ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
MINEIUL PENTRU LUNA OCTOMBRIE
LUNA OCTOMBRIE ARE TREIZECI ŞI UNA DE ZILE ; ZIUA ARE 11 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 13 CEASURI
Embedded Files
După ediţia din 1929.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA ÎNTÂIA
ZIUA ÎNTÂIA
În ziua întâia, pomenirea Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci; şi a Preacuviosului Părintelui nostru Roman cântăreţul.
În această zi, în pământul Rusiei se prăznuieşte Acoperământul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria , cu priveghere. De unde şi noi am luat obiceiul în Mănăstirile noastre de prăznuim acest praznic cu priveghere. Pentru aceasta, i-am pus slujba, ca cei ce vor avea mai multă evlavie către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, să cânte această slujbă după cum arată Tipicul cel ce l-am pus la urma slujbei.
VEZI : Slujba Născătoarei de Dumnezeu s-a pus după aceasta de acum.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, şi trei ale Cuviosului Roman.
Stihirile Apostolului. Glasu al 4-lea:
Podobie : Cel ce de sus eşti...
Cel ce a luat rază dumnezeiască, când prin voinţa cea mai bună fiind orbit Saul, cel mai-nainte cuprins de întuneric, a venit la tine cerând dumnezeiască curăţire; atunci preafericite, ca un ierarh înţelept, fiu l-ai făcut prin botez, pe acela care avea să aducă lumea la moştenirea fiească. Pentru aceasta împreună cu dânsul, te fericim pe tine Ananie de Dumnezeu înţelepţite, Apostolul lui Hristos, care te rogi să ne mântuim noi.
Învăţându-te cu preaslăvire cele dumnezeieşti, mai tare decât tunetul ai trâmbiţat, Fericite, mântuitorul cuvânt al lui Dumnezeu, şi pe cei ce dormeau în mormintele deşertăciunii i-ai deşteptat; care lepădând omorâciunea ceea ce locuieşte împreună cu cei morţi, pe cei ţinuţi în iad i-au întors înapoi. Pe aceştia, i-ai făcut vase cinstite, Celui ce a omorât pe omorâtorul, lui Iisus Stăpânului, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
Ca un purtător de lumină, ca un dumnezeiesc propovăduitor, ca un mărturisitor de Dumnezeu ales al patimilor lui Hristos şi moştenitor împreună al măririi celei negrăite ce va să se arate, şi părtaş fiind împreună cu Stăpânul; şi desfătându-te în revărsările de lumină, care izvorăsc pururea din lumina cea nespusă, de Dumnezeu grăitorule; pe cei ce săvârşesc acum luminată prăznuirea ta, izbăveşte-i Ananie cu rugăciunile tale de nevoile cele întunecate.
Alte Stihiri ale Cuviosului Roman, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Făcătorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieştilor cântări, fluierul Bisericii, pune înaintea noastră a tuturor ospăţul Lui cel de cântări, şi dintr-însul veseleşte pe gânditorii de Dumnezeu.
Sfeşnicul cel prealuminos şi prea-limpede, vioara cea de cântare, struna cuvintelor Duhului celor bine-grăitoare, cântă luminat, învăţând toată lumea a preamări cu glasuri neîncetate, o Lumină a Dumnezeirii.
Tu ca unul ce stai înaintea Stăpânului tuturor, şi ai îndrăzneală către Dânsul Părinte, adu-ţi aminte de noi care săvârşim luminată prăznuirea ta; să ne izbăvim de primejdii şi de supărări, Romane de Dumnezeu fericite.
Slavă..., a Apostolului, compusă de Mantie; iar alţii o cred a lui Anatolie. Glasul 1:
Pe vasul cel ales, marele lăcaş al Duhului, pe Pavel Apostolul l-ai luminat Apostole, prin descoperire de la Dumnezeu înştiinţându-te, ca un însuţi văzător al Cuvântului, tăinuitor minunilor lui şi Apostol mai-nainte de ucenic şi iconom credincios al legii celei noi a lui Hristos. Pentru aceasta urmând Învăţătorului tău Hristos, sângele ţi-ai vărsat, mărturisitor făcându-te cu pătimirea mucenicească, Ananie Ierarhe înţelepte; şi alergarea săvârşindu-ţi, şi credinţa nefurată păzind, împreună cu aleşii cei de sus, în înălţime sălăşluindu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Ceea ce eşti adâncul milei, miluieşte-mă pe mine cel ce m-am făcut adânc al necurăţiei şi spală-mi toată întinăciunea patimilor mele, cu lacrimile pocăinţei; luminează-mă cu dumnezeiasca umilinţă şi-mi dăruieşte gândire smerită şi mântuitoare zdrobire de inimă cu adevărat.
A Crucii a Născătoarei, asemenea.
Pe Mieluşelul său, mieluşeaua şi Stăpâna cea cu totul fără de prihană, dacă L-a văzut pe Cruce, neavând chip nici frumuseţe, vai mie ! Plângând a zis : Unde a apus frumuseţea Ta preadulcele meu Fiu ? Unde buna podoabă ? Unde Darul cel strălucitor al chipului Tău ? Fiul meu preaiubite.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, zicem şi aceasta a Apostolului, glasul al 4-lea, singur glasul.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.
Vas purtător de chinuri, te-ai arătat, Ananie Apostole, şi cu pietrele ca cu nişte flori acoperindu-te, pentru Cel ce a pătimit cu trupul pentru noi, de bunăvoie sângele ţi-ai vărsat. Pentru aceasta Damascul se laudă astăzi cu sfinţită prăznuirea ta; şi nu numai acela ci şi toată partea cea de sub soare, semnele minunilor tale propovăduindu-le strigă : Roagă-te lui Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.
Început întâi a celor buni te-ai arătat şi pricină de mântuire, Romane Părintele nostru; că îngerească cântare alcătuind, cu dumnezeiasca cuviinţă ţi-ai arătat petrecerea ta. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să scape de ispite şi de nevoi pe cei ce te laudă pe tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Sprijinitoare şi acoperământ îmi eşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană de Dumnezeu Născătoare; că pe tine te am ajutătoare în nevoi, în boli şi în necazuri, şi pe tine cea fără prihană te măresc.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Preacurata dacă Te-a văzut pe Tine, pe Cruce spânzurat, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimă de ocară ?
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Ananie, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea :
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Roman, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 6-lea.
Strălucind cu mulţimea darurilor duhovniceşti, ai avut mare învăţătoare pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Fecioara Maria, cea prealăudată, care te-a învăţat pe tine cele dumnezeieşti, preaînţelepte; de unde luând graiurile cele înalte ale dogmelor celor lui Dumnezeu cuviincioase, ai luminat Biserica lui Hristos Romane. Către care roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului, Psalm 50.
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor pe 8.
CANONUL Apostolului
Compus de Ioan Monahul.
Cântarea 1, glasul al 8-lea :
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea egipteanului scăpând Israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Să deschidem gură lăudătoare, să ne limpezim limba toţi credincioşii, în pomenirea lui Anania începătorului păstorilor, şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.
Mirelui Celui preacurat, lui Hristos, a adus Anania măritul, pe mireasa cea nespurcată Biserica aceasta de aici; cu care luminat Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, gonitorului celui dedemult, i-ai dat să vadă Ananie, şi cânţi cu dulceaţă : Dumnezeului nostru să-i cântăm.
A Născătoarei :
Cetele îngereşti şi omeneşti, pe tine Maică nenuntită, neîncetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în braţele tale L-ai purtat.
Alt Canon al Cuviosului, glasul al 6-lea.
Cântarea 1-a :
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Trimite-ne nouă de la Cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale înţelepte, Romane dumnezeiescule; ca cu cântări să lăudăm sfinţită pomenirea ta.
Din tinereţe dându-te pe sineţi cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Romane.
Slavă...
Fiind împodobit cu frumuseţea Sfântului Duh, care lucrează toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat înţelepte Romane, cu lumina bunătăţilor, până la marginile lumii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine a ieşit netâlcuit Cuvântul lui Dumnezeu cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă, şi pe omul cel întâi Adam, care era căzut, l-a reînnoit.
Cântarea 3-a :
Irmos :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Urmând poruncilor învăţătorului tău, ai fost Arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri Apostole.
Cu rugăciunile tale, cele bine îmblânzitoare milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Ananie Apostole.
Toată pornirea fiarei o a legat ție Domnul, arătându-se în lumină negrăită, întunecând faţa lui.
A Născătoarei :
Pe tine toţi creştinii te-am agonisit scăpare şi zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, ceea ce nu ştii de mire.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Gândul tău înţelepte Romane, s-a făcut lăcaş Sfintei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bunăcredinţă, care revarsă învăţături dumnezeieşti.
Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele dumnezeieşti, şi arătându-ne lămurit naşterea cea negrăită a lui Hristos din Fecioară.
Slavă...
Iată că hrăneşti din-destul cu înţeleptele tale cuvinte, cugetele noastre, şi cu cântările cele dulci, le umpli de dulceaţă dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu Romane.
Şi acum..., a Născătoarei :
Decât toate oştile îngereşti, eşti mai aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pântece, şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.
Cu dumnezeieşti fapte bune ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te Romane preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; că cu cântări frumoase o ai înfrumuseţat, Fericite. Pentru aceea te rugăm : Dăruieşte, celor ce doresc, dumnezeieştile tale daruri; ca să strigăm ție; Bucură-te Părinte preafericite, podoaba Bisericii.
Sedealna Apostolului, glasul l :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
Patimilor lui Hristos, părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântului; că bând paharul, te-ai sfârşit prin sânge. Ci ca cel ce eşti împreună-şezător şi moştenitor, roagă-L pentru pacea lumii, ca pe un Iubitor de oameni.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Pe Cuvântul cel împreună fără începui cu Tatăl şi cu Duhul, dogmatisindu-L lumii, a fi de o Fiinţă, pe credincioşi cu adevărat i-ai luminat. Şi pricirile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnului, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine Romane minunate.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce din tine S-a întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roagă-L cu căldură, să se milostivească spre noi, şi să-şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de către cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat, stăpânirea şi puterea ta.
A crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurând de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis : Fiule ! Cel ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de rele eşti pironit ? Neamul omenesc, vrând a-l învia ca un preabun.
Cântarea 4-a :
Irmos :
Atuzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
De tine fiind învăţat Hristoase cu patimile a biruit moartea, Anania cel pururea mărit, luând de la tine plată.
Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Apostole Ananie, şi învăţător celui ce prigonea buna-credinţă.
Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai, şi te-ai făcut mijlocitor Ananie, vindecării lui.
A Născătoarei :
Pe Dumnezeu pe Care ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L, să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Alt Canon
Irmos : Hristos este puterea mea...
Lăcaş te-ai făcut Dumnezeiescului Duh, şi gură mişcătoare de foc, care glăsuieşti dumnezeieştile cântări şi îndulceşti sufletele, celor ce te laudă pe tine, Romane.
Fost-ai ca o alăută, şi ca o vioară cerească, care trage către sine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale cântări.
Slavă...,
Darul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet prealăudate, şi pe tine te-a făcut lăcaş şi de Dumnezeu grăitor, înţelepte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Otravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Preacurata o a lepădat, la glasul Arhanghelului luând în pântece şi născând pe Hristos.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Celor ce sunt în vifor, liman dumnezeiesc te-a arătat, şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător, şi lumină neapropiată te-a făcut Ananie preafericite, Cel ce cu milostivire se odihneşte în tine, ca într-un ucenic vrednic de vedere.
Cel ce vede cele ascunse, şi mai-nainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe Soarele ce se tăinuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotrivea adevărului.
Sfârşitul venirii Tale, este rânduiala ta cea neurmată; că printr-aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoşată de nimica s-a făcut. Pentru aceasta Anania, ca un ucenic şi Ierarh, pentru Tine bucurându-se s-a junghiat.
A Născătoarei :
Ca ceea ce ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti Curată pe tine te fericesc; şi căpeteniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Alt Canon
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...
Ca un lăcaş prea-împodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul înţelepte Romane, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut lăcaş strălucit de lumină, şi S-a sălăşluit în tine.
Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cu adevărat a luminat sufletul tău şi gândul ţi l-a umplut de dumnezeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.
Slavă...
Cu Scripturile sfinţitelor tale cuvinte, deapururea pomenite, arătându-te tuturor cu adevărat pâine foarte dulce, pe toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor, şi pe toţi îi înveţi cunoştinţa cea mântuitoare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui cel veşnic, Curată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gândul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stăpână.
Cântarea 6-a :
Irmos :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
A sluji lui Dumnezeu celui viu, învăţându-te, Preasfinţite, şi stricând năravul cel rău de multe feluri al celor fără minte, ai învăţat Ananie, să cinstească Dumnezeirea cea în trei Ipostasuri.
Luând în mâinile tale Ananie cârmele Bisericii, la ocârmuitorul Hristos ai venit Apostole, şi pe aceasta o ai îndreptat cu Duhul, ca pe o corabie dumnezeiască.
Stăpâne Cel ce ai zidit îndată, pe vasul alegerii Tale celei prea-drepte, descoperindu-l măritului tău ucenic, când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.
A Născătoarei :
Ca un sicriu însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de lege; şi ca o Biserică sfântă ai primit pe Sfântul, Cel ce S-a făcut om pentru facerea de bine a oamenilor Maică Fecioară.
Alt Canon
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Umplându-te de lumină, şi către înălţimea bunătăţilor celor dumnezeieşti suindu-te, ai defăimat toate cele de pe pământ; şi te-ai făcut stâlp ceresc, şi luminător bunei-credinţe ai fost.
Veştejit-ai poftele trupului, şi sufletul tău ţi l-ai împodobit, cu razele prealuminatei curăţii, şi ai pus împrejuru-i podoabă drăgăstoasă frumuseţea bunătăţilor.
Slavă...
Urând desfătarea cea trecătoare, deşartă şi putredă, stăruind şi îngăduind neîncetat la Biserica Preacuratei, ţi-ai sfinţit gândul şi sufletul şi trupul, vrednicule de laudă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toţi văzătorii de Dumnezeu, Prooroci, mai-nainte văzând luminat, naşterea Ta Hristoase cea preacurată, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai-nainte o ai vestit.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
CONDACUL Apostolului, Glasul, al 2-lea.
