasul al şaselea să vânezi rodul Evei. Care în acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui ; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă şi văzând-o, Mântuitorul a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare; iar înţeleapta alergând în cetate, a vestit îndată popoarelor : Veniţi de vedeţi pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, şi cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
Ceata Apostolilor cu Duhul Sfânt o ai luminat, Hristoase; spală printr-înşii şi întinăciunea noastră cea din păcat, Dumnezeule, şi ne miluieşte pe noi.
Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Având îndrăzneală către Mântuitorul, sfinţilor, rugaţi-vă neîncetat pentru noi păcătoşii cerând sufletelor noastre iertare de greşeli şi mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
La puţ dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinţei şi voi lua apele scăldătoarei spre mântuire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
Troparul, glasul al 4-lea : Propovăduirea Învierii cea luminată… Şi cu al Născătoarei de Dumnezeu.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Cel ce Te-ai răstignit de voie pentru noi şi Te-ai socotit între cei morți, Dătătorule de viață, şi ai înviat a treia zi, Hristoase Dumnezeul nostru, ai sfărâmat cu puterea Ta stăpânirea morții şi cu scularea Ta pe toți cei ce erau în iad i-ai înviat. Pentru aceasta lăudând, cinstim toți scularea Ta, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Luminători ai arătat marginilor lumii pe Ucenicii Tăi, Mântuitorule, strălucind cu propovăduirea Ta şi luminând sufletele noastre. Şi printr-înşii ai întunecat rătăcirea idolească, luminând lumea cu învăţăturile ortodoxiei. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Mucenicina :
Cu Crucea într-armându-se mucenicii Tăi, au biruit vicleniile vrăjmaşului începătorului răutăţii, Hristoase Dumnezeul nostru. Strălucit-au ca nişte luminători, povățuind pe oameni şi dăruind tămăduiri celor ce se roagă cu credinţă. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară cu totul fără prihană care ai născut pe Preabunul Dumnezeu, roagă-L neîncetat cu Apostolii, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieții mai înainte de sfârşit, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce eşti preafericită.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 6-lea.
Podobie : Puterile îngereşti…
Precum ai deschis credincioasei samarinence izvorul Dumnezeirii Tale, Doamne, şi ai turnat peste dânsa cunoştința de Dumnezeu, adăpându-o cu băutura primită lui Dumnezeu, şi acum trimite-ne nouă tuturor iertare de greşeli, Preabunule.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos… Psalmul 50. Canonul samarinencei cu irmosul pe 8 CANONUL SAMARINENCEI şi al Mineiului pe 4. Condacul şi icosul şi Luminânda samarinencei.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 4-lea.
Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără de patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morți nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic. De două ori.
A Apostolilor.
Pe Ucenicii cei necărturari, Duhul Tău cel Sfânt învăţaţi i-a arătat, Hristoase Dumnezeule, şi cu buna întocmire a limbilor, cea mult glăsuitoare, înşelăciunea a surpat, ca un Atotputernic.
Mucenicina :
Cum nu ne vom mira de nevoinţele voastre, Sfinţilor Mucenici; că cu trup muritor fiind îmbrăcaţi, aţi biruit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri ? Nu v-au înfricoşat pe voi îngrozirile tiranilor, nu v-au spăimântat năvălirile muncilor. Cu adevărat după vrednicie v-aţi mărit de la Hristos; rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună veşnic, venind la puţ, Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzându-o a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău ! Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : N-am bărbat. Şi Învăţătorul zice către dânsa : Adevărat ai zis : N-am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care ai nu-ţi este ţie bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniţi de vedeţi pe Hristos, Carele dăruieşte lumii mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile samarinencei, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Tu fiind izvorul şi noianul bunătăţii şi Vistierul vieţii, Unule mult-Îndurate, ai strigat vorbind către femeia samarineancă : Dă-Mi apă să beau, ca să iei iertare ! Lăudăm multă milostivirea Ta, prin care mântuieşti tot neamul omenesc, pentru multă bunătatea Ta.
Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărățeşte pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea Ta.
Veniţi de vedeţi om, care şezând astăzi lângă puţ, mi-a spus toate câte am făcut, că prooroc este prea-adevărat şi prea mare; de vreme ce ştie toate cele ascunse şi cele arătate. Ci dăruieşte-mi apă vie, pe care o ai dat celor însetaţi, ca să nu mai însetez iarăşi în veci, Iubitorule de oameni.
Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
Izvorul cel pururea curgător, Viaţa cea fără de moarte, Râul cel nedeşertat şi nestricăcios, călătorind a şezut aproape de puţ, după ce a trimis pe Ucenicii Săi pentru bucate şi vorbea cu femeia ce scotea apă, vrând să o vâneze şi să lumineze ochii sufletului ei.
Slavă… Şi acum… glasul al 3-lea.
Să se bucure astăzi luminat cerul şi pământul, că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul şi minunat S-a făcut prin minuni, în Samaria venind şi stând înaintea femeii a cerut apă, Cel ce îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta toți credincioşii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de voie pentru noi, după sfatul cel plin de milostivire.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul samarinencei, Cântarea a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Joi a cincea săptămâna după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, trei ale samarinencei glasul al 4-lea.
Podobie : Doamne, suindu-Te…
Arătatu-s-a samarineanca şi a grăit celor din Sihar : Vedeţi pe Iisus, Mesia de Care mai-nainte a scris Moise în Lege, că va veni. Că pe pământ S-a arătat pentru milostivire şi cu mine a vorbit la puţ ca un om. Cu adevărat Acesta este Hristos, Carele era să vină în lume.
Cei din cetate bând din apa cea dulce, care curgea din gura cea dulce a femeii, s-au grăbit să alerge la puţul cel ce izvorăşte această apă cu îndestulare şi să vadă acel Izvor pururea curgător, Care răcoreşte sufletele cele ce se topesc de sete.
Văzând pe Izvorul cel de un chip şi de un fel cu alcătuirea omenească, cei din cetate strigau către femeie : De acum nu pentru vorba ta noi credem; căci am cunoscut cu adevărat că Acesta este scăparea şi veşnica mântuire a lumii.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Lângă puţul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cel ce acoperă pământul cu nori. O, minune ! Cel ce se poartă spre heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă caută, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe aceea care era vânată de luptătorul vrăşmaş şi să o adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău spre lucruri netrebnice; ca un îndurat şi de oameni iubitor.
LA STIHOAVNĂ
Stihira Crucii, glasul al 4-lea.
Totdeauna având Crucea Ta spre ajutor, Hristoase, lesne călcăm cursele vrăjmaşului.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în ceruri, am ridicat ochii mei.
A învierii :
Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Jertfe însufleţite, arderi întregi cuvântătoare, mucenici ai Domnului, junghieri desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele cunoscătoare de Dumnezeu şi de Dumnezeu cunoscute, al căror staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca să ne paştem şi noi împreună cu voi la apa odihnei.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Acestea a zis Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ție : Dă-Mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ți-ar fi dat să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Pe Cruce Te-au pironit evreii pe Tine, Mântuitorule, prin care ne-ai chemat pe noi din păgâni pentru milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru; tinsu-Ţi-ai palmele pe dânsa din voia Ta, primit-ai a Ţi se împunge cu suliţa coasta Ta; slavă mulţimii îndurărilor Tale, Iubitorule de oameni.
Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta pe muncitori au surpat, zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cruce înălţat dacă Te-a văzut preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu ! Cum Te împărtăşeşti cu moartea Cel ce eşti viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un îndurat.
După a doua Catismă, sedealna praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Venind samarineanca după obicei să scoată apă din puţul cel pământesc şi stricăcios, scos-a apa cea vie; căci a aflat Izvorul şezând unde era săpat izvorul şi puţul lui Iacov, care adăpa pe cei înfierbântaţi de arşiţă.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos..., şi Psalmul 50.
CANOANELE
Al samarinencei cu irmosul pe 8 CANONUL SAMARINENCEI şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda samarinencei.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 4-lea.
Dat-ai semn celor ce se tem de Tine, Doamne, cinstită Crucea Ta, cu care ai biruit căpeteniile întunericului şi stăpâniile şi ne-ai dus pe noi la fericirea cea dintâi. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, povăţuieşte-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului, Cel ce ai înviat din morți, scoală-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.
Mucenicia :
Cinstită este moartea sfinţilor tăi, Doamne, că de sabie şi de foc şi de frig fiind sfărâmaţi şi-au vărsat sângele, având nădejde spre Tine, ca să-şi ia plata ostenelii; şi au răbdat şi au luat de la Tine, Mântuitorule, mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Izvorul cel de viață începător, Iisus Mântuitorul nostru venind la puţul patriarhului Iacov, a cerut apă să bea de la samarineanca; iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor o a adus pe dânsa cu cuvinte dulci, mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice, pe care şi luând-o, tuturor a propovăduit, zicând : Veniţi de vedeţi pe Cunoscătorul celor ascunse şi Dumnezeu, Carele a venit cu trupul să mântuiască pe om.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Prodobie : Ca pe un viteaz…
Venind cu vadra la puţ să scoată apă şi lăsând vadra fără de apă, a alergat singură în cetate samarineanca, strigând că a aflat Izvorul cel de viață curgător din-destul, de unde a scos apa mântuirii şi cu dânsa şi-a răcorit inima cea topită de patimi.
Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărăţeşte, pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea ta.
Zis-a Mântuitorul către samarineanca : Adevărat ai zis că nu ai bărbat după lege astăzi, că cinci ai avut mai-nainte şi acum pe care ai, nu-ţi este bărbat, ci străin după lege. Iar ea grăbindu-se a strigat către cei din cetate : Văzut-am om, care mi-a spus mie toate câte am făcut în taină.
Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
Alt pârâu de viață izvorâtor din puţul cel ceresc a scos samarineanca, aflându-L pe El turnat lângă puţul, din care avea obicei de scotea altă apă stricăcioasă şi pământească. Un astfel de Izvor cu totul nou S-a arătat în inima ei săltător, răcorind arşiţele patimilor sale.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeți un cunoscător al inimilor. Nu cumva Acesta este Hristos, pe Carele aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul samarinencei. Cântarea a 8-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Vineri a cincea săptămână după Paşti
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile samarinencei 3, glasul 1.
Venit-ai la puț Izvorule al minunilor, în ceasul al şaşelea, să vânezi rodul Evei, că Eva într-acest ceas a ieşit din rai prin amăgirea şarpelui; că s-a apropiat samarineanca să scoată apă, pe care văzându-o Mântuitorul, a zis : Dă-Mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apă săltătoare. Iar înțeleapta alergând în cetate a vestit îndată popoarelor : Veniți de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.
Glasul al 2-lea.
La puț dacă a venit Domnul, samarineanca ruga pe Cel milostiv : Dă-mi apa credinței şi voi lua apele scăldătoarei, mântuire şi bucurie. Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ţie.
Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună veşnic, venind la puț Izvorul tămăduirilor, o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care Mântuitorul văzându-o, a zis : Dă-Mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău ! Iar ea ca unui om grăind şi nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis : N-am bărbat. Şi Învăţătorul zice către dânsa : Adevărat ai zis ; n-am bărbat, că cinci ai avut şi acum pe care ai nu-ți este ție bărbat. Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga către popoare, zicând : Veniți de vedeţi pe Hristos, Carele dăruieşte lumii mare milă.
De la Minei 3.
Slavă… glasul al 6-lea.
Lângă puțul lui Iacov, aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa, Cel ce acoperă pământul cu nori ! O, minune ! Cel ce Se poartă pe heruvimi, vorbea cu o femeie păcătoasă, cerând apă, Cel ce a spânzurat pământul peste ape. Apă caută, Cel ce varsă izvoarele şi iezerele apelor, vrând să tragă cu adevărat pe ceea ce era vânată de luptătorul vrăjmaş şi să o adape cu apă vie pe aceea care era aprinsă rău spre lucruri netrebnice, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
Şi acum… glasul al 6-lea.
Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai înainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ție slăviri. Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieții te-a arătat, Dumnezeu, Carele fără tată din tine a Se face om bine a voit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi. Şi oaia cea rătăcită, prin munţi pierdută, aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 4-lea.
Crucii Tale celei făcătoare de viață, neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia zi o slăvim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată, Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun şi de oameni iubitor.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând : Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, şi cu moartea Ta împărăţia morții ai stricat şi neamul omenesc din stricăciune l-ai mântuit, viață şi nestricăciune lumii dăruind şi mare milă.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Doamne, suindu-Te pe Cruce, blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut. Şi pogorându-Te în iad, pe legații cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând, slăvim scularea Ta cea făcătoare de viață şi mântuitoare.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, prin rânduiala întrupării cea negrăită, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la puț şi a alergat spunând celor din cetate : Veniți de vedeți un cunoscător al inimilor; nu cumva Acesta este Hristos, pe Carele aşteptăm ? Cel ce are mare milă.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosițele cu cutremur s-au mirat, zicând : Au doar S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doar S-a sculat Cela ce şi mai-nainte de patimă a vestit Învierea ? Adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață şi Înviere.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Să se bucure cerul, să se veselească cele pământeşti, că Hristos arătându-Se din Fecioară ca un om, a izbăvit din stricăciune toată omenirea cu moartea sa şi cu minunile strălucind, femeii Samarinence cerând El apă, i-a dat izvorul tămăduirilor, ca Cel ce însuşi este fără de moarte.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Canoanele, al samarinencei, cu irmosul pe 6, CANONUL SAMARINENCEI al hramului Sfântului pe 4 şi al Mineului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii glasul al 4-lea.
Cela ce Crucea ai suferit şi moartea şi ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, slăvim Învierea Ta.
Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel dedemult ne-ai mântuit şi cu moartea Ta pe diavolul, care muncea firea noastră, l-ai surpat şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ţie : Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare şi Crucea şi moartea ai răbdat cu Trupul, Cel ce eşti fără de patimă cu Dumnezeirea; şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un însuţi Atotputernic.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Izvorul cel începător de viață, Iisus, Mântuitorul nostru, venind la puţul patriahului Iacov, a cerut apă să bea de la femeia samarineancă, iar ea zicând că nu au împărtăşire evreii cu dânşii, Înţeleptul Ziditor o a adus pe dânsa cu cuvinte dulci, mai vârtos spre cererea apei celei pururea veşnice. Care şi luând-o, tuturor a propovăduit, zicând : Veniţi de vedeţi pe Dumnezeu, Cunoscătorul celor ascunse, Care a venit cu trupul să mântuiască pe om.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobia : Ca pe un viteaz…
Pe Izvorul cel pururea curgător, văzându-L că şade lângă puţ, femeia ceea ce purta greutatea multor patimi, a cerut să ia apa vieţii cea tămăduitoare, care se vărsa dintr-acel Izvor ca un pârâu; care o a şi luat în dar de la Cuvântul şi nu mai aleargă la puţul cel pământesc şi stricăcios.
Stih : Încordează şi bine sporeşte şi împărăţeşte pentru adevărul şi blândețile şi dreptatea ta.
Obiceiurile evreieşti urmând femeia şi punând înainte neîmpărtăşirea lor cu dânşii, la cererea băuturii apei, Hristos, înţeleptul Făcător, prin cuvinte dulci o a adus să ceară apa dumnezeiască, băutura cea de viață izvorâtoare. Din care bând ea, a adus râurile şi în cetate.
Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.
Nici vadră nu ai şi puţul este prea adânc; deci, de unde vrei să-mi dai apă nestricăcioasă ? Samarineanca a strigat către Tine, Hristoase, socotindu-Te ca un om, iar nu Dumnezeu : şi mirându-se de cuvintele Tale, pe care cu vorbe prea dulci adăpându-o, o ai făcut de Te-a mărturisit pe Tine, Dumnezeu al tuturor făpturilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Acestea zice Domnul către samarineanca : De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice Ţie : Dă-Mi apă să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat ţie să bei, ca să nu mai însetezi în veac, zice Domnul.
Troparul învierii şi al Născătoarei ele Dumnezeu. Ecteniile, ceasul întâi şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 9-a Prochimenul, Apostolul : Din Faptele Apostolilor; Evanghelia de la Ioan. Chinonicul praznicului.
A ORBULUI
SÂMBĂTĂ SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4. Ale învierii glasul al 5-lea.
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi, şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat, Cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Închinăciune de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât, şi întunericul cel de acolo l-ai stricat şi lumina Învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, glasul al 5-lea.
Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : Dogmatica, glasul acelaşi.
Pe Fecioara cea preacinstită şi lui Dumnezeu plăcută, cea mai cinstită decât Heruvimii să o slăvim, că Făcătorul tuturor vrând să Se facă om, S-a sălăşluit într-însa precum nu se poate spune. O, lucruri străine şi taine preaslăvite ! Cine nu se va mira auzind aceasta ? Că Dumnezeu om S-a făcut şi n-a fost schimbare într-însul; şi uşile fecioriei deschizând, micşorare într-însa nu s-a lăsat, precum grăieşte proorocul : Că om printr-însa nu va trece niciodată, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Alte stihiri podobnice ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezu, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămară…
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Bucură-te pecetea proorocilor, propovăduirea grăitorilor de Dumnezeu Apostoli. Că pe Cel ce este adevărat Dumnezeu, L-ai născut nouă întrupat, mai presus de gând şi de cuvânt; prin Carele luând bun neamul cel dedemult şi dobândind desfătarea raiului, pe tine pricinuitoarea unei asemenea străluciri cu cântări te cinstim şi prin tine, Preasfântă, rugătoarea cea bineprimită, ne îmbogăţim cu dobândirea cea pururea veşnică a vieţii Fiului tău, Cel ce dă din-destul mare milă.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Bucură-te cer cuvântător întru care Dumnezeu întrupându-Se S-a sălăşluit. Năstrapă a dumnezeieştii mane, sfeşnic al Soarelui, munte umbrit al lui Dumnezeu, cămară întru care Dumnezeu a încăput, masă dătătoare de viaţă, sfeşnice de aur, raiule purtător de lumină; rug nears, sicriule al sfinţeniei, scară cerească, norule cel însufleţit, toiagule cel ce ai odrăslit din rădăcina lui Iesei, Fecioară pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Bucură-te ceea ce ai zămislit negrăit pe Fiul lui Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi L-ai născut pe Dânsul după ce a luat trup din sângele tău cu adevărat, precum suntem noi; Carele are şi suflet înţelegător şi însuşi stăpânitor şi fără de nici o lipsă S-a îmbrăcat în Adam, pentru mila şi bunătatea cea negrăită. Pentru aceasta în două firi se vesteşte nouă Hristos, arătând întru Sine lucrarea amândurora; pe Carele roagă-L, să dea celor ce te laudă pe tine, mare milă.
Slavă… glasul al 8-lea.
Soarele dreptății cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Şi acum… glasul al 5-lea.
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară cu totul cinstită, prin care Izbăvitorul meu Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
Ectenia mică şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
Fericit bărbatul… Catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 4 şi două samoglasnice ale orbului, repetând una.
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi, şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
Mare minune ! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne, în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda ne-am învăţat.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Închinăciune de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă prin trup ai strălucit lumii şi până la iad Te-ai pogorât, şi întunericul cel de acolo l-ai stricat şi lumina Învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie.
Pe Începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L lăudăm, că El din morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea dracilor. Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.
Cei de la straje erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi ziceţi : Că noi dormind, din mormânt S-a furat mortul. Cine a văzut ? Cine a auzit ? Pe mort să-L fure vreodată, mai vârtos pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce Și-a lăsat şi în mormânt cele de îngropare ale Sale ? Nu vă amăgiţi, evreilor; învăţaţi-vă graiurile proorocilor şi cunoaşteţi, că însuşi este cu adevărat Mântuitorul lumii şi Atotputernic.
Doamne, Cela ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, miluieşte-ne pe noi.
Alte stihiri ale orbului, glasul al 2-lea.
Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte. De două ori.
Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, care nimeni din cei ce văd n-a putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se cheamă Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă… glasul al 5-lea.
Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În Marea Roşie chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând, acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără de sămânţă Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanoil a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
La Litie, stihira hramului.
Slavă… glasul al 4-lea.
Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne deschide-mi vederile, fiul lui David Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toţi să laud puterea Ta.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Glasul acelaşi.
Caută spre rugăciunile robilor tăi ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul mântuindu-ne pe noi. Că pe tine una te avem ancoră tare şi nemişcată şi a ta folosinţă am dobândit; să nu ne ruşinăm, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te, Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Apoi de vei vrea, să cânţi stihirile Paştilor cu stihurile lor. Slavă… glasul al 8-lea. (A se vedea după Slava de la Laude). Soarele dreptăţii…Şi acum… Ziua învierii…
Sau stihirile învierii, precum este în cel grecesc.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Împungându-Se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare tuturor ai izvorât de viață şi de mântuire. Şi cu trupul moarte ai primit, nemurire nouă dăruindu-ne. Şi sălăşluindu-Te în mormânt, ne-ai mântuit pe noi împreună cu Tine, înviindu-ne întru slavă ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Iubitorule de oameni, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Străină este răstignirea Ta şi pogorârea în iad, Iubitorule de oameni. Că prădându-l pe dânsul, pe cei legați dedemult împreună cu Tine i-ai înviat întru slavă ca un Dumnezeu. Raiul deschizându-l, a-l lua pe dânsul i-ai învrednicit. Pentru aceasta şi nouă celor ce slăvim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire păcatelor, raiului locuitori a fi învrednicindu-ne, ca un un Însuți milostiv.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Cela ce pentru noi cu trupul patimă ai luat şi a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupeşti vindecă-le şi ne ridică din greşelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte pe noi.
Slavă… glasul al 8-lea.
Soarele dreptății cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită mitostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară ceea ce nu ştii de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curățire de greşeli, acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.
Troparul învierii, glasul al 5-lea.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să ne închinăm. Că bine a voit a se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbdat şi a sculat pe cei morți, întru slăvită Învierea Sa.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Bucură-te uşa Domnului cea neumblată, bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine. Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitită de nuntă. Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă şi se închină naşterii tale.
La Miezonoptică cântăm canonul Sfintei şi de viață Făcătoarei Treimi, din octoih, glasul al 5-lea. Apoi troparele : Cade-se cu adevărat… după obicei. Şi celelalte.
Duminică a şasea săptămână după Paşti.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea Sa cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morţi din morminte ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morţii şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
Slavă…
Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule Doamne, slavă Ţie.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat ! Bucură-te rug însufleţit şi nears ! Bucură-te ceea ce una eşti pod lumii către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viaţa veşnică ! Bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut pe mântuirea sufletelor noastre.
După a doua Catismă, sedealna glasul al 5-lea.
Doamne, în mijlocul celor osândiţi Te-au pironit pe Tine călcătorii de lege şi cu sulița coasta Ta au împuns-o, Milostive ! Şi îngropare ai primit, Cela ce ai stricat porțile iadului şi ai înviat a treia zi. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine şi au vestit Apostolilor scularea. Preaînălţate, Mântuitorule, pe Carele Te laudă îngerii, binecuvântate, Doamne, slavă Ţie.
Slavă…
Străină este taina Ta, Mântuitorul meu ! Lumii s-a făcut mântuire. Înviind din mormânt cu dumnezeiască cuviinţă, pe cei stricaţi împreună i-ai ridicat ca un Dumnezeu; Cela ce eşti Viaţa tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Neispitită de nuntă Maică, de Dumnezeu Născătoare curată, care întristarea Evei întru bucurie o ai întors, lăudămu-te credincioşii şi ne închinăm ţie, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel dedemult. Şi acum roagă-te neîncetat, cu totul lăudată Preasfântă, ca să ne mântuim noi.
După Fericiţi cei fără prihană… Troparele învierii : Soborul îngeresc… şi celelalte. Şi îndată :
IPACOI
De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea şi cu dumnezeiasca sculare luminându-se la suflet mironosiţele, Apostolilor au binevestit : Vestiţi între neamuri Învierea ! Domnul împreună lucrând cu minunile şi dăruindu-ne nouă mare milă.
Apoi : TREPTELE
ANTIFONUL 1, glasul al 5-lea.
Când mă necăjesc, ca David cânt Ţie, Mântuitorule : Izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Slavă… Şi acum…
Cu Duhul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună şi cele nevăzute, că Însuşi Stăpânitor fiind, din Treime, Unul este cu adevărat.
ANTIFONUL al 2-lea.
La munţi, suflete, să ne ridicăm, mergi acolo, de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă şi de mine, Hristoase, atingându-se, de toată înşelăciunea să mă păzească.
Slavă… Şi acum…
Sfântului Duh teologhisind să-l zicem : Tu eşti Dumnezeu, viaţa, dorirea, lumina, mintea; Tu bunătatea, Tu împărăţeşti în veci.
ANTIFONUL al 3-lea.
De cei ce mi-au zis mie, în curţile Domnului să intrăm, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalţ.
În casa lui David, cele înfricoşate se lucrează, ca acolo este focul care arde toată mintea cea spurcată.
Slavă… Şi acum…
În Sfântul Duh este vrednicia cea începătoare de viață de la care tot ce viază se însufleţeşte, precum în Tatăl împreună şi în Cuvântul.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, că Tu împărățeşti în veci. (de trei ori; a doua oară cu stihul :)
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Toată suflarea să laude pe Domnul…
Evanghelia a 8-a, a învierii, de la Ioan. Învierea lui Hristos… de trei ori, psalmul 50.
CANOANELE
Al Paştilor cu irmosul pe 6 şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2. CANONUL PAȘTILOR ; CANONUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU (Vezi Duminica a treia după Paști) Apoi al orbului pe 6.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos :
Pământul peste care niciodată nu a strălucit, nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil neudat l-a trecut, Doamne, şi l-ai adus pe dânsul în muntele sfinţeniei Tale, pe cela ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.
Răstignire de voie primind cu trupul, Mântuitorule, ai izvorât binecuvântare şi viață lumii, Stăpâne, Cela ce însuți eşti cu totul binecuvântat şi a toate Făcător. Pentru aceasta bine Te cuvântăm, Te lăudăm şi Te slăvim, strigând şi cântând cântare de biruinţă.
În groapă dedesubt Te-a pus pe Tine mort, Hristoase, Iosif cel cu bun chip şi a prăvălit piatră peste uşa mormântului, îndelung-Răbdătorule; dar ai înviat întru slavă şi lumea împreună o ai sculat, care Te laudă şi cântă cântare de biruinţă.
Pentru ce aduceţi voi miresme cu lacrimi ? A zis cinstitelor femei îngerul cel ce s-a arătat; Hristos S-a sculat ! Alergaţi de spuneţi văzătorilor de Dumnezeu ucenici celor ce tânguiesc şi plâng, ca să sălteze şi să dănţuiască luminat.
Minuni preaslăvite făcând Mântuitorul, a vindecat şi orb din naştere, cu tină ungându-l şi zicându-i : Mergi şi te spală în Siloam, ca să mă cunoşti pe Mine Dumnezeu, Carele umblu pe pământ şi trup am purtat, pentru milostivirea îndurărilor.
Slavă… a Treimii :
O Ființă în trei Staturi cinstind credincioşii, să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, Făcător şi Domn şi Mântuitor al tuturor, un Dumnezeu nezidit; strigând împreună cu cei fără de trupuri : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Împărate.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pântecele tău cel ce nu ştie de nuntă, S-a sălăşluit Domnul, Curată, pentru milostivirea îndurărilor, vrând să mântuiască pe omul cel stricat de meşteşugirile vrăşmaşului; deci, pe Dânsul roagă-L să mântuiască cetatea aceasta de toată robia şi de năvălirea vrăjmaşilor.
Catavasie.
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe popor prin Marea Roşie, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Inima mea ceea ce se clăteşte de valurile vieţii, întăreşte-o, Doamne, la liman lin îndreptând-o ca un Dumnezeu.
Inimile celor ce se clătesc le-ai întărit, clătind tot pământul, îndelung-Răbdătorule, cu cinstită răstignirea Ta, pe care ai răbdat-o cu trupul.
În mormânt nou Te-a pus pe Tine, Îndurate, Iosif cel cu bun chip, dar a înviat a treia zi din morți, înnoindu-ne pe noi.
Pentru ce ca pe un mort căutaţi pe Domnul ? Înviat-a precum a zis, grăit-a către femei îngerul, Cel ce a strălucit cu chip dumnezeiesc.
Pe orbul cel din naştere care a venit la Tine oarecând l-ai vindecat, Îndurate, care a slăvit rânduiala Ta şi minunile.
Slavă… a Treimii :
Lui Dumnezeu, Tatălui, Celui fără de început, să ne închinăm şi Fiului şi Dumnezeiescului Duh, Firii celei întreit nezidite şi în trei Fețe, Unuia Dumnezeului tuturor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Din pântecele tău cel fecioresc ai născut pe Dumnezeu întrupat. Pe Carele roagă-L, Preasfântă Stăpână, să se milostivească spre noi.
Catavasia :
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu ca să laud şi să slăvesc înălțarea Ta cea mântuitoare.
Condacul şi icosul Paştilor. Apoi sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Stăpânul şi Făcătorul tuturor trecând, a aflat şezând în cale pe un orb, plângând şi zicând : N-am văzut în viață soarele strălucind, nici luna lumina luminându-şi, pentru aceasta strig către Tine : Cela ce Te-ai născut din Fecioară ca să luminezi toate, luminează-mă ca un milostiv, ca să strig căzând către Tine, Hristoase Dumnezeule : Iertare de greşeli, dăruieşte nouă pentru mulțimea milei, Iubitorule de oameni. De două ori.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înțeles-am rânduiala Ta şi Te-am proslăvit, Unule, Iubitorule de oameni.
Jertfindu-Te, Mântuitorul meu, Cela ce eşti Viaţa, pe mine cel omorât prin lemn m-ai înviat pentru mare mila Ta; pentru aceasta Cuvinte, Te slăvesc pe Tine.
Petrecând luminat împreună cu Ucenicii, Doamne, le-ai zis lor : Mergeţi de propovăduiți pretutindenea Învierea Mea.
Adeverind, Doamne, scularea Ta cea din mormânt celor ce Te iubeau pe Tine, Hristoase, multe zile ai petrecut cu dânşii, bucurie făcându-le lor.
Deschis-ai ochii celui ce se născuse orb din pântece, Doamne, zicându-i : Mergi de te spală şi vei vedea, slăvind Dumnezeirea Mea.
Slavă… a Treimii :
Treime ceea ce eşti întocmai cinstită şi fără de început, nedespărţită după fiinţă şi despărţită în fețe, mântuieşte pe toţi cei ce Te slăvesc pe Tine cu credinţă şi cu frică.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Naşterea ta cea mai presus de fire o slăvim, Preacurată, fericindu-te pe tine cu credinţă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca pe ceea ce eşti Născătoarea Dumnezeului tuturor.
Catavasia.
Auzit-am, Doamne, auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Ticălosul meu suflet, cel ce se luptă noaptea cu întunericul patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l. Şi străluceşte întru mine Soare înţelegător, zile luminate ca stelele, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
Înălțatu-Te-ai pe lemn, Îndurate, şi împreună ai înălţat pe toţi oamenii şi pe vrăjmaşul şarpe l-ai omorât şi ai înviat zidirea mâinilor Tale, ca Cel ce Însuţi eşti Dumnezeul tuturor.
Pusu-Te-ai în mormânt, Cela ce de voie Te-ai făcut mort, Împărate fără de moarte şi toate împărăţiile iadului le-ai deşertat, pe cei morţi cu Învierea Ta ridicându-i.
Pe Tine, Cuvinte, Cela ce ai făcut minuni mari pe pământ, poporul cel fărădelege Te-a omorât. Dar Tu însuţi, Doamne, puternic fiind, precum ai zis, ai înviat din morţi, Hristoase.
Deschizând ochii celui ce nu vedea lumina cea simţitoare, l-ai luminat şi vederile cele sufleteşti şi l-ai plecat să Te slăvească cunoscându-te pe Tine, Făcător, Carele Te-ai arătat om pentru milostivire.
Slavă… a Treimii :
Treime în Unime şi în Treime, Unimea toţi credincioşii să o lăudăm : Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel drept, pe un Dumnezeu, Făcător a toate cu adevărat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cum ai născut ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, Fecioară Maică curată, necunoscând ispită de bărbat ? Cum ai hrănit pe Cela ce hrăneşte făptura ? Precum însăşi ştie Făcătorul tuturor şi Dumnezeu.
Catavasia :
Mânecând strigăm către Tine, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară şi pe mine dintru adâncul patimilor celor neoprite mă scoate, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea Sfântă.
Răstignindu-Te împreună cu tâlharii, Stăpâne, ai mântuit de tâlharii cei vicleni şi de patimile cele de suflet pierzătoare, Iubitorule de oameni, Doamne, pe toţi cei ce laudă cu un glas răstignirea Ta şi Învierea.
Pusu-Te-au mort fără suflare în mormânt, Hristoase, pe Tine, Cela ce dai suflare de viață tuturor celor morţi. Dar ai înviat, Doamne, deşertând toate mormintele, Cuvinte, cu dumnezeiască puterea Ta.
După sculare ai zis prietenilor, Hristoase : Şedeţi în Ierusalim, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus nebiruită şi cu tare ajutor.
Tină făcând, ai uns ochii celui orb din naştere şi i-ai dăruit lui să vadă, lăudând, Cuvinte, puterea Ta cea preacurată, cu care ai mântuit lumea.
Slavă… a Treimii :
Unime, Ceea ce eşti în trei Feţe : Părinte cel nenăscut, Fiule cel născut şi Duhule cel purces, întreit Sfinte Doamne, o Fiinţă şi o Putere, mântuieşte pe tot poporul Tău.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Slăvirile tale, Curată, cine le va spune ? Că ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit lumea prin tine din tot păcatul, Fecioară, cu totul fără prihană.
Catavasia :
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Condac, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…
La ochii sufletului fiind orbit, la Tine, Hristoase, vin ca şi orbul cel din naştere, cu pocăinţă strigând către Tine : Tu celor din întuneric eşti Lumina cea prealuminoasă.
ICOS
Dăruieşte-mi izvorul înţelepciunii celei negrăite, Hristoase, şi al cunoştinţei celei de sus, Cela ce eşti Lumina celor din întuneric şi Îndreptătorul celor amăgiţi. Ca să povestesc cele ce a învăţat dumnezeiasca carte a Evangheliei păcii, adică minunea cu orbul. Că fiind orb din naştere, a câştigat ochii cei simțitori şi cei ai sufletului, cu credință strigând : Tu celor din întuneric eşti lumina cea prealuminoasă.
SINAXAR
ÎN DUMINICA ORBULUI
Stih : Dătătorul luminii, Cel ce din lumină străluceşti,
Orbului din naştere, Cuvinte, astăzi ochi dăruiești.
Întru această Duminică, a şasea după Paşti, prăznuim minunea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ce a făcut cu orbul cel din naştere.
Care şi aceasta prin apă s-a făcut, ca şi cea cu samarineanca şi cu slăbănogul. Lucru a fost aşa : Hristos grăind către iudei şi arătându-Se pe Sine întocmai cu Tatăl şi zicând : Eu sunt şi mai-nainte de Avraam, aceia au aruncat cu pietre asupra lui. Iar El ducându-se de acolo, a aflat pe un orb împiedicându-se, că aşa se născuse, numai chipul şi semnele ochilor având. Atunci apostolii Domnului L-au întrebat : Rabi, cine a greşit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb, Mântuitorul a răspuns : N-a greşit nici acesta nici părinţi lui ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu, adică ale Mele, că nu era cuvântul pentru Tatăl. Iar aceea ce a zis ca să se arate, este a dovedirii, iar nu a pricinii. Şi aceasta zicând Hristos, a scuipat pe pământ şi a făcut tină şi a uns locurile ochilor lui şi i-a poruncit să meargă la fântâna Siloamului să se spele, ca să arate că Acela este Carele a luat din început ţărână din pământ şi a făcut pe om. Şi cum că ochiul cel prea stăpânitor poate să dea celor ce sunt în trup şi ceea ce nu este. Arătând că Acela este Carele dă mişcare şi puteri sufleteşti. Şi nu l-a uns cu apă, ci cu scuipare, ca să ştie, că tot darul din scuiparea gurii a fost. Şi l-a trimis la Siloam, ca să aibă multe mărturii acelei vindecări. Căci pe mulţi a întâmpinat mergând, fiindu-i ochii mânjiţi cu tină. Şi zic unii că după ce s-a spălat n-a căzut acea tină, care s-a făcut din scuipare, ci cu adăogirea umezelii s-a prefăcut spre zidirea ochilor. Siloam, care trimis se tâlcuieşte, era o fântână afară de cetatea Ierusalimului. Şi se spune că pe vremea lui Iezechie, neprietenii înconjurând cetatea şi luând Siloamul, se întorsese apa de acolo îndărăt; iar ei au săpat gura puţului şi groapa înlăuntru spre scoaterea de apă; şi dacă se trimitea cineva acolo cu porunca proorocului Isaia, ieşea apă şi scotea; iar de vrea cineva din neprieteni să scoată, se opreau vinele apei şi dintru acela aşa se făcea. Deci ca să arate şi Hristos că de la Dumnezeu este pentru aceea a trimis pe orbul acolo şi îndată a căpătat lumina. Iar alţii au înţeles, că Siloam se tâlcuieşte trimis şi pentru orbul acesta ce s-a trimis de Hristos şi care după ce s-a spălat, prin o putere negrăită şi-a recăpătat vederile. Vecinii şi cunoscuţii văzându-l că vedea bine, se îndoiau. Iar el se mărturisea că el este orbul cel mai dinainte şi fiind întrebat de pricinuitorul vederii, a mărturisit pe Hristos, Tămăduitorul patimilor. Dar Fariseii auzind acea minune proslăvită, au hulit pe Mântuitorul, ca pe Cel ce nu păzea sâmbăta. Că sâmbăta a făcut, precum avea obicei şi acea minune cu orbul. Şi s-a făcut pricire între dânşii, unii zicând că Iisus este de la Dumnezeu, pentru minunile ce făcea, iar alţii că nu este de la Dumnezeu, căci nu păzea sâmbetele. Însă cei ce nu aveau cunoştinţă bună pentru Dânsul, au întrebat pe orbul : Tu ce zici de Dânsul ? Iar el L-a mărturisit că este Prooroc, lucru mai cinstit la dânşii. Dar ei iarăşi n-au crezut că find acela orb, Hristos i-ar fi dăruit vindecare. Ci a chemat şi pe părinţii lui necrezând pe vecini. Şi mai vârtos vrând să acopere minunea, mai mult o a scos la arătare, mărturisind părinţii lui toate. Şi pentru că se temeau ca să nu-i gonească din sinagogă, au aruncat lucru pe vârsta lui. Şi iar au zis către orbul : Mulţumeşte lui Dumnezeu, că de la Dânsul este vindecarea, iar nu de la Hristos, că păcătos este, deoarece strică sâmbăta. Iar el vrând să arate în faptă că Hristos este Dumnezeu, a zis : Nu ştiu aceasta; un lucru ştiu, că am fost orb, iar acum printr-Însul văd. Şi iarăşi au zis lui. Cum ţi-a deschis ochii tăi ? Iar el supărându-se n-a spus toate cu amănuntul, ci a scurtat, zicând : Că de nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi făcut o minune ca aceasta. Şi întâi adică l-au ocărât ei că s-a mărturisit că este ucenic al Lui şi pentru că a zis, că nimenea n-a deschis ochii vreunui orb din naştere. Pentru că orbi şi alţii au vindecat, iar orb din naştere nimenea. Deci, ocărându-l pe dânsul, l-au gonit departe din sinagogă. Iar după aceea l-a aflat Iisus şi i-a zis lui : Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ? Iar el înştinţându-se cine este şi cum că este Cela ce grăieşte cu el şi cum că printr-Însul a văzut, s-a închinat şi s-a făcut Lui ucenic, mărturisind facerea de bine.
Cu mila Ta cea nemăsurată, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcoritoare de cuptor, propovăduitoare de minuni, nearzând nici mistuind pe cântăreţii de laude ai Dumnezeului părinţilor noştri.
Răstignindu-Te Tu pe lemn, Mântuitorule, soarele s-a stins, pământul s-a cutremurat, toată făptura s-a clintit şi morţii din mormânturi s-au sculat.
Sculându-Te Tu din morți, Împărate, sufletele cele ce dormeau acolo împreună s-au sculat, slăvind puterea Ta, prin care legăturile morții s-au dezlegat.
La mânecare a venit ceata femeilor, să Te ungă pe Tine cu miresme; iar văzându-Te că Te-ai sculat, Doamne, se bucurau împreună cu Sfinţii Ucenici; pentru care dă-ne nouă curăţire de rele.
Cu tină ai uns ochii orbului şi i-ai poruncit să meargă la Siloam şi spălându-se a văzut, slăvindu-Te cu laude pe Tine, Hristoase, Împărate al tuturor.
Slavă… a Treimii :
Pe Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Duhul Cel Preasfânt, cu laude să slăvim : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Împărate al tuturor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
După naştere fecioară te-ai arătat curată, că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a înnoit firea cu puterea Sa, Preacurată; pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi toţi.
Catavasie.
Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de laude i-ai mântuit, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Adunarea îngerilor şi a oamenilor, lăudaţi pe Împăratul şi Făcătorul a toate. Cântaţi-L preoţi, leviţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cetele îngereşti văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, Hristoase, Împărate a toate şi toată făptura schimbată, cu frică s-au spăimântat lăudând iubirea Ta de oameni.
Iadul văzându-Te pe Tine jos a suspinat şi a dat degrab pe morții ce ţinea acolo din veac, care cu laude slăvesc, Hristoase, iubirea Ta de oameni.
Făcând minuni prea-mari, Hristoase, de voie Te-ai înălţat pe Cruce şi cu morţii Te-ai împreunat, Cel ce ai omorât iadul şi pe toţi cei legaţi i-ai dezlegat cu vitejia Ta.
Celui orb ce a venit la Tine, Hristoase, i-ai deschis ochii, poruncindu-i lui să meargă la puţul Siloamului, să se spele şi să vadă şi Dumnezeu pe Tine să Te propovăduiască, Carele Te-ai arătat în trup, spre mântuirea lumii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
A Treimii :
Treime nedespărţită, Unime neamestecată, Dumnezeule al tuturor şi Ziditorule a toate, pe cei ce Te slăvesc pe Tine cu laude şi cu credinţă se închină Stăpâniei Tale, mântuieşte-i de toate încercările.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară preacurată de Dumnezeu dăruită, roagă totdeauna pe Fiul tău, ca să nu mă ruşineze în ziua judecăţii, ci să mă împreune cu oile cele alese.
Catavasia : Să lăudăm, să bine cuvântăm…
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul şi Dumnezeu şi în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat; preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Că ţi-a făcut ţie slăvire cel Puternic, arătându-Te Fecioară curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Pe lemnul Crucii Te-ai pironit, Hristoase Dumnezeule, şi ai biruit toate căpeteniile vrăjmaşului cele potrivnice şi blestemul cel dintâi l-ai pierdut, Mântuitorule. Pentru aceasta, după datorie toţi Te fericim.
Dacă Te-a văzut iadul pe Tine, Cuvinte, cu sufletul jos a suspinat şi de frică a slobozit pe toţi morţii care au cunoscut puterea stăpânirii Tale; pentru aceasta după datorie Te fericim.
Poporul evreilor văzând că face semne şi minuni uimitoare, din pizmă a omorât pe Cel ce a prădat iadul cu Învierea Sa şi pe toţi i-a sculat ca un puternic.
Sculatu-Te-ai din morţi precum ai zis, Dătătorule de viaţă, şi Te-ai arătat după Înviere, Sfinţilor Ucenici, Cel ce ai făcut semne şi ai deschis ochii orbilor; cu care împreună în veci Te slăvim.
Slavă… a Treimii :
Lumină pe Tatăl cinstesc, Lumină pe Fiul slăvesc, Lumină şi pe Duhul cel drept laud; o Lumină nedespărţită, în trei Feţe cunoscută, Dumnezeu, Împăratul a toată făptura.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Arătându-te mai desfătată decât cerurile, Fecioară curată, ai încăput trupeşte pe Dumnezeu cel necuprins şi L-ai născut spre mântuirea tuturor celor ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită.
Catavasia :
Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te slăvim.
Luminânda Paştilor.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Slavă… a orbului.
Ochii mei cei înţelegători, care sunt orbiţi de păcatul cel întunecat, luminează-i Doamne, smerenie punându-le, Îndurate, şi-i spală cu lacrimile pocăinţei.
Şi acum…
Podobie : Femei auziţi…
Trecând Mântuitorul nostru, a aflat pe un orb fără de ochi şi scuipând pe pământ şi făcând tină, l-a uns şi l-a trimis să meargă la Siloam să se spele. Şi el spălându-se, a venit văzând lumina Ta, Hristoase al meu.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 5-lea.
Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi fără de trup; n-au simţit când ai înviat, ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă Tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă.
Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai-nainte în Galileia, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi venind au aflat înger şezând pe piatră, de frică răsturnată fiind şi către dânsele a strigat, grăind : A înviat Domnul; spuneţi Ucenicilor, că a înviat din morți Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Doamne, precum ai ieşit din mormânt pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit, Mântuitorule, îndelung răbdând. Căci ca Cela ce eşti din sămânţa lui David, răni ai răbdat; iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai mântuit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel ne cuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Alte stihiri ale lui Anatolie, acelaşi glas.
Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorul tuturor, Cela ce pentru noi răstignire şi îngropare cu trupul ai primit, ca pe noi pe toți din iad să ne slobozeşti. Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune ? Sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoşate ? Că întrupându-Te pentru noi, precum însuți ai voit, tăria puterii Tale ai arătat. Că, cu Crucea Ta tâlharului raiul ai deschis şi cu îngroparea Ta încuietorile iadului ai zdrobit şi cu Învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, Milostive, slavă Ţie.
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, Te-au căutat cu miresme să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului în urechi luând, s-au întors cu bucurie, să vestească Apostolilor luminat, că ai înviat Viața tuturor şi ai dăruit lumii curățire şi mare milă.
Altă stihiră a orbului, glasul al 8-lea.
Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte…
Cela ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieștii străluciri, ungând cu tină vederile lui cu degetele Tale cele ziditoare; Însuți şi acum, Dătătorule de lumină, luminează şi simţirile noastre cele sufleteşti, ca Cel ce Însuți eşti bogat dăruitor.
Slavă… glasul al 8-lea.
Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? Sau cine va număra mulţimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Căci ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Doxologia cea mare, ecteniile, ceasul întâi şi otpustul. Apoi, Slavă… Şi acum…
Stihira Evangheliei, glasul al 8-lea.
Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat cu căldură, că iată, s-a învrednicit şi de îngeri ce o învăţau şi de vederea Ta, o Iisuse. Ci încă cele pământeşti cugetă, ca o femeie neputincioasă. Pentru aceasta s-a şi oprit a se atinge de Tine, Hristoase. Dar s-a trimis propovăduitoare Ucenicilor Tăi, cărora bunele vestiri a spus, vestindu-le suirea la moştenirea părintească. Cu care învredniceşte-ne şi pe noi arătării Tale, Stăpâne Doamne.
VEZI : Iar slujba Sfântului, ce se va întâmpla în Duminica aceasta, se cântă la Pavecerniţă.
LA LITURGHIE
Fericirile, glasul al 5-lea.
Tâlharul pe Cruce pe Tine Dumnezeu crezându-Te, Hristoase, Te-a mărțurisit curat din inimă, strigând : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Pe Cela ce pe lemnul Crucii a înflorit viața neamului nostru şi a uscat blestemul cel din lemn; ca pe Mântuitorul şi Făcătorul cu un glas să-L lăudăm.
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, în mijlocul a doi tâlhari osândiţi, unul hulindu-Te s-a osândit după dreptate. Iar altul mărturisindu-Te în Rai s-a sălăşluit.
La ceata Apostolilor venind cinstitele femei, au strigat : Hristos a înviat ! Ca Stăpânului şi Făcătorului să ne închinăm Lui.
Şi din canonul orbului, Cântarea 6-a. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. Chinonicul : Trupul lui Hristos primiţi… Sau : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
Întru aceeaşi Duminică a şasea săptămână după paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : trei ale praznicului şi trei de la Minei.
Stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara…
Lumină întregimii mădularelor omeneşti şi ochi al trupului lumii acesteia, fiind Tu, Dumnezeule şi Cuvinte; Făcător de obşte al ochilor şi Ziditor cunoscându-Te, şi acuma din amestecarea tinei şi a scuipatului, ai luminat ochii orbului, cu degetele Tale, cele ce fac şi tina şi vederea; care dobândindu-o cel ce se cunoştea mai-nainte între cei născuţi, că nicicum nu vedea soarele, Te-a văzut pe Tine Soarele cel dulce, văzând chipul Celui ce ne-a zidit pe noi, pentru milostivirea cea negrăită.
De mădulare şi de întregimea organelor trupului omenesc fiind bogat, cel ce mai-nainte a ieşit orb din pântecele maicii sale, credea că nici a avut ochi de vreme ce nu din vreo sminteală avea lipsa lor; fără care picioarele şi cele mai multe mădulare trupeşti îşi sfărâmase pentru împiedicările de pietre. Care prin Tine şi această îmbogăţire dobândind, Te-a văzut pe Tine, Lumina lumii şi Dătătorul luminilor; Dumnezeu şi Stăpân al făpturilor vestindu-Te şi Făcător a toată lumea.
Cum că orbul acela căruia s-au deschis ochii nicicum n-ar fi văzut mai-nainte, sub tulburare erau cărturarii cei ce orbiseră pentru paza legii sâmbetelor, care voiau să orbească deschiderea ochilor aceluia cea din ziua sâmbetei, cu întunecările slovei. În care străluceşte Soarele cel dulce, Hristos, înnoind a se lucra sâmbăta; Carele luminând umbra acesteia şi acoperământul ridicându-l înlături, a răspândit acelora atâta lumină ca şi orbii sa vadă pe Dumnezeu, Făcătorul luminilor şi Domnul sâmbetelor.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în faţă pe Cel ce m-a zidit pe mine Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase pe diavolul l-ai ruşinat şi prin Învierea Ta, boldul păcatului l-ai stricat şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii. Slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Doamne, a păcătui nu încetez, învrednicindu-mă iubirii Tale de oameni, nu cunosc; birueşte-mi nepriceperea mea, Cela ce eşti unul bun şi mă miluieşte.
Stih : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că ne-am săturat de ocară.
Mucenicina :
Toate cele pământeşti defăimându-le şi asupra muncilor bărbăteşte îndrăznind, nu v-aţi lipsit de fericita nădejde. Ci moşteni împărăţiei cerurilor v-aţi făcut prealăudaţi mucenici; având îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălţând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, care nimeni din cei ce văd n-au putut să-i vindece ? Iar el strigând, a zis : Un om ce se cheamă Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de care a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
LA UTRENIE
Troparul învierii.
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morți din mormânturi ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
Toţi să priveghem, credincioşilor, şi să întâmpinăm pe Hristos cu mult untdelemn şi cu candele luminoase, ca să ne învrednicim a fi înlăuntrul cămării; că cel ce va rămâne afară de uşi, în zadar va striga către Dumnezeu, miluieşte-mă.
Mucenicina :
Doamne, dorind mucenicii Tăi de paharul patimii Tale, au părăsit frumuseţea lumească şi îngerilor părtaşi s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, dă sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cu îngerii cele cereşti, cu oamenii cele pământeşti, strigăm ție, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de bucurie : Bucură-te, uşă mai desfătată decât cerurile ! Bucură-te, ceea ce singură eşti mântuirea pământenilor ! Bucură-te, cinstită ! Bucură-te, cea plină de dar, care ai născut pe Dumnezeu întrupat.
După a doua Catismă, sedealna glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Mai-nainte de răstignirea şi scularea Ta, Îndurate, trecând Tu, a strigat către Tine cu căldură cel orb din naştere : Fiul lui David miluieşte-mă ? Dă-mi lumina ochilor ca să Te văd şi eu pe Tine. Ale cărui vederi ungându-le cu tină din scuipare, Cuvinte, i-ai dat lumină ca să vadă luminat.
Slavă… Şi acum… iar aceasta. Învierea lui Hristos… Psalmul 50.
CANOANELE
Al orbului cu irmoasele pe 8 CANONUL ORBULUI şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda orbului.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile, glasul al 5-lea.
Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu; n-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup, n-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă tainei. Pentru aceasta celor ce o lăudăm, dă-ne bucurie şi mare milă. De două ori.
Vai mie, că m-am asemănat smochinului celui neroditor şi mă tem de blestem şi de tăiere; ci Tu, Lucrătorule cel ceresc, Hristoase Dumnezeule, sufletul meu cel înțelenit arată-l roditor şi mă primeşte ca pe fiul cel desfrânat şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Binecuvântată este oastea Împăratului ceresc; că de au şi fost pământeni purtătorii de chinuri, dar s-au sârguit să ajungă la vrednicia îngerească; trupurile defăimându-le şi prin patimi s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihira praznicului, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvioase Părinte…
Orbire s-a arătat orbul celor ce socoteau că văd, întunecând şi mințile şi sufletele şi gândul celor ce vedeau grabnică luminarea vederilor lui. Şi chemându-l ei l-au întrebat cu mânie : Cum de vezi acum ca unul din din cei ce văd lumina, orb fiind tu din naştere şi şezând pe căi şi cerând ? Iar el a arătat pe Cel ce i-a dat lumina şi a făcut luminile în lume, din care se propovăduieşte Fiul lui Dumnezeu fără de început, Carele în vremile cele din urmă S-a arătat om din Fecioară de la Dumnezeiescul Duh, pentru milostivire.
Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
Ca o sarcină şi ca o povară grea de pământ se vedea celor din lume, orbul umblând şi pe ulițe picioarele sfărâmându-şi cu toiagul ca şi cu o vedere îmbogățit fiind. Pentru aceea a alergat la Dătătorul de lumină, de la Carele a luat a privi lumina şi a vedea cu ochii săi pe Făcătorul, Cel ce a zidit dintâi din pământ firea omenească, după asemănarea şi după chipul Său. Şi acum cu tină şi cu scuipare a luminat vederile lui şi i-a dat să vadă soarele, pentru iubirea de oameni.
Stih : Paşii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
Pe Cuvântul Tatălui asemenea la chip cu zidirea omenească L-a văzut orbul, după ce a văzut lumina, prin care a văzut şi pe Soarele cel purtător de lumină şi începător zilelor, bucurându-se ca şi ceilalţi oameni, aşa curând de acea vedere, prin care s-a văzut umblând drept şi mergând fără de poticnire pe cărări şi cunoscând pe Fiul lui Dumnezeu Cel ce l-a luminat. Carele S-a întrupat pentru milostivirea cea prea multă şi făcându-Se om, a rămas Dumnezeu precum a fost; şi luând ceea ce n-a fost, a păzit unirea acestora neamestecată.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Doamne, trecând pe cale ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învăţătorule ! Cine a greşit, acesta sau părinţii lui de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie Mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, care nimenea nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului ! Iar el spălându-se, s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, și s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi miluieşte-ne pe noi.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul orbului, Cântarea a 4-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
Luni a şasea săptămână după Paşti
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului trei şi de la Minei trei.
Stihirile praznicului, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara…
Cu gura şi cu sufletul şi cu gândul, pe Cel ce i-ai dat lui din tină şi din scuipare ca un Ziditor luminile ochilor şi vederea cea deobşte, L-a mărturisit cel ce mai-nainte era orb; că este Făcător făptuirilor a toată lumea, Tocmitor şi Chivernisitor, Carele S-a întrupat numai pentru milostivirea către făptură; şi L-a propovăduit că este Dumnezeu Atotputernic; a cărui râvnă şi vorbă care era către dânşii, nicicum nesuferind cărturarii să audă sau să vadă, L-au judecat să se izgonească din sinagogă; ei cei ce orbiseră la vederile sufletului şi ale trupului mai mult decât cel ce fusese orb din naştere.
Semn de biruinţă vitejească asupra celor ce vedeau, cu tărie a ridicat orbul, că deşi fusese orb, pe Făcătorul şi Ziditorul a toate L-a văzut, văzându-şi luminarea ochilor, ceea ce se făcuse prin scuipare; şi numai din aceasta cunoscând pe Cel ce l-a luminat, că este fiu al lui Dumnezeu şi Stăpân a toată lumea. Pe Carele văzându-L cei orbiţi cu răutatea pizmei, nicicum nu L-au cunoscut, măcar că multe lucruri de minune de acest fel, vedeau făcându-se de Dânsul, numai cu cuvântul.
Cum că orbul acela căruia s-a deschis ochii, nicicum n-ar fi văzut mai-nainte, sub presupunere erau cărturarii cei ce orbiseră pentru paza legii sâmbetelor, care voiau să orbească deschiderea ochilor aceluia cea din ziua sâmbetei, cu întunecările slovei. În care străluceşte Soarele cel dulce, Hristos, înnoind a se lucra sâmbăta; Carele luminând umbra acesteia şi acoperământul ridicându-l în lături, a răspândit acelora atâta lumină, ca şi orbii să vadă pe Dumnezeu, Făcătorul luminilor şi Domnul sâmbetelor.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta; şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare şi negrăită este milostovirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 5-lea.
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de aceasta boierii iadului şi s-au ridicat porțile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor din legături : Ieşiţi şi celor din întuneric, descoperiţi-vă.
Stih : Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Doamne, de frica Ta mă tem şi a face rău nu încetez. Cine nu se teme la judecată de judecător ? Sau cine vrând să se vindece, mânie pe doctor, precum eu ? Îndelung-Răbdătorule, Doamne, milostiveşte-Te spre neputinţa mea şi mă miluieşte.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare.
Mucenicina :
Cu pavăza credinţei îmbrăcându-se şi cu semnul Crucii pe sine-şi întărindu-se, la munci bărbăteşte au alergat, sfinţii Tăi, Doamne, şi înşelăciunea şi semeţia diavolului au surpat. Pentru rugăciunile lor, trimite ca un Dumnezeu atotputernic, lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum..., glasul al 8-lea.
Cel ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieştii străluciri, ungând vederile lui cu tină cu degetele Tale cele ziditoare : Însuţi şi acum Dătătorule de lumină, luminează şi simţurile noastre cele sufleteşti, ca Cela ce eşti bogat dătător de daruri.
LA UTRENIE
Troparul învierii.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea :
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule, Doamne, slavă Ţie.
Judecătorul şezând şi îngerii stând înainte, trâmbiţa răsunând şi văpaia arzând, ce vei face, suflete al meu, înfătişându-te la judecată ! Că atunci răutăţile tale se vor arăta, greşelile cele ascunse se vor vădi. Pentru acesta mai-nainte de sfârşit strigă către Judecătorul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Străluceşte astăzi pomenirea mucenicilor, că are lumină din cer, ceata îngerilor se veseleşte şi neamul omenesc împreună prăznuieşte. Pentru aceea se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Maică a lui Dumnezeu, Preasfântă, zidul creştinilor, mântuieşte după obicei, pe poporul tău, care strigă către tine cu dinadinsul; stai împotriva vrăjmaşilor şi a gândurilor celor mândre, ca să strigăm ție : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Văzut-a orbul cel ce nu vedea din naştere, pe Soarele cel mare cum că vede prin scuiparea Celui ce a zidit mai înainte alcătuirea omenească; pentru aceasta şi mulțumire din suflet a înălţat lui Dumnezeu, văzând chipul Acestuia, Carele a zidit pe om după asemănarea Ziditorului.
Slavă… Şi acum..., tot aceasta.
Învierea lui Hristos… psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ORBULUI şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 5-lea.
Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le şi legăturile rupând, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai înainte în Galileea, Cela ce ai străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
Mulţimile greşelilor mele trece-le, Doamne, Cela ce Te-ai născut din Fecioară şi şterge toate fărădelegile mele, dându-mi gând de întoarcere, ca un Iubitor de oameni, rogu-mă şi mă miluieşte.
Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne, urmând cetele îngereşti, au răbdat muncile ca şi cum ar fi fost fără de trupuri, numai singură nădejdea având în minte, desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? Sau cine va număra mulțimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Că ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvioase părinte…
Strălucirea cea purtătoare de lumină văzându-o, că a strălucit arătat, sâmbăta, orbului celui purtător de lumină, cei ce se hrăniseră în legile lui Moise, orbiţi fiind la minte se uitau ca prin negură şi nu cunoşteau umbra care acoperea legile; şi pentru aceasta nu vedeau ei pe Făcătorul lumii şi Ziditorul sâmbetei cu cuvântul Cel ce a luminat ochii orbului prin spălare şi prin acea nouă facere de tină cu scuipat; cu care amestecându-ne, Îl vedem pe Dânsul, Dumnezeu, mustrând orbirea fariseilor, prin vederea cea de la Dumnezeu.
Stih : Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
Răsărit-a zori de ziuă, adică lumină ochilor orbului celui cu multă durere, ce petrecea întru întunericul nopţii nevederii, care s-a spălat cu dumnezeiasca poruncă în apele puţului Siloam; de unde purtător de lumină prea nou s-a văzut, vădind negura întunericului cea făcătoare de noapte a legiuitorilor cărturari şi luminând nevederea lor cea întunecoasă, cu strălucirile cele de lumină purtătoare; prin care orbirea cea mai dinainte a slovei celei umbroase se luminează, prin strălucirile celei luminoase care se dau nouă de la Cuvântul.
Stih : Paşii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
Suitu-s-a la înălţimea suirii celei de lumină purtătoare, luminându-se cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, orbul cel ce pătimise întunecare trupească şi sufletească, luminându-se peste tot de la Cuvântul cu îndoite vărsări de lumină. Că măcar că era mai înainte orb la amândouă, dar a cunoscut pe Dătătorul de lumină şi Făcătorul luminii, Cel ce a strălucit din mormânt a treia zi şi pământul a luminat cu Învierea Sa. Din care a strălucit oamenilor celor ce erau ţinuţi întru întuneric, lumina cea de a doua zidire, pentru mare mila Sa.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Carele pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta; şi ochii noştri cei sufleteşti Iuminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credinţă să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla Sfântul Apostol Ioan Teologul, Miercuri la odovania praznicului Paştilor, Marţi seara la Vecernia cea mică punem stihirile Apostolului pe 4. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. La Stihoavnă stihirile Apostolului cele de la stihoavna Vecerniei celei mari, cu stihurile lor. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. Troparul Apostolului, Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, a învierii : Toate tainele tale... şi otpustul. La Vecernia cea mare, după psalmul cel obişnuit, cântăm Fericit bărbatul… Starea 1-a. La Doamne strigat-am... punem stihirile pe 10; ale orbului 6 şi ale Apostolului 4. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a orbului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile Apostolului. La Litie stihira hramului şi ale Apostolului, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La Stihoavnă stihira învierii de la rând, apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor, Slavă… a Apostolului, Şi acum… Ziua învierii... La binecuvântarea pâinilor, troparul Apostolului, de două ori şi : Născătoare de Dumnezeu… odată. Nefiind priveghere, citim Miezonoptica zilei şi celelalte după rânduială. La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii de două ori, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu şi sedelnele la rând. După polieleu, sedelnele, Antifonul şi Evanghelia Apostolului. Învierea lui Hristos… Stihira Apostolului. Canonul Paştilor cu irmoasele pe 6; al Apostolului pe 4 şi al orbului pe 4. Catavasia : Mântuitorului Dumnezeu… iar Canonul înainte-prăznuirii se lasă şi-l cântăm Marţi mai-nainte. După Cântarea a 3-a condacul şi icosul Apostolului, ipacoi a Paştilor, Slavă… sedealna Apostolului, Şi acum… a orbului. După Cântarea a 6-a condacul şi icosul Paştilor. La a 9-a Cântare : Ceea ce eşti mai Cinstită… nu cântăm. Luminânda Paştilor, a Apostolului şi a orbului. La laude, stihirile Apostolului pe 4 şi stihirile Paştilor. Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Paştilor : Ziua învierii… Slavoslovia cea mare şi troparul. Ceasurile după obicei. Fericirile din canonul Paştilor. Cântarea a 3-a şi din al Apostolului Cântarea a 6-a. Prochimenul Paştilor şi al Sfântului. Apostolul şi Evanghelia zilei şi a Sfântului. Chinonicul Paştilor şi al Apostolului. Tot aşa se pune slujba la aflarea capului Botezătorului Ioan.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
Odovania praznicului Paştilor.
Marți a şasea săptămână după Paşti.
SEARA
La odovania praznicului Paştilor. După ce binecuvintează preotul, cântăm Hristos a înviat... cu stihurile lui. Apoi citim psalmul cel obişnuit şi Catisma. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile orbului, glasul al 2-lea, singur glasul.
Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor, m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
Glas acelaşi.
Trecând Iisus din templu, a aflat pe un orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, pe care nimenea din cei ce văd n-a putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se numeşte Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
Glasul al 4-lea.
Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru, ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
Glasul al 5-lea.
Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învățătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinții lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, a uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
Glasul al 8-lea.
Soarele dreptăţii cel înţelegător, Hristoase Dumnezeule, Care pe cel lipsit din pântece de lumină, l-ai luminat după amândouă, cu preacurată atingerea Ta şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, arată-ne fii ai zilei, ca, cu credință să strigăm către Tine : Mare este şi negrăită milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Acelaşi glas.