Podobie : Pe cea în rugăciuni...
Cel ce în rugăciuni eşti prea-cald folositor, şi celor ce cer, prea-grabnic ascultător; primeşte rugăciunea noastră, Ananie, şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel ce Unul este în Sfinţi preamărit.
ICOS.
Cu lumina strălucirii Tale, luminând Mântuitorul meu negura inimii mele şi împietrirea, dă-mi cuvânt să laud, cu curată înţelegere faptele cele de Dumnezeu luminate ale Apostolului, şi patimile fericitului; că Tu eşti izvorul înţelepciunii şi Dătătorul bunătăţilor, Multmilostive. Pentru aceasta limpezind limba mea, primeşte cântarea cea de laudă, Cel ce Unul eşti între Sfinţi preamărit.
SINAXAR
Luna octombrie, are 31 de zile; ziua are 11 ceasuri, şi noaptea 13 ceasuri.
În ziua întâi pomenirea Sfântului Apostol Anania.
Stih: Pe Anania rău-credincioşii cu pietre l-au împroşcat.
Şi prin aceasta locuitor Cerului l-a arătat.
Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat şi pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se Episcop de către Apostoli într-aceiaşi cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc, şi în Elevteropoli şi trăgând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de ighemonul Lucţian, strujit la coaste, şi pârjolit cu făclii; apoi scoţându-se afară din cetate, îl uciseră cu pietre, şi aşa plinindu-şi mucenicia s-a petrecut către cereştile locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Mihail din mănăstirea Zovei, şi a celor cu dânsul, 36 Sfinţi monahi, ce au mărturisit în poporul Sevastopolei.
Stih : Tăiat fiind Mihail împreună cu treisprezece ucenici.
S-au însoţit cu ceata cuvioşilor Mucenici.
Aceşti sfinţi au fost pe vremea împărăţiei lui Constantin şi a Irinei, şezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci oştindu-se Alam Amira al Agarenilor, asupra ţării aceleiea, a prins pe sfinţi; iar cuvioşii părinţii aceia au stat împotrivă, întăriţi fiind cu puterea lui Hristos, şi stând la mijloc Mihail Preacuviosul egumen, şi învăţându-i, îi povăţui pe toţi spre moartea cea pentru Hristos; şi întâi ei plecară capetele de-i tăiară, apoi şi pe Cuviosul Mihail.
Tot în această zi,Sfinţii şase Preacuvioşi Mucenici, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Şase împreună Monahi, ale sale mantii.
Le roşesc cu chinurile cele prin săbii.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Roman făcătorul de Condace.
Stih : Mai înainte Roman pe Dumnezeu Cuvântul îl cântă;
Iar acum cu noi şi împreună cu îngerii, laudă.
Acest dintru sfinţi Părintele nostru Roman a fost din Siria cetatea Emesinilor, Diacon făcându-se al sfintei Biserici cei din Birit . Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la Biserica preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, cea din Chir, petrecând cu evlavie, şi priveghind toată noaptea la slujba Vlaherne. Şi după săvârşirea slujbei de acolo, iarăşi se întorcea la Chir, unde şi Darul alcătuirii Condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dându-i o bucată de hârtie, îi poruncea să o mănânce; deci i se păru, că deschise gura, şi înghiţi hârtia; şi fiind praznicul naşterii lui Hristos, îndată cum se deşteptă, suindu-se în Amvon, începu a cânta : Fecioara astăzi pe cel mai presus de fiinţă naşte... Acesta a făcut Condacele şi a celorlalte praznice, încă şi ale sfinţilor celor mari; aşa că, mulţimea Condacelor, care s-au făcut de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.
Stih : Cumplită zdrobire membrelor Domnin a răbdat,
Şi vicleniile satanei cu totul le-a ruşinat.
Acesta a fost de la Tesalonic; deci, fiind Maximian acolo, când îşi făcea curţi împărăteşti, l-a prins aflându-1 că este creştin, şi aducându-1 de faţă la judecata lui, îi zise cu mânie : Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturiseşti pe alt Dumnezeu ? Ci de voiești să trăieşti, jertfeşte dumnezeilor. Iar Sfântul nevrând să se înduplece, porunci, de-i strujiră trupul. Deci, văzând Maximian, că se batjocorea de Sfântul, poruncit-a de-1 scoaseră afară din cetate, şi-i zdrobiră fluierele; şi tăindu-i picioarele, Sfântul Mucenic a trăi încă şapte zile, neîmpărtăşindu-se de hrană; şi aşa mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat lui fericitul său suflet.
Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântăreţul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Aton, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Cânţi şi acum Maicii lui Dumnezeu, întru cele de sus.
Cu cei fără de materie, fericite Ioane fiind pus.
Tot în această zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în aceeaşi mare Lavră a Atonului s-a nevoit, şi o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Nu primeşti acum întru cele de sus monedă;
O Grigorie, ci mărirea lui Dumnezeu cea negrăită.
Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea 7-a :
Irmos :
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine-glăsuitoare, chinurile păstorului Ananiei, strigând lui Hristos începătorului păstorilor : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Să te mărească Ananie pe tine ucenicul lui Dumnezeu, Ierarhul cel credincios şi mărturisitorul dumnezeieştilor patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Nu pentru temerea de moarte, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel, văzându-l îmblânzit Ananie, ai strigat : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
A Născătoarei :
Din feciorescul pântece întrupându-Te,T e-ai arătat spre mântuirea noastră Hristoase; pentru aceasta pe a Ta Maică ştiindu-o de Dumnezeu Născătoare, cu mulţumire strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon...
Pe Născătoarea de Dumnezeu Maria ai avut învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu, întelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cânta : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Glasul cuvintelor tale a umplut lumea, şi a învăţat pe oameni a cânta lui Hristos : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Strălucit-ai în lume Romane, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Acum te fericesc toate neamurile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu curată, precum ai zis mai înainte, şi cu credinţă te măresc; bine este cuvântat rodul pântecelui tău Preacurată.
Cântarea 8-a :
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în toţi vecii.
Străin lucru socotea lăudatul Anania, puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale Stăpâne, mutarea cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin ! Pentru aceasta săltând a strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în toți vecii.
Să se bucure astăzi, şi să sălteze cu Duhul, întru-tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă, şi mulţumind Dătătorului, să strige : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Porunca cea de viaţă făcătoare, Ananie preacinstite, puterea cea de lumină făcătoare a celui văzut, lui Saul ai propovăduit-o, şi i-ai gonit orbirea; palmele tale cele tămăduitoare punându-ţi peste dânsul, săgeţile balaurului le-ai smuls ca nişte solzi strigând : Preaînălţaţi pe Hristos în veci.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti mântuitoare în nevoi şi caldă folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Preasfântă Stăpână, milostiveşte-te şi mă mântuieşte, şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit, ca să nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa după datorie să te măresc pe tine în veci.
Alt Canon,
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Lepădând toate cele frumoase ale lumii, dezmierdarea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către cetele cele de sus, către măririle şi luminările cele de acolo, Înţelepte, către frumuseţile cele negrăite, către lăcaşurile cereşti, către lumina dumnezeieştii începătorii, strigând : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Arzându-te de dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta, şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând cetelor celor îngereşti, Înţelepte, ai repetat în lume cântările acelora, strigând cu credinţă Romane : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu graiul cel înalt al cuvintelor tale celor dumnezeiești şi prea-dulci, fericite Romane, tot cugetul oamenilor îl îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l luminezi foarte curat, şi-l înveţi a striga : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toți vecii.
Şi acum..., al Născătoarei :
Amăgindu-mă, ucigaşul de oameni, şarpele cel prea-viclean, că voi fi întocmai cu Dumnezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea raiului; iar Stăpânul cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a ridicat către înălţime îndumnezeindu-mă. Pe acesta Îl preaînălţăm în toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cântarea 9-a :
Irmos :
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologie fără tăcere te mărim.
Risipit-ai întru-tot lăudate, întunericul necunoştinţei, şi lumina cea în trei ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o Damascului. Deci, ca un Părinte iubitor de fii şi ca un mai-mare păstor de bine doritor, în dreapta credinţă păzeşte pe poporul tău.
Această prăznuire de peste an săvârşind, veniţi cu raze de lumină strălucitoare, cu sufletească vrednicie, să lăudăm întreit strălucită fapta cea bună a Ananiei slujitorului Treimii, şi propovăduitorul.
O vrednicia ta cea mai presus de om fericite Ananie ! Căci ca un ucenic iubit ai fost, şi ca un păstor te-ai odihnit, şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit; cu cununi ca un Mucenic fiind împodobit.
A Născătoarei :
Preacurată cu totul fără prihană, ceea ce eşti vasul bunei-miresme, cere de la Hristos pe care L-ai născut, să dăruiască celor ce domnesc, biruinţă, şi poporului iertare din jugul robiei; că pe tine neîncetat te mărim.
Alt Canon,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Unitu-te-ai, Mărite, cu cetele de sus ale celor fără de trup, unde este veselia cea negrăită, şi desfătarea cea dea-pururea; unde este lumina aceea a dumnezeieştii Stăpâniri şi bucuria, unde este mărirea cea negrăită preafericite.
Dimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înlăuntrul dumnezeieştii măriri a lui Dumnezeu, vezi veselia cea negrăită de acolo, vezi desfătarea cea fără sfârşit, vezi frumuseţile cerurilor, cele cu adevărat drăgăstoase înţelepte; vezi cetele Patriarhilor preafericite.
Mântuieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu Romane, şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin, şi-i învredniceşte să dobândească mărirea cea cerească, şi împărăţia cea de sus, preafericite.
Slavă...
Fiind împodobit şi înfrumuseţat cu frumuseţea Treimii cea neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu raze şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Romane mărite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Prin căderea cea dedemult s-a făcut rob neamul celui întâi-zidit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi supus patimilor păcatului; iar preabunul Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la sine cu milostivirea Sa.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credinţă te mărim.
LUMINÂNDA din Octoih.
Slavă..., a Apostolului.
Vechi ucenic al lui Hristos fiind Ananie, vedere i-ai dat ucenicului celui nou, dumnezeiescului Pavel. Pentru aceasta pe tine cu dânsul te lăudăm, ca pe un Ierarh îndumnezeit, ca pe un Apostol dumnezeiesc, ca pe un adevărat Mucenic şi propovăduitor de Dumnezeu grăitor, şi rugător prea-cald pentru toată lumea.
Şi acum...
Cu cântări de Dumnezeu insuflate, ai arătat, Fericite, dumnezeiască rânduiala întrupării lui Hristos cea negrăită, şi cu laude ai încununat Romane pe toţi sfinţii. Cu care împreună ai lăudat pe cea curată Fecioară şi adevărată Maica lui Dumnezeu, preaînţelepte Părinte. Cu care adu-ţi aminte de noi, stând înaintea Treimii.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul l.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cu strălucirile cereştilor daruri strălucindu-te, luceafăr te-ai arătat Ananie în lume, aruncând tuturor raze strălucite ale dumnezeieștii propovăduiri. Pentru aceasta te cinstim pe tine credincioşii ca pe un Apostol şi Mucenic. (De două ori)
Tu pe cărările cele drepte umblând prealăudate, de cele strâmbe te-ai ferit, abătând de la nedumnezeire pe oamenii cei înşelaţi. Pentru aceasta şi noi credincioşii, pe tine te mărim şi conducător te numim şi mijlocitor apropierii către Dumnezeu, Apostole.
Prea-minunat în sfinţi fiind Domnul, cu îmbelşugata dare a darurilor Sale, te-a mărit în lume şi doctor te-a dat sufletelor şi trupurilor Ananie, celor ce cu dragoste te laudă pe tine, Apostole.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Ucenice al Mântuitorului întâiule Ierarhe mărite, lauda mucenicilor Ananie, luminătorule prealuminate, iar al nostru păzitorule al cetăţii cu dinadinsul roagă-te, să se scape turma ta din primejdii şi să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie duhovnicească este, căci la acesta năzuind, ne vindecăm de sufleteştile boli.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Doamne, când Te-a văzut soarele pe lemn spânzurat, pe Tine, Soarele dreptăţii, razele şi-a ascuns, şi luna lumina sa în întuneric a prefăcut-o; iar Preacurata Ta Maică, se rănea la cele dinlăuntru.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihutui.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.
Mulţimile călugărilor, pe tine te cinstim îndreptătorule, Romane Părintele nostru; căci prin tine pe cărarea cea dreaptă am cunoscut a umbla cu adevărat; fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi puterea vrăjmaşului ai biruit cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu cuvioşii şi cu drepţii împreună-locuitor; cu care împreună roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O prea mărită minune...
Deprinderile rele care mă depărtează de la bunul tău Fiu, Bună şi Preacurată respinge-le departe de la ticăloasa mea inimă şi pe lupul cel prea-rău, pe şarpele cel prea-viclean, pe cumplitul balaur cel amăgitor, care caută şi năvăleşte să mă înghită, zdrobeşte-l cu puterea ta, sub picioarele mele.
A crucii, a Născătoarei, asemenea.
O preamărită minune ! O Taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara a grăit, dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari; a plâns strigând, ceea ce Te-a născut înfricoşat, fără durere : Vai mie Fiule preaiubite ! Cum adunarea cea cumplită şi nemulţumitoare, pe Cruce Te-a pironit !
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ ZI
ÎN ACEASTĂ ZI
Prăznuim acoperământul preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Prăznuim acoperământul preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
VEZI : De este hramul ei sau de va voi cel mai mare, a se face Priveghere de toată noaptea cântăm slujba în acest chip.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4, glasul l. Singur glasul.
Domnul Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaunele cele dintru înălţime, mai presus de cele pământeşti a dat plăcutului său a te vedea pe tine Stăpână, întinzându-ţi prea-dumnezeieştile mâini cu rugă, care pentru cetate şi pentru popor aduceai. Acoperă-ne şi acum Doamnă, pe noi cu Omoforul milei tale. (De două ori)
Pe cetatea care te cinsteşte şi după datorie te măreşte, o acoperi Preacurată cu cinstitul tău Omofor şi o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete şi de cutremur, şi de războiul cel dintre sine, Fecioară; ceea ce eşti neispitită de nuntă dumnezeiască mireasă, acoperământul şi apărarea oamenilor.
Ceea ce eşti cămară însufleţită a lui Hristos, şi zidul credincioşilor, acoperământul şi puterea, prin tine se mântuieşte cetatea ta Maica lui Dumnezeu; prin ajutorul tău dreptcredincioşii împăraţi se încununează, cu tine cei ce se laudă poartă pururea biruinţe asupra vrăjmaşilor; că-i acoperi cu Omoforul milei tale.
Slava..., Şi acum..., glasul al 6-lea.
Veniţi adunărilor iubitoare de praznic, să lăudăm pe preasfânta Fecioară; că astăzi îngerii împreună cu sfinţii prăznuiesc, cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, şi către laudă ne cheamă pe noi cei pământeşti, ca să strigăm cu neîncetate glasuri : Bucură-te înfrumuseţarea Bisericii cea minunată şi acoperământul cel preamărit a toată lumea ! Bucură-te ajutorarea în războaie a credincioşilor împăraţi şi scutul ostaşilor ! Bucură-te acoperământul şi apărătoarea noastră ! Pe tine neamul creştinesc neîncetat te fericeşte.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Slavă la ceruri şi pe pământ veselie, că împărăteasa cu toţi sfinţii, pentru noi toţi în Biserică se roagă.
Stih : Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.
Veniţi credincioşilor în sfânta Biserică, că acolo Născătoarea de Dumnezeu, cu Omoforul acoperă pe popor, de toate ispitele vrăjmaşului.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, nu ne uita pe noi robii tăi, ci te roagă pentru noi, care cu credinţă te cântăm pe tine.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 3-lea.
Veniţi toţi iubitorii de praznic, să fericim cinstitul acoperământ al Maicii lui Dumnezeu; căci către Fiul mâinile cu milostivire şi-a întins, şi cu Sfântul ei acoperământ lumea se îngrădeşte. Drept aceea cu gura şi cu inima, cu laude şi cu cântări duhovniceşti, să prăznuim toţi cei ce năzuim la luminile ei.
Tropar, glasul al 4-lea.
Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, şi căutând către preacinstită icoana ta cu umilinţă, grăim : Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, şi ne scapă de tot răul, Rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Ectenia mică, şi Otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, cântăm, Fericit bărbatul..., Starea întâia.
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glasul l.
Podobie : O preamărită minune ! ...
Mare apărătoare eşti celor necăjiţi Născătoare de Dumnezeu curată; grabnică ajutătoare, mântuirea lumii şi întărirea; noianul milei, izvorule al înţelepciunii lui Dumnezeu, şi al lumii acoperământ. Să cântăm credincioşii, lăudând nespus luminatul ei Omofor : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. (De două ori)
Minunatul Isaia a proorocit, că va fi, zice, în zilele cele de pe urmă arătat muntele Domnului, şi casa Domnului pe vârful munţilor. În tine deci am cunoscut Stăpână, adevărată împlinirea; că munţii şi dealurile s-au înfrumuseţat, de bisericile cele cu multe nume ale praznicelor tale. Drept aceea cu veselie strigăm ţie : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
O minunată înfrumuseţarea tuturor credincioşilor eşti, împlinirea proorocească cea adevărată, slava Apostolilor, şi împodobirea mucenicilor; lauda fecioriei, şi prea-minunat acoperământ a toată lumea ! Acoperă Stăpână cu Omoforul milei tale pe conducători şi pe tot poporul ce-ţi cântă : Cea plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Alte Stihuri, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ca pe un rai de Dumnezeu sădit, loc al pomului vieţii, adăpat cu Duhul Sfânt, pe tine de Dumnezeu Născătoare te ştim, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor, care cu pâinea vieţii hrăneşte pe cei credincioşi. Căruia pentru noi cu Mergătorul înainte roagă-te, să acopere cu cinstitul tău Omofor pe conducători şi popor, de toate ispitele. (De două ori)
Se sfinţeşte Cerul şi pământul, şi Biserica se luminează, şi toate popoarele se veselesc; că iată Maica lui Dumnezeu, cu oştile îngereşti, cu Înaintemergătorul; şi cu de Dumnezeu cuvântătorul, cu Proorocii şi cu Apostolii, nevăzut intrând pentru creştini se roagă lui Hristos, ca să miluiască cetatea şi poporul cel ce cântă praznicul acoperământului ei.
Pe tine frumuseţea lui Iacov, şi scară cerească, pe care Domnul S-a pogorât pe pământ; şi acele închipuiri de atunci arătau mai-nainte cinstea şi slava ta Născătoare de Dumnezeu; pe tine ceea ce ai născut pe Dumnezeu tuturor, te fericesc îngerii în Cer, şi pe pământ oamenii; că pentru toată lumea te rogi, acoperind cu mila, pe cei ce săvârşesc cinstitul tău praznic.
Slavă..., Şi acum... glasul al 8-lea.
Se bucură împreună cu noi toate tagmele minţilor mai înalte, şi toate cetele duhovniceşti împreună prăznuiesc; se bucură încă şi sufletele drepţilor, fiind privitoare vedeniei; şi văzând pe Împărăteasa şi Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioşi, cu rugăciune întinzându-şi în văzduh cinstitele sale mâini, şi cerând împăcare lumii, regilor stăpânire şi întărire, şi mântuire sufletelor noastre.
VOHOD : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
De la Facere citire :
Cap. 28, Vers 10.
Ieşit-a Iacov de la puţul jurământului, a mers în Haran, şi a aflat un loc şi a dormit acolo, căci apusese soarele : Şi a luat din pietrele locului aceluia, şi şi-a pus lui-şi căpătâi. Şi a dormit în acelaşi loc, şi a văzut vis; şi iată o scară era întărită pe pământ, al cărui cap ajungea la Cer; şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe dânsa, şi Domnul era întărit într-însa, şi a zis : Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ţie îl voi da şi seminţiei tale, şi va fi sămânţa ta ca nisipul pământului, şi se va lăţi spre mare şi spre apus, şi spre miazănoapte şi spre răsărit; şi se vor binecuvânta în tine şi în sămânţa ta toate seminţiile pământului. Şi iată Eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea, ori încotro vei merge, şi te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe tine până când voi face Eu toate câte am grăit ţie. Şi s-a sculat Iacov din somnul său, şi a zis : Că este Domnul în locul acesta, şi eu n-am ştiut . Şi s-a temut, şi a zis : Că înfricoşat este locul acesta; nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta Cerului.
Din Proorocia lui Iezechiil citire :
Cap. 43, Vers 26.
Aşa grăieşte Domnul, fi-va din ziua a opta şi mai înainte face-vor preoţii pe jertfelnic arderile cele de tot ale voastre, şi cele ce sunt de mântuirea voastră; şi voi primi pe voi, zice Domnul Dumnezeu. Şi m-a întors pe mine la calea uşii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, şi aceasta era încuiată. Şi a zis Domnul către mine : Uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se va deschide, şi nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, şi va fi încuiată. Că Povăţuitorul acesta va şedea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea uşii pridvorului va intra, şi pe calea lui va ieşi. Şi m-a dus pe mine pe calea uşii sfintelor, cea dinspre miază-noapte, în preajma casei; şi am văzut, şi iată era plină de mărire casa Domnului.
De la Pilde citire :
Cap. 9. Vers 1.
Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale şi a dres în paharul său vin, şi a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind : Cel ce este neînţelept să se abată la mine; şi celor ce le trebuieşte înţelepciunea le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea, beţi vinul care am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii. Şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă îndreptaţi mintea în cunoştinţă. Cel ce învaţă pe cei răi îşi ia lui-şi ocară; şi cel ce ceartă pe cel necredincios se ocărăşte pe sine; că certările necredinciosului sunt rănile lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască; învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi; arată dreptului, şi va să adauge a primi. Începutul înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul sfinţilor priceperea; iar a cunoaşte legea, este a gândului bun. Că în acest chip multă vreme vei petrece, şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
LA LITIE
Stihirile, glasul al 3-lea.
Sosit-a astăzi Preacurată Fecioară, prealuminatul praznic al cinstitului tău acoperământ, ceea ce mai mult decât soarele luminezi pe poporul cel ce te mărturiseşte cu credinţă, din curată inimă, adevărată Maică a lui Dumnezeu, şi cântă Fiului tău : Hristoase Dumnezeule ! Pentru rugăciunile pururea Fecioarei, care curat şi fără stricăciune Te-a născut pe Tine, să nu dai moştenirea Ta vrăjmaşilor celor luptători, ci ca un Milostiv, mântuieşte în pace sufletele noastre.
Glasul al 4-lea.
Lauda cea după vrednicie, dorind a-ţi cânta, nu pot popoarele, Fiului tău, Preacurată Stăpână; pentru că totdeauna foloseşti pe toţi credincioşii, şi-i acoperi cu cinstitul tău acoperământ, şi te rogi să se mântuiască toţi, cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine Curată şi adevărat de Dumnezeu Născătoare.
Glasul al 2-lea.
Pe cea fără de prihană Împărăteasa tuturor, pe Preacurata Fecioară, adunându-ne astăzi credincioşii să fericim pe Maica lui Hristos Dumnezeu; că pururea îşi întinde către Fiul său mâinile pentru noi, pe aceasta a văzut-o prea-minunatul Andrei în văzduh acoperind pe popor cu preacinstitul său acoperământ. Acesteia să-i strigăm şi noi cu umilinţă : Bucură-te acoperământule şi apărătoarea, şi mântuirea sufletelor noastre.
Slavă..., Şi acum..., acelaşi glas.
Cugetul şi mintea curățindu-ne cu îngerii să prăznuim şi noi luminat, începând cântarea lui David; pruncii miresei Împăratului tuturor a lui Hristos Dumnezeului nostru : Scoală-te Doamne în odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii Tale ! Căci înfrumuseţându-o pe aceasta ca pe o cămară frumoasă, ai însoţit-o cetăţii Tale Stăpâne, ca să o chivernisească prin rugăciunile ei şi să o acopere de pizmaşii păgâni, cu stăpânitoare puterea Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât toate cele cereşti şi pământeşti, mai mărită decât heruvimii, şi mai cinstită, decât toată făptura; pe tine apărătoare şi acoperământ puternic te-a dăruit Hristos, neamului nostru, ca să acoperi şi să mântuieşti pe cei greşiţi, care aleargă către tine. Drept aceea, pe tine scăparea tuturor te lăudăm Stăpână, şi prăznuim luminat cinstitul praznic al Acoperământului tău, rugând pe Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.
Glasul al 5-lea.
Stih : Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa Părintelui tău.
Să cântăm popoare luminat cântarea lui David, pruncii miresei Maicii lui Dumnezeu, a lui Hristos Împăratului tuturor : Stătut-a împărăteasa dea-dreapta Ta Stăpâne, cu haine de aur îmbrăcată şi prea-înfrumuseţată, cu dumnezeieştile podoabe. Că pe aceasta, cea mai aleasă dintre femei, împodobindu-o mai mult decât pe toată lumea, bine a voit a Se naşte dintr-însa, pentru mila cea mare. Şi pe aceasta ajutătoare poporului său a dăruit-o, ca să izbăvească şi să acopere de toate primejdiile pe robii săi, una cea binecuvântată.
Glasul al 7-lea.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Munte mare eşti şi preamărit, mai mult decât muntele Sinaiului, Născătoare de Dumnezeu; că acela nesuferind pogorârea măririi lui Dumnezeu, în chipuri şi în umbre, cu foc se aprindea, şi tunete şi fulgere acolo s-au făcut; iar tu tot Focul Dumnezeiesc, pe Cuvântul lui Dumnezeu, în pântecele tău fără de ardere L-ai purtat, pe Cel ce pe toate le poartă cu voia. De aceea îndrăznire de Maică către Dânsul având, ajută Stăpână celor ce cu credinţă prăznuiesc cinstitul tău praznic, şi nu uita cercetându-i cu milostivire; căci ai luat de la Dumnezeu Dar, ca să îndreptezi şi să acoperi pe robii tăi, turma cea numită cu numele lui Hristos.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
Ca cu o coroană prealuminoasă, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, S-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu, şi se luminează astăzi bucurându-se de cinstitul tău acoperământ; şi cu taină dănţuieşte Stăpână, strigând ţie : Bucură-te îmbrăcăminte cinstită, şi cunună a măririi lui Dumnezeu; Bucură-te uşa, săvârşirea măririi şi veşnica veselie ! Bucură-te adăpostirea, izbăvirea şi mântuirea noastră, a celor ce năzuim către tine.
La binecuvântarea pâinilor,
Troparul, glasul al 4-lea :
Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta Maica lui Dumnezeu, şi căutând către preacinstită icoana ta cu umilinţă, grăim : Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre. (De trei ori)
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului, (de trei ori).
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.
De dumnezeieştile străluciri ale oştilor îngereşti înconjurată fiind, şi cu cetele Proorocilor şi ale Apostolilor, cu cinste slujbe primind, ca o Maică a lui Dumnezeu, cercetează-ne pe noi robii tăi, rugând pe Hristos Dumnezeul nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea :
Celor neputincioşi tărie, tu eşti cu adevărat Preacurată Maica lui Dumnezeu; de aceea noi smeriţii prin tine ne înălţăm, de tine cea înaltă ne ţinem; tuturor tu eşti acoperământ, şi către Dumnezeu mijlocitoare.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea :
Decât Chivotul cel dedemult cu adevărat este mai cinstit preacuratul tău Omofor, mai mult decât chihlimbarul luminându-se, nu prin materie, ci prin duhovnicie; căci întins fiind de neîntinatele şi preacuratele tale mâini, fereşte cu milostivire pe cei ce cinstesc, bine-înfrumusețatul praznic al acoperământului tău Stăpână; pe care adunându-ne, cu osârdie îl prăznuim.
Slavă..., Şi acum..., tot această.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca : În vremea aceea sculându-se Maria... După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea : Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Şi acum..., tot aceasta. Apoi Stihul : Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 8-lea :
Se bucură împreună cu noi toate tagmele minţilor mai înalte, şi toate cetele duhovniceşti împreună prăznuiesc; se bucură încă şi sufletele drepţilor, fiind privitoare vedeniei; şi văzând pe Împărăteasa şi Stăpâna tuturor, cea mărită cu multe numiri de credincioşi, cu rugăciune întinzându-şi în văzduh cinstitele sale mâini, şi cerând împăcare lumii, regilor stăpânire şi întărire, şi mântuire sufletelor noastre.