Cela ce Te-ai întrupat pentru milostivirea milei, Hristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din pântece, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită, l-ai învrednicit dumnezeieștii străluciri, ungând cu tină vederile lui cu degetele Tale cele ziditoare; însuți şi acum, Dătătorule de lumină, luminează şi simțurile noastre cele sufleteşti, ca Cela ce însuți eşti bogat dăruitor.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Cine va spune puterile Tale, Hristoase ? S-au cine va număra mulțimile minunilor Tale ? Că precum Te-ai văzut îndoit pe pământ pentru bunătatea, îndoite şi tămăduirile ai dat celor bolnavi. Că ai deschis nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup şi Carele dai tuturor mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 5-lea.
Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te slăvim. Că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor :
Stih : Să învie Dumnezeu şi sa se risipească vrăjmaşii Lui.
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih : Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de faţa focului.
Veniţi de la vedere femei binevestitoare şi ziceţi Sionului : Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un mire ieşind.
Stih : Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească.
Mironosiţele femei foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră şezând şi acela grăind către dânsele aşa a zis : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Ce plângeți pe Cel nestricat ca şi cum ar fi întru stricăciune ? Mergând propovăduiți Ucenicilor Lui.
Stih : Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-a răsărit; Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; o Paştile ! Izbăvirea de întristare. Că astăzi din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicând : Propovăduiți Apostolilor.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea :
Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm : Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viață dăruindu-le.
Hristos a înviat… o dată. După : Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru… Troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… Slavă… Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu şi otpustul.
La pavecerniţă, după Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru… condacul orbului, Slavă… Şi acum… condacul Paştilor : De Te-ai şi pogorât în mormânt… La Miezonomtică, Catisma după obicei. După Sfinte Dumnezeule… cel dintâi troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : După al doilea Sfinte Dumnezeule… Condacul Paştilor : De Te-ai şi pogorât… Doamne, miluieşte, de 12 ori şi otpustul. Rugăciunea morţilor, nu o citim.
LA UTRENIE
Face preotul începutul după obicei : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă… Şi cântăm : Hristos a înviat… cu stihurile lui şi cei 6 psalmi. La Dumnezeu este Domnul..., troparul învierii : Pe Cuvântul cel împreună fără de început… De 2 ori. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o proslăvim. Că împreună a sculat pe cei morţi din mormânturi ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morţii şi tăria diavolului şi celor din iad lumină a răsărit.
Slavă…
Doamne, mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea. În mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormintele. Sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat; întrutot Puternice şi necuprinsule, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum…
Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat ! Bucură-te, rug însufleţit şi nears ! Bucură-te, ceea ce una eşti pod lumii către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viaţa cea veşnică ! Bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună..
Cel ce este împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, pentru iubirea de oameni S-a îmbrăcat în firea noastră şi bolile gonind de la oameni ca un Dumnezeu, a luminat şi vederile celui lipsit de lumină din pântecele maicii sale.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Învierea lui Hristos… de trei ori. Psalmul 50. Canonul Paştilor cu canonul pe 6, CANONUL ÎNVIERII al orbului pe 4 CANONUL ORBULUI şi al înainte-prăznuirii înălţării pe 4.
Canonul înainte-prăznuirii,
Facere a lui Iosif :
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos : Calul şi călăreţul…
Sus la Tatăl, Hristos S-a suit şi a dus trupul pe care l-a luat de la noi. Pe Dânsul să-L slăvim astăzi cu laude, cântându-i cântare de biruinţă.
Slavă…
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
Şi acum…
Pământul cu taină dănţuieşte şi cele cereşti de veselie se umplu întru înălţarea lui Hristos, Celui ce a împreunat cu Darul cele ce erau despărţite mai dedemult şi a stricat oprirea ce s-a făcut prin Eva.
Catavasie :
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit pe popor prin Marea Roşie, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cela ce ai întărit…
Legând cu moartea Ta, Cuvinte, pe moarte, ai înviat din morţi a treia zi cu adevărat şi Te-ai suit cu slavă la cele cereşti, Mântuitorule, lăudând cei fără de trupuri rânduiala Ta cea negrăită.
Slavă…
Venit-ai la cei de pe pământ, Hristoase, fără de trup şi îmbrăcându-Te în trup, ai răbdat Crucea. Şi înviind din morţi Te-ai suit cu slavă la Părintele Tău, Începătorul luminii, împăcând toate.
Şi acum…
Căutând, Hristoase, oaia cea rătăcită pe pământ, o ai împreunat, Cuvinte, cu cele nerătăcite şi suindu-Te la ceruri, ai şezut întru slavă dea-dreapta Părintelui Tău; slavă milostivirii Tale.
Catavasie : Cu puterea Crucii Tale, Hristoase…
Condacul şi icosul orbului, apoi sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău…
Deschis-ai ochii Celui ce s-a născut din pântece fără ochi, Hristoase, arătând evreilor, Mântuitorul meu, slava Ta cea negrăită şi cum că eşti Lumina tuturor; dar ei orbiţi fiind la minte de pizmă, gândind asupra Ta vicleşug, se sileau să Te omoare pe Tine, Dătătorul de viață.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Născutu-Te-ai precum Tu însuți, Mântuitorule, ai voit, arătatu-Te-ai precum iarăşi Tu însuţi ai socotit şi ai pătimit ca un om, iar ca un Dumnezeu ai înviat. Înălţatu-Te-ai la ceruri cu slavă şi ai ridicat firea omenească şi cu slavă o ai înfrumuseţat.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Dumnezeiască pogorârea Ta…
Firea noastră cea osândită mai-nainte pentru păcat, Împărate a toate, S-a miluit prin întruparea Ta, lăudând cu frică scularea Ta şi dumnezeiasca înălţare.
Minunatu-s-au cetele celor fără de trupuri, văzându-Te pe Tine, Hristoase, purtând trup pământesc şi suindu-Te pe nor şi la ceruri înălţându-Te.
Slavă…
Văzând hainele Tale roşite, Hristoase, Împărate a toate, întru suirea Ta s-au spăimântat puterile îngereşti şi cu frică şi cu bucurie s-au închinat Ţie.
Şi acum…
Să batem în palme, că Domnul după ce a înviat din morţi S-a suit la ceruri, plecându-i-se îngerii, ca Făcătorului şi Dumnezeului nostru.
Catavasie : Auzit-am auzul puterii Tale…
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cel ce Te îmbraci…
Dezlegând Hristos osândirea omenirii, a înviat şi S-a înălţat la cele cereşti, cu şederea cea împreună cu Tatăl cinstind pe cei ce i-a iubit.
Slavă…
După Înviere făcând bucurie Ucenicilor Tăi, Hristoase, Te-ai suit sus la Părintele Tău, de Carele nu Te-ai despărţit, măcar că şi cu oamenii ai petrecut.
Şi acum…
Umbrele legii celei mai de înainte şi propovăduirile grăitorilor de cele dumnezeieşti plinindu-le, Hristoase, Te-ai înălţat, norul ridicându-Te pe Tine, Mântuitorule, la cele cereşti.
Catavasie : Mânecând strigăm către Tine…
Cântarea a 6-a,
Irmos : Pe marea cea tulburată…
Străină vedere Te-ai arătat îngerilor, chip de om purtând întru înălţarea Ta cea înfricoşată, Iubitorule de oameni, pentru aceasta cu frică Te lăudăm pe Tine.
Slavă…
Domnul tuturor cu slavă S-a înălţat luminat, la Părintele Său cel fără de început; toată făptura acum prăznuieşte, dănţuind.
Şi acum…
Toată limba să strige astăzi întru strigare : Hristos S-a înălţat întru dumnezeiesc glas de trâmbiţă la ceruri, pe care nu le-a părăsit.
Catavasie : Înconjuratu-m-a adâncul…
Condacul şi icosul Paştilor.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cel preaînălţat Domnul…
Rupând paretele cel din mijloc al vrajbei, Doamne, prin Crucea şi patima Ta, de nori fiind purtat, Te-ai suit cu slavă la Părintele Tău, Cel fără de început.
Cutremurându-se au strigat puterile : Ridicaţi porţile, venit-a Hristos, purtând trup pământesc şi pe veliar cu dumnezeiasca patimă l-a omorât.
Slavă…
Pentru ce-Ţi sunt hainele roşite, Iubitorule de oameni ? Întrebau dumnezeieştile puteri. Teascul acum am călcat, strigat-a Hristos, înălțându-Se.
Şi acum…
Cu laude împreună slăvind răstignirea Ta şi scularea Ta, Hristoase, luminat prăznuim cinstită înălţarea Ta în veci.
Catavasie : Cela ce în cuptorul cel cu foc…
Cântarea a 8-a,
Irmos : Ţie Făcătorului…
Pe Tine, Cela ce eşti Lumină din Lumină, nor luminos Te-a ridicat din muntele Măslinilor, privind toţi dumnezeieștii Tăi Ucenici şi lăudându-Te pe Tine întru toţi vecii.
În palme să batem, precum zice psalmistul, înviat-a Hristos Dumnezeul nostru şi S-a suit de unde S-a pogorât la noi pentru iubirea de oameni, împăcând cele învrăjbite dedemult.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Cântând David, a strigat : Hristos S-a suit pe heruvimii Săi şi a zburat arătat pe aripile cetelor celor înţelegătoare, pe care Îl preaînălţăm întru toți vecii.
Şi acum…
Arătatu-Te-ai Ucenicilor, după ce ai înviat din mormânt şi i-ai suit pe dânşii în Muntele Măslinilor, Hristoase, de unde nor luminos ridicându-Te, Te-a suit la cele de sus cu slavă.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm, pe Fiul şi Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci.
În loc de : Ceea ce eşti mai cinstită… cântăm pripelile Paştilor.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Isaie dănţuieşte…
Sfințită prăznuire toată făptura prăznuieşte astăzi arătat întru înălţarea Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu; prin care într-un chip negrăit ai adus la Părintele Tău firea pe care ai luat-o de la noi, Tu cela ce eşti neschimbat.
Ca un Dumnezeu ai sfărîmat porţile iadului şi încuietorile, Mântuitorule, şi înviind din morţi ai alergat la ceruri, cetele îngereşti strigând cu spaimă : Ridicaţi porţile.
De suirea Ta cea dumnezeiască mirându-se dumnezeieștii Ucenici, au venit arătat îngerii, strigând către dânşii : Acesta pe Carele vedeţi suindu-Se la ceruri, va să vină cu slavă ca să judece pe toți.
Slavă…
Pacea care ai dăruit, Hristoase, Ucenicilor, când Te-ai suit la cele de sus, trimite-o şi nouă din-destul, ținând pe toți întru dragoste; ca într-un glas pe Tine, Mântuitorule, să Te slăvim.
Şi acum…
Căruţă purtătoare de lumină a Soarelui celui înţelegător, tu ai fost cu adevărat, Preacurată şi fără de prihană, prin care cei ce şedeau întru întuneric, au văzut lumina cunoştinţei; după datorie slăvindu-te.
Catavasie : Pe tine, Maica lui Dumnezeu…
Luminânda.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o. Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire. De două ori.
Slavă… Şi acum… a orbului.
Ochii mei cei înţelegători, care sunt orbiţi de păcatul cel întunecat, luminează-i, Doamne, smerenie punându-le, Îndurate, şi mă spală cu lacrimile pocăinței.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile orbului 4 şi ale Paştilor 4.
Stihirile orbului, glasul al 2-lea, singur glasul :
Cel ce s-a născut orb, zicea în cugetul său : Oare eu pentru păcatele părinţilor m-am născut fără de ochi ? Oare eu pentru necredinţa limbilor m-am născut întru arătare ? Nu pot a mai întreba când este noapte, când este zi; nu-mi mai pot răbda picioarele poticnirile de pietre. Că n-am văzut soarele strălucind, nici în față pe Cel ce m-a zidit pe mine. Ci, mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule, caută spre mine şi mă miluieşte.
Trecând Iisus din templu, a aflat pe un om orb din naştere şi făcându-i-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul : Mergi de te spală în Siloam şi spălându-se a văzut, înălțând slavă lui Dumnezeu. Iar vecinii lui ziceau către dânsul : Cine a deschis ochii tăi, pe care nimenea din cei ce văd n-au putut să-i vindece ? Iar el strigând a zis : Un om ce se numeşte Iisus, Acela mi-a zis de m-am spălat în Siloam şi am văzut. Acesta este cu adevărat, de Carele a zis Moise în lege, Hristos Mesia; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
Glasul al 4-lea.
Toată viața sa orbul noapte socotindu-o, a strigat către Tine : Doamne, deschide-mi vederile, Fiul lui David, Mântuitorul nostru ca şi eu împreună cu toți să laud puterea Ta.
Glasul al 5-lea :
Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un om orb din naştere şi mirându-se Ucenicii, Te-au întrebat pe Tine, zicând : Învăţătorule ! Cine a greşit, acesta, sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii : Nici acesta a greşit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru dânsul. Mie Mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, scuipând jos şi tină făcând, ai uns ochii lui, zicând către dânsul : Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Iar el spălându-se, s-a făcut sănătos şi a strigat către Tine : Cred Doamne, și s-a închinat Ţie. Pentru aceasta strigăm şi noi : Miluieşte-ne pe noi.
Apoi stihirile Paştilor cu stihurile lor. Slavă… Şi acum..., glasul al 5-lea : Ziua învierii… Apoi, Hristos a înviat… o dată. Slavoslovia cea mare. Troparul învierii : Pe Cuvântul cel fără de început… cu a Născătoarei de Dumnezeu, otpustul şi ceasul 1.
La ceasuri, troparul învierii şi condacul Duminicii orbului.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul Paştilor, Cântarea a 3-a şi a 6-a. După Vohod, troparul învierii; Slavă… condacul orbului, Şi acum… condacul Paştilor. Prochimenul Paştilor, Apostolul şi Evanghelia zilei. Chinonicul : Trupul lui Hristos luaţi… Şi se face otpustul cu Crucea ca în ziua de Paşti. Aşa se face odovania praznicului Sfintei şi de viață purtătoarei învierii lui Hristos.
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla pomenirea Sfântului Ioan Teologul în Joia înălţării, la vecernia cea mică, punem stihirile praznicului pe 4, cele de la vecernia cea mare, Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La stihoavnă, stihirile apostolului cu stihurile lor de la stihoavna cea mare. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. Troparul apostolului şi al praznicului şi otpustul. La Vecernia cea mare, punem stihirile praznicului pe 6 şi ale apostolului pe 4. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile praznicului şi ale Sfântului. La litie stihirile praznicului şi ale apostolului. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului. Slavă… a apostolului, Și acum… a praznicului. La utrenie, troparul praznicului de două ori. Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele praznicului. După polieleu sedelnele apostolului. Slavă… cea după polieleu. Şi acum… a praznicului. Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos… şi stihira praznicului. Canonul praznicului, cel dintâi cu irmosul pe 6 şi al apostolului, pe 4. Şi iar al doilea canon al praznicului, pe 4. Catavasie : Cu dumnezeiescul nor... După Cântarea a 3-a, condacul, icosul şi sedealna apostolului, Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului, Slavă… a apostolului. Şi acum… a praznicului. La laude, punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi ale apostolului 3; Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului, Slavoslovia cea mare. La Liturghie Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 3-a pe 4 şi din canonul apostolului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi Evanghelia şi chinonicul întâi ale praznicului, apoi ale apostolului. Iar slujba sfântului Arsenie se lasă şi se cântă când va socoti cel mai mare.
SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
PRĂZNUIM ÎNĂLŢAREA DOMNULUI DUMNEZEU ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
MIERCURI SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4, glasul al 6-lea.
Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl aştepta pe Acela, pe Carele Îl are în sânuri deapururea, Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor săi : Ridicați, domni, porţile voastre ! Toate neamurile plesniţi cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai-nainte.
Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, Carele şezi pe dânşii. Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie.
În munţii cei sfinţi, văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălţarea Ta; miluieşte-ne pe noi.
Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… acelaşi, glas.
Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul 1, singur glasul :
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărțit de sânurile Lui cele necuprinse şi adăugire întru lauda cea întreit Sfântă n-au luat puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni, ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; să-i slujiţi Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Născutu-Te-ai precum Însuți ai voit, arăta-Te-ai precum Însuţi ai socotit, patimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morți ai înviat călcând moartea; înălțatu-Te-ai întru slavă, Cel ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
Stihira întâia a stihoavnei Vecerniei celei mari. După : Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Şi după Tatăl nostru…
Troparul, glasul al 4-lea.
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Ectenia mică şi otpustul
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
Catismă nu citim, ci îndată după psalmul de seară. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm cinci stihiri, repetându-le, glasul al 6-lea, singur glasul.
Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl aştepta pe Acela, pe Carele Îl are în sânuri deapururea, Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor săi : Ridicați, domni, porţile voastre ! Toate neamurile plesniţi cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai-nainte. De două ori.
Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, Carele şezi pe dânşii. Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie. De două ori.
În munţii cei sfinţi, văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălţarea Ta; miluieşte-ne pe noi. De două ori.
Doamne, apostolii dacă Te-au văzut pe Tine pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viață, Hristoase, s-au umplut de întristare şi cu suspinuri şi lacrimi plângând, ziceau : Stăpâne, să nu ne laşi sărmani pe noi robii Tăi, pe care din milostivire ne-ai iubit ca un îndurat; ci trimite, precum Te-ai făgăduit nouă, pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre. De două ori.
Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe Ucenicii Tăi, la muntele Măslinilor Te-ai înălţat şi iată tăria cerului ai străbătut, Cel ce pentru mine Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Duh să lumineze sufletele noastre. De două ori.
Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
De sânurile Părinteşti nedespărţindu-Te, preadulce Iisuse şi cu cei de pe pământ împreună locuind ca un om, astăzi din Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru slavă şi firea noastră cea căzută înălţându-o cu milostivire, o ai pus să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se, s-au mirat cu frică şi de cutremur fiind cuprinse, au mărit iubirea Ta de oameni; cu care şi noi aceşti de pe pământ slavoslovind pogorârea Ta la noi şi Înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând : Cela ce prin Înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe Ucenicii Tăi şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei şi citirile.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 2, versul al 2-lea.
Așa zice Domnul : Fi-va în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului şi casa lui Dumnezeu pe vârfurile munţilor; şi se va înălţa mai presus de dealuri. Şi vor veni la dânsul toate neamurile. Şi vor merge multe popoare şi-şi vor zice : Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui Iacov; şi ne va spune nouă calea Sa şi vom merge pe dânsa.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 62, versul al 10-lea.
Așa zice Domnul : Mergeţi şi treceţi prin porţile Mele; gătiţi calea Mea şi faceţi cale poporului Meu şi pietrele de pe cale le daţi în lături; ridicaţi semn întru neamuri, că iată Domnul a făcut de s-a auzit până la marginile pământului. Ziceţi fetei Sionului : Iată Mântuitorul tău vine, având plata Sa cu Sine şi lucrul Lui înaintea feţei Lui. Şi-l va numi pe el popor sfânt, mântuit de la Domnul; iar tu te vei numi cetate căutată şi nepărăsită. Cine este acesta care a venit din Edom ? Roşala hainelor lui din Vosor ? Acesta înfrumuseţat în haina Sa, strigă cu mare tărie : Eu sunt Cel ce grăiesc dreptate şi judecată de mântuire. Pentru ce-ţi sunt hainele Tale roşii şi îmbrăcămințile Tale ca de călcare de lin, pline de stropitură ? Linul am călcat Însumi şi din neamuri nu este bărbat ca Mine. De mila Domnului mi-am adus aminte, bunătăţile Domnului voi pomeni; lauda Domnului întru toate, cu care ne răsplăteşte nouă. Domnul este Judecător bun casei lui Israil; aduce nouă după mila Sa şi după mulţimea dreptăţii Sale. Şi a zis : Au nu poporul Meu este, fiii nu se vor lepăda; şi le-au fost spre mântuire în tot necazul lor. Nu sol, nici înger, ci însuşi Domnul i-a mântuit pe ei, pentru că i-a iubit şi Și-a făcut milă de ei. Însuşi i-a izbăvit şi i-a ridicat şi i-a înălţat întru toate zilele veacului.
Din proorocia Zahariei citire :
Cap. 14, versul al 4-lea :
Așa zice Domnul : Iată va veni ziua Domnului şi vor sta în ziua aceea picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, în preajma Ierusalimului, despre răsăritul soarelui. Şi în ziua aceea va ieşi apă vie din Ierusalim, jumătate de dânsa în marea cea de sus şi jumătate în marea cea de jos. Vara şi primăvara va fi aşa. Şi va fi Domnul, Împărat peste tot pământul. În ziua aceea va fi un Domn şi numele lui Unul, Carele va înconjura tot pământul şi pustia, de la Gava până la Remmon, în preajma Ierusalimului despre miazăzi şi se va înălţa şi în locul său va petrece, de la poarta lui Veniamin, până la locul porţii celei dintâi şi până la poarta unghiurilor şi până la turnul lui Anameil şi până la teascurile împăratului şi vor petrece într-însul şi anatema nu va mai fi şi vor locui în Ierusalim fără de grijă.
LA LITIE
Stihirile glasul 1, singur glasul :
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărțit de sânurile Lui cele necuprinse şi adăugire întru lauda cea întreit Sfântă n-au luat puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni, ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; să-i slujiţi Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
Glasul al 4-lea.
Când ai venit pe Muntele Măslinilor, Hristoase, ca să săvârşeşti bunăvoinţa Tatălui, s-au spăimântat îngerii cei cereşti şi s-au cutremurat cei de sub pământ; iar Ucenicii au stătut înainte cu bucurie şi cu cutremur, când ai grăit către dânşii. De altă parte norul ca un scaun se gătea aşteptând şi cerul se arăta că şi-a deschis porţile cu frumuseţea şi pământul îşi descoperea ascunzătorile ca să se cunoască pogorârea lui Adam şi iarăşi suirea lui. Şi când paşii se înălţau precum şi mâinile şi gura mult binecuvânta, precum se auzea, norul Te-a ridicat şi cerul înlăuntru Te-a luat. Acest lucru mare şi preaslăvit ai lucrat, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.
Firea lui Adam, care se pogorîse în cele mai de jos laturi ale pământului, Dumnezeule, înnoindu-o întru Tine Însuţi, o ai ridicat astăzi mai presus de toată stăpânia şi puterea; şi pentru că o ai iubit, o ai pus să şadă împreună şi pentru că Te-ai milostivit spre dânsa, o ai împreunat cu Tine. Pentru că o ai împreunat, împreună ai pătimit şi pentru că Tu cel fără patimă ai pătimit, împreună o ai şi preaslăvit. Iar cei fără de trupuri au zis : Cine este Acest bărbat frumos ? Nu numai om, ci Dumnezeu şi om, că amândouă este pe cât se vede. Pentru care mirându-se îngerii, care zburau în haine albe împrejurul Ucenicilor, iar alţii stând au strigat : Bărbaţi Galileeni, Acesta, Carele S-a dus de la voi, este Iisus Omul-Dumnezeu şi Dumnezeul-Om iarăşi va să vină Judecător viilor şi morţilor şi dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.
Când Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, privind Ucenicii, atunci norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerească se bucură cu veselie şi puterile cele mai de sus strigau, zicând : Ridicaţi domni porţile voastre şi va intra Împăratul slavei. Iar Ucenicii spăimântându-se, ziceau : Nu Te despărţi de noi, Păstorule bune, ci trimite-ne Duhul Tău Cel Preasfânt, ca să îndrepteze şi să întărească sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
Doamne, taina cea ascunsă din veac şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, cu covârşitoare bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul.
Născutu-Te-ai precum Însuți ai voit, arăta-Te-ai precum Însuţi ai socotit, patimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morți ai înviat călcând moartea; înălțatu-Te-ai întru slavă, Cel ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Înălțându-Te, Hristoase, din muntele Măslinilor, puterile văzându-Te, strigau una către alta : Cine este Acesta ? Şi a zis către dânsele : Acesta este Cel puternic şi tare, Acesta este Cel puternic în războaie; Acesta este cu adevărat Împăratul slavei şi pentru ce-i sunt hainele Lui roşite ? Din Vosor vine, care este trupul. Iar Tu ca un Dumnezeu, şezând dea-dreapta slavei, ai trimis nouă pe Duhul Sfânt, ca să îndrepteze şi să mântuiască sufletele noastre.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Înălțatu-Te-ai întru slavă din Muntele Măslinilor, Hristoase Dumnezeule, înaintea Ucenicilor Tăi şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea şi ai trimis lor pe Duhul Sfânt, să lumineze şi să întărească şi să sfinţească sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
Troparul, glasul al 4-lea. Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru… De trei ori. Şi binecuvântarea pâinilor. Iar de nu este priveghere, după : Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule..., şi după : Tatăl nostru… troparul praznicului odată şi otpustul. La Pavecerniţă şi la Miezonoptică, troparul şi condacul praznicului. Iar rugăciunea morţilor nu o citim. Ci Doamne miluieşte ! de 12 ori şi otpustul.
În Joia înălţării.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori. După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăţiei Tale, slavă Înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei Tale…
Dumnezeu, Cel mai-nainte de veci şi fără de început, firea omenească pe care o a luat, Dumnezeu făcându-o cu taină, astăzi S-a înălţat. Îngerii mergând înainte, Îl arătau Apostolilor mergând la ceruri cu slavă multă; iar ei închinându-se Lui, ziceau : Slavă lui Dumnezeu Celui ce S-a înălţat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După polieleu, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Pogorându-Te din cer la cele de pe pământ şi împreună sculând ca un Dumnezeu chipul lui Adam, cel ce zăcea jos în temniţa iadului, l-ai ridicat, Hristoase, la ceruri cu înălţarea Ta şi împreună şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut; ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Apoi treptele.
Antifonul 1 al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Toată suflarea… Evanghelia învierii, a treia de la Marcu. Învierea lui Hristos… şi psalmul 50.
Slavă… glasul al 2-lea :
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre.
Apoi stihul : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Şi cântăm această stihiră, glasul al 6-lea, singur glasul.
Astăzi puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suirea minunată şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porţile cereşti. Cu care împreună să lăudăm neîncetat, pe Cel ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
CANOANELE
Cel dintâi cu irmosul pe 8 şi al doilea cu irmosul pe 6.
Facere a lui Ioan Monahul,
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos :
Mântuitorului Dumnezeu Celui ce a povăţuit pe popor prin mare, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
Să cântăm toate popoarele lui Hristos Celui ce S-a înălţat cu slavă pe umerii heruvimilor şi pe noi împreună ne-a pus a şedea dea-dreapta Tatălui, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngereşti văzându-L cu trupul în cele de sus, se mirau şi cu un glas cântau cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Lui Dumnezeu Celui ce S-a arătat în muntele Sinai şi legea a dat lui Moise văzătorului de Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia toți să-i cântăm, că S-a proslăvit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preacurată Maica lui Dumnezeu roagă neîncetat pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască din toată primejdia pe toți cei ce i-a zidit.
Alt canon,
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Înviat-ai a treia zi, Cela ce eşti din fire fără de moarte şi Te-ai arătat celor unsprezece şi tuturor ucenicilor şi ai alergat, Hristoase, la Tatăl pe nor şezând, Făcătorule a toate.
Strigă de față David cel de Dumnezeu insuflat, cântând : Suitu-S-a Domnul la cele cereşti întru strigare şi în glas de trâmbiţă şi a ajuns la Părintele, Începătorul luminilor.
Slavă…
Lumea cea învechită în multe păcate, Doamne, înnoindu-o cu patima Ta şi cu scularea Ta, Te-ai suit şezând pe nor la cele cereşti; laudă slavei Tale.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Stăpânul tuturor L-ai născut, cu totul fără prihană, Stăpână, pe Cel ce a primit patimă de bunăvoie şi S-a suit la Părintele Său, pe Carele nu L-a părăsit, măcar că a şi luat trup.
Catavasie :
Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este şi se învaţă cunoştinţa Duhului, cinstind cu dumnezeieşti cântări.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu ca să laud şi să slăvesc Înălţarea Ta cea mântuitoare.
Suitu-Te-ai, Dătătorule de viață, Hristoase, la Tatăl şi ai înălţat neamul nostru, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.
Cetele îngereşti, Mântuitorule, văzând firea omenească înălţându-se împreună cu Tine, neîncetat mirându-se, Te lăudau pe Tine.
Se spăimântau cetele îngereşti, Hristoase, văzându-Te pe Tine cu trupul înălţându-Te şi lăudau sfântă Înălţarea Ta.
Firea omenească, Hristoase, cea căzută prin stricăciune o ai ridicat şi cu suirea Ta o ai înălţat şi împreună cu Tine pe noi ne-ai preaslăvit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Roagă neîncetat Curată pe Cela ce a ieşit din coapsele Tale, ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului, pe cei ce Te laudă pe Tine, Maica lui Dumnezeu.
Alt canon,
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i şi întru dumnezeiască slava Ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Ridicaţi porţile cereşti ! Iată a venit Hristos, Împăratul făpturii, trup pământesc purtând, puterile cele mai de jos ziceau celor mai de sus.
Căutând, Hristoase, pe Adam cel amăgit cu înşelăciunea şarpelui, dacă Te-ai îmbrăcat într-însul, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cel ce eşti împreună pe scaun şezător, lăudându-te îngerii Tăi.
Slavă…
Pământul prăznuieşte şi dănţuieşte, bucură-se şi cerul astăzi, întru înălţarea Făcătorului făpturii, Celui ce cu voia S-a arătat, a împreunat cele depărtate.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai născut pe stricătorul morţii, pe Însuşi Dumnezeu cel fără de moarte, Fecioară Maică curată, pe Acela roagă-L pururea, să omoare patimile cele ce mă omoară pe mine şi să mă mântuiască.
Catavasia :
Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp şi ocara cea nerăbdată a celei bine roditoare, singură rugăciunea proorociţei Ana dedemult, a celei ce purta duh umilit către Cel puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Şezând pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce eşti de o Fiinţă cu Dânsul şi cu Duhul; că de Te-ai şi arătat în trup, dar neschimbat ai rămas, pentru aceea aştepţi sfârşitul săvârşirii, ca să vii pe oământ să judeci toată lumea. Drepte Judecătorule, Doamne, milostiveşte-Te spre sufletele noastre, iertare de greşeli dăruind robilor Tăi ca un Dumnezeu milostiv.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
Înălțatu-Te-ai întru slavă Împărate al îngerilor şi pe Mângâietorul de la Tatăl l-ai trimis nouă; pentru aceasta strigăm : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
Când S-a suit Mântuitorul cu trupul la Tatăl, s-a mirat de Dânsul oştile îngereşti şi au strigat : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
Puterile îngereşti au strigat către cele mai de sus : Ridicaţi porţile lui Hristos, Împăratul nostru, pe Carele Îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este şi Fecioară a rămas; pe care lăudându-o, strigăm : Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.
Alt canon,
Irmos :
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Iisus, Dătătorul de viață, luând pe cei ce i-a iubit, în Muntele Măslinilor S-a suit şi i-a binecuvântat şi şezând pe nor la sânurile Tatălui a ajuns, pe care nicicum nu le-a părăsit.
Lumea toată cea văzută şi cea nevăzută prăznuieşte întru bucurie; îngerii săltează şi oamenii laudă neîncetat înălţarea Celui ce S-a împreunat cu noi cu trupul pentru bunătate.
Slavă…
Stricând puterea morţii ca Cela ce eşti fără de moarte, Doamne, nemurire tuturor ai dăruit, Iubitorule de oameni, şi Te-ai înălţat întru slavă, privind cinstiţii Tăi Ucenici, Iisuse Atotputernice.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Fericit s-a făcut pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te-ai învrednicit a încăpea întru tine negrăit, pe Cela ce a deşertat pântecele iadului cu preaslăvire. Pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Catavasie :
Împărate al împăraţilor, Unule dintr-unul Însuţi, Cuvinte, Cela ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Duhul Tău cel adevărat, Apostolilor L-ai trimis, ca un Făcător de bine celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Mânecând strigăm către Tine, Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Umplând toate de veselie, Milostive, la puterile cele de sus cu trupul ai venit.
Puterile cele îngereşti văzându-Te pe Tine înălţându-Te, strigau : Ridicaţi porțile Împăratului nostru.
Apostolii văzând pe Mântuitorul înălțându-Se, cu cutremur strigau : Slavă Ţie, Împăratului nostru.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară după naştere te lăudăm pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, lumii cu trup L-ai născut.
Alt canon,
Irmos :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, dăruind pace tuturor celor ce te laudă.
După ce ai omorât moartea cu moartea Ta, Doamne, luând pe care i-ai iubit, Te-ai suit în Muntele cel sfânt al Măslinilor şi de acolo ai alergat, Hristoase, la Părintele Tău, pe nor şezând.
Străină este naşterea Ta, străină Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi dumnezeiască Înălţarea Ta din munte, Dătătorule de viață; pe care închipuindu-o Ilie, în căruţă cu patru cai s-a suit, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Privind Apostolii, le-au zis lor îngerii : Bărbaţi Galileeni, pentru ce vă miraţi de înălţarea Dătătorului de viață, Hristos ? Acesta va veni iarăşi pe pământ să judece toată lumea, ca un Judecător prea drept.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cel ce te-a păzit pe tine Fecioară nestricată după naştere, Hristos S-a suit la Tatăl, Născătoare de Dumnezeu, pe Carele nu L-a părăsit, măcar că a şi luat din tine trup cu minte şi însufleţit, pentru mila cea negrăită.
Catavasie :
Dezlegătoare curăţire de păcate, luaţi roua Duhului cea cu foc insuflată, o fii prealuminaţi ai Bisericii ! Că acum din Sion a ieşit legea, Darul Duhului, Cel în chip de limbi de foc.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Săltat-au Apostolii pentru nădejdea Duhului, văzând pe Făcătorul astăzi la înălţime ridicându-Se şi cu frică au strigat : Slavă Înălţării Tale.
Înainte au stătut îngerii, Hristoase, strigând Ucenicilor Tăi : În ce chip ați văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, iarăşi va să vină drept Judecător al tuturor.
Dacă Te-a văzut pe Tine, Mântuitorul nostru ridicându-Te la înălţime cu trupul, Puterile cereşti au strigat, zicând : Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine rug nears şi munte, scară însuflețită şi uşă cerească, după vrednicie te slăvim, Marie, ceea ce eşti lauda dreptcredincioşilor.
Alt canon,
Irmos :
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.
Să pice norii de sus nouă veselie veşnică, că Hristos pe nor ca pe heruvimi şezând la Părintele Său S-a suit astăzi.
Cu asemănarea trupului arătându-Te, cele depărtate mai dinainte le-ai adunat întru una, Iubitorule de oameni şi Te-ai înălţat, Îndurate, la cele cereşti privindu-Te Ucenicii Tăi.
Slavă…
Pentru ce sunt hainele roşite, ale Celui ce S-a împreunat cu grosimea trupului ? Ziceau sfinţii îngeri, văzând pe Hristos purtând dumnezeieştile semne ale cinstitei patimi.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Lăudăm Fecioară zămislirea, cântăm şi negrăită naşterea ta, prin care ne-am izbăvit din stricăciune şi din răutate, Curată, şi din întunecată încuietoarea iadului.
Catavasie :
Curăţire şi mântuire, Stăpâne Hristoase, ai strălucit nouă din Fecioară; că precum din pântecele fiarei celei din mare ai scos pe proorocul Iona, aşa ai venit să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.
Condac, glasul al 6-lea, podobia însăşi.
Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat; şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.
ICOS
Cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi cele din ţărână, ţărânii dându-le, veniţi să ne trezim şi la înălţime să ne ridicăm, ochii şi gândurile să ne înălţăm noi ceşti muritori vederile împreună şi simţirile spre porţile cereşti; să ne socotim că suntem în Muntele Măslinilor şi că privim la Cel ce mântuieşte, pe nor fiind El. Că de acolo Domnul la ceruri a alergat, acolo şi Iubitorul de a dărui a împărţit Apostolilor Săi daruri mângâindu-i pe dânşii ca un Părinte şi întărindu-i povățuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii : Nu Mă voi despărți de voi; Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
SINAXAR
În Joia înălţării.
Stih : Tu, Cuvinte, dea-dreapta Părintelui şezând,
Ucenicilor adeverirea credinţei eşti arătând.
Tot în această zi în Joia a şasea după Paşti, prăznuim înălţarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
De vreme ce petrecând cu ucenicii, mai-nainte de patimă, le-a făgăduit venirea Duhului Celui Preasfânt, spunându-le : De folos lucru este să mă duc Eu, că de nu mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni. Şi iarăşi : Când va veni Acela, va învăţa pe voi tot adevărul. Şi după Învierea din morţi arătându-Se lor, patruzeci de zile, nu împreună, ci deosebi petrecând, a mâncat cu dânşii şi a băut, arătându-le mai dovedit Învierea. Mai pe urmă multe pentru împărăţia lui Dumnezeu făgăduindu-le, le-a poruncit să nu se depărteze de la Ierusalim, ci acolo să petreacă aşteptând venirea Preasfântului Duh şi cu Acela să se boteze. Pentru că cu apă numai odată a fost botezul mai-nainte, de la Ioan Botezătorul Domnului. Şi le-a poruncit să petreacă în Ierusalim, ca să se propovăduiască întâi acolo Evanghelia ca nu cumva lesne să se defaime depărtându-se în locuri străine. Afară de aceasta datori erau să se gătească de acolo ca nişte ostaşi cu armele Duhului şi aşa să meargă la război asupra vrăjmaşilor lui Hristos. Fiindcă sosise vremea înălţării, i-a suit pe dânşii în Muntele Măslinilor, care se cheamă aşa, fiindcă mulţi măslini erau sădiţi într-însul. Şi le-a spus lor şi de propovăduirea cea mai de pe urmă, încă şi de împărăţia Lui cea neajunsă, cea din veacul viitor, pentru că vedea că vrea să-L întrebe pe El, fiind acolo şi preacurata Maica Lui. Şi le-a pus lor îngeri înainte ca să le arate înălţarea la cer. Şi privind ei, S-a înălţat din mijlocul lor, ridicându-L un nor şi aşa trimiţând îngeri înainte, poruncea unul altuia, să ridice porţile cereşti, până S-a suit şi a şezut dea-dreapta Tatălui şi a îndumnezeit trupul, prin care noi ne-am împăcat, stricându-se vrajba cea dedemult însă îngerii în chip de bărbaţi au stătut înaintea Apostolilor, zicând : Bărbaţi Galileeni, ce staţi de vă miraţi uitându-vă la cer ? Acesta, pe Carele vedeţi cu trup, adică pe Iisus Dumnezeu, Acesta iarăşi va veni în vederea tuturor cu trupul, însă nu ca întâi, ca un sărac şi cu tăcere, ci cu slavă mare, precum Îl vedeţi acum de îngeri petrecându-Se. Atunci Apostolii părăsind a se uita, s-au întors din Muntele Măslinilor, care este aproape de Ierusalim ca la două mii patruzeci de paşi, sau ca o cale de sâmbătă. Se zice aşa pentru că Moise lege a pus, ca atâţia paşi să umble sâmbăta. Pentru că şi Cortul Mărturiei, atâţia paşi era departe de tabăra iudaică. Numai atâta puteau să meargă sâmbăta să se închine acolo, iar să nu facă călătorie mai multă. Pentru aceea şi calea sâmbetei s-a chemat. De aici se pare unora, că şi înălţarea lui Hristos a fost sâmbătă, dar cu greşeală. Întorcându-se Apostolii s-au suit în foişor întru care se adunau ei cu mironosiţele femei şi cu Maica Cuvântului, petrecând în post şi rugăciune, aşteptând pogorârea Duhului Sfânt precum era făgăduinţa.
Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor : Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, binecuvântat eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.
Cela ce Te-ai înălţat pe nor luminos şi ai mântuit lumea, binecuvântat eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.
Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălţându-Te, la Dumnezeu şi Tatăl o ai adus.
Cela ce Te-ai suit cu trupul la Părintele cel fără de trup, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Firea noastră cea omorâtă prin păcat ridicându-o, la însuşi Părintele Tău, Mântuitorule, o ai dus.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cel ce Te-ai născut din Fecioară, pe care o ai făcut să fie Născătoare de Dumnezeu, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt canon,
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate, Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Nor luminos Te-a ridicat pe Tine, Doamne, Carele eşti lumină, înălţându-Te Tu de pe pământ mai presus de gând şi cetele cereşti Te-au lăudat împreună cu Apostolii, zicând : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cu mâinile toţi să plesnim, bucurându-ne întru înălţarea lui Hristos şi să strigăm : Suitu-S-a Domnul în glas de trâmbiţă şi a şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce este împreună pe scaun şezător în veci.
Slavă…
Cântând marele Moise dedemult striga : Să se închine îngerii cereşti lui Hristos Celui ce se suie ca Împăratului tuturor; Căruia strigăm : Doamne şi Dumnezeule al Părinţilor, bine eşti cuvântat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
O, minuni preaslăvite ! Cum ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită ? Carele cu trupul a sărăcit şi cu slavă multă la cele cereşti S-a înălţat astăzi şi a înviat pe oameni.
Catavasia :
Cu un glas a răsunat versul organelor, a cinsti chipul cel făcut de aur şi neînsufleţit; iar Darul Duhului cel purtător de lumină, cinsteşte a striga : Treime una, Cea întocmai puternică şi fără de început, bine eşti cuvântată.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Fiul şi Dumnezeu Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a zburat în două firi la ceruri cu slavă şi împreună cu Tatăl a şezut, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii.
Pe tine Cel ce ai izbăvit făptura din robia idolească şi slobodă o ai pus înaintea Părintelui Tău, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toți vecii.
Pe Cel ce cu a Sa pogorâre a surpat pe luptătorul împotrivă şi cu a Sa suire a înălţat pe om, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Mai presus decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, Curată, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe dânşii; pe Carele noi oamenii, împreună cu cei fără de trupuri Îl preaslăvim întru toţi vecii.
Alt canon,
Irmos :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum săvârşită; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Arătatu-s-a Apostolilor minţile cele fără de trupuri la înălţare şi au zis : Ce staţi de priviţi mirându-vă ? Acesta ce Se suie la cele cereşti, iarăşi va să vină să judece pe oamenii cei de pe pământ, fiind însuşi Judecător.
Să dăm slavă lui Dumnezeu şi cu o întocmire de laudă să strigăm, să cântăm, să dănţuim şi în mâini să plesnim. Suitu-S-a Dumnezeul nostru de pe pământ la ceruri, îngerii şi arhanghelii lăudându-L pe Dânsul ca pe Stăpânul şi Făcătorul tuturor.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Ridicatu-s-a mai presus de îngeri firea noastră cea căzută dedemult şi s-a pus pe scaunul cel dumnezeiesc mai presus de gând; veniţi să prăznuim şi să strigăm : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Iată Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, prădând cu Crucea Sa moartea, a înviat a treia zi şi Ucenicilor Săi arătându-Se, a alergat la cele cereşti, cu care împreună închinându-ne ţie, te lăudăm şi te slăvim întru toţi vecii.
Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, chipul cel în trei străluciri al dumnezeieștii Stăpânii. Tinerii cântă şi binecuvintează toată zidirea cea făcută, pe unul Mântuitorul şi a toate Făcătorul, ca pe un Făcător de bine.
La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm ci pripelile :
Pripeală : Măreşte sufletul meu pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te slăvim.
Pe Tine Mântuitorul lumii, Hristos Dumnezeu, Apostolii văzându-Te, dumnezeieşte înălându-Te, cu frică săltând Te-au slăvit.
Trupul Tău cel îndumnezeit, Hristoase, văzându-l îngerii la înălțime, îşi făceau semn zicând unii către alţii : Cu adevărat Acesta este Dumnezeul nostru.
Pe Tine, Hristoase Dumnezeule, văzându-Te cetele celor fără de trupuri suindu-Te pe nori, strigau : Ridicaţi porţile Împăratului slavei.
Slavă…
Pe Tine Cela ce Te-ai pogorât până la cele mai de jos ale pământului şi pe om l-ai mântuit şi cu suirea Ta l-ai înălţat, Te slăvim.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai slăvit.
A doua pripeală : Îngerii văzând suirea Stăpânului, s-au mirat, cum S-a ridicat cu slavă de pe pământ la cele de sus.
Alt canon,
Irmos :
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.
O, darurile celei mai presus de pricepere ! O, taină înfricoşată ! Că Cela ce stăpâneşte toate, de pe pământ suindu-Se la cele cereşti, a trimis Ucenicilor pe Duhul Sfânt, Carele a luminat mintea lor şi ca de foc i-a făcut cu Darul.
A zis Domnul cetelor Ucenicilor : Voi să şedeți în Ierusalim şi Eu vă voi trimite alt Mângâietor, Carele şade pe scaun împreună cu Tatăl şi este cinstit întocmai cu Mine, pe Carele Mă vedeţi înălțându-Mă şi pe nor luminos purtându-Mă.
Ridicatu-s-a arătat mai presus de ceruri, mare cuviinţa Celui ce a sărăcit cu trupul şi cu şederea cea împreună cu Tatăl S-a cinstit firea noastră cea căzută. Să prăznuim dar şi cu un glas toți să strigăm şi să plesnim cu mâinile, bucurându-ne.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce a strălucit Lumină din Lumină, din tine ceea ce eşti cu totul fără prihană a răsărit; toată negura nedumnezeirii o a risipit şi pe cei ce dormeau în noapte i-a luminat. Pentru aceasta toţi după datorie pe tine în veci pururea te fericim.
Catavasie :
Bucură-te Împărăteasă Maică, slava fecioarelor ! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind nu te poate cânta după cum se cade şi se întunecă toată mintea a cunoaşte naşterea Ta ! Pentru aceasta cu un gând pe tine te slăvim.
Luminânda :
Privind Ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau : Ridicaţi porţile, ridicaţi, că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină. De trei ori.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Ca îngerii să prăznuim aceşti din lume, strigând lui Dumnezeu Celui ce Se poartă pe scaunul slavei cântare : Sfânt eşti Părinte ceresc, Sfânt eşti Cuvinte, Cel împreună veşnic, Sfânt eşti şi Duhule Preasfinte. De două ori.
Căpeteniile îngerilor, văzând suirea cea străină, Mântuitorule, nepricepându-se ziceau unii către alţii : Ce vedere este aceasta ? Că om la chip Se vede, iar ca un Dumnezeu Se suie cu trupul mai presus de ceruri.
Galileenii privind la Tine, Cuvinte, înalţându-Te din Muntele Măslinilor cu trupul, auzeau pe îngeri strigând către dânşii : Ce staţi privind ? Acesta iarăşi va să vină cu trupul, în ce chip L-aţi văzut.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit, arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit, pătimit-ai cu trupul Dumnezeul nostru, din morţi ai înviat călcând moartea, înălţatu-Te-ai întru slavă Cela ce toate le plineşti şi ne-ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
Slavoslovia cea mare.
După Sfinte Dumnezeule… troparul praznicului odată. Ecteniile şi otpustul. Şi se dă fraţilor untdelemn sfânt şi învăţătură a lui Studit. Şi ceasul întâi, la care zicem troparul, condacul praznicului şi otpustul cel desăvîrşit.
LA LITURGHIE
Cântăm antifoanele.
ANTIFONUL INTÂI
Glasul al 2-lea.
Stih 1 : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Stih 2 : Că Domnul Cel Preaînalt este înfricoşat, Împărat mare peste tot pământul.
Stih 3 : Supus-au popoarele şi neamurile sub picioarele noastre.
Stih 4 : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Slavă… Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
ANTIFONUL AL DOILEA.
Stih 1 : Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, pe cei ce-Ţi cântăm Ţie, Aliluia.
Stih 2 : Munţii Sionului, coastele Crivăţului.
Stih 3 : Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o sprijineşte pe ea.
Stih 4 : Că iată împăraţii pământului s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, pe noi cei ce-Ţi cântăm Ţie, Aliluia.
Slavă… Şi acum…
Unule născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte, şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Carele neschimbat Te-ai întrupat, şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
ANTIFONUL AL TREILEA.
Stih 1 : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
Troparul, glasul al 4-lea.
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Stih 2 : Pământenii şi fiii oamenilor.
Stih 3 : Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih 4 : Pleca-voi în pilde urechea mea, deschide-voi în psaltire gândul meu.
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
VOHOD
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Apoi troparul : Înălţatu-Te-ai întru slavă…
Slavă… Şi acum… Condacul :
Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
Prochimenul apostolului, glasul al 7-lea :
Înalţă-Te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Stih : Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, cânta-voi şi voi lăuda întru slava Ta.
Apostolul de la Fapte : Cuvântul cel dintâi am făcut, o Teofile… Aliluia, glasul al 2-lea. Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. Evanghelia a 6-a a învierii, de la Luca : În vremea aceea, sculându-se Iisus din morţi, stătut-a în mijlocul Ucenicilor Săi… În locul axionului cântăm irmosul : Pe tine Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt… Până la odovania praznicului. Chinonicul : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă..
La masă se face mângâiere mare fraţilor.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
În aceeaşi Joi a înălţării,
SEARA
Catismă nu zicem. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 : ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul 1. Singur glasul.
Suindu-te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Suitu-Te-ai, Hristoase, la Părintele Tău cel fără de început, Cela ce nu Te-ai despărţit de sânurile Lui cele necuprinse şi adaos întru lauda cea întreit sfântă n-au luat Puterile, ci un Fiu şi după întrupare Te-a cunoscut pe Tine, Doamne, Unul-Născut din Tatăl. Întru mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi.
Îngerii Tăi, Doamne, au zis Apostolilor : Bărbaţi Galileeni ! Ce staţi uitându-vă la cer ? Acesta ce S-a înălţat de la voi la cer, este Hristos Dumnezeu; Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut mergând la cer. Slujiţi-i Lui întru sfinţenie şi întru dreptate.
Şi de la Minei 3. Slavă… Şi acum... a praznicului, glasul al 2-lea.
Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit, arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit, pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat călcând moartea; înălţatuTe-ai întru slavă Cela ce toate le plineşti şi ai trimis nouă pe Dumnezeiescul Duh, ca să lăudăm şi să slăvim Dumnezeirea Ta.
Vohod : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 7-lea :
Dumnezeul nostru în ceruri şi pe pământ, toate câte a vrut a făcut.
Stih 1 : Întru ieşirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacob din popor barbar.
Stih 2 : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Stih 3 : Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit şi tu, Iordane, că te-ai întors înapoi ?
Şi iarăşi zice citeţul : Dumnezeul nostru în ceruri şi pe pământ… Strana : Toate câte a vrut a făcut… Apoi Ectenia : Să zicem toţi… Şi Învredniceşte-ne, Doamne… Şi îndată : Să plinim rugăciunile noastre…
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn…
Zis-a Cela ce toate le plineşte către Ucenici, suindu-Se în Muntele Măslinilor : Apropiatu-s-a, o prietenilor, vremea înălţării; mergând învăţaţi pe păgâni cuvântul, care ați auzit din glasul Meu. După aceea S-a înălţat întru slavă, ca într-o căruță şi Apostolii cu cutremur s-au spăimântat.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Când împreună cu Maica Ta şi cu Ucenicii, călătorind la Betania, Hristoase, Ţi-ai înălțat mâinile Tale spre a-i binecuvânta şi după ce i-ai binecuvântat pe dânşii, îndată un nor luminos Te-a ridicat pe Tine de la ochii lor, atunci Te-ai înălţat întru slavă şi şezător dea-dreapta Tatălui Te-ai arătat, împreună cu Dânsul fiind închinat.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Veniţi credincioşii împreună să ne înălţăm, la muntele cel înalt al Măslinilor şi acolo ca şi Apostolii împreună suindu-ne şi spre înălţime ridicându-ne inimile şi gândurile, să vedem pe Domnul acum ducându-Se. Pentru aceasta şi noi cu mulţumire bucurându-ne să strigăm : Slavă înălţării Tale, mult-Milostive.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
În munţii cei sfinţi, văzând înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feței Tale cel strălucit, închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvită înălţarea mărind, miluieşte-ne pe noi.
Troparul praznicului :
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Şi otpustul. Iar slujba sfântului din Minei, ce se va întâmpla în praznicul înălţării, o cântăm la Pavecerniţă.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
În Muntele Măslinilor suindu-Te, Milostive Iisuse, de acolo Te-ai înălţat; că nor luminos de pe pământ Te-a ridicat pe Tine, văzând Ucenicii Tăi minune înfricoşată; căci în ceruri cei fără de trupuri strigau către oştile cele mai de sus : Ridicaţi porțile cu frică ! Cu care împreună toată făptura Te laudă pe Tine, Împăratul şi Dumnezeul tuturor.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea…
Şezând pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai suit şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, ca Cela ce eşti de o Ființă cu Dânsul şi cu Duhul; că de Te-ai şi arătat în trup, dar neschimbat ai rămas. Pentru aceea aştepți sfârşitul săvârşirii, ca să vii pe pământ să judeci toată lumea, drepte Judecătorule, Doamne; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, dăruind iertare de greşeli, ca un Dumnezeu milostiv, robilor Tăi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Şi psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului cu irmoasele pe 8. Într-o zi unul şi într-alta altul. CANONUL ÎNĂLȚĂRII Şi al Mineiului pe 4. După Cântarea a 3-a, condacul, icosul şi sedelnele sfântului şi ale praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Minune nouă, că firea omenească, care s-a unit cu Cuvântul, în ceruri s-a suit, la DumnezeuAtotțiitorul.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de veselie.
Strălucit-a ziua cea veselă şi cu totul luminoasă, a dumnezeieștii înălțări la ceruri a Stăpânului, luminând împreună toate.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Precum Ucenicilor ai trimis din înălţime pe Duhul Tău cel de o Ființă cu Tine, trimite şi poporului Tău Darul Tău, Hristoase Mântuitorule.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Doamne, suindu-Te Tu acolo de unde nu Te-ai despărţit, oştile îngerilor şi ale tuturor celor fără de trupuri, cu bucurie strigau către Puterile cele mai de sus : Ridicaţi, domni, porţile voastre şi va intra Împăratul slavei; că scaun de heruvimi Te-a ridicat pe Tine cu trupul, Doamne, slavă Ţie.
La Sfânta Liturghie, fericirile din canonul praznicului, Cântarea 1-a, din amândouă canoanele cu irmosul pe 6.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI
Vineri a şasea săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn…
Pătimit-ai ca un om, Cela ce eşti fără de patimă după Dumnezeire şi ai înviat a treia zi prădând moartea; şi împreună înviind pe toți cei stricaţi, Te-ai înălţat, Hristoase la Tatăl, făgăduindu-Te că vei trimite pe Mângâietorul, sfinţilor Tăi Apostoli, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Voi, ce staţi privind la cer ? Îngerii cei ce se vedeau ca nişte oameni, ziceau către tăinuitorii Cuvântului : Acesta pe Carele vedeți înălțându-Se pe nor luminos, însuşi va să vină în ce chip L-ați văzut, să judece lumea precum a zis. Deci, mergând faceţi toate cele ce s-au zis.
După scularea Ta din mormânt cea mai presus de pricepere, Atotputernice Doamne, luând pe cei ce i-ai iubit, i-ai dus până la Betania, Cuvinte, şi fiind în muntele Măslinilor, i-ai binecuvântat şi aşa Te-ai înălţat, plecându-se Ţie îngerii, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Astăzi Puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suirea minunată şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porțile cereşti, cu care împreună să lăudăm neîncetat pe Cela ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Plinind, Bunule, bunăvoinţa Tatălui şi împreunând cele de sus cu cele de jos, Te-ai înălțat întru slavă, la cele mai dintâi.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Înălţatu-Te-ai la Părintele Tău, Îndurate, de unde nu Te-ai despărţit şi ai înălţat firea ceea ce zăcea jos, Stăpâne.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Nor luminos Te-a ridicat, Doamne, la înălţime şi îngerii cu frică şi cu cutremur slujeau dumnezeieştii poruncii Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 7-lea.
În Muntele Măslinilor ai venit Cela ce miluieşti neamul omenesc şi nor Te-a ridicat pe Tine de la ochii Ucenicilor Tăi, tremurând ei pentru vedere şi bucurându-se pentru aşteptarea Sfântului Duh, întru Carele întărindu-ne, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1 :
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă împărăţiei Tale, slavă Înălțării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Iadul prădându-se de Tine, Dătătorule de viață şi lumea luminându-se întru Învierea Ta, Te-ai înălţat cu slavă, Mântuitorule, Cela ce toate le cuprinzi cu mâna. Pentru aceasta cu îngerii Te slăvim pe Tine, Atotțiitorule Doamne. Slavă înălțării Tale, slavă milostivirii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Canoanele : Al praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNĂLȚĂRII şi al Mineiului pe 4.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Nu voi lăsa sărmani pe care Eu i-am adunat, a zis Domnul prietenilor; ci vă voi trimite pe Duhul Sfânt.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Îngerii strigau către înţelepţii Apostoli : O, bărbaţi Galileeni ! În ce chip Îl vedeţi, Acesta iarăşi va să vină.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Pogorâtu-s-au cu bucurie din Muntele Măslinilor, Ucenicii Tăi, Cuvinte, slăvind şi lăudând dumnezeiască Înălţarea Ta.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Înălţatu-Te-ai întru slavă de pe pământ la ceruri, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea; şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce erai dintru început, Dumnezeule Cuvinte. Pentru aceea puterile cereşti cu frică văzându-Te, au grăit Apostolilor : La cine priviţi uitându-vă spre cer ? Acesta pe Carele aţi văzut, însuşi iarăşi va să vină cu slavă, să judece tot pământul şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui; către Carele să strigăm : Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 3-a pe 6. Chinonicul praznicului.
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu în Duminica a şaptea după Paşti a Sfinţilor Părinţi, se lasă slujba Înălţării. Sâmbătă seara la vecernia cea mică, punem stihirile învierii, patru, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu : La stihoavnă, o stihiră a învierii, apoi ale apostolului de la stihoavna vecerniei celei mari. Slavă… a apostolului, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu. La vecernia cea mare, punem stihirile învierii 3 şi ale Părinţilor 4 şi ale apostolului 3. Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a glasului. Citirile Părinţilor şi ale apostolului. La Litie stihira Părinţilor şi ale apostolului, Slavă… a Apostolului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă, stihirile învierii, Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a praznicului. Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru... Născătoare de Dumnezeu… de două ori şi a apostolului o dată şi binecuvântarea pâinilor şi citirea. LA UTRENIE La Dumnezeu este Domnul… Troparul învierii şi al Părinţilor. Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului. După catisme, sedelnele învierii cu ale Născătoarei de Dumnezeu. După polieleu sedelnele Sfântului toate. Antifoanele şi Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos… şi psalmnl 50. Canoanele, al învierii cu irmosul pe 4 şi al apostolului pe 4 şi al Părinţilor pe 6. Catavasiile : Cu dumnezeiescul nor... După Cântarea a 3-a, condacul şi icosul, a apostolului, sedealna Părinţilor şi a apostolului, a Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul şi citirea Părinţilor. Luminânda învierii şi a părinţilor, Slavă… a apostolului, Şi acum… a praznicului. La Laude stihirile învierii 3 şi ale Părinţilor 2 şi ale apostolului cu cea de la slavă 3. Slavă… a Părinţilor, Şi acum… Preabinecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare şi stihira Evangheliei. La Liturghie fericirile învierii pe 4 şi ale Părinţilor, Cântarea a 3-a pe 4 şi ale apostolului. Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi Evanghelia Părinţilor şi a apostolului. De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul întru această Duminică, tot aşa se cântă slujba cum se arată aici.
A CELOR TREI SUTE OPTSPREZECE PĂRINŢI DE LA SFÂNTUL ÎNTÂIUL SOBOR DIN NICEEA (325)
SÂMBĂTĂ SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii,
Glasul al 6-lea.
Biruință având, Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morţi slobod; Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat, şi bucurie lumii a dăruit ca toți cântând această cântare să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
De Tine, Doamne, Cela, ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti ? În iad ? Ai călcat moartea ? Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
Slavă… glasul al 6-lea.
Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind, pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine Născătoare de Dumnezeu, că intrând în preacuratul tău pântece, Făcătorul tuturor, trup S-a făcut; nu schimbând firea, nici cu nălucirea arătând economia, ci unindu-Se după Ipostas cu trupul cel luat din tine însufleţit cu suflet cuvântător, care fiinţa în El. Pentru care cu bunăcredinţă, Îl deosebim în două firi arătate. Pe Acela roagă-L, Cinstită şi Preasfântă, ca să trimită noua pace și mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul al 6-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
Apoi aceste Stihiri podobnice ale preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea…
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Precum a făgăduit dedemult cu jurământ strămoşului tău, Dumnezeu cel mai presus de toate vremile, în vremile cele de apoi a plinit, Preacurată, ieşind din dumnezeiescul tău pântece. Că, cu adevărat a răsărit din tine Domnul, Cela ce ține cu palma marginile lumii. Pe Carele şi mie fă-L milostiv în ceasul judecății, Fecioară Marie; ca să dobândesc împărăția Lui, prin înălțarea faptelor bune şi prin omorârea patimilor.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Cu curăţia minții Isaia de departe a proorocit, Fecioară, de tine, care vei să naşti pe Făcătorul a toată făptura, cinstită Preacurată. Că numai tu una te-ai arătat în veci cu totul fără prihană. Pentru aceasta mă rog ție : Curățeşte sufletul meu cel întinat şi părtaş mă arată dumnezeieștii străluciri şi dumnezeieştii stări celei dea-dreapta Fiului tău, când va şedea, precum este scris, să judece toată lumea.
Stih : Feţei Tale se vor ruga bogaţii poporului.
Surparea morţii s-a făcut prin Cel născut al tău şi tu Fecioară eşti locaşul vieţii celei nestricăcioase. Pentru aceasta mă rog ție : Scoală-mă pe mine cel ce zac în laturile iadului patimilor mele spre veselie şi spre viață, Fecioară; povățuieşte-mă la fericita răsplătire şi mă învredniceşte nestricăcioasei şi dumnezeieştii bucurii, unde este desfătarea cea veşnică, unde este lumina cea neînserată.
Slavă… glasul al 4-lea.
Pomenirea de astăzi cea de peste an, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminată cetatea Niceei, adunarea ortodocşilor, ca nişte evlavioşi, cu credinţă să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără de Dumnezeu, cu evlavios gând o au surpat şi de la Biserica cea sobornicească, soborniceşte l-au gonit. Şi luminat pe toţi i-a învăţat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi fiind mai înainte de veci. Alcătuind aceasta cu luare aminte şi cu bunăcredinţă în Simbolul Credinţei. Pentru aceasta urmând şi noi dumnezeieştilor lor învăţături, crezând cu tărie, slujim Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Treimii Celei de o Fiinţă întru o Dumnezeire.
Şi acum… a praznicului, acelaşi glas.
Doamne, taina cea din veac ascunsă şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, de o nemăsurată bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.
Apoi troparul învierii. Slavă… Şi acum… a praznicului.
Ectenia mică şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
Fericit bărbatul… toată Catisma. La Doamne stigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm trei stihiri ale învierii, trei ale înălţării şi patru ale Sfinţilor Părinţi.
Stihirile învierii, glasul al 6-lea
Biruință având, Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti între morţi slobod; Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat, şi bucurie lumii a dăruit ca toți cântând această cântare să zicem aşa : Izvorule al vieții, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
De Tine, Doamne, Cela, ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti ? În iad ? Ai călcat moartea ? Întru adâncurile mării ? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ţie căzând ne rugăm : Cela ce ai înviat din morți, miluieşte-ne pe noi.
Alte stihiri ale înălţării, glasul al 6-lea, singur glasul :
Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui; îngerii s-au mirat, văzând om mai presus de ei. Tatăl a aşteptat pe Acela pe Care Îl are în sânuri deapururea; Duhul Sfânt a poruncit tuturor îngerilor Săi : Ridicaţi, domni, porțile voastre ! Toate neamurile plesniți cu mâinile, că S-a suit Hristos, unde era mai înainte.
Doamne, de înălţarea Ta S-au mirat heruvimii, văzându-Te pe Tine Cela ce eşti Dumnezeu, suindu-Te pe nori, pe Tine Carele şezi pe dânşii ! Slăvimu-Te pe Tine, că bună este mila Ta, slavă Ţie.
În munţii cei sfinți, văzând Înălțarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feței Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvită Înălțarea Ta lăudând, miluieşte-ne pe noi.
Alte stihiri ale Sfinţilor Părinţi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea…
Din pântece Te-ai născut mai înainte de luceafăr, din Tată fără de mamă mai-nainte de veci; măcar deşi zidire, iar nu Dumnezeu pe Tine, Arie, Te socoteşte, cu îndrăzneală nebuneşte amestecându-Te pe Tine, Făcătorule, cu făpturile şi-a agonisit materie pentru focul cel veşnic. Dar soborul cel din Niceea, Fiu a lui Dumnezeu Te-a propovăduit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
Cine Ţi-a rupt haina Ta, Mântuitorule ? Arie, ai zis, care taie stăpânirea cea întocmai cinstită a Treimii întru despărţiri. Acesta Te-a tăgăduit pe Tine a nu fi Unul din Treime. Acesta a învăţat şi pe Nestorie să nu zică Născătoare de Dumnezeu. Dar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina şi cu dumnezeiasca undiță s-a rupt cele dinlăuntru, de şi-a lepădat toată fiinţa şi sufletul cu sila, alt Iuda făcându-se cu năravul şi cu asemănarea. Iar soborul cel din Niceea, Fiul al lui Dumnezeu pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
Arie cel fără de minte a tăiat stăpânirea cea singură a Preasfintei Treimi, în trei fiinţe neasemănate şi înstrăinate. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu Părinți, adunându-se cu osârdie şi aprinşi de râvnă ca şi Ilie Tezviteanul, au tăiat cu sabia Duhului şi precum Duhul le-a grăit lor pe hulitorul cel neruşinat, care a dogmatisit acelea.