Slava, de la Vecernia cea mare.
CANONUL.
Irmosul de câte două ori, şi Troparele pe 12.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Cu cetele Sfinţilor Îngeri, cu soboarele Proorocilor, şi ale Apostolilor în mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu intrând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de ispite şi de necazuri pe toţi, şi acoperindu-i cu mila ta.
Moisi te-a numit cort, şi toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos Pomul Vieţii, Către care având îndrăznire roagă-te, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Împărăteasă, să ne izbăvească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.
Nu precum înaintea Chivotului dedemult adunând David danţuri săltează; ci mai ales acum, cu cetele sfinţilor înaintea ta alergând în Biserică, credincioşii închinându-ne, strigăm : Roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte ! Ca slăvind, cu cinste să prăznuim acoperământul tău.
Te laudă Născătoare de Dumnezeu cetele îngereşti, şi te măresc Patriarhii cu Arhiereii, alergând înaintea feţei tale în Biserică. Deci precum atunci Sfântul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acum roagă-te, să miluiască pe poporul cel ce slăveşte praznicul Acoperământului tău.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
Ceea ce ai răsărit Spicul cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o holdă nearată, bucură-te masa cea însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii, bucură-te Stăpână, care eşti izvorul apei vieţii cel nedeşertat.
Robii tăi Stăpână, în Biserica ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetează smerenia noastră, şi scuteşte cu Sfântul tău acoperământ, pe conducători şi popor, de toată răutatea.
Ghedeon mai înainte lână te-a închipuit; că spre tine ca nişte rouă Hristos Dumnezeu s-a pogorât; Către care Născătoare de Dumnezeu roagă-te, ca să dea poporului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi ca pe Madiami surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.
Ceea ce eşti mult-numită Fecioară, de Prooroci mai înainte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă, ca bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.
Mai mult decât razele soarelui luminezi cu Omoforul tău cel ce străluceşte, Biserica şi poporul, şi goneşti întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Sedealna, glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Ceea ce eşti folositoare caldă şi nebiruită, nădejdea cea încredinţată şi neruşinată, zidule, acoperământul şi limanule celor ce năzuiesc la tine, pururea Fecioară curată, roagă cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântuire şi mare milă.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Cântarea a 4-a:
Irmos :
Cel ce şade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale.
În glasuri de cântări Fecioară, strigăm ţie, ceea ce eşti cu totul lăudată : Bucură-te munte gras şi închegat cu Duhul, Bucură-te sfeşnic şi năstrapa ceea ce porți mana, care îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.
Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfinţit, cu Duhul Sfânt Născătoare de Dumnezeu; şi îngerilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate, şi pentru popoarele care măresc cinstitul tău praznic.
Vino acum cu slavă multă, în Biserica ta Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tuturor sfinţilor; precum te-a văzut în văzduh, oarecând Sfântul Andrei rugându-te pentru creştini; şi ne dăruiește nouă mila ta.
Întăreşte Stăpână pe conducătorii noştrii cei ce te cinstesc pe tine, contra vrăjmaşilor celor protivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca veselindu-ne să strigăm ţie : Bucură-te acoperământul cel sfânt şi apărarea ţării noastre !
La tine Doamnă cădem cu credinţă, şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm : Bucură-te Fecioară de Dumnezeu dăruită, acoperământul şi îngrădirea noastră şi ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; mântuieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.
Cântarea a 5-a
Irmos :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta : ca tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi, ai născut Fiu pe Cel fără de ani dăruind pace, tuturor celor ce te laudă pe tine.
Pat dedemult Solomon te-a închipuit, şi cămară a Cerescului Împărat, înconjurată de Serafimi; care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea, acum te rugăm, Maica lui Dumnezeu cea preasfântă : Acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.
Ţie mai-marii îngerilor, şi cinstiţii Prooroci cu Apostolii, ca ceea ce eşti Maică a lui Dumnezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume, şi cererile tale ascultându-le Domnul. Mântuieşte cetatea şi poporul care se nădăjduieşte spre tine.
Marele între Prooroci Isaia a proorocit de tine, că pe Dumnezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu Preacurată Marie te-ai făcut, mai sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.
Cu duhovniceşti aripi zburând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântuitorului Hristos să dea biruinţă conducătorilor contra celor ce se oştesc asupra noastră.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile mărind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.
Preoţii cei de Dumnezeu înțelepți-ți, stând înainte în Biserica ta cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născătoare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie scârba noastră; tu care ai născut bucuria ce a iertat păcatele tuturor oamenilor.
Ţie tot pământul îţi aduce daruri, ca împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu.
Munte mare Daniil mai-nainte te-a însemnat, că din tine fără de sămânţă S-a născut Hristos, a risipit toată înşelăciunea drăcească, şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te Născătoare de Dumnezeu, pentru noi cei ce cinstim praznicul Acoperământului tău.
Îngerescul glas strigăm ţie Preacurată : Bucură-te scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul în asemănare omenească, purtat de heruvimi. Cu care roagă-te pentru noi Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică, şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu Ierarhii se închină şi Apostolii cu Proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
ICOS.
Veniţi popoarelor să ne îndulcim de aceste preamărite minuni; că prin aceasta Adam din stricăciune s-a mântuit, fiind aceasta Chivot nu de Noe, ci de Dumnezeu făcut. Dedemult n-a putut Moisi să vadă pe Dumnezeu în rugul cel înfocat; iar acum pe Cel ce dintru dânsa S-a născut, tot pământul îl ştie Fiu al lui Dumnezeu; către care Maica Sa pentru noi se roagă. Drept aceasta noi o preamărim astăzi, ca pe Maica lui Dumnezeu; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu, pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.
SINAXAR
În această zi prăznuim pomenirea acoperământului prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta : În zilele împăratului Leon cel înţelept în Constantinopol, spre o Duminică, făcându-se privighere de toată noaptea în Sfânta Biserică Vlaherna a prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului înainte stând, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, şi-a ridicat ochii în sus, împreună cu ucenicul său fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa Cerului pe Acoperitoarea a toată lumea, pe prea Sfânta Fecioară Născătoarea de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină, şi acoperind pe popor cu cinstitul său Omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul, şi evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu, şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit : Împărate ceresc ! Primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul Prea Sfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce te preamăresc pe tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile. Deci ştiind şi noi pe solitoarea şi acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi de faţă să ne stai în ajutor, şi să ne acoperi pe noi de Duhurile cele rele din văzduh, cele de sub Cer, şi în ziua înfricoşatei judecăţi, să ne acoperi pe noi în ascunsul Acoperământului tău.
Cu ale acesteia preaputernice şi bineprimite rugăciuni, şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi, Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Neînsemnată de mulţi Prooroci, şi neştiută ai fost Fecioară de îngerii cereşti care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toți te ştim Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoia de ajutorul şi sprijineala ta, ceea ce eşti binecuvântată.
Munte eşti închegat cu Duhul, pe care l-a văzut Avacum, şi izvorăşti credincioşilor dulceață de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel ce a plecat cerurile şi în tine Fecioară S-a sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu Curată, şi împlineşte cererea ta împărăteasă; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, ceea ce eşti binecuvântată.
Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primește rugăciunea Maicii Tale, care o aduce Ție pentru noi păcătoşii; ca bucurându-ne, să strigăm : Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cu cetele îngerilor Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii Prooroci, cu Apostolii şi cu Sfinţii Mucenici, şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperământului tău.
Surpă mândria, întărâtările, şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o Maică a lui Dumnezeu, împărăteasă cu totul cinstită ! Înalţă cornul evlavioşilor noştri conducători ! Ca slăvind praznicul tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să strigăm : Pe Domnul cântaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credință ne închinăm preacuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu prea-binecuvântată; miluieşte-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie, pe Domnul cântăm, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
De multe păcate fiind îngreuiat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperământului tău Născătoare de Dumnezeu; ci tu o Maică a lui Dumnezeu, înfrumusețează-ți praznicul tău cu minuni; ca toţi bucurându-ne să cântăm pe Domnul, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Tot neamul pământesc, să sălteze cu duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Înalte Împărate, Cel ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti cântat de serafimi, caută spre rugăciunea cea de Maică, care ţi se aduce pentru noi, şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte conducătorilor sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru rugăciunile Maicii Tale care Te-a născut.
Îngerescul glas îţi strigăm ţie Fecioară de Dumnezeu aleasă : Bucură-te ceea ce pe Adam iarăşi l-a băgat în rai, bucură-te ceea ce goneşti dracii cu numele tău, bucură-te nădejdea creştinilor, bucură-te sfinţirea sufletelor, bucură-te păzitoarea neamului nostru.
Pomeneşte-ne pe noi în rugăciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea păcatelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea, şi de cumplitele ispite; căci spre tine nădăjduim, şi cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.
Dar ai luat ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţele tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păcatele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu vederea dar nici pe noi Doamnă; că ştii cele ce ne trebuiesc, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
O preasfântă Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi cu minunatul tău Omofor, păzind pe conducători şi popor de toată răutatea; tu pe care minunatul Andrei, te-a văzut în Biserica Vlahernei rugându-te; trimite-ne şi acum Doamnă mila ta cea mare. (De trei ori.)
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune...
Spre tine cădem Doamnă, şi cu umilință închinându-ne ne rugăm : Bucură-te de Dumnezeu fericită Stăpână, ceea ce eşti mult numită Fecioară şi de Prooroci mai-nainte închipuită cu cinste; că în tine ca o rouă Hristos Dumnezeu pogorându-Se, ai născut neispitită de nuntă Curată, şi pe mâini ai purtat pe Făcătorul tuturor şi Domnul. Acestuia pentru noi acum roagă-te, să se miluiască sufletele noastre. (De două ori).
Pe tine te cântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor, te laudă patriarhii cu arhiereii, şi sfinții Apostoli ca Maicii lui Dumnezeu cu cinste îţi slujesc, văzându-te făcând rugăciune către Mântuitorul pentru lume. Nu înceta a te ruga şi acum o Maică ! Pentru cetatea şi poporul care te măreşte cu credinţă, şi cinstesc praznicul acoperământului tău.
Mai mult decât chivotul lui Aaron, pe tine toată Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Născătoare de Dumnezeu; şi mai mult decât razele soarelui luminezi Biserica şi poporul cu strălucitor Omoforul tău; şi goneşti întunericul păcatelor noastre, şi izbăveşti din primejdii şi din necazuri, pe cei ce cu credinţă cinstesc praznicul Sfântului tău acoperământ.
Slavă... Şi acum..., glasul al 6-lea.
Precum te-a văzut atunci prea-minunatul Andrei în văzduh, cu mulţimile Arhanghelilor, cu Apostolii, cu Proorocii şi cu mulţimile Mucenicilor, rugându-te Stăpână Fiului tău şi Dumnezeului nostru, pentru cetate şi pentru popor şi acoperindu-i, cu cinstitul tău Acoperământ, nu lipsi şi acum Preacurată a mântui aleasa moştenire a Fiului tău, mijlocind iertare de păcate celor ce prăznuiesc preacinstitul tău praznic al Acoperământului tău, ceea ce eşti întru-tot lăudată.
DOXOLOGIA MARE
Ecteniile şi Otpustul.
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla praznicul Acoperământului preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în orice zi a săptămânii, afară de Duminică, şi va voi cineva să cânte slujba Sfântului Apostol Anania, împreună cu a Acoperământului, şi a Cuviosului Roman, să o cânte aşa :
La Vecernia mică, Stihirile Acoperământului pe 4, glasul 1, însuşi glasnice Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea : Veniţi soboarele cele iubitoare... La stihoavnă, Stihirile glasul al 2-lea : Casa Eufratului...; Slavă..., Şi acum..., glasul al 3-lea : Veniţi toţi iubitorii de... Acum slobozeşte...; şi după Tatăl nostru..., Troparul acoperământul, Ectenia mică, şi otpustul.
La Vecernia cea mare, cântăm : Fericit bărbatul..., starea întâia. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, şi cântăm 4 Stihiri ale Acoperământului, trei ale Apostolului şi trei ale lui Roman. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. Ieşire (vohod) Prochimenul zilei, şi citirile Acoperământului. Ecteniile obişnuite.
La Litie, Stihirile Acoperământului. Glas 3, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă, Stihirile Acoperământului. Glas 2, samoglasnice. Slavă..., a Cuviosului, Şi acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului de trei ori : Fie numele Domnului binecuvântat... de trei ori cu cântare, şi Bine voi cuvânta pe Domnul...
La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Acoperământului. Apoi al Apostolului, Slavă... al Cuviosului, Şi acum... al Acoperământului. Şi obişnuitele Catisme. După catisme, sedelnele Acoperământului. Şi citire. Polieleul cu Mărimurile lui, şi SEDEALNA Acoperământului. de două ori. Antifonul glasului, 4, Prochimenul glas 4: Pomeni-voi numele tău... Stih : Feţei tale se vor ruga... Toată suflarea să laude pe Domnul... Evanghelia lui Luca, În zilele acelea sculându-se Maria... Psalmul 50, Slavă... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...; Şi acum... tot aceea, şi Stihira, glas 8: Astăzi se bucură împreună cu noi... Canonul Acoperământului cu Irmosul pe 6, al Apostolului pe 4, şi al Cuviosului pe 4. Catavasiile : Deschide-voi gura mea... După a treia Cântare Condacul Apostolului, şi al Cuviosului, şi SEDEALNA Apostolului : Slava..., a Cuviosului Şi acum..., a Acoperământului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Acoperământului. Şi Prologul; după a 9-a Cântare LUMINÂNDA Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului.
La Laude Stihirile Acoperământului. pe 4, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. Doxologia cea mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., al Acoperământului.; Ecteniile, şi otpustul. La Ceasuri, întâi zicem Troparul Acoperământului. Iar Troparele sfinţilor le schimbăm. Iar condacul zicem al acoperământului la toate Ceasurile.