Slavă… glasul al 6-lea.
Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu Părinți astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind, pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om facându-Se pentru noi; nu în două fețe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să miluiască sufletele noastre.
Vohod : Lumină Lină…
Prochimenul zilei şi îndată citirile.
De la Facere citire :
Cap. 14, versul al 14-lea.
Auzind Avraam că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile cele de casă trei sute optsprezece şi a gonit în urma lor până la Dan. Şi a căzut asupra lor noaptea singur şi slugile lui cu dânsul şi i-au lovit pe dânşii, şi i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Şi au întors toată călărimea Sodomului şi pe Lot feciorul fratelui său l-a întors şi toată averea lui şi femeile şi poporul. Şi a ieşit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor şi a împăraţilor, care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Şi Melchisedec, împăratul Salimului i-a scos pâine şi vin, şi era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat pe Avraam şi a zis : Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu cel Preaînalt, Carele a făcut cerul şi pământul. Şi binecuvântat fie Dumnezeul cel Preaînalt, Carele a dat pe vrăjmaşii tăi sub mâna ta.
De la a doua lege citire :
Cap. 1 versul al 8-lea.
Zis-a Moise către feciorii lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea feţei voastre pământul; intrând moşteniţi pe dânsul, care s-a jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, să-l dea lor, şi seminţiei lor după dânşii. Şi am zis vouă în vremea aceea, zicând : Nu voi putea singur să vă port pe voi, Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi iată sunteţi astăzi ca stelele cerului cu mulţimea. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă adauge pe voi, ca să fiţi cu miile îndoiţi şi să vă binecuvinteze după cum v-a făgăduit. Şi am luat dintre voi oameni înţelepţi, cunoscuţi şi pricepuţi, şi i-am pus pe dânşii să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, şi peste sute, şi peste cincizeci şi peste zece şi dregători în seminţiile voastre. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând : Socotiţi între fraţii voştri şi judecaţi cu dreptul între om şi între fratele lui şi între nemernicul lui. Să nu vă uitaţi în faţă la judecată; precum pe cel mic aşa şi pe cel mare să judeci şi să nu te ruşinezi de faţa omului; că a lui Dumnezeu judecata este.
De la a doua lege citire :
Cap. 10, versul al 14-lea.
Zis-a Moise către feciorii lui Israil : Iată al Domnului Dumnezeului; tău este cerul şi cerul cerului, pământul şi toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinţii voştri mai mult a voit Domnul a-i iubi şi a ales seminţia lor după dânşii, pe voi mai ales decât toate neamurile, precum se văd astăzi. Tăiaţi-vă dar împrejur învârtoşarea inimii voastre şi cerbicea voastră să nu o mai învârtoşaţi, că Domnul Dumnezeul vostru, Acesta este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor; Dumnezeu mare şi tare şi înfricoşat Carele nu caută la faţă nici la dar; Carele face judecată nemernicului şi săracului şi văduvei şi iubeşte pe cel nemernic, şi-i dă lui pâine şi haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, şi Lui unuia să-i slujeşti; de Dânsul să te lipeşti şi întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta şi Acela este Dumnezeul tău. Cela ce ţi-a făcut ţie aceste lucruri mari şi preaslăvite, pe care le-au văzut ochii tăi.
LA LITIE
Stihira praznicului, glasul 1.
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi pogorât, nu ne lăsa pe noi sărmani, Doamne; să vină Duhul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor omeneşti lucrurile puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.
Slavă… glasul al 3-lea.
Aşezământurilor apostolice, osârduitori păzitori aţi fost, Sfinţilor Părinţi; că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi, cu dreaptă credinţă învăţând, hula lui Arie soborniceşte aţi surpat. Cu care împreună şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului biruindu-l, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a cărora amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră nespurcată întru credinţă să se păzească, rugămu-ne.
Şi acum… a Praznicului, glasul al 6-lea.
Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe ucenicii Tăi, la Muntele Măslinilor Te-ai înălţat. Şi iată, tăria cerului ai străbătut, Cela ce pentru mine ai sărăcit asemenea ca mine, şi Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit, trimite pe Preasfântul Tău Duh, să lumineze sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim.
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Porţile cele de aramă zdrobindu-le şi încuietorile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu Atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta şi noi cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Din stricăciunea cea dedemult vrând Hristos să ne îndrepteze pe noi, pe Cruce S-a pironit şi în groapă S-a pus, pe Carele mironosiţele femei cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit : Vai nouă, Mântuitorul nostru ! Cum ai primit a Te sălăşlui în groapă ? Şi sălăşIuindu-Te voind, cum Te-ai furat ? Cum Te-ai mutat ? Şi care loc a ascuns trupul Tău cel de viață purtător ? Ci, Stăpâne, precum Te-ai făgăduit nouă arată-Te, şi potoleşte de la noi tânguirea cea cu lacrimi. Iar plângând ele, îngerul către dânsele a strigat : De plângere părăsindu-vă, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Răstignindu-Te precum ai voit Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat ca un Dumnezeu întru slavă, dăruind lumii viață fără de sfârşit şi mare milă.
Slavă… a Părinţilor, glasul al 4-lea.
Pomenirea de astăzi cea de peste an, a purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, care s-au adunat din toată lumea în luminată cetatea Niceei, adunarea ortodocşilor, ca nişte evlavioşi, cu credinţă să o prăznuim. Că aceştia învăţătura cumplitului Arie, cea fără de Dumnezeu, cu evlavios gând o au surpat şi de la Biserica cea sobornicească, soborniceşte l-au gonit. Şi luminat pe toţi i-a învăţat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl, împreună veşnic şi fiind mai înainte de veci. Alcătuind aceasta cu luare aminte şi cu bunăcredinţă în Simbolul Credinţei. Pentru aceasta urmând şi noi dumnezeieştilor lor învăţături, crezând cu tărie, slujim Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Treimii celei de o Fiinţă întru o Dumnezeire.
Şi acum… a praznicului, acelaşi glas.
Doamne, taina cea din veac ascunsă şi de neamuri, plinindu-o ca un Bun, ai venit cu Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine Făcătorul şi Ziditorul tuturor; că se cădea aceleia, care întru patima Ta ca o Maică a fost mai mult decât toți întru durere, să se îndulcească întru slava trupului Tău, de o nemăsurată bucurie; căreia şi noi împărtăşindu-ne, întru suirea Ta la ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare ce s-a făcut spre noi.
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… Troparul Părinţilor de două ori şi al praznicului o dată. Şi binecuvântarea pâinilor. Iar nefiind priveghere, troparul Învierii, glasul al 6-lea :
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorțit şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. Întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viață. Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… a Sfinţilor Părinţi, glasul al 8-lea.
Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi toţi ne-ai îndreptat; mult-Îndurate, slavă Ţie.
Şi acum… a praznicului, glasul al 4-lea. Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase… La Miezonoptică cântăm canonul Treimii din Octoih, glasul al 6-lea.
Duminică a şaptea săptămână după Paşti.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii, de două ori, Slavă… a Părinţilor, Şi acum… a înălţării.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 6-lea.
Mormântul deschis fiind şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii cei ascunşi : Ieşiţi lucrătorii viei, propovăduiți cuvântul Învierii ! Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.
Doamne, stătut-a înaintea mormântului Tău, Maria Magdalena şi a plâns strigând şi grădinar pe Tine socotindu-Te, a zis : Unde ai pus viaţa cea veşnică ? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul heruvimilor ? Că cei ce-L străjuiau de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L, sau cu mine strigaţi : Cela ce ai fost între morţi şi morţii ai înviat, slavă Ţie.
Slavă… Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maică a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie; strălucit-ai pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam şi ai grăit îngerilor : Bucuraţi-vă împreună cu Mine ! Că s-a aflat drahma cea pierdută ! Cela ce toate le-ai rânduit cu înţelepciune, slavă Ţie.
După a doua Catismă, sedealna, glas acelaşi.
Viaţa în mormânt a zăcut, şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos şi pe vrăjmaşii săi cu nevederea bătându-i, a înviat Domnul.
Prin moartea cea de voie, viață fără de moarte am aflat, Atotputernice şi Unule Mântuitorule al tuturor. Că Tu întru cinstită scularea Ta pe toţi i-ai chemat, Cela ce ai stricat biruinţa iadului şi boldul morţii.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre.
După : Fericiţi cei fără prihană…
Troparele învierii : Bine eşti cuvântat, Doamne…
Apoi Ipacoi, glasul al 6-lea.
Cu moartea Ta cea de voie şi de viață făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel dedemult. Şi înviind din morți, ai izbăvit din stricăciune viața noastră.
Apoi treptele, glasul al 6-lea.
ANTIFONUL 1.
La cer ridic ochii mei către Tine, Cuvântule, milostiveşte-Te spre mine ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pe noi defăimații, întocmindu-ne vase de bună treabă, Ţie, Cuvântule.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh este pricina cea atot mântuitoare, de suflă acesta spre cineva după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază.
ANTIFONUL AL 2-lea.
De n-ar fi că Domnul era întru noi, nimenea din noi n-ar fi putut suferi luptarea vrăjmaşului, că cei ce biruiesc de aici se înalță.
Cu dinții lor să nu se apuce sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule, vai mie ! Cum mă voi mântui de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind.
Slavă… Şi acum...
Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, buna-voire, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
ANTIFONUL AL 3-lea.
Cei ce se nădăjduiesc spre Domnul, vrăjmaşilor sunt înfricoşaţi şi tuturor minunaţi, că sus privesc.
Întru fărădelegi nu-şi tinde mâinile sale soarta drepţilor, ajutător pe Tine avându-Te, Mântuitorule.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh este stăpânia peste toți, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.
Prochimen, glasul al 6-lea.
Doamne, deşteaptă puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi.
Stih : Cela ce paşti pe Israil ia aminte.
Toată suflarea… Evanghelia învierii, a 10-a de la Ioan. Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50.
CANOANELE
Al învierii cu irmoasele pe 4, al înălţării pe 4 şi al Sfinţilor Părinţi pe 6.
CANONUL Învierii
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Bunule Iisuse, întinzându-Ţi palmele pe Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoinţa Tatălui. Pentru aceasta îți cântăm toți cântare de biruinţă.
Cu frică ca o roabă, moartea poruncindu-i-se, s-a apropiat către Tine, Stăpânul vieţii, prin care ne dai nouă viață fără sfârşit şi înviere.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Primind pe Ziditorul Tău precum însuşi a voit, întrupat fără sămânţă din pântecele tău, mai presus de minte, Curată, te-ai arătat cu adevărat Stăpâna zidirilor.
Facere a lui Ioan Monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos : Mântuitorului Dumnezeu…
Să cântăm toate popoarele lui Hristos Celui ce S-a înălţat cu slavă pe umerii heruvimilor şi pe noi împreună ne-a pus să şedem dea-dreapta Tatălui, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngereşti văzându-L cu trupul întru cele de sus, se mirau şi cu un glas cântau cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Domnului Celui ce S-a arătat în muntele Sinai şi legea a dat lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia toţi să-i cântăm, că S-a proslăvit.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din Tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască din toată primejdia pe toți cei ce i-a zidit.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat…
Pe preasfântul sobor al Sfinţilor Părinţi lăudându-l, strigând mă rog Ţie, Hristoase : Să se păzească întru mine preasfânta lor dumnezeiască învăţătură.
Purtătorii de Dumnezeu Părinţi ca nişte fulgere adunându-se astăzi, Te-a mărturisit luminat pe Tine, Hristoase, Fiu Unul-Născut, împreună fără început cu Tatăl şi de o Fiinţă.
Slavă…
Preaslăviţii împodobitori de mireasă ai miresei Tale, Sfintei Biserici, Stăpâne, alcătuind luminat, Doamne, hotărârea cea de aur a credinţei, ca şi cu o podoabă cuvioasă pe aceasta o a înfrumuseţat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Împodobită cu dumnezeiasca slavă, cinstita Împărăteasă, stă înaintea Fiului său şi Dumnezeu, cerând mântuirea sufletească nouă.
Catavasie : Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul… (Caută la praznicul înălţării)
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe Dumnezeu răstignit cu trupul văzându-L zidirea, se topea de frică; ci s-a ţinut tare cu palma cea atotțiitoare a Celui ce S-a răstignit pentru noi.
Moartea călcându-se de moarte zace ticăloasa fără suflare. Că cel tare nesuferind milostivirea cea dumnezeiască a Vieţii, s-a omorât şi s-a dăruit tuturor Învierea.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Minunea dumnezeieştii naşterii tale, Curată, covârşeşte toată rânduiala firii. Că pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai zămislit în pântece şi născându-L ai rămas pururea fecioară.
Alt canon,
Irmos : Cu puterea Crucii Tale Hristoase…
Suitu-Te-ai, Dătătorule de viață, Hristoase, la Tatăl şi ai înălțat neamul nostru, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.
Cetele îngereşti, Mântuitorule, văzând firea omenească înălţându-se împreună cu Tine, neîncetat mirându-se, Te lăudau pe Tine.
Se spăimântau cetele îngereşti, Hristoase, văzându-Te pe Tine cu trupul înălţându-Te şi lăudau sfântă Înălţarea Ta.
Al Născătoarei de Dumnezeu :
Roagă neîncetat, Curată, pe Cela ce a ieşit din coapsele Tale ca să mântuiască din înşelăciunea diavolului, pe cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.
Al Sfinţilor Părinţi.
Irmos : Nu este sfânt precum Tu…
Curgere şi patimă şi tăiere păgâneşte adăugând naşterii celei dumnezeieşti, Arie păgânul cel fără de minte, cu sabia cea tăietoare a Părinţilor s-a tăiat.
Ca şi dumnezeiescul Avraam dedemult, oştindu-se toți preacinstiţii de Dumnezeu grăitori, pe vrăjmaşii Tăi cei cumpliţi, Bunule, cu puterea Ta tare i-a pierdut de tot.
Slavă…
Adunarea cea dintâi a preoţilor Tăi împreunându-se, pe Tine, Mântuitorule, Te-a mărturisit cu bunăcredinţă, că Te-ai născut de o Ființă cu Tatăl cel fără început şi Făcător a toate.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Nu poate cuvântul omenesc, nici limba, Fecioară, să te laude pe tine după vrednicie; că din tine, Preacurată, a binevoit a Se întrupa fără sămânţă Dătătorul de viață, Hristos.
Catavasie : Rupt-a legăturile pântecelui…
Condacul înălţării, glasul al 6-lea.
Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despărţindu-Te, ci rămânând nedepărtat; şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine : Eu sunt cu voi şi nimenea împotriva voastră.
ICOS
Cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi cele din ţărână țărânei dându-le, veniți să ne trezvim şi la înălțime să ne ridicăm ochii şi gândurile; să ne înălţăm noi ceşti muritori vederile împreună şi simţirile spre porțile cereşti. Să ne socotim că suntem în Muntele Măslinilor şi că privim la Cel ce mântuieşte, fiind pe nor. Ca de acolo Domnul la ceruri a alergat; acolo şi Iubitorul de a dărui, a împărţit Apostolilor Săi daruri, mângâindu-i ca un Părinte şi întărindu-i, povățuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii; Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Luminători prealuminați ai adevărului lui Hristos, v-ați arătat lumii pe pământ după adevăr, preafericiţilor Părinţi, topind eresurile celor hulitori cu limbi bârfitoare; şi stingând amestecăturile cele în chipul văpăii ale celor cu rele socotinți. Pentru aceasta ca nişte ierarhi, ai lui Hristos, rugați-vă să ne mântuim noi.
Slavă…
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat…
Cetatea niceenilor cea luminată, a chemat astăzi la sine, de peste tot pământul trei sute şi optsprezece arhierei, asupra lui Arie celui ce blasfema şi micşora pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este Unul din Treime. Dar pe acest Arie, surpându-l părinții, credinţa au întărit.
Şi acum… a înălţării.
Cela ce Te-ai suit la ceruri cu slavă şi ai şezut împreună cu Tatăl dea-dreapta, de Carele nicicum nu Te-ai despărţit, Iubitorule de oameni, Hristoase, şi pe Duhul Sfânt Te-ai făgăduit a-L trimite înțelepților Tăi Ucenici şi ai luminat gândurile noastre; dă-ne luminare, ca să Te lăudăm neîncetat, Stăpâne.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Înflorit-a pomul vieţii celei adevărate, Hristoase, că Crucea s-a înfipt şi adăpându-se cu sângele şi cu apa din coasta Ta cea nestricăcioasă, viață ne-a odrăslit.
De acum şarpele nu-mi va mai pune înainte mincinoasa îndumnezeire; că Hristos, Îndumnezeitorul firii omeneşti, mi-a deschis neapărat cărarea vieţii.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Cu adevărat, nespuse şi necuprinse sunt tainele naşterii tale celei cu dumnezeiască cuviinţă, celor ce sunt pe pământ şi în cer, Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară.
Alt canon,
Irmos : Auzit-am Doamne auzul…
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Împărate al îngerilor şi pe Mângâietorul de la Tatăl L-ai trimis nouă; pentru aceasta strigăm : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
Când S-a suit Mântuitorul cu trupul la Tatăl, s-au mirat de Dânsul oştile îngereşti şi au strigat : Slavă, Hristoase, Înălţării Tale.
Puterile îngereşti au strigat către cele de-mai-sus : Ridicaţi porţile lui Hristos, Împăratului nostru, pe Carele Îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este şi Fecioară a rămas; pe care lăudându-o, strigăm : Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.
Al Părinţilor,
Irmos : Hristos este puterea mea…
Arie care a stricat dreapta credinţă, cu mintea sa cea nepricepută, s-a depărtat din Biserică cu judecăţile părinteşti, ca un mădular putred, cel cu nume rău.
Pentru Tine, Stăpâne, luptându-se ceata Părinţilor, tare au biruit pe vrăjmaşii Tăi şi că eşti de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Te-a mărturisit.
Slavă…
Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Dumnezeu şi om fiind, Hristoase. Pentru aceasta cunoscându-Te pe Tine un Fiu în două firi, cugetătorii de Dumnezeu Te-au propovăduit.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Mort m-a arătat pe mine gustarea din pom; iar pomul vieţii din tine, Preacurată, arătându-Se, m-a înviat şi desfătării raiului moştenitor m-a făcut.
Catavasie : Împărate al împăraţilor…
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşelilor.
Datu-mi-au acum loc heruvimii şi sabia cea de foc, Stăpâne, a dat dosul văzându-Te, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, făcând cale tâlharului în rai.
De acum nu mă voi mai teme, Stăpâne Hristoase, de întoarcerea în pământ. Că Tu pentru marea milostivire, m-ai scos din pământ, pe mine cel uitat, la înălţimea nestricăciunii, cu Învierea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe cei ce te mărturisesc din suflet, Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna lumii cea bună, mântuieşte-i, că pe tine folositoare nebiruită te-am agonisit, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu adevărat.
Alt canon,
Irmos : Mânecând strigăm…
Umplând toate de veselie, Milostive, la Puterile cele de sus cu trupul ai venit.
Puterile cele îngereşti văzându-Te pe Tine înălțându-Te, strigau : Ridicați porțile Împăratului nostru.
Apostolii văzând pe Mântuitorul înălțându-Se, cu cutremur strigau : Slavă Ţie, Împăratului nostru.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu pe Dumnezeu Cuvântul, lumii cu trup L-ai născut.
Alt canon,
Irmos : Cu dumnezeiasca strălucire…
Frumoase sunt cu adevărat picioarele, ale celor ce Te propovăduiesc acum, pe Tine pacea care covârşeşti toată mintea, a tuturor îngerilor şi a oamenilor, Hristoase, şi împreunezi lumea cu mulțimea păcii.
Înțelepciune şi Putere şi Cuvânt ipostatnic al Tatălui, Te-a propovăduit pe Tine, Hristoase, adunându-se dumnezeieștii învăţători, cei ce cinstit s-au pecetluit cu legea preasfintei preoții.
Slavă…
Cu izvoare curate ale apelor învăţăturii adăpând Biserica ortodoxă, vă desfătați acum lângă apele odihnei, în veci bucurându-vă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Făclie luminoasă, care arăţi tuturor pe Hristos, Soarele dreptăţii, ştiindu-te Preacurată, ceea ce eşti singură Născătoare de Dumnezeu, chemăm acum a ta folosinţă.
Catavasie : Curăţire dezlegătoare de greşeli…
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
Răstignindu-Te, Stăpâne, cu piroane, blestemul cel asupra noastră l-ai pierdut; iar cu suliţa împungându-Te în coastă, zapisul lui Adam rupându-l, lumea ai izbăvit.
Adam prin înşelăciune împiedicându-se, jos s-a pogorât în prăpastia iadului; iar Tu, Cela ce eşti din fire Dumnezeu şi milostiv, Te-ai pogorât spre căutarea lui şi pe umeri purtându-l, împreună l-ai înviat.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul, Îndreptătorul, potoleşte tulburarea patimilor mele cea nestătătoare şi cumplită şi dă linişte inimii mele.
Alt canon,
Irmos : Înconjuratu-m-a adâncul…
Săltat-au Apostolii pentru nădejdea Duhului, văzând pe Făcătorul astăzi la înălţime ridicându-Se şi cu frică au strigat : Slavă Înălţării Tale.
Înainte au stătut îngerii, Hristoase, strigând Ucenicilor Tăi : În ce chip ați văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, iarăşi va să vină drept Judecător al tuturor.
Dacă Te-au văzut pe Tine, Mântuitorul nostru, ridicându-Te la înălţime cu trupul. Puterile cereşti au strigat, zicând : Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni !
A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe tine rug nears şi munte, scară însufleţită şi uşă cerească după vrednicie te slăvim, Marie, ceea ce eşti lauda ortodocşilor.
Alt canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
N-a putut să se tăinuiască de mai-nainte cunoştinţa lui Dumnezeu cea negrăită, semănătorul de neghine, cel numit cu numele turbării. Că râvnind Iudei, ca şi acela a crăpat preavicleanul.
Dumnezeiască adunarea Părinţilor cea cinstită, Te-a propovăduit, Stăpâne, rază una născută strălucind din Fiinţa părintească şi Fiu născut mai-nainte de toţi vecii.
Slavă…
Pântecele, adică izvorul cel ce izvora apa cea tulbure şi netrebnică de băut a eresurilor celor păgâneşti, s-a rupt prea cu osârdie cu plugul rugăciunii dumnezeieştilor arhierei.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Marele între prooroci Moise mai-nainte te-a scris pe tine sicriu şi masă, sfeşnic şi năstrapă, cu închipuire însemnând întruparea cea din tine a Celui Preaînalt, Maică Fecioară.
Catavasie : Curăţire şi Mântuire…
CONDAC, glasul al 8-lea,
Podobie : Ca nişte pârgă a firii…
Propovăduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor, o credinţă au întărit Bisericii, care şi haina adevărului purtând, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept îndreptează şi măreşte taina cea mare a bunei credinţe.
ICOS
Cu înaltă glăsuire să auzim Biserica lui Dumnezeu, strigând : Cel însetat să vină la mine şi să bea. Paharul care ţin eu este pahar al înţelepciunii. Băutura din el o am dres cu cuvântul adevărului; nu turnând apă a grăirii împotrivă, ci a mărturisirii. Care bând Israil cel de acum, vede pe Dumnezeu, grăind : Vedeţi, vedeţi, că însumi Eu sunt şi nu mă schimb, Eu Dumnezeu întâi, Eu şi după acestea şi afară de Mine altul nu este nicidecum. De aici cei ce se împărtăşesc se vor sătura şi vor lăuda taina cea mare a bunei credinţe.
SINAXAR
ÎN DUMINICA SFINŢILOR TREI SUTE OPTSPREZECE PURTĂTORI DE DUMNEZEU PĂRINŢI DIN NICEEA.
Stih : Sfinte şi luminate sobor, mă rog să mă cercetezi.
Şi pe gândurile mele, cu lumină să le luminezi.
Tot în această zi, în Duminica a şaptea după Paşti, prăznuim Soborul întâi din Niceea, al celor trei sute şi optsprezece purtători de Dumnezeu Părinţi.
Pricina adunării lor fu următoarea : Domnul nostru Iisus Hristos îmbrăcându-Se în trup, a plinit toată rânduiala cea pentru noi, precum nu se poate spune şi iarăşi S-a înălţat la scaunul Tatălui. Vrea dar Sfinţii să arate că cu adevărat Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om. Şi om desăvârşit S-a înălţat Dumnezeu, şi a şezut dea-dreapta slavei întru cele înalte. Soborul acesta al Sfinţilor Părinţi aşa l-a propovăduit pe El şi L-a mărturisit că este de o Fiinţă cu Tatăl şi într-o cinste. Pentru acest cuvânt după slăvita înălţare, s-a pus acest praznic de acum, arătând adunarea atâtor părinţi, pe Acesta Dumnezeu adevărat înălţat în trup şi mărturisindu-L om desăvârşit. Soborul acesta a fost pe vremea marelui împărat Constantin, în anul al douăzecilea al împărăţiei lui. Căci încetând prigonirile, acesta a stăpânit întâi în Roma. După aceea zidind şi cetatea cea cu totul mărită, numită cu numele său, în anul de la facerea lumii cinci mii opt sute treizeci şi opt, a început a se gândi şi asupra învăţăturii lui Arie. Acest Arie era din Libia şi a venit în Alexandria şi s-a hirotonit diacon de către Petru Mucenicul şi Arhiepiscopul Alexandriei. Iar pentru că începuse a grăi hulă asupra Fiului lui Dumnezeu, zicând că este făptură şi că ar fi fost o vreme când să nu fi fost El; că ar fi departe de dumnezeiasca vrednicie şi că cu rea înţelegere S-ar numi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu; asemănându-Se lui Sabelie rău credinciosului, care credea Dumnezeirea într-o Faţă şi într-un Ipostas, Care câte odată se numeşte Tată, câte odată Fiu şi altădată Duh Sfânt. Acestea hulind Arie, marele Petru l-a oprit de preoţie, văzând pe Hristos ca un prunc pe Sfântul Jertfelnic îmbrăcat în haină ruptă, Carele a şi zis, că Arie o a rupt. Iar Ahilla, care luase după Petru Patriarhia Cetăţii Alexandriei, iarăşi a dezlegat pe Arie, pentru făgăduinţa lui şi încă l-a hirotonit şi preot şi l-a pus dascăl în Alexandria; iar după ce s-a sfârşit Ahilla, s-a pus patriarh Alexandru, care aflând pe Arie, asemenea lucruri încă şi mai rele hulind, l-a lepădat din Biserică, caterisindu-l în Sobor. După Teodoric, el credea că Hristos ar avea fire schimbată. Şi întâi acesta a bârfit, că ar fi luat Domnul trup neînţelegător şi neînsufleţit. Acest Arie pe mulţi i-a adus la acea rea credinţă a sa şi a scris şi a tras pe mulţi la sine. Pe Evsevie al Nicomidiei, pe Paulin de la Tir, pe Evsevie al Chesariei şi pe alţii. Şi s-a încercat şi asupra lui Alexandru; dar Alexandru a trimis pretutindenea în toată lumea descriind hulele şi învăţătura sa eretică şi pe mulţi i-a ridicat spre răzbunare. Şi aşa Biserica fiind tulburată şi mulţi voind să primească cele creştineşti, iar alţii îndărătnicindu-se pentru întrebările învăţăturii, Marele Constantin a adunat Părinţi de pretutindenea, din toată lumea, cu căruţe şi cu carete în Niceea şi a venit şi însuşi acolo. Şi după ce au şezut toţi Părinţii, a şezut şi el, nu pe scaunul împărătesc, ci pe un scaun mai jos. Şi grăindu-se cele ce au fost asupra lui Arie, l-au dat pe acela anatemei şi pe toţi cei înţeleşi cu dânsul. Şi pe Cuvântul lui Dumnezeu au mărturisit Sfinţii Părinţi, că este de o Fiinţă şi într-o cinste şi împreună fără de început cu Tatăl. Şi au alcătuit aceştia şi sfântul Simbol al Credinţei până la articolul : Şi întru Duhul Sfânt, Domnul. Care după aceea l-a plinit Soborul al doilea. A întărit încă Soborul întâi şi praznicul Paştilor, când şi cum se cade nouă a-l face; nu odată cu iudeii, precum era obiceiul mai înainte. A aşezat şi douăzeci de Canoane pentru îndreptarea Bisericii. Şi Sfântul Simbol acesta al Credinţei mai pe urmă de toate, marele şi întocmai cu Apostolii Constantin l-a întărit cu slove roşii. Cei mai aleşi dintre toţi cei trei sute şi optsprezece Părinţi au fost aceştia : Silvestru Arhiereul Romei, Mitrofan al Constantinopolului, Alexandru de la Alexandria cu marele Atanasie, care era atunci arhidiacon şi Eustatie Antiochianul şi Macarie Ierusalimneanul, Osie Episcopul de la Cordova, Pafnutie Mărturisitorul şi izvorâtorul de mir Nicolae şi Spiridon al Trimitundei, care convingând acolo pe un filozof l-a botezat, arătându-i lui Treimea, făcând minune cu cărămida. Iar în vremea Soborului adormind întru Dumnezeu doi Părinţi Arhierei, Marele Constantin a pus în coşciugurile lor, aşezământul de lege al Sfântului Sobor şi tare au pecetluit, dar l-au aflat şi de dânşii pecetluit şi iscălit cu cuvinte dumnezeieşti negrăite. Săvârşindu-se Soborul şi încă săvârşindu-se şi Cetatea de zid, a chemat marele Constantin pe acei sfinţi bărbaţi, care şi înconjurând toată cetatea şi rugându-se pentru dânsa din-destul, o a aşezat să fie cetate împărătească şi o a închinat Maicii Cuvântului lui Dumnezeu, după porunca împăratului. Şi aşa sfinţii fiecare s-au întors la casa sa. Iar după ce a adormit întru Dumnezeu, Marele Constantin, luând Constantie fiul său, sceptrul împărăţiei, atunci Arie a venit la împăratul, făgăduind, că va lăsa toate şi se va uni cu Biserica lui Dumnezeu. Şi scriind hulele sale, le-a spânzurat la grumaz, ca şi cum s-ar supune Soborului lovind cu mâna acolo unde erau acelea, zicea : Acestora mă plec. Şi aşa împăratul a poruncit Patriarhului Constantinopolului să primească pe Arie în Sobor. Şi era atunci după Mitrofan, Alexandru, care ştiind năravul cel rău al omului aceluia, nu-l credea şi se ruga lui Dumnezeu să-i arate lui de se va uni Arie cu Biserica, după voia lui. Şi de vreme ce venise şi ceasul întru care să slujească el Liturghie, mai fierbinte s-a făcut întru rugăciune Alexandru. Iar Arie venind la Biserică, aproape de turnul târgului rupându-i-se maţele, a intrat într-o ieşitoare de ale târgului şi acolo a crăpat şi şi-a lepădat toate măruntaiele pe şezut, pătimind crăparea Iudei, pentru asemenea vindere a Cuvântului. Şi de vreme ce a rupt pe Fiul lui Dumnezeu din Fiinţa Tatălui şi el însuşi s-a rupt şi l-a aflat mort; şi aşa Biserica lui Dumnezeu s-a izbăvit de pieirea ce îi venea de la acela.
Pentru rugăciunile Sfinţilor trei sute şi optsprezece Părinţi purtători de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor Tineri. Pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Tânguindu-se pentru patima Ta, soarele în negură s-a îmbrăcat. Şi ziua peste tot pământul, Stăpâne, lumina şi-a întunecat, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Îmbrăcatu-S-a Hristos cu pogorârea Ta întru lumină cele dedesubt; iar strămoşul arătându-se plin de veselie, dănţuind a săltat, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
A Treimii.
Firea cea în trei Fețe, Care împărățeşte şi stăpâneşte peste toate, noianul bunătăţii şi al luminii celei nemărginite, lăudându-o să strigăm credincioşii : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt canon,
Irmos : Cela ce în cuptorul cel cu foc…
Cela ce Te-ai înălţat pe nor luminos şi ai mântuit lumea, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălțându-Te, la Dumnezeu şi Tatăl o ai adus.
Firea noastră cea omorâtă prin păcat ridicându-o, la însuşi Părintele Tău, Mântuitorule, o ai dus.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Cela ce Te-ai născut din Fecioară, pe care o ai făcut să fie Născătoare de Dumnezeu, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt canon,
Irmos : Cuptorul cel răcoritor…
Biruit-ați pe Arie cel numit cu numele turbării, care s-a turbat cumplit şi a grăit cuvinte nedrepte împotriva înălţimii, că s-a lepădat a striga Fiului lui Dumnezeu : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiului tunetului urmând Părinţii minunaţi, către Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi întocmai pe scaun şezător, cu gurile voastre cele în chipul focului, pe toți i-aţi învăţat să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă…
Ca şi cum ați fi fost cu aripi, aţi venit să ajutaţi Cuvântului de Dumnezeu, fericiţilor. Că de la marginile lumii v-au adunat pe voi Duhul Sfânt, să strigaţi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe cei trei Tineri cuptorul nu i-a ars, mai-nainte închipuind naşterea Ta. Că dumnezeiescul Foc nearzându-te, S-a sălăşluit întru tine şi pe toţi i-a luminat să strige : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Catavasie : Cu un glas au răsunat…
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Pe poporul evreiesc cel mai dedemult ucigător de prooroci, acum l-a făcut pizma ucigător de Dumnezeu. Că Te-a răstignit pe Cruce, pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Carele Te preaînălțăm întru toți vecii.
Crugurile cereşti nu le-ai părăsit, Hristoase, şi în iad pogorându-Te, ai sculat şi pe toți oamenii care zăceau în gunoi. Pentru aceasta Te preaînălțăm întru toți vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Din lumină ai zămislit pe Dătătorul de lumină, Cuvântul şi născându-L pe Acesta negrăit, Te-ai proslăvit; că Duhul cel dumnezeiesc întru tine Fecioară S-a sălăşluit. Pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii.
Alt canon,
Irmos : Pe Fiul şi Dumnezeu…
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a zburat în două firi la ceruri cu slavă şi împreună cu Tatăl a şezut, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Pe Tine Cela ce ai izbăvit făptura din robia idolească şi slobodă o ai pus înaintea Părintelui Tău, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălțăm întru toți vecii.
Pe Cela ce cu a Sa pogorâre a surpat pe luptătorul împotrivă şi cu a Sa suire a înălțat pe om, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Mai presus decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu curată, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe dânşii; pe Carele noi oamenii, împreună cu cei fără de trupuri, Îl preaslăvim întru toți vecii.
Alt canon,
Irmos : Din văpaia cuvioşilor…
Luminându-se cu razele Dumnezeirii Tale, păstorii Tăi cei buni, pe Tine Te-au mărturisit Făcător al tuturor şi Domn. Pe Carele Te preaînălțăm întru toți vecii.
Adunarea păstorilor cea preaslăvită, împreunându-se acum cu dumnezeiesc gând şi teologhisind Treimea cea nezidită, pe toți i-a învăţat să strige : Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Ierarhii, păstorii cei vrednici de minune, Biserica lui Hristos o au luminat, unii într-un loc, alţii într-alt loc, cu frumuseţe împodobindu-o şi preaînălţând pe Hristos în veci.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cu taină întru închipuiri mai înainte te-au văzut proorocii, pe tine ceea ce ai născut pe Cuvântul. Că Acesta trup din tine luând, a ieşit îndoit. Pe Carele preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Catavasie : Dezleagă legăturile şi astâmpără…
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Neîmpărtăşit ai rămas patimilor, Cuvântule al lui Dumnezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile. Dar pe om l-ai dezlegat din patimi, pătimitor făcându-Te, Mântuitorule, Tu, Carele singur eşti fără de patimă şi Atotputernic.
Stricăciunea morţii primind, de stricăciune Ţi-ai păzit trupul Tău negustat. Şi sufletul Tău cel de viață făcător şi dumnezeiesc, Stăpâne, în iad nu S-a lăsat, ci ca din somn sculându-Te, pe noi împreună ne-ai sculat.
A Treimii :
Pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul cel împreună fără de început, toți oamenii cu buze curate slăvim şi puterea cea nespusă şi preaslăvită a Preasfântului Duh o cinstim; că Una este Treimea atotputernică şi nedespărţită.
Alt canon,
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu…
Pe Tine, Mântuitorul lumii Hristos Dumnezeu, Apostolii văzându-Te dumnezeieşte înălțându-Te, cu frică săltând Te-au slăvit.
Pe Tine, Hristoase Dumnezeule, văzându-Te cetele celor fără de trupuri suindu-Te pe nori, strigau : Ridicaţi porţile Împăratului slavei.
Pe Tine Cela ce Te-ai pogorât până la cele mai de jos ale pământului şi pe om l-ai mântuit şi cu suirea Ta l-ai înălţat, Te slăvim.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că pe Carele L-ai născut, văzându-L astăzi înălțându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai slăvit.
Alt canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea…
Aflându-vă pe voi apărători, v-au adunat, într-armându-vă cu puterea cea tare a Duhului, Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună pe scaun şezător, Cel ce este mai înainte de veci. Pe Carele acum Preasfinţilor, împreună cu oştile cereşti pururea Îl slăviţi.
Buba cea mâncăcioasă a eresului celui cumplit a lui Arie o aţi oprit, ca nişte doctori ai sufletelor şi ai trupurilor, alcătuind pentru toți sfinţitul Simbol al Credinţei, pe Carele acum ținându-l noi pururea, slăvim pomenirea voastră lucrătorilor de cele sfinte.
Slavă…
Ca Cela ce eşti lumină preacurată, Hristoase, apără sufletul meu de negura patimilor; pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, Stăpâne, care acum Te-au propovăduit, că eşti fără de început, nezidit şi făcător a toate şi Dumnezeu împreună cu Tatăl fără de început.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Morţilor înviere s-a dăruit prin naşterea ta cea nespusă şi negrăită, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. Că Viața îmbrăcându-Se cu trup din tine, tuturor a strălucit şi mâhnirea morţii luminat o a risipit.
Catavasie : Bucură-te împărăteasă Maică…
Apoi, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… De trei ori.
LUMINÂNDA învierii
Marea Tiberiadei, cu fiii lui Zevedei, pe Natanail şi cu Petru şi cu alţi doi dedemult şi pe Toma i-a avut la pescuire; care, după porunca lui Hristos dea-dreapta aruncând, au tras mulţime de peşti. Pe Carele Petru cunoscându-L, a înnotat către Dânsul. Cărora a treia oară S-a arătat şi pâine le-a arătat şi peşte pe cărbuni.
Slavă… a Părinţilor.
Podobie : Femeile înţelegând…
Pomenirea dumnezeieştilor Părinţi astăzi prăznuind, pentru rugăciunile lor, rugămu-ne întrutot-Îndurate : Păzeşte, Doamne, de toată vătămarea eresurilor pe poporul Tău şi pe toţi ne învredniceşte, să slăvim pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh.
Şi acum… al înălţării.
Privind Ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau : Ridicaţi porţile, ridicaţi ! Că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii 4 şi ale Sfinţilor Părinţi 4.
Stihirile învierii, glasul al 6-lea.
Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere poporului Tău este şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi.
Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi şi către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră şi Învierea, miluieşte-ne pe noi.
A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris şi împreună ai sculat pe strămoşul nostru; pentru aceasta Te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.
Alte stihiri ale Sfinţilor Părinţi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată Nădejdea…
Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh socotind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, Simbolul Credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. Întru Carele învaţă luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând apostoliceştilor învăţături cei preaslăviţi şi cu totul fericiţi cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori. De două ori.
Apoi Stih : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.
Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus prin dumnezeiască insuflare; ca nişte propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiţii evangeliceştilor dogme şi aşezămintelor ortodoxe, de sus luând descoperirea lor şi luminându-se au alcătuit hotărârea cea de Dumnezeu învăţată.
Stih : Adunaţi-i Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
Toată măiestria păstorească adunând şi de mânia cea prea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la staulul Bisericii, cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slugi prea adevărate ale lui Hristos şi tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieştii propovăduiri.
Slavă… glasul al 8-lea.
A lui Gheorghie Nicomidianul.
Ceata Sfinţilor Părinţi, de la marginile lumii adunându-se, o Ființă şi o Fire a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, au învăţat, şi taina teologiei luminat o au dat Bisericii. Pe care lăudându-i cu credinţă, să-i fericim, zicând : O dumnezeiască tabără, de Dumnezeu grăitori ostaşi într-armați ai oştii Domnului ! Stele mult luminătoare ale tăriei celei înţelegătoare, stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui tainic ! Florile raiului cele ca mirul mirositoare ! Gurile Cuvântului cele cu totul de aur, lauda Niceei, podoaba lumii; rugaţi-vă cu dinadinsul, pentru sufletele noastre.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Slavă… Şi acum…
Stihira Evangheliei, glasul al 6-lea.
După pogorârea în iad şi după învierea din morţi, întristându-se precum trebuia Ucenicii, pentru despărțirea de Tine, Hristoase, la lucrare s-au întors; şi iarăşi luntrea şi mrejele dar vânatul nicăierea. Ci Tu, Mântuitorule, arătându-Te ca un Stăpân al tuturor, dea-dreapta ai poruncit să arunce mrejele şi cuvântul s-a făcut lucru îndată şi o mare mulţime de peşti şi cină străină gata pe pământ. De care împărtăşindu-se atunci Ucenicii Tăi, învredniceşte-ne acum şi pe noi să ne desfătăm cu gândul, Iubitorule de oameni, Doamne.
Ceasul întâi şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile, glasul al 6-lea.
Pomeneşte-mă, Dumnezeule, Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta şi mă mântuieşte ca un iubitor de oameni.
Pe Adam cel ce s-a amăgit prin lemn, prin lemnul Crucii iarăşi l-ai mântuit şi pe tâlharul cel ce striga : Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia Ta.
Porţile iadului şi încuietorile zdrobindu-le, Dătătorule de viață, ai înviat, Mântuitorule, pe toţi cei ce strigau : Slavă sculării Tale.
Pomeneşte-mă Cela ce moartea ai prădat cu îngroparea Ta şi cu Învierea Ta toate de bucurie le-ai umplut, ca un milostiv.
Şi ale praznicului, Cântarea a 4-a pe 4 şi ale Sfinţilor Părinţi, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul : Din Faptele Apostolilor. Evanghelia de la Ioan. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri… Altul al Părinţilor : Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul…
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Întru aceeaşi Duminică a Sfinților Părinți,
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6. Ale Sfinţilor Părinţi 3 şi de la Minei 3.
Stihirile Părinţilor, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea…
Din pântece Te-ai născut mai înainte de luceafăr, din Tatăl fără de mamă mai înainte de veci. Deşi Arie, Te mărturisea zidire, iar nu Dumnezeu, cu îndrăzneală nebuneşte amestecându-Te pe Tine, Făcătorul, cu făpturile, şi-a agonisit materie pentru focul cel veşnic. Dar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit pe Tine, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
Cine Ţi-a rupt haina Ta, Mântuitorule ? Arie, Tu ai zis, care taie stăpânirea cea întocmai cinstită a Treimii întru despărţiri. Acesta Te-a tăgăduit pe Tine a nu fi Unul din Treime. Acesta a învăţat şi pe Nestorie să nu zică Născătoare de Dumnezeu. Dar soborul cel din Niceea, Fiul lui Dumnezeu, pe Tine Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezând.
În prăpastia păcatului a căzut Arie, cel ce şi-a închis ochii să nu vadă lumina şi cu dumnezeiasca undiţă s-au rupt cele dinlăuntru, de şi-a lepădat toată fiinţa şi sufletul cu sila, alt Iuda făcându-se cu năravul şi cu asemănarea. Iar soborul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovăduit, Doamne, împreună cu Tatăl şi cu Duhul pe scaun şezător.
Slavă… glasul al 6-lea.
Pe trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinţi, astăzi să-i lăudăm pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de Teologie, o Treime neschimbată, o Fiinţă şi o Dumnezeire slăvind pe surpătorii lui Arie şi pe apărătorii ortodocşilor, pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Şi acum… glas acelaşi.
În munţii cei sfinţi văzând Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce eşti raza slavei Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel strălucit; închinămu-ne patimilor Tale, cinstim Învierea, slăvim lăudată Înălțarea Ta; miluieşte-ne pe noi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea…
Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh socotind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, Simbolul credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învaţă luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând apostoliceştilor învăţături cei preaslăviţi şi cu totul fericiţi, cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.
Stih : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.
Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus prin dumnezeiască insuflare; ca nişte mărturisitori ai lui Hristos; părtinind fericiţii evangheliceştelor dogme şi aşezământurilor ortodoxe, de sus luând descoperirea lor şi luminându-se au alcătuit hotărârea cea de Dumnezeu învăţată.
Stih : Adunaţi-i Lui pe cuvioşii Lui pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
Toată măiestria cea păstorească adunând şi de mânia cea prea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii Păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la staulul Bisericii, cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slugi prea-adevărate ale lui Hristos şi tăinuitori preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri.
Slavă… glasul al 3-lea.
Aşezământurilor apostoleşti osârduitori păzitori aţi fost Sfinţilor Părinţi. Că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi, cu dreaptă credinţă învăţând hula lui Arie soborniceşte aţi surpat. Cu care împreună şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului biruindu-l, aţi osândit pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a căror amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră întru credinţă, neîntinată să se păzească, rugămu-ne.
Şi acum… glasul al 6-lea.
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
Troparul Părinţilor, glasul al 8-lea.
Prea proslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce luminători pe pământ pe părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi toţi ne-ai îndreptat; mult-Îndurate, slavă Ţie.
Şi al praznicului.
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Şi aşa se odovăieşte slujba Sfinţilor Părinţi.
LA UTRENIE
Troparul praznicului de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Îngerii mirându-se de suire străină şi Ucenicii spăimântându-se de înălţare înfricoşată, suitu-Te-ai cu slavă ca un Dumnezeu şi porţile s-au ridicat Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta Puterile cereşti s-au mirat, strigând : Slavă pogorârii Tale, Mântuitorule, slavă împărăţiei Tale, slavă Înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită…
Iadul prădându-se de Tine, Dătătorule de viață şi lumea luminându-se întru Învierea Ta, Te-ai înălţat cu slavă, Mântuitorule, Cela ce toate le cuprinzi cu mâna. Pentru aceasta cu îngerii Te slăvim, Atotţiitorule Doamne. Slavă Înălţării Tale, Hristoase, slavă împărăţiei Tale, slavă milostivirii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Psalmul 50. Canonul al doilea al praznicului, glasul al 4-lea, cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNĂLȚĂRII şi de la Minei pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Împreună cu Ucenicii Cuvântului, să ne suim credincioşii la munţii bunătăţilor, ca să ne învrednicim a vedea slava lui Hristos.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Ruşinat-au arătat bârfirea maniheilor, minţile îngereşti, arătându-le de faţă, celor ce se îndoiau, înălţarea lui Hristos cu trupul.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Glăsuieşte, Davide, cu alăuta, bucurându-te, că înălţându-Se Hristos a întărit cu fapta cuvintele proorociei Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Înălţatu-Te-ai întru slavă din Muntele Măslinilor, Hristoase Dumnezeule, înaintea Ucenicilor Tăi şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea şi ai trimis lor pe Duhul Sfânt să lumineze şi să întărească şi să sfinţească sufletele noastre.
Troparul Sfântului şi al praznicului şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 5-a pe 6.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Luni a şaptea săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am..., Stihirile praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn…
Pătimit-ai ca un om, Cela ce eşti fără de patimă după Dumnezeire şi ai înviat a treia zi prădând moartea; şi împreună înviind pe toți cei stricaţi, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl făgăduindu-Te că vei trimite pe Mângâietorul, Sfinţilor Tăi Apostoli, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Voi ce staţi privind la cer ? Îngerii cei ce se vedeau ca nişte oameni, ziceau către tăinuitorii Cuvântului : Acesta pe Carele vedeţi înălțându-Se pe nor luminos, Însuşi va să vină în ce chip L-ați văzut, să judece lumea precum a zis. Deci, mergând faceţi toate cele ce s-au zis.
După scularea Ta din mormânt cea mai presus de pricepere, Atotputernice Doamne, luând pe cei ce i-ai iubit, i-ai dus până la Betania, Cuvinte, şi fiind în Muntele Măslinilor i-ai binecuvântat şi aşa Te-ai înălțat, plecându-se Ţie îngerii, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Când ai venit pe Muntele Măslinilor, Hristoase, ca să săvârşeşti bunăvoinţa Tatălui, s-au spăimântat îngerii cei cereşti şi s-au cutremurat cei de sub pământ, iar Ucenicii au stătut înainte cu bucurie şi cu cutremur, când ai grăit către dânşii. De altă parte norul ca un scaun se gătea aşteptând şi cerul se arăta că şi-a deschis porţile cu frumusețea şi pământul îşi descoperea ascunzătorile, ca să se cunoască pogorârea şi iarăşi suirea lui Adam. Şi când paşii se înălţau precum şi mâinile şi gura mult binecuvânta, precum se auzea, norul Te-a ridicat şi cerul înlăuntru Te-a luat. Acest lucru mare şi preaslăvit ai lucrat, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Plinind, Bunule, bunăvoinţa Tatălui şi împreunând cele de sus cu cele de jos, Te-ai înălțat întru slavă la cele mai dintâi.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Înălțatu-Te-ai la Părintele Tău, Îndurate, de unde nu Te-ai despărțit şi ai înălțat firea, care zăcea jos, Stăpâne.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Nor luminos Te-a ridicat pe Tine la înălțime şi îngerii cu frică şi cu cutremur slujeau dumnezeieştii poruncii Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Firea lui Adam care se pogorâse în laturile cele mai de jos ale pământului, Dumnezeule, înnoindu-o întru Tine Însuți, o ai ridicat astăzi mai presus decât toată stăpânia şi puterea; şi pentru că o ai iubit, o ai pus să şadă împreună şi pentru că Te-ai milostivit spre dânsa, o ai împreunat cu Tine. Pentru că o ai împreunat, împreună ai pătimit şi pentru că Tu, Cel fără de patimă ai pătimit, împreună o ai şi proslăvit. Iar cei fără de trupuri au zis. Cine este Acest bărbat frumos, dar nu numai om, ci Dumnezeu şi om ? Că amândouă sunt precum se vede. Pentru care mirându-se îngerii, care zburau în haine albe împrejurul Ucenicilor, iar alții stând au strigat : Bărbați Galileeni ! Acesta Carele S-a dus de la voi, este Iisus omul Dumnezeu şi Dumnezeu om iarăşi va să vină, Judecător viilor şi morţilor şi dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând…
De sus Te-ai pogorât pe pământ, Hristoase, şi iarăşi de pe pământ la înălţime ai alergat la Părintele Tău, Ucenicii privind la suirea Ta. Deci împreună cu dânşii prăznuind, lăudăm, Mântuitorule, Înălţarea Ta.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale…
Cuvântul cel mai-nainte de veci şi fără de început, firea omenească pe care o a luat îndumnezeindu-o cu taină, astăzi o a înălțat şi îngerii înainte mergând, Îl arătau pe Dânsul, Apostolilor mergând la ceruri cu multă slavă. Şi închinându-se Lui au zis : Slavă lui Dumnezeu Celui ce S-a înălțat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
Canoanele, al praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNĂLȚĂRII şi al Mineiului pe 4. Condacul şi icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Nu voi lăsa sărmani pe care Eu i-am adunat, Domnul a zis prietenilor; ci vă voi trimite pe Duhul Sfânt.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Îngerii strigau către înțeleptii Apostoli : O bărbați Galileeni ! În ce chip Îl vedeţi, Acesta iarăşi va să vină.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Pogorâtu-s-au cu bucurie, din Muntele Măslinilor, Ucenicii Tăi, Cuvinte, slăvind şi lăudând dumnezeiască Înălţarea Ta.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea.
Când Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeule, privind Ucenicii, atunci norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerească se bucura cu veselie şi puterile cele mai de sus strigau, zicând : Ridicați domni porţile voastre şi va intra Împăratul slavei. Iar Ucenicii spăimântați, ziceau : Nu Te despărţi de noi, Păstorule bune; ci trimite nouă pe Duhul Tău Cel Preasfânt, ca să îndrepteze şi să întărească sufletele noastre.
La Liturghie, fericirile din canonul înălţării, Cântarea a 6-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Marți a şaptea săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… Punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Privind dumnezeieștii Tăi Ucenici, Te-ai înălțat la cele cereşti şi ai şezut dea-dreapta Părintelui, Cela ce eşti nedespărţit de Dânsul, Fiule, Cel mai presus de fiinţă. Şi precum ai zis, ai trimis pe Mângâietorul, Carele a făcut cereşti pe cei pământeşti, pe înțelepţii şi de Dumnezeu grăitorii şi Sfinții Apostolii Tăi.
Întrupatu-Te-ai pentru bunătatea cea negrăită, Iisuse, şi Crucea şi moartea de voie ai suferit, Cela ce eşti fără de moarte; şi iarăşi a treia zi înviind din morţi, după patruzeci de zile Te-ai înălţat acolo de unde mai-nainte Te-ai pogorât; după ce ai împăcat cele pământeşti şi pe toţi i-ai adus la Părintele Tău.
Dacă Te-au văzut înălțându-Te pe nori, Doamne, înţelepţii Apostoli, tânguindu-se şi de întristare umplându-se, au strigat cu lacrimi : Nu ne lăsa sărmani, pe cei ce ne-ai iubit pentru milostivire; ci trimite peste noi precum Te-ai făgăduit, prea-Îndurate, pe Preasfântul Tău Duh să lumineze sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Veniți adunarea credincioşilor cu taină învățându-ne gândurile, de la Ucenicii lui Hristos, laudă neîncetată să aducem şi în Muntele Măslinilor ca şi Apostolii, cu David să strigăm : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să izbăvească seminţiile omeneşti de smintelile celui pierzător şi să lumineze sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Minune nouă ! Că firea omenească la ceruri s-a suit unită fiind cu Dumnezeu, Cuvântul cel Atotputernic.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Strălucit-a ziua cea veselă şi cu totul luminoasă, a dumnezeieștii înălţări a Stăpânului la ceruri, luminând împreună toate.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Precum Ucenicilor ai trimis din înălţime pe Duhul Tău cel de o Fiinţă cu Tine, trimite şi poporului Tău Darul Tău, Hristoase Mântuitorule.
Slavă… Şi acum… glasul al 5-lea.
Doamne, suindu-Te Tu acolo, de unde nu Te-ai despărţit, oştile îngerilor şi ale tuturor celor fără de trupuri, cu bucurie strigau către puterile cele mai de sus : Ridicaţi, domni, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei ! Că scaun de heruvimi Te-a ridicat pe Tine cu trupul, Doamne, slavă Ţie.
Troparul praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…
Cela ce la Părintele Tău iarăşi ai alergat, Atotfăcătorule, Ucenicii dacă Te-au văzut înălțându-Te, strigau : Nu ne lăsa pe noi, slugile Tale, sărmani, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi…
Slăvitele podoabe ale minţilor celor dumnezeieşti, văzând pe Domnul slavei înălțându-Se arătat cu trupul, strigau unii către alţii : Ridicaţi porţile.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Şi psalmul 50.
CANOANELE
Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNĂLȚĂRII şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai inviat…
Pentru milostivirea cea preamultă, Hristoase, Te-ai născut din Fecioară cu trup şi de bunăvoie suferind Crucea, a treia zi ai înviat din groapă, prea-Îndurate, împreună sculându-ne şi înviindu-ne pe noi.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Privind la Tine de față dumnezeieștii Ucenici, Hristoase Dumnezeule, Te-ai înălţat de pe pământ la cer şi Te-ai făgăduit, Dătătorule de viață, că le vei trimite lor de la Tatăl pe Duhul Sfânt.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Minunatu-s-a mulţimea îngerilor de suirea Ta cea străină şi înfricoşată, Iisuse, Împărate al tuturor şi a strigat către puterile cele mai de sus să ridice porţile cereşti.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
De sânurile Părinteşti nedespărțindu-Te, preadulce Iisuse, şi cu cei de pe pământ împreună locuind ca un om, astăzi din Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru slavă şi firea noastră cea căzută înălțându-o cu milostivire, o ai pus să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta Cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se s-au mirat cu frică şi de cutremur fiind cuprinse, au slăvit iubirea Ta de oameni; cu care şi noi aceşti de pe pământ, preaslăvind pogorârea Ta la noi şi înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând : Cela ce prin înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe Ucenicii Tăi şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Miercuri a şaptea săptămână după Paşti.
SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce de sus…
Săvârșind mântuirea cea pentru toți, ai mers în Muntele Măslinilor, Hristoase, de unde Te-ai înălţat înaintea Ucenicilor Tăi, ducându-Te la Ceruri întru slavă. Pentru aceasta mirându-se de taină, cetele cele mai de jos strigau către cele mai de sus : Ridicați porţile şi va intra acolo de unde a ieşit, Dumnezeu Cel ce împărăteşte peste toate, lucrând cu preaslăvire, precum a binevoit lumii mântuire.
Ceata Ucenicilor dacă Te-a văzut înălțându-Te, zicea : Stăpâne, unde Te duci acum de la robii Tăi ? Şi unde mergi Cela ce ți în mâini toate ? Noi lăsând toate, Ţie Dumnezeului am urmat bucurându-ne, având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi sărmani, Părintele nostru, Milostive, ci trimete precum Te-ai făgăduit, pe Mângâietorul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Dând binecuvântare prea desăvârşit prietenilor Tăi, Stăpâne, în taină îi învățai pe dânşii : Vedeţi prietenilor, că merg la Tatăl şi vouă voi trimite pe alt Mângâietor; iar voi lepădaţi toată mâhnirea. Că nu voi părăsi oile pe care le-am adunat, nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Şi după ce vă veți îmbrăca cu dumnezeiasca putere de sus, să mergeţi în toate neamurile, spunându-le bunele vestiri cele de mântuire.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă ca să ridice chipul lui Adam cel căzut şi să trimită pe Duhul Mângâietorul, ca să sfinţească sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : Puterile îngereşti…
Ca să mă înalţi pe mine cel căzut în pământ, ai venit pe pământ şi luându-mă m-ai împreunat cu Tine şi de aici m-ai preaslăvit cu şederea cea împreună cu Cel ce Te-a născut, stricând toate înălţările celui ce m-a surpat dedemult. Laud, Stăpâne, adâncul cel necuprins al iubirii Tale de oameni.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Saltă Adame, împreună te veseleşte şi tu Evo, că hainele prin care v-ați îmbrăcat întru stricăciune în rai dedemult, nădăjduind nestricăciune, luându-le pe Sine, Cel ce v-a zidit pe voi negrăit, le-a mutat întru nestricăciune şi împreună v-a înălţat astăzi şi prin şederea cea împreună cu Tatăl v-a cinstit.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
Cela ce S-a îmbrăcat cu firea mea fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire, călcând cu dumnezeiasca putere pe tiranul vrăjmaşul cel potrivnic, a alergat iarăşi cu dânsa la Părintele. Să piară bârfelile ereticilor, iar noi credincioşii cu gând creştinesc să-L slăvim.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Astăzi puterile cele de sus văzând în ceruri firea noastră, se mirau de suire cu chip străin şi nu se pricepeau, zicând una către alta : Cine este Acesta Carele vine ? Şi văzând pe Stăpânul lor, porunceau să ridice porţile cereşti. Cu care împreună să lăudăm neîncetat, pe Cel ce iarăşi va să vină de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.
Troparul Sfântului şi al praznicului. Şi otpustul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Pogorându-te din cer la cele de pe pământ şi împreună sculând ca un Dumnezeu chipul lui Adam cel ce zăcea jos în temniţa iadului, l-ai ridicat Hristoase, în ceruri cu înălţarea Ta; şi împreună şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
În Muntele Măslinilor suindu-Te, Milostive Iisuse, de acolo Te-ai înălţat. Nor luminos ridicându-Te de la cele de jos, privind şi dumnezeieștii Tăi Ucenici şi îngerii strigau în ceruri : Ridicaţi porţile cu frică ! Că Însuşi Cel puternic biruind pe cel potrivnic, a venit la noi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul praznicului cu irmosul pe 8 CANONUL ÎNĂLȚĂRII şi al Mineiului pe 4, condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : Puterile îngereşti…
Pe mine tot luându-mă, Hristoase negrăit, cu mine tot Te-ai amestecat cu dumnezeiască firea Ta, nesuferind amestecare, nici schimbare, nici despărţire. Slavă pogorârii Tale celei înfricoşate, slavă Patimii şi Învierii şi Înălţării, prin care s-a înălţat firea noastră, ceea ce mai înainte zăcea jos.
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Pentru ce vă ridicaţi în sus vederile şi cu mirare priviţi la Cel nevăzut ? Îngerii Tăi, Mântuitorule, au strigat către tăinuitorii Tăi. Acesta ce Se suie întru slavă întru acest chip va să vină purtător de trup, să judece toată suflarea cu drepte cumpene, Dumnezeu fiind şi om.
Stih : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
La mijloc, între plângere şi bucurie, stând ceata Ucenicilor Tăi pe munte, la cinstită înălţarea Ta, Mântuitorul meu, Iubitorule de oameni, striga : Stăpâne, nu ne lăsa sărmani pe noi slugile Tale, ci trimite pe Dumnezeiescul Duh, să lumineze sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea.
Înălţatu-Te-ai întru slavă de pe pământ la ceruri, Cela ce toate le umpli cu Dumnezeirea; şi ai şezut dea-dreapta Tatălui, Cela ce erai din început, Dumnezeule Cuvinte. Pentru aceea, Puterile cereşti cu frică văzându-Te, au grăit Apostolilor : La cine priviţi uitându-vă spre cer ? Acesta pe Carele aţi văzut, însuşi iarăşi va să vină cu slavă, să judece tot pământul şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui; Către Carele să strigăm : Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
La Liturghie, fericirile din canonul praznicului, Cântarea a 8-a, pe 6.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Joi seara şi Vineri dimineaţa a şaptea săptămână.
Odovăindu-se Praznicul Înălțării, cântăm toată slujba praznicului neschimbată, ca şi în domneasca zi a Înălţării, afară de citiri şi polieleu, seara şi dimineaţa, în afară de Paremii seara și de Polieleu, dimineața.
LA LITURGHIE
Fericirile din canon, Cântarea a 9-a. Apostolul şi Evanghelia zilei. Iar slujba de la Minei, o cântăm la Pavecerniţă.
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla aflarea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Mergătorul înainte, în Vinerea a 7-a săptămână după Paşti, întru odovania praznicului Înălţării lui Hristos, Joi seara la vecernie după psalmul obişnuit, cântăm : Fericit bărbatul… Slava 1. La Doamne strigat-am… punem stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod, prochimenul zilei şi citirile Sfântului 3. La Litie stihirile praznicului şi ale Sfântului cele de. LA STIHOAVNĂ Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului, cu stihurile lor. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Acum slobozeşte, Stăpâne… Sfinte Dumnezeule… şi după, Tatăl nostru… Troparul Sfântului, Slavă… Şi acum… al praznicului şi otpustul.
La Utrenie după stihologia celor şase obişnuiţi psalmi, la Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului de 2 ori, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. După obişnuitele catisme, sedelnele praznicului şi citire a praznicului. Apoi polieleul şi psalmii cei aleşi cu mărimurile Sfântului şi sedelnele Sfântului toate. Slavă… Sedealna cea după polieleu a Sfântului, Şi acum… a praznicului şi citirea Sfântului. Antifonul 1 al glasului al 4-lea. Prochimen. Toată suflarea… şi Evanghelia Sfântului. Psalmul 50 şi stihira Sfântului. Canonul praznicului cu irmosul pe 10 şi ale Sfântului pe 4. Catavasiile praznicului. După a 3-a Cântare, condacul şi icosul Sfântului şi sedealna Sfântului de 2 ori. Slavă… Şi acum… a praznicului şi citire a Sfântului. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului. După a 8-a Cântare, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci mărimurile praznicului, Luminânda praznicului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La Laude stihirile praznicului 3 şi ale Sfântului 3. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule… Troparul Sfântului. Slavă… Şi acum… a praznicului. Ecteniile şi otpustul. Ceas 1. La Ceasuri troparul praznicului. Slavă… al Sfântului. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu a ceasurilor. După Tatăl nostru… condacul praznicului şi al Sfântului le zicem schimbându-le. La Liturghie fericirile praznicului, Cântarea a 9-a pe 4 şi a Sfântului Cântarea a 3-a pe 4. După vohod troparul praznicului şi al Sfântului, Slavă… condacul Sfântului. Şi acum..., al praznicului. Prochimenul, Aliluia şi chinonicul praznicului şi ale Sfântului. Apostolul şi Evanghelia zilei şi ale Sfântului. Se cade să mai ştim, că de se va întâmpla pomenirea aflării Cinstitului Cap în Sâmbăta penticostei, sau în Duminica penticostei, o cântăm Joi, în săptămâna a 7-a.
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI
Se face pomenirea tuturor celor din veac răposaţi în dreapta cinstire de Dumnezeu, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
Vineri seara a cincizeci de zile.
Facem pomenirea tuturor celor din veac adormiţi creştini ortodocşi, părinţi şi fraţi ai noştri.
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm 3 stihiri muceniceşti şi trei ale morţilor.
Stihirile mucenicilor, glasul al 6-lea.
Sfinții Tăi mucenici, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe munci au răbdat. Pentru rugăciunile şi cererile lor, Doamne, păzeşte-ne pe noi pe toți.
Răbdătorii de chinuri mucenici şi cetăţenii cei cereşti, chinuindu-se pe pământ, multe munci au răbdat. Şi în ceruri cunună desăvâşit au luat, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Şi ale morţilor 3, glasul al 8-lea.
Podobie : Raiul cel din Eden…
Astăzi credincioşii, săvârşind pomenirea tuturor adormiţilor celor din veac, anume care întru credinţă au vieţuit creştineşte, să lăudăm pe Mântuitorul şi Domnul, cerând cu dinadinsul, ca să dea ei răspuns bun în ceasul judecăţii la însuşi Dumnezeul nostru, Cel ce va să judece tot pământul; şi cu bucurie să dobândească starea cea dea-dreapta Lui, în partea drepților, în soarta cea luminată a Sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei Lui celei cereşti.
Mântuitorule, Cela ce ai răscumpărat pe oameni cu sângele Tău şi cu moartea Ta din moartea cea amară, ne-ai izbăvit pe noi şi viață veşnică ne-ai dat cu Învierea Ta; odihneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru bunăcredinţă, sau în pustii, sau în cetăţi, sau în mare şi pe pământ, sau în tot locul; pe împăraţi şi arhierei, pe preoţi, pe sihaştri şi pe cei într-una adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul, şi-i învredniceşte împărăţiei Tale celei cereşti.
După scularea Ta cea din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pe cei ce au adormit cu bunăcredinţă. Pentru aceasta ne rugăm cu dinadinsul, odihneşte în curţile Tale, în sânurile lui Avraam pe robii Tăi, cei ce Ţi-au slujit în curăţenie, de la Adam până astăzi; pe părinţii şi pe fraţii noştri, prietenii împreună şi rudeniile şi pe tot omul ce a lucrat ale vieţii cu credinţă şi care s-au mutat la Tine, Dumnezeule, în multe feluri şi în multe chipuri şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
Slavă… glasul al 8-lea.
Plâng şi mă tânguesc când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut cu noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, din porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă adormiţilor odihnă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 6-lea.
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul, Unul-Născut, acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în doua firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să miluiască sufletele noastre.
În locul prochimenului cântăm : Aliluia, glasul al 8-lea :
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Apoi : Învredniceşte-ne Doamne…
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Mucenicina :
Crucea Ta, Doamne, s-a făcut mucenicilor armă nebiruită. Că vedeau moartea stând înaintea lor şi mai înainte văzând viața ce va să fie, cu nădejdea cea întru Tine se întăreau. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Ale morţilor.
Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Mântuitorule, zugrăvit-ai în chip materialnic asemănarea Fiinţei celei înţelegătoare. Căreia şi părtaş a fi m-ai făcut, punându-mă ca să stăpânesc cu a mea singură voie cele de pe pământ, Cuvinte. Pentru aceasta, Mântuitorule, pe robii Tăi în latura celor vii şi în corturile drepților odihneşte-i.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Ca să-mi osebeşti mie vrednicie de viață, mai mult decât celorlalte, mi-ai sădit în Eden grădină împodobită cu tot felul de pomi; slobod fiind de întristare şi de grijă, părtaş dumnezeieştii vieți, întocmai cu îngerii pe pământ, amestecat pe mine aşezându-mă. Pentru aceasta, Mântuitorule, pe robii Tăi, în latura celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-i.
Slavă… glasul al 6-lea.
A lui Ioan Damaschin.
Începătură şi stat mi-a fost mie porunca Ta cea ziditoare, că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu însuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viață. Pentru aceasta, Hristoase, pe robii Tăi în latura celor vii şi în corturile drepţilor odihneşte-i.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale Apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor şi ale tuturor sfinţilor, pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.
Troparul, glasul 3.
Cela ce cu adâncul înţelepciunii, prin iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruiești,Unule Făcătorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi; că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine zid şi liman le avem şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti credincioşilor mântuirea.
Şi se face otpustul. Apoi zice preotul : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru… Şi citim psalmul 90 : Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt…
Apoi Aliluia ! de trei ori.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pământul.
Troparul, glasul al 8-lea. Cela ce cu adâncul înţelepciunii… Şi a Născătoarei de Dumnezeu : Pe tine zid şi liman te avem… Apoi troparele morţilor, glasul al 5-lea. Bine eşti cuvântat, Doamne… Ceata sfinţilor… Şi celelalte. Şi pomeneşte preotul pe toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi, zicând şi rugăciunea şi după vosglas, psalmul 50; şi îndată cântăm acest canon al morţilor :
Canonul morţilor
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil cu urmele…
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui israel !
Întru cămările cereşti vitejii mucenici pururea Te roagă, Hristoase, pe credincioşii ce i-ai mutat de pe pământ, învredniceşte-i să dobândească bunătăţile cele veşnice.
Stih : Doamne odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi !
Cela ce ai înfrumusețat toate, prin mine omul, ființă amestecată între smerenie împreună şi întru mărime, m-ai zidit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi odihneşte-le.
Slavă…
Cetăţean şi lucrător raiului din început m-ai rânduit; dar călcând porunca Ta m-ai izgonit. Pentru aceasta, Mântuitorule, sufletele robilor Tăi odihneşte-le.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce din coastă a zidit de la început pe Eva strămoaşa noastră, din preacuratul tău pântece S-a îmbrăcat cu trup, prin care, Curată, tăria morții a surpat.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum…
După lege s-au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule de viață, şi cu cununi de biruinţă împodobindu-se, cu osârdie celor ce s-au mutat cu credinţă, izbăvire veşnică le dăruiesc.
Învăţându-mă mai întâi cu multe minuni şi semne pe mine rătăcitul; iar mai în urmă Însuţi umilindu-Te, ca un îndurat căutându-mă, m-ai aflat şi m-ai mântuit.
Slavă…
Pe cei ce au trecut la Tine din nestatornică srticăciunea celor trecătoare, în locaşurile cele veşnice, învredniceşte-i, Bunule, cu bucurie a vieţui, îndreptându-i prin credinţă şi prin Dar.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Nu este fără prihană, precum tu, preacurată Maica lui Dumnezeu; că tu singură ai zămislit în pântece pe adevăratul Dumnezeu cel veşnic, Carele a stricat puterea morţii.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Şi ecteniile pentru cei morţi. După vosglas, sedealna, glasul al 6-lea.
Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura : Când dobândim lumea, atunci în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robii Tăi aceştia mutaţi de la noi, odihneşte-i ca un iubitor de oameni.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; în vremea vieţii mele nu mă părăsi; ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul…
Arătând cunoştinţă de o înţelepciune mai mare şi de o bunătate covârşitoare pentru daruri, Stăpâne, cetele mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii.
Pe aceştia ce s-au mutat la Tine, Hristoase, învredniceşte-i de a dobândi slava Ta cea negrăită, unde este locaşul celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii.
Slavă…
Pe cei mutaţi de pe pământ, care laudă puterea Ta cea dumnezeiască, primeşte-i făcându-i fii luminii, şi curăţindu-le ceaţa păcatului, mult-Îndurate.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Locaş preacurat, Biserică cu totul neprihănită, chivot preasfânt, loc fecioresc de sfințenie, pe tine frumuseţea lui Iacov, te-a ales Stăpânul.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu Dumnezeiască strălucirea Ta…
Ca o jertfă sfinţită şi ca o pârgă a firii omeneşti aducându-se mucenicii proslăvitului Dumnezeu, nouă pururea ne mijlocesc mântuire.
Vieții cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte, Doamne, pe credincioşii robii Tăi cei adormiți, dându-le şi dezlegare de păcate.
Slavă…
Cela ce singur din fire eşti Făcător de viață şi adâncul cel neurmat al bunătăţii cu adevărat, pe cei ce s-au mutat, învredniceşte-i împărăţiei Tale, Îndurate, Unule fără de moarte.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Tărie şi cântare şi mântuire s-a făcut celor pierduţi Cel ce S-a născut din tine, Stăpâna lumii, Carele a mântuit din porţile iadului pe cei ce cu credință te fericesc pe tine.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
Pe Cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele mucenicilor, care au urmat patimii Tale, Bunule; pentru aceasta ne rugăm Ţie : Pe cei ce s-au mutat acum la Tine, odihneşte-i.
Când vei veni cu slava Ta cea negrăită, să judeci înfricoşat toată lumea, binevoieşte, Izbăvitorule, să Te întâmpine pe nori, credincioşii robii Tăi, pe care i-ai luat de pe pământ.
Slavă…
Izvor de viață eşti, Stăpâne, Carele cu bărbăţie dumnezeiască dezlegi pe cei ferecaţi; pe robii Tăi care cu credință au venit la Tine, aşază-i în desfătarea raiului.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
În pământ ne-am întors călcând porunca lui Dumnezeu cea sfântă; iar prin tine, Fecioară, la cer de pe pământ ne-am înălţat, stricăciunea morţii scuturând.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se în viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
Ectenia şi condacul, glasul al 8-lea.
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârşit.
ICOS
Tu singur eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ Te vei întoarce; unde toți pământenii vom merge, făcând la mormânt cântarea cea de plângere. Aliluia.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă cuptorul…
Mucenicii fiind dezlegaţi cu sângele Tău de călcarea poruncii celei dintâi şi stropindu-se cu sângele lor, arătat-au închipuit junghierea Ta; binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe moartea ceea ce se semeţea o ai omorât, Cuvântule, începătorule de viață; primeşte şi pe cei ce au dormit acum întru credinţa Ta, care laudă şi cântă Hristoase : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă…
Cela ce m-ai însufleţit pe mine omul cu suflarea cea dumnezeiască, Atotputernice Dumnezeule, pe cei mutaţi învredniceşte-i, Stăpâne, împărăţiei Tale, ca să-Ţi cânte Ţie, Mântuitorule : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Mai presus de toată făptura te-ai făcut, ceea ce eşti cu totul fără prihană, zămislind pe Dumnezeu, Carele a sfărîmat porţile morţii şi a înfrânt încuietorile. Pentru aceasta, Curată, pe tine cu cântări te slăvim credincioşii ca pe Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie rouă ai izvorât tinerilor…
Cu statornicie luptele arătându-le, cu cununi de biruinţă v-aţi împodobit mucenici ai lui Hristos, purtătorilor de nevoinţe strigând : Pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Pe credincioşii cei ce cu sfinţenie au lăsat viaţa şi s-au mutat la Tine, Stăpânul, primeşte-i cu blândeţe, odihnindu-i, ca un îndurat, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi vecii.
Slavă…
Binevoieşte, acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte adormiţi, să se sălăşluiască în pământul celor blânzi, îndreptându-i prin credinţă către Tine şi prin Dar, pe cei ce Te preaînalţă întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Preafericită, te fericim toţi pe tine, care ai născut pe Cuvântul Cel ce este cu adevărat fericit, Carele pentru noi S-a întrupat; şi pentru aceasta Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea…
Nădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dragostea Ta cu căldură i-a într-aripat, mai înainte închipuind acestora odihna cea cu adevărat neclintită a bunurilor viitoare, de care învredniceşte, Bunule, şi pe credincioşii ce s-au mutat de aici.
Strălucirea cea luminoasă şi dumnezeiască, binevoieşte, Hristoase, să o dobândească aceştia ce cu credinţă s-au mutat, dăruindu-le odihnă, ca un singur Îndurat, în sânurile lui Avraam şi învrednicindu-i fericirii celei veşnice.
Slavă…
Cela ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi adâncul îndurării, pe cei ce i-ai mutat din locul acesta al răutăţii şi din umbra morţii, Mântuitorule, aşază-i unde străluceşte lumina Ta.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cort sfânt te cunoaştem pe tine, Curată, chivot şi tabla legii Darului, că prin tine s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul nevinovată.
Catavasie :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
După canon, Sfinte Dumnezeule… Şi după Tatăl nostru… troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii… şi a Născătoarei de Dumnezeu. Apoi pomeneşte preotul pe adormiţi după obicei şi otpustul.
LA UTRENIE
După cei şase psalmi, Aliluia, glasul al 8-lea cu stihurile. Fericiţi sunt pe care i-ai ales… Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui… Apoi troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii… De două ori. Şi a Născătoarei de Dumnezeu. După aceea obişnuitele Catisme. Şi la toate Ecteniile stihologiilor şi ale canoanelor, se pomenesc toţi cei adormiţi părinţii şi fraţii noştri.
După întâia Catismă zicem sedelnele morţilor şi mucenicinile, glasul al 6-lea.
Asupra luptei erau împotriviri vitejeşti, munci tirăneşti asupra mucenicilor şi cetele celor fără de trupuri stau ținând daruri pentru biruinţă. Spăimântat-au înţelepţii pe tirani şi pe împăraţi; surpat-au pe veliar cu mărturisirea lui Hristos. Cela ce i-ai întărit pe ei, Doamne, slavă Ţie.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
Luptă mucenicească răbdând sfinţii şi daruri pentru biruinţă de la Tine luând, au stricat izvodirile celor fărădelege şi au luat cununile nestricăciunii. Pentru dânşii dăruieşte-ne nouă, Dumnezeule, mare milă.
Stih : Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale în dânşii.
Pomenirea mucenicilor Tăi, Doamne, s-a arătat ca raiul cel din Eden; că întru dânsa se bucură toată făptura. Dă-ne nouă, Hristoase, pentru rugăciunile lor, pace şi mare milă.
Slavă… a morţilor.
În locaşurile celor aleşi şi în latura celor vii, aşază pe cei ce au adormit cu bunăcredinţă, pe care i-ai luat, Iisuse, ca un Dumnezeu lesne împăcat, şi-i umple de lumina cea neînserată şi bucuriei Tale celei cereşti îi învredniceşte.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maica a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie, strălucit-ai pe Cruce, vrând să cauți pe Adam şi ai grăit îngerilor : Bucurați-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cel ce ai rânduit toate cu înţelepciune, slavă Ţie.
Apoi : Fericiţi cei fără prihană… În două stări şi cântăm : Bine eşti cuvântat, Doamne… Ceata sfinţilor... și celelalte.
Binecuvăntările morților
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa Raiului; să aflu şi eu calea prin pocăinţă: eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Stih : Binecuvântat eşti, Doamne...
Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit si aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor, Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.
Stih : Binecuvântat eşti, Doamne...
Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu chinuri, toţi care in viaţă Crucea ca jugul aţi luat şi Mie urmatu-Mi-aţi cu credinţă, veniţi de luaţi darurile ce am gătit vouă şi cununile cereşti.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean al raiului.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Cela ce cu mâna Ta dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ din carele am fost luat, la Cel după asemănare mă ridică şi cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Odihneşte Dumnezeul nostru cu drepţii pe robii tăi şi ii aşează in Rai, acolo unde cetele sfinţilor Doamne şi drepţii ca luminătorii strălucesc; pe adormiţii robii tai odihneşte-i, trecându-le lor toate greşalele
Slavă... a Treimii:
Pe o Dumnezeire în trei stăluciri cu bună credinţă să o lăudăm strigând: Sfânt eşti, Părinte fără de început, Fiule Cel împreună fără de început şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care cu credinţă slujim Ţie şi ne scoate pe noi din focul cel de veci.
Si acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup spre mântuirea tuturor, căci neamul omenesc a aflat mântuire prin tine, şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori).
Apoi ectenia morţilor şi pomeneşte preotul pe adormiţi.
După vosglas sedealna pentru cei morţi glasul al 5-lea.
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi şi-i sălăşluieşte pe dânşii în curţile Tale, precum este scris. Trecându-le ca un bun greşelile lor cele de voie şi cele fără de voie şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
Psalmul 50.
CANOANELE
Al Sfântului, al căruia este hramul, cu irmosul pe 6 Din Minei şi acesta de aici pe 8.
CANONUL celor adormiți
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat…
Stăpâne şi Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule şi Doamne, întru a Căruia mână sunt marginile tuturor celor de pe pământ, Însuți pe credincioşii pe care i-ai mutat la Tine, odihneşte-i.
Pentru tot neamul oamenilor celor ce au adormit, Stăpâne, şi pentru toată vârsta, dregătoria şi mărirea, toți cu căldură ne rugăm, ca să mântuieşti pe cei ce i-ai mutat.
Cela ce Însuți cu mâna Ta cea preacurată, Cuvinte, m-ai zidit din pământ şi m-ai însufleţit ca un Dumnezeu cu însuflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți pe cei ce i-ai luat de aici, mântuieşte-i, Milostive.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Curată Fecioară, ceea ce eşti scăparea lumii şi apărătoare tare, cu călduroasele tale rugăciuni, roagă-te pentru toți cei ce te-au câştigat pe tine în nevoi zid nebiruit.
Catavasie :
Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe tiranul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt precum tu…
Cela ce cu puterea dumnezeieştii slave ai adus la Tine din cele mai de jos ale pământului ca pe nişte nori sufletele credincioşilor, pe robii Tăi care i-ai luat la Tine din marginile lumii, Hristoase, odihneşte-i.
Tu însuţi eşti Cela ce pui împăraţii şi puternicii, judecătorii şi ispravnicii. Pentru aceasta ca un Dumnezeu al tuturor, Însuţi la udecata Ta izbăveşte-i de muncă, Mântuitorule.
Cela ce eşti Făcătorul a tot pământul, împreună cu fecioarele şi cu bătrânii, cu pruncii şi cu tinerii, pe cei ce i-ai luat la Tine, Hristoase, învredniceşte-i bucuriei celei veşnice şi desfătării Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Nădejdea lumii cea tare, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu lepăda pe cei ce aleargă la tine pururea cu dragoste, ci cu rugăciunile tale izbăveşte de toată tulburarea pe cei ce te cinstesc pe tine.
Catavasie :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşi lor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Cela ce toate le-ai făcut cu voia Ta, pe creştinii care au adormit întru credinţă, părinţii şi născătorii, moşii şi strămoşii, fraţii şi prietenii, bogaţii şi săracii, împăraţii şi domnii, împreună şi sihaştrii, odihneşte-i, rugămu-ne, unde sunt mulţimile drepţilor şi petrecerea tuturor sfinţilor Tăi; ca un Dumnezeu lesne iertător, Stăpâne, Hristoase Împărate, iertare de greşeli dăruindu-le lor de cele ce au greşit toţi robii Tăi.
Slavă… tot aceasta.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Laudă de mulțumire după datorie, ca văduva doi fileri, aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că eşti acoperământ şi ajutătoare, pururea scoţându-mă din ispite şi din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul unui cuptor arzător izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig către tine : Născătoare de Dumnezeu ajută-mi, rugându-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea…
Stăpâne, Cela ce paşti în loc de verdeaţă, Mântuitorule, şi duci pe toţi credincioşii la apa odihnei să nu ne izgoneşti pe noi, robii Tăi, din veselia cea de acolo.
Aşază cu cetele îngerilor adunările călugărilor şi ale ierarhilor şi ale tuturor slujitorilor Tăi, că Ţie şi-au închinat sufletele împreună cu trupurile, Iubitorule de oameni.
Tu Însuți ai cunoscut, ca un Domn al tuturor, venirile morții, măsurile vieții şi sfârşitul tuturor oamenilor. Pentru aceasta milostiveşte-Te acum şi spre robii Tăi, Însuți Cela ce eşti prea bun.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Sfântul Sfinţilor, Preasfântă Fecioară, pe Acela cu dumnezeieştile tale rugăciuni îmblânzeşte-L acum; ca să rânduiască în locaşurile şi în desfătarea sfinţilor, pe cei ce i-a mutat.
Catavasie :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă strigând, din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta…
Iată dumnezeieştile cete ale mucenicilor, adunărilor Apostolilor şi ale proorocilor şi împreunările drepţilor, Mântuitorule, pe Tine lăudându-Te Te roagă, ca să mântuieşti pe toți cei ce i-ai luat din lume.
Când se vor deschide mormânturile morţilor, la tarele glas al trâmbiţei Tale şi pământul cu frică se va cutremura, atunci, Hristoase, aşază cu oile cele dea-dreapta Ta pe robii Tăi pe care i-ai mutat.
Adunările bărbaţilor, ale femeilor, ale pruncilor cu ale celor bătrâni, ale săracilor şi ale celor bogați, care cu credință s-au mutat de aici la Tine, odihneşte-le şi le mântuieşte ca un lesne iertător.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine Preacurată, toți cei vii şi cei morți, seminţiile şi limbile, ajutătoare cu bunăcredinţă te-am câştigat. Pentru aceasta ne rugăm ca să dobândim odihna cea de acolo, cu rugăciunile tale cele către Domnul.
Catavasie :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o…
Îndură-te, Stăpâne, milostiveşte-Te, Mântuitorule, şi-Ţi arată mila Ta, arată-Ţi îndurările şi mântuieşte ca un bun pe toți cei ce i-ai mutat la Tine de peste tot pământul, ca un iubitor de oameni.
Pe cei ce au murit de năprasnă în potoape de ape şi în râuri, pe cei ce şi-au sfârşit viața în surpături, în munţi şi în văi, nu-i trece cu vederea, ca un lesne iertător.
Cel ce vezi ca un Domn pe cei ce au murit întru ascuns, în mare şi pe pământ, pe cei ce cumplit s-au sfârşit în războaie, în lupte şi în bătăi, miluieşte-i pe toți, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut oamenilor pe Domnul, Chivernisitorul, alină tulburarea cea neîncetată şi cumplită a patimilor mele şi dă linişte inimii mele.
Catavasie :
Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
Condac, glasul al 8-lea.
Pe cei ce s-au mutat de la noi din ceste trecătoare, sălăşluieşte-i în corturile celor aleşi şi cu cei drepţi odihneşte-i, Mântuitorule, Cela ce eşti fără de moarte. Că de au şi greşit ca nişte oameni pe pământ, dar Tu ca Domnul, Cel fără de păcat, iartă-le lor greşelile cele de voie şi cele fără de voie, mijlocind către Tine, Născătoare de Dumnezeu; ca să strigăm cu un glas pentru dânşii, Aliluia.
ICOS
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit, Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde toţi pământenii vom merge, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare. Aliluia.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă cuptorul…
Când vei veni împreună cu îngerii pe scaunul slavei Tale, Mântuitorule, să judeci pământul, atunci umple de dumnezeiască bucuria Ta, sufletele robilor Tăi, ca să cânte neîncetat şi să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe cei ce au murit prin sfâşiere de fiare, Hristoase, şi pe care peştii iau înghiţit; pe care ia împresurat cutremurul, groapa sau surpătura, pe aceia pe toţi miluieşte-i, Mântuitorule, şi izbăveşte-i de groaza cea de acolo, ca un milostiv.
Pe care i-a ucis sabia, cuţitul şi focul, năvălirea celor rele şi surparea pietrelor şi tâlharii şi foametea şi ciuma, mântuieşte-i întru împărtăşirea Ta şi bucuria ca să Te laude cu bunăcredinţă pe Tine, Dumnezeul părinţilor.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Tu singură, Curată, eşti podul lumii, care treci pe oameni la Dumnezeu. Deci, pe cei ce şi-au sfârşit viaţa în nădejdea şi dragostea cea spre tine, Maica lui Dumnezeu, mântuieşte-i de toată nevoia şi de stricăciune, cu rugăciunile tale.
Catavasie :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Spăimântează-te înfricoşându-te…
Pe toți oamenii, Stăpâne, din tot felul de rânduială, pe care i-ai mutat, Mântuitorule, pe credincioşii Tăi împăraţi şi pe domni, pe stăpânitorii pământului şi pe judecători, pe căpeteniile popoarelor şi ale neamurilor, milueşte-i, Îndurate, şi-i odihneşte Însuți, ca să Te lăudăm pe Tine.
Izbăveşte de focul cel înfricoşat pe slugile cinstitei Tale Biserici, Iubitorule de oameni. Mântuieşte adunările călugărilor, mulţimea preoților şi cetele dumnezeieştilor Tăi slujitori şi pe toți îi învredniceşte slavei Tale celei de acolo, ca să Te lăudăm întru toți vecii.
Mântuieşte o, Stăpâne Hristoase, miluieşte şi odihneşte sufletele, pe popoarele Tale cele ce şi-au sfârşit viața cu credinţă, ori în ce chip, ori în ce loc şi latură şi-i izbăveşte de gheenă şi de amărăciunea muncilor; ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Numai tu singură ai dezlegat blestemul Evei cu adevărat, Fecioară preacurată şi viață celor de pe pământ ai izvorât. Pentru aceasta cu rugăciunile tale pe cei ce s-au dezlegat din această viață vremelnică, învredniceşte-i pe toți vieţii celei veşnice; ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.
Catavasie :
Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea, Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Nu se pricepe toată limba…
Acum, Milostive, cetele îngerilor pe Tine Te îmblânzesc şi heruvimii cu dumnezeieștii serafimi se roagă; stăpâniile, scaunele şi căpeteniile, puterile împreună cu arhanghelii şi domniile, cu osârdie cer de la Tine, Puternice, ca să Te milostiveşti spre toate sufletele, pe care le-ai mutat.
Iată adunările proorocilor cer de la Tine şi ceata Apostolilor se roagă, adunarea mucenicilor cu patriarhii şi cu mulţimile cuvioşilor cu cucernicie strigă : Mântuieşte, Iubitorule de oameni, sufletele tuturor binecredincioşilor robilor Tăi celor ce au adormit pe pământ.
Toate le ştii, le vezi şi le priveşti şi cunoşti mulţimile oamenilor şi sfârşitul vieţii fiecăruia; dă tuturor iertare de păcate şi învredniceşte frumuseții raiului, ca un Dumnezeu, pe toți credincioşii robii Tăi, pe care i-ai ales, Unule Îndurate.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preasfântă Stăpâna lumii, Fecioară, tu eşti acoperământul tuturor, al celor vii şi al celor morți, liniştea şi slava, desfătarea şi odihna celor ce te au pe tine folositoare, ajutătoare şi mântuitoare, ceea ce eşti prea bună; pentru aceasta pe toți aceştia mântuieştei cu rugăciunile tale.
Catavasie :
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie; şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume, a cânta ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună, primeşte credința, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
Luminânda.
Săvârşind credincioşilor pomenirea tuturor celor adormiți întru Hristos, să ne aducem aminte şi de ziua cea de apoi, pentru noi; şi pentru aceia, pe Hristos pururea rugând.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti dulceața îngerilor, bucuria celor necăjiți, folositoare a creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne izbăveşte de toate muncile.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul al 6-lea.
Podobie : Cea deznădăjduită…
Groaznic este sfârşitul morții şi înfricoşată judecata Stăpânului ! Că focul cel nestins s-a gătit acolo, viermele cel neadormit acolo va să muncească şi scrâşnirea dinților, întunericul cel mai dinafară şi pedepsa veşnică ! Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales din aceste trecătoare, odihneşte-i, pentru mare mila Ta.
Toți cei lipiți de viață veniți de vă uitați în mormânturi; spăimântați-vă văzând amăgirea lumii ! Unde este acum frumuseţea trupului şi puterea bogăției ? Unde este trufia vieții ? Cu adevărat toate sunt deşarte ! Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales din aceste trecătoare, odihneşte-i pentru mare mila Ta.
Acum zace în mormânt cel ce era pe scaun, acum cel ce era în porfiră s-a îmbrăcat întru stricăciune. Că nu mai este pe scaun, ci zace în mormânt. Iată s-a stins puterea împărătească, iată trece ca visul viața omenească. Pentru aceasta să strigăm către Mântuitorul : Pe cei ce i-ai ales odihneşte-i pentru mare mila Ta.
Pe toți cei ce s-au mutat de aici întru nădejdea vieții veşnice şi viața şi-au schimbat ori în ce chip, Mântuitorule, toată starea şi neamul, toată vârsta, pe bărbați şi pe femei şi pe pruncii cei de curând născuţi, aşază-i ca un iubitor de oameni în sânurile lui Avraam şi în locurile cele de odihnă, pentru mare mila Ta.
Slavă… glasul al 2-lea.
Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se topeşte tot omul. Şi răsunând trâmbiţa morţii ca dintr-un cutremur toți se vor scula întru întâmpinarea Ta, Hristoase Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi aşază-i în locaşurile sfinţilor Tăi, trecând cu vederea păcatele lor, Bunule.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 6-lea.
Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele întru înţelepciune toate le-ai făcut. Prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta şi Apostoli ca să propovăduiască slava Ta. Aceia au proorocit venirea Ta, iar aceştia cu Botezul au luminat pe păgâni. Iar mucenicii pătimind, pentru acestea au dobândit cunună şi se roagă Ție, Stăpânului, împreună cu Maica Ta ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat şi pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale, Cela ce ai răbdat Crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor, glasul al 6-lea,
Podobia : Toată nădejdea…
Cela ce ai spre noi milostivire necuprinsă, mult-Îndurate şi izvor nedeşertat al dumnezeieştii bunătăţi, sălăşluieşte pe cei ce s-au mutat la Tine, Stăpâne, în pământul celor vii, în corturile cele iubite şi dorite, dăruindu-le moştenirea cea pururea stătătoare; că Tu Ţi-ai vărsat sângele tău, Hristoase, pentru toți şi cu preț aducător de viață lumea ai răscumpărat.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam.
Moarte făcătoare de viață ai răbdat de voie şi viață ai izvorât şi credincioşilor desfătare veşnică le-ai dat, pentru dumnezeiască milostivirea Ta, Stăpâne Preaîndurate, Cela ce eşti fără de păcat. Pentru care rânduieşte, rugămu-ne, pe cei ce au adormit, spre nădejdea învierii, dezlegare de greşeli dăruindu-le; ca prin toți să se laude numele Tău, Hristoase, şi mântuiţi fiind, să slăvim iubirea Ta de oameni.
Stih : Sunetele lor în bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pământul.
Pe Tine, Hristoase, ştiindu-Te că domneşti peste cei vii şi stăpâneşti peste cei morţi cu putere dumnezeieşte stăpânitoare, Te rugăm : Însuți pe credincioşii robii Tăi, care s-au mutat la Tine, Unule Făcătorul de bine, odihneşte-i cu aleşii Tăi, Iubitorule de oameni, în locurile cele de odihnă, întru strălucirile sfinţilor. Că voitorul milei eşti şi mântuieşti ca un Dumnezeu pe cei ce i-ai zidit după chipul Tău, unule mult-Milostive.
Slavă… glasul al 6-lea.
Durere s-a făcut lui Adam dedemult, gustarea din pom în Eden, când şarpele şi-a vărsat veninul. Că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pe tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul a surpat pe şarpele şi ne-a dăruit nouă învierea. Deci, către Dânsul să strigăm : Fie-Ţi milă, Mântuitorule, şi pe cei ce i-ai luat, odihneşte-i cu aleşii Tăi, ca un iubitor de oameni.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Arătatu-te-ai locaş cuvios lui Dumnezeu, Preasfântă, că pe Dumnezeu ai încăput şi pe Dumnezeu ai născut, ceea ce nu ştii de nuntă, în două firi, dar într-un ipostas, Curată. Pe acela Carele este Unul-Născut, şi întâiul născut, Carele Te-a păzit pe tine fecioară fără prihană şi după naştere, roagă-L să odihnească în lumină, întru strălucirea cea nestricăcioasă şi întru fericire, sufletele celor ce au adormit întru credinţă.
Apoi troparul morţilor şi otpustul.
La Liturghie : Fericirile din canon. Prochimenul morţilor : Sufletele lor întru bunătăţi… Apostolul : Din Faptele Apostolilor şi al morţilor. Evanghelia de la Ioan şi a morţilor. Chinonicul : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne. Aliluia. De trei ori.
(A RUSALIILOR)
SÂMBĂTA SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 4 şi cântăm cele dintâi trei stihiri de la Vecernia mare, repetând una.
Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; plinirea nădejdii şi taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie, Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
Cu limbi de ale celorlalte neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca şi cu acelea să Te propovăduiască pe Tine Cuvântul şi Dumnezeul cel fără de moarte, Carele dai sufletelor noastre mare milă.
Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoţi, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând s-au mirat cu spaimă, că îi auzea pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum duhul le da lor. Că neînvăţaţi fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Acesta ne-a mântuit pe noi.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit Darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
În curţile Tale, Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite; seara şi dimineaţa, la amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
Slavă… Şi acum… acelaşi glas :
Pe Treimea cea de o Fiinţă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh, că aşa au propovăduit toţi proorocii şi Apostolii cu mucenicii.
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru...,
Troparul glasul al 8-lea.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Şi otpustul
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul psalm, catisma toată : Fericit bărbatul…, La Doamne strigat-am… nu punem nimic de ale învierii, ci cântăm următoarele stihiri pe 10, glasul 1, singur glasul :
Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; plinirea nădejdii şi taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie, Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie. De două ori.
Cu limbi de ale celorlalte neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca şi cu acelea să Te propovăduiască pe Tine Cuvântul şi Dumnezeul cel fără de moarte, Carele dai sufletelor noastre mare milă. De două ori.
Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoţi, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie.
Alte stihiri, glasul al 2-lea.
Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
În curțile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Preasfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele luminează şi sfințeşte sufletele noastre.
Pe Treimea cea de o Ființă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh. Că aşa au propovăduit toți proorocii şi Apostolii cu mucenicii.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Facere a lui Leon Despot.
Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl fără de ani a născut pe Fiul cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Duhul Sfânt era în Tatăl, împreună cu Fiul preaslăvit. O Putere, o Ființă, o Dumnezeire, Căreia toți închinându-ne, zicem : Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Sfinte tare, prin Carele pe Tatăl am cunoscut şi Duhul Sfânt a venit în lume. Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietorule, Cela ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti. Treime Sfântă, slavă Ţie.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei şi citirile :
De la numere citire :
Cap. 11, vers. 16.
Zis-a Domnul către Moise : Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi din bătrânii lui Israil, pe care tu singur îi ştii că aceia sunt bătrânii poporului şi cărturarii lor. Şi să-i duci în cortul mărturiei şi să stea acolo împreună cu tine. Şi Mă voi pogorî şi voi grăi cu tine acolo şi voi lua din Duhul care este întru tine şi voi pune într-înşii şi vor ajuta împreună cu tine gloatei poporului şi nu-i vei povăţui tu singur (...). Şi a adunat Moise şaptezeci de bărbați din bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi S-a pogorât Domnul în nor şi a grăit cu Moise şi a luat din Duhul care era într-însul şi a pus în cei şaptezeci de bărbaţi bătrâni. Iar dacă S-a odihnit Duhul într-înşii, a proorocit în tabără şi apoi n-a mai adaos. Şi rămăsese doi bărbaţi în tabără, numele unuia Eldad şi numele altuia Modad şi s-au odihnit într-înşii Duhul şi aceia erau din cei scrişi şi nu veniseră la cort şi a proorocit în tabără. Şi a alergat un copil şi a spus lui Moise, grăind : Eldad şi Modad proorocesc în tabără. Şi răspunzând Isus fiul lui Navi cel ce sta lângă Moise, cel ales al lui, a zis : Domnul meu Moise, opreşte-i pe ei. Şi a zis Moise : Pentru ce nu urmezi tu mie ? Că cine va da să fie tot poporul Domnului prooroci ? Când a dat Domnul Duhul Său întru dânşii.
Din proorocia lui Ioil, citire :
Cap. 2, vers 23.
Așa zice Domnul : Fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru. Că v-a dat vouă hrană spre dreptate şi va ploua vouă ploaie timpurie şi târzie ca şi mai înainte. Şi se vor umple ariile de grâu şi se vor vărsa teascurile de vin şi de untdelemn. Şi voi răsplăti vouă în locul anilor în care au mâncat lăcustele şi omida şi pălitura şi gândacii, puterea Mea cea mare, ce am trimis asupra voastră. Şi mâncând, veţi mânca şi vă veţi sătura şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, Carele a făcut cu voi minuni mari de sus. Şi nu se va ruşina poporul Meu în veac şi veţi cunoaşte că în mijlocul lui Israil Eu sunt şi Eu, Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul afară de Mine. Şi nu se va mai ruşina poporul Meu în veac. Şi va fi după aceasta, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi vor prooroci feciorii voştri şi fetele voastre şi bătrânii voştri visuri vor visa şi tinerii voştri vedenii vor vedea. Şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna în zilele acelea din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi voi da minuni în cer sus şi semne pe pământ jos şi sânge şi foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba întru întuneric şi luna în sânge, mai înainte de venirea zilei Domnului celei mari şi înfricoşate; şi va fi tot care va chema numele Domnului, se va mântui.
Din proorocia lui Iezechil, citire :
Cap. 36, vers 24.
Așa zice Domnul : Lua-voi pe voi din neamuri şi vă voi aduna din toate ţările şi voi duce pe voi la pământul vostru şi voi stropi peste voi apă curată şi vă veţi curăți de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi pe voi. Şi voi da vouă inimă nouă şi duh nou voi da întru voi. Şi voi lepăda inima cea de piatră din trupul vostru şi vă voi da inimă de carne şi voi da Duhul Meu întru voi. Şi voi face ca să umblaţi întru poruncile Mele şi să păziţi judecăţile Mele şi să le faceţi. Şi veţi locui în pământul care am dat părinţilor voştri. Şi-Mi veţi fi Mie popor şi Eu voi fi vouă Dumnezeu.
LA LITIE
Stihirile glasul al 2-lea, singur glasul.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli ai strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea bine Te voi cuvânta, Doamne.
În curţile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine Tatăl, Cel fără de început, şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Preasfântul Duh, Cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând s-au mirat cu spaimă, că îi auzea pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum duhul le da lor. Că neînvăţaţi fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 6-lea, singur glasul.
Necunoscând neamurile, Doamne, puterea Preasfântului Duh, care s-a săvârşit în Apostolii Tăi, schimbarea limbilor o ai socotit beţie. Iar noi întărindu-ne de dânşii, neîncetat aşa zicem : Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la noi, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Doamne, venirea Sfântului Duh pe Apostolii Tăi umplându-i, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceea acel lucru preaslăvit, s-a părut celor necredincioşi a fi beţie; iar nouă cestor credincioşi este solitor de mântuire. De a cărui străluciri şi pe noi ne învredniceşte, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la fața Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Limbile oarecând s-au amestecat, pentru îndrăzneala facerii de turn; iar acum limbile înţelepte s-au făcut, pentru slava cunoştinței de Dumnezeu. Acolo au pedepsit pe cei necredincioşi pentru greşeală; iar aici a luminat Hristos pe pescari cu Duhul. Atunci s-a îngăduit neunirea spre pedeapsă, iar acum se înnoieşte unirea, spre mântuirea sufletelor noastre.
Troparul, glasul al 8-lea.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-ânşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie. De trei ori.
Binecuvântarea pâinilor şi otpustul.
Duminica Cincizecimii.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… Troparul praznicului, de 3 ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif…
Praznicul cel după praznice, care este cel mai de pe urmă, credincioşii să-l prăznuim luminat; acesta este al cincizecimii, împlinirea făgăduinţei şi a sorocului, că întru acesta focul Mângâietorului îndată S-a pogorât pe pământ, ca în chip de limbi; pe Ucenici i-a luminat şi cereşti tăinuitori i-a făcut; lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea, aceeaşi podobie.
Izvorul Duhului venind la cei de pe pământ, în râuri de foc împărțindu-Se după înţelegere, pe Apostoli i-a rourat luminându-i. Şi li s-au făcut lor focul nor rouros, văpaie care îi lumina şi îi ploua. Prin care noi am luat darul, prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După polieleu, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
După scularea Ta cea din mormânt, Hristoase, şi după dumnezeiasca înălţare la înălţimea cerului, ai trimis, Îndurate, văzătorilor de Dumnezeu slava Ta, Duhul cel drept înnoindu-L în Ucenici. Pentru aceasta ca o alăută muzicească tuturor limpede a arătat, Mântuitorule, prin dumnezeiesc îndreptar de taină, vestirea şi rânduiala întrupării Tale.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Treptele, antifonul 1, glasul al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.
Stih : Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău.
Toată suflarea… Evanghelia a 9-a a învierii : Fiind seară în ziua aceea..., până la : ...Cărora veţi ierta păcatele se vor ierta lor şi cărora le veţi ţinea ţinute vor fi. Învierea lui Hristos… nu zicem, ci îndată psalm 50.
Slavă… glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curățeşte mulțimea păcatelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulțimea păcatelor noastre.
Apoi :
Stih : Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira, glasul al 6-lea.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăteşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
CANOANELE
Cel dintâi cu irmosul pe 8 şi al doilea cu irmosul pe 6.
Compus de Cosma Monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 7-lea,
Irmos :
Cu marea a acoperit pe Faraon împreună cu căruţele, cel ce sfărâmă războaiele cu braț înalt. Acestuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.
Precum Te-ai făgăduit Ucenicilor dedemult, acum prin singură fapta trimiţând, Hristoase, pe Duhul Mângâietorul, ai strălucit lumină lumii, Iubitorule de oameni.
Ceea ce s-a propovăduit dedemult prin lege şi prooroci, iată s-a plinit. Că s-a vărsat astăzi darul Dumnezeiescului Duh peste toți credincioşii.
Alt canon,
Compus de Ioan Arela. (Damaschin)
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochiul minții, vede pe Cel ce este şi se învaţă cunoştinţa Duhului, cinstind cu dumnezeieşti cântări.
Zis-a curata şi cinstita gură : Despărţire nu va fi vouă prietenilor; că Eu împreună şezând pe scaunul cel înalt Părintesc, voi turna darul Duhului din-destul celor ce vor vrea să strălucească.
Hotarul cel prea nestrămutat, Cuvântul cel prea adevărat, linişte a adus în inimi, că lucrul săvârşind, a veselit pe prieteni, cu suflare repede şi cu limbi de foc, dând Hristos Duhul, precum S-a făgăduit.
Catavasiile, imoasele din amândouă CANOANELE : Cu marea a acoperit pe Faraon… şi : Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind…
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Până când vă veți îmbrăca cu putere din înălţime, zis-ai Ucenicilor, Hristoase, şedeţi în Ierusalim; iar Eu vă voi trimite alt Mângâietor precum sunt Eu, pe Duhul meu şi al Tatălui întru Carele vă veţi întări.
Venind puterea Dumnezeiescului Duh, glasul ce se împărţise dedemult al celor ce rău se întocmiseră, întru o unire, dumnezeieşte l-a împreunat, înțelepțind pe cei credincioşi cu cunoştința Treimii, întru Care ne-am întărit.
Alt canon,
Irmos :
Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp şi ocara cea nerăbdată a celei bine roditoare, singură rugăciunea proorociței Anna dedemult, aceea ce purta duh umilit, către Cel Puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.
Necuprinsă de minte este strălucirea Duhului cea prea dumnezeiască. Că pe cei necărturari i-a arătat ritori, care cu cuvântul astupă gurile înţelepţilor înşelăciunii şi din noaptea cea adâncă scoate neamuri nenumărate.
Din Lumina cea nenăscută, era purcezând Lumina cea cu putere atotlucrătoare, strălucitoare şi veşnică. Pe a Căreia strălucire, cea de o Fiinţă cu părinteasca Putere, acum prin Fiul o arată neamurilor, glasul cel de foc în Sion.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
Iubitorii Mântuitorului de bucurie s-au umplut şi îndrăzneală au luat cei ce se temeau mai înainte; că Duhul Sfânt astăzi de sus S-a pogorât peste casa Ucenicilor. Şi altul altele grăia către noroade, limbi s-au împărţit lor văzute ca nişte foc şi pe dânşii nu i-au ars, ci mai ales i-au rourat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Înțelegând proorocul venirea Ta, cea din vremile cele de apoi, Hristoase, a strigat : Auzit-am, Doamne, puterea Ta, că ai venit să mântuieşti pe toţi unşii Tăi.
Cela ce a grăit prin prooroci şi prin lege S-a propovăduit mai înainte celor ce nu erau desăvârşiţi, Dumnezeul cel adevărat, Mângâietorul, astăzi Se face cunoscut slugilor Cuvântului şi mărturisitorilor.
Semnul Dumnezeirii purtând Duhul, S-a împărţit Apostolilor în foc şi prin limbile cele străine a arătat, că este putere dumnezeiască, care de la Tatăl vine, singură prin sine poruncitoare.
Alt canon,
Irmos :
Împărate al împăraţilor, Unule din Unul însuţi, Cuvinte, Cela ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic Duhul Tău cel adevărat, Apostolilor L-ai trimis, ca un Făcător de bine, celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Baia cea dumnezeiască a naşterii cei de a doua, cu cuvântul amestecându-o firii mele celei alcătuite, ca o ploaie izvorăşti râu, din nestricăcioasă coasta Ta cea împunsă, o Cuvinte a lui Dumnezeu ! Pecetluindu-o cu căldura Duhului.
Toate îşi pleacă genunchii la Mângâietorul, la Fiul Tatălui şi la Tatăl, Cel întocmai de o Fiinţă. Că strălucind lumină darul Duhului, în trei Fețe au cunoscut o Ființă adevărată, neapropiată, fără de ani.
Desăvârşiţi-vă cu dumnezeiescul dar cel întrutot stăpânilor toți, câți sunteți slujitori Fiinţei Celei întreit strălucitoare. Că Hristos ca un Făcător de bine, minunat săvârşeşte şi cu foc luminează spre mântuire, dând tot darul Duhului.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Duhul mântuirii, Carele pentru frica Ta, Doamne, S-a zămislit în pântecele proorocilor şi S-a născut pe pământ, zideşte curate inimile apostoleşti şi drept se înnoieşte şi în credincioşi. Pentru că lumină şi pace sunt poruncile Tale.
Puterea care s-a pogorât astăzi este Duhul cel bun, Duhul înţelepciunii lui Dumnezeu, Duhul cel purces din Tatăl şi arătat prin Fiul nouă credincioşilor, Cel dătător de daruri, în a căror fire Se sălăşluieşte, a sfinţeniei întru care Se vede.
Alt Canon,
Irmos :
Dezlegătoare curăţire de păcate, luați roua Duhului cea cu foc insuflată, o fii prealuminaţi ai Bisericii ! Că acum din Sion a ieşit legea, darul Duhului, Cel în chip de limbi de foc.
Duhul, Cel de sine şi nestăpânit, pe Carele Mântuitorul L-a zis de o putere cu Tatăl şi de o Fiinţă, Se pogoară de la Tatăl precum a binevoit; înţelepţi făcând întru limbi pe Apostoli, pecetluind cuvântul cel aducător de viaţă.
Vindecat-au cu gândurile de păcat şi Lui Și-a gătit preacurată casa Apostolilor, Dumnezeu Cuvântul cel Atotstăpânitor. Şi acum lumina Duhului Celui întocmai Puternic şi de o Fiinţă, într-însa Se sălăşluieşte.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Fiind ameţit de valul grijilor lumeşti şi cu păcatele cele ce înoată împreună cu mine înnecându-mă şi la fiara cea stricătoare de suflet aruncându-mă, ca Iona, Hristoase, strig către Tine : Din adâncul cel aducător de moarte scoate-mă.
Din Duhul Tău peste tot trupul din-destul ai turnat, precum ai zis, şi s-a umplut toată lumea de cunoştinţa Ta, Doamne. Că din Tatăl Te-ai născut Fiul fără stricăciune şi Duhul purcede nedespărţit.
Alt canon,
Irmos :
Curăţire şi mântuire, Stăpâne Hristoase, ai strălucit nouă din Fecioară; că precum din pântecele fiarei celei din mare pe proorocul Iona, aşa să scoţi cu totul din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.
Duhul cel drept şi dorit nouă, purces de la Tatăl şi petrecător totdeauna cu noi, arzător de materia cea urâtă a spurcăciunilor şi curăţitor de întinăciunea gândurilor, înnoieşte-L, Atotțiitorule, întru cele dinlăuntru ale noastre, celor ce voim să-L avem în veci.
Vrednicia cea dorită a Apostolilor, care aşteptau în Sion venirea Ta, Duhule, adeverirea Cuvântului, Celui născut din Tatăl prin suflare de foc ai şezut, degrab arătând bârfeala cea sălbatică a amăgitorilor celor păgâneşti.
Condac, glasul al 8-lea.
Când S-a pogorât amestecând limbile, despărțit-au neamurile Cel Preaînalt. Iar când a împărţit limbile cele de foc, într-o unire pe toți i-a chemat şi cu un glas slăvim pe Preasfântul Duh.
ICOS
Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse, când se mâhnesc duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre întru necazuri; nu Te depărta de la gândurile noastre întru primejdii, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te Cela ce eşti pretutindenea, precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine Te uneşte, Îndurate; ca fiind împreunaţi, să Te lăudăm pe Tine şi să slăvim pe Duhul Tău cel întrutot Sfânt.
SINAXAR
ÎN DUMINICA CINCIZECIMII.
Stih : Hristos, Apostolilor dă prin vifor mare,
Duhul ca limbi de foc spre într-armare.
Astăzi Duhul Sfânt peste Apostoli S-a vărsat,
Şi vânători de oameni pe ei i-a arătat.
În această zi, în Duminica a opta după Paşti, prăznuim sfântul praznic al cincizecimii.
Aceasta am luat-o din cărţile evreieşti; că precum ei prăznuiesc plinirea a cincizeci de zile care erau la dânşii, cinstind numărul al şaptelea şi pentru că cincizeci de zile după Paşti trecând, au luat legea; aşa şi noi la cincizeci de zile după Paşti prăznuim şi luăm Duhul cel cu totul Sfânt, Carele dă legea şi ne îndreptează spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Să se ştie că, la evrei erau trei praznice mai mari : Paștele, Praznicul a cincizeci de zile şi Facerea corturilor. Paştele se făcea întru pomenirea trecerii prin Marea Roşie; căci Pasha, trecere înseamnă. Şi arată acel praznic, trecerea noastră din păcatul cel întunecat şi întoarcerea iarăşi la rai; iar praznicul acesta de astăzi după ce se plineau cincizeci de zile, îl prăznuia spre aducerea aminte de pătimirea lor cea rea din pustie şi cum că prin multe scârbe au intrat în pământul făgăduinţei; că ei atunci şi din roada grâului şi a vinului s-au îndulcit. Şi închipuia praznicul acesta nenorocirea noastră cea de necredinţă şi intrarea în Biserică. Pentru că atunci şi noi ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele Stăpânului. Mai zic unii că se prăznuia la evrei acest praznic al cincizecimii şi pentru cinstea a cincizeci de zile în care postind Moise a luat legea cea scrisă de Dumnezeu. Alţii socot că s-au aşezat pentru cinstea numărului al şaptelea, precum s-a zis; că acel număr de şapte ori câte şapte numărându-se, face patruzeci şi nouă şi cu însuşi praznicul, face cincizeci. Însă cinstea numărului al şaptelea la evrei nu este numai în zile, ci şi în ani, din care ani fac ei Iuvileonul lor ce se tâlcuieşte lăsare. Al treilea praznic este facerea corturilor pe care îl prăznuiesc ei după adunarea rodurilor care vine cam la cinci luni după praznicul Paştilor. Şi se prăznuia acesta întru pomenirea zilei în care Moise a înfipt cortul cel văzut în muntele Sinai în nor, care l-a făcut prin marele meşter Veseleil. Însă corturi făcând şi cei ce locuiau pe la sate, prăznuiau acest praznic dând mulţumită lui Dumnezeu, după ce adunau roadele ostenelilor lor. Aceasta închipuia învierea noastră din morţi, când după ce se vor strica corturile trupurilor noastre şi după ce iarăşi se vor ridica, vom lua roadele ostenelilor noastre şi vom prăznui în corturile cele veşnice. Iar se cuvine a şti, că întru această zi când s-au plinit cincizeci de zile de la înviere, Duhul Sfânt a venit peste Ucenici. Sfinţii Părinţi voind a despărţi praznicele, aceasta a făcut spre slava Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duh, că Unul este din Sfânta şi de viaţă începătoarea Treime iată că şi noi vom vorbi mâine, despre felul cum a venit Duhul Sfânt.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul cel de foc, aruncaţi fiind cuvioşii tineri, focul în rouă l-a prefăcut, prin cântare, strigând aşa : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Grăind Apostolii slava lui Dumnezeu, lucrarea Duhului, beţie se socotea la cei necredincioşi, prin care Se cunoaşte Treimea un Dumnezeu al părinţilor noştri.
Firea cea nedespărţită cu dreapta credință o teologhisim, pe Dumnezeu Tatăl, Cel fără de început, pe Cuvântul şi pe Duhul, de aceeaşi stăpânire, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt canon,
Irmos :
Cu un glas a răsunat versul organelor, a cinsti chipul cel făcut de aur şi neînsufleţit; iar darul Duhului cel purtător de lumină, îndeamnă a striga : Treime una Cea întocmai puternică şi fără de început, bine eşti cuvântată.
Neînțelegând glasul cel grăit de proorocul, cei fără de minte dacă au auzit vorbele Apostolilor, că erau străine, le numeau beție de vin. Iar credincioşii Ţie strigăm dumnezeieşte : Înnoitorule a toate, bine eşti cuvântat.
Dumnezeiesc glas ca un tunet a vestit văzătorul Ioil, cel insuflat de Dumnezeu cel atoate Stăpânitor : Peste care voi turna din Duhul Meu, aceia vor striga împreună cu un glas : Fire cea cu trei Lumini, bine eşti cuvântată.
Cel al treilea din ceasuri, cu adevărat a câştigat darul ca să ne învețe a cinsti cele trei Ipostase întru o Stăpânire. Iar acum într-o doamnă a zilelor; Fiul, Tatăl şi Duhul, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav şi pe cei trei tineri râvna lui Dumnezeu i-a arătat cântăreți nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.
Suflarea cea ca de vifor a Preasfântului Duh cea de viață făcătoare, repede şi cu sunet venind de sus la pescari în chipul limbilor de foc, slava lui Dumnezeu se grăia. Toate făpturile pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Ca pe muntele care nu se putea atinge suindu-ne, netemându-ne de focul cel îngrozitor, veniţi să stăm în Muntele Sionului, în cetatea Dumnezeului Celui viu, dănțuind acum împreună cu purtătorii de duh Ucenici. Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.
Alt canon,
Irmos :
Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, chipul cel întreit strălucitor al dumnezeieştii Stăpâniri. Laudă tinerii şi binecuvintează pe Unul Mântuitorul şi atot Făcătorul de bine, toată zidirea cea făcută.
Pomenirea cuvintelor celor de oameni mântuitoare, care de la Tatăl auzindu-le, Hristos, Apostolilor le-a spus. Duhul cel binecuvântat şezând zideşte prin vedere de limbi de foc; deci zidirea cea unită şi cea înstrăinată Te laudă pe Tine.
Pornindu-Te spre mântuire cu a Ta volnicie şi fiind lumină de sine strălucitoare şi dătătoare de lumină, ai venit să umpli pe Apostoli şi ca o suflare cinstitul şi Mângâietorul Duh slugilor Tale ai dat.
Lăudat-a gura proorocilor cea purtătoare de duhul, pe a Ta venire trupească, o, Împărate şi pe Duhul Tău Cel ce iese din sânurile Părinteşti, Cel nezidit împreună Făcător, împreună pe scaun şezător, pe Carele ai trimis credincioşilor spre cinstea întrupării.
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci Cântarea a 9-a, cu aceste pripeli : Măreşte suflete al meu pe Preasfântul Duh, Cel ce din Tatăl se purcede.
Irmosul :
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului, Celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, locaşul Celui necuprins, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului Tău, pe tine te slăvim.
În căruţă cu văpaie de foc purtându-se dedemult, cu bucurie cel râvnitor şi foc suflând, închipuia suflarea care a strălucit acum de sus peste Apostoli. De la care luminându-se, pe Treimea o a făcut tuturor cunoscută.
Străin lucru peste fire se auzea de la Ucenici căci un singur glas răsunând, prin darul duhului în multe feluri auzeau popoarele, seminţiile şi limbile, slava lui Dumnezeu, învățându-se cunoştinţa Treimii.
Alt canon,
Pripeala : Măreşte suflete al meu pe cea în trei feţe Dumnezeire una.
Irmosul :
Bucură-te Împărăteasă Maică, slava fecioarelor ! Că toată gura cea limpede bine grăitoare vorbind, nu te poate cânta după cum se cade şi se întunecă toată mintea a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un gând pe tine te slăvim.
Se cade să lăudăm pe Fecioara ceea ce a adus firea la viață. Că singură în pântece a tăinuit pe Cuvântul, Cel ce a vindecat firea omenească cea bolnavă. Carele pe scaunul cel dea-dreapta Tatălui acum şezând, a trimis darul Duhului.
Noi pe care ne-au insuflat darul cel de Dumnezeu izvorât, luminaţi fiind, străluciţi şi schimbaţi cu străină schimbare preafrumoasă, cunoscând întocmai puternică pe Fiinţa cea nedespărţită, înţeleaptă şi întreit strălucitoare, o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cela ce ai înfrumuseţat…
Preasfinte Duhule Cel ce din Tatăl purcezi și prin Fiul ai venit la Ucenicii cei necărturari pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine Dumnezeu, mântuieşte-i şi-i miluieşte pe toţi. De două ori.
Slavă… Şi acum…
Lumină este Tatăl, Lumină Cuvântul, Lumină şi Sfântul Duh, Cel ce S-a trimis Apostolilor în limbi de foc şi printr-însul toată lumea se luminează, a cinsti pe Sfânta Treime.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 6 şi cântăm acestea repetându-le.
Glasul al 4-lea, singur glasul.
Preaslăvite au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David, când Duhul Sfânt, S-a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus. Că zice : Adunaţi fiind Ucenicii lui Hristos, s-a făcut sunet, ca de o suflare ce vine repede şi a umplut casa unde erau şezând. Şi toţi au început a grăi, cu străine graiuri, cu străine învăţături, cu străine porunci ale Sfintei Treimi. De două ori.
Duhul Sfânt era deapururea şi este şi va fi. Nici început având, nici încetând, ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat. Viaţă şi de viață făcător, Lumina şi de lumină dătător. Însuşi bun şi izvor bunătăţii. Prin care Tatăl se cunoaşte şi Fiul se proslăveşte şi de toţi Se ştie, o Putere, o împreunare o închinăciune a Sfintei Treimi. De două ori.
Duhul Sfânt este Lumină şi Viață şi Izvor viu înţelegător, Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate. Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc care din foc purcede. Grăitor, lucrător, împărţitor de daruri. Prin care toţi proorocii şi dumnezeieștii Apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat. Străină auzire, străină vedere, foc împărţindu-se spre darea de daruri. De două ori.
Slavă… Și acum… glasul al 6-lea.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Slavoslovia cea mare.
Troparul praznicului, ecteniile şi face preotul otpustul aşa :
Cela ce a trimis în vedere de limbi de foc pe Preasfântul Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor slăviţilor şi întrutot lăudaţilor Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi ceasul întâi şi otpustul cel din urmă.
LA LITURGHIE
Cântăm antifoanele acestea.
ANTIFONUL 1, glasul al 2-lea. Ps. 18.
Stih 1 : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Stih 2 : Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
Stih 3 : Nu sunt graiuri nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
Stih 4 : În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
ANTIFONUL al 2-lea. Psalmul 19.
Stih : Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacov.
Mântuieşte-ne, Mângâietorule bune, pe noi cei ce cântăm Ţie, Aliluia.
Stih 2 : Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob.
Stih 3 : Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
Stih 4 : Pomenească toată jertfa ta şi arderea cea de tot a ta să se îngraşe.
Mântuieşte-ne. Mângâietorule bune, pe noi cei ce cântăm Ţie, Aliluia.
Slavă… Mântuieşte-ne, Mângâietorule bune…
Şi acum…
Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu…
ANTIFONUL al 3-lea. Ps. 20.
Stih : Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
Troparul, glasul al 8-lea.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Stih 2 : Pofta inimii lui i-ai dat lui şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dânsul.
Stih 3 : Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii; pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
Stih 4 : Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
VOHOD
Preotul : Înţelepciune, drepţi.
Citeţul : Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. Apoi troparul : Bine eşti cuvântat, Hristoase… Slavă… Şi acum…
Condacul glasul al 5-lea.
Când s-au pogorât limbile amestecând, despărțit-a neamurile Cel Preaînalt. Iar când a împărţit limbile cele de foc, într-o unire pe toţi i-a chemat şi cu un glas slăvim pe Preasfântul Duh.
În loc de, Sfinte Dumnezeule… Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat, Aliluia.
Apostolul : Din faptele, Sfinţilor Apostoli. Evanghelia de la Ioan. În loc de Axion, cântăm până la odovania praznicului : Bucură-te Împărăteasă Maică… Chinonicul : Duhul Tău cel Bun mă va povăţui la pământ drept. Aliluia. (de trei ori) De se va întâmpla aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan, în Duminica Cincizecimii, se pune slujba lui în Joia a şaptea, precum am arătat acolo. Iar de se va întâmpla Luni în ziua Sfântului Duh, atunci se pune slujba lui în Marţea Cincizecimii.
DUPĂ RUSALII
Întru această Duminică a Cincizecimii.
SEARA
Toacă mai de vreme pentru slujba plecării genunchilor. După ce binecuvintează preotul, citeţul zice : Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… şi după : Tatăl nostru… Psalmul de seară şi diaconul, sau preotul, zice ecteniile acestea : Cu pace Domnului, să ne rugăm : Pentru pacea de sus… Pentru pacea a toată lumea… Pentru sfântă biserica aceasta… Pentru Arhiepiscopul nostru (N) Pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitorul domnul nostru (N) Pentru ca să-i ajute şi să-i supună… Pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă darul Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm. Pentru cei ce şi-au plecat înaintea Domnului inimile şi genunchii lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim întăriți spre plinirea bunei plăcerii lui Dumnezeu, Domnului, să ne rugăm. Pentru ca să se trimită peste noi milele Lui cele bogate, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fie primită plecarea genunchilor noastre, ca tămâia înaintea Lui, Domnului să ne rugăm. Pentru cei ce le trebuiesc de la Dânsul ajutor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău. Pe preasfânta curata, prea binecuvântata… Vosglas : Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin. Apoi cântăm : Doamne strigat-am… şi punem stihirile pe 6, glasul al 4-lea, singur glasul.
Prea minunate au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David, când Sfântul Duh S-a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus. Că zice : Fiind adunaţi Ucenicii lui Hristos, s-a făcut sunet ca de o suflare ce vine repede şi s-a umplut casa unde erau ei şezând şi toți au început a grăi cu străine graiuri, cu străine învăţături, cu străine porunci ale Sfintei Treimi. De două ori.
Duhul Sfânt era deapururea şi este şi va fi, nici început având nici încetând, ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat, Viața şi de viață făcător, Lumina şi de lumină dătător; Însuşi bun şi Izvor de bunătate, prin Carele, Tatăl Se cunoaşte şi Fiul Se proslăveşte şi de toți se ştie o Pputere, o împărăție şi o închinăciune a Sfintei Treimi. De două ori.
Duhul Sfânt este Lumină şi Viață şi Izvor viu înţelegător, Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curățitor de greşeli; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător, grăitor, lucrător, împărțitor de daruri; prin Carele toți proorocii şi dumnezeieștii Apostoli, împreună cu mucenicii, s-au încununat. Străină auzire, străină vedere, foc împărțindu-se spre darea de daruri. De două ori.
Slavă… Și acum… glasul al 6-lea.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Apoi Vohod cu cădelniţa : Lumină lină…
Prochimen, glasul al 7-lea :
Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.
Stih 1 : Cunoscută ai făcut popoarelor puterea Ta.
Stih 2 : Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru început.
Stih 3 : Şi am zis : Acum am priceput; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
Şi iar zice citeţul : Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Strana : Tu eşti Dumnezeu care faci minuni. După aceasta zice diaconul sau preotul : Iar şi iar plecând genunchii, noștrii Domnului să ne rugăm. Strana : Doamne, miluieşte. Deci plecând genunchii la pământ fiind cu capetele goale, preotul citeşte din altar rugăciunile ce urmează, cu glas mare în auzul tuturor.