La Liturghie, Fericirile din Canonul Născătoarei, Cântarea 3, pe 4 şi ale Apostolului, din Cântarea 6, pe 4. După Ieşire, Troparul Acoperământului. al Apostolului, şi al Cuviosului. Apoi Condacul Apostolului, Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., al Acoperământului. Apostolul Născătoarei, şi al Apostolului : Evanghelia tot aşa. Chinonicul, Paharul mântuirii voi lua... şi În tot pământul...; iar Apostolul şi Evanghelia rândului, le cetim în altă zi mai înainte.
CADE-SE A ŞTI :
Că de se va întâmpla praznicul cinstitului acoperământ, şi a Sfântului Apostol Anania, Duminică : Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii pe 4. Slavă..., Şi acum... a Acoperământului. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii şi ale Acoperământului. Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei. Slavă..., Şi acum..., a Acoperământului. Cea de la Vecernia mică. Acum slobozeşte... Şi după Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii, Slavă..., Şi acum .. al Acoperământului. Ectenia mică şi Otpustul.La Vecernia mare, La Doamne strigat-am.... Stihirile Învierii 4, ale Acoperământului. Trei şi trei ale Apostolului. Slavă..., a Acoperământului. Şi acum... a Născătoarei glasului. Citirile trei. La Litie, Stihirile Acoperământului. Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La Stihoavnă : Stihirile Învierii, Slavă... a Apostolului, Şi acum..., a Acoperământului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Acoperământului. de trei ori. Iar dacă nu este priveghere, zicem Troparul Învierii. Slavă... al Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. La Utrenie, la Dumnezeu, este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor. Apoi Polieleul cu obişnuitele Mărimuri, şi Troparele Învierii : Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului, şi Sedelnele Acoperământului. Toate. Apoi Antifoanele, şi Prochimenul glasului : Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalmul 50, şi celelalte după rânduială. Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, al Acoperământului. pe 6, şi al Apostolului pe 4. Catavasie : Deschide voi gura mea... După a treia Cântare, Condacul Acoperământului. Şi al Apostolului; Slavă..., Şi acum..., al Acoperământului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită.... LUMINÂNDA Învierii, Slavă..., a Apostolului. Şi acum..., a Acoperământului.
La Laude, Stihirile Învierii 4, şi patru ale Acoperământului. cu cea de la Slavă..., cu Stihurile Acoperământului. Cele de seară..., Slavă... : Stihira Evangheliei, Şi acum... : Prea binecuvântată eşti.. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai, apoi Ecteniile şi Otpustul. La Ceasuri Troparul Învierii, Slavă... al Acoperământului. Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii şi al Acoperământului. Schimbându-le.
La Liturghie; Fericirile glasului pe 4, ale Acoperământului. Cântarea 3 pe 4, ale Apostolului, Cântarea 6, pe 4. După Ieşire, Troparul Învierii, al Acoperământului. Şi al Apostolului; apoi Condacul Învierii, Slavă..., al Apostolului, Şi acum..., al Acoperământului. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul, mai întâi ale Învierii şi apoi ale Născătoarei de Dumnezeu. VEZI : Slujba Cuviosului Roman se lasă, şi se cântă la Pavecerniţă.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUA
ZIUA A DOUA
Sfântul Sfinţitul Mucenic Ciprian, şi sfânta Muceniţă Iustina.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei te-ai apropiat de Dumnezeu prea-desăvârşit Cipriane pururea pomenite, floarea credinţei, frumuseţea cuvintelor, cetatea cea aleasă a înţelepciunii, cumpăna dreptăţii dogmelor, îndreptarea cea cu totul potrivită a canoanelor, şi bună podoaba Bisericii. (De două ori).
Scriind bună-lauda nevoitorilor, şi cununa mucenicilor, ai plecat pe gânditorii de Dumnezeu, să îndrăznească vitejeşte la chinurile cele de multe feluri, şi la legături şi la închisori, şi la despuierea trupurilor, şi la zdrobiri, şi la ger foarte iute şi la bătăi, şi în cea de pe urmă la moarte, Cipriane preacinstite. (De două ori).
La descântecele dracilor punând împotrivă cântările Duhului şi biruinţa Crucii, ţi-ai păzit fecioria şi te-ai adus lui Hristos Muceniţă nebiruită, şi junghiere preasfinţită; pentru aceea ai dobândit cununile biruinţei Iustino, fiind împodobită cu strălucirea fecioriei, şi cu a muceniciei. (De două ori).
Slavă..., glasul al 2-lea :
Cu adevărat te-ai dezbrăcat de învăţătura rătăcirii, şi de cunoştinţa idolilor, şi te-ai îmbrăcat cu Crucea, arma cea de mântuire, Cipriane preafericite. Ai lepădat cărţile cele de vrăjitorie, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi, şi a locuit întru tine Treimea Cea de o Fiinţă prin cunoştinţa de Dumnezeu; pe Aceasta roagă-o Ierarhe, dimpreună cu îngerii să ne mântuim noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tuturor scârbiţilor bucurie, şi celor năpăstuiţi folositoare, săracilor hrănitoare, şi celor străini mângâiere; liman celor înviforaţi, bolnavilor cercetare, celor necăjiţi acoperământ şi sprijineală; toiag orbilor tu eşti Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; grăbeşte rugămu-ne să ne mântuieşti pe noi robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-te Iisuse cea neispitită de nuntă, pironit pe lemnul Crucii, plângea şi zicea; Fiule preadulce ! Pentru ce m-ai părăsit pe mine care Te-am născut, Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui mai-nainte fără început ? Grăbeşte, şi Te preamăreşte; ca să dobândească dumnezeiasca mărire, cei ce laudă dumnezeieştile Tale patimi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Pe luminătorul cel luminat de Dumnezeu, pe însoţitorul lui Pavel şi părtaşul lucrurilor lui, pe Ciprian să-l lăudăm; căci cu îngerii se veseleşte, luând cununa nestricăciunii de la însuşi Dumnezeu; şi se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Altă scăpare tare, turn de tărie, şi zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine Preacurată; şi către tine năzuim şi ţie strigăm : Stăpână ajută-ne să nu pierim; arată către noi Darul tău şi slava puterii, şi mărirea milostivirii tale.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Când a văzut mieluşeaua cea neîntinată pe Mieluşelul său tras la junghiere, ca un om de bunăvoia Sa, tânguindu-se zicea : Acum Te nevoieşti să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut. Pentru ce ai făcut aceasta, Mântuitorule a toată lumea ? Dar laud şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de gând şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.
Troparul glasul al 4-lea :
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, şi al sfinţilor, pe 6.
CANONUL Mucenicului
Cântarea l-a glasul al 4-lea,
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecând Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Fiind acum de o ceată cu oştile cele mai presus de lume, o sfinţite şi dumnezeiescule cap, caută din Cer, spre cei ce cu bună credinţă te laudă, şi păzește-ne cu rugăciunile tale.
Fiind ţinut cumplit mai înainte în întunericul necunoştinţei, şi cu patimile trupului cele pierzătoare de suflet, din neastâmpărare înfierbântat, ai aflat de năprasnă schimbare minunată, preafericite.
Slavă...
Şezut-ai mai înainte Părinte pe scaunul pierzătorilor, şi iarăşi pe scaunul preoţiei ai slăvit pe Hristos, schimbându-te aievea cu dumnezeiescul Dar al Celui Preaînalt.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară ai rămas după naştere, şi ai născut pe însuşi Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, Care ni S-a arătat nouă neobişnuit şi străin, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Ca Pavel schimbându-ţi dorirea sufletului către Hristos, Cipriane preaînţelepte, te-ai făcut ucenic al lui.
Logodească-se cu tine Hristos, dăruindu-ţi ţie în loc de haina patimilor, podoabă de mărire, şi îmbrăcăminte de naştere de iznoavă.
Slavă...
Îndemnător muceniciei fiind mai înainte, mai pe urmă te-ai făcut mărturisitor adevărului, Cipriane prealăudate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Chiar şi adevărat, pe tine te cinstim credincioşii Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea şi întărirea.
CONDAC, glasul 1 :
Podobie : Ceata îngerească...
De la meşteşugul vrăjitoresc întorcându-te de Dumnezeu înţelepţite, la dumnezeiasca cunoştinţă, te-ai arătat lumii doctor preaînţelept, tămăduiri dăruind celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina; cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului, să mântuiască sufletele noastre.
Sedealna, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Fiind cu sârguinţă învăţat întru înşelăciune, ca Pavel din Cer te-ai chemat, îndreptându-te cu Crucea către lumina cunoştinţei; că arzându-te de dragostea curatei fecioare, printr-însa te-ai alcătuit cu Ziditorul făpturii. Pentru aceea biruind neputinţa vrăjmaşului, cu dânsa dimpreună te-ai învrednicit cetei mucenicilor, Cipriane, sfinţite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Alunecându-mă cu cugetele cele viclene, am căzut în adâncime de păcate, şi suspinând strig ţie, din inimă, Preacurată : Minunează întru mine mila ta cea bogată, şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale, şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale; şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor, ca să strig ţie cu dragoste : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască. Că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua văzând pe Mieluşelul şi Păstorul pe Cruce, se vaită lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se veseleşte luând prin Tine mântuire; iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei; îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat; milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Trezvindu-te văzătorule de Dumnezeu din nebunia de mai-nainte, ai mustrat înşelăciunea cea drăcească, şi rătăcirea cea pierzătoare de suflet, şi bucurându-te strigai : Slavă puterii Tale, Doamne.
Întărindu-se Iustina vitejeşte, şi rugând tare pe Preacurata Fecioară cea plină de Dar, ai scăpat din lanţurile, şi de meşteşugirile vrăjmaşilor.
Slavă...
Întărindu-te cu credinţa mirelui tău, şi fiind îmbrăcată cu puterea Crucii, ai rămas nerobită de draci, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cel slobod după a Sa fire, a sărăcit, luând chip de rob din bogăţia bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând toată omenirea din tine, după Ipostas.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Având ajutor pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, Iustino, ţi-ai păzit cinstita feciorie neprihănită.
Să cinstim chipul cel însufleţit al lui Hristos şi prea-vesel, pe Iustina frumuseţea cea păzită şi odorul cel nerăpit.
Slavă...
Mireasa lui Hristos cea curată şi nespurcată, pe lângă sihăstrie primind şi mucenicia, după dreptate, poartă îndoită cunună.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nici gând îngeresc nici omenesc, nu poate să tâlcuiască minunea naşterii tale Preacurată, cea negrăită şi minunată.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi ţie...
Ajuns-ai în fundul cel mai de jos al răutăţii, şi iarăşi te-ai suit la înălţimea bunătăţii celei desăvârşite Părinte, schimbându-te minunat prin dumnezeiescul Botez.
Fosta-i mai înainte slugă dracilor, iar mai pe urmă te-ai arătat ucenic lui Hristos Dumnezeu, de bunăvoie poftind dorirea cea desăvârşită.
Slavă...
Mulţi Mucenici ai adus Stăpânului, cu puţintel sânge, arătând că cumperi Împărăţia Cerurilor, care este neguţătoria cea mai mare, gânditorule de Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rupe lanţurile greşelilor mele mireasă a lui Dumnezeu, dăruindu-mi slobozire legii păcatului cu legea vieţii, ceea ce ai născut pe Stăpânul legii.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe un ierarh cinstit, şi ca pe un nevoitor prea-tare, lumea după vrednicie te cinsteşte Cipriane pururea pomenite, şi cu cântări măreşte sfântă pomenirea ta; cerând totdeauna, să dăruiască prin tine iertare greşelilor, celor ce cântă : Aliluia.
ICOS.
Ca pe un înţelept Ierarh să cinstim, ca pe un păstor înţelept şi învăţător, să lăudăm; că din spinii înşelăciunii a înflorit, ca un trandafir preafrumos, şi pe noi credincioşii ne-a umplut de miresmele tămăduirilor, şi de razele minunilor. Să cântăm dar şi noi cântarea lui David : Aliluia.
SINAXAR
În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian, şi a Iustinei.
Stih : Durere simte satana, pe prietenul cel vechi văzând.
Prin sabie a muri împreună cu Iustina iubind.
Ciprian împreună cu Iustina a doua zi s-au tăiat voind.
Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împăratului Dechie, de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. Şi a fost vânat la credinţa cea întru Hristos de către Iustina fecioara şi creştina, care pe toate drăceştile lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat, aflându-se şi aceasta din Antiohia. Căci un bărbat oarecare elin numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând draci către tânără, n-a isprăvit nimic. Deci după ce a cunoscut meşteşugul său cel nelucrător, s-a botezat, şi arzând vrăjitorești-le sale cărţi, a crezut în Domnul. Deci s-a făcut în sfârşit episcop; şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, şi strujindu-li-se coastele au fost băgaţi în tigaie de fier; şi fiind trimişi la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, nu pe altul ci pe acesta îl numiră iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte soborul lor la locul muceniciei, care se află de aceea parte, la lăcaşurile lui Solomon.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofil Mărturisitorul.
Stih : Înaintea mea este cinstit sfârşitul tău...
Zice Dumnezeu ţie Teofile prietenului său.
Preacuviosul Părintele nostru şi Mărturisitorul Teofil, era monah cucernic pe vremea împărăţiei lui Leon Isauru. A cărui nedumnezeire şi rea pornire asupra sfintelor icoane văzând, a mers, de l-a mustrat de faţă, şi i-a zis că este fără de Dumnezeu, şi fărădelege, şi înainte-mergător lui antihrist. De care pornindu-se împăratul cu mânie şi cu urgie, poruncii de-l bătură cumplit, şi-l băgară în temniţă, de se chinui câtva cu foamea. Apoi scoţându-l, şi nevrând să se supună, îl trimise în exil departe, şi acolo mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat aceluia sufletul.
Tot în această zi, Sfântul nou Mucenic Gheorghe, care la Caregeas a mărturisit, în anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru; și care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Pe vrăjmaşul cu sabia care ţi-a tins l-ai omorât.
Tu viteazule Gheorghe, şi cu îngerii te-ai unit.
Şi pomenirea Sfântului şi fericitului Andrei cel nebun pentru Hristos.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Luând rânduiala Arhieriei, te-ai arătat pe sine-ţi lăudat în ierarhie, chip şi pildă ierarhilor, strigând : Preaslăvite Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Schimbarea ta Părinte Cipriane, a fost cu adevărat a dreptei celei făcătoare de viaţă, şi te-ai făcut grăitor de Dumnezeu înţelepte, cel ce cânţi : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Tu te-ai arătat nouă armă nebiruită împotriva vrăjmaşului, Fericite; arătând în vedere înşelăciunile lui, celor ce cântă : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Feţele cereşti, şi cetele cele mai presus de ceruri cu laude binecuvintează pe Cel născut din tine, Născătoare de Dumnezeu, strigând : Prealăudate Doamne Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Veseleşte-te Ierusalime...
Preaînţelepţeşte ai defăimat înţelepciunea elinilor slăvite; iar dumnezeiescul glas al Apostolilor, care se răspunde cu Duhul, şi cu limba cea de foc se glăsuieşte luminat, îl lăudai Părinte, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Suitu-te-ai luminat către lăcaşurile cele înalte şi mai presus de lume, aducându-te lui Hristos ca o jertfă fără prihană, prin sânge Părinte, şi jertfă vie primită şi bineplăcută, cântând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Biruindu-se taberele dracilor de Darul ce locuia întru tine, se gonesc şi se depărtează patimile celor bolnavi Cipriane; iar noi credincioşii umplându-ne de dumnezeiască lumină, strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Împreună cu puterile îngereşti, se veselesc de naşterea ta Curată, cei ce cu credinţă te vestesc Maica lui Dumnezeu, şi Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut pe Stăpânul şi Mântuitorul nostru, căruia strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Veseleşte-te Ierusalime, prăznuiţi cei ce iubiţi Sionul; că a venit Domnul puterilor, Cel ce împărăţeşte vecii; să se cucernicească tot pământul de faţa Lui, şi să strige : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva cu adevărat...
Privind de sus la noi cei ce te lăudăm cu bună credinţă prin Dumnezeiescul Dar Cipriane, cu rugăciunile tale încununează-ne pe noi cu armă de bună-voire, dându-ne pace şi mântuire, ca un Ierarh prea-îndumnezeit.
Izvor de tămăduire din-destul dă ţărâna ta celor ce te iubesc; şi pe tine Cipriane, femeile cele purtătoare de Dumnezeu, ca pe o vistierie dumnezeiască te primesc, şi cu osârdie te arată pe tine cel tăinuit, ca toţi să te dobândim.
Slavă...
Îndreptează cărarea noastră către Hristos preafericite, prin fapte şi prin vieţuire plăcută lui Dumnezeu, şi prin curăţie lămurită; cerându-ne dumnezeiască liniştea cea adevărată, ca un Ierarh preamilostiv.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întăreşte slăbiciunea sufletului nostru Maica lui Dumnezeu, cu puterea ta, sfărâmă tăria, celor ce asupresc pe robii tăi preasfântă, ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Pe cel ce era mai înainte învăţător răutăţii şi pe urmă s-a arătat arhiereu prin cinstita Fecioară, pe marele Ciprian cu un glas să-l fericim, şi către el să strigăm : Cu rugăciunile tale, îmblânzeşte pe Stăpânul nouă tuturor.
A Născătoarei, asemenea :
Ceea ce ne-ai născut nouă bucuria cea negrăită, fă-ne pe toţi părtaşi bucuriei celei veşnice Fecioară, mireasa lui Dumnezeu cea fără prihană, acoperământul şi întărirea, celor ce cu bunăcredinţă strigăm ţie : Nu uita pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Marie.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cel mai înainte cu dinadinsul slujitor răutăţii, pe urmă s-a arătat adevărat învăţător Bisericii, slujitorul înşelăciunii idolilor, s-a arătat Arhiereu credinţei, şi cel neastâmpărat s-a făcut cu minte întreagă prin cinstita fecioară. Cu rugăciunile amândurora, mântuieşte-ne pe noi Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Cum îţi voi lăuda Darul, şi purtarea de grijă cea multă din toate zilele, care de faţă ai arătat către mine nevrednicul robul tău ? Şi în ce chip voi povesti bunătatea ta şi chiverniseala cea cu adevărat de multe feluri ? Ci tu şi acum şi totdeauna stai înaintea a toată răutatea, mântuindu-mă Curată pe mine şi în viaţă şi după moarte.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te pironit pe Cruce pe Tine Iisuse, şi primind patimile de bunăvoie Stăpâne, Fecioara şi Maica Ta striga : Fiul meu preadulce cum suferi bătăi fără dreptate, Doctorul care ai vindecat neputinţa oamenilor ? Şi pe toţi ne-ai izbăvit de stricăciune cu milostivirea Ta.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIA
ZIUA A TREIA
Sfântul Sfinţitul Mucenic Dionisie Areopagitul.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul 1
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Cu undiţa Duhului, înţelepţeşte vorbind dumnezeiescul Pavel te-a vânat şi văzându-te că eşti vas ales, te-a făcut descoperitor de cele dumnezeieşti, şi văzător celor negrăite. Cu care dimpreună roagă-te, grăitorule de Dumnezeu Dionisie, să se mântuiască, cei ce te cinstesc cu dragoste.
Făcându-ţi gândul de o cinste cu îngerii, prin lucrarea bunătăţii, Părinte Dionisie, ai scris în cărţi bună-rânduiala ierarhiei lor, cea mai presus de lume, preaînţelepte; după care ai pus la rânduială adunările Bisericii, urmând după rânduielile cele cereşti.
Cu foarte multă înţelepciune asemănându-te lui Dumnezeu, pe cât este prin putinţă, fericite Dionisie, cu bunăcredinţă ai întins, dumnezeiască descoperire a dumnezeieştilor tainice numiri, gânditorule de Dumnezeu; învăţându-te cele mai presus de gând, cu unirea cea mai înaltă, şi învăţând marginile lumii.
Alte Stihiri, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz..
Pe ritorul cel ceresc care prea-arătat a ritorisit dumnezeieştile vedenii, pe tainic scriitorul Darului organul înţelepciunii, pe râul cel mult curgător al dogmelor credinţei, care cu ale sale curgeri adapă toată Biserica; pe Dionisie, cu laude întru cântări să-l mărim.
Cu strălucirile cele mai presus de lumini, ale razelor Duhului, cele asemenea lui Dumnezeu şi de el scrise, ai vopsit buzele tale Părinte, şi te-ai împodobit cu frumuseţe, cu luminate priviri, cu preastrălucite bune rostiri; şi ai cântat Treimii, cântări de Dumnezeu arătate, şi te-ai făcut de Dumnezeu cuvântător al dumnezeieştii începătorii cu minte înaltă.
Ierarhul cel îndumnezeit, nevoitorul cel nebiruit, cel unul Apostol după cei doisprezece, dumnezeiasca vistierie a tainicelor tradiţii; cel ce a descris lămurit cetele îngerilor, şi s-a aflat întocmai cu îngerii; după vrednicie să se laude, Dionisie cel mare, lauda cuvântătorilor de Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 2-lea, al lui Andrei Ierusalimneanul, iar alţii o cred a lui Vizantie.
Veniţi credincioşii cu un glas, să lăudăm pomenirea cea de peste an a ierarhilor Dionisie şi Ciprian; că Dionisie defăimând pe filosofii cei stoici şi făcându-se ucenic vasului celui ales, s-a făcut cunoscător tainelor celor negrăite; iar Ciprian prin mijlocirea preafrumoasei Fecioare Iustina luminându-i-se gândul, a fugit de înşelăciunea dracilor, şi arzând în foc cârjele cele vrăjitoreşti, s-a făcut propovăduitor al Evangheliei. Pentru aceea şi noi păcătoşii slavoslovind pe Mântuitorul, care i-a preamărit, să strigăm : Cela ce ai încununat cu mărire pe nevoitorii Tăi, Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Toată zidirea striga ţie, bucură-te ! Bucură-te Preasfântă Fecioară ! Bucură-te Sceptrul lui David ! Bucură-te ceea ce ai odrăslit Strugurele cel de taină ! Bucură-te uşă cerească şi rugul cel nears ! Bucură-te lumina a toată lumea ! Bucură-te bucuria tuturor ! Bucură-te lauda Apostolilor ! Bucură-te ceea ce eşti sprijineală şi părtinitoarea tuturor celor ce te cinstesc pe tine !
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Când vedea mieluşeaua cea fără prihană, pe Mieluşelul său trăgându-Se ca un om de voia Sa la junghiere, cu tânguiri se jelea, strigând cu amar : Ce răsplătire Ți-a dat Ţie poporul cel nemulţumitor, preadulcele meu Fiu, cel ce a luat de la Tine daruri preamulte ? Vai mie nu pot suferi durerea, pentru că vrând le pătimeşti acestea.
STIHOAVNA din Octoih; sau acestea ale Sfântului, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara cea cu bun miros...
Bucură-te sfinţite scriitor al înaltei dumnezeieşti înţelepciuni a Duhului, tainicul împărtăşirilor celor negrăite de la Dumnezeu; prin care toată făptura se îmbunătăţeşte. Mintea cea cerească, care a ajuns nemărginita adâncime a înţelesurilor, şi înălţimea cea nepipăită a Dumnezeirii, o ai pipăit cu cuvintele tale. Limba cea de Dumnezeu glăsuitoare, care arătat se laudă cu slăvitele rostiri cu rânduiala şi potrivirea. Pe Hristos îmblânzeşte-L, ca să dea sufletelor noastre mare milă.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
Cu totul curăţit la minte, cu totul afară de lume, afară şi de sineţi stând, şi pe toate cele simţite şi pândite covârşindu-le, nevăzut ai privit, Fericite, pe Dumnezeu cel nevăzut, şi cu necunoştinţa ai cunoscut pe Cel necunoscut prin nori umbroşi, şezând mai presus de lumini, mai presus de înţelesul tuturor. pe Acesta ce este nenumit, adâncime nestrăbătută, Care nu se poate spune nici pricepe, prin lipsa tuturor celor ce sunt şi celor ce nu sunt preafericite, după vrednicie L-ai lăudat.
Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune, şi limba lui va grăi judecată.
Bucură-te tâlcuitorul celor mai presus de minte, vulturul cel ceresc, Dionisie care ai înţeles pe toată ierarhia, şi pe cetele celor cereşti şi fără de trupuri; pe frumuseţea şi dragostea negrăitelor străluciri; care ai zugrăvit preaînalt şi prea-bine, întinderea către Dumnezeirea cea de sus. Cerescule omule, pământescule înger, vârful ierarhilor cel de o cinste cu Apostolii; nu lipsi de a ruga pe Hristos pentru toţi cei ce te laudă pe tine.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Adâncime nevăzută a cereştii cunoştinţe, te vom numi pe tine, prealuminate Mucenice al lui Hristos; căci ca pe un ostaş şi puternic ajutător Bisericii te lăudăm pe tine înţelepte, pentru că luminându-te cu focul cel preacurat, te-ai învrednicit a te îmbrăca cu haina luminată de la Hristos, dimpreună cu oştile cele de sus, şi ţi s-a luminat gândul cu raza Duhului Dionisie. Pentru aceea prăznuim cea a toată lumea pomenirea ta, cu credinţă mărim pe Domnul, Cel ce te-a încununat pe tine.
Și acum..., al Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Izbăveşte-mă de toată nevoia, de toată răutatea şi de primejdii cumplite, şi de multe feluri de supărări, cu dumnezeieştile tale rugăciuni; apără-mă de smintelile viclene, de oamenii care mă urăsc, şi de dracii care în toate zilele caută să mă piardă, Născătoare de Dumnezeu, pe mine care te am părtinitoare.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Dacă Te-a văzut Doamne, Fecioara şi Maica Ta spânzurat pe Cruce, se tânguia, şi plângând zicea : Ce răsplătire Ți-a dat Ție, cei ce s-au îndestulat cu multe daruri de la Tine Stăpâne ? Dar mă rog, să nu mă laşi singură în lume, ci grăbeşte de Te scoală, înviind cu Tine şi pe strămoşi.
Troparul, glasul al 4-lea.
Bunătate învăţându-te, şi trezvindu-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bună cunoştinţă, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, sfinţite Mucenice Dionisie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, cu Irmosul pe 8, fără Mucenicine; şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului
Facerea lui Teofan
Cântarea l-a, glasul al 8-lea.
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Fiind învăţat de dumnezeiescul Pavel văzătorul de cele cereşti, ai ajuns îndată Dionisie, a fi tăinuitor ceresc, şi grăitor de cele dumnezeieşti
Cel ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul Dar, luminează, Fericite, sufletele celor ce te laudă; ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu insuflate, Dionisie.
Slavă...,
Învrednicitu-te-ai Dionisie cu gând prealuminos şi cu sufletul, a vedea strălucirile rânduielilor cereşti, şi starea cetelor lor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cămara de mire luminată, te-ai arătat întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne cela ce ai făcut..
M-ai presus de înălţimile cereşti ridicându-te Cuvioase, pe rânduielile şi oştirile şi strălucirile cele mai presus de lume, le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor, şi cu preaînţelepte cuvinte.
Umplându-te de multă ştiinţă a dumnezeieştilor nume Preacuvioase, ai teologhisit cunoştinţa Dumnezeirii făcându-te prin Dar dumnezeiesc cuvântător al Treimii, preafericite Dionisie.
Slavă...,
Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu, şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin Darul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător Părinte.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu lucrarea Duhului Celui ce toate le săvârşeşte, ai rodit Fecioară trup Stăpânului tuturor; cu care ai osândit păcatul lumii, şi ai izvorât viaţa cea veşnică.
Irmosul :
Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul 1:
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
Privitorule al Cerului şi adâncul înţelepciunii, dumnezeiescule pânditor al sfatului celui tainic; minte care străbate văzduhul, comoara tainelor, cunoscându-te, o Dionisie preafericite, te rugăm : Roagă pentru noi, pe Cel singur Iubitor de oameni.