RUGĂCIUNEA 1-a :
Preacurate nespurcate, Cela ce eşti fără de început, nevăzut, neajuns, neurmat, neschimbat, necovârşit, nemăsurat şi fără de nici o răutate, Doamne, Carele însuți ai nemurire; Cela ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cela ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt zidite într-însele. Carele mai-nainte de cerere, tuturor le dai cererile, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne Iubitorule de oameni, Părinte al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria pururea Fecioara şi preaslăvita Născătoarea de Dumnezeu, Carele întâi cu cuvinte învăţând, iar mai pe urmă cu fapte arătând, când a răbdat patima cea mântuitoare, ne-a dat pildă nouă smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, să aducem Ţie rugăciuni cu grumazurile şi cu genunchii plecate pentru păcatele noastre şi pentru neştiințele poporului. Însuți mult-Milostive şi Iubitorule de oameni, auzi-ne pe noi în orice zi Te vom chema, iar mai ales în ziua aceasta a cincizecimii, întru care după ce S-a înălţat Domnul nostru Iisus Hristos la ceruri şi a şezut dea-dreapta Ta, Dumnezeule şi Părinte, a trimis Duhul Sfânt peste Sfinții Săi Ucenici şi Apostoli, Carele a şezut peste fiecare dintr-înşii şi s-au umplut toți de darul lui cel neîmpuținat şi au grăit întru alte limbi slăvirile Tale şi au proorocit. Deci, auzi-ne pe noi care acum ne rugăm Ţie şi-Ţi adu aminte de noi smeriții şi osândiții şi întoarce robia sufletelor noastre, Cela ce ai milostivirea Ta care mijloceşte pentru noi. Primeşte-ne pe noi cei ce cădem înaintea Ta şi strigăm, greşit-am. La Tine suntem aruncați din mitraș, din pântecele maicii noastre, Tu eşti Dumnezeul nostru. Ci, căci s-au stins întru deşertăciune zilele noastre, ne-am golit de ajutorul Tău, lipsitune-am de tot răspunsul. Însă nădăjduindu-ne spre îndurările Tale, strigăm : Păcatele tinereților noastre şi ale neştiinței nu le pomeni şi de cele ascunse ale noastre curățeşte-ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneților, când slăbeşte tăria noastră nu ne lăsa pe noi. Mai înainte până ce nu ne întoarcem în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine. Şi caută spre noi cu bună primire şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale, pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulțimii păcatelor noastre. Caută dintru înălțimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, Carele stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte-ne pe noi din tirania diavolului. Întăreşte viața noastră cu legile Tale cele sfinte şi sfinţite. Înger credincios păzitor pune poporului Tău. Şi pe noi pe toți ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine. Lasă-le lor şi nouă păcatele. Curățeşte-ne pe noi cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meşteşugurile vrăjmaşului, cele ce sunt asupra noastră.
Împreună şi această rugăciune :
Bine eşti cuvântat, Doamne, Stăpâne Atotțiitorule, Carele ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea o ai strălucit cu raze de foc. Carele ne-ai învrednicit pe noi a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopții. Ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulțimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne pe noi cu Sfinții Tăi Îngeri. Într-armează-ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne pe noi cu adevărul Tău. Păzeşte-ne pe noi cu puterea Ta. Mântuieşte-ne pe noi de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic. Şi ne dăruieşte nouă şi această seară cu noaptea ce vine desăvârşită, sfântă, cu pace, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire şi toate zilele vieții noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinților care Ţi-au plăcut din veac.
Apoi diaconul zice :
Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne, ridică-ne şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu Darul Tău. Pe Preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toți sfinţii pomenindu-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Vosglas : Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui, Doamne Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin. Apoi diaconul zice : Să zicem toți din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem. Strana : Doamne, miluieşte.
Doamne atotțiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzine şi ne miluieşte. Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Încă ne rugăm pentru binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Domnul nostru (N), pentru stăpânirea, biruinţa, petrecerea, pacea, sănătatea, mântuirea şi iertarea păcatelor lui; şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai ales să-i dea spor şi să-i ajute întru toate şi să supună sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul. Încă ne rugăm pentru preasfințitul Arhiepiscopul nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui. Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia; şi pentru toți cei mai dinainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri, care zac aici şi pretutindenea ortodocşi. Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc şi cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă. Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri şi pentru toți creştinii ortodocşi. Vosglas : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin. Apoi diaconul : Iar şi iar plecând genunchii noștrii, Domnului să ne rugăm.
Preotul se roagă :
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai dat pacea Ta oamenilor. Şi darul PreasfântuIui Duh, încă întru această viață şi cu noi fiind, îl dai pururea celor credincioşi spre moştenire nestricată; iar mai arătat acest dar Ucenicilor Tăi şi Apostolilor L-ai trimis astăzi, şi le-ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, întru a sa limbă întru auzul urechilor luând cunoştința de Dumnezeu, ne-am luminat cu lumina Duhului şi dintru înşelăciune ca dintru întuneric ne-am izbăvit şi cu împărţirea limbilor celor simţite şi de foc şi cu lucrarea mai presus de fire a crede întru Tine, ne-am învăţat şi pe Tine a Te binecuvânta împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, întru o Dumnezeire şi întru o Putere şi întru o Stăpânire, ne-am luminat. Tu dar, Cela ce eşti strălucirea Tatălui şi chipul Fiinţei şi al Firii Lui cel neschimbat şi nemutat, Izvorule al înţelepciunii şi al darului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuieşte să mă rog. Că Tu eşti Cela ce ştii mulțimea cea multă a păcatelor mele, ci milostivirea Ta va birui fără de numărul acestora. Că iată, cu frică stau înaintea Ta aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei Tale. Ocârmueşte viața mea, Cela ce ocârmuieşti toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cela ce eşti liman lin celor cuprinşi de valuri şi-mi arată calea întru care voi merge. Dă gândurilor mele Duhul înţelepciunii Tale, Duhul înţelegerii dăruieşte-l nepriceperii mele, umbrează faptele mele, cu duhul temerii de Tine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu Duhul cel stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca întru toate zilele fiind îndreptat spre lucrul cel de folos cu Duhul Tău cel Bun, să mă învrednicesc a face poruncile Tale şi pururea să-mi aduc aminte de slăvită venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Şi să nu mă treci cu vederea pe mine să mă înşel cu frumuseţile cele stricăcioase ale lumii acestea. Ci mă întăreşte să poftesc luarea vistieriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis, Stăpâne : Că oricâte va cere cineva întru numele Tău, fără apărare va lua de la Dumnezeu Părintele Tău cel împreună veşnic cu Tine. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea Sfântului Tău Duh mă rog bunătăţii Tale, câte am cerut să mi le dai spre mântuire. Aşa Doamne, Cela ce eşti bogat dătător de toată facerea de bine şi dătător bun. Că Tu eşti Carele dai mai de prisosit decât cele ce cerem. Tu eşti Cela ce nu Te înduri şi Cel milostiv, Carele Te-ai făcut părtaş fără de păcat trupului nostru şi către cei ce pleacă la Tine genunchii, Te pleci cu iubirea de milostivire, făcându-Te curăţire păcatelor noastre. Pentru aceasta dă, Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfințeşte-i pe dânşii cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă-i pe dânşii cu acoperământul aripilor Tale; nu trece făptura mâinilor Tale; Ţie Unuia am greşit, şi Ţie Unuia şi slujim; nu ştim să ne închinăm la Dumnezeu străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu; iartă-ne nouă greşelile şi primind rugăciunile noastre cele cu plecare de genunchi, tinde-ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca nişte tămâie primită ce se înalță înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.
Se adaugă şi această rugăciune :
Doamne, Doamne, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne pe noi de tot lucrul, ce umblă întru întuneric; primeşte jertfa de seară, înălţările mâinilor noastre şi ne învredniceşte să trecem şi măsura nopţii fără de prihană neispitiți de rele şi ne izbăveşte pe noi de toată tulburarea şi frica, care vine de la diavolul; dăruieşte sufletelor noastre umilință şi gândurilor noastre purtare de grijă de întrebarea judecăţii Tale celei înfricoşate şi drepte; pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele de pe pământ. Ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi întoarce de la noi toată nălucirea cea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.
Apoi diaconul zice :
Apără-ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne, ridică-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu Darul Tău. Pe Preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toți sfinţii pomenindu-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Vosglas : Cu bună voirea şi cu darul Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele bine eşti cuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viață făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin. Şi îndată : Învredniceşte-ne Doamne… Şi după aceea diaconul zice : Iar şi iar plecându-ne genunchii, Domnului să ne rugăm.
Apoi preotul zice rugăciunea :
Izvorule al vieții cel luminător, Carele pururea izvorăşti. Puterea cea împreună veşnică a Tatălui şi împreună lucrătoare. Cela ce ai plinit cu prea cuviinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea omenească, Hristoase Dumnezeul nostru; Carele ai rupt legăturile morții cele nedezlegate şi încuietorile iadului şi ai călcat mulţimea duhurilor celor viclene. Cela ce Te-ai adus pe Tine pentru noi junghiere nevinovată, dându-Ţi spre jertfă Trupul cel preacurat şi neatins şi neajuns de nici un păcat şi prin înfricoşată şi negrăită jertfirea aceasta ne-ai dăruit nouă viața de veci şi pogorându-Te în iad ai sfărâmat încuietorile cele veşnice şi celor ce şedeau întru întuneric le-ai arătat ieşire şi ai vânat cu înţeleaptă meşteşugire dumnezeiască pe şarpele începătorul răutăţii cel dintru adânc şi l-ai legat cu lanțurile întunericului în tartar şi în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai dinafară l-ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată. Înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare, Cela ce Te-ai arătat mare ajutător celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu, Domnul slavei ceea ce este deapururea şi Fiul cel iubit al Părintelui celui de sus, Cela ce eşti lumină pururea veșnică, Soarele dreptăţii, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm Ţie şi fă odihnă sufletelor robilor Tăi, ale părinţilor şi fraților noştri, care au adormit mai înainte şi ale celorlalte rudenii după trup şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenirea. Că întru Tine este stăpânirea tuturor şi în mâna Ta ții toate marginile pământului. Stăpâne atoate țiitorule, Dumnezeul părinţilor şi Domnul milei, Făcătorul neamului celui muritor şi celui nemuritor şi a toată firea omenească care se zideşte şi iarăşi se strică, al vieţii şi al sfârşitului, al petrecerii aici şi al mutării acolo. Cela ce măsori anii viilor şi rânduieşti ceasurile morții, Carele duci în iad şi scoţi; Cela ce legi întru neputinţă şi slobozeşti întru putere; Cela ce tocmeşti aceste de aici a fi de treabă şi ocârmuieşti cele viitoare a fi de folos; Cela ce ai veselit cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi cu arcul morții. Însuți, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe. Carele şi întru această mai de pe urmă mare şi mântuitoare zi a praznicului cincizecimii ai arătat nouă taina Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi împreună pururea veșnică şi nedespărţite şi neamestecate Treimi. Şi pogorârea şi venirea Sfântului şi de viață făcătorului Duh, în chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli ai vărsat şi i-ai pus pe ei vestitori credinţei noastre celei creştineşti şi mărturisitori şi propovăduitori dreptei credințe celei adevărate i-ai arătat. Carele şi întru acest praznic cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai judecat cu cuviinţă a primi rugăciunile cele de milă pentru cei ținuți în iad. Şi ai dat mare nădejde că : Slobozire celor ținuți din scârbele ce-i țin pe ei şi mângâiere li se va trimite lor de la Tine. Auzi-ne pe noi smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie. Şi fă odihnă sufletelor robilor Tăi, celor adormiţi mai-nainte : în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc cu răcoreală, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi-i învredniceşte păcii şi iertăciunii. Că nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici cei ce sunt în iad îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi ceşti vii bine Te cuvântăm şi Te rugăm şi rugăciuni de milostivire şi jertfe aducem Ţie pentru sufletele lor.
Să se împreune şi această rugăciune :
Dumnezeule cel mare şi veşnic, Sfinte şi Iubitorule de oameni, Carele ne-ai învrednicit pe noi şi întru acest ceas a sta înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale. Milostiveşte-Te spre noi nevrednicii robii Tăi şi ne dă nouă dar, ca să-Ţi aducem Ţie cu inimă umilită fără de răspândire slavoslovia cea întreit sfântă şi mulțumire pentru darurile Tale cele mari, care ai făcut şi faci pururea cu noi. Adu-Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi cu fărădelegile noastre. Ci fă milă mare cu smerenia noastră, ca să scăpăm de întunericul păcatului şi să umblăm în ziua dreptății îmbrăcându-ne cu armele luminii, să petrecem fără bântuială despre toată meşteşugirea vicleanului şi cu îndrăzneală să Te proslăvim pentru toate, pe Tine, Unul, Dumnezeul cel adevărat şi Iubitor de oameni. Că a Ta este cu adevărat şi fără de îndoială mare taină, Stăpâne, şi Făcătorule al tuturor, dezlegarea cea vremelnică a făpturilor Tale şi împreunarea şi odihna cea în veci după acestea. Ţie mulțumire pentru toate facem, pentru intrările noastre în lumea aceasta şi ieşirile, care nădejde de învierea noastră şi de viața cea nestricată prin nemincinoasă făgăduința Ta mai înainte ne vestesc nouă, care fă să o dobândim întru venirea Ta cea de a doua ce va să fie. Că Tu eşti Începătorul învierii noastre şi Judecătorul celor ce se fac în viață, cel nemitarnic şi iubitor de oameni şi dării de plată Stăpân şi Domn. Carele Te-ai şi împreunat asemenea nouă cu trupul şi sângele prin pogorârea cea multă şi patimile noastre cele fără prihană, de bunăvoie spre a le primi, ai luat milostivirile îndurărilor şi întru aceea ce ai pătimit Însuți fiind ispitit, Te-ai făcut nouă celor ispitiţi Însuți făgăduit ajutător. Pentru aceasta ne-ai şi scos pe noi la a Ta nepătimire. Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi fă odihnă tuturor părinţilor ai fiecăruia şi maicilor şi fraților şi surorilor şi fiilor şi celor dintru o rudenie şi celor de o seminţie şi tuturor sufletelor, care au adormit mai-nainte întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; şi aşază sufletele lor şi numele lor în cartea vieţii în sânurile lui Avraam şi ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii întru împărăţia cerurilor, în raiul desfătării; prin îngerii Tăi cei luminaţi ducându-i pe toţi întru sfinte locaşurile Tale. Împreună ridicând şi trupurile noastre în ziua, întru care ai rânduit, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi nemincinoase. Că nu este, Doamne, moarte robilor Tăi, când ieşim noi din trup şi venim la Tine, Dumnezeul nostru, ci mutare de la cele mai de întristare la cele mai bune şi mai vesele şi odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv nouă şi acelora, pentru că nici unul nu este curat înaintea Ta de întinăciune, măcar de ar fi viaţa lui numai o zi, fără numai Tu însuţi Carele Te-ai arătat pe pământ, fără păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Carele toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta şi nouă şi acelora ca un bun şi iubitor de oameni, Dumnezeu, slăbeşte, lasă şi ne iartă căderile noastre de păcate, cele de voie şi cele fără de voie, cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele dintru toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor ce s-au mutat de aici dăruieşte-le slobozenie şi iertare; iar pe noi cei ce suntem aici ne binecuvintează, sfârşit bun şi cu pace dăruindu-ne nouă şi tot poporului Tău. Şi deschizând nouă îndurările milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată şi groaznică şi ne fă vrednici împărăţiei Tale.
Împreună şi această rugăciune :
Dumnezeule cel mare şi Preaînalt, Unul, Carele ai nemurire, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cela ce ai făcut toată făptura întru înţelepciune, Carele ai despărţit între lumină şi întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii. Cela ce ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii şi în ziua de acum a întâmpina faţa Ta întru mărturisire şi a-Ţi aduce slujbă de seară. Însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă nouă această seară de acum şi noaptea ce vine, cu pace. Îmbracă-ne cu armele luminii. Izbăveşte-ne pe noi de frica de noapte şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric şi ne dăruieşte somnul, (care ai dat nouă spre odihna neputinţei noastre), slobod de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule de viață, ca şi întru aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău şi cu gândirea poruncilor Tale fiind luminaţi, să ne sculăm întru bucurie sufletească spre lauda bunătății Tale, cereri şi rugăciuni aducând milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale tot poporului Tău, pe care pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.
Apoi diaconul : Apără, mântuieşte, miluieşte… Pe Preasfânta curata… Vosglas : Că tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin.
După aceea zice diaconul :
Să plinim rugăciunile noastre cele de seară Domnului. Apără, mântuieşte, miluieşle şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule cu harul Tău. Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, la Domnul să cerem. Înger de pace, credincios… Milă şi iertare de păcate… Cele bune şi de folos… Cealaltă vreme a vieții noastre… Sfârşit creştinesc vieţii noastre… Pe Preasfânta, curata… Vosglas : Că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin. Preotul : Pace tuturor. Strana : Şi Duhului Tău. Diaconul : Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Iar preotul zice în taină rugăciunea aceasta :
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie, Judecătorului celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat robii Tăi capetele şi şi-au smerit grumazii lor, nu de la oameni nădăjduind a avea ajutor, ci aşteptând mila Ta şi cerând mântuirea Ta; pe care păzeşte-i în toată vremea, în seara de acum şi în noaptea ce vine de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, de cugete deşarte şi de pofte rele.
Vosglas : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea proslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana : Amin.
Şi îndată cântăm :
STIHOAVNA
Stihirile, glasul al 3-lea, singur glasul.
Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au pogorât; că evreii, din care este după trup Hristos, bolnăvindu-se cu necredința, au căzut din darul lui Dumnezeu şi noi cei dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele Ucenicilor, care au vestit slava lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor; cu care plecându-ne inimile împreună cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor noastre.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Acum Duhul Cel Mângâietor S-a vărsat peste tot trupul; că începând de la ceata Apostolilor, de la aceia după împărtăşire, au întins Darul către cei credincioşi şi au încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind Ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi slava lui Dumnezeu; pentru aceasta, gânditor luminându-ne inimile şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne rugăm să se mântuiască sufletele noastre.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos, că Mângâietorul îi înnoieşte pe dânşii înnoindu-se într-înşii cu înnoire tainică a cunoştinţei; pe care cu străine glasuri şi cu înalte cuvinte slăvindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea veşnică şi singură în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne prin învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui şi Fiului, şi Duhului Sfânt, rugându-ne să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Facere a lui Leon împăratul.
Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri : Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl a născut fără de ani pe Fiul cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător şi Duhul Sfânt era în Tatăl, slăvit împreună cu Fiul; o singură Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându-ne, zicem : Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut prin Fiul cu împreună lucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare, prin Carele am cunoscut pe Tatăl şi Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule, Mângâietorule, Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime Sfântă, slavă Ţie.
După aceea : Acum slobozeşte pe robul Tău… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru.
Şi îndată troparul praznicului, glasul al 8-lea :
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Şi otpustul acesta :
Cela ce din sânurile Tatălui s-a deşertat pe Sine şi din cer pe pământ S-a pogorât şi a luat toată firea noastră cea omenească şi o a îndumnezeit pe dânsa, şi după aceea iarăşi S-a suit la ceruri şi a şezut dea-dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi pe Duhul cel dumnezeiesc şi Sfânt şi de o Fiinţă şi întocmai puternic şi întocmai slăvit şi împreună veşnic, L-a trimis peste Sfinții Săi Ucenici şi Apostoli şi printr-însul i-a luminat pe ei şi prin ei toată lumea, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei şi celei cu totul fără prihană Sfintei Maicii Sale, ale sfinţilor slăviților şi întrutot lăudaţilor de Dumnezeu propovăduitorilor şi purtătorilor de Duh Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
Întru această Duminică a Cincizecimii.
La Pavecerniţă cântăm canonul către Prea Sfântul Duh.
Irmosul de două ori şi troparele pe 4.
CANONUL către Prea Sfântul Duh
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glas 1,
Irmosul :
Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată o a trecut ca pe uscat, văzând pe vrăjmaşul înecat, a cântat cântare lui Dumnezeu ca unui Făcător de bine, Celui ce a făcut minuni cu braț înalt, că S-a proslăvit.
Stih : Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Dumnezeule, Sfinte Duhule, Carele tuturor împarţi darurile Tale şi toate le faci cu voia, suflă şi întru noi Darul Tău cel purtător de lumină, ca să Te slăvim pe Tine, Cela ce eşti lăudat împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Mângâietorule, Cela ce cu însuflarea Ta dai daruri puterilor cereşti, curăţă întinăciunea cugetului meu, ca un bun şi-l umple de sfinţenia Ta.
Slavă…
Sfinte Duhule, Dumnezeule, Cela ce eşti izvor al vieţii şi râu de bunătăţi al firii, mintea mea cea omorâtă, făcându-o vie cu lucrarea Ta, o ridică ca să cânte Dumnezeirea Ta.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Biserică lui Dumnezeu te-ai făcut Fecioară cu venirea Duhului Sfânt, ceea ce eşti cu dar dăruită şi cu puterea Celui Preaînalt, ai născut cu trup pe Cuvântul cel fără început.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Fiului, Celui născut fără stricare din Tatăl mai-nainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără de sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm : Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti, Doamne.
Având după ființă împreună alergătoare puterea voiei, Duhul Sfânt ca un Dumnezeu împreună lucrător, pe cetele cele cereşti care sunt mai presus de lume, neîncetat le învaţă a striga : Sfânt eşti Doamne.
Cu cântări fără tăcere, într-un glas să slăvim pe darul Duhului, Carele a strălucit pe grăitorii de Dumnezeu Apostoli, prin suflare de vifor şi împreună cu cetele celor fără de trupuri, în glasuri întreit sfinte i-a învăţat să strige : Sfânt eşti Doamne.
Slavă…
O Stăpânire şi o Dumnezeire, o Putere, o Începătorie şi o împărăţie a Sfintei Treimi, slăvindu-o cântăm, cu glasuri întreit sfinte, strigând : Sfânt eşti Doamne.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Căruţă purtătoare de lumină şi locaş prealuminat ai fost, întrutot curată şi mai presus de heruvimi, că pe Dumnezeu pe mâinile tale L-ai purtat. Pentru aceea toţi strigăm către tine, Curată : Bucură-te, întrutot fericită.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Toiag din rădăcina lui Iessei şi floare dintr-însul Hristoase, din Fecioară ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.
Mari lucruri ne-a dăruit nouă Duhul Cel întru tot Sfânt; peste Apostoli a venit ca un Mângâietor prea bun, ca Cela ce toate le plineşte; ca un Dumnezeu făcător, ca Cela ce toate le sfinţeşte, ca Cela ce este Făcător a toate, ca un stăpân şi Însuşi stăpânitor.
Pe scaunul părintesc şezând, Hristoase, ai trimis pe Mângâietorul, Ucenicilor Tăi, precum Te-ai făgăduit, Mântuitorule, şi ca un Dumnezeu venind, cu putere i-a întrarmat pe dânşii, ca Unul ce este împreună lucrător şi de la Tatăl se purcede.
Slavă…
A grăi pentru cele ce vor să fie, Duhul cel întrutot Sfânt mai înainte a învăţat pe prooroci; şi iarăşi a grăi în limbi slava lui Dumnezeu, tot El a deşteptat pe preaînţelepţii Apostoli, prin glasul suflării de vifor. Acelaşi şi acum împreună cu noi petrece.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Poartă a luminii vieții te numim pe tine Maica lui Dumnezeu, prin care a intrat la noi Hristos, frumos arătându-Se cu strălucirea Dumnezeirii, acoperit fiind cu îmbrăcămintea trupului şi nevăzut ca un Dumnezeu. Iar trupeşte, precum suntem noi, S-a văzut.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Dumnezeu fiind păcii, Tată îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă. Deci, povățuiți fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim, Iubitorule de oameni.
O Duhule al înțelepciunii şi al fricii de Dumnezeu, Sfetnicule al adevărului şi al înţelegerii, Cel ce dai pace, sălăşluieşte-Te întru noi, ca sfinţindu-ne cu sălăşluirea Ta, de noapte mânecând, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cela ce ții toate şi eşti Domn al tuturor, Cela ce păzeşti făptura necăzută, dă-ne nouă sfinţenie şi luminare, ca săturându-ne de lumina Ta cea dată nouă, de noapte mânecând, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Carele dedemult a însemnat lui Moise poruncile legii vechi, acum legea darului o alcătuieşte luminat; că dumnezeiescul Mângâietor venind o a scris pe inimile Apostolilor, ca un iubitor de oameni.
Şi acum… A Născătoarei de Dumnezeu :
Blestemul strămoaşei Eva s-a pierdut cu naşterea ta, Fecioară, răsărind tu pe Hristos binecuvântare lumii, pentru aceea bucurându-ne, cu gura şi cu inima mărturisindu-te adevărat Născătoare de Dumnezeu, te fericim.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-se Cuvântul şi trup luând, a ieşit păzindu-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.
Plinind făgăduinţa Ucenicilor Tăi, Hristoase, le-ai trimis pe Duhul cel întrutot Sfânt, le-ai dăruit facere de mari minuni şi le-ai dat limbi în vedere de foc, ca să umple de cunoştinţa Ta pe adunarea neamurilor necredincioase.
Vino la noi, Duhule Sfinte, fă-ne părtaşi sfinţeniei Tale, luminii celei neînserate, vieţii celei dumnezeieşti şi împărtăşirii celei cu bun miros; că Tu eşti Duhul adevărului, Carele de la Tatăl purcezi.
Slavă…
Mântuieşte, Mângâietorule pe cei ce cu credinţă cântă venirea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă şi curăţeşte-i de toată spurcăciunea ca un bine îndurat şi-i arată vrednici strălucirii Tale şi cu lumina Ta fă-i pe ei oglindă neîntinată, de Dumnezeu văzătoare.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Toată ceata proorocilor cea de Dumnezeu pe taină învăţată, mai-nainte a grăit pentru taina cea nespusă şi dumnezeiască a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, cea dintru tine Fecioară; că prin tine, Maică, s-a arătat sfatul cel mai-nainte de veci prea adevărat.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Prea Sfântul Duh pogorîndu-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor că, cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale; pentru aceea şi minunea ca o beție se socotea la cei necredincioşi, iar la cei credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule; iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi din-destul robilor Tăi.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând, au cântat : Dumnezeul părinților, bine eşti cuvântat.
Acum sorocul făgăduinţei lui Hristos se împlineşte, că venirea Duhului a arătat Ucenicilor împărţirea limbilor, a Celui ce mai presus de Dumnezeu, a strălucit din Treime.
Dedemult adică s-a despărţit unirea limbilor care era fără de cale, iar acum la un loc se adună prin singură lucrarea Sfântului şi de viață Făcătorului Duh, a Unuia din Treimea cea mai presus de Dumnezeire.
Slavă…
De sus purtându-se suflarea Sfântului Duh, măririle lui Dumnezeu preaslăvit le-au vestit Apostolii lui Hristos, cu un glas cântând : Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Chipul naşterii Tale, celor trei tineri în cuptor li s-a arătat, păziţi fiind nevătămaţi de foc. Iar tu luând în pântece Focul cel nesuferit, te-a păzit curată, Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalțe pe Dânsul întru toți vecii.
Sfinte Duhule, Cela ce purcezi de la Tatăl, dă tuturor sfinţenie, celor ce cred întru Tine, că Sfânt eşti şi dătător de sfinţenie oamenilor. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Dai dăruiri ca un Făcător de bine, darul bunătăţilor celor ce Te cântă pe Tine, Mângâietorule; că dătător de bunătăţi eşti şi noianul bunătăţii. Pentru aceea cântând, să strigăm. Toată făptura să binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Slavă…
Domn făcător de viață este Duhul, singur de Sine mişcat, singur de Sine puternic, împărţind precum voieşte darurile; singur stăpânitor, singur poruncitor şi fără de început. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cine nu se va mira de prea mulţimea îndurărilor Tale, celor bune, Cuvântule, Cela ce eşti fără de început ? Că pentru noi ai sărăcit, bogat fiind, şi în pântecele Sfintei Fecioare Te-ai sălăşluit. Pentru aceea cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Bucură-te, lauda fecioriei, bucură-te, Maică preacurată, pe care toată făptura cu dumnezeieşti cântări te slăvim.
Iată, ne-ai trimis alt Mângâietor, pe Cel de o Fiinţă cu Tine, Cuvântule, şi cu Părintele Tău împreună pe un scaun şezător.
Mântuieşte, Mângâietorule, din ispite pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu şi slăvesc a Ta veşnicie.
Slavă…
Vino către noi, Mângâietorule, împlinind a Ta mângâiere celor ce cântă dumnezeieşte slava Ta cea negrăită.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Mireasă a lui Dumnezeu ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe cei ce Te cinstesc după vrednicie, izbăveşte-i de ispite.
În loc de : Cade-se să te fericim… Zicem acelaşi Irmos. După, Sfinte Dumnezeule… Condacul praznicului. Şi celelalte ale Pavecerniței şi otpustul. Întru aceeaşi Luni a Cincizecimii. La Miezonoptică, troparul şi condacul praznicului. Rugăciunea pentru morţi nu o citim.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…
Praznicul cel după praznice şi mai de pe urmă, credincioşii să-l prăznuim luminat; acesta este Cincizecimea, împlinirea făgăduinţei şi a sorocului, că întru acesta focul Mângâietorului îndată S-a pogorât pe pământ, ca în chip de limbi; pe Ucenici i-a luminat şi cereşti tăinuitori i-a făcut; lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…
Izvorul Duhului venind la cei de pe pământ, în râuri de foc împărțindu-se după înţelegere, pe Apostoli i-a rourat luminându-i. Şi li s-a făcut lor focul nor rouros, văpaia care îi lumina şi îi ploua. Prin care noi am luat darul prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului cel întâi, glasul al 7-lea cu irmosul pe 8 şi al doilea glasul al 4-lea, cu irmosul pe 6. CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH
Catavasia : Cu dumnezeiescul nor…
După Cântarea a 3-a, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Prea Sfântul Duh pogorându-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor; că, cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale, pentru aceea şi minunea ca o beţie se socotea la cei necredincioşi; iar la cei credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiţi robilor Tăi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului.
SINAXAR
ÎN LUNEA CINCIZECIMII, ADICĂ A SFÂNTULUI DUH.
Stih : Suflarea Duhului Domnului să o laude tot omul.
Cu care tot duhul vrăjmăşesc se goneşte de la Domnul.
Tot în această zi, în Lunea a cincizeci de zile, prăznuim pe însuşi Prea Sfântul şi de viaţă Făcătorul şi întrutot puternicul Duh, Carele este Unul din Treime, Dumnezeu, într-o cinste, într-o slavă şi de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.
Că întru această zi a cincizecea S-a pogorât înfiinţat pe Sfinţii Apostoli întru vedere de limbi de foc şi a şezut peste fiecare dintr-înşii în foişor, unde petreceau. Însă pentru cinstea Prea Sfântului Duh, au aşezat sfinţii şi dumnezeieștii Părinţi, care toate bine le-au tocmit, a-L prăznui şi deosebi într-această zi a Cincizecimii; că a făgăduit Mântuitorul mai înainte de sfânta Sa patimă venirea Mângâietorului zicând : De folos este ca să Mă duc Eu, că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Şi iarăşi : Şi când va veni Acela, vă va învăţa şi vă va îndrepta pe voi spre tot adevărul. Şi iarăşi : Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă, Duhul adevărului, Carele din Tatăl se purcede. Şi după patimă iarăşi când vrea să se înalţe la cer a zis : Iar voi să aşteptaţi în Ierusalim până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus; şi L-a trimis în adevăr, căci aşteptând ei, când s-a plinit ziua a cincizecea, în ceasul al treilea din zi, în foişor fără de veste s-a făcut tunet din cer, cât a străbătut mulţimea lumii şi întru vederi de limbi de foc S-a arătat Duhul Sfânt, rămânând nu numai peste cei doisprezece, ci şi peste cei şaptezeci. Şi grăiau în limbi străine, adică unul fiecare din Apostoli grăia în limbile tuturor neamurilor; că nu numai limba sa auzea cel de alt neam când grăia Apostolul, ci limba fiecărei seminţii Apostolul o auzea şi o grăia. De unde dacă s-au adunat, poporul i-a socotit că sunt beţi, că neînţelegând altul cum grăia un Apostol deosebi către toţi, îl socotea pe acela că este beat; iar alţii se mirau, zicând : Ce poate fi aceasta ? Şi erau adunaţi de peste tot pământul pentru praznic : parteni, mideni şi elamiteni, care de mai înainte cu puţină vreme fuseseră robiţi de Antioh. Însă după înălţarea lui Hristos trecând zece zile, a venit Duhul Sfânt, iar nu de-îndată atunci după înălţare. Ca mai mult să facă pe Ucenicii care Îl aşteptau pe El, mai fierbinţi. Iar zic unii şi aceasta, ca în fiecare zi venea una fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti de se închina acelui trup îndumnezeit. Şi aşa plinindu-se nouă zile, în ziua zecea a venit Mângâietorul şi s-a făcut împăcare prin Fiul. Iar după cincizeci de zile de la Paşti a venit spre pomenirea Legii vechi, că Israil după ce a trecut Marea Roşie, trecând cincizeci de zile a luat acele zece porunci. Vezi şi închipuirile. Acolo muntele, iar aici foişorul; acolo foc, iar aici limbi de foc; şi în loc de tunet şi de ceaţă, vifor mare foarte. Şi întru vedere de limbi S-a pogorât Duhul Sfânt, pentru că S-a arătat că se află fireşte spre Cuvântul cel viu, sau pentru că era să înveţe Apostolii şi să întoarcă cu limbile pe păgâni. Iar cu limbi de foc, pentru că Dumnezeu foc mistuitor este şi pentru curăţire. Care limbi se împărţeau pentru darea de daruri. Şi precum oarecând pe cei ce ştiau o limbă, în multe i-a împărţit şi i-a amestecat, aşa şi acum pe cei ce ştiau o limbă, în multe i-a împărţit, ca să adune dintre acele neamuri ce se risipiseră pe la marginile lumii. Iar în ziua de praznic s-a făcut că fiind adunat popor mai mult, să se vestească lucrul luminii prin toată lumea; apoi şi câţi se întâmplaseră a fi la Paşti şi văzuseră minunile care făcuse Hristos, iarăşi şi acum să se minuneze. Iar ziua Cincizecimii, pentru că se cădea, ca în ce vreme se dăduse legea cea de-demult, întru aceiaşi să se verse şi darul Duhului Sfânt precum şi Hristos a făcut în Paştile legii, ale Sale Paşti, săvârşindu-le Paşti adevărate. Şi nu pe gurile Apostolilor, ci pe capetele lor a şezut Duhul Sfânt, partea trupului cea stăpânitoare cuprinzându-o şi cea mai mare şi singură mintea, de la care şi limba are graiul şi cu o închipuire oarecare Duhul slobozeşte glas cu limba şi aceasta pentru aceea ca să hirotonisească pe Apostoli binecuvântându-i pe cap, spre a fi învăţători tuturor celor de sub cer. Că punerea mâinii, adică hirotonia, pe creştetul capului se face. Fost-a glas şi foc, pentru că şi în Sinai au fost acestea, ca să se arate că acelaşi Duh a fost şi atunci şi acum este, Carele pune legea şi toate le aşază. Însă s-a tulburat mulţimea poporului pentru sunetul vântului, căci gândeau că le vine sfârşitul, care Hristos mai înainte spusese evreilor pentru sfărâmarea lor. Zis-a ca de foc, ca nimenea să nu gândească ceva trupesc de Duhul Sfânt. Beţi a fi s-au socotit Apostolii, dar Petru sculându-se şi vorbind prin mijlocul poporului i-a mustrat, zicând : Că nu este lucru ce se ţine de adevăr ceea ce ziceau ei, aducând mărturie proorocia lui Ioil şi au adus dintr-înşii la cunoştinţa lui Dumnezeu ca la trei mii. Iar Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte, căci ne poate mângâia pe noi şi a ne face odihnă; că în locul lui Hristos L-am luat pe Acesta şi prin Acesta având pe Acela. Pentru că şi vorbeşte pentru noi cu glasuri negrăite către Dumnezeu, stând pentru noi ca un iubitor de oameni ca şi Hristos. Că Mângâietor este şi El. Pentru aceea şi alt Mângâietor, Duhul Sfânt se numeşte. Că zice şi Apostolul : Avem Mângâietor pe Iisus către Dumnezeu. Şi altul s-a zis pentru unirea fiinţei, că unde zise altul şi altul, este de cele ce sunt de o fiinţă şi de o fire. Iar alta şi alta, ştim a fi pentru firi osebite. Acesta Duhul Sfânt este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul întru toate, pentru aceea şi împreună cu dânşii toate le face şi singură învierea aceea ce va să fie. Şi câte voieşte face, sfinţeşte, împarte, înnoieşte, trimite, face înţelepţi, unge proorocii. Şi drept zicând, întrutot Însuşi singur Stăpânitor este. Atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Printr-Acela este toată înţelepciunea, viaţa, mişcarea şi tot ce este părtaş sfinţirii şi a toată viaţa. Cu un cuvânt toate le are, câte şi Tatăl şi Fiul, afară de nenaştere şi de naştere Carele din singur Tatăl se purcede și vărsându-Se Duhul Sfânt peste tot trupul, lumea toată s-a umplut de toate darurile. Şi de la Acela toate limbile s-au îndreptat la cunoştinţa de Dumnezeu şi toată neputinţa şi toată boala s-a gonit. Însă de trei ori de la Hristos, S-a dat Duhul Sfânt, Ucenicilor : Mai înainte de patimă nu foarte arătat după înviere prin suflare arătat iar acum l-a trimis pe El înfiinţat şi mai vârtos însuşi S-a pogorât, mai desăvârşit luminându-i şi sfinţindu-i pe dânşii, (adică pe Apostoli) şi cu aceea iarăşi a vânat marginile lumii.
De venirea Duhului Sfânt, pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
La Cântarea 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului; cea dintâi de două ori şi cealaltă odată.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 4, glasul al 2-lea, singur glasul.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru. De două ori.
În curțile Tale Te voi lăuda pe Tine Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.
În curțile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început, şi pe Fiul, Cel împreună fără început şi pe Prea Sfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Limbile oarecând s-au amestecat, pentru îndrăzneala facerii de turn; iar acum limbile înțelepte s-au făcut, pentru slava cunoştinței de Dumnezeu. Acolo au pedepsit pe cei necredincioşi pentru greşeală; iar aici a luminat Hristos pe pescari cu Duhul. Atunci s-a îngăduit neunirea spre pedeapsă iar acum se înnoieşte unirea, spre mântuirea sufletelor noastre.
Slavoslovia cea mare, ecteniile şi otpustul. Ceasul întâi şi cel desăvîrşit Otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului. Cântarea a 3-a şi a 6-a. Preotul : Înţelepciune, drepţi… Iar strana după vohod zice : Înalță-te, Doamne, întru pu terea Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. Apoi troparul : Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeu nostru… Şi condacul : Când S-a pogorât amestecând limbile… Şi după Sfinte Dumnezeule… Apostolul : Din cartea cea către Efeseni : Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi… Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintru aceşti mici… Chinonicul : Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept...
CADE-SE A ŞTI : Că în săptămâna aceasta a Sfintei Cincizecimi, este dezlegare la brânză, peşte, vin şi untdelemn. Şi se lasă şi jumătăţile de ceasuri şi canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Când se va întâmpla aflarea Capului Sfântului Ioan, Luni în ziua Duhului Sfânt, slujba lui se pune Marţi cu a praznicului.
DUPĂ RUSALII
LUNI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 6 şi cântăm aceste stihiri podobnice, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Acum se înnoiesc limbile ca să spună mai luminat slava lui Dumnezeu, prin cuvinte cu vorbe străine şi în chip de foc, spre încredinţarea tuturor celor de pe pământ şi spre semn neamurilor, că cu adevărat mântuire ai venit.
Puterea cea de sus pe care ai făgăduit să o trimiţi, Hristoase, Ucenicilor Tăi acum plinind, ai trimis pe Sfântul Tău Duh, arătându-ne că Tu eşti adevărul şi că cei ce se nădăjduiesc spre Tine, Bunule, cu adevărat nu se vor ruşina.
Făgăduinţa cea mai dinainte plinindu-o ai trimis lumii pe Mângâietorul Tău, ca în limbi de foc să topească păcatele tuturor cu dumnezeiescul foc şi să ne dea adevărată împărtăşire cu Dânsul, nouă celor ce cu credinţă Îl teologhisim.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul 1 :
Praznicul a cincizeci de zile prăznuim şi venirea Duhului şi sorocul făgăduinţei; şi plinirea nădejdii şi Taina câtă este, cât este de mare şi cinstită. Pentru aceasta strigăm Ţie : Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ţie.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Popobie : Casa Eufratului…
Cu fapta precum Te-ai făgăduit, Cuvinte, Ucenicilor ai trimis, pe Dumnezeiescul şi Sfântul Tău Duh, şi i-a luminat pe dânşii.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Fără de veste din cer, toată puterea Dumnezeiescului Mângâietor, pe Apostoli preaînţelepţi şi grăitori de Dumnezeu i-a arătat.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Neamul celor de altă seminţie nu se pricepea, auzind pe dumnezeieștii Apostoli, în limbile sale slăvind Treimea.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Cu limbile altor neamuri ai înnoit, Hristoase, pe Ucenicii Tăi, ca cu acelea să Te propovăduiască pe Tine, Cuvântul şi Dumnezeu cel fără de moarte; Carele dai sufletelor noastre mare milă.
LA UTRENIE
După întâia Catismă, sedealna glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău…
Împreunez, laud, slăvesc, cinstesc împreună cu Tatăl şi cu Fiul pe Prea Sfântul Duh, unindu-L după Dumnezeire şi despărțindu-L după osebiri. Că aşa Acesta pe Apostolii lui Hristos i-a umplut acum şi i-a înțelepţit, ca să propovăduiască în toată lumea.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, acelaşi glas şi podobie.
Pe Ucenicii lui Hristos darul Duhului i-a luminat, minunat pogorându-Se din cer în chip de foc şi luminători i-a arătat, ca să vestească o putere a Sfintei Treimi şi o Domnie, pe care cu credinţă o slăvim.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
Psalmul 50.
Canonul praznicului, glasul al 7-lea, cu irmosul pe 8 CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH şi al Mineiului pe 4. Condacul şi icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului…
Cu raza dumnezeieştii stăpâniri, mintea luminându-şi, Ucenicii Tăi, Cuvinte, pe Duhul Sfânt, în fiinţă L-au primit.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Limbile cu foc văzute fiind de sus, s-au pogorât peste Apostoli, împărţite fiind, luminându-i, iar nu arzându-i.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
De sus venind la noi, Mângâietorule, ca şi mai-nainte la Apostoli, sfinţeşte şi mântuieşte, pe cei ce Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu.
Slavă… Şi acum… glasul 1.
Toate le dă Duhul Sfânt : Izvorăşte proorocii, săvârşeşte preoți, pe cei necărturari înţelepciune i-a învăţat, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuieşte. Cela ce eşti de o Ființă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ţie.
LA LITURGHIE
Fericirile din amândouă canoanele praznicului, cântarea 1-a, pe 6.
DUPĂ RUSALII
MARŢI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm stihirile podobnice, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Cât este de potrivit, cât este de cuvios cerurilor celor cuvântătoare, a vesti neamurilor prin limbi în chipul focului slava lui Dumnezeu, Celui ce a împodobit cerurile cu foc şi a luminat lumea cea simțită împreună cu Fiul şi cu Duhul.
În Sion fiind adunaţi Ucenicii lui Hristos, precum a fost făgăduinţa, Prea Sfântul Duh S-a pogorât peste dânşii în chip de foc, cu foc suflători i-a arătat, ca să spună cu tainice învăţături dogmele Treimii.
Săbii din cer ferecate, pe Sfinții Ucenici, Sfântul Duh venind i-a săvârşit şi Făcătorului au sfințit pământul, ca pe cei nesfințiți să-i taie, ca să lipsească săbiile celui viclean şi să se mântuiască sufletele noastre.
Şi de la Minei 3.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărțitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn…
Astăzi a venit lucrarea Prea Sfântului Tău Duh, Doamne, peste Apostolii Tăi şi înţelepţi arătândui prin cunoştința de Dumnezeu, i-a umplut de fericită învăţătura Ta. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea mântuitoare, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Astăzi Duhul Tău cel Atotputernic, Stăpâne, cel de o Fiinţă cu Tine, Se trimite de la Tatăl în limbi de foc şi împărțindu-Se a rânduit pe Apostolii Tăi să grăiască slăvirile Tale. Pentru aceasta lăudăm a Ta mântuitoare rânduială, Hristoase Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Astăzi ai turnat darurile Mângâietorului Tău Duh, Mântuitorule, dând firii omeneşti să proorocească, precum ai zis, Cuvinte, şi ai învăţat să se închine nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta slăvim a Ta mântuitoare rânduială, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
Troparul praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină…
Precum Te-ai făgăduit Apostolilor, Hristoase, venind Duhul Sfânt prin singură puterea Sa, au adus într-o unire a credinţei Treimii celei nezidite, limbile cele osebite ale tuturor neamurilor. Sălăşluieşte-Te, rugămu-ne, şi întru noi, Bunule, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea…
Prea Sfântul Duh pogorîndu-Se acum peste Apostoli în chip de foc, a umplut de spaimă adunările neamurilor; că cu limbi de foc grăind ei, Iubitorule de oameni, fiecare îşi auzea vorba limbii sale; pentru aceea şi minunea ca o beţie se socotea la cei necredincioşi; iar la credincioşi lucru de mântuire cu adevărat. Pentru aceasta slăvim puterea Ta, Hristoase Dumnezeule, iertare de greşeli cerând, ca să trimiți din-destul robilor Tăi.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Psalmul 50.
CANOANELE
Al praznicului glasul al 4-lea cu irmosul pe 8 CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH şi al Mineiului pe 4.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : A treia zi ai înviat…
Duhul Cel Prea Sfânt, Lumina care purcede din Lumină, în limbi de foc a venit pe pământ, să ardă păcatele celor ce se închină cu credinţă Dumnezeirii, Celei în trei Feţe.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Duhul Cel Prea Sfânt, pe Carele dedemult L-ai trimis Ucenicilor Tăi, Îndurate, întărindu-i să plinească în lume voile Tale cele mântuitoare, înnoieşte-L întru noi, Dumnezeule.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Cu credinţă să teologhisim pe Sfântul Duh, strigând : Nu Te depărta de la noi Mângâietorule, Cela ce dai mântuire tuturor şi sfinţeşti pe cei ce Te laudă pe Tine.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea :
În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine Mântuitorul lumii şi plecând genunchii mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi amiazăzi şi în toată vremea bine Te voi cuvânta, Doamne.
LA LITURGHIE
Fericirile din amândouă canoanele praznicului, Cântarea a 4-a pe 6.
DUPĂ RUSALII
MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile praznicului, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
Moise în munte a văzut pe Cela ce era în foc; dar acum şi la văzătorii de Dumnezeu şi înțelepții Apostoli, Duhul în chip de foc S-a pogorât; ca să arate adevărat, că Cel ce a grăit atunci şi acum, este acelaşi Dumnezeu, întru aceiaşi unime a firii.
Cu limbi în chipul focului grăitorii de Dumnezeu chemând la apa dumnezeiescului Botez, bârfelile ritorilor celor fără de Dumnezeu, cu focul Duhului le-au ars. Luminează-ne dar, Mângâietorule, şi pe noi care cu credință Te teologhisim.
Pe cei ce slujeau Ţie, Dumnezeule, întru materia care poartă în sine grosimea trupului, ca şi pe cei fără trupuri dedemult, i-ai înnoit într-un chip negrăit, cu focul Duhului, ca să fie pară de foc. Cât eşti de mult lăudat, cât eşti minunat întru lucrurile Tale, Iubitorule de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
În curţile Tale, Doamne, credincioşii plecând genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Prea Sfântul Duh, Cel împreună veşnic, Carele lucrează şi sfinţeşte sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Cel întocmai puternic, Cel împreună pe scaun şezător, Cel de o Fiinţă şi împreună fără de început cu Tatăl şi cu Cuvântul; Duhul Sfânt cel împreună atoate lucrător, împreună veşnic, preabun, atoate stăpânitor, a umplut pe Ucenicii Cuvântului şi i-a înțelepțit, să vestească neamurilor cu glasuri în multe limbi, slava lui Dumnezeu şi dogmele Treimii.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Adunările neamurilor cele de multe seminţii, care erau întunecate cu beția necunoştinței, pe tăinuitorii Tăi, Dumnezeule Omule, cei ce înalt grăiau prin Duhul cele dumnezeieşti, cu vorbe de multe limbi, îi numeau beți de vin pe ei, cei ce au gonit beția înşelăciunii; dar noi printr-înşii cunoscându-Te pe Tine, Te teologhisim, mântuindu-ne.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Izvorul cel veşnic, Carele totdeauna izvorăşti râul cel negrăit al bunătății şi din care pururea curge apa cea vie, revărsându-se necontenit, adapă cu curgerile ei sufletul meu, izbăvindu-mă din cuptorul patimilor, din văpaia ispitelor celor cumplite şi de munca focului.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Pe Treimea cea de o Fiinţă cu cântări să o slăvim, pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Sfântul Duh, că aşa au propovăduit toți proorocii şi Apostolii cu mucenicii.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul praznicului, de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul 1.
Podobie : Mormântul Tău…
Iată s-au plinit proorociile proorocilor, că Cel ce le-a descoperit lor cu raze întunecoase, arătarea celor ce erau să fie, Mângâietorul ca un Dumnezeu, acum S-a vărsat peste Apostoli din-destul şi printr-înşii şi peste cei ce se închină cu credință Treimii celei nezidite.
Slavă… Şi acum… iar aceasta.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună…
Raza Duhului umplând pe Apostolii Tăi, Mântuitorule, i-a arătat luminători, ca să gonească de pe pământ negura eresurilor şi să lumineze sufletele credincioşilor, spre a sluji Tatălui Tău şi Prea Sfântului Duh, Care sfinţeşte pe cei ce se închină Ţie.
Slavă… Şi acum… tot aceasta. Şi psalmul 50.
CANOANELE
Canoanele glasului al 7-lea cu irmosul pe 8 CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Pogorârea Duhului pe Apostoli i-a luminat, în limbi de foc acum văzându-Se peste dânşii şi ritori i-a arătat, ca să propovăduiască tuturor Unimea Treimii cea adevărată şi de o Ființă; pentru aceasta toate neamurile se mirau, văzând pe cei ce oarecând erau prea neînvățați, grăind luminat cele ce nu se pot spune.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
În foişor şezând Apostolii au luat lucrarea Sfântului Duh, suflarea cea repede care a venit în limbi de foc şi vorbeau luminat cu feluri de învăţături şi cuvântul darului întărind, că Hristos Cel ce a pătimit de voie este Dumnezeu adevărat.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Precum ai trimis, Doamne, Apostolilor astăzi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, dă-ni-L şi nouă rugămu-ne, ca să lumineze inimile noastre deapururea, cu lumina venirii Sale; ca toți să înălţăm luminat cu glasuri neîncetate cântarea cea întreit sfântă, lăudând pe Treimea cea din fire nedespărţită.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea.
Prin prooroci ai vestit nouă calea mântuirii şi întru Apostoli a strălucit darul Duhului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după acestea şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.
LA LITURGHIE
Fericirile din canonul praznicului. Cântarea a 5-a pe 6.
DUPĂ RUSALII
JOI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi de la Minei 3.
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn…
Duhul Sfânt, Carele împarte darurile, a venit pe pământ, nu precum mai-nainte în umbra legii a strălucit în prooroci, ci în fiinţă acum S-a dăruit nouă, prin mijlocirea lui Hristos. Să ne curățim inimile cu fapte bune şi să primim venirea Lui, cu taină luminându-ne.
Duhul cel Sfânt, nu-L lua de la noi, Iubitorule de oameni, ci dăruieşte darul Tău celor ce petrec după vrednicie, ca şi în suflet şi în inimă să moştenim împărtăşirea Lui cea veșnică, făcându-ne biserici şi lăcaşuri ale Mângâietorului, Iisuse, Dumnezeul nostru, Mântuitorul sufletelor noastre.
Pe Duhul Sfânt, Cel ce sfinţeşte toate, cu bună cinste să-L lăudăm şi cu credinţă să strigăm : Cel ce ai venit în lume cu bunăvoinţa Tatălui, nu Te depărta de la noi, cei ce slujim Dumnezeirii Tale ! Arată-ne pe noi biserici bunătăţii Tale celei negrăite şi sfinţeşte pe toți cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Slavă… Şi acum… glasul al 7-lea :
Cei ce avem Mângâietor la Tatăl pe Hristos Dumnezeu, să ne închinăm cu credinţă altui Mângâietor, Carele a venit astăzi pe pământ, Duhului adevărului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…
Pe Duhul Sfânt Cel ce Se purcede din Tatăl şi întru Fiul este închinat, prin Carele toate se poartă, se întăreşte şi se ţin întru viaţă şi viază şi petrec şi se mântuiesc, să-L teologhisim; Mângâietorule, Cela ce eşti necuprins cu mintea, dăruieşte pace lumii Tale.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Duhul Sfânt, Izvorul a toată bunătatea, a venit în ființă să umple prin Apostoli marginile pământului de cereasca putere şi de dumnezeiasca bunătate. Aceluia să strigăm : Mângâietorule, Cela ce eşti necuprins, dăruieşte pace lumii Tale.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Duhul Sfânt, Dumnezeu de o Fiinţă şi împreună pe scaun şezător cu Tatăl şi cu Cuvântul Se cunoaşte, Lumina prea desăvârşită Care a strălucit din Lumină desăvârşită, din Tatăl cel fără de început şi venind prin Fiul. Acestuia să strigăm : Mângâietorule, Dătătorule de viață, dăruieşte pace lumii Tale.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea :
Când ai trimis pe Duhul Tău, Doamne, şezând Apostolii, atunci feciorii evreieşti văzând, s-au mirat cu spaimă, că îi auzeau pe dânşii vorbind într-alte limbi străine, precum Duhul le da lor. Că neînvățați fiind, s-au făcut înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, grăiau ca nişte ritori cele dumnezeieşti. Pentru aceasta şi noi strigăm Ţie : Cela ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit pe noi, Doamne, slavă Ţie.
Troparul praznicului şi otpustul.
LA UTRENIE
Troparul praznicului de trei ori.
După întâia Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
După scularea Ta cea din mormânt, Hristoase, şi după dumnezeiască înălţare la înălţimea cerului, ai trimis, Îndurate, văzătorilor de Dumnezeu slava Ta, Duhul cel drept înnoindu-L în Ucenici. Pentru aceasta ca o alăută muzicească tuturor limpede ai arătat, Mântuitorule, prin dumnezeiesc îndreptar de taină, vestirea şi rânduiala întrupării Tale.
Slavă… Şi acum… tot aceasta.
După a doua Catismă, sedealna glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
Iubitorii Mântuitorului de bucurie s-au umplut şi îndrăzneală au luat cei ce se temeau mai înainte; că Duhul Sfânt astăzi de sus S-a pogorât peste casa Ucenicilor. Şi altul altele grăia către popoare. Că limbile lor s-au împărţit văzute ca nişte foc şi pe dânşii nu i-a ars, ci mai vârtos i-a rourat.
Slavă… Şi acum… Tot aceasta. Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul praznicului, al glasului al 4-lea, cu irmosul pe 8 CANOANELE PREA SFÂNTULUI DUH şi al Mineiului pe 4. Condacul, icosul şi Luminânda praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…
În căruţă cu văpaie de foc dedemult purtându-se cu mărire Ilie cel râvnitor şi cu foc suflător, a închipuit dumnezeiasca suflare cea de sus, care luminat a strălucit acum în Sion peste Apostoli, prin care lumea s-a luminat.
Stih : Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Întocmai grăind de dumnezeiască rânduiala lui Hristos, cu limbi în chipul focului, toți Apostolii au luminat neamurile, să cinstească cu credință pe un Dumnezeu în trei Fețe, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Cel Prea Sfânt.
Stih : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Sioane Sfinte, maica tuturor bisericilor, întru care în chip de foc, Duhul Mângâietorul S-a pogorât minunat peste Apostoli; bucură-te acum şi prăznuieşte praznicul cincizecimii, cel de lume dorit cu adevărat, veselindu-Te împreună cu noi.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea :
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
La Liturghie : Fericirile din canon, Cântarea a 7-a şi a 8-a pe 6.
ÎN SÂMBĂTA CINCIZECIMII
În Vinerea penticostei, seara.
La Vecernie, după psalmul de seară cel obişnuit, catisma cea de rând. La Doamne strigat-am..., stihirile praznicului, cele cântate la însuşi praznicul. Şi toată slujba praznicului, afară de paremii şi de vohod, după cum s-a arătat la odovania praznicului înălţării lui Hristos.
Asemenea şi în Sâmbăta cincizecimii.
La utrenie, toată slujba praznicului, afară de polieleu, antifoane şi evanghelie. Catavasie, irmosul canonului al doilea : Cu dumnezeiescul nor… amândouă stranele împreună. După a 3-a Cântare, sedealna praznicului de două ori. După a 6-a Cântare, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci irmoasele praznicului cu mărimurile lor. După a 9-a Cântare, Luminânda praznicului de două ori şi cealaltă, o dată. La Laude, stihirile praznicului, glasul al 4-lea : Preaslăvite au văzut astăzi… Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, Împărate ceresc… Slavoslovia cea mare. După, Sfinte Dumnezeule… troparul praznicului : Bine eşti cuvântat, Hristoase… o dată. Ecteniile şi otpustul. La otpust pomeneşte preotul pe sfântul a căruia este ziua. La ceasuri, troparul şi condacul praznicului.
LA LITURGHIE
Fericirile praznicului, Cântarea a 9-a, a amândurora canoanelor pe 8. După vohod, troparul praznicului; Slavă… Şi acum… condacul. Sfinte Dumnezeule… Prochimenul praznicului. Apostolul şi evanghelia zilei. Chinonicul praznicului : Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte în această Sâmbătă, înaintea Duminicii tuturor Sfinţilor, când se odovăieşte praznicul cincizecimii, atunci slujba lui o cântăm împreună cu odovania praznicului aşa : Vineri seara citim : Fericit bărbatul… Slava 1. La Doamne strigat-am..., punem stihirile praznicului pe 6 şi ale Sfântului pe 4. Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Vohod şi citirile Sfântului. La Litie stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă… a Sfântului, Şi acum… a praznicului. La stihoavnă stihirile praznicului, Slavă… a sfântului, Şi acum… a praznicului. La Utrenie, sedelnele praznicului. După polieleu, toate sedelnele sfântului, Slavă… cea după polieleu, Şi acum… a praznicului : Treptele, antifon glasul al 4-lea. Evanghelia şi stihira sfântului. Canoanele praznicului, amândouă cu irmosul pe 10 şi ale Sfântului pe 4. Catavasia praznicului; după Cântarea a 3-a condacul şi icosul şi sedealna Sfântului, de două ori. Slavă… Şi acum… a praznicului. După Cântarea a 6-a, condacul şi icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm. Luminânda praznicului, apoi a sfântului şi iarăşi a praznicului. La laude stihirile praznicului 3 şi ale sfântului 3. Slavă... a Sfântului, Şi acum… a praznicului. Slavoslovia cea mare. La Liturghie, fericirile din canonul praznicului Cântarea a 9-a pe 4 şi din a Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul şi evanghelia zilei şi ale Sfântului. Să ştii însă, că de se va întâmpla acest praznic în Duminica tuturor Sfinţilor, atunci punem slujba lui în Vinerea ce a trecut.
SÂMBĂTA SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 4 şi cântăm stihirile învierii, Glasul al 8-lea.
Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin Înviere.
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin Înviere.
Bucură-te, Sioane Sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin Înviere.
Alte stihuri ale lui Anatolie.
Cuvântul, Cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin Învierea Sa.
Slavă… glasul al 6-lea.
Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra Bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Dogmatica, glasul al 8-lea.
Cum te vom ferici pe tine, Născătoare de Dumnezeu ? Cum vom lăuda taina cea necuprinsă de minte a naşterii tale, prea binecuvântată ? Că Făcătorul veacurilor şi Ziditorul firii noastre, făcându-i-se milă de chipul Său, S-a micşorat pe Sine însuşi pogorându-Se negrăit Cel din sânurile Tatălui cele fără materie; Acela în pântecele tău Curată S-a sălăşluit şi fără schimbare trup S-a făcut din tine ceea ce nu ştii de nuntă, rămânând ceea ce a fost din fire, adică Dumnezeu. Pentru aceasta ne închinăm Lui, Celui ce este desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, acelaşi în amândouă chipurile, pentru că amândouă firile sunt într-însul cu adevărat şi îndoite toate însuşirile Lui cele fireşti le propovăduim, după cele două firi, două lucrări şi două voi cinstind. Că de o Fiinţă fiind cu Dumnezeu Tatăl, voieşte şi lucrează cu de Sineşi stăpânire ca un Dumnezeu şi de o fiinţă fiind cu noi, lucrează şi voieşte cu de Sineşi stăpânire ca om. Pe Acela roagă-L, curată, Preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii, glasul 1.
Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte Viața cea fără de moarte; către cei dintru întuneric Lumina cea adevărată, către cei căzuți Învierea tuturor; Cela ce eşti Luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Şi trei podobnice ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea.
Podobie : O, preaslăvită minune…
Stih : Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu preacinstită; bucură-te izvorul care izvoreşti credincioşilor viață. Bucură-te Stăpâna tuturor şi Doamna făpturii, ceea ce eşti binecuvântată ! Bucură-te cea cu totul fără prihană preaslăvită, bucură-te preacurată, bucură-te palatule, bucură-te dumnezeiescule locaş, bucură-te Curată, bucură-te Maică Fecioară, bucură-te Mireasă a lui Dumnezeu.
Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
Bucură-te Maica lui Dumnezeu preacurată, bucură-te nădejdea credincioşilor, bucură-te curăţirea lumii, bucură-te ceea ce izbăveşti de tot necazul pe robii tăi, bucură-te mângâierea oamenilor cea purtătoare de viață, bucură-te sprijinirea, bucură-te, ceea ce eşti turn celor ce te cheamă pe tine, bucură-te dumnezeiesc locaş al lui Dumnezeu şi munte sfânt.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Maica lui Hristos, bucură-te ceea ce singură eşti nădejdea şi sprijinirea oamenilor. Bucură-te scăpare, bucură-te sfeşnicul cel strălucitor al luminii. Bucură-te făclie sfinţită, bucură-te palat, bucură-te raiule, bucură-te dumnezeiesc locaş, bucură-te izvorule care izvorăşti ape celor ce aleargă la tine.
Slavă… a Sfinţilor, glasul al 6-lea :
Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea tuturor sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi Apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru..., troparul învierii, Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Ectenia mică şi otpustul.
TOT ÎN ACEASTĂ ZI
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul psalm, Fericit bărbatul… catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10, ale învierii 3, ale lui Anatolie 3 şi ale Sfinţilor 4.
Stihirile învierii, glasul al 8-lea.
Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin Înviere.
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin Înviere.
Bucură-te, Sioane Sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin Înviere.
Alte stihiri ale lui Anatolie.
Cuvântul cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin Învierea Sa.
Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Cela ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
Şi ale tuturor Sfinţilor, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea…
Ritori duhovniceşti şi organe ale Duhului făcându-se prin credinţă ucenicii Mântuitorului, s-au risipit pe la marginile pământului, semănând cu dreapta credinţă cinstita propovăduire, din care a răsărit cu dumnezeiască lucrare şi cu darul, oştile mucenicilor, închipuind cinstita patimă prin multe feluri de zdrobiri, prin bătăi şi prin foc şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
De focul dragostei Domnului arzând, n-au băgat seamă de foc şi ca nişte dumnezeieşti cărbuni fiind aprinşi cinstiţii mucenici, au ars întru Hristos trufia înşelăciunii cea uscăcioasă şi au astupat gurile fiarelor cu înţelepte rugăciuni şi tăindu-li-se capetele au tăiat toate taberele vrăjmaşului şi cu răbdare vărsând din sine izvoare de sângiuri, au adăpat Biserica, care prin credinţă înfloreşte.
Cu fiarele luptându-se, cu săbii ucigându-se, cu unghii zgâriindu-se, de mâini lipsindu-se şi zdrobindu-se tarii mucenici şi cu foc materialnic arzându-se fără de milă şi cu suliţe împungându-se şi încheieturile tăinduli-se, au răbdat prea-tare, odihna ce va să fie mai-nainte văzând şi cununile cele nestricăcioase şi slava lui Hristos; Căruia cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
Pe cei ce bine s-au nevoit prin credinţă întru toate marginile, pe Apostoli, pe mucenici, pe preoții cei gânditori de Dumnezeu, pe cinstitele femei, pe sfinţita adunare, cu sfinţite cântări după datorie să o lăudăm, că cei pământeşti s-au împreunat cu cei cereşti şi prin patimă au luat nepătimirea cu darul lui Hristos şi acum ca nişte stele luminându-ne pe noi, cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă… glasul al 6-lea.
Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra Bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea :
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut, că din Fecioară curată trup a luat şi dintr-însa ieşind cu luarea, un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe; pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi Om desăvârşit cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică, care nu ştii de mire, să se miluiască sufletele noastre.
Vohod : Lumină lină…
Prochimenul zilei : Domnul a împărăţit… Şi citirile.
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 43, versul al 9-lea.
Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună şi se vor aduna boierii dintru ele; cine le va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început, cine le va face auzite vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să ne îndrepteze şi să asculte şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu; şi Pruncul meu, pe Carele am ales, ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt. Mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu şi nu este afară de Mine Mântuitor. Eu am vestit şi am mântuit şi am defăimat şi n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii şi Eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, versul 1.
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi, sfărâmare; iar ei sunt în pace, că înaintea feței oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici; ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veac. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, versul al 16-lea.
Drepții în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra; lua-va toată arma dragostea Lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte; merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor la ţintă vor lovi; şi din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline se vor arunca grindine; întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor va vântura pe ei şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultaţi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor, că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt.
LA LITIE
Cântăm stihira hramului, apoi aceste ale Tuturor Sfinţilor, glasul 1, singur glasul.
Întru unirea credinţei praznicul cel a toată lumea al celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, cinstea patriarhilor şi adunarea proorocilor, podoaba Apostolilor, ceata mucenicilor, lauda pustnicilor, pomenirea Tuturor Sfinţilor, duhovniceşte să prăznuim; că se roagă neîncetat să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Veniți toți credincioşii să lăudăm pe preaslăvită pomenirea Tuturor Sfinților, cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe Botezătorul Mântuitorului, pe Apostoli, pe prooroci şi pe mucenici; pe ierarhi, pe învăţători şi pe cuvioşi, pe pustnici şi pe drepţi şi pe adunarea sfintelor femei cea de Dumnezeu iubitoare, cu cinste fericindu-i, cu un glas să strigăm : Preabunule, Hristoase Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile lor, dă pace Bisericii Tale, biruinţă asupra vrăjmaşului iubitorilor de Hristos conducători şi sufletelor noastre mare milă.
Veniţi toți să ne veselim duhovniceşte întru pomenirea Sfinţilor, că iată a venit aducându-ne nouă daruri de bogăție făcătoare. Pentru aceasta cu glas de bucurie şi cu curată ştiință să strigăm zicând : Bucurați-vă adunarea proorocilor, care ați propovăduit lumii venirea lui Hristos şi cele de departe ca şi cum ar fost aproape mai-nainte le-ați văzut ! Bucurați-vă ceata Apostolilor, care ați fost pescari de păgâni şi vânători de oameni ! Bucurați-vă mulţimea mucenicilor, care de la marginile pământului v-aţi adunat într-o credinţă şi pentru dânsa aţi suferit munci şi chinuri şi ați luat desăvârşit cununa muceniciei ! Bucurați-vă stupina părinţilor, care v-ați topit sufletele voastre cu nevoința şi omorându-vă patimile trupeşti, v-aţi într-aripat mintea cu dumnezeiasca dragoste şi la cer aţi zburat şi cu îngerii împreună veselindu-vă vă îndulciţi de veşnicele bunătăţi ! Ci, o prooroci, Apostoli şi mucenici, împreună cu pustnicii, rugaţi cu dinadinsul pe Cel ce v-a încununat pe voi, să ne izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, pe noi care cu credinţă şi cu dragoste săvârşim cea pururea cinstită pomenirea voastră.
Slavă..., glasul al 5-lea :
La prăznuirea de acum împreună să alergăm credincioşii, că se pune înainte şi nouă duhovnicească masă cu dulci bucate şi pahar de taină plin de veselie, adică bunătăţile mucenicilor; că aceştia ca cei ce au fost cu sufletele răbdătoare, multe feluri de chinuri ale mădularelor trupului au adus lui Dumnezeu, năvălind de la marginile pământului, jertfe cuvântătoare de tot felul de vârstă : Unora adică capetele tăindu-li-se, iar altora tăierile mâinilor şi toate încheieturile, prin aceasta toţi Sfinţii s-au făcut părtaşi patimilor lui Hristos. Ci, o Doamne ! Cela ce le-ai dat lor cununi de răsplătire pentru munci, învredniceşte-ne şi pe noi să vieţuim, urmând urmelor acestora, ca un iubitor de oameni.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o maică către Dânsul, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
Şi celelalte după rânduială.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, glasul al 8-lea.
Suitu-Te-ai pe Cruce, Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei dintru întuneric Lumina cea adevărată, către cei căzuţi Învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Stih : Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morți să-L slăvim, că suflet şi trup luând, prin patimă unul de altul a despărţit; preacuratul suflet adică în iad pogorându-Se l-a şi prădat şi în groapă stricăciune n-a văzut sfântul trup al Mântuitorului sufletelor noastre.
Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Cu psalmi şi cu cântări slăvim, Hristoase, Învierea Ta cea din morți, prin care ne-ai slobozit pe noi din munca iadului şi ca un Dumnezeu, ne-ai dăruit viață veşnică şi mare milă.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
O, Stăpânul tuturor Cel necuprins ! Făcătorul cerului şi al pământului, prin Cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât; şi îngropare luând şi înviind întru slavă, împreună ai înviat pe Adam cu mâna cea atotputernică. Slavă sculării Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit nouă viață veşnică şi curăţire de păcate ca un milostiv.
Slavă… glasul al 6-lea :
Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea Tuturor Sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi Apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… troparul, glasul 1 : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te… de două ori şi al Sfinţilor o dată. Şi binecuvântarea pâinilor. Observă că, de nu este priveghere, la Doamne strigat-am… punem stihirile învierii 3 şi a lui Anatolie întâia şi ale Sfinţilor pe 6. După Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru…
Troparul, glasul al 8-lea.
Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi; Cela ce eşti Viaţa şi Învierea noastră, Doamne, slavă Ţie.
Slavă… al Sfinţilor, glasul al 4-lea.
Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi vison, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se şi Crucea de bunăvoie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
La Miezonoptică, canonul Treimii din octoih, al glasului.
Duminica Tuturor Sfinților.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… troparul învierii de două ori, Slavă… al Sfinţilor. Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu
După întâia Catismă, sedealna învierii, glasul al 8-lea.
Înviat-ai din morţi Viața tuturor şi înger luminat femeilor a strigat : Părăsiți-vă de lacrimi; Apostolilor binevestiți, strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Carele bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
Slavă…
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a prăvălit; femeile Te-au văzut sculat din morți şi acelea au binevestit Ucenicilor Tăi că ai înviat viața tuturor şi s-au dezlegat legăturile morții, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Carele cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu frece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După a doua Catismă, sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină…
În haine albe îmbrăcat fiind Gavriil, luminos ca în chip de fulger a stătut lângă mormântul lui Hristos şi piatra de pe mormânt a răsturnat; frică mare a cuprins pe străjerii Tăi şi degrab au rămas toți ca nişte morți. Ruşinați-vă voi, cei fărădelege de străjerii mormântului şi de pecetea pietrei şi cunoaşteţi că a înviat Hristos.
Slavă…
Podobie : Pe Înţelepciunea…
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei le-ai poruncit să propovăduiască Apostolilor scularea, precum este scris; şi degrab alergând Petru a stătut lângă mormânt şi văzând lumină în groapă s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup şi cu frică a strigat : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru; că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfințită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi prunc S-a făcut, Cela ce este mai-nainte de veci Dumnezeul nostru. Că mitrașul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, slavă ție.
După Fericiţi cei fără prihană… troparele : Soborul îngeresc…
Ipacoi :
Mironosițele stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, pe Stăpânul cel fără de moarte Îl căutau întru cei morţi şi bunele vestiri de bucurie de la înger luând, Apostolilor au vestit că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Apoi treptele :
ANTIFONUL 1, glasul al 8-lea.
Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să se facă mai-nainte de a se smulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazii lor cu tăiere de munci.
Slavă… Şi acum…
Cu Duhul Sfânt viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare, împreună cu Tatăl Îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.
ANTIFONUL al 2-lea.
Inima mea cu frica Ta să se acopere, cu gândul smerindu-se, ca nu înălțându-se să cadă de la Tine cu totul, Îndurate.
Spre Domnul cel ce are nădejde, nu se va înfricoşa atunci, când va judeca toate cu foc şi cu muncă.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh fiecare cel dumnezeiesc vede şi mai-nainte grăieşte, face minuni preaînalte, în trei Unui Dumnezeu cântând. Că deşi este în trei străluciri Dumnezeu, dar Începătoria este una.
ANTIFONUL al 3-lea.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte, pleacă mie urechea Ta celui ce strig şi mă curățeşte mai înainte de ce mă vei ridica din cele de aici.
La maica sa pământul, tot cel ce se duce, iarăşi se va încheia, ca să ia munci sau daruri, pentru cele ce a făcut în viață.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh este cuvântarea de Dumnezeu, Unimea cea întreit Sfântă. Că Tatăl este fără de început, din Carele S-a născut Fiul fără de ani şi Duhul de un chip şi de un scaun din Tatăl împreună a strălucit.
ANTIFONUL al 4-lea.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos ? Fără numai a locui frații împreună; că întru aceasta a făgăduit Domnul viața de veci.
De haina sa, Cela ce împodobeşte crinii ţarinii, porunceşte că nu se cade a se grijii.
Slavă… Şi acum…
Prin Sfântul Duh, pricina cea în chipul Unimii, toate se țin prin darea de pace, că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul de o Ființă cu adevărat.
Prochimenul, glasul al 8-lea :
Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
Stih : Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea.
Apoi : Toată suflarea… Evanghelia întâia a învierii. Apoi : Învierea lui Hristos…Psalmul 50 şi celelalte…
CANOANELE
Al învierii pe 4, al Crucii învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Tuturor Sfinţilor pe 6.
Canonul Învierii.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând lovind în chipul Crucii şi despărțind marea şi pe Israil fugătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
De Dumnezeirea lui Hristos cea întrutot puternică cum nu ne vom mira ? Că aceea din patimi, tuturor credincioşilor nepătimire şi nestricăciune izvorăşte şi din coasta cea sfântă izvor de nemurire pică şi viață veşnică din mormânt.
Îngerul acum s-a arătat femeilor în chip cuvios şi purtând strălucite chipuri fireşti ale curăţei celei fără materie, cu chipul a vestit lumina Învierii, strigând : A înviat Domnul.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preaslăvite s-au grăit pentru tine în neamul neamurilor, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântece şi curată ai rămas, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe Tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.
Alt canon, al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Apa trecându-o…
Ridicatu-s-au porțile cele de durere şi s-au spăimântat portarii iadului, văzând întru cele mai dedesubt, pe Cel ce este întru înălțime mai presus de firea tuturor.
Miratu-s-au cetele îngereşti, văzând pusă pe scaunul Tatălui, firea omenească cea căzută, care era ţinută întru cele mai dedesubt ale pământului.
Alt canon, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul : Să cântăm Domnului…
Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, Cel pururea vecuitor şi pe înaltul Dumnezeu, mai presus de fire L-ai născut, pe tine te lăudăm.
Pe Tine, Hristoase, Strugurul cel purtător de viață, Carele izvorăşti dulceața mântuirii a toată lumea, Te-a născut Fecioara.
Alt canon, al tuturor Sfinţilor.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe Faraon cel ce se purta…
Lăudând eu cetele Sfinților Tăi, rogu-mă să se lumineze cu lumina Ta sufletul meu pentru rugăciunile lor, că Tu eşti Lumina cea neapropiată, Carele goneşti întunericul necunoştinței cu strălucirile Tale, Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, Dătătorule de lumină.
Dacă Te-ai înălțat pe lemn, ai tras la cunoştinţa Ta toată moştenirea neamurilor, Stăpâne, şi cu lumina Sfintei Treimi i-ai luminat, prin Sfinții Tăi Apostoli, prin care ai gonit întunericul înşelăciunii.
Aşezământului Tău de lege, Hristoase, măriţii Tăi Apostoli plecându-se, toate cele de pe pământ cu bunăcredinţă le-au lepădat; şi cu lumina darului au luminat toată lumea, propovăduindu-Te ca nişte evanghelişti.
Slavă…
Cu bucurie ridicând mucenicii Crucea Ta şi cinstitei patimii Tale fără de abatere urmând, nu s-au temut vitejii de îngrozirea muncitorilor, nici de foc, nici de sabie, nici de bătăi, încă nici de foame, nici de moarte.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Îndrăzneală bărbătească luând arătat fecioarele, Preacurată, şi chinurilor muceniceşti fără de abatere urmând, precum zice psalmistul : În urma ta Fecioară, dumnezeieşte bucurându-se, s-au adus Fiului tău, Împăratului a toate.
Catavasia : Deschide-voi gura mea…
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Pe Adam cel osândit pentru gustarea păcatului, cu mântuitoare patima Trupului Tău, l-ai îndreptat, Hristoase, că Însuți nevinovat ai fost de ispita morții, Cela ce eşti fără de moarte.
Lumina Învierii o a strălucit celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morții, Dumnezeul meu Iisus şi cu a Sa Dumnezeire pe cel tare legând, vasele lui le-a răpit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Mai înaltă decât heruvimii şi serafimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, că tu una ai primit în pântecele tău, pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceasta pe tine toți credincioşii cu cântări te fericim, Curată.
Altul al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Doamne, Cela ce ai făcut…
Pe mine cel ce nu m-am plecat întâi poruncii, Doamne, după ce m-ai făcut după adevăr Tu m-ai înstrăinat; întru care închipuindu-Te şi ascultării învățându-mă, întru Tine însuți iarăşi m-ai zidit prin răstignire.
Cela ce cu înţelepciunea toate mai înainte le-ai cunoscut, Doamne, şi cu priceperea Ta ai alcătuit cele dedesubt, n-ai socotit lucru nevrednic, a învia prin pogorârea Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe cel după chipul Tău.
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Tu eşti întărirea…
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor primejdii.
Strămoaşei Eva tu te-ai făcut îndreptare, născând lumii pe Începătorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu.
Altul al Sfinţilor.
Irmosul : Cela ce ai întărit…
Cu sfinţită preoţie îmbrăcându-se preoţii şi păstorii şi aceia înțelepțeşte chivernisindu-o, Hristoase, după vrednicie au împodobit cuvântul învăţăturii de sus cu adevărat îmbogăţindu-se.
Împodobindu-vă cu podoabele frumuseții celei dintâi şi arătându-vă ca nişte luminători nerătăciți, cer ați făcut Biserica lui Hristos, Sfinţilor, unul într-un chip, altul în alt chip, în multe feluri pe dânsa împodobindu-o.
Slavă…
Legii Tale plecându-se adunările celor fericiți, cu multe feluri de bunătăţi luminându-se, au moştenit locaşurile cele cereşti, bucurându-se. Că unul una, altul alta, toți acelea după vrednicie le-au împlinit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Din pântece fecioresc pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, L-ai născut nouă Maica lui Dumnezeu, pe Carele fecioare curate cu dumnezeiască cuviinţă L-au iubit şi în urma ta toate luminat, Lui au urmat.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea…
A moşilor, a părinţilor, a patriarhilor, a Apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor, a proorocilor şi a cuvioşilor Tăi; a pustnicilor şi a drepţilor şi a tot numele ce este scris în cartea vieţii, săvârşind sfânta pomenire şi rugându-ne, Hristoase Dumnezeule, pe toţi îi îndemnăm spre rugăciune rugându-ne : Împacă pentru dânşii lumea Ta ca un iubitor de oameni, ca toţi să strigăm către Tine : Dumnezeule, Cel ce Te proslăveşti întru sfatul Sfinţilor Tăi, Tu eşti cu adevărat Cel ce ai proslăvit după vrednicie pomenirea lor. De două ori.
Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; pe rugul cel nears, raiul cel cuvântător şi chemarea Evei, odorul cel mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu bunăcredinţă se închină preasfintei naşterii tale.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Tu pe mine cel ce eram vrăjmaş foarte m-ai iubit, Tu cu plecare străină Te-ai pogorât pe pământ, Îndurate Mântuitorule, nelepădându-Te de defăimarea prostimii mele şi petrecând întru înălțimea slavei Tale celei negrăite, pe mine cel mai-nainte necinstit, m-ai preaslăvit.
Cine nu se va mira văzând acum, Stăpâne, moartea stricată prin patimă, stricăciunea fugind prin Cruce şi iadul de bogăţie deşertat prin moarte, prin dumnezeiască puterea Ta, a celui ce Te-ai răstignit ? Înfricoşat lucru, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Tu eşti lauda credincioşilor ceea ce nu ştii de mire, tu folositoare, tu scăpare creştinilor, zid şi liman. Că duci rugăciunile către Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mântuieşti din nevoi pe cei ce te cunosc cu credință şi cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu curată.
Altul al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Auzit-am Doamne…
Pe Cruce Te-au pironit feciorii călcătorilor de lege, Iubitorule de oameni, prin care ai mântuit ca un milosliv, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
Înviind din mormânt, ai înviat cu Tine şi pe toți morţii cei din iad şi ai luminat ca un milostiv, pe cei ce slăvesc Învierea Ta.
Altul, al Născătoarei de Dumnezeu.
Holdă nearată, care ai răsărit Spicul cel făcător de viață, Care dă lumii viață, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te laudă pe tine.
Născătoare de Dumnezeu preacurată, pe tine toți cei luminaţi te mărturisim, că ai născut pe Soarele dreptății, pururea Fecioară.
Altul al Sfinţilor.
Irmosul : Tu eşti Hristoase Domnul meu...
Amestecându-se adunarea Sfinţilor Tăi prin dragoste şi de Tine îndulcindu-se cu adevărată şi curată bucurie, dănţuieşte Atotvăzătorule împreună cu îngerii în jurul Tău, Dumnezeul tuturor şi Domnul, danţul nevinovăţiei.
Vitejeşte v-aţi încununat măriţilor Sfinţi Mucenici cu mucenicească cunună împodobiţi, fiind mai întâi cu ungerea preoţiei cea dumnezeieşte lucrătoare, preafericiţilor. Pentru aceasta, îndoite cununi după vrednicie luând, cu Hristos vă bucuraţi în veci.
Toată cugetarea trupului o aţi supus Duhului după adevăr de Dumnezeu purtătorilor, veştejind pustniceşte cu postul pornirile lui cele neoprite; şi acum cu lumina nepătimirii luminându-vă, aţi luat răsplătirile ostenelilor.
Slavă…
Ca nişte mucenici ai lui Hristos, Întâiul Mucenic, munci prea cu asuprire aţi suferit cu răbdare şi vitejeşte, ca în trupuri străine nevoindu-vă măriţilor şi acum moşteni împărăţiei arătându-vă, izvorâţi vindecări credincioşilor.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Mireasă a lui Dumnezeu ai fost, Născătoare de Dumnezeu, că pe Cuvântul Lui, Cel mai înainte de veci trupeşte L-ai născut nouă, întru Carele şi femeile cu sfinţenie vieţuind şi cu feluri de chinuri prin tine împodobindu-se, căderea strămoaşei o au îndreptat.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, rogu-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Suferit-ai a Te îmbrăca în veşmânt mohorât, mai-nainte de patima Ta, Mântuitorule, şi fiind batjocorit, ai acoperit goliciunea cea fără de ruşine a celui întâi zidit şi gol pironindu-Te pe Cruce, ai dezbrăcat, Hristoase, îmbrăcămintea morţii.
Firea mea cea căzută iarăşi o ai zidit din ţărâna morţii, înviind Tu şi a fi neîmbătrânită, Hristoase, o ai aşezat, arătându-o iarăşi ca un chip împărătesc, strălucind cu lumina nestricăciunii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Îndrăzneală ca o Maică având către Fiul tău, Preacurată, nu trece cu vederea purtarea de grijă pentru noi cei de un neam, rugămu-ne; că numai pe tine, una, creştinii te avem către Stăpânul curăţire, milostivă.
Altul al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Luminează-ne pe noi…
Îndreptează-ne pe noi cu puterea Crucii Tale, Hristoase, că printr-aceasta cădem către Tine; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Îndreptează viața noastră ca un preabun, a celor ce lăudăm scularea Ta şi ne dăruieşte pace, Iubitorule de oameni.
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Mânecând strigăm…
Potoleşte viforul păcatelor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Chivernisitorul şi Domnul.
Naşterii tale preacurată Născătoare de Dumnezeu, slujesc cetele îngerilor şi adunările oamenilor.
Altul al Sfinţilor.
Irmosul : Pentru ce m-ai lepădat…
Ca şi dumnezeieștii prooroci, v-ați învrednicit mai-nainte a vedea cele ce erau să fie şi dorind de bun neamul sufletului, v-ați curățit prin viață curată, o de Dumnezeu purtători, luminându-vă cu puterea Duhului !
Ceata Sfinților acum se luminează cu dumnezeieşti daruri; toți cei mai-nainte de lege, patriarhii, proorocii, Apostolii, adunările mucenicilor şi ale pustnicilor, ale învăţătorilor şi ale drepţilor, împreună cu Sfinții Mucenici.
Slavă…
Văzând astăzi adunarea Sfinților Tăi, luminându-se cu strălucirea Mântuitorule, şi cu făcliile darului cele nestinse, lăudăm neîncetat dumnezeiască bogăția Ta şi îndestularea bunătăţilor, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe preaminunatul tău Fiu iubindu-L preacinstitele femei, cele frumoase ale vieţii întru nimic le-au socotit, dorind cu dragoste numai de luminarea şi dumnezeiască strălucirea Lui.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Prin lemn, tare m-a surpat începătorul răutăţii; iar Tu Însuți înălțându-Te, Hristoase, mai cu tărie cu Crucea l-ai surpat vădindu-l pe el şi pe cel căzut l-ai înviat.
Tu ai miluit Sionul, răsărind din mormânt, săvârşindu-l nou în locul cel vechi ca un milostiv, cu Sângele Tău cel dumnezeiesc şi acum împărăteşti întru dânsul în veci, Hristoase.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Să ne izbăvim de greşelile cele cumplite cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu curată, şi să dobândim, Preacurată, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, a Aceluia ce S-a întrupat din tine negrăit.
Altul al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Rugăciune vărs…
Palmele pe Cruce Ţi-ai întins, vindecând mâna cea întinsă neoprit în Eden, a celui întâi zidit şi cu a Ta voie fiere ai gustat, Hristoase, şi ai mântuit ca un puternic, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Moarte a gustat Mântuitorul, ca să strice împărăţia osândirii celei dedemult şi a stricăciunii şi la cele din iad pogorându-Se, a înviat Hristos şi a mântuit ca un puternic pe cei ce laudă Învierea Lui.
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Haină luminoasă…
Pe tine Biserica lui Dumnezeu şi sicriu, cămară însufleţită şi uşă cerească, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te vestim.
Chipurilor idoleşti fiind risipitor ca un Dumnezeu, Cel născut al tău, Marie dumnezeiască Mireasă, este închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Alt canon,
Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Ca o piatră cinstită aleasă pusă în capul unghiului, Sfinţii în Sion aflându-Te pe Tine, Stăpâne, temelie neclintită, ca nişte pietre alese pe sine deasupra s-au zidit.
Împungându-se coasta Ta şi picături de sânge cu apă îndumnezeitoare curgând, lumea a înnoit şi a chemat dumnezeiască adunarea tuturor Sfinţilor, Făcătorule de bine.
Slavă…
Lăudăm cu toată buna-credinţă dumnezeiescul nor al mucenicilor, care s-a luminat cu darul şi a strălucit prealuminat cu roşala sângelui şi cu porfira pătimirii lor celei tari.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Maică prea-adevărată a lui Dumnezeu, pe tine toţi te cunoaştem, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin care firea femeiască întărindu-se, pentru Hristos a pătimit şi de toată fapta bună, prin buna-credinţă s-a umplut.
Condac, glasul al 8-lea.
Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale cărora rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta obştei Tale pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult-Milostive.
ICOS
Cei ce s-au muncit în tot pământul şi la ceruri s-au mutat, cei ce au urmat patimilor lui Hristos şi patimile noastre le-au înlăturat, astăzi se adună aici, arătând Biserica celor întâi născuţi, ca pe ceea ce ţine chipul celei de sus şi strigă lui Hristos : Dumnezeul meu eşti; pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult-Milostive.
SINAXAR
ÎN DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR
Stih : Înalţ pe toţi prietenii Domnului cu slavă,
Și în cer a fi cu dânşii am mare dorire.
Tot în această zi, în Duminica cea dintâi după pogorârea Duhului Sfânt, prăznuim praznicul Tuturor Sfinţilor celor de pretutindenea, din toată lumea, de la răsărit, apus, miază-noapte şi miază-zi.
Pe care, după pogorârea Duhului Sfânt au aşezat dumnezeieștii Părinţi să o prăznuim ca şi cum ar fi arătat că venirea Duhului Sfânt a făcut prin Apostoli de a sfinţit pe cei din amestecarea trupului nostru şi i-a pus spre plinirea cetei îngereşti ce a căzut şi prin Hristos i-a adus lui Dumnezeu : pe unii adică prin mucenicie şi prin sânge; iar pe alţii prin viață îmbunătăţită, şi cele mai presus de fire au săvârşit. Deci, întâi pentru un scop ca acesta prăznuim praznicul Tuturor Sfinţilor. Iar al doilea, pentru că mulţi au bineplăcut lui Dumnezeu prin fapta bună cea desăvârşită; şi pentru că au fost necunoscuţi de oameni, au de la Dumnezeu multă slavă. Sau pentru că mulţi au vieţuit după plăcerea lui Hristos. În India şi în Egipt, în Arabia, în Mesopotamia, în Frigia; încă şi în tot apusul, până şi la insulele Britanice. Mai în scurt zicând, la răsărit şi la apus. Şi nu era cu putinţă a cinsti pe aceştia toţi cum se cuvine, pentru mulţimea lor. Însă ca să luăm ajutor şi de la toţi aceia, oricine ar fi, care au făcut pe pământ spre plăcerea lui Dumnezeu. Încă şi pentru cei ce se adaog şi acum, au aşezat dumnezeieștii Părinţi să le serbăm praznicul, al tuturor, adică al celor de mai înainte şi al celor mai de pe urmă, al celor arătaţi şi al celor nearătaţi, întru câţi Duhul Sfânt sălăşluindu-Se i-a sfinţit, cinstindu-i şi primindu-i. Apoi este şi aceasta a treia pricină; ca pe Sfinţii ce se prăznuiesc în fiecare zi, să-i adune într-o zi, ca să se arate că pentru unul Hristos, s-au nevoit şi toţi au alergat pe calea aceleiaşi bunătăţi şi aşa toţi ca nişte robi ai unuia Dumnezeu, după vrednicie s-au încununat. Şi aceştia alcătuiesc Biserica, plinind lumea cea de sus. Tot-odată ne îndeamnă şi pe noi să facem asemenea acestora şi pe cât fieştecine are puterea să se nevoiască cu toată osârdia. Iar Tuturor Sfinţilor care au fost din veac, preaînţeleptul şi pururea pomenitul împărat Leon, le-a zidit o Biserică mare şi preafrumoasă, care este aproape de Biserica Sfinţilor Apostoli, înlăuntru în Constantinopol. Spun unii că această Biserică a fost zidită mai întâi pentru Teofana, întâia femeie a acestui împărat, care desăvârşit a bineplăcut lui Dumnezeu, şi încă spre mai mare mirare că în mijlocul tulburărilor şi ca împărăteasă s-a sfinţit. Împăratul zidind Biserica, când a fost să o închine, a descoperit dorinţa sa clerului, dar nu i-a aflat pe dânşii plecaţi voii sale, nici au voit după gândul lui, zicând : Cum că fără de cuviinţă este ca să se socotească îndată şi în asemenea cinste, aceea ce ieri şi alaltăieri fusese slăbănogită de nălucirea şi de desfătarea împărătească şi n-ar fi încă vremea să se zidească ei Biserică aşa de frumoasă şi de cuvioasă, măcar că bineplăcuse lui Dumnezeu. Atunci preaînţeleptul împărat cu voia a toată adunarea bisericească, acea Biserică ce o zidise o a închinat Tuturor Sfinţilor celor din toată lumea, zicând : De este şi Teofana sfântă, să se numere şi ea împreună cu toţi Sfinţii, şi pentru aceasta mi se pare că de aici mai vârtos a luat începere acest praznic a se prăznui; măcar de va fi fost şi mai-nainte; dar în zilele împăratului acestuia desăvârşit s-a întocmit şi s-a aşezat, precum are acum rânduieli şi aşezământuri. Însă să se ştie, că pe toţi prăznuim acum, pe câţi Duhul Sfânt după bunul dar i-a sfinţit. Şi anume : Pe minţile cele preaînalte şi sfinţite, pe cele nouă cete, adică pe Heruvimi, Serafimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Căpetenii, Arhangheli şi Îngeri; pe Strămoşi, Patriarhi, Prooroci; pe Sfinţii Apostoli, Mucenici, Arhierei şi pe Sfinţii Mucenici şi pe cuvioşii Mucenici, pe Cuvioşi şi pe Drepţi, şi pe toate cetele Sfintelor Femei, şi pe toţi ceilalţi Sfinţi nenumiţi, şi împreună cu aceştia şi pe cei ce s-au mai adaos, şi care vor mai fi şi după aceasta, şi mai-nainte de toţi şi între toţi şi cu toţi Sfinţii, pe Prea Sfânta Sfinţilor, pe Doamna noastră şi Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
Cu ale căreia rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi celor din veac, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu vesele picioare, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slăvită umilință şi dumnezeiască bogăţia sărăciei Tale, Hristoase, minunează pe îngerii care Te-au văzut pironit pe Cruce, ca să mântuieşti pe cei ce strigă cu credinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu dumnezeiască pogorârea ta, de lumină s-au umplut cele dedesubt şi întunericul cel de mai-nainte s-a gonit. Pentru aceasta au înviat legaţii cei din veac, strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
A Treimii :
Al tuturor cu adevărat Domn, iar numai al unuia Tată, al Fiului, Celui Unul-Născut, cu dreaptă credinţă teologhisind Te vestim, şi pe unul ştiindu-l Carele purcede din Tine, pe Duhul cel drept, de o Fiinţă şi împreună veşnic.
Altul, al Crucii şi al Învierii.
Irmos : Din Iudeea venind tinerii…
Mântuire ai lucrat, Dumnezeule, în mijlocul a toată lumea, precum zice proorocul : Că înălţându-Te pe lemn, pe toţi ai chemat cei ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Înviind din mormânt ca din somn, Îndurate, pe toţi i-ai izbăvit din stricăciune şi făptura s-a adus la credinţă prin Apostoli care au propovăduit scularea, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
Acelaşi irmos :
Din pântece fecioresc întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră : pentru aceasta ştiind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu bunăcredinţă strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Toiag ai răsărit, Fecioară preafericită, din rădăcina lui Iessei, care aduci floare roadă de mântuire, celor ce strigă cu credinţă către Fiul tău : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Altul al Sfinţilor.
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu…
Cetele Sfinţilor, pe Cel ce se odihneşte întru Sfinţi, neîncetat lăudându-L se îndulcesc acum de dumnezeiască desfătare, şi bucurându-se dănţuiesc, cântând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu dumnezeieştile străluciri ale întreit luminătoarei revărsări de lumină, strălucindu-se cu cuviinţă adunările Sfinţilor, teologhise-au pe Unimea cea întreit numărată : Pe Tatăl, Cel împreună fără început, şi pe Fiul cu bunăcredinţă şi pe Duhul Sfânt.
Când Te vei arăta, Dumnezeule, cu slava Ta cea negrăită în mijlocul dumnezeilor, cele vrednice dându-le şi împărțindu-le daruri şi dăruindu-le cununi, atunci, Mântuitorule, învredniceşte-ne să-Ţi cântăm Ţie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.
Slavă…
Bucurându-ne să lăudăm soborul tuturor Sfinților, cel ce s-a adunat din tot neamul împreună şi dregătoria şi petrecerea, şi cu dânşii împreună să cântăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Maria cea preacurată şi Preasfântă, Născătoarea de Dumnezeu, fecioarele toate împreunând danț dumnezeiesc, bucurându-se o laudă strigând cu un glas : Bucură-te, ceea ce ai izvorât nouă Izvorul bucuriei.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toţii vecii.
Preaînaltă dumnezeiasca putere a Dumnezeirii lui Iisus, întru noi cu dumnezeiască cuviinţă a strălucit, că cu trupul gustând pentru toți moartea Crucii, a stricat tăria iadului; pe Carele neîncetat tineri bine-L cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Cel ce S-a răstignit S-a sculat, cel măreț a căzut; iar cel ce a căzut şi s-a sfărâmat, s-a îndreptat; stricăciunea s-a înlăturat şi nestricăciunea a înflorit. Că moartea s-a înghițit de viață. Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Pe o Dumnezeire întreit luminătoare, o rază strălucitoare dintru o Fire în trei Fețe, pe Părintele cel fără început şi pe Cuvântul cel de o fire cu Tatăl, şi pe Duhul cel ce împreună împărăteşte şi este de aceeaşi Ființă, tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Altul, al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Biruitorii muncitorului…
Pe Cel ce Şi-a întins pe lemn mâinile, mie celui gol, chemându-mă să mă încălzească cu goliciunea Sa cea bine împodobită, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
Pe Cel ce m-a înălţat din iadul cel mai dedesubt, pe mine cel căzut, şi m-a cinstit cu mărirea scaunului celui înalt al Părintelui, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Altul, al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Pe Împăratul ceresc…
Săgețile potrivnicilor cele aprinse şi în chipul văpăii făcute asupra noastră stinge-le, ca să te lăudăm, Curată, în veci.
Mai presus de fire ai născut, Fecioară, pe Ziditorul şi Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul. Pentru aceasta pe tine te lăudăm întru toți vecii.
Altul, al Sfinţilor
Irmosul : De şapte ori cuptorul…
Bucurați-vă mucenici, prooroci şi Apostoli şi cinstitul sobor al Sfinților Mucenici şi dumnezeiască ceata drepţilor, a cuvioşilor şi a învăţătorilor, împreună cu mironosiţele femei, cu dulceaţă cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
De strălucirea cea mai presus de gând săturându-vă Sfinţilor şi de dumnezeiasca veselie şi bucurie umplându-vă, dumnezei v-ați făcut cu apropierea către Dumnezeu şi strălucirilor celor dumnezeieşti lucrătoare împărtăşindu-vă şi cu razele slavei celei negrăite fiind luminaţi, preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Arătându-vă, Sfinţilor, ca nişte luminători mult luminoşi, ați luminat cerul Bisericii cu multe feluri de daruri şi cu osebite podoabe, întru dreptate, bărbăţie, curăţie şi înţelepciune; pe Stăpânul preoţi lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cu veselie toate femeile cele ce ați fost gânditoare de Dumnezeu, care v-ați dat duhul întru Hristos şi pe preacurata Fecioară şi adevărată Maica lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit pe noi din blestemul strămoaşei Eva, stându-i înainte cu bună cucernicie, lăudați-o împreună şi pe Fiul ei în veci.
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Spăimânta-tu-s-au de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti, te slăvim.
După firea cea dumnezeiască şi fără de început singur prin Tine fiind, Te-ai alcătuit cu luarea trupului, întocmind pe aceasta întru Tine însuţi, Cuvinte al lui Dumnezeu şi pătimind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pe Tine în două ființe nedespărțit şi neamestecat Te slăvim.
Când cu firea Te-ai făcut om, pogorându-Te, Preaînalte, la robii Tăi, pe Tatăl după fiinţa dumnezeiască L-ai numit Dumnezeu; iar când ai înviat din mormânt, pe Cel după fire Dumnezeu şi Stăpân, L-ai pus prin dar, Părinte al pământenilor; cu Carele împreună toţi Te slăvim.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Arătatu-te-ai, o Fecioară ! Maica lui Dumnezeu, născând cu trup mai presus de fire, pe Cuvântul cel bun, pe Carele din inima Sa Tatăl L-a răspuns, mai înainte de toți vecii, ca un bun; pe Carele acum Îl cunoaştem mai presus decât trupurile, cu toate că S-a îmbrăcat în trup.
Altul, al Crucii şi al Învierii.
Irmosul : Înfricoşatu-s-a tot auzul…
Pe Tine, Cel din fire Fiu al lui Dumnezeu, zămislit în pântecele Maicii lui Dumnezeu Te ştim şi făcut om pentru noi şi văzându-Te pe Cruce pătimind cu firea omenească şi rămânând fără patimă ca un Dumnezeu, Te slăvim.
Stricatu-s-a întunericul cel de mâhnire, că din iad a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos, luminând toate marginile pământului, strălucind cu raza Dumnezeirii; pe Carele ca om ceresc şi Dumnezeu pământesc, în două firi Îl slăvim.
Altul al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos : Cu adevărat Născătoare…
Plină de bucurie şi de veselie este pomenirea ta, că izvorăşti vindecări celor ce se apropie şi celor ce te vestesc cu bunăcredinţă, Născătoare de Dumnezeu.
Cu psalmi te lăudăm, ceea ce eşti plină de dar şi neîncetat bucură-te ! aducem ție, că tu ai izvorât tuturor bucurie.
Altul al Sfinţilor.
Irmos : Spăimânta-tu-s-a de aceasta…
Cu nădejde şi cu dragoste într-armându-se şi cu credință îngrădindu-se adunarea celor aleşi, toate îngrozirile tiranilor, muncile şi bătăile, cu bucurie le-au răbdat; îmbogățiți fiind în lupte cu Hristos, purtătorul de biruință, cei ce au fost întâi mucenici ai adevărului.
Pe cei ce au fost limanuri de mântuire, pe Botezătorul, pe Apostoli, pe prooroci şi mucenici împreună cu pustnicii, pe dumnezeieştii învăţători, pe preoți şi adunarea patriarhilor şi pe slăviții sfinţiţi mucenici şi femeile cele de Dumnezeu iubitoare, pe cuvioşi şi pe drepţi, să-i lăudăm acum după vrednicie.
Slavă…
Cu focul ispitelor lămurindu-vă, şi cu desfătările neîndulcindu-vă curat vă bucuraţi stând în ceruri înaintea scaunului celui luminat al Stăpânului, mărite adunări ale Sfinţilor, stricându-se oglinzile şi umbra trecând, cu arătarea adevărului.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Arătatu-te-ai adunătoare celor despărţite, că prin tine oamenii s-au făcut împreună locuitori cu îngerii în ceruri cu adevărat şi cetele Tuturor Sfinţilor acum mărturisesc împreună cu dânşii, lăudând cu veşnice cântări pe Cel născut al tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
Luminânda învierii.
Cu Ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos zicând : Că a luat putere a celor de sus şi acelor de jos; să ne învăţăm cum învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.
Slavă… a Sfinţilor.
Pe Botezătorul şi înainte Mergătorul, pe Apostoli şi prooroci, pe mucenici şi ierarhi, pe pustnici, împreună cu iubitoarele de Dumnezeu femei, pe toţi, drepţii şi pe cetele îngerilor, după datorie cu cântări să-i încununăm, rugându-ne, ca să dobândim slava lor de la Hristos Mântuitorul.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu :
Cel ce este sus dumnezeieşte proslăvit de îngeri, din sânurile Părinteşti nedespărţindu-Se, precum nu se poate spune, Preacurată, cu cei de jos împreună a vieţuit şi tu ai fost solitoare de această mântuire, dând Acestuia trup din curat sângele tău, mai presus de cuvânt Curată, pe Carele roagă-L să dea robilor izbăvire de greşeli.
LA LAUDE
Punem stihirile pe 8 şi cântăm stihirile învierii, glasul al 8-lea.
Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând. Şi înviind din morţi, lumea ai slobozit din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
Doamne, de Te-au şi pus evreii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit. Ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat; pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Îngerul Tău, Doamne, care a vestit Învierea Ta, pe străjeri i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat, zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Înviat-a Dumnezeu fiind şi lumii viaţă a dăruit.
Altă stihiră a lui Anatolie.
Pătimit-ai prin Cruce, Cel fără patimă cu Dumnezeirea, îngropare ai luat de trei zile, ca pe noi să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului şi fără de moarte făcându-ne, să ne înviezi, Hristoase Dumnezeule, prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.
Alte stihiri ale Tuturor Sfinţilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz…
Pe Sfinţii cei de pe pământ, Domnul minunaţi i-a făcut. Că rănile şi patimile Lui pe trup le-a primit, cu acelea împodobindu-Se şi cu dumnezeieşti frumuseţi arătat înfrumuseţându-Se. Pe care să-i lăudăm ca pe nişte flori neveştejite, ca pe nişte stele ale Bisericii nerătăcite, ca jertfe de bunăvoie.
Stih : Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe dânşii.
Proorocii împreună cu Apostolii, cuvioşii cu învăţătorii, Sfinţii Mucenici cu toţi drepţii şi dintre femei care s-au chinuit şi cu dragoste au pustnicit; mulţimea Sfinților şi cetele drepţilor, să se laude cu sfinte cântări, ca nişte moştenitori ai împărăţiei celei de sus, ca nişte locuitori ai raiului.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Cei ce au făcut pământul cer cu strălucirea faptelor bune, cei ce au urmat morţii lui Hristos, cei ce au umblat pe calea cea solitoare de nemurire, cei ce au curăţit patimile oamenilor prin lucrarea darului, cei ce au pătimit vitejeşte dintr-un suflet în toată lumea, să se laude mucenicii.
Slavă… Stihira Evangheliei, glasul 1.
În munte Ucenicii mergând, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-Se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis să propovăduiască Învierea cea din morți şi suirea la ceruri. Cu care şi în veci a petrece S-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Şi acum… Prea binecuvântată eşti… Slavoslovia cea mare. Ecteniile şi otpustul. Apoi ceasul 1 şi otpustul desăvârşit.
LA LITURGHIE
Fericirile învierii pe 4 şi ale Sfinţilor pe 4, glasul al 8-lea.
Pomeneşte-ne pe noi, Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn şi învredniceşte pe toţi, Unule Îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
Pe lemn pironindu-Te de voie Mântuitorul nostru, de blestemul lemnului pe Adam l-ai mântuit, dându-i ca un îndurat cea după chip şi a raiului sălăşluire.
Ascultă Adame şi te bucură cu Eva, că cel ce v-a golit mai înainte pe voi amândoi şi prin înşelăciune v-a luat robi, cu Crucea lui Hristos s-a surpat.
Astăzi Hristos a înviat din mormânt, dând tuturor credincioşilor nestricăciune şi bucuria o a înnoit mironosiţelor, după Patimă şi după Înviere.
Şi din canonul Tuturor Sfinţilor, Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul din cartea către evrei, Evanghelia de la Matei. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri… Sau : Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul… La masă se face mângâiere fraţilor celor ce se gătesc spre nevoinţa postului.
CADE-SE A ŞTI : Că de va fi hramul Tuturor Sfinţilor : La Vecernia cea mică şi la cea mare, la Utrenie şi la Liturghie, cântăm slujba întocmai, precum s-ar întâmpla Duminică pomenirea vreunui Sfânt mare, căruia se face priveghere. La Utrenie cântăm polieleul cu mărimurile Sfinţilor.
Slăvimu-vă pe voi, Sfinţilor Apostoli, mucenici, prooroci şi toţi sfinții, şi cinstim sfântă pomenirea voastră, că voi vă rugaţi pentru noi lui Hristos Dumnezeului nostru.
Iar psalmii aleşi sunt : Fericit bărbatul care se teme de Domnul… şi cei asemenea. Apoi sedealna Sfinţilor, care este la Canonul Sfinţilor, după a treia Cântare, de două ori. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, antifoanele, prochimenul glasului şi Toată suflarea… Evanghelia Sfinţilor, Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Slavă… Pentru rugăciunile Tuturor Sfinţilor, Milostive… Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi stihira Tuturor Sfinţilor, care voieşti. Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi ale Sfinţilor pe 8. Şi cealaltă slujbă, după cum mai înainte s-a scris.
ALE CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOSIF SCRIITORUL DE CÂNTĂRI
Care încep a se citi după săptămâna Sfintelor Paşti, adică din Duminica sfântului Apostol Toma, în toate zilele acelei săptămâni şi ale celorlalte până la toți Sfinţii.
CADE-SE A ŞTI : Că aceste tripezneţe în penticostarele slavoneşti, s-a obișnuit a se cânta La Liturghie iar la Greci le cântă la Pavecerniţă; iar la Liturghie cântă din canoanele Duminicilor, în fiecare zi câte o Cântare, aşa : Duminică, Cântarea a 3-a şi a 6-a; Luni Cântarea 1-a; Marți a 4-a; Miercuri a 5-a; Joi a 7-a; Vineri a 8-a; Sâmbătă a 9-a. Pentru aceasta urmând exemplului grec n-am pus aceste tripezneţe la rând, ci le-am pus la sfârşitul cărţii acesteia, ca să se cânte la Pavecerniţă. Iar la Liturghie se cântă din canonul praznicului cel din fiecare Duminică, precum am zis.
DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI
A doua săptămână după Paşti, seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos :
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe puternici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Să cântăm lui Dumnezeu ca celui biruitor, Carele a surpat cu moartea pe moarte şi a înviat împreună cu Sine neamul omenesc şi peste toate cu nestricăciunea L-a cinstit.
Legat fiind, legăturile morţii cu tărie le-ai rupt ca un puternic şi dezlegând pe oameni din stricăciune, din iad ai înviat pe cei ce laudă puterea Ta, mult-Milostive.
Slavă…
Mult-Milostive, Hristoase, Cel ce ai fost de voie până la iad pentru mine, pe mine cel ce zac în mormântul păcatelor şi în groapa călcărilor de poruncă, ridicându-mă cu cercetarea Ta, miluieşte-mă.
Şi acum…
Văzând pe Hristos sculat din morţi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu, te-ai bucurat; ci cere-mi şi mie ca să-mi dăruiască acum plângere dătătoare de bucurie, ca să aflu atunci dumnezeiasca mângâiere, Preacurată.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu Crucea Ta dezlegând blestemul, Te-ai pus în mormânt, şi împărăţia iadului cea întunecată o ai surpat, Hristoase al meu Iisuse, şi ai înviat, înviind împreună cu Tine toată făptura. Pentru aceasta Te lăudăm întru toţi vecii.
Suindu-Te Tu pe Cruce, soarele s-a stins şi în iad pogorându-Te, Iubitorule de oameni, lumină a strălucit sufletelor celor ce erau întru întuneric şi ţinute de moartea cea amară. Pentru aceasta pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
Slavă…
Pe mine cel legat cu lanţurile păcatelor, dezleagă-mă, Hristoase, şi-mi străluceşte dumnezeiască strălucirea pocăinţei, Mântuitorule, Cel ce ai scos pe oameni din întunericul cel veşnic, cu minunată scularea Ta, pe care o lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum…
Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos, Cel ce S-a întrupat din tine, roagă-L Fecioară să mă primească în braţe acum şi pe mine, cel ce rătăcesc în căile cele rele ale vieţii şi greşeli fără de număr întâmpin totdeauna, pentru năravul cel leneş.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim neîncetat, Născătoare de Dumnezeu.
Văzându-Te soarele răstignit în mijlocul tâlharilor, Cuvinte, pe Tine, Soarele cel neapus, s-a întunecat, munţii şi dealurile, pământul şi marea s-au clintit, iadul s-a cutremurat, slobozind pe legaţii ce-i ţinea, care Te lăudau pe Tine.
Arătatu-Te-ai ca un soare mare apunând sub pământ şi răsărind din morţi, Luminătorule cel neapus şi preaslăvit, ai luminat marginile pământului. Pentru aceasta pe Tine, Dătătorule de viaţă, neîncetat Te slăvim.
Mântuitorule Iisuse, Cela ce ai stricat cu moartea Ta pe moarte şi ai sculat pe toţi cei ce erau ţinuţi acolo, ridică-mă şi pe mine cel ce strig către Tine din groapa cea mai de jos a patimilor celor aducătoare de moarte şi a păcatelor, ca un iubitor de oameni.
Slavă…
Venit-au purtătoarele de mir de dimineaţă la mormânt plângând şi neaflându-Te pe Tine, au văzut înger şezând înainte în haine albe şi acela striga : S-a sculat Domnul ! Mergeţi degrab de vestiţi Ucenicilor, Învierea Lui.
Şi acum…
Se minunează toată făptura, Stăpână, de taina naşterii tale celei mai presus de minte : Că ai născut pe Dumnezeu Emanoil, Cel ce S-a făcut om pentru noi, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi a sfărâmat tirania morţii cu Crucea Sa.
A doua săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul 1:
Irmos :
Vedeți, vedeţi că însumi Eu sunt, Carele am poruncit lui Moise să povăţuiască în pustie pe poporul cel robit al lui Israil şi l-am mântuit ca un puternic cu tăria mea.
Să cântăm astăzi strigând Domnului, Celui ce S-a răstignit pentru noi şi a surpat pe vrăjmaşul începătorul răutăţii; Celui ce S-a pus în mormânt şi a înviat pe cei morţi cu Învierea Sa.
Sfânt este Domnul Cel ce a înviat a treia zi din morţi ca un puternic şi Ucenicilor S-a arătat cu dumnezeiască cuviinţă şi de bucurie negrăită au umplut sufletele lor, cele mai-nainte pline de întristare.
Slavă…
Cuvinte, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl cel fără de început şi împreună pe scaun şezător, Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai socotit între cei morţi şi ai înviat ca un puternic, înviază sufletul meu cel omorât de călcările poruncilor.
Şi acum…
O minunile Tale ! O înfricoşată auzire ! Că ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel ce a rupt legăturile morţii şi pe oameni i-a izbăvit de stricăciune, Curată de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preaslăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Tânguitu-s-a toată făptura, întru patima Ta, Bunule, soarele s-a întunecat apunând Tu pe Cruce şi cei ce şedeau întru întuneric au văzut lumină mare lăudându-Te, Îndurate.
Cutremuratu-s-a iadul văzându-Te pe Tine mergând la dânsul cu sufletul, Hristoase, Împărate a toate, şi a dat din sine pe morţii cei din veac, care laudă iubirea Ta de oameni.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Arătatu-Te-ai, Hristoase, după ce Te-ai sculat din mormânt dumnezeieştilor femei, celor ce au adus miresmele şi plângerea lor o ai schimbat, Cela ce eşti mângâierea tuturor în veci.
Şi acum…
Văzând sculat din morţi pe Dumnezeu pe Carele L-ai născut, te-ai arătat plină de bucurie, Fecioară Marie. Deci, pe Acela roagă-L, Curată, să piardă desăvârşit toată întristarea inimii noastre.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor S-a pogorât din cer ca ploaia pe lână şi S-a întrupat pentru noi făcându-Se om, Cel fără de început, să o slăvim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.
Dacă Te-a văzut pe Tine răstignit pe lemn de voie, tâlharul cel bine cunoscător, a strigat : Pomeneşte-mă când vei veni, Iisuse, întru împărăţia Ta şi s-a făcut locuitor raiului numai prin credinţa cea adevărata îndreptându-se.
Văzându-Te pe Tine, Mântuitorule, între cei morţi, iadul s-a omorât şi a dat din sine pe cei morţi pe care-i înghiţise dedemult, care slăvesc, Hristoase, puterea Ta cea negrăită, îndurarea şi multa milostivire, cu care mântuieşte-ne şi pe noi, Împărate a toate.
Slavă…
Venit-au, Hristoase, la mormânt femeile aducând miresme şi văzându-Te sculat din mormânt, s-au umplut de multă bucurie şi Apostolilor Tăi au vestit, că ai înviat şi Te-ai arătat, sculând împreună cu Tine toată lumea.
Şi acum…
Văzând, Curată, Lumina cea neînserată că a răsărit din morţi şi de multă bucurie umplându-Te, ai săltat împreună cu preasfinţii Ucenici; cu care împreună cere şi nouă iertare de nenumărate greşeli, Născătoare de Dumnezeu, folositoarea credincioşilor.
A doua săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 3-a, glasul 1,
Irmos :
Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai-nainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm : Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti Doamne.
Sfinte al Sfinţilor, voind să sfinţeşti lumea, Te-ai înălţat pe lemnul Crucii de voie, junghiindu-Te ca un miel şi cu sângele cel îndumnezeitor, ne-ai înnoit, pe noi cei ce Te slăvim pe Tine cu laude.
Tăria vrăjmaşului s-a surpat, moartea s-a prădat, firea omenească cea stricăcioasă s-a făcut nemuritoare, murind Tu, Hristoase Iisuse şi s-a înnoit lumea, strigând : Sfânt eşti Doamne.
Slavă…
Acum să nu vă mai miraţi, strigat-a îngerul către femei; ci mergeţi mai ales degrab, de spuneţi cuvinte de bucurie Ucenicilor celor întristaţi, cum că S-a sculat Hristos, Viaţa tuturor şi Învierea.
Şi acum…
Arătatu-Te-ai tu Fecioară curată mai presus decât îngerii, întrupând pe Dumnezeu Cel ce S-a răstignit şi S-a îngropat şi morţilor nestricăciune a izvorât. Pe Carele roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce te slăvim pe tine cu laude.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cuptorul cel răcorit, a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii, pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând, să strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.
Moarte de voie ai luat, înălţându-Te cu trupul pe lemn şi văzându-Te soarele s-a stins şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, Atotputernice. Pentru aceasta lăudându-Te pe Tine, strigăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînnalţe întru toţi vecii.
Văzut-au lumina Ta cea neapusă cei ce şedeau dedemult în umbra morţii, când Te-ai pogorât Tu, Doamne, la dânşii cu sufletul şi din legăturile cele veşnice s-au dezlegat, mult lăudându-Te pe Tine şi zicând : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
De dimineaţă venind la mormânt femeile, au văzut pe un înger strălucind, care a zis : Înviat-a Mântuitorul, pentru ce încă socotiţi pe Cel viu întru cei morţi ? Umplându-vă de bucurie, strigaţi : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum…
Omorând iadul Fiul tău Curată, S-a sculat din morţi precum a zis mai înainte, pe Carele roagă-L să scape de păcatul cel făcător de stricăciune şi din muncă, pe toţi cei ce strigă cu credinţă : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Taină străină văd şi preaslăvită, cer fiind peştera, scaun de heruvimi, Fecioara, iesle sălăşluirea, întru care S-a culcat Cel neîncăput Hristos Dumnezeu, pe Carele lăudându-L Îl slăvim.
Vindecând durerile celui întâi zidit, durere ai suferit, fiind răstignit de voie pe lemn, Mântuitorule, şi puindu-Te în mormânt, ai înviat pe cei morţi pe care moartea mai înainte îi înghiţise.
Dacă Te-a văzut pe Tine dedemult înviat ceata Apostolilor, Doamne, cu frică şi cu bucurie s-a închinat Ţie; către care ai strigat : Iată plinirea cuvintelor Mele; aşadar nu vă întristaţi, ci vă bucuraţi.
Cu pânză subţire înfăşurându-Te pe Tine, Mântuitorule, dreptul Iosif, cu dragoste Te-a pus în groapă nouă; şi porţile iadului şi încuietorile sfărâmându-le, arătat ai sculat pe cei morţi, pe care moartea mai înainte îi înghiţise.
Slavă…
Bucuratu-s-au purtătoarele de mir auzind de Învierea lui Hristos; pentru aceasta alergând degrab, au strigat Apostolilor : Iată de acum nu vă mai întristaţi, ci vă bucuraţi; că S-a sculat din morţi Domnul tuturor.
Şi acum…
Dacă ai văzut, Fecioară, pe Hristos cu totul strălucit, fără asemănare în frumuseţe, ca un mire ieşind cu trupul din cămara gropii, te-ai umplut de bucurie, pe Carele roagă-L să ne scape de stricăciune şi de muncă.
A doua săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul 1,
Irmos :
La dumnezeiasca strajă de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel luminat, cel ce a grăit cu mare glas : Astăzi este mântuirea lumii; că a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.
Pentru noi umiliţii Te-ai adus la moarte, Hristoase, Cela ce eşti viaţa tuturor şi prădând împărăţiile iadului sufletele ca nişte oi le-ai răpit, înviindu-le împreună cu Tine, ca Cela ce eşti Împărat stăpânitor şi atotputernic.
Pentru ce căutaţi Viaţa între morţi ? A zis femeilor îngerul cel strălucit, care s-a arătat în mormânt; S-a sculat, veniţi de vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare singure zăcând şi alergaţi de spuneţi Ucenicilor Lui.
Slavă…
Omorându-se iadul prin pogorârea lui Hristos, pe toţi morţii i-a dat din sine, de tot fiind prădat şi pântecele lui cel atoate mâncător desăvârşit deşertat, cu voia cea atotputernică a lui Dumnezeu, Împăratului tuturor.
Şi acum…
Ca într-o Biserică prea înfrumuseţată S-a sălăşluit întru tine, curată Fecioară, Iisus, Împăratul tuturor şi cu pogorârea Sa locaşul iadului cel întunecat l-a deşertat şi a înviat, înviind şi pe oameni, ca Cel Atotputernic.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Această numită şi sfântă zi, una a sâmbetelor, împărăteasă şi doamnă, a praznicelor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
Slavă lui Hristos Celui ce a surpat pe vrăjmaşul şi a prădat iadul cu pogorârea Sa la Dânsul şi a înviat pe morţii, pe care a putut de-i înghiţise, care cu laude slăvesc pe Hristos în veci.
Iată locul, strigat-a îngerul cel ce s-a arătat strălucit femeilor purtătoare de mir, întru carele S-a pus Cel ce a prădat cu puterea Sa moartea şi iadul; nu mai căutaţi dar Viaţa între cei morţi.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Iadul s-a amărât jos întâmpinându-Te, Cuvinte, neputând să se apropie de Tine şi pe morţii pe care îi înghiţise, degrab i-a dat din sine după porunca Ta, pe cei ce cu laude slăvesc cu un glas puterea Ta.
Şi acum…
Văzut-ai sculat din morţi, Fecioară, pe Cuvântul, pe Carele negrăit L-ai născut cu trup şi ţi-ai umplut sufletul de bucurie, cu laude slăvind pogorârea Lui, Curată, în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Dănţuieşte acum şi te bucură Sioane, iar tu Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru îÎnvierea Celui născut al tău.
Făcătorul ceasurilor şi al zilelor fiind Tu, Mântuitorule, în ziua şi în ceasul al şaselea voind ai răbdat răstignire cu ocară, îndură-Te, ca să ştergi ocările noastre şi să ne împaci cu Tatăl.
Suspinând, iadul Te-a întâmpinat pe Tine, Mântuitorule, şi pe legaţii pe care-i avea degrab i-a dezlegat, pe cei ce laudă cu dumnezeieşti glasuri puterea Ta cea mai presus de minte, Cuvinte, şi minunata pogorâre.
Slavă…
Venit-au degrabă femeile cu miresme foarte de dimineaţă, ca să ungă trupul cel preacurat; şi către dânsele a zis cel fără de trup : Începătorul vieţii S-a sculat ! Umpleţi-vă de dumnezeiasca bucurie.
Şi acum…
Ceea ce ai născut Lumina, Care a strălucit celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii, dacă o ai văzut că a răsărit din morţi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, împreună cu toate femeile purtătoare de mir, o ai slăvit dănţuind.
A doua săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glas 1,
Irmos :
Luminează nouă, luminată Lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
Adunarea evreilor Te-a răstignit, Cuvinte, pe Tine, Cel îndelung-Răbdător; dar cu răstignirea Ta ai mântuit adunarea cea fără de număr a tuturor neamurilor, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.
N-ai clintit peceţile pietrei întru Învierea Ta, precum nici cheile fecioriei nu le-ai stricat întru naşterea Ta, ale celei ce Te-a născut, Hristoase Dumnezeul nostru.
Slavă…
Văzând pe cel fără trup cu chip străin dumnezeieşte strălucind, femeile spăimântându-se au auzit : Nu plângeţi, a înviat Domnul.
Şi acum…
Pe Sfântul Domnul puterilor, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce a deşertat împărăţia iadului şi a înviat şi împreună cu Sine a înviat frământătura omenească.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cel ce S-a răstignit de voie şi S-a pus în mormânt şi a stricat puterea morţii, pe Hristos Dumnezeu Îl lăudăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Arătatu-Te-ai întâi femeilor după ce Te-ai sculat din mormânt şi binevestitoare le-ai trimis la Apostoli, Hristoase. Pentru aceasta cu laude Te slăvim întru toţi vecii.
Stricat-ai, Îndurate, cu tărie puterea morţii şi împărăţia iadului ca Cel ce însuţi eşti împărat, ai deşertat. Pentru aceasta cu laude Te slăvim întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Zis-ai Ucenicilor după ce Te-ai sculat : Grăbiţi-vă de propovăduiți în toată lumea mea, împrăştiind întunericul mulţimii dumnezeilor cu lumina adevărului.
Şi acum…
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât toată făptura, Preasfântă Fecioară, roagă-te pentru cei ce te slăvesc cu credinţă.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Izvorul cel primitor de viaţă şi pururea curgător, sfeşnicul darului cel de lumină purtător, Biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, care este mai desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
Să se bucure tot pământul astăzi şi norii veseliei să stropească; că Domnul slavei Cel ce S-a răstignit pe lemn, S-a sculat, scoţându-ne şi pe noi din stricăciunea morţii şi luminându-ne cu nestricăciune ca un Îndurat.
Mir aducând oarecând cu lacrimi sfintele femei, le-a zis lor îngerul cel ce strălucea luminat în groapă : Pentru ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Acesta a înviat luminând toate.
Slavă…
Învierea Dumnezeului nostru cea cu raze strălucitoare, luminând cu Duhul mai mult decât razele soarelui pe cei credincioşi, străluciţi îi face întru toţi vecii şi-i îndreptează spre mântuire; pe aceasta cu gând curat o prăznuim.
Şi acum…
Pe noi cei omorâţi pentru căderile în păcate înviază-ne, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Viaţa cea veşnică şi ne ajută să facem voia Fiului Tău, îndreptându-ne la viaţa cea adevărată; ca, cu credinţă pururea să te fericim.
A doua săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 6-a, glasul 1,
Irmos :
Înconjura-tu-ne-a adâncul cel dedesubt şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Răstignitu-Te-au pe Cruce evreii cei fărădelege, pe Tine, Cel îndelung-Răbdător; a cărora îndrăzneală văzându-o soarele şi luna şi-au ascuns deîndată lumina şi morţii sculându-se Te-au lăudat pe Tine, Hristoase.
Să izvorască munţii dulceaţă astăzi şi popoarele să se bucure, că a înviat a treia zi Hristos, dezlegând durerile morţii. Pentru aceasta toţi credincioşii cu un glas să-i aducem laudă.
Slavă…
Când au mânecat, Hristoase, la mormântul Tău femeile cele de Dumnezeu gânditoare, au văzut pe îngerul cel ce le-a vestit Învierea Ta, cea de lumină purtătoare şi a strigat : Pentru ce aduceţi acum mir celui viu ?
Şi acum…
Nevătămând pântecele tău Curată, S-a născut precum bine i-a plăcut şi peceţile mormântului nestricându-le a înviat precum a voit; că toate le face, ceea ce eşti bună, ca un dătător de viață şi Atotputernic.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînalt şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Răstignindu-Te, Stăpâne, între doi tâlhari, cu oţet fiind adăpat şi lovire peste obraz luând pentru noi, îndelung-Răbdătorule, de voie toate le-ai răbdat şi ai înviat a treia zi, Dumnezeul părinţilor noştri Cel lăudat, bine eşti cuvântat.
Ca pe un mort luându-Te de pe lemn Iosif şi îngropându-Te cu dragoste, săruta suspinând preacurat Trupul Tău şi bucurându-se striga către Tine : Dumnezeul părinţilor noştri Cel lăudat, bine eşti cuvântat.
Slavă…
Pentru ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? A zis îngerul cel ce s-a arătat către femeile cele ce plângeau; pentru ce aduceţi miruri ? Mergeţi mai bine de spuneţi Ucenicilor Lui, că Hristos, Cel ce a murit, S-a sculat; de acum să nu vă mai ascundeţi.
Şi acum…
Între femei numai tu una eşti cu dar dăruită; că pe Dătătorul de bucurie prin glasul Arhanghelului bucurându-te L-ai născut. Pentru aceasta pe tine te cinstim şi Fiului tău strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri Cel lăudat, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Poporul evreiesc cel neplecat Te-a luat pe Tine oarecând şi din pizmă pe Cruce Te-a ridicat fără milă, nevrând să cânte Ţie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
De la Pilat cu dragoste Iosif Trupul l-a cerut şi l-a pus în mormânt ca pe un mort; dar Acela însuşi a sfărâmat toate încuietorile morţii şi zăvoarele şi porţile şi a treia zi a înviat.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Fiind Tu, Mirul cel înţelegător, foarte de dimineaţă a venit adunarea femeilor să ungă cu mir trupul Tău şi a aflat pe îngerul strigând către dânsele : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Născut-ai pe Fiul, Cel neschimbat din dumnezeiasca Fiinţă, Marie binecuvântată, măcar că s-a şi arătat cu trupul pentru noi, precum a binevoit; Căruia strigăm : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.
Stătut-ai, Stăpâne, pe lemnul Crucii şi toate neamurile le-ai adus la cunoştinţă, Doamne, şi raiul l-ai deschis, pe care l-au închis dedemult strămoşii prin mâncarea din pom; pentru aceasta pe Tine toţi Te slăvim.
În groapă ca pe un mort Te-au pus pe Tine, Dătătorule de viață şi Doamne Hristoase, Iosif cel cu bun chip şi Nicodim şi adunarea femeilor urma împreună cu dânşii şi cu jale tânguindu-se, cu dumnezeiască cuviinţă pe Tine Te-au slăvit.
Slavă…
Cu totul luminare şi dorire, cu totul mângâiere şi întărire, Mântuitorul meu ai fost tuturor celor ce prăznuiesc cu bunăcredinţă sfântă scularea Ta cea de a treia zi, Cela ce eşti Însuţi Îndurat; pentru care toţi pe Tine Te slăvim.
Şi acum…
Trup adevărat, cu minte şi însufleţit din pântecele Tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de voie a luat Cel cu totul desăvârşit şi l-a pus întru moştenirea părintească în cele cereşti Preacurată, cu care iarăşi va să vină.
DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI
A treia săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Pironit fiind pe Cruce de voie, Hristoase, împărăţiile iadului cele tari le-ai sfărâmat şi pe legaţii cei din veac i-ai scos cu vitejie, slavă puterii Tale.
Veniţi, a zis îngerul purtătoarelor de mir, de vedeţi locul unde a zăcut Domnul tuturor şi vestiţi Învierea Lui prietenilor Lui.
Slavă…
În groapă nouă Te-a pus dedemult dreptul Iosif, pe Tine Cela ce ai înnoit cu Învierea Ta firea omenească cea stricată, Dătătorule de viaţă.
Şi acum…
Văzut-ai ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită pe Hristos, Soarele dreptăţii răsărind din morţi; pe Carele roagă-L, să lumineze inimile tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cel ce S-a ridicat pe Cruce şi S-a îngropat cu trupul de voie şi a sfărâmat porţile cele de fier şi încuietorile iadului, să-L proslăvim, pe Domnul Cel ce S-a sculat a treia zi întru slavă.
Să se bucure cerul, să se veselească şi pământul cu oamenii, că Hristos a înviat şi Ucenicilor Săi, S-a arătat; cu care împreună petrecând, le-a umplut inimile de veselie.
Lăcrimând femeile, bucurie le-a spus Dătătorul de viaţă, atingându-se ele de sfinţitele Lui picioare, de al cărora sunet s-a temut strămoaşa Eva dedemult înlăuntrul raiului.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Un Dumnezeu să slăvim în trei feţe şi întru o fire, pe Tatăl şi pe Cuvântul şi pe Dumnezeiescul Duh cel drept, strigând : Lăudaţi pe Domnul şi-L preînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Cu glasuri sfinţite să slăvim cu laude pe Maica lui Dumnezeu, ca pe ceea ce este mai sfântă decât cetele cele de sus şi pod dumnezeiesc, care trece pe oameni la starea celor mai presus de lume.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
O, turbare evreiască ! Cum au judecat fără dreptate să omoare pe lemn pe Hristos, Cel ce numai El însuşi este drept, Carele şi celor morţi din iad le-a insuflat viaţă cu dumnezeiasca putere; pe a Căruia dumnezeiască Înviere, cu un glas o lăudăm.
Peceţile fiind puse deasupra, ai înviat din mormânt, Hristoase, Cela ce eşti Învierea tuturor şi Ucenicilor Te-ai arătat, cele negrăite învăţându-i pe ei şi strigând : Mergeţi în lume şi propovăduiți slava Mea.
Slavă…
Această preasfântă zi a Învierii, care este mângâiere sufletelor şi veselie bine-primită, cheamă pe credincioşi să prăznuiască dumnezeieşte şi să strige : Părinte şi Fiule şi Dumnezeiescule Duhule, slavă Ţie.
Şi acum…
Fecioară Născătoare de Lumină, cu dumnezeiasca ta lumină luminează gândurile noastre şi inimile, prin rugăciunile tale risipind negura patimilor şi pe toţi făcându-i cu darul părtaşi zilei celei neînserate.
A treia săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Luați aminte, poporul Meu, la legea Mea, plecaţi urechea voastră spre graiurile gurii Mele; că numele Tău, Doamne, am chemat.
Cela ce ai făcut cu mâna Ta pe om, mâinile Ţi-ai pironit pe lemn, Atotputernice, din mâna vrăjmaşului mântuindu-ne.
Stricat-ai, Hristoase, temniţa iadului cea întunecată şi ai luat pe legaţii pe care îi dobândise şi împreună cu Tine ca un puternic i-ai înviat.
Văzându-Te, Hristoase, Apostolii că Te-ai sculat a treia zi din mormânt, s-au închinat şi pretutindenea au propovăduit scularea Ta.
Slavă…
Suspinând şi lacrimi vărsând, au venit dumnezeieştile femei la sfântul mormânt şi au cunoscut Învierea lui Hristos.
Şi acum…
Pe Atotțiitorul L-ai zămislit ceea ce eşti cu totul fără prihană Stăpână, Carele a sfărâmat porţile iadului şi a înviat a treia zi precum a zis.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise, minunea Fecioarei în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cruce înălţându-Te împreună ai înălţat şi lumea şi punându-Te în mormânt, Mântuitorule, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat, care slăvesc puterea Ta cea mare.
Tu pogorându-Te la cei morţi, ai omorât iadul şi ai sfărâmat porţile morţii şi încuietorile şi pe cei ferecaţi în obezi i-ai scos cu vitejie, spre mântuirea tuturor.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Arătatu-Te-ai, Îndurate, Ucenicilor Tăi cu multe semne, în vreme de patruzeci de zile încredinţându-i, ca să propovăduiască în toată lumea că eşti Dumnezeu, Cel ce Te-ai sculat.
Şi acum…
Tu eşti viaţa tuturor, Tu mângâiere a celor morţi şi a celor vii, Cuvinte, Tu bucuria şi luminarea, Cel ce ai răsărit din Fecioară şi ai înviat din mormânt a treia zi întru slavă.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta, sau cine a văzut cândva ? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi că a născut prunc fără de durere ? Întru acest chip este minunea Ta şi pe tine curată Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Răstignindu-Te, ai înviat a treia zi precum şi mai-nainte ai zis şi din morţi sculându-Te, împreună ai înviat şi lumea cu Învierea Ta şi întâi femeilor celor purtătoare de mir Te-ai arătat şi le-ai zis să se bucure, Cela ce eşti bucuria tuturor celor ce din suflet Te iubesc, mult-Milostive.
Acum stricăciunea s-a pierdut, că Hristos, Cel ce este Nestricăciunea şi Viaţa, din morţi S-a sculat şi a petrecut împreună cu Apostolii Săi, învăţându-i cele mai bune şi dumnezeieşti şi zicându-le să nu se depărteze de Ierusalim.
Slavă…
Zis-a îngerul femeilor celor ce aduseseră cu lacrimi miruri oarecând : Pentru ce căutaţi astăzi cu morţii pe Cel viu ? Nu este aici, S-a sculat precum a zis mai-nainte, deşertând mormintele şi morţilor insuflându-le nemurire, ca un Iubitor de oameni.
Şi acum…
Văzând pe Fiul Tău şi Dumnezeu, sculat din morţi, Născătoare de Dumnezeu, Te-ai umplut de bucurie, ceea ce eşti pricina bucuriei şi veseliei tuturor; pentru aceasta tot sufletul cu bucurie te laudă şi te slăveşte pe tine, pururea Fecioară.
A treia săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Văzându-Te făptura pe Cruce pătimind de voie, Doamne, s-a schimbat şi s-a tulburat şi morţii din mormânt s-au sculat.
Fiind Tu în iad cu sufletul, Dătătorule de viaţă, Doamne, dacă Te-a văzut moartea cea atotpierzătoare s-a spăimântat şi a slobozit pe cei legaţi, pe care-i înghiţise.
Slavă…
Umplutu-s-a toată făptura de bucurie, Îndurate Doamne, pentru scularea Ta din morţi şi lumea toată împreună o ai sculat, surpând împărăţiile morţii.
Şi acum…
Sabie a trecut prin sufletul tău, Curată cu totul fără prihană, când ai văzut pe Hristos răstignit; dar te-ai şi bucurat văzându-L sculat din mormânt.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau; Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Murit-ai pe Cruce, Cela ce eşti viaţa tuturor şi ca un mort fără suflare în groapă Te-ai pus, îndelung-Răbdătorule şi a treia zi Te-ai sculat spre scularea lumii; pentru aceasta, Dătătorule de viaţă, cu veselie Te slăvim.
Auzit-a Sionul scularea Domnului şi de veselie acum s-a umplut; şi fetele lui luminat s-au bucurat şi Ucenicilor au propovăduit, zicând : Nu vă întristaţi, Dătătorul de viaţă S-a sculat.
Binecuvântăm pe Tatăl…
De dimineaţă fiind, venit-au degrab femeile la mormânt şi cu cutremur uitându-se au văzut înger în haine albe şi de frică fiind cuprinse au auzit aceasta : Nu vă temeţi, Dătătorul de viață S-a sculat.
Şi acum…
Pe tine norul cel luminos al Soarelui celui înţelegător, lăudându-te te slăvim, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; luminează inimile noastre gonind tot întunericul lenei şi al patimilor, dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată, o slăvim.
Dacă Te-a văzut soarele pe Tine, Soarele dreptăţii, pe Cruce întins, lumina şi-a ascuns, pietrele de frică s-au despicat, iadul degrab a dat din sine pe cei morţi, care laudă puterea Ta, Dătătorule de viaţă, Atotputernice.
Pântecele iadului cel nesăţios deşertându-l, cu preaslăvire Dumnezeul Cel Preaînalt; că Cel Atotputernic a înviat întru slavă cu adevărat şi S-a văzut de dumnezeieștii Ucenici; Aceluia să ne închinăm împreună şi Tatălui şi Duhului.
Slavă…
Sculatu-S-a Domnul, zis-a purtătoarelor de mir sfântul înger cel ce s-a arătat în groapă : Mergeţi şi spuneţi Ucenicilor Lui celor ce-L plâng şi se tânguiesc, ca să-L vadă în Galileea.
Şi acum…
Roagă-te neîncetat lui Hristos ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să izbăvească de primejdii şi de necazuri, de viforul patimilor, de întunecarea şi de cursele vrăjmaşului cele mult împleticite, cei ce te fericim pururea.
A treia săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Te laud pe Tine, că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, mult-Milostive.
Suitu-Te-ai pe Cruce de voie, Doamne, cu putere fiind încins. Şi pogorându-Te cu sufletul în iad, Milostive, ai dezlegat sufletele din legăturile cele veşnice şi împreună cu Tine le-ai înviat, Îndurate.
Sfărâmând înfricoşat încuietorile şi porţile iadului cu puterea Ta, Stăpâne, ai deşertat bogăţia lui; pentru aceasta slăvim multă pogorârea Ta şi cinstită Învierea.
Slavă…
Venit-au la mormânt femeile să ungă preacinstit trupul Tău şi aflând îngerul şezând pe piatră, Hristoase, temându-se s-au spăimântat; cu care împreună cu laude slăvim scularea Ta.
Şi acum…
Pe Sfântul Sfinţilor L-ai născut mai presus de minte Născătoare de Dumnezeu, pe Cel ce dă credincioşilor care slăvesc Învierea Lui sfinţenie, mântuire şi iertare de păcate, cu solirea ta.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Poruncii muncitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi au mărturisit pe Dumnezeu, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Ridicat-ai firea omenească, Hristoase, cu ridicarea ta pe Cruce şi pe vrăjmaşul cel ce a căzut din înălţime l-ai surpat în prăpastie şi îngropat fiind Te-ai sculat, prădând moartea.
Sfărâmat-ai încuietorile iadului, Hristoase şi pe cei ferecaţi i-ai scos cu vitejie, pe cei ce slăvesc puterea Ta şi scularea Ta din mormânt cea de a treia zi.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Dacă Te-a văzut dedemult ceata Sfinţilor Apostoli înviat din mormânt întru slavă, Hristoase, de veselie umplându-se au strigat : Slavă Învierii Tale.
Şi acum…
Plângerea ta ceea ce eşti fără prihană Curată s-a mutat întru bucurie, când ai văzut pe Fiul tău şi Stăpânul Hristos că a înviat a treia zi din morţi întru slavă şi lumea a luminat.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Carele trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, te lăudăm preacurată de Dumnezeu Născătoare.
Arătatu-Te-ai răstignit între doi tâlhari, mult-Milostive, şi punându-Te în mormânt mai de jos, ai înviat pe cei din întuneric şi din umbra morţii, care cu laude slăvesc, Îndurate, Învierea Ta cea de a treia zi.
Moartea nu mai stăpâneşte de acum pe oameni, precum este scris, că a înviat Hristos, Cel fără de moarte, deşertând împărăţiile iadului cele nesăţioase. Să se bucure toată lumea prăznuind.
Slavă…
Zis-a purtătoarelor de mir îngerul cel ce strălucea înaintea mormântului : Pentru ce plângând căutaţi pe Cel slobod între cei morţi ? Iată, S-a sculat precum a zis mai-nainte; mergeţi de aici bucurându-vă şi vestiţi Apostolilor.
Şi acum…
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, Fecioară, încăpând pe Dumnezeu Cel ce S-a pus sub pământ pentru bunătate şi prin moarte a dăruit tuturor nemurire. Pe Carele cu bunăcredinţă slăvindu-L, pe tine după datorie te fericim.
A treia săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiți, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Adunarea evreilor celor fărădelege ridicându-Te pe lemn oarecând pe Tine, Iubitorule de oameni, Te-a omorât; dar puindu-Te în mormânt, toate legăturile iadului le-ai rupt şi pe morţii cei din veac i-ai înviat.
Când ai gustat stricăciune, Cela ce eşti nemurirea tuturor, atunci ai scos vitejeşte pe toţi cei legaţi şi i-ai înviat din morminte, Dătătorule de viață, stricând moartea şi ne-ai luminat pe noi cu scularea Ta.
Slavă…
Văzând femeile în mormânt dedemult pe îngerul strălucind în haină luminată, s-au spăimântat; iar el a zis către dânsele : Nu vă temeţi, Hristos a înviat, mergeţi de spuneţi prietenilor Lui.
Şi acum…
Răsăritul Soarelui dreptăţii, te-ai arătat Maică Fecioară, pe Carele văzându-L înviat din morţi precum a zis şi toată lumea luminând, te-ai bucurat, lăudându-L, Carată, ca pe Iubitorul de oameni.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Dumnezeu fiind, Bunule, ai voit a Te face şi om şi a Te răstigni pe lemn de voie, spre mântuirea celor ce strigă totdeauna cu credinţă; Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
În mormânt mai de jos Te-a pus Iosif, după ce Te-a înfăşurat cu giulgiuri, cu smirnă şi cu aloe; dar ai înviat mântuind pe cei ce strigă cu credinţă : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Arătatu-Te-ai Ucenicilor, Atotputernice, după ce ai înviat şi le-ai zis : Mergeţi în lume, propovăduiți iconomia mea, cântând : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum…
Sfinţeşte inimile noastre, Preasfântă Fecioară dumnezeiască Mireasă ceea ce ai văzut înviat pe Dumnezeu Cuvântul Cel Preasfânt şi cu bucurie ai strigat : Toată făptura cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume, a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
Numai cât s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii, Mântuitorule, tot locaşul morţii din temelii s-a clintit şi cei ce şedeau în umbra morţii, toţi s-au dezlegat cu adevărat din legăturile cele nedezlegate, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne !
Pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat de frică, munţii şi toate dealurile s-au clintit, soarele s-a întunecat văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce; încuietorile iadului şi porţile cele de fier s-au sfărâmat, Hristoase, când ai ridicat lumea cu scularea Ta din morţi.
Slavă…
Văzându-Te pe Tine dedemult, Stăpâne, mort pe Cruce, cel din Arimateea cu bun chip, Te-a luat de pe lemn şi cu giulgiu curat Te-a înfăşurat şi în groapă nouă cu multă frică Te-a pus; dar Tu, Cuvinte, Te-ai sculat a treia zi, precum ai zis mai-nainte.
Şi acum…
Afară de legile fireşti, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut negrăit pe Cuvântul; pe Carele dacă L-ai văzut de voie răstignit de cei fărădelege pus în mormânt şi sculat din morţi, te-ai umplut de bucurie; pe Acesta roagă-L pentru noi cei ce te lăudăm pe tine.
Tripezneţ
Cântarea a 6-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Dintru adânc scoate-mă, Iona către Tine a strigat, chip al îngropării şi al învierii fiind, pe care o ai dăruit nouă, Atotputernice Mântuitorule.
Purtătoarele de mir ajungând la mormântul Tău au lăcrimat; iar îngerul le-a vestit lor bucurie, srigând : Hristos a înviat, propovăduiți lumii.
Pe Cruce ridicându-Te Tu, soarele şi-a ascuns razele; dar Israil nu Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeul şi Făcătorul, Cel ce Ţi-ai pus sufletul de voie pentru toţi.
Slavă…
Să se bucure toate, că Hristos S-a sculat din mormânt, prădând toate vistieriile iadului şi praznic de obşte cu veselie să se săvârşească.
Şi acum…
De ai şi născut prunc, dar Fecioară ai rămas, precum ai fost şi mai înainte de naştere, Curată, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, că Cel ce S-a născut a înnoit firea ca un Dumnezeu.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce cuptorul cel vâlvâietor l-ai stins dedemult şi pe tinerii cu ploaia duhului i-ai rourat, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Poporul cel nemulţumitor, adunarea iudeilor, în locul facerilor de bine, pe care le-ai dăruit lor, Hristoase, pe Cruce Te-a pironit.
Izvorul milei pentru toţi Te-ai jertfit, ca toţi dezlegându-ne din datoria morţii, să Te lăudăm pe Tine, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Cu moartea Ta cea de trei zile şi cu îngroparea cea de viaţă aducătoare, celor din mormânturi le-ai dat viață veşnică, care Te laudă pe Tine cu credinţă, Mântuitorule.
Şi acum…
Ţie ceea ce numai tu eşti solitoare de bucurie se cuvine glasul acela ce s-a zis de înger, adică : Bucură-te ! credincioşii către tine strigăm, Marie pururea Fecioară.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Înfricoșa-tu-s-a de nespurcatul trup, cel într-o frumuseţe cu sufletul tinerilor celor cu bunăcredinţă şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cânta : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stricatu-s-a sfatul cel fără de Dumnezeu şi peceţile evreilor zadarnice s-au făcut; că S-a sculat Cel ce S-a îngropat, batjocorind acelea toate; că Hristos a primit de voie să pătimească, dar cu puterea Sa a schimbat toate precum a voit. Pe Dânsul ca pe Cela ce însuşi este Domn, neîncetat să-L lăudăm şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Zis-a femeilor, cel ce a fost strălucit la chip : Hristos a înviat ! Mergeţi de acum şi propovăduiți Învierea Lui în toată lumea şi nu plângeţi că nu este vremea de lacrimi, că de acum nu va mai împărăţi moartea, de acum nu va mai stăpâni iadul, de acum nu va mai birui păcatul osândirii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Ascunsu-s-a, Stăpâne Hristoase, viaţa noastră întru Tine, Cel ce ai pătimit cu trupul şi ai înviat din morţi, Cuvinte, şi viezi pururea; Căruia nădăjduim să ne facem părtaşi întru înfricoşata venirea Ta cea de a doua, noi creştinii cei credincioşi, după vrednicie lăudăm dumnezeieştile Tale patimi şi Învierea Ta cea din morţi.
Şi acum…
Luat-a prin Tine strămoaşa dezlegare de osânda cea dedemult, că de acum nu se mai zice : Întru dureri vei naşte; că tu Născătoare de Dumnezeu ai născut pe Hristos fără de dureri. Pentru aceasta pe tine după vrednicie te fericim, lăudând pe cel ce S-a născut din tine fără sămânţă şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Slăvit-ai, Hristoase, pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, dintru care Ziditorul nostru cu trup asemenea nouă pătimitor Te-ai îmbrăcat, dezlegătorul greşelilor noastre, pe aceasta fericindu-o toate neamurile pe Tine Te slăvim.
Auzi, Biserică, glasul Mirelui tău, strigă dumnezeiescul David; că Ţie din coastă Ţi S-a dăruit apa cu dumnezeiescul sânge, spre curăţirea păcatelor; că El Însuşi te-a izbăvit de înşelăciunea idolească, ca un iubitor de oameni.
Cu scularea Ta cea de a treia zi, Hristoase, ai răsărit viaţa mulţimii neamurilor care neîntrebând nici căutându-Te pe Tine Te-ai arătat lor cu dumnezeiasca slavă; iar pe neamul evreilor care n-a crezut Ţie, l-ai osândit.
Slavă…
Blestemul cel ce mi s-a odrăslit mie prin înşelăciune din lemnul cel din Eden, l-ai stricat, făcându-Te de voie ascultător sfatului părintesc, Cuvinte până la Cruce. Pentru aceasta laud şi slăvesc negrăita Ta smerenie.
Şi acum…
Tu pe cei ce erau departe de la Tine făcându-i aproape, Ţi-ai luat neam sfânt, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Mântuitorule, şi pe cel ce nu era poporul Tău dumnezeiesc; pentru aceasta toţi acuma ne închinăm Ţie, Aptotputernice.
DUMINICĂ | LUNI | MIERCURI | JOI | VINERI
A patra săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Tăindu-se dedemult cu toiagul marea, a trecut Israil ca prin pustie şi cu închipuirea Crucii luminat mai înainte găteşte cărările; pentru aceasta minunatului nostru Dumnezeu să-i cântăm cu laudă, că S-a proslăvit.
Suindu-Te la înălţime, prada ceea ce dedemult era ţinută în iad, o ai luat ca un puternic, Mântuitorule, şi înviind a treia zi din mormânt Iubitorule de oameni, împreună cu Tine o ai înviat, ca Cel ce eşti Atotputernic.
Văzându-Te pe Tine, Mântuitorule, dedemult iadul mort şi îngropat în mormânt nou, a rămas cu totul mort şi nelucrător; iar morţii toţi bucurându-se întru scularea Ta cea de viaţă aducătoare, din legături s-au dezlegat.
Slavă…
Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel viu ? A zis îngerul cel cu chipul luminos, care se arătase mironosiţelor la mormânt oarecând : Mergeţi curând, grăbiţi-vă de vestiţi Apostolilor scularea Lui.
Şi acum…
Pe Domnul Cel ce S-a întrupat negrăit din preacurate sângiurile tale Născătoare de Dumnezeu şi pentru noi moarte a luat cu trupul, văzându-L înviat din mormânt, cu bucurie L-ai slăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cuptorul babilonic pe tineri nu ia ars, nici Focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat. Pentru aceasta cu tinerii să strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe Domnul răstignit văzându-L soarele dedemult şi-a ascuns lumina şi pietrele s-au despicat, munţii s-au clintit, pământul s-a cutremurat şi legaţii cei dedemult din legături s-au dezlegat.
Când Te-a văzut iadul cel cu totul de râs mergând la dânsul de faţă, Cuvinte Atotputernice, s-a cutremurat şi pe toţi morţii i-a slobozit, care laudă puterea Ta şi milostivirea.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Domnul S-a sculat ! Toţi să strigăm, în mâini să batem cu credinţă şi danțuri să rânduim, propovăduind puterea Lui şi strigând : Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.
Şi acum…
Zămislit-ai pe Cela ce ţine împreună toate, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi pe Acesta L-ai născut cu trup, Carele a prădat moartea, cu moartea cea de a treia zi; pe Carele roagă-L să omoare patimile sufletului meu şi să mă mântuiască.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe cea mai-nainte însemnată în rug şi în foc în Sinai, lui Moise puitorului de lege şi care a zămislit în pântece dumnezeiescul Foc fără de ardere. Făclia cea cu totul luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o, o slăvim.
Hristoase, Cela ce eşti preafrumos, cum Ţi-ai apus lumina frumuseţii Tale pe Cruce ? Cum a răbdat pământul văzându-Te răstignit ? Cum a suferit junghierea Ta cea fără dreptate ? Lăudăm Cuvinte, pogorârea Ta cea multă şi care nu se poate spune.
Cu îngroparea Ta cea de a treia zi, s-a prădat vrăjmaşul şi morţii din legăturile iadului s-au dezlegat, moartea s-a omorât, împărăţiile iadului s-au deşertat; pentru aceasta cu laude cinstindu-Te, Dătătorule de viață, Te slăvim.
Slavă…
Cela ce eşti Viaţa cea veşnică, cum voind ai gustat moartea pentru noi, Mântuitorule ? Cum Te-ai pogorât la cei morţi, Cela ce eşti Învierea tuturor şi ai deşertat vistieriile iadului ? Pentru aceasta cu mulţumire cinstindu-Te pe Tine, cu laude Te slăvim.
Şi acum…
Păzeşte cetatea şi poporul cel ce aleargă la tine Născătoare de Dumnezeu, Curată, ceea ce ai născut pe Hristos; de toată mânia cea potrivnică şi robia şi de năvălirea păgânilor, ca după datorie cu laude cinstindu-Te, să Te slăvim.
A patra săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Ca ploaia pe iarbă şi ca roua pe fân, să se pogoare pe pământ cuvintele Mele.
Cu psalmi să strigăm, în mâini să batem cu veselie, Dătătorul de viață din morţi S-a sculat.
Suitu-Te-ai, Hristoase, pe Cruce fiind încins cu puterea Ta şi ai înviat din morţi precum mai-nainte ai zis.
Îmbrăcat în haină albă îngerul s-a văzut de femei, strigând : Înviat-a Cela ce este Învierea credincioşilor şi mântuirea.
Slavă…
Grăbindu-se să Te ungă pe Tine femeile, au mers la mormânt şi văzându-Te înviat s-au închinat Ţie.
Şi acum…
Ca zorile purtând în braţe Fecioară pe Soare, ni L-ai răsărit nouă celor ce eram întru întuneric.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu, Cel ce Se slăveşte de îngeri, neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări ca pe Făcătorul și Mântuitorul, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Adunarea evreilor cea călcătoare de lege, pe lemn Te-a răstignit pe Tine, Stăpâne, Cela ce ai vindecat dumnezeieşte vătămarea ceea ce se făcuse oamenilor prin lemn, pentru aceasta cu vesele glasuri pe Tine pururea Te slăvim.
Întocmai cu Tatăl şi cu Duhul fiind, Hristoase, Crucea ai răbdat şi socotindu-Te între cei morţi, împărăţiile iadului le-ai deşertat cu preaslăvire şi înviind ai ridicat împreună cu Tine toată făptura.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Iadule atotmâncătorule, unde-ţi este boldul tău ? Unde-ţi este moarte biruinţa ta ? De Cel ce a înviat din morţi te-ai omorât, de Hristos Mântuitorul, Cel ce Însuşi este Dătător de viață, pe Carele împreună cu Tatăl şi cu Duhul credincioşii Îl lăudăm.
Şi acum…
Ca să îndumnezeiască firea omenească, Dumnezeu, om S-a făcut din tine Curată, cea cu totul fără prihană; pe Carele L-ai văzut ieşind preafrumos din mormânt ca biruitorul iadului şi de bucurie te-ai umplut.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise pe tine care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere; iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Ca un miel la junghiere Te-ai adus de voie, Stăpâne Iisuse, nestrigând nici glăsuind precum este scris, cu moartea Ta, Cuvinte, nemuritori făcându-ne pe noi care cu laude slăvim preacinstită patima Ta şi înfricoşată Învierea cea din iad.
Pe noi cei sfărâmaţi ne-ai înnoit, Iisuse, Împărate a toate, prin cinstită şi înfricoşată Învierea Ta; şi de Ucenici văzut fiind, pacea Ta le-ai dat lor, Iubitorule de oameni; pe care dă-ne-o şi nouă celor ce cu laude slăvim dumnezeiască scularea Ta.
Slavă…
Cinstită adunarea purtătoarelor de mir venit-a degrab la sfântul Tău mormânt, Stăpâne, ca să Te ungă cu credinţă şi a văzut înger şezând în haine albe, zicându-le lor : Pentru ce voiţi să vedeţi Viaţa cu cei morţi ?
Şi acum…
Pe Domnul, Dătătorul de lumină L-ai născut, ceea ce eşti uşa Luminii, pe Carele văzându-L strălucind din mormânt, te-ai umplut de bucurie. Deci, roagă-L Fecioară curată, să-mi dăruiască mie plângere de bucurie, solitoare de mângâierea cea de acolo.
A patra săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Avvacum preacurat pântecele tău, munte umbrit mai-nainte l-a văzut, Curată. Pentru aceea a şi strigat : De la amiază zi va veni Dumnezeu şi Cel Sfânt din muntele cel cu umbra deasă.
Cu împreunare negrăită asemănându-Te oamenilor, Însuţi, Cela ce eşti mai presus de fiinţă, Crucea ai răbdat cu trupul şi pogorându-Te între cei morţi, a treia zi ai înviat, Viaţa tuturor.
Iisuse, Dumnezeul nostru Cela ce eşti apa vieţii, umbli ostenindu-Te după trup; şi şezând la puţ împreună cu femeia samarineancă, i-ai turnat ei cu taină apa înţelepciunii Tale.
Slavă…
Cel ce curăţai de multe feluri de boli cu porunca Ta pe cei ce veneau la Tine, Cuvinte, Crucea de voie ai răbdat şi în groapă punându-Te, ai înviat firea omenească cea stricată.
Şi acum…
Spre tine S-a pogorât Înţelepciunea Tatălui celui fără de început, ca ploaia pe lână, curată, şi întrupându-Se fără de schimbare, căile vieţii ne-a arătat celor ce te cunoaştem pe tine Fecioară după naştere şi Maică.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie, la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul Cel ce S-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cruce înălţându-Te împreună ai înălţat toată firea omenească, Cuvinte, şi punându-Te în mormânt, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat, cu dumnezeiască scularea Ta, Îndurate.
Ierihonul şi Salimul cele de prea-aproape, care erau cu ape multe, trecându-le la puţul lui Iacov, a venit Izvorul înţelepciunii, apă de mântuire dând samarinencei.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Tu, Cela ce ai luminat cu cuvântul pe cei orbi şi pe cei slăbănogi i-ai întărit cu porunca Ta şi mort fiind ai răsărit a treia zi din mormânt, înviază sufletul meu cel omorât.
Şi acum…
Tu eşti scăparea a toată lumea, Născătoare de Dumnezeu, Marie, izbăveşte-mă de smintelile lumeşti şi de patimile trupeşti şi de gheena cea veşnică, ca să te slăvesc pe tine cu laude.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe tine rugul cel nears şi Sfântă Fecioară, Maica Luminii şi Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră a tuturor, te slăvim.
Întinsu-Ţi-ai palmele pe lemn, pierzând stricăciunea mâinilor strămoşilor celor ce rău s-au tins spre mâncarea din lemn, Hristoase mult-Milostive.
Cel ce cu cuvântul ai întărit pe slăbănogul şi pe cei şchiopi i-ai îndreptat, Te-ai răstignit Iisuse şi ai înviat, arătându-Te în multe zile Ucenicilor.
Slavă…
Văzutu-Te-a samarineanca venind să scoată apă şi luând de la Tine apa vieţii s-a săturat, Hristoase Dumnezeule, lăudându-Te pe Tine.
Şi acum…
O minunile Tale cele mai presus de gând, preacurată Fecioară; că tu ai născut pe Dumnezeu întrupat, Carele a mântuit pe toţi cu dumnezeiască scularea Sa.
A patra săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Dacă a văzut Isaia cu închipuire, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat : O ticălosul de mine ! Că mai-nainte am văzut pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Legat fiind, Îndurate, şi de voie pe lemn răstignit, pe cei legaţi cu toate călcările de poruncă i-ai izbăvit şi punându-Te în mormânt, pe morţii cei ce dormeau în mormânturi i-ai sculat; pe cei ce laudă Învierea Ta cea înfricoşată.
Domnul a înviat din morţi a treia zi, precum a zis şi împreună cu Apostolii petrecând, a strigat : Mergând în toată lumea, spuneţi luminat minunile Mele cele mari pe care le-aţi văzut.
Slavă…
Spăimântează-se inima şi auzul, Mântuitorule, de milostivirea Ta, de rânduiala întrupării şi de smerenia Ta; că umblând cu trupul pe pământ, samarinencei care a cerut, i-ai dat apa vieţii şi a dumnezeieștii cunoştinţe.
Şi acum…
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, Cel mai sfânt decât cei sfinţi, Carele a răsărit din Tatăl cel fără de început, pe Acela roagă-L neîncetat să sfinţească şi să lumineze sufletele şi inimile celor ce cu dragoste Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cruce înălţându-Te de voie, împreună ai înălţat toată firea omenească şi viaţa fiind Tu, asemănându-Te întru cei morţi, ai înviat, Mântuitorule, pe cei ce laudă rânduiala întrupării Tale şi înălţarea cea cu slavă, Îndurate.
Lumea cu bucurie prăznuieşte sfântă scularea Ta, Dătătorule de viață, prin care ai călcat toată puterea iadului şi boldul morţii l-ai bontit, Cuvinte, şi nestricăciune ai izvorât oamenilor.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Văzându-Te pe Tine, femeia samarineancă ostenit fiind, Îndurate, şi cerând apă să bei, a luat apa nemuririi, când a strigat : Dă-mi apa cea vie, Doamne, ca să nu mai însetez în toată vremea vieţii mele.
Şi acum…
Casă a lui Dumnezeu te-ai cunoscut preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, dându-i trup însufleţit din preacuratele tale sângiuri; pentru aceasta pe tine te cinstim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii; toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai înainte născut, Fiul Tatălui, Celui fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
Spăimânta-tu-s-a soarele văzându-Te pe Tine, Hristoase, pironit pe lemn; clătitu-s-au stihiile, s-a cutremurat tot pământul şi pietrele s-au despicat şi iadul jos a slobozit pe legaţii cei din veac, care Te laudă pe Tine.
Pusu-Te-ai, Hristoase, în mormânt, Cela ce eşti Viaţa şi Învierea şi înviind întru slavă, ai petrecut multe zile cu Ucenicii Tăi şi i-ai trimis în toată lumea să propovăduiască iconomia întrupării Tale celei înfricoşate.
Slavă…
Căile vieţii arătându-mi, Milostive, pentru mila cea multă ai călătorit şi ai şezut, ostenit fiind de cale; şi femeii care a cerut i-ai dat apa nemuririi, ceea ce laudă pogorârea Ta cea multă.
Şi acum…
Întrupatu-S-a Hristos din tine mai presus de cuvânt, Cela ce este Cuvântul Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi S-a răstignit pentru noi voind şi cu scularea Sa cea de a treia zi, marginile lumii a luminat; cu Carele împreună după datorie pe tine te fericim.
A patra săptămână după Paşti seara
Patru cântări.
Cântarea a 6-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu; ci întinzându-Ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Petru mântuieşte-mă, Îndreptătorule.
Împuns fiind cu suliţa în dumnezeiasca coastă, pe omul cel rănit prin călcarea poruncii l-ai vindecat cu dumnezeieştile Tale patimi, Dătătorule de viață; pentru aceasta, Stăpâne, lăudăm puterea Ta.
Lovire ai răbdat, Iisuse, Cela ce ai stricat împărăţiile iadului şi încuietorile le-ai sfărâmat cu mâna Ta cea atotputernică, mântuind pe toți şi ai înviat a treia zi.
Slavă…
Stătut-ai înaintea judecăţii lui Pilat ca un vinovat, Cela ce judeci tot pământul, Doamne şi vrând să scoţi din iad pe cel ce l-ai zidit, Te-ai pogorât la dânsul, Cela ce Însuţi eşti milostiv.
Şi acum…
Născut-ai Fiu fără durere, pe Cel ce S-a născut mai-nainte de veci din Tatăl, Curată şi pentru Dânsul ai avut durere, văzându-L răstignit cu trupul pe Cruce; iar după ce a înviat ca un Dumnezeu, te-ai bucurat luminat.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti dedemult cei trei tineri nu s-au închinat, când în mijlocul cuptorului ziceau : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cela ce eşti neapropiat de heruvimi şi de serafimi, răstignire cu trupul ai răbdat pentru milostivirea milei Tale, ca să mântuieşti pe Adam cel căzut pentru călcarea de poruncă.
Pogorându-Te cu sufletul la iad, ai sfărâmat puterea lui. Stăpâne, şi ai scos pe cei ce erau legați într-însul, care laudă puterea Ta, Dătătorule de viaţă.
Slavă...
Ridicatu-s-au cele posomorâte ale întristării, purtătoarelor de mir, grăbiţi-vă de ajungeţi la mormânt şi văzând pe Hristos înviat din mormânt, propovăduiţi lumii.
Şi acum...
Bucură-te Curată, văzând pre Hristos pe Carele L-ai născut, înviat a treia zi din morţi cu slavă şi ca o Maică roagă-L pentru toată lumea.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cela ce a zidit toată suflarea cu cuvântul, cu voia Sa, S-a răstignit de iudei cu trupul pe lemn şi cu fiere S-a adăpat şi văzându-L, toată făptura s-a tulburat plângând pentru nebunia celor nemulţumitori.
Pe Tine, începătorul şi Mântuitorul lumii, iadul cel atot mâncător, ca pe un om Te-a primit; iar Tu legându-l ca un Domn, ai luat pe vinovaţii ce i-a avut dedemult şi împreună ai înviat a treia zi din mormânt.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Nedespărţindu-Te de dumnezeieştile sânuri cele părinteşti, trup pentru noi din Fecioară ai luat; şi moarte de voie ai suferit : şi punându-Te în mormânt, Te-ai sculat a treia zi, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe Tine Însuţi, Dătătorule de viață, Te lăudăm.
Şi acum…
Născut-ai, Curată, Fiu fără dureri, pe Cel ce a fost mai-nainte de veci împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe Carele văzându-L răstignit pe Cruce, ai suferit durere, iar după ce L-ai văzut sculat din mormânt, te bucurai în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este; deci pe Cuvântul cel mai-nainte născut, Fiul Tatălui, Celui fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
Luminătorii văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit cu trupul, lumina şi-au ascuns şi tâlharul privindu-Te a teologhisit şi tot pământul s-a clintit şi catapeteasma rupându-se, au strigat, îndelungă răbdarea Ta, Stăpâne.
Pogorârea Ta la cele dedesubt, Împărate, înfricoşată a fost cu adevărat; că porţile iadului şi încuietorile le-ai sfărâmat şi pe toţi legaţii care i-a avut, i-ai prădat; şi ai înviat, cu putere şi Dumnezeu pe Tine Te-a mărturisit.
Slavă…
Mort Te-a pogorât pe Tine, Hristoase, cu credinţă Iosif de pe lemn, cu smirnă şi aloe cu dragoste şi cu bucurie ungându-Te şi cu giulgiu înfăşurându-Te, a vărsat mulţime de lacrimi şi în groapă ca pe un mort Te-a pus; pentru aceasta împreună cu dânsul pe Tine Te slăvim.
Şi acum…
Văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu sculat din morţi cu slavă, te-ai veselit, Curată, cu femeile cele purtătoare de mir şi cu Sfinţii Apostoli, cu Iosif şi cu Nicodim şi noi te slăvim pe tine, Curată.
DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI
A cincea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, rogu-mă : Ca Ţie, ca într-o alăută întru omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.
Legând puterea cea pierzătoare a vrăjmaşului cu legăturile pe care le-ai suferit pentru noi, Iubitorule de oameni, cu Crucea Ta ai împăcat, Doamne, pe cei depărtaţi şi peretele cel din mijloc al vrajbei l-ai stricat; pentru aceasta pe Tine Te lăudăm.
Domnul, precum a zis mai înainte de patimă, a înviat cu a Sa putere, prădând ca un Dumnezeu împărăţiile iadului şi pe toţi cei ce dormeau acolo din veac i-a sculat, care Îl slăvesc pe Dânsul.
Slavă…
Mirându-se ceata purtătoarelor de mir de vederea şi de chipul dumnezeiescului slujitor, a înţeles de la dânsul că Hristos a înviat şi mergând vestiţi Ucenicilor celor ce plâng şi se tânguiesc.
Şi acum…
Răsărit-a, Curată, din morţi ca un mire frumos, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău mai presus de gând pentru bunătate; pentru aceasta văzând Învierea Lui cea de a treia zi, împreună cu Apostolii L-ai slăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rouat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Preacurate palmele Tale întinzându-le pe Cruce de voie, îndelung-Răbdătorule, ai îmbrăţişat pe toţi şi din mâna celui străin ne-ai izbăvit; pentru aceasta cu frică pe Tine Te slăvim.
Când Te-ai pus de voie în mormânt, cei ce dormeau dedemult în mormânturi, s-au sculat din morţi împreună cu scularea Ta, cu frică strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Văzându-Te, Hristoase, adunarea evreilor făcând minuni vestite şi preaslăvite cu cuvântul Tău, Te-a judecat spre moarte pe Tine, Cel ce eşti Viaţa tuturor, mult-Îndurate Doamne.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Patruzeci de zile petrecând, Hristoase cu înţelepţii şi cinstiţii Apostoli, le-ai încredinţat dumnezeiască rânduiala întrupării, prin care ai mântuit lumea ceea ce Te laudă pe Tine.
Şi acum…
Cât este de înfricoşată naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin care toţi izbăvindu-ne din căderea cea înfricoşată, strigăm : Bucură-te folositoarea tuturor oamenilor, bucură-te chemarea lumii celei căzute.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Eva adică prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
Întinsu-Te-ai de voie pe Cruce şi soarele văzându-Te, Preabunule, cu frică şi-a ascuns razele şi temeliile pământului s-au clintit şi pietrele s-au despicat, Stăpâne, şi catapeteasma templului s-a rupt.
Ungându-Te dedemult Iosif şi cu pânză subţire înfăşurându-Te, Te-a pus în mormânt nou, dar fiind viaţa tuturor ai înviat a treia zi, deşertând împărăţiile iadului cu dumnezeiasca putere, Cela ce toate le poţi.
Slavă…
Văzut ai fost de Apostoli, după ce Te-ai sculat din mormânt a treia zi şi ai strigat : Mergeţi, prieteni şi Ucenici ai Mei, de propovăduiți în toate neamurile minunile pe care le-aţi văzut şi puterea Mea cea mai presus de cuvânt.
Şi acum…
Dacă a văzut cea cu totul fără prihană, pe Cel ce suflă viață morţilor, sculat din mormânt cu slavă, s-a umplut de bucurie strigând : Fiul meu şi Dumnezeul meu, slăvesc pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt.
A cincea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce omor şi fac viu, Carele am dăruit apă din piatra cea netăiată şi am plouat mană spre hrana poporului israelitean, ca un puternic.
Înălţat-a Moise şarpele, răstignirea Ta mai înainte închipuind dedemult în muntele Sinai, cel ce Te-ai răstignit pentru noi şi ai izbăvit pe oameni de vrajba şi de veninul şarpelui şi ai sfărîmat capul lui cel atot-pierzător.
Miresme cu lacrimi aducând, au alergat degrab la dumnezeiescul mormânt mironosiţele foarte de dimineaţă, precum zice grăitorul de cele dumnezeieşti, şi văzând pe tânărul cel strălucit la faţă şi la haine, de frică s-au spăimântat.
Slavă…
Pe Tine, Cuvinte, Cela ce ai vindecat cu cuvântul, slăbănogi ai îndreptat şi morţi ai înviat, poporul evreiesc a judecat să Te omoare. Ci ai înviat întru tărie ca Dumnezeul cel puternic sfărâmând împărăţia iadului.
Şi acum…
Arătatu-S-a întrupat din sângiurile Tale, precum nu se poate spune, Dumnezeul cel mai presus de fiinţă, Preacurată, şi socotindu-Se între cei morţi, Cela ce este Viaţa tuturor, a înviat întru tărie; pe Carele văzându-L, Te-ai umplut de bucurie, slăvindu-L în veci.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
În văpaie de foc îţi stau înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată făptura laudă frumoasă cântă Ţie; lăudaţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Unul, Făcătorul Hristos, întru toţi vecii.
Doamne, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam prin Cruce, binecuvântare acum ne-ai izvorât nouă, blestem făcându-Te de voie, Hristoase; pentru aceasta bine Te cuvântăm pe Tine pururea în veci.
Văzutu-Te-a adunarea Ucenicilor, Doamne, pe Tine sculat din morţi şi s-a umplut de tainică bucurie; către care ai strigat : Văzându-Mă pe Mine, Dătătorul de viață, Dumnezeu, mergeţi de Mă propovăduiți Împărat a toate.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Lăudăm cinstită răstignirea Ta, Iisuse, mult-Îndurate, slăvim cu credinţă întruparea şi înfricoşată Învierea Ta, prin care ne am dezlegat din legăturile iadului cele nedezlegate, Hristoase, Dumnezeule a toate.
Şi acum…
Pe Iisus, pe Carele L-ai întrupat mai presus de cuvânt, curată Stăpână, văzându-L sculat din morţi, ai strigat : Ce frumoasă este podoaba Ta, Fiul meu, prin care Adam acum s-a suit la frumuseţea cea dedemult.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Că mi-a făcut mie slavă Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El.
Când Te-ai înălţat pe lemn şi Te-ai pironit pe Cruce, luminătorii şi-au ascuns lumina, s-a cutremurat pământul şi cei ce erau în legăturile iadului s-au slobozit, Mântuitorule.
Sfărâmând porţile morţii şi legăturile, Hristoase, ai înviat cu slavă ca un puternic, scoţând pe legaţii pe care i-a avut mai înainte, care Te laudă pe Tine, unul Dumnezeu.
Slavă…
Pământul serbează şi prăznuieşte cerul scularea Făcătorului tuturor, prin care ne-a mântuit din legături şi din stricăciune pe noi cei ce-L proslăvim cu laude.
Şi acum…
Cu razele luminii tale, Născătoare de Dumnezeu, risipeşte negura necunoştinţei mele, ca cu credinţă întru glasuri de laude să slăvesc neîncetat minunile tale.
A cincea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 3-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Nu întru înţelepciune, putere şi bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Înălţatu-Te-ai, Cuvinte, pe Cruce, ca să mă întorci la viață, Te-ai împuns cu suliţa în coastă, ca să-mi izvorăşti râurile nemuririi, mie celui ce laud bunătatea Ta.
Ca să scoli pe cei ce dormeau în morminte, Te-ai socotit între cei morţi, Cela ce eşti fără de moarte. Şi rămânând neîmpărtăşit stricăciunii, ai înviat a treia zi, ca Cel ce eşti Atotputernic.
Slavă…
Mort văzând purtătoarele de mir, pe Cel ce dă viață morţilor, au venit degrab plângând ca să-L ungă, dar văzându-L înviat s-au bucurat.
Şi acum…
Cel ce este după firea Sa nevăzut, S-a făcut văzut întrupându-Se din Tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână, şi Crucea şi moartea de voie a răbdat.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.
Răstignire de voie ai suferit, Cuvinte, şi socotindu-Te între cei morţi, ai înviat a treia zi, nemurire dăruind oamenilor, care laudă stăpânirea Ta.
Ce căutaţi cu cei morţi, pe Dătătorul de viață şi Dumnezeu ? A înviat, precum a zis, grăit-a către purtătoarele de mir femei cel fără de trup, carele s-a arătat strălucind.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Arătatu-Te-ai Ucenicilor după ce Te-ai sculat şi în multe zile petrecând cu ei i-ai trimis, Cuvinte, la marginile pământului să propovăduiască.
Şi acum…
Pe Domnul Dumnezeu născându-L Curată, pe Cel ce stăpâneşte peste viață şi peste moarte, arată-ne pe noi nestăpâniţi de vrăjmaşul viclean care ne zavistuieşte.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din pântecele tău a ieşit; că S-a arătat purtător de trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta, pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.
Înălţatu-Te-ai cu trupul pe Cruce, în groapa mai de jos Te-ai pus şi ai înviat cu slavă, ridicând împreună cu Tine toată lumea; pentru aceea, Făcătorule de bine, cu un glas Te lăudăm.
Către purtătoarele de mir cele ce vărsau lacrimile ca miruri, zis-a îngerul : Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt cu cei morţi ? S-a sculat, dezlegând durerile iadului ca un Iubitor de oameni.
Slavă…
Văzând dumnezeieștii Apostoli pe Hristos că S-a sculat, s-au umplut de dumnezeiasca bucurie, în multe zile mâncând împreună cu El şi învăţându-se cele mai înalte şi de mântuire.
Şi acum…
Ca ceea ce eşti uşa Luminii, văzând pe Soarele răsărind din adâncul iadului, Fecioară, şi luminând marginile lumii, de dumnezeiască veselie te-ai umplut, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
A cincea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria şi lauda mea.
Când Te-ai ridicat de voie pe lemn, pământul, munţii şi dealurile s-au clintit cu cutremur, văzându-Te pe Tine pătimind, Îndurate, îndelung-Răbdătorule.
Temându-se iadul de pogorârea Ta, Mântuitorule, a dat din sine degrab pe morţii pe care i-a avut, cei ce slăvesc cu laude puterea Ta cea negrăită.
Slavă…
Văzându-Te adunarea evreilor cea neînţelegătoare, Îndurate, dând ochi celor orbi, Te-a ucis pe Tine, Cela ce eşti Viaţa şi Învierea.
Şi acum…
Văzând pe Fiul tău, Fecioară, sculat din mormânt, împreună cu Apostolii te-ai bucurat pentru Dânsul, Curată, cu care te lăudăm pe tine.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată făptura binecuvântaţi pe Domnul. Că oamenilor pe pământ a răsărit Lumina şi toată lumea a luminat şi viață veşnică ne-a dăruit; cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Pe Cruce văzându-Te tâlharul cel bine-cunoscător, a strigat : Pomeneşte-mă Stăpâne ! Spăimântându-se de puterea Ta şi de înfricoşată rânduiala Ta, cea mai presus de cuget.
Arătatu-Te-ai, Hristoase, femeilor zicându-le cu milostivire ca un iubitor de oameni : Bucuraţi-vă ! Întristarea cu adevărat potolindu-le şi bucurie făcând oamenilor cu scularea Ta.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Precum ai dăruit lumină dedemult celui orb din naştere, Dătătorule de lumină, Iisuse, aşa şi mie deschide-mi vederile inimii, ca să cunosc lumina poruncilor Tale.
Şi acum…
Mântuieşte-mă de focul gheenei şi de pedeapsa cea veşnică, Curată, alină viforul cel cumplit al gândurilor mele şi mă îndreptează la limanul cel lin al vieţii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unchiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Întinsu-Ţi-ai palmele pe lemn, Stăpâne, vindecând vătămarea cea stricătoare de suflet a mâinii ceea ce s-a întins la mâncarea cea dintâi din pom. Pentru aceasta rânduiala Ta cea necuprinsă o slăvim.
Porţile şi încuietorile morţii sfărâmându-le cu pogorârea Ta, toate împărăţiile iadului le-ai deşertat cu puterea Ta, Mântuitorule, şi înviind a treia zi, lumea ai luminat.
Slavă…
Zis-ai, Mântuitorule, arătându-Te sfinţilor Tăi Apostoli după Înviere : Lumea înconjurând, propovăduiți cu credinţă Tainele cele înfricoşate şi negrăite, care aţi văzut întru Mine.
Şi acum…
Văzut-ai împreună cu femeile cele purtătoare de mir pe Hristos sculat şi schimbând tânguirea întru bucurie, L-ai slăvit. Pentru aceasta, cu mare glas pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
A cincea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava Ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Cel dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Legat fiind, Stăpâne, şi pe lemn pironit m-ai dezlegat pe mine de legăturile păcatului şi întru dragostea Ta m-ai pironit. Pentru aceasta, cu mulțumire laud slava Ta şi puterea Ta cea negrăită.
Arătându-Te, Mântuitorule, în iad, s-a dezlegat de pedeapsă Adam cel osândit dedemult şi de legăturile cele de mulţi ani strigând : Slavă multei bunătăţii Tale, Cuvinte Iisuse, mult-Milostive.
Slavă…
Ca un lucru străin s-a arătat femeilor îngerul, şezând înlăuntrul mormântului şi a strigat : Pe cine aţi venit de dimineaţă să căutaţi ? Hristos a înviat, omorând moartea.
Şi acum…
Sfântă cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Sfântul, Cel ce Se odihneşte întru cei sfinţi, dacă L-ai văzut răsărind din mormânt ca un mire din cămară, cu laude ai slăvit pogorârea Lui.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum desăvîrşită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte Ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Firea cea întunecată prin Adam, iarăşi zidindu-o, Iubitorule de oameni, Ţi-ai întins palmele pironindu-Te pe lemn şi în preacurata coastă împunpându-Te. Pentru aceasta, slăvim cu laude multă milostivirea Ta întru toţi vecii.
Dacă Te-a văzut pe Tine iadul jos prădând împărăţiile lui, de frica Ta amorţind, a dat din sine pe toţi morţii, Cuvinte, pe care dedemult i-a înghiţit, care strigă : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Strigat-a către purtătoarele de mir cele ce plângeau, îngerul cel ce şedea pe piatră : Alergând, spuneţi Ucenicilor scularea Dătătorului de viaţă. Că iată, S-a sculat cu adevărat surpând tirania iadului şi sfărâmând răutatea diavolului.
Binecuvântăm pe Tatăl…
A Treimii :
Unul după fiinţă, pe Tine Te slăvesc, şi Treime după feţe propovăduiesc pe o Dumnezeire, Tată fără început, Fiu şi Duh Sfânt, strigând totdeauna : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Precum S-a arătat Dumnezeu din tine, Fecioară, nestricând cu adevărat semnele fecioriei, aşa S-a sculat, lăsând peceţile pietrei nemişcate. Pe Carele văzându-L, Te-ai umplut de bucurie, binecuvântând dumnezeiască puterea Lui întru toţii vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea fecioară.
Sus la înălţimea Crucii suindu-Te de voie, îndelung-Răbdătorule, ai tras la lumină pe om din prăpastia pieirii şi punându-Te în mormânt, Hristoase, Cela ce eşti Viaţa, pe cei ce dormeau în mormânturi i-ai ridicat, cu cinstită şi slăvită scularea Ta.
Mir Ţi-a adus ceata femeilor, Ţie, Începătorului vieţii şi cunoscând că Te-ai sculat, au binevestit Ucenicilor Învierea, fiind ei adunaţi împreună şi plângând; care văzându-Te, s-au umplut de lumină şi de bucurie.
Slavă…
Soare, Hristoase, mergând Tu cu sufletul în iad, ca un Dumnezeu ai strălucit lumina Ta celor ferecaţi ce dormeau acolo din veac şi i-ai înviat cu Sfântă Învierea Ta, care laudă a Ta bunătate.
Şi acum…
Pe Dumnezeu, Cel ce poartă toate cu voia L-ai născut, Fecioară, făcându-Se om pentru milostivire, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; pe Carele roagă-L cu dinadinsul să lumineze inimile noastre ale celor ce te fericim pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu cu adevărat curată.
A cincea săptămână după Paşti seara
Patru cântări.
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne ! Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Întinzându-Ţi pe Cruce preacuratele palme, ai biruit pe Amalic cel netrupesc cu dumnezeiască puterea Ta şi lumea ai izbăvit din robie, Hristoase Dumnezeul nostru.
Sfărâmând iadul cu înfricoşată pogorârea Ta, Hristoase, ai scos cu dumnezeiasca putere pe legaţii pe care-i avea şi ai înviat ca un Dumnezeu din mormânt a treia zi.
Slavă…
Dacă au venit femeile la mormânt să Te ungă pe Tine, Mirul cel fără de preţ, îngerul a strigat către dânsele : Nu plângeţi, S-a sculat Domnul pe Carele Îl căutaţi.
Şi acum…
Nu mai plânge de acum Maică a lui Dumnezeu Fecioară, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt ca un Dumnezeu; ci te bucură şi-L roagă, să ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
În locul Căpăţânii, în mijlocul tâlharilor, pentru noi Te-ai răstignit pe Cruce şi printr-însa ai surpat domnia întunericului, Atotputernice Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu suliţa în coastă fiind împuns, ne-ai izvorât, Dătătorule de viață, izvor pururea curgător, pe dumnezeiescul Tău sânge, Hristoase, nouă celor ce strigăm : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Slavă…
Îngerul cel cu haina strălucită, a strigat către femeile care plângeau : Ce căutaţi cu miresme ca pe un mort, pe Hristos, Cel ce are putere peste viață ? A înviat, precum a zis şi mai înainte de patimă.
Şi acum…
Trup a luat din tine Curată, Cel ce ţine împreună toată făptura şi marginile pământului; şi a muri pentru noi a voit; pe Carele văzându-L înviat din mormânt, cu slavă veseleşte-te.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins cu bună faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cu rana Ta, Stăpâne Mântuitorule, ai vindecat toată omenirea şi răbdând moarte, ai încetat curgerea ei, Bunule, nemuritori făcându-ne pe noi cei ce strigăm : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Veseliţi-vă toate popoarele şi vă bucuraţi acum toate cele pământeşti şi cele cereşti; că Dătătorul de viață Domnul a înviat din mormânt, împreună înviind şi firea noastră, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Pe muncitorul l-ai legat Hristoase, cu pogorârea Ta şi punându-Te în mormânt pe toţi morţii i-ai sculat, pe cei ce Te-au lăudat cu mulțumire, pe Tine ! Făcătorul de bine al tuturor şi Atotstăpânitorul; binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Vrând să dezlege frământăturile firii lui Adam celui căzut în Eden, Curată, Domnul cel atotputernic S-a întrupat din tine Preacurată şi S-a răstignit, S-a îngropat şi a înviat, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine cu dragoste, Marie, dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.
Ruptu-s-a catapeteasma când Te-a ridicat pe Cruce, îndelung-Răbdătorule, şi soarele şi-a ascuns razele; şi pietrele ce s-au despicat au arătat junghierea cea fără dreptate, pe care o ai răbdat de voie, Mântuitorule, pentru neamul omenesc.
Împuns fiind cu suliţa pe lemn, Iisuse, Iubitorule de oameni, ai vindecat pe Adam cel rănit în rai pentru călcarea poruncii, îndelung-Răbdătorule; şi punându-Te între cei morţi, Cela ce eşti fără de moarte, ai scos pe toţi cei ce Te laudă pe Tine.
Slavă…
Cela ce toate le ţii cu palma, şi cu voia chiverniseşti partea cea de sub soare, cum Te-ai socotit între cei morţi, ca un mort ? Vrând să mântuieşti pe cei răniţi de muşcarea şarpelui. Pe Tine Te lăudăm ca pe Iubitorul de oameni.
Şi acum…
Văzând pe Fiul tău mort şi gol spânzurând pe lemn, durere ai avut; şi iarăşi văzându-L înviat a treia zi, te-ai veselit ceea ce eşti cu totul fără prihană. Deci, ca o Maică, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
DUMINICĂ | LUNI | JOI | VINERI
A şasea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos :
Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prin cinstită Crucea Ta, Doamne, toţi ne-am izbăvit de blestemul pomului; pentru aceasta slăvim bunătatea Ta.
Cel ce S-a răstignit de voie, S-a sculat şi toate vistieriile morţii le-a prădat Hristos Mântuitorul nostru, pe Dânsul să-L slăvim.
Slavă…
Străin chip de înger strălucind văzând mironosiţele, au cunoscut dumnezeiască Învierea Făcătorului şi s-au umplut de bucurie.
Şi acum…
Răsărit al Soarelui dreptăţii ai fost Fecioară preacurată, prin Carele ne-am mântuit de întunericul necunoştinţei.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu răstignit cu trupul văzându-L, soarele s-a întunecat şi pământul s-a clintit şi pietrele s-au despicat.
Din morţi a treia zi S-a sculat Hristos şi împreună a sculat pe toţi cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.
Arătatu-Te-ai Apostolilor după scularea Ta şi i-ai umplut pe dânşii de veselie negrăită, Îndurate.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Pe Tatăl Cel Prea Sfânt, pe Cuvântul cel împreună veşnic şi pe Dumnezeiescul Duh cel nezidit, pe Treimea să o lăudăm neîncetat.
Și acum ...
Izbăveşte-ne de muncă şi de pedeapsa cea veşnică, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, curată.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te slăvim.
Întinsu-Ţi-ai palmele pe Cruce vrând să mă dobândeşti pe mine cel ce m-am tins la meşteşugirile vicleanului cele multe, Îndurate.
Pe toţi i-ai înviat, Bunule, pogorându-Te în porţile iadului, Hristoase, şi împreună ai ridicat pe cei ce laudă puterea Ta, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Izvorât-ai, Hristoase, morţilor viață şi înviind a treia zi, Te-ai înălţat întru slavă privind cinstiţii Ucenici.
Şi acum…
Fă milostiv, preacurată Fecioară, pe Fiul tău şi Dumnezeul tuturor, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm.
A şasea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 5-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu Cela ce M-am îmbrăcat cu trup de a Mea bunăvoie, ca să mântuiesc pe Adam cel căzut prin amăgirea şarpelui cu călcarea poruncii.
Precum a înălţat dedemult Moise şarpele, aşa Te-ai înălţat pe lemn, Îndurate, gonind răutatea cea veninoasă a înşelătorului vrăjmaş şi mântuindu-ne pe noi.
Laudă slavei Tale, preaproslăvite Iisuse; că punându-Te de voie în mormânt ca un mort, ai înviat ca un Dumnezeu şi împreună ai ridicat lumea cu scularea Ta, ca Cela ce eşti atotputernic.
Slavă…
Iată, S-a sculat din morţi Dătătorul de viață, strigat-a către femei dedemult îngerul cel strălucit; nu mai plângeţi de acum, ci spuneţi Apostolilor scularea Lui.
Şi acum…
Sfinte Doamne, Cela ce Te-ai născut din curata Fecioară, Te-ai răstignit de voie şi Te-ai îngropat şi ai înviat din morţi, pentru rugăciunile ei, trimite tuturor milele Tale.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Făcătorul a toată făptura, de Carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu cântări slăvim, Hristoase, îngroparea Ta cea de trei zile şi prealuminata Înviere pururea o lăudăm cu credinţă.
Pe Hristos Cel ce S-a răstignit pentru noi şi S-a pus în mormânt şi cu scularea Sa a luminat lumea, să-L slăvim.
Slavă…
Hristoase, Cela ce eşti Soare neapus, Carele Te-ai îngropat şi ai înviat din morţi, luminează gândurile noastre ale tuturor, ca să Te slăvim neîncetat.
Şi acum…
Roagă-te Cuvântului, Celui ce S-a întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să Se milostivească spre noi smeriţii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Slăvim, Hristoase, pe cea cu totul fără prihană curată Maica Ta, că mai presus de fire Te-a născut după trup, pe Tine Cel ce ne-ai izbăvit de toată rătăcirea şi stricăciunea.
Ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Stăpâne Hristoase Dumnezeule, şi cu rănile Tale pe care de voie le-ai răbdat, toată mulţimea dracilor cea vicleană o ai rănit.
Sfărâmatu-s-au încuietorile iadului întru venirea Ta, Hristoase, şi s-au sculat cei putrezi din veac; lăudându-Te pe Tine ca pe Biruitorul şi Stăpânitorul a toate.
Slavă…
Sfântă scularea Ta, Hristoase, cea din mormânt, este viață şi înălţare, veselie deapururea; pe care cu credinţă noi toţi acum mai-nainte o prăznuim.
Şi acum…
Pe Lumina cea din Lumină, Fecioară preacurată, născându-o nouă, ai risipit întunericul nedumnezeirii; pentru aceasta toţi pământenii cu credinţă te slăvim.
A şasea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine, Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Înălţându-Te de pe pământ la cer, Cela ce şezi împreună cu Tatăl şi cu Duhul, Stăpâne, n-ai lăsat pe Ucenici, ci ai trimis din ceruri pe Mângâietorul.
Cetele celor fără de trupuri dacă Te-au văzut, Iisuse, suindu-Te la ceruri cu trupul, bucurându-se s-au mirat, Doamne, de multă pogorârea Ta spre oameni.
Slavă…
Firea noastră cea stricată, Spăpâne, pe scaunul părintesc o ai pus şi o ai împodobit, Doamne; şi cu aceasta să vii să judeci lumea, Atotputernice.
Şi acum…
Pe cea Curată cu curată minte să o cinstim, pe frumuseţea lui Iacov, cu dumnezeieşti fapte înfrumuseţându-ne să o lăudăm, ca pe ceea ce este Maica Dumnezeului nostru.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de bunăcredinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile bine-L cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Pe umerii heruvimilor fiind purtat, Te-ai înălţat întru slavă, privind la Tine, Ucenicii Tăi, Doamne, şi strigând neîncetat : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Surpând peretele cel din mijloc al vrajbei, pe cei morţi i-ai împăcat cu Părintele Tău şi înălţându-Te ai suit trupul pe care l-ai luat, mai presus de căpetenii şi de puteri, Cuvinte, Cela ce eşti fără de început.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Binecuvântând pe Ucenici Te-ai suit la înălţime, Hristoase, şi le-ai trimis lor pe Mângâietorul, celor ce cântau şi cu un gând strigau : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Pe ceea ce este curăţitoare de obşte credincioşilor, gata ajutătoare oamenilor şi pod către Făcătorul care trece pe toţi la mântuire, pe Maica lui Dumnezeu să o slăvim.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtată în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
Din Muntele Măslinilor, Hristoase, norul ca un scaun Te-a ridicat, privind toţi dumnezeieștii Tăi Ucenici şi cu cutremur strigând către Tine : Nu ne lăsa sărmani pe noi, pe care ne-ai iubit, pentru milostivirea Ta cea negrăită.
Pogorâtu-Te-ai întâi fără trup şi Te-ai suit purtând trupul pe care l-ai luat; şi porţile cereşti cu frică Ţie Ţi s-au deschis şi minţile cereşti privind s-au mirat zicând : Slavă milostivirii Tale celei spre noi, Stăpâne.
Slavă…
Ce staţi privind la suirea cea înfricoşată ? Zis-au dedemult îngerii către dumnezeieștii Apostoli; în ce chip Îl vedeţi suindu-Se, iarăşi va să vină pe pământ cu slavă nespusă, să judece pe toţi.
Şi acum…
Fiind împreună cu dumnezeieștii Ucenici, Preacurată, şi văzând pe Cel ce L-ai născut suindu-Se de pe pământ, ai strigat : Te sui la Părintele cel fără început, umplând toate de slava Ta, Însuţi Cela ce eşti preaslăvit, Doamne.
A şasea săptămână după Paşti seara
Patru cântări.
Cântarea a 6-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; ci ca Iona mă rog : Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.
Plinind cele de pe pământ ale slavei Tale, Te-ai înălţat cu slavă negrăită şi Tatălui ai adus trupul Tău, întru care Te-ai îmbrăcat de la noi pentru milostivire şi Te-au lăudat puterile cereşti pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Ridicaţi-vă porţile cereşti şi primiţi pe Dumnezeu purtător de trup; puterile cele de duhuri au strigat către cele ce întrebau : Cine este Acesta de Carele grăiţi ? Şi laudă Făcătorului a toate neîncetat Îi aduceţi.
Slavă…
Suirea cea înfricoşată văzând Ucenicii Cuvântului, au strigat : Trimite nouă pe Preasfântul Duh şi nu lăsa sărmani pe robii Tăi, care Te cunosc pe Tine, Dumnezeu adevărat şi om fără de păcat.
Şi acum…
Îndumnezeit-ai firea omenească, precum nu se poate spune, născându-Te din Fecioară, Cuvinte, Cela ce eşti de o Fiinţă cu Tatăl şi Te-ai înălţat cu slavă, dăruind pace Ucenicilor Tăi şi lumii mare milă.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Patimi şi moarte ai răbdat, a treia zi Te-ai sculat precum ai zis şi la ceruri Te-ai înălţat lăudându-Te Ucenicii, Doamne Dumnezeule, în veci.
Pe Preasfântul Duh trimite-L nouă, Îndurate, precum Te-ai făgăduit, înţelepţii Ucenici au strigat, Carele învaţă şi înţelepţeşte pe toţi credincioşii în veci.
Slavă…
În mâini plesniţi neamuri, strigaţi lui Dumnezeu cu veselie : Înălţatu-S-a Hristos şi şade întru slavă dea-dreapta Tatălui, ca Cel ce este împreună cu Dânsul pe scaun şezător în veci.
Şi acum…
Sânurile părinteşti nedeşertându-le Cuvântul, în sânurile tale S-a culcat izbăvindu-ne din înjosire Fecioară, pe noi cei ce lăudăm pe Domnul Dumnezeu în veci.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Închipuindu-se mai presus de minte întru Cel străin, precum este scris şi prin patimi tuturor credincioşilor nepătimire arătat dăruindu-le, S-a suit acum de pe pământ ca să Se arate feţei părinteşti : Îngerii, arhanghelii, scaunele şi domniile, slăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Îngeri îmbrăcaţi în haine albe au stătut înaintea Apostolilor celor ce nu se pricepeau de acea vedenie nouă a Înălţării Tale, Cuvinte, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, zicând : Pentru ce vă uitaţi la înălţime aşa mirându-vă ? Iisus Acesta iarăşi va să vină, în ce chip L-aţi văzut pe Dânsul, ca să judece lumea.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Toate săvârşindu-le ca Cel ce eşti Dumnezeu neschimbat, la ceruri cu trupul ai alergat, plecându-se Ţie puterile îngereşti şi Ucenicii cu bucurie slăvindu-Te şi cu frică cântând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum…
Născătoare de Dumnezeu preacurată, şterge rănile sufletului meu şi bubele păcatului meu, spălându-mă cu izvoarele cele din coasta Celui născut al tău şi curăţindu-mă cu curgerile cele dintr-însele; că eu către tine strig şi la tine cad şi te chem pe tine, ceea ce eşti singură mântuitoare.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Înfricoșa-tu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om; pentru aceea pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.
Ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese, puteri cereşti; că a venit Împăratul nostru, fire muritoare luând şi va să între la Părintele Său, Dumnezeu fiind şi om, după ce a lucrat lucruri înfricoşate şi preaslăvite.
Cântaţi toţi cu înţelegere, strigaţi lui Dumnezeu Celui ce a făcut lucruri preaslăvite şi S-a suit la cele cereşti şi Apostolilor a trimis pe Duhul Sfânt, Carele ne luminează pe noi cei ce lăudăm Dumnezeirea Lui.
Slavă…
Sfărâmatu-s-a iadul prin îngroparea Ta şi s-a dăruit oamenilor viață prin Învierea Ta şi s-a luminat pământul şi cele cereşti întru Înălţarea Ta, Hristoase, Cela ce Însuţi eşti neschimbat şi Atotputernic, Dătătorule de bunătăţi şi Mântuitorul nostru.
Şi acum…
Glasul lui Gavriil aducem Ţie împreună cu toţi îngerii : Bucură-te, cămara Împăratului cea dorită ! Bucură-te Fecioară ceea ce ai împreunat cele pământeşti cu cele cereşti ! Prin care ne mântuim cei ce te ştim pe tine curată, Maica lui Dumnezeu.
DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI
A şaptea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos :
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a proslăvit. Că aceasta Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici i-a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Pogorârea Ta pe pământ cea cu chip nou necunoscându-o îngerii atunci, acum suindu-Te la ceruri o au cunoscut zicând : Cine este Acesta, Împăratul puterilor ?
Răstignire de bunăvoie răbdând Hristoase, ai înviat a treia zi; după aceea Te-ai suit la cele cereşti, privind la Tine Ucenicii şi mirându-se de puterea Ta cea mai presus de gând.
Slavă…
Cela ce pui norii suirea Ta, cu voia Ta cea atotputernică, Cela ce eşti necuprins de minte, din Muntele Măslinilor acum Te-ai suit sus la înălţime, de nor fiind purtat.
Şi acum…
Cetele îngerilor cereşti cu adevărat le-ai covârşit, Curată, întrupând pe Cuvântul Tatălui; pe Carele roagă-L acuma cu dinadinsul, ca să ne izbăvim de faptele cele înjosite, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cel ce S-a suit întru slavă la Tatăl, Începătorul luminilor şi a trimis Apostolilor pe Duhul Sfânt, lăutaţi-L, bine Îl cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântaţi Domnului şi-L lăudaţi, strigaţi cu frică seminţiile pământului; că S-a înălţat întru slavă astăzi, împreunând toate cu cele cereşti întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Bărbaţi galileeni, pentru ce staţi aşa privind la înălţime cu frică ? Zis-a Ucenicilor cei fără de trupuri; în ce chip Îl vedeţi, iarăşi va să vină întru slavă.
Şi acum…
Ceea ce ai răsărit nearat Spicul cel ceresc, Care hrăneşte marginile lumii cu dumnezeiasca putere, Fecioară, satură cu Dânsul smeritul meu suflet cel flămând.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu neîncetat.
Patimă şi răstignire şi moarte pentru noi ai răbdat, Cela ce eşti fără de moarte şi înviind cu dumnezeiască cuviinţă Te-ai suit la părintele Tău cel fără de început, Cuvinte. Pentru aceasta ne închinăm Dumnezeirii Tale cea necuprinsă de minte.
Strigă Moise cu duhul : Să se întărească puterile îngereşti, Împăratul tuturor S-a suit trupeşte de pe pământ la împărăţia cea de sus şi firea cea căzută o a aşezat pe scaunul părintesc.
Slavă…
Ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese, proorocind David a strigat cu duhul : Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu a împărăţit peste toate neamurile şi S-a suit cu trupul la Tatăl, pe Carele după ce S-a pogorât nu L-a părăsit.
Şi acum…
Cu totul este dulceaţă şi dorire Fiul tău Dumnezeu şi Domnul, preasfântă Curată; pe Carele cu dinadinsul roagă-L împreună cu oştile cele de sus ale celor fără de trupuri; ca să ne izbăvească pe noi de amărăciunea păcatelor, cea de suflete stricătoare.
A şaptea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Cel ce v-am mântuit în mare şi am săturat în pustie pe poporul israelitenesc şi apă din piatră am izvorât oamenilor; ca îmbrăcându-Mă întru cel ce a căzut în stricăciune dedemult, să-l trag la Mine pentru nespusă milă.
Petrecând împreună cu Ucenicii patruzeci de zile după dumnezeiască scularea Ta din mormânt, Mântuitorule, şi făgăduindu-le că le vei trimite arătat pe Dumnezeiescul Duh, Te-ai înălţat întru slavă purtat pe umerii heruvimilor.
Ridicaţi porţile, cunoaşteţi lucruri preaslăvite, puterile cele înţelegătoare au strigat către cele mai de sus : Împăratul a toate trup pământesc purtând, a venit la noi întru odihna Sa, pe oameni îndumnezeind pentru multa milostivire şi nemăsurată milă.
Slavă…
Cel ce pune întunericul ascuns al Său firii celei fără de trup, Cel ce se suie pe aripile vânturilor, Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din Fecioara, norul cel luminos, pe nor luminos de pe pământ S-a suit la înălţime, privind Ucenicii la slăvită înălţarea Lui.
Şi acum…
Pământul cel nearat, care ai răsărit pe Hrănitorul tuturor, Cel ce-şi deschide mâna şi cu bunăvoinţă Sa satură tot ce viază de dumnezeiasca putere, întăreşte cu pâinea cea de viață inimile cele slăbănogite de saţiul greşelilor noastre cele rele.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Firea lui Adam luând şi pe aceea îndumnezeindu-o, Cuvinte, o ai înălţat la Părintele Tău, Începătorul luminilor, mirându-se toate cetele cele fără de trupuri şi strigând : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Ilie mai-nainte închipuind înfricoşată Înălţarea Ta, Dătătorule de viață, prin Dumnezeiescul duh, s-a arătat şezând în căruţă şi suindu-se de pe pământ la înălţime, cânta Stăpânului : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Lăudaţi pe Dumnezeu, strigaţi neamuri, plesniţi în mâini, cu un glas cântaţi, suitu-S-a cu slavă Hristos, acolo împreună împărăţind, de unde a venit la noi, ca să mântuiască pe cei ce strigă : Lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii.
Şi acum…
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul, Cel împreună fără de început, toţi să-L proslăvim, pe Treimea cea nezidită, Cea împreunată după fire şi despărţită după feţe, strigând : Toată făptura cea zidită să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie de Dumnezeu Născătoare; însă ceea ce eşti bună, primeşte credinţa că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
Cine este Cel ce se suie acum pe nori cu slavă ? Zis-au cetele cele mai de sus către cele ce strigau, ridicaţi porţile cele cu mintea înţelese; Dumnezeu însuşi este Cel ce a împreunat cele de pe pământ cu cele cereşti; Acestuia slavă şi laudă cu frică să-i aducem.
Zis-ai, Cuvinte, Ucenicilor celor ce erau întristaţi pentru suirea Ta : Vedeţi, să şedeţi aşteptând cu credinţă, până ce va veni de sus dumnezeiescul Mângâietor, Izvorul cel îndestulat al tuturor darurilor; Acesta vă va învăţa toate, ca un preabun.
Slavă…
Firea lui Adam cea căzută se vede aşezată cu proslăvire întru înălţime pe scaunul Tatălui şi închinată totdeauna de îngeri, de arhangheli, de scaune, de puteri şi de căpetenii. Slavă Celui ce a voit aşa, unuia Dumnezeului nostru.
Şi acum…
Pe Tine, Cel împodobit cu frumuseţea Te-a născut Fecioara cea frumoasă, care văzându-Te când ai pătimit, nici chip având nici frumuseţe, Mântuitorule, tânguindu-se a zis : Mă minunez de smerenia Ta cea mai presus de minte, Fiul meu ! Prin care mântuieşti firea omenească cea căzută.
A şaptea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu scump sângele Tău.
Firea omenească cea osândită şi prin călcarea de poruncă stricată, o ai ridicat, Stăpâne, mai presus de îngeri, ca un milostiv.
Suitu-Te-ai la ceruri cu slavă, lăudându-Te cei fără de trupuri pe Tine, Cela ce eşti Făcătorul tuturor şi Dumnezeul nostru.
Slavă…
Pe Mângâietorul, Duhul adevărului, L-ai trimis, Stăpâne, Ucenicilor Tăi, suindu-Te la ceruri, Preabunule.
Şi acum…
Ieşit-a din Tine Cuvântul întrupat Curată, îndreptând căderea celor întâi zidiţi, pentru milostivirea îndurărilor.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii cei ce au stătut pentru bunacredinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Toată rânduiala cea pentru noi plinindu-o ca un Dumnezeu, Te-ai înălţat privind Ucenicii Tăi şi cu frică strigând către Tine : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Bărbaţi galileeni, pentru ce vă uitaţi aşa la Stăpânul Carele se suie la ceruri ? Zis-au îngerii : Precum Îl vedeţi, aşa va să vină iarăşi să judece toată făptura, fiind Judecător al tuturor, pe Carele să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Duhul cel drept, Duhul cel dumnezeiesc, Duhul Cel ce este împreună cu Tine nedespărţit, precum Te-ai făgăduit, trimite-L nouă Cuvinte a lui Dumnezeu, Cela ce Te porţi pe nori cu slavă, dumnezeieștii Apostoli au strigat, ca să Te lăudăm şi să Te preaînăţăm întru toţi vecii.
Şi acum…
Din tine zidindu-şi casă Înţelepciunea lui Dumnezeu, S-a întrupat cu negrăită pogorâre, Fecioară, ceea ce nu ştii de nuntă, că numai tu dintru toate neamurile eşti aleasă a fi locaş lui Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Minune nouă şi lui Dumnezeu cuvioasă; că prin uşa Fecioarei, cea încuiată, arătat a trecut Domnul, gol întru intrare şi purtător de trup S-a arătat întru ieşire Dumnezeu; şi a rămas uşa încuiată. Pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu, o slăvim.
Cela ce cu slavă întru strigare S-a suit, precum a zis proorocul dedemult; Acesta este Domnul tuturor şi Stăpânul; cântaţi-i cu credinţă neamuri, cântaţi-i. Şi cu cutremur slăviţi-L, că a lucrat lucruri neurmate şi care nu se pot spune.
Zis-ai Ucenicilor celor ce erau întristaţi : Nu mă voi despărţi de voi în veci, măcar de Mă voi duce la Tatăl, Cel ce M-a trimis pe Mine; mergeţi de învăţaţi toată lumea, să Mă cunoască Dumnezeu adevărat, pe Mine, Carele am făcut lucruri minunate, pe care le-aţi văzut şi auzit.
Slavă…
Pace tuturor ai zis, Hristoase, şi nor luminos îndată ridicându-Te, toţi privind, Te-ai înălţat de pe pământ; şi suindu-Te ai şezut mai presus decât toată domnia şi stăpânia. Pentru aceasta, slăvim puterea Ta cea mult lăudată.
Şi acum…
Locaş Luminii te-a arătat cu adevărat, Dumnezeu, Cel ce din tine fără schimbare S-a întrupat, precum nu sepoate spune, pe Cruce a ridicat firea lui Adam şi întâi născut din morţi S-a făcut şi a rămas Dumnezeu întru cele de sus, lăudat împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.
A şaptea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cel ce şade întru slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Cel cu firea neapropiat, mie apropiat S-a făcut, întru mine îmbrăcându-Se, toată firea mea o a luminat şi cu înălţarea Sa o a ridicat mai presus decât toată domnia şi stăpânia.
Ilie în căruţă suindu-se, văzduhul a străbătut, mai înainte închipuind Înălţarea Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu; că fiind purtat ca într-o căruţă, Mântuitorule, pe nor la sânurile părinteşti ai ajuns.
Slavă…
Ucenicii privind la înfricoşata suire şi mirându-se, dumnezeieștii îngeri au zis : Bărbaţi galileeni, precum Îl vedeţi voi, aşa iarăşi va să vină Iisus, să judece toate.
Şi acum…
Înnoit-ai, Preacurată, firea omenească cea sfărâmată şi supusă stricăciunii, întrupând pe Dumnezeu şi născându-L mai presus de fire, ceea ce eşti cu totul fără prihană; Căruia strigăm : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum desăvârşită, pe toată lumea ridică să-ţi cânte Ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cela ce umblă pe aripile vânturilor, pe nor fiind purtat acum, S-a ridicat la cele cereşti, unde era mai înainte şi pe Mângâietorul L-a trimis Ucenicilor celor ce cu laude Îl slăvesc şi Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Răstignire şi îngropare răbdând de voie ai înviat, Atotputernice, şi celor ce Te iubeau pe Tine arătându-Te, în patruzeci de zile, bucurie le-ai făcut; după aceea binecuvântându-i, la Părintele Tău Te-ai suit cu slavă.
Slavă…
Învăţând Cuvântul arătat cele mai presus de cuvânt pe grăitorii de Dumnezeu, S-a suit către Cel ce L-a trimis, trimiţând precum S-a făgăduit, pe Duhul cel atoate lucrător şi împreună pe scaun şezător, celor ce strigă : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Ceea ce eşti uşă a lui Dumnezeu încuiată, prin care a trecut Însuşi Cel Preaînalt, îndreptează-mă la cărările cele dumnezeieşti şi-mi deschide mie uşile mântuirii, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; că la tine alerg, Fecioară, ca ceea ce singură eşti apărătoarea neamului omenesc.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului S-a tăiat din tine muntele cel netăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite : Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Până ce vă veţi îmbrăca cu putere dintru înălţime, zis-ai Ucenicilor, să şedeţi împreună adunaţi, că iată Eu Mă înalţ şi vă voi trimite pe Mângâietorul, Cel împreună şezător pe scaun cu Tatăl.
Veniţi în taină să ne suim toţi la înălţimea vedeniei şi cu ochii minţii să vedem pe Cuvântul, Cel ce este împreună cu Tatăl pe scaun şezător şi împreună veşnic.
Slavă…
Soare frumos răsărind din mormânt, Stăpânul, ca pe nişte raze purtătoare de lumină v-a trimis pe voi Apostoli în toată lumea, luminându-o şi gonind întunericul.
Şi acum…
Milostiv să-mi fii mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea; dezleagă negura patimilor mele pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut şi părtaş mă fă împărăţiei Tale celei cereşti.
A şaptea săptămână după Paşti seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
La Tine mânec, cel neschimbat, Carele pentru milostivire Te-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie, Iubitorule de oameni.
Stăpânia morţii surpând-o cu dumnezeiasca putere, ai înviat a treia zi, Hristoase al meu; şi la cele cereşti cu slavă Te-ai suit, lăudându-Te Ucenicii pe Tine, Domnul cel iubitor de oameni.
Să nu ne laşi sărmani, Îndurate; ci precum Te-ai făgăduit trimite pe Sfântul Tău Duh, Ucenicii Tăi au strigat, Mântuitorule, când Te-au văzut suindu-Te de pe pământ, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Iată Duhul va să Se pogoare pe pământ în limbi de foc, ca să arate adevărat ca de foc pe cei din ţărână, pe cinstiţii Ucenici ai Cuvântului, ca să vestească iubirea Lui de oameni.
Şi acum…
În firea omenească îmbrăcându-Te, Cuvinte, din ceea ce nu ştie de bărbat pentru milostivirea cea preamultă, acoperământ şi zid tare o ai dat deapururea nouă, celor ce Te cunoaştem pe Tine Dumnezeu şi om.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul, cu Carele nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cele depărtate împreunându-le cu bunătatea Ta, Preabunule Cuvinte, şi surpând pe luptătorul cu patima trupului Tău, Te-ai suit cu slavă privind Ucenicii, la Tatăl, pe Carele nicicum nu L-ai părăsit; pentru aceasta, împreună cu dânşii bine Te cuvântăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Miluind, Mântuitorule, pe cei ce i-ai iubit, care erau necăjiţi de cumplirea vrăjmaşului, Te-ai înălţat, Stăpâne, din Muntele Măslinilor privind Ucenicii Tăi şi mirându-se cum norul Te-a ridicat pe Tine cu trupul, ca un scaun de heruvimi. Pentru aceasta, pe Tine împreună cu dânşii bine Te cuvântăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Nu vă voi lăsa sărmani pe voi fiii şi moştenitorii împărăţiei Mele, ci suindu-Mă, voi trimite de sus pe Mângâietorul, Carele vă va învăţa pe voi cele mai presus de înţelegere şi de minte şi prin împărtăşirea Sa, vă va face ca de foc pe voi cei din ţărână, strigat-ai către Ucenicii Tăi, Îndurate. Pentru aceasta, împreună cu dânşii Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum…
Afară de legile firii, Fecioară, ai născut pe Dătătorul de viață. Cel ce a stricat umbra legii şi a dat lumina Darului. Pentru aceasta, pe mine cel biruit acum de legea păcatului, izbăveşte-mă, Curată, ca să cânt : Pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie; şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce eşti bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare, pe tine te slăvim.
Miluind firea cea lepădată şi dosădită ca Cela ce Însuţi eşti Îndurat şi Iubitor de oameni, Făcătorule de bine, trup omenesc ai luat şi pe cel tare legându-l cu patima, Te-ai suit, Hristoase, sus la Tatăl, umplând toate de slavă.
Pentru ce sunteţi întristaţi ? Pentru ce vă miraţi ? Strigat-au îngerii către Apostoli, stând împreună cu dânşii pe munte; acest Iisus pe Carele Îl vedeţi înălţându-Se, iarăşi va să vină aşa cu slavă multă să judece lumea şi să dea tuturor după vrednicie.
Slavă…
Cela ce ai dat pace Sfinţilor Tăi Ucenici cu Duhul Tău, pe toţi binecuvântându-i ca un îndurat, Făcătorule de bine, păzeşte-i nevătămaţi de cel viclean; ca făcând voia Ta, Hristoase, toţi împreună să ne învrednicim împărăţiei Tale.
Şi acum…
Locaş Luminii ceea ce a luminat toată făptura, tu una te-ai arătat Preacurată, cu totul fără prihană, Marie, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta te rog, luminează-mi ticălosul meu suflet cel întunecat de dulceţile vieţii; ca să umblu ca ziua întru dumnezeieştile cărări.
LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara
Tripezneţ
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea,
Irmos :
Adevărate sunt lucrurile lui Dumnezeu şi toate căile Lui judecăţi.
Duhule drepte, îndreptează la căi drepte pe cei ce Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu.
Mângâietorule, Cela ce ai venit din ceruri, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Cela ce eşti Viață de viață făcătoare şi lumină, Mângâietorule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Slavă…
Cela ce eşti Dumnezeu adevărat şi de binefăcător, Mângâietorule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Şi acum…
Pe Dumnezeu adevărat Fecioară Maică L-ai născut, spre a noastră mântuire; pe Carele roagă-L pentru noi toţi.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Adunaţi fiind înţelepţii Ucenici în foişor, fără de veste li s-au arătat limbile împărţite ca de foc şi glas de suflare de vifor s-a auzit la cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.
Mângâietorul Hristos, pe alt Mângâietor cu facere de bine ne-a trimis nouă, pe Duhul Cel ce a grăit prin prooroci şi prin limbile cele ca de foc ale grăitorilor de Dumnezeu şi înţelepţilor Apostoli, ne-a vestit nouă.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Izvorul darurilor, Dătătorul de bunătăţi, Duhul Mângâietorului venind la Ucenicii lui Hristos şi luminându-i, i-a înnoit, strălucind prin ei lumina bunei credinţe.
Şi acum…
Pe Cel ce şade împreună nedespărţit în sânurile părinteşti, Carele S-a sălăşluit în pântecele tău cel trupesc Curată, Îl lăudăm, Fecioară, dumnezeiască Mireasă, şi-L preaînălţăm în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
Cel ce sfinţeşte adunările îngereşti şi ocârmuieşte cetele lor, Acesta şi acum ca un bun a venit, din cer pogorându-Se şi cu dumnezeieştile străluciri pe înţelepţii Apostoli înţelepţindu-i, lumii i-a trimis.
Bogăţia Dumnezeirii rămânând precum a fost nedespărţită, S-a împărţit arătat Apostolilor în limbi de foc şi i-a făcut mai tari decât văpaia asupra înşelăciunii, ca să ardă uscăciuniea nebuniei idoleşti.
Slavă…
Duhule al adevărului şi al priceperii, Duhule al înţelepciunii, al tăriei și al sfatului, Carele din Tatăl ieşi şi prin Fiul din-destul Te dai făpturii, mântuieşte-ne pe noi cei ce ne închinăm cu credinţă puterii Tale.
Şi acum…
De Dumnezeu fericită Fecioară, toată nădejdea mea spre tine o pun cu osârdie; mântuieşte-mă Maica vieţii celei adevărate şi mă învredniceşte să mă satur de desfătarea cea veşnică, Curată, ca cu credinţă şi cu dragoste întru laude să te slăvesc.
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara
Tripezneţ
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea,
Irmos :
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu scump sângele Tău.
Duhul Mângâietorul, Cel ce a întărit puterile cerurilor, cereşti a arătat astăzi pe Apostoli.
Duhului, Celui de o fiinţă şi întocmai puternic, pe un scaun şezător şi de un chip cu Tatăl şi cu Cuvântul, închinându-ne cu bunăcredinţă, să-L slăvim.
Slavă…
Pe Duhul Mângâietorul, Dumnezeu cel neîntinat, preacurat, preacinstit, să-L slăvim, pe Cel ce stăpâneşte toată făptura.
Şi acum…
Locaş sfânt, sicriu şi sfeşnic te-ai făcut cu totul, Preacurată, a lui Hristos lumina cea neapusă, Carele a strălucit celor ce erau întru întuneric.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă şi de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat; Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Uneia dumnezeieştii Fiinţe în trei feţe nedespărţite, ne închinăm, unei Stăpânii şi împărăţii, cântând cu dumnezeiesc gând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Dumnezeiescul Duh cel începător de viață, împlinitor Treimii cunoscându-L, cu întreit sfinte cântări de laude, cu bunăcredinţă să-L cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Duhul cel înţelegător, Cel dumnezeiesc şi stăpânitor, este Cel ce împarte din-destul lucrările darurilor, celor ce cântă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Pe tine frumuseţea lui Iacov cea preacuvioasă lui Dumnezeu, dumnezeiască Maică preacurată, te-a ales Dumnezeu Cuvântul, Cel mai frumos decât toţi; pe Care Îl lăudăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi credincioşii; toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul, Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui, Celui fără de început, Cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.
Pe Duhul, Cel în multe feluri şi Dumnezeu lesne mişcător, să-L lăudăm, Carele mai înainte a vestit prin prooroci această luminare de acum şi vărsarea cea din-destul a darurilor celor bune, care s-au împărţit Ucenicilor Cuvântului şi mărturisitorilor.
Pe Duhul cel dumnezeieşte stăpânitor, cel fără prihană, să-L lăudăm, pe Cel ce izvorăşte şi împarte tuturor dumnezeieştile daruri, pe Duhul, Cel ce este alt Mângâietor, Carele din Tatăl cel fără de început se purcede şi împreună cu Fiul cel fără de început Se cunoaşte.
Slavă…
Pe Duhul cel binefăcător şi îndestulat, cu laude să-L slăvim, pe Cel ce sfinţeşte şi luminează pe toţi cu lumina cunoştinţei; Stăpânia cea atotputernică, Ceea ce toate le cercetează, Cea Care împreună socotită cu Tatăl şi împreună cu Fiul proslăvită.
Şi acum…
Umbra legii a trecut şi lumina a răsărit celor ce şedeau întru întuneric, Cel ce S-a întrupat din tine, Fecioară, pentru multă milostivire, Carele S-a născut mai înainte de veci din Tatăl cel fără de început, de o fiinţă cu Cel ce L-a născut.
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara
Tripezneţ
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Sorocul adevăratei făgăduinţe s-a plinit; Darul cel de lumină purtător prin praznicul cinzecimii a venit; lauda Mângâietorului s-a arătat celor ce strigă : Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Necuprins de minte este Preasfântul Duh, că covârşeşte toată mintea şi isteţimea gândului ca Cel ce este mai dedemult decât toate veacurile, ca Cel ce este împreună socotit cu Tatăl şi cu Fiul, Cel Unul-Născut.
Slavă…
Neavând început, nici încetând a fi după aceea, ci pururea fiind noian nedespărţit de fiinţă, Duhul cel atotputernic, cel pururea veşnic, împreună cu Tatăl şi cu Cel Unul-Născut, Fiul, Se proslăveşte.
Şi acum…
Umbrit-a peste tine Preasfântul Duh, Preasfântă Fecioară, locaş cu dumnezeiască cuviinţă prin întruparea Cuvântului făcându-te, frumos şi mai înalt decât cerurile.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Risipeşte negura întristării Preabunule, cu mângâierea Ta, a celor ce Te laudă pe Tine cu bună cucernicie şi strigă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cela ce cu voia Ta împarţi darurile cui voieşti, Mângâietorule, dă Darul Tău celor ce strigă cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Ca Celui ce este Dumnezeu adevărat, închinăciune se dă cu credinţă Mângâietorului şi slujire cu bună cucernicie, de la cei ce-L laudă şi strigă neîncetat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat, potoleşte tulburarea patimilor şi luminează sufletul meu, învrednicindu-mă a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Eva adică prin boala neascultării, înlăuntru a adus blestemul; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit, pentru aceasta toţi te slăvim.
Dumnezeiescul dar al Duhului S-a vărsat peste tot trupul care a crezut; precum proorocul a vestit dedemult bucurându-se; şi noi văzând acum împlinirea a celor ce s-au zis mai înainte, ne luminăm.
Pe vestitorii de Dumnezeu Ucenicii Tăi i-ai umplut, Mântuitorule, de Preasfântul Duh şi i-ai trimis lumii ca un Stăpân şi Domn, ca pe nişte raze care să împartă lumina bunei credinţe; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Slavă…
Focul Duhului cel curăţitor a răcorit inimile Ucenicilor şi roua ce a căzut din cer a aprins pe singurii văzători ai Cuvântului, trimiţându-i să strălucească lumii cunoştinţa lui Dumnezeu în Treime.
Şi acum…
De la Duhul Sfânt ai zămislit, Curată, pe Cuvântul Cel ce a răsărit fără ani din Tatăl cel nenăscut şi pe Acesta L-ai născut, întrupat pentru multa iubire de oameni, de Dumnezeu Născătoare Maică Fecioară.
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara
Tripezneţ
Cântarea a 5-a, glasul al 5-lea,
Irmos :
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec şi către Tine strig : Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un milostiv.
Pe Preasfântul Duh, Cel ce Se purcede fără de îndoială din Tatăl cel fără de început şi în Fiul Se odihneşte, credincioşii să-L slăvim.
Pe Cel ce Se înnoieşte în inimile noastre şi le zideşte şi le sfinţeşte, Carele Se sălăşluieşte luminat, împreună cu Apostolii să-L primim.
Slavă…
Pe Cel cu nemărginire înţelept şi Atotputernic, Carele a înnoit pe cei stricaţi dedemult şi luminează pe toţi, pe Preasfântul Duh Dumnezeu, să-L slăvim.
Şi acum…
Ceea ce eşti munte vederos, munte umbros, munte gras şi închegat, pe care Dumnezeu te-a iubit, Sfântă Fecioară, mântuieşte pe robii tăi.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Ție, Făcătorului a toate, tinerii în cuptor danţ a toată lumea împreunând, cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Petrecerea tuturor celor ce s-au făcut, Tu eşti Mângâietorule şi paza, mântuieşte pe cei ce cu credinţă Te laudă pe Tine.
Împărţirea harurilor celor nestricăcioase şi noianul darului şi bogăţie negrăită Tu eşti, Duhule cel dumnezeiesc şi Sfânt; şi pe Tine Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Pe Darul cel de viață începător şi de viață aducător, pe insuflarea care ne înnoieşte pe noi, pe Duhul cel dumnezeiesc şi nematerialnic, să-L lăudăm şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum…
Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ziditoare, locaş trupesc din tine Fecioară, Și-a zidit. Pentru aceasta mântuieşte, Preacurată, pe cei ce te cinstesc cu credinţă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece; şi a născut Fiu pe Emmanuil, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Carele slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
Pârga firii noastre o ai adus Părintelui Tău, Mântuitorule, şi dându-ne bogăţia firii dumnezeieşti, ne-ai trimis pe Sfântul Duh cel Bun, de viață Făcător şi împreună fără de început cu Tine, Stăpâne.
Pârgă a Dumnezeirii dăruieşte acum firii celei de ţărână, Duhul Cel ce nu Se desparte de Tatăl şi de Cel născut, ci împreună este, ca Cel de o fire şi de o fiinţă şi de o cinste şi împreună pe scaun şezător.
Slavă…
Ceruri ai arătat Mântuitorule, pe dumnezeieștii Tăi Ucenici, care cu limbi de foc au vestit înfricoşată venirea Ta la noi, trimiţându-le acum din cer lucrarea Mângâietorului cea făcătoare de lumină.
Şi acum…
Cămară Sfântului Duh ai fost, Născătoare de Dumnezeu; din care a ieşit, Făcătorul, Cuvântul Tatălui ca un om şi între noi petrecând, a arătat acum cunoştinţa Treimii.
În săptămâna Praznicului Cinzecimii, seara
Patru cântări.
Cântarea a 6-a, glasul al 6-lea,
Irmos :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.
Lucrat-ai, Duhule Sfinte, mai întâi în oştile îngereşti, sfinţenie dăruindu-le, luminându-i cu fulgerele Dumnezeirii şi păzindu-i întru statornicia sfinţeniei.
Prooroci ai arătat, care puteau vedea mai înainte cunoştinţa celor ce erau să fie şi sălăşluindu-Te ca un bun, Mângâietorule, în inimile lor, i-ai făcut să le vadă de departe cele mai înainte de a fi.
Slavă…
De pe pământ înălţându-se prin dumnezeieştile fapte bune Apostolii lui Hristos, au primit Duhul, Carele a venit din cer cu stăpânire şi cu raza Dumnezeirii s-au strălucit.
Şi acum…
Duhul Sfânt pogorându-Se peste tine locaşul cel curat al fecioriei, Te-a făcut Preasfântă, casă luminată Fiului celui de sus, Preafericită.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe singur Fiul cel mai înainte de veci al Tatălui, Celui atot pricinuitor şi Născătorului şi pe Sfântul Duh Cel ce Se purcede din Tatăl, credincioşii cu un glas să-L slăvim pururea : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Mângâietorul a venit acum purtând însuşirea Dumnezeirii; că cu Apostolii în limbi de foc vorbind, S-a arătat luminat că este Dumnezeu. Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă…
Cu Duhul Tău cel întocmai cinstit, ai întărit ceruri pururea mişcătoare pe Ucenicii Tăi ca să Te propovăduiască nouă pe Tine, Hristoase, Soarele cel mare, Carele luminat ai răsărit; Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum…
Dumnezeiesc organ al întrupării Cuvântului luminat te-a făcut pe tine, Cinstită, Duhul Sfânt umbrind peste tine, dumnezeiescul sicriu, Preacurată : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Din văpaie roua a izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Pe Tine, Duhul cel cinstit şi atotputernic, Carele Te purcezi din Tatăl negrăit şi întru Fiul Te odihneşti neamestecat, Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Curăţeşte-ne pe noi de întinăciunile sufleteşti, spală-ne de tina păcatului şi ne dă Duhul mântuirii cel drept, Carele să se înnoiască întru noi, Hristoase, în veci.
Slavă…
Cel ce ai chemat pe cei ce locuiau în mormânturi şi ai înnoit faţa a tot pământul, omoară mădularele cele de pe pământ ale celor ce se închină Ţie întru toţi vecii.
Şi acum…
Cer pământesc te-ai arătat, Curată, încăpând în pântece pe Cuvântul cel ceresc, Carele prin trup S-a apropiat de cei de pe pământ; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Cu limbi de foc luminat grăind Ucenicii, înşelăciunea idolească au ars; iar sufletele credincioşilor le-a luminat cu prealuminată dumnezeiască lucrarea Mângâietorului, Carele arătat a venit.
Vase curate ale dumnezeiescului Dar şi neîntinate oglinzi ale razei celei dumnezeieşti, i-ai făcut pe înţelepţii Tăi Ucenici, trimiţându-le, Bunule, strălucirea Duhului celui dumnezeieşte stăpânitor, ca un mult-Milostiv.
Slavă…
Ca să dobândească dumnezeiască fericire cântăreţii venirii Tale, Mângâietorule, binevoieşte ca Cela ce eşti Izvorul bunătăţilor, să le dai împărtăşirea darurilor celor cu totul fericite, ca un dătător de bine, Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum…
Pe Dumnezeu cu oamenii L-ai împăcat, Curată, mijlocind mai presus de fire între El şi între noi, că prin tine, Preacurată, s-a împreunat întru una cele ce mai înainte erau depărtate şi toţi ne-am învrednicit cereştii şi dumnezeieștii moşteniri şi desfătări..
Sfârşitul Penticostarului şi lui Dumnezeu laudă.
Tipăritu-s-a această a cincea ediţie a Penticostarului, fără nici o schimbare de text, după ediţia patra din anul 1924, în Tipografia Cărţilor Bisericeşti, în anul 1936, lunile Mai-Septembrie, în două mii exemplare pe hârtie velină nesatinată, cu purtarea de grijă, ca să nu se strecoare greşeli de tipar şi limbă, a preotului Paraschiv Angelescu, slujitorul Bisericii Universităţii din Bucureşti, director al tipografiei fiind Pavel Suru, şi şef al atelierelor Iorgu Niculescu.
ÎNVĂŢĂTURĂ pentru rânduiala sfântului artos care se face în mănăstiri în Săptămâna Luminată
În sfânta zi a Paştilor, după otpustul dumnezeieştii Liturghii, punân-du-şi preotul cel de rând epitrahilul, ia icoana învierii în mâini; iar unul dintre diaconi, îmbrăcat cu stiharul şi orarul, îşi descoperă capul şi ia panaghiarul cu sfântul artos de la locul obişnuit şi îl pune pe capul său. Şi aşa pornesc toţi din biserică şi merg spre trapeză, în frunte fiind purtătorii a două sfeşnice cu făclii aprinse şi diaconii cu cădelniţe, iar după sfântul artos mergând egumenul şi toţi ceilalţi vieţuitori din mănăstire. în timpul acesta se bate în toate toacele şi clopotele, până ce se intră în trapeză. Şi intrând în trapeză, preotul şi diaconul aşază icoana şi panaghiarul cu sfântul artos la locul rânduit. Toţi cântă: Hristos a înviat... (de 3 ori), apoi cel rânduit rosteşte Tatăl nostru..., Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Şi binecuvântând egumenul masa, şade fiecare la locul său, ascultând, în tăcere şi cu evlavie, citirea. Şi se face mângâiere tuturor.
Iar după mâncările obişnuite, se scoală toţi fraţii în picioare şi aducând diaconul sfântul artos îl pune pe panaghiaml aşezat pe masă, cântând: Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori), apoi cel rânduit Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Şi luând preotul cel de rând binecuvântare de la cel mai mare, îşi pune camilafca, ia sfântul artos cu primele trei degete de la ambele mâini şi-l ridică puţin de pe disc, zicând cu glas mare: Hristos a înviat! Iar ceilalţi răspund: Adevărat a înviat! Apoi, făcând semnul Sfintei Cruci cu artosul peste panaghiar, adaugă: închinămu-ne învierii Lui celei de a treia zi! Şi îl aşază pe panaghiar, iar toţi cântă: Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori), în timp ce preotul merge cu sfântul artos pe la toţi fraţii de îl sărută, începând de la egumen; cel ce îl poartă zice încetişor, la fiecare: Hristos a înviat!, iar cel ce sărută răspunde: Adevărat a înviat!
În timpul sărutării, fraţii cântă irmosul Cântării a noua a Canonului: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime... După ce au sărutat toţi artosul, preotul îl pune la locul rânduit şi zice: Pentru rugăciunile... Ceilalţi: Amin. Şi cântă: Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori). Slavă... Ipacoi: Venind mai înainte de zori..., Şi acum... Condacul: Deşi Te-ai pogorât în mormânt... Cel rânduit: Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează. Iar preotul de rând zice: Bine este cuvântat Dumnezeu care ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi...
Apoi, luând panaghiarul cu artosul şi icoana învierii, se întorc toţi de la trapeză în biserică, cu aceeaşi rânduială cu care au venit. Preotul şi diaconul pun icoana şi artosul la locurile lor, iar ceilalţi cântă stihul: Şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică. închinămu-ne învierii Lui celei de a treia zi. Şi merge fiecare la chilia sa. Aşa se face ridicarea şi sărutarea artosului în fiecare zi din Săptămâna Luminată, până sâmbătă.
Sfântul artos nu se sfărâmă şi nici nu se mănâncă, ci în fiecare zi, după dumnezeiasca Liturghie, se aduce din biserică la trapeză, iar după masă se aduce din nou în biserică, cu rânduiala arătată până aici. Abia sâmbătă este sfarâmat şi mâncat, după rânduiala ce se va arăta la acea zi.
CUM SE FACE ÎNMORMÂNTAREA ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
De se va întâmpla să adoarmă vreun creştin în vreuna din zilele Săptămânii Luminate şi trebuie să i se facă slujba înmormântării, nu se săvârşeşte slujba obişnuită a înmormântării, care se face peste tot anul, ci slujba anume rânduită pentru această săptămână, aşa cum este arătată în Panihidă. Aceeaşi slujbă se săvârşeşte şi clericilor (arhierei, preoţi şi diaconi), precum şi călugărilor care se întâmplă să fie înmormântaţi în aceeaşi săptămână.
CUM SE CITEŞTE PARACLISUL ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ
Începutul cu Hristos a înviat... (de 3 ori) şi Ipacoi şi se cântă Canonul Paştilor.
După Cântarea a 6-a şi după Condacul şi Icosul Paştilor, se citeşte Evanghelia (din rânduiala Paraclisului Născătoarei de Dumnezeu) şi apoi se zic şi celelalte cântări ale Canonului Paştilor.
După Irmosul Cântării a 9-a; Luminează-te, luminează-te..., Hristos a înviat... (de 3 ori) şi se citeşte rugăciunea Paraclisului şi binecuvântarea cu Hristos a înviat..., Ipacoi şi Condacul învierii. Apoi se zice ectenia; Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... şi apolisul.
Aşa se face Paraclisul în Săptămâna Luminată; iar începând din Duminica Tomii înainte, se citeşte după rânduiala de peste tot anul, cum este arătat în Ceaslov.
TIPIC
Pentru Litia cu Sfinţirea cea mică a apei, care se face în unele mănăstiri, luni a doua zi după Paşti.
După otpustul dumnezeieştii Liturghii, preoţii rămân îmbrăcaţi numai cu epitrahile şi feloane; şi ieşind din altar, stau în mijlocul bisericii şi fac începutul după obicei, diaconul zicând: Binecuvintează, părinte. Iar preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Apoi: Hristos a înviat din morţi..., cu stihurile: înviază Dumnezeu... Şi după cântarea stihurilor: Slavă... Şi acum.... Venind mai înainte de zori...
După sfârşitul acestuia, se începe Canonul Paştilor; şi ieşind cântând se merge la locul ales pentru sfinţirea apei. Şi ajungând la locul acela, se sfârşeşte Cântarea a 6-a,
Diaconul zice: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte. Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru... şi Câţi în Hristos v-aţi botezat... Şi după aceasta Prochimenul, Apostolul, Evanghelia, ectenia, rugăciunea sfinţirii apei şi celelalte, pe rând.
După aceea: Hristos a înviat... (de trei ori). Şi stropesc pe toţi fraţii, iar preoţii cântă: învierea lui Hristos văzând... (o dată), apoi cântăreţii iarăşi de două ori; înviind lisus din mormânt..., cu îndelungare până ce se vor stropi toţi.
Şi după stropire, întorcându-se, se cântă cântările cele rămase. Şi venind către poarta mănăstirii, se cântă stihira cu îndelungare, până sunt cădiţi toţi fraţii, şi se citesc Evanghelia, ectenia şi rugăciunea la toată Litia.
Iar dacă trebuie, se face rugăciune pentru neplouare; se citesc Evanghelia, ectenia şi trei rugăciuni înaintea porţii mănăstirii, şi împrejurul bisericii patru, fară de cădire.
Şi intrând în biserică, se cântă stihira: Ziua învierii..., cu îndelungare.
Şi după cădire, Evanghelia: Sculându-se Maria.» (de la Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu), apoi ectenia şi rugăciunea; şi după rugăciune, intră preoţii în altar şi se face otpustul dintre sfintele uşi.
Pentru această Litie (procesiunea cu Sfinţirea cea mică a apei) care se face în unele mănăstiri şi biserici parohiale Luni în Săptămâna Luminată, precum şi în oricare zi din această Săptămână Luminată, să se vadă şi Rânduiala din Vinerea acestei Săptămâni (Izvorul Tămăduirii).
ÎNVĂŢĂTURĂ CĂTRE PREOŢI
Cum trebuie a sfinţi Sfântul Agneţ în Sfânta şi Marea Joi şi cum trebuie a-L sjarâma şi usca Marţi în Săptămâna Luminată la Utrenie, spre a-L păstra pentru împărtăşirea bolnavilor peste tot anul.
In Sfanta şi Marea Joi, la dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, să te îngrijeşti dinainte, preote, ca să ai pregătite, pe lângă celelalte de trebuinţă, două prescuri bune, din faină de grâu curat, dospite cu aluat sărat şi coapte frumos, din care vei scoate cele două Sfinte Agneţe de care este trebuinţă în această sfântă zi.
Şi începând Proscomidia, după ce vei scoate Sfântul Agneţ cel dintâi şi îl vei junghia şi-l vei împunge, după rânduială, zicând: Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns..., îndată, luând cea de a doua prescură, vei scoate şi pe cel de al doilea Sfânt Agneţ, din care vei face Sfanta împărtăşanie pentru împărtăşirea celor bolnavi în tot cursul anului; şi, scoţându-1, vei face şi vei zice aceleaşi ca şi la cel dintâi, după rânduiala Proscomidiei. Şi după ce îl vei împunge, zicând din nou: Şi unul din ostaşi..., îl vei aşeza pe sfântul disc, alături de cel dintâi, ori peste el (dacă sfântul disc este mic). Apoi urmezi cu săvârşirea Proscomidiei, după rânduială, tumând vin şi apă în sfântul potir, zicând cele rânduite; iar la vreme (după scoaterea miridelor sau părticelelor) să acoperi sfanţul disc şi sfântul potir cu sfintele acoperăminte şi să le cădeşti, zicând rugăciunea punerii-înainte: Dumnezeule, Dumnezeul nostru..., şi celelalte, ca de obicei.
Iar începând dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, la vremea rânduită pentru sfinţirea Darurilor să te gândeşti la amândouă
Sfintele Agneţe cele mai-înainte pregătite, atunci când zici: Şi fa pâinea aceasta (să nu zici: pâinile acestea) şi să faci atunci semnul sfinţirii (semnul Sfintei Cruci) o dată peste amândouă. Iar la înălţarea Sfântului Trup dinainte de împărtăşire, luând cele două Sfinte Agneţe, să le înalţi pe amândouă deodată, zicând: Sfintele, sfinţilor.
Iar după ce vei sfărâmă Sfanţul Agneţ cel dintâi (din care te vei împărtăşi tu şi ceilalţi, dacă sunt), aşezând cele patru părţi pe sfântul disc în chip de cruce ca de obicei şi după ce vei pune în sfântul potir părticica «IS» şi vei turna căldura, zicând cele rânduite - atunci vei lua, cu multă cuviinţă şi băgare de seamă, şi pe cel de al doilea Sfânt Agneţ cu mâna dreaptă şi, punându-1 pe buretele pe care îl ţii în palma stângă, îl vei duce deasupra sfântului potir şi îl vei afunda cu mare grijă în sfântul potir (cu miezul în jos), doar atât cât este nevoie să se îmbibe cu Sfântul Sânge, fară să cadă vreo părticică, oricât de mică, dintr-însul. Sau, şi mai bine, punând Sfântul Agneţ, cu miezul în sus, peste buretele ţinut în palma stângă, îl vei ţine deasupra sfântului potir şi, luând cu dreapta linguriţa, să torni cu ea câte puţintel din Sfântul Sânge, peste Sfântul Agneţ, cu mare pază şi îndemânare, ca nu cumva să-l uzi prea tare şi să pice undeva ceva, din prea multă umezire. Numai atât să îmbibi, cât se va uda Sfântul Agneţ în întregime. Căci de se va întâmpla ca din nebăgarea ta de seamă să pice pe jos Sângele Domnului sau să se rupă vreo parte din Sfântul Trup, vei fi în mare păcat şi ca un dispreţuitor al Sfintelor Taine vei fi socotit.
Şi luând sfântul chivot, vei pune într-însul Sfântul Agneţ pentru a-L păstra până marţi în Săptămâna Luminată. De va fi chivotul de aur sau de argint şi pe dinăuntru poleit cu aur, atunci Sfântul Agneţ poate fi pus în el şi fără să aşterni hârtie. Dar de va fi numai de argint, ori de alt material şi nepoleit cu aur, atunci negreşit să aşterni într-însul o hârtie curată şi încreţită şi pe ea să pui Sfântul Agneţ, ca să primească aer şi pe dedesubtul lui şi să nu se mucezească şi să fie bine păzit şi acoperit.
Şi în fiecare zi până marţi, cu toată grija şi cinstea cuvenite, să cercetezi, preote. Sfântul Agneţ, ca nu cumva din nepurtarea ta de grijă ori din neîndemânarea ta să mucezească ori să se strice de umezeală.
Iar Marţi dimineaţă în Săptămâna Luminată, înainte de slujba Utreniei, îmbrăcând toate odăjdiile preoţeşti şi spălându-ţi mâinile, zicând totodată: Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele..., să iei, preote, cădelniţa cu tămâie şi să cădeşti Sfintele Taine cruciş, înconjurând sfânta masă, plecându-te cu smerenie şi nimic zicând.
Dând apoi cădelniţa, întinde sfântul antimis şi, luând cu toată cuviinţa chivotul cu Sfanţul Agneţ, pune-1 pe marginea antimisului; pune sfântul disc pe sfântul antimis şi, scoţând, cu frică şi evlavie, Sfântul Agneţ din chivot (slujindu-te pentru aceasta şi de burete), pune-1 pe sfântul disc. Apoi ia din nou cădelniţa şi, cădind spre Sfântul Agneţ, rosteşte cu glas mare binecuvântarea pentru începutul Utreniei: Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă..., cântând apoi, din faţa sfintei mese: Hristos a înviat... Şi în timp ce cântăreţii încep a cânta, rar, cele ale Utreniei, după rânduiala arătată mai-înainte pentru noaptea de Paşti, tu, preote, închină-te mai întâi cu frică şi cutremur şi apoi, luând copia, începe a tăia (sfărâmă), cu toată paza, în mici părticele. Sfântul Agneţ pe sfanţul disc.
Iar după ce vei sfărâmă Sfântul Agneţ tot, să pui o cărămidă nouă, ori o lespede mică de piatră curată, la marginea antimisului cea dinspre dreapta; iar pe lespede ori cărămidă să pui o oală nouă de lut (ori de fier ori de aramă curată) având într-însa cărbuni aprinşi (la bisericile cu lumină electrică, se poate folosi electricitatea pentru uscare). Şi închi-nându-te după cuviinţă, să iei sfântul disc cu Dumnezeieştile Taine, aşa sfărâmate, şi să-l pui deasupra vasului cu cărbuni, păzind cu grijă ca Dumnezeieştile Taine să se usuce pe încetul, întorcându-le mereu cu copia, ca nu cumva să se ardă sau să se prăjească. Şi când vezi că sfântul disc s-a încălzit bine, să-l iei cu mare băgare de seamă şi să-l pui pe sfântul antimis ori pe un acoperământ (pocrovăţ), ca nu cumva înfierbântân-du-se prea tare să ardă Sfintele Taine. Şi după ce se va răci puţin, iarăşi să-l iei şi să-l pui deasupra vasului cu cărbuni aprinşi. Şi aşa să faci de mai multe ori, până ce se vor usca bine Dumnezeieştile Taine, fară să se ardă sau să se prăjească; iar după aceea să le pui, cu mare băgare de seamă, în sfântul chivot şi, închizându-1, să-l pui la locul său de pe sfânta masă. Apoi, făcând cuvenita închinăciune către Sfintele Taine, strânge antimisul de pe sfânta masă şi continuă slujba Utreniei, săvârşind şi dumnezeiasca Proscomidie, după rânduială.
Încă şi aceasta să iei aminte, o preote! Că de vei lucra fară grijă şi se va întâmpla a se arde Dumnezeieştile Taine (o, să nu fie!), ori nu le vei usca bine şi după aceea se vor mucezi, ori din lene le vei lăsa să se strice, de moarte vei greşi şi vei fi vinovat până şi de luarea darului preoţiei. Pentru aceasta, dator eşti, ca, începând chiar de a doua zi, cu toată cinstea cuvenită să cercetezi Dumnezeieştile Taine puse în chivot, descoperindu-ţi mai înainte capul, spălându-ţi mâinile şi făcând cuvenita închinăciune; şi aşa, deschizând sfanţul chivot, să cercetezi Sfintele măcar câteva zile în şir, până ce te vei încredinţa că sunt bine uscate şi că nu se vor strica sau mucezi.
Iar dacă vei vedea că Sfântul Agneţ, sfinţit în Sfânta şi Marea Joi s-a mucezit înainte de a fi sfarâmat, ori de se va întâmpla să se ardă Sfintele în timpul uscării, ori să se strice după ce au fost puse în sfântul chivot, atunci, o preote, nicidecum să nu îndrăzneşti să sfărâmi şi să usuci acel Sfânt Agneţ, ori să păstrezi peste an Sfintele arse ori mucezite şi să împărtăşeşti dintr-însele pe careva dintre credincioşi. Ci numaidecât, la cea dintâi Sfântă Liturghie pe care o vei săvârşi după ce vei fi observat o astfel de rea întâmplare, să scoţi un alt Agneţ, să-l sfinţeşti şi la sfârşitul slujbei să-l sfărâmi şi să-l usuci precum ţi s-a arătat mai înainte; şi pe acesta punându-1 apoi în sfântul chivot, să-l păstrezi peste tot anul şi să împărtăşeşti dintr-însul pe cei bolnavi, pe copii şi pe cine va mai trebui.
Iar S^tul Agneţ mucezit şi Tainele cele arse ori mucezite, la sfârşitul liturghiei din acea zi ori din ziua următoare să le pui în sfântul potir şi să le consumi, la proscomidiar o dată cu cele din acea zi.
Şi tot aşa vei face Marţi în Săptămâna Luminată, după Sfânta Liturghie, cu Sfintele pentru bolnavi care au prisosit din anul trecut.
Iar întâmplându-se să se sfârşească Sfintele pentru bolnavi înainte de Sfânta şi Marea Joi, atunci nu trebuie să aştepţi această zi pentru a sfinţi un nou Agneţ, căci Dumnezeieştile Taine nu numai în Joia Mare, ci şi în alte zile, când este nevoie, pot fi sfinţite, uscate şi puse la păstrat, după rânduiala scrisă până aci pentru Sfânta şi Marea Joi şi pentru Marţi în Săptămâna Luminată (Vezi şi Liturghieml, la «Povăţuirile» de la sfârşit).
LITIA (Procesiunea) cu Sfinţirea cea mică a apei
în această Vineri, numită şi a Izvorului Tămăduirii, se prăznuieşte sfinţirea unei biserici zidite în cinstea Maicii Domnului lângă un izvor făcător de minuni prin puterea cea mai presus de fire a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. întru pomenirea acestei minuni, în multe mânăstiri şi biserici de enorie din ţara noastră se face Litie, adică sfinţirea cea mică a apei, după următoarea rânduială:
După Rugăciunea amvonului (dacă Sfinţirea cea mică a apei se va face tot în biserică), sau după otpustul dumnezeieştii Liturghii, dacă Sfinţirea cea mică a apei se va face în curtea bisericii, dezbrăcându-se preotul de veşmintele preoţeşti, îşi pune numai epitrahilul şi felonul şi, luând în mâini Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, iese în mijlocul bisericii (sub policandru), unde este aşezată din vreme o masă pe care se pun Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, icoana Izvorului Tămăduirii şi sfeşnice mici cu făclii aprinse.
Preotul face începutul cu: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru...
(dacă este şi diacon, el zice mai înainte, ca de obicei: Binecuvintează, părinte). Apoi preotul cântă o dată: Hristos a înviat din morţi..., iar credincioşii (cântăreţii) repetă aceeaşi cântare de două ori. Preotul rosteşte stihurile Paştilor Înviază Dumnezeu... şi celelalte), cădind în jurul mesei, precum s-a arătat în ziua de Paşti (dacă este diacon, el stă cu lumânare aprinsă în faţa preotului). După aceea preotul (ori diaconul, dacă este) rosteşte ectenia mare: Cu pace Domnului să ne rugăm... şi preotul, ecfonisul: Ţie se cuvine...
Dacă Sfinţirea cea mică a apei se va face în curtea bisericii, cum se obişnuieşte pe alocuri, preotul ia Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce; înaintea lui merge diaconul cu cădelniţa şi făclie aprinsă, iar înaintea acestuia,cântăreţii, purtând icoana Izvorului Tămăduirii sau a învierii şi prapuri. Şi aşa, ies cu toţii din biserică împreună cu credincioşii, cântând Canonul Paştilor (ori numai irmoasele cântărilor, de nu este timp) şi mergând la locul unde va fî gătit pentru Sfinţirea cea mică a apei.
Şi ajungând la locul acela, preotul aşază Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi icoana Izvorului pe o masă dinainte pregătită, pe care se pun şi făclii aprinse, un vas sau mai multe cu apă curată pentru sfinţire şi sfeştocul (mănunchiul de busuioc) pentru stropit. Sfarşindu-se de cântat Cântarea a 6-a a Canonului, preotul (ori diaconul dacă este), zice: Domnului să ne rugăm şi ecfonisul: Că sfânt eşti^Dumnezeul nostru... şi se cântă: Câţi în Hristos v-aţi botezat... ca de obicei/de trei ori. Apoi cântăreţul citeşte Apostolul, iar preotul,Evanghelia din rânduiala Sfinţirii celei mici a apei (caută rânduiala în Molitfelnic sau în Aghiazmatar). După aceea diaconul (dacă este) ori tot preotul rosteşte ectenia de după Evanghelie şi rugăciunea Sfinţirii celei mici a apei, sfinţind Ia vremea cuvenită apa, după rânduială. Iar după Sfinţirea apei, în loc de: Mântuieşte,Doamne, poporul Tău...^ se cântă: Hristos a înviat.., de mai multe ori, apoi: învierea lui Hristos văzând... (clerul o dată şi cântăreţii de două ori) şi: înviind lisus din mormânt., de mai multe ori, până ce preotul stropeşte cu apă sfinţită pe toţi cei de faţă.
După stropire, se face întoarcerea în biserică, cu aceeaşi rânduială ca la ieşire, cântând restul Canonului Paştilor (Cântările a 7-a, a 8-a şi a 9-a).
De este nevoie a se face şi rugăciune pentru neplouare (sfeştanie), în faţa bisericii, preotul se opreşte şi citeşte Evanghelia, ectenia şi rugăciunile din «Rânduiala de rugăciune la vreme de secetă sau neplouare» (caută în Molitfelnic); pe primele trei le citeşte în faţa bisericii, iar pe următoarele patru le citeşte înconjurând biserica, câte una în fiecare latură. Apoi se intră în biserică cântând Slavă... Şi acum..., a Laudelor Sfintelor Paşti; Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea...
Intrând în sfanţul altar, preotul (şi diaconul dacă este) aşază Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce la locul lor de pe Sfânta Masă; iar de nu s-a făcut mai înainte otpustul Sfintei Liturghii, se face acum, încheind astfel slujba.
TIPIC
Pentru rânduiala sfântului artos cum se obişnuişte a se face la mănăstiri în Sâmbăta Săptămânii Luminate
Sfârşindu-se Sfânta Liturghie, diaconul ia artosul şi, în sunetul clopotelor şi al toacei, în fruntea fraţilor merge din biserică în trapeză. Aici eclesiarhul sfărâmă artosul şi-l împarte fraţilor înainte de a şedea la masă, cântându-se: Hristos a înviat... de mai multe ori. După aceea: Hristos a înviat... (o dată). Apoi Tatăl nostru... şi obişnuita binecuvântare a mesei; iar fraţii şed la masă.
După ce au mâncat, se cântă: Hristos a înviat... (de 3 ori). Preotul zice; Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce ne miluieşte...
Apoi: Slavă Ţie, Doamne; slavă Ţie, Sfinte; slavă Ţie, împărate. Slavă... Şi acum.... Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează. Şi luând unul dintre fraţii cei cucernici pâinea cea obişnuită, care se ridică peste tot anul, cu câte trei degete de la amândouă mâinile, însemnând peste panaghiar în chipul Sfintei Cruci, zice: Hristos a înviat... în Ioc de: Mare este numele... Preotul răspunde: Adevărat a înviat. După aceea, mutând pâinea deasupra icoanei Preasfmtei Născătoarei de Dumnezeu, zice: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă. Preotul: Cu ale ei rugăciuni... Citeţul: Fericimu-te pe tine toate neamurile... Şi se cântă irmosul Cântării a 9-a: Luminează-te, luminează-te... cu amândouă troparele ei, şi iarăşi: Luminează-te, luminează-te...
Apoi preotul: Întru multe rugăciunile Preacuratei... Citeţul: Pentru rugăciunile ei... Preotul: Domnul cel milostiv şi îndurat... Cântăreţii: Hristos a înviat din morţi... (de 3 ori). Apoi: Sfinte Dumnezeule... şi după: Tatăl nostru... Ipacoi: Venind mai înainte de zori.... Slavă... Şi acum... Condacul: Deşi Te-ai pogorât în mormânt..., Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează. Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu... şi celelalte.
Aşa se face până la odovania Praznicului Paştilor,cu observarea că în loc de: Mare este...,se zice: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu... Şi celelalte, cum s-au arătat.
Sfântul Mucenic Gheorghe
(23 aprilie)
De se va întâmpla să cadă Sfântul şi marele Mucenic Gheorghe în Duminica Slăbănogului sau a Samarinencei, sau a Orbului, slujba se va face după următoarea rânduială:
Sâmbătă la Vecernia niică,stihirile învierii 4: Slavă... a Sfântului; Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu. La Stihoavnă se cântă o stihiră a învierii şi ale sfântului din cele de la Stihoavna Vecerniei celei mari, cu stihurile lor: Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu; Troparul învierii şi al sfântului; ectenia şi otpustul.
La Vecernia mare se pune Catisma după obicei:
La: Doamne, strigat-am..., se pun stihirile învierii 3, ale Praznicului 3 şi ale sfântului 4; Slavă... a Praznicului; Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu a glasului; vohod şi paremiile sfântului.
La Litie se pun stihira hramului şi ale sfântului; Slavă... a sfântului; Şi acum... a Praznicului.
La Stihoavnă se cântă o stihiră a învierii şi ale Paştilor: Slavă... a Sfântului; Şi acum... a Praznicului.
La Utrenie se cântă troparul învierii (de două ori) Slavă... al sfântului. Şi acum... al Născătoarei învierii.
După Catisme se cântă Sedelnele învierii cu ale Născătoarei lor; după Polieleu se zic toate Sedelnele sfântului câte o dată: Slavă... cea după Polieleu: Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu. Antifoanele şi Evanghelia învierii; învierea lui Hristos văzând... (de trei ori) şi stihira învierii.
La Canoane se cântă Canonul Paştilor cu irmoasele pe 6, al sfântului pe 4 şi al Duminicii pe 3. Şi se cântă Canonul Duminicii aşa: La fiecare cântare un tropar al învierii şi al Duminicii (adică al Slăbănogului sau al Samarinencei sau al Orbului); Slavă... al Treimii; Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu. Catavasie: Ziua învierii...
După Cântarea a treia se pun Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului: Slavă... Şi acum... a Praznicului.
După Cântarea a şasea, se citeşte Condacul şi Icosul Praznicului.
La Cântarea a noua nu se cântă Ceea ce eşti mai cinstită... Apoi se pune Luminânda Paştilor; Slavă..., a sfântului; Şi acum... a Praznicului.
La Laude se pun stihirile învierii 4 şi ale sfântului 4, cu cea de la Slavă... şi cu stihurile; Slavă... a Duminicii; Şi acum..., Preabinecuvântată eşti... Doxologia mare şi celelalte, iar după otpust, se cântă stihira Evangheliei, cea de rând.
La Liturghie se cântă Fericirile glasului pe 4, ale Duminicii din cântarea a treia pe 4 şi ale sfântului din Cântarea a şasea pe 4. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul se citesc întâi ale Duminicii, apoi ale sfântului.