Altă Sedealnă, glasul al 3-lea :
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Făcându-ţi mintea ca o oglindă preavăzătoare ai primit înlăuntru fulgerele Duhului cele de raze aruncătoare, şi luminările cereştilor străluciri. Pentru aceasta te-ai şi învrednicit vederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată agerimea ta.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca unul ce eşti închipuire dumnezeiască vasului celui ales cu adevărat, înveţi tainele cele dumnezeieşti cu Duhul, şi luminându-te cu darurile dumnezeieştii străluciri, arătat ai descoperit cetele îngerilor. Pentru aceea lăsând lumii înţelegerea dumnezeieştilor tale dogme, ai luminat pe toţi, sfinţite tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Norul Soarelui Celui înţelegător, sfeşnice de aur al dumnezeieştii lumini, nespurcată, neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi rogu-mă, sufletul cel orbit de patimi, cu lumina nepătimirii, şi inima fiindu-mi întinată, spală-o cu curgerile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei, şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele; ca să strig cu putere către tine : Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că numai pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe lemn, suspina lăcrimând, şi cu amar i se topea sufletul, şi trupul îşi bătea sfărâmându-se, şi cu amar striga către Acesta : Vai mie o Fiul meu ! Cum îţi voi suferi pătimirea, piroanele şi suliţa, eu ceea ce Te-am născut fără dureri ? Ci grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd Fiule şi Dumnezeule, şi să încetez de tânguiri şi durere; şi celor ce-ţi laudă pătimirile, le dăruieşti dezlegare greşelilor.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Bună podoaba bisericilor o ai pus la rânduială, că întru dânsele ai zugrăvit Părinte închipuirea sfinţitelor chipuri, celor asemenea puterilor neînchipuite; prin care se învaţă taina, şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.
Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi dea pururea înflorite, sădite, pe dreptatea dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi însăşi Cinstita Stăpânire Cea în trei fețe.
Slavă...,
Neîncetarea ierarhiei tale celei îngereşti, şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu, şi plecarea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea, o ai învăţat Ierarhe, celor ce cu credinţă strigă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Lucrător sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu; începător şi luminător, dreptate şi scutire Fecioară. Pentru aceea credincioşii după adevăr şi chiar cu o înţelepciune, te mărim.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Glasul graiurilor tale purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul Darului în cugetele celor fără de Dumnezeu; şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale dumnezeieştilor dogme.
Asemănatu-te-ai neguţătorului care caută mărgăritare bune preafericite, şi aflând Mărgăritarul cel cu adevărat de mult preţ, şi mirându-te de strălucirea Lui cea cu lucrare dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, Ierarhe.
Slavă...,
Foarte cu înţelepciune ai iubit Părinte izvorul înţelepciunii, şi din dragostea ei te-ai făcut desăvârşit, şi izvorăşti totdeauna râurile dumnezeieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca una ce eşti plină de Dar, ai primit întru tine pe Cel prea-încuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi care le-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea bunei credinţe, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Având cu dragoste silinţă de lege, ai dobândit Darul înţelepciunii, dumnezeieşte grăind tu de Dumnezeu, ai lăsat în urmă-ţi dogme binecredincioase, preafericite; dintru care îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.
Fiind împodobit cu priceperea lui Dumnezeu, Cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea dumnezeiescului învăţător, şi de la dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Dionisie.
Slavă...,
Viaţa ta a fost minunată, cuvântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină, şi gura insuflată cu foc, fericite Dionisie; iar gândul tău Părinte, a fost desăvârşit în chip dumnezeiesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ție glasul lui Gavriil; că din tine nouă S-a născut Cel negrăit, Făcătorul şi începătorul vieţii, om făcându-Se, şi S-a amestecat cu oamenii Iubitorul de oameni.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea Cer, Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite, şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta strigăm : Bucură-te Părinte a toată lumea.
ICOS.
Înger din oameni, prin faptele bune făcându-se marele Dionisie, toată cunoştinţa celor cereşti i s-a învăţat gândul ca şi cum ar fi fost cu aripi. Pentru aceasta cu laude ca pe un înger să-l cinstim, strigând către dânsul unele ca acestea : Bucură-te cela ce ai cunoscut pe Hristos prin Pavel; bucură-te cela ce pe mulţi la Hristos i-ai întors; bucură-te pierderea capiştilor mulţimii dumnezeilor; bucură-te gândirea sfatului celui de Dumnezeu cunoscător. Bucură-te cartea cea de Dumnezeu scrisă a tainicelor vistierii; bucură-te tăbliţă de Dumnezeu închipuită şi oglindă cerească; bucură-te că patima Domnului a-i văzut; bucură-te că de bunăvoie pentru Dânsul te-ai junghiat. Bucură-te izvorule cel ce izvorăşti înţelepciunea; bucură-te picătură care stingi nebunia; bucură-te stăvilarul trecerii celor necredincioşi; bucură-te calea cea neamăgită a mântuirii. Bucură-te luminătorule care luminezi pe credincioşi; bucură-te Părinte a toată lumea !
SINAXAR
În această lună în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Dionisie Areopagitul.
Stih : Ţi se tăie capul şi mare minune :
Căci ridicându-I pe el alergi Dionisie :
Capul Dionisie a treia zi ţi s-a tăiat.
Şi ridicându-l ai alergat.
Acesta întrecând pe toţi cu bogăţia şi cu slava şi cu mintea şi cu înţelepciunea şi era unul din sfetnicii Ariopagului, care fiind vânat de marele Pavel, s-a botezat şi s-a hirotonit episcop, învăţându-se tainele cele negrăite şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, lăsat-au şi cărţi minunate şi foarte înalte; din care cu cale este la vreme să pomenim de una : Ducându-mă, zice la Crit, m-a primit Sfântul Carp care de era atunci şi altul asemenea, era însă şi acesta om iscusit, la vederea lucrurilor celor dumnezeieşti, pentru multa curăţenie a gândului său atât cât nici se atingea de dumnezeiasca lucrare a sfintelor Taine, de nu i se arăta mai înainte vreo dumnezeiască şi sfinţită vedenie, după rugăciunile sale cele mai de înainte. Deci zicea că-l mâhnise un oarecare necredincios, iar mâhnirea lui era aceasta, că acel necredincios osebise pe oarecine de la Biserică, cu înşelăciune trăgându-l spre nedumnezeire; fiind încă zilele cele de curăţenie, trebuia cu bună cuviinţă a se ruga şi pentru dânşii amândoi şi luând întru ajutor pe Dumnezeu, pe unul să întoarcă şi pe altul să biruiască cu bunătatea să şi să nu lipsească învăţându-i pururea şi aşa să-i suie la aceiaşi dumnezeiască cunoştinţă, ci el lucrul, care nu-l pătimise mai înainte nu ştiu cum atuncea, picând în sufletul lui multă pizmă şi amărăciune s-a pornit. Însă aşa mânios fiind, căci seara era şi către miazănoapte, la care vreme obişnuit era a se scula şi priveghea singur spre dumnezeieştile laude. Deci stând la rugăciune spre cea către Dumnezeu voroavă îşi făcea voia rea şi se mâhnea, cum nu se cădea, zicând : Că nu este drept, să trăiască oamenii cei fără de Dumnezeu, care strâmbă căile cele drepte ale Domnului. Şi acestea zicând se rugă lui Dumnezeu ca să-i lipsească de viaţă deodată pe amândoi fără milă cu un trăsnet. Şi aşa el rugându-se, i s-a arătat unde văzu fără veste, că i se cutremură casa unde stă, desfăcându-se în două, din vârful acoperământului până la mijloc, şi oarecare pară de foc cu multe străluciri înaintea lui, unde se pogorî de la Cer până la dânsul. Că se vedea locul descoperit, încă şi Cerul deschis şi deasupra lui era Iisus, căruia îi stă înainte nespusă mulţime de îngeri în chip omenesc, însă acestea vedea în sus şi se miră; iară Dacă se pleca în jos Carp, zicea că vede faţa pământului crăpată în chip de prăpastie adâncă şi întunecoasă, şi pe oamenii aceia ce-i blestemase înaintea lui îi vedea stând pe gura prăpastiei, cutremurându-se şi îngrozindu-se şi câte puţin se scăpară din picioare de mai cădea, iară din fundul prăpastiei ieşeau şerpi şi se învăluiau pe sub picioarele lor, când şuierau şi-i spăimântau şi-i îngrozeau şi-i trăgeau jos, când îi rodeau cu dinţii lor şi cu cozile lor şi-i urneau silindu-se în tot chipul să-i arunce într-acea prăpastie, lovindu-i şi împingându-i şi bătându-i şi se vedea aceea unde vrea să cadă de voie de nevoie, siliţi fiind de rău şi pe încet supunându-se. Şi zicea Carp că vedea şi privea la cele de jos şi nu grijea de cele de sus, şi cum îi părea şi se mâhnea, căci nu erau căzuţi şi căci se nevoiau de multe ori spre aceasta şi neputând îşi făceau inimă rea şi blestemau şi abia iarăşi ridicându-se şi căutând spre cele de sus, vedeau iarăşi Cerul ca şi mai înainte şi pe Iisus, unde i se făcea milă de lucrul ce se făcuse, căci s-a sculat din Scaunul Său cel deasupra cerurilor şi pogorându-se până la dânşii le tindea mână bună ajutându-le şi îngerii împreună apucau pe oamenii aceia. Şi zise Iisus lui Carp, când îşi tinse mâna sa : Bate-mă dar, că gata sunt a pătimi de multe ori pentru oamenii care se apropie către mântuire şi mă bucur de aceasta, numai să nu greşească alţii. Deci socoteşte de-ţi va fi ţie bine, să schimbi petrecerea cea cu Dumnezeu şi bunii şi iubitorii de oameni îngeri cu lăcaşul prăpastiei şi al şerpilor. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii rânduieli, după aceea s-a dus spre părţile apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca să se minuneze cei ce îl vedeau şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula, Şi oprindu-se din Dumnezeiasca pronie, l-a pus în palmele ei ca un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al Sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat fericita Catula într-o casă, în trei zile ale lui Octombrie. Era însă la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albineţ, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adâncaţi şi cu urechile mari, cărunt, păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel cam pântecos, fiindu-i degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie.
Stih : Prin sabie Elefterie şi cu Rustic,
Slobozi de pământ şi de cele pământeşti se fac.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.
Stih : Teoctist pe Ziditorul cinstind nu pe zidire,
Cu bucurie sufere a capului lipsire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul opt Mucenici.
Stih : Dionisie cu optimea celor împreună nevoitori,
Mutându-se de la întuneric, în lăcaşul luminii este petrecător.
Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galini; şi aducându-se către ighemonul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis oare unde la urgie. După aceea l-au tras la norod şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce a pătimit mai înainte de către Deciu în Libia. Deci întizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaie şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care suferind cu dânsul doisprezece ani s-au săvârşit în bună mărturisire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.
Stih : Cum a venit Teaghen încercarea cuptorului celui înfocat,
Neînfricoşându-se de vedere în el a intrat.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.
Stih : Odată a venit şi Teotechi zicând;
Precum Pavel către Corinteni scriind :
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ioan Hozevitul episcopul Cesariei.
Stih : Izbăvindu-se de cursele vieţii cele multe,
Ioan va lua răsplătiri nenumărate.
Acest sfânt Părintele nostru Ioan, a fost Tiben din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertăciune de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri la Ierusalim. A lepădat încă pe soborul cel din Calcedon şi de soborniceasca Biserică se depărta pe sine-şi, şi dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprindu-se a se apropia, i s-a părut că aude glas, că cei ce nu se împărtăşesc de soborniceasca Biserică, sunt nevrednici de închinăciunea Crucii; iar aceasta era în vedenie. Trezindu-se dar, s-a apropiat la Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi iertându-se iarăşi de către bătrânul ieşi din mănăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu nevoie o mică peşteră, locui într-însa, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l proslăvească l-a vădit aşa : Oarecare Anania sihastru mare şi vestit locuia în acele locuri; deci se aduse un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare, care copil se bântuia de duh necurat şi nu-l primii, ci de smerenie mare Sfântul acesta îi înşelă ca să meargă mai înlăuntru pustiei să caute pe Ioan Egipteanul. Deci aicea fiind trimişi, aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treabă au mers, întâi s-a apărat a face rugăciune, apoi supărându-l a făcut şi a zis către drac : În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil. Acestea auzind duhul cel necurat de la Sfântul, îndată ieşi şi fu copilul sănătos. Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia episcopiei din Chesaria. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, lăsă Chesaria şi iarăşi merse la pustie. Dar nu s-a putut ascunde comoara de un plugar, care având şi el un copil ce se bântuia de duhul necurat l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa Sfântului şi s-a dus în lături; deci plângând copilul şi sculându-se Sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, tămădui pe copil. Iar însăşi vicleanul nu se părăsi a face rău, ci prefăcându-se în chip de om, şi întâlnind pe Sfântul într-un loc râpos şi cu anevoie de umblat, îi căzu la picioare prefăcându-se a cere blagoslovenie de la dânsul, şi Sfântul îngrozindu-se de acel fără de veste şarpe, se împiedică, de căzu cu capul în jos tocmai în fundul râpii, dar nu-şi folosi nimica dintru aceasta ucigaşul de oameni acela, rămânând Sfântul cu Darul lui Dumnezeu nevătămat. După aceea l-a dat pe Sfântul în mâna unui tâlhar ucigaş de oameni, care uneori îl bătea, alteori îl jefuia de haina ce purta, alteori îi aprindea coliba tiranul. Deci pătimind acestea Sfântul, acesta numai zicea întru sineşi către Dumnezeu : De-ţi sunt bine-plăcute acestea Doamne, mulţumescu-ţi. Şi-l auzi Domnul din Cer, că prinzându-se tâlharul de către Stăpânitorul, şi pierzându-se cu moarte cumplită, a aflat şi Sfântul mare răsuflare. Iar nici cu această tot nu l-a părăsit vicleanul supărându-l, de vreme ce mergând Sfântul într-o zi spre cercetarea fraţilor, l-a întâlnit pe cale o muiere, şi ţinându-i calea îl rugă să se abată la casa ei, să-i blagoslovească casa. Deci Sfântul de multa ei rugăciune, se abătu, şi merse în casa ei. Iar pângărita şi spurcata aceea, încuind uşile îşi dezgoli tot trupul înaintea Sfântului, şi făcea lucruri, care nu se cade a le povesti cineva, ispitindu-se a pângări pe cel nepângărit, iar întăritul şi neamăgitul acesta, lepădând şi gonind uneltirea dracului, ieşi nevătămat. Acest fericit Ioan auzind pentru un oarecare sihastru, vestit anume Marchian, poftea ca să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărată, care să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, ceea ce toate le vede, înger luând pe sus pe Marchian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreunându-se amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovniceasca voroavă şi alcătuind fericitul Ioan, cu cuvântul cel de apoi de mulţumită şi zicând aşa : Slavă, Sfântului Dumnezeu, care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marchian, fără veste răpindu-se Marchian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe Sfântul Ia multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi călcându-Şi legătura, a ieşit din peşteră şi porni pe cărarea care mergea la chilia lui Marchian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce s-a făcut. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marchian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucură cu inima şi se veselii. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la lăcaşul său şi ce trebuie multe a grăi ? Acesta a gonit mulţi draci din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din Cer a pogorât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credincioşi cele ce dea pururea doresc şi fără saţiu le învaţă a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţile cele fără de trup, şi cuvântările lor cele de laudă, Fericite şi îndumnezeindu-te, ai învăţat Biserica a cânta : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Locaş bine întocmit al Preasfântului Duh te-ai arătat, şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un Prooroc, înţelepte Dionisie, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată acum s-a plinit proorocia Isaiei, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi a născut pe Dătătorul de viaţă; căruia toţi strigăm : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul..
Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Dionisie preafericite, şi primind razele Luminii celei mai presus de gând, ai strigat : Preoţilor binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Dar mai îndestulat s-a vărsat prin buzele tale, pentru aceea ai arătat dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţelegerea lor cea mai presus de gând, nouă celor ce cântăm cu credinţă : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Mai cunoscută s-a făcut prin tine Dionisie, Mitropolia cea lăudată a Atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împăratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită, şi totdeauna cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Maică a Iui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu, şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel ce are puterea să izbăvească lesne pe cei legaţi cu lanţurile greşelilor, din legăturile cele nedezlegate; pe însuşi Făcătorul de bine Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi-L, popoare preaînăltaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul...
Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună ostenitor cu sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş măririi, şi dimpreună cu ei, ai mers la vederea trupului celui cu adevărat începător de viaţă, al însăşi Născătoarei de Dumnezeu, celei preacinstite; pe care după vrednicie o mărim.
Făcutu-te-ai moştean dumnezeieştii împărăţii în ceruri Părinte, ca un Arhiereu după lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceea ai luat cununi îndoite, precum se cade de sfinţenie, tăinuitorule Dionisie.
Slavă...,
Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Ierarhe înţelepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbăvim de supărări, cei ce te lăudăm cu bună-credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor negrăite, ca un sfinţit descoperitor al bunătăţii celei tainic ascunse, şi cu dumnezeiască stăpânire.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Biserica cea cinstită, pe care Hristos Fiul tău o a câştigat cu scump sângele Său ca un Bun, arătând-o cu vitejie biruitoare eresurilor; ceea ce eşti plină de Dar; şi mântuieşte-ne din primejdii, şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne...
Fiind ucenic lăudatului Apostol Pavel, Dionisie preafericite, de la el te-ai învăţat cunoştinţa celor ascunse. Pentru aceea te-a şi pus luminător Bisericii, alegându-te Ierarh cetăţii Atenei, celei cu bună-credinţă, pe care păzeşte-o totdeauna întru dreapta credinţă preaînţelepte, prin rugăciunile tale, propovăduitorule de Dumnezeu.
A Născătoarei :
La cinstită Adormirea ta, preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, se aflau de faţă Dionisie, cu Ierotei şi cu dumnezeiescul Timotei, împreună cu Apostolii, cântând fiecare laude Cuvioase pomenirii tale; cu care dimpreună și acum toată limba omenească, te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti lumii părtinitoare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, Glasul 1 :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cutreierând frumuseţile cele cereşti şi împreună dănţuind duhovniceşte cu acele cete nemateriale, ne-ai scris cereştile cuvinte, ale preafrumoaselor acelora priviri; şi luminezi pe cei ce te cinstesc pe tine.
Noi îndrăznim a zice o Dionisie, că nu în pântecele femeii te-ai zămislit, Fericite, ci înger fiind în ceruri, pe pământ te-ai pogorât, ca să ne înveţi cu de-amănuntul cetele îngereşti, pururea pomenite.
Grădinile cele nestricăcioase, ale dumnezeieştilor cuvinte, şi ale dumnezeieştilor predanisiri împrejur zburându-le, ai adunat prea-înţelepţeşte flori veselitoare, cuvântătoare şi îndulcitoare, a preadulcilor acelora cântări, şi a îndumnezeitelor tale scrieri.
Pe podoaba ierarhiei celei de jos o ai împodobit, înfrumuseţat scriind-o Părinte, şi semnele ei prea-înţelepţeşte dezvelindu-le, o ai arătat tip şi icoană a îngereştilor Ierarhii de sus, şi a înfricoşatelor înfrumuseţări.
Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Ghermano.
Între preoţi şi între Mucenici, încuviinţat fiind Cuvioase, te-ai arătat păstor credincios bând paharul lui Hristos; pentru aceea întru amândouă bine-plăcând însuşi lui Hristos, roagă-te pentru noi toţi, împreună cu slujitorii cei de sus, să ne facă şi pe noi părtaşi luminii în care petreci acum.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 8-lea :
Facerea de Ghermano :
Între preoţi şi între Mucenici, încuviinţat fiind Cuvioase, te-ai arătat păstor credincios bând paharul lui Hristos; pentru aceea întru amândouă bine-plăcând însuşi lui Hristos, roagă-te pentru noi toţi, împreună cu slujitorii cei de sus, să ne facă şi pe noi părtaşi luminii în care petreci acum.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Izgoneşte Stăpână din smeritul meu suflet, trândăvirea, lenea, negrijirea, nebunia, neastâmpărarea, necurăţia, grăirea împotrivă, neascultarea de poruncile Dumnezeiescului Duh. Şi către acestea tot nesaţiul, necunoştinţa, năravul cel fără milă, mintea cea fără mustrare; şi mă mântuieşte.
A Crucii a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Cuvinte al Tatălui Celui fără de început, Fiul meu, şi Cel de un scaun cu Duhul; cum ţi-ai întins pe lemn preacuratele Tale palme ? Ce este acum această sărăcie a Ta preabunule ? Stând înaintea răstignirii Tale, striga Maica cea cu totul fără de prihană.
Şi cealaltă Slujbă a Utreniei, după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PATRA
ZIUA A PATRA
Sfântul sfinţitul Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Dragostea lui Hristos, cea prea în chip de lumină şi prea-dumnezeiască, ţi-a luminat sufletul, şi prin strălucire prea-dulce, ţi-a strălucit gândirea cu bună credinţă, şi toată patima dulceţii celei simţitoare, o a ars ca focul, făcându-te lăcaş preacinstit cereştilor străluciri.
Mare cuviinţa cuvintelor tale Ieroteie şi învăţătura şi meşteşugul cel bine alcătuit, al dovedirilor tale celor înţelepte, se cunoaşte a fi roadă gândului Celui cu ştiinţa desăvârşit, şi luminează pe cei ce aleargă către Dânsul, şi înţelepţeşte pe cei ce citesc.
Cartea ta cea prea-vestită pentru dumnezeieştile vedenii Cuvioase, şi dogmele tale cele mai presus de fire, Dionisie cel mare le-a arătat credincioşilor. Cu care roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Stătut-ai înaintea adormirii Maicii lui Dumnezeu, propovăduitorule de cele dumnezeieşti, şi cu graiurile cele dumnezeieşti ai veselit inimile credincioşilor, Fericite; şi îndulcind cuvântul cel sfinţit al bine-vestitorilor Apostoli, ai cântat tainele lui Dumnezeu; şi pentru aceea luând îndrăzneală către Hristos, Ierarhe Ieroteie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată ceea ce stăpâneşti peste toate făpturile, mintea mea cea rău stăpânită de patimi, dezleagă-o cu folosinţa ta cea călduroasă şi cu rugăciunea cea de Maică, şi mă fă slujitor Fiului şi Dumnezeului tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Când a văzut mieluşeaua cea nespurcată, pe Mieluşelul său trăgându-se la junghiere, ca un om de voia Sa, tânguindu-se zicea : Acum Te nevoieşti să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut ! Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule a toată lumea ? Laud însă, şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de gând şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.
STIHOAVNĂ din Octoih.
Punem şi aceste Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea :
Podobie : Ce pe un viteaz între Mucenici...
Puterea cuvintelor lui Pavel, de la înălţimea sfatului, te-a pogorât pe tine Ieroteie, şi ca pe cel ce eşti vrednic, te-a înălţat dându-ţi cârmele către păstorirea Bisericii; pe care ca un prea-bun cârmaci cu adevărat, o ai îndreptat la limanurile cele neînvăluite, şi ai mântuit-o.
Stih : Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
De un chip aflându-te cu Apostolii Ieroteie, Domnul împreună cu aceştia te-a adus la îngroparea preacuratei Sale Maici; pe care ai încununat-o cu laude întru adevăr potrivite, şi ai trimis-o Fiului ei, Dumnezeului şi Mântuitorului tuturor; cu care împreună neîncetat roagă-te, pentru noi cei ce te lăudăm pe tine.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
Aflându-te pe pământ Ieroteie, ai câştigat descoperirile, privind pururea sus ca un privitor de Dumnezeu, arătătorule de cele sfinte, preabunule. Deci, ca cel ce câştigi acum neapărat răsplătirile acelora, întru adevăr preamărite, roagă-te să se dăruiască curăţire, celor ce întru credinţă săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, şi preacinstită.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Sfinţita lui Dumnezeu dăruire şi de Dumnezeu primitul arătător de cele sfinte, care s-a luminat cu dumnezeiasca lumină, şi s-a făcut luminător Bisericii, şi cu Darul cel revărsat peste buzele sale de la Duhul Sfânt, a defăimat nebunia meşteşugitelor împleticiri ale sofiştilor, cu cântări de laudă să-l lăudăm : Bucură-te cel întocmai cu Apostolii, cu cuvântul şi cu chipul ! Bucură-te ucenicul şi ajutătorul lui Pavel ! Bucură-te cel ce cu ameninţarea dumnezeieştii începătorii, ai fost ridicat pe nori împreună cu Apostolii, şi împreună cu aceia te-ai făcut privitor celor mai de pe urmă dumnezeieşti taine ale Maicii lui Dumnezeu, şi pe aceasta cu cântări de ieşire ai slăvit-o; cu care împreună te rogi pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-te pe Tine Iisuse, cea neispitită de nuntă, spânzurat pe lemnul Crucii, plângea şi zicea : Fiule preadulce ! Pentru ce m-ai lăsat singură pe mine ceea ce Te-am născut, Lumină neapropiată a Părintelui Celui mai înainte de veci ? Grăbeşte şi Te preamăreşte, ca să câştige dumnezeiasca mărire, cei ce slăvesc dumnezeieştile Tale patimi.
Tropar, glasul al 4-lea :
Bunătate învăţându-te şi trezvindu-te întru toate, cu bună cunoştinţă ca un sfinţitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, drumul întocmai ai săvârşit, sfinţite Mucenice Ieroteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.
Psalmul 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a glasul al 8-lea,
Irmos :
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Pe învăţătorul tainelor, care s-a răpit până la Cer, pe dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus.
Limba lui Pavel cea mişcată de Duhul, grăind arătat tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine, Fericite, şi te-a făcut grăitor de Dumnezeu.
Slavă...,
Rănindu-te cu dragostea cea duhovnicească şi cu cuvinte dumnezeieşti, vorbind cu Stăpânul tuturor, ai pus spre tine cuvintele cele sfinţite.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind lăcaş de Dumnezeu împodobit al Luminii celei veşnice, Fecioară curată, spală-mă Stăpână şi pe mine cel spurcat şi întinat de toate păcatele.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut cele...
Ca pe un sfinţit vorbitor care grăieşti Sfintele Scripturi, şi ca pe unul ce propovăduieşti cuvântul bunei-credințe, adunându-ne toţi te cinstim cu bucurie, şi te lăudăm fericite Ieroteie.
Cu putere şi cu plecăciune şi cu dragoste dumnezeiască, întinzându-te către Făcătorul de bine al tuturor, ţi-ai luminat gândul cu razele cele de acolo, şi sufletul ţi l-ai strălucit preafericite.
Slavă...,
Purtător de numele sfinţirii te-ai numit, şi te-ai arătat prinos cinstit dumnezeiesc, sfinţit Atotţiitorului şi Făcătorului veacurilor, şi ai împodobit Biserica cea cerească, de Dumnezeu gânditorule.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce a întins Cerul, şi care ţine ocolul pământului, cuprinzându-Se trupeşte în braţele tale, cu toată firea Dumnezeirii, te-a arătat Preacurată întărire tuturor credincioşilor.
Irmosul :
Doamne cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, întăreşte-mă întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
CONDAC, glasul al 8-lea :
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Pe tine Ierarhul Atenelor te lăudăm, ca cei ce ne-am învăţat prin tine cele minunate şi negrăite; că te-ai arătat cuvântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te dar preafericite Ieroteie, să ne curăţim de toate greşelile, ca să strigăm : Bucură-te Părinte de Dumnezeu înţelepţite.
ICOS :
Legea lui Hristos învăţând de la Pavel Ieroteie, ai luminat pe marele Dionisie cu buna-credință. Pentru această strigăm către tine : Bucură-te luminătorul Atenelor ! Bucură-te podoaba ierarhilor ! Bucură-te că tu ai fost întâi Episcop în scaunul Atenelor ! Bucură-te că ai fost văzător adormirii Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu ! Bucură-te că ai fost curat de toate cele pământeşti ! Bucură-te luminătorule preastrălucite ! Bucură-te că te veseleşti întru cele cereşti ! Bucură-te Părinte de Dumnezeu înţelepţite.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Strălucind cu bunătăţile cele duhovniceşti, te-ai făcut de un cuget cu învăţăturile Apostolilor, preafericite Ierarhe Ieroteie Părintele nostru. Căci din dumnezeiască hotărâre, ai împodobit scaunul, hrănindu-ţi trupul cu desăvârşită înfrânare. Pentru aceasta şi credinţa cu scumpătate propovăduindu-o ai păzit-o neclintită până la sfârşit, împreună-vorbitorule cu îngerii; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă..., glasul al 3-lea :
Podobie : Pentru mărturisire Dumnezeu...
Toată lumea ai adăpat-o Ieroteie ca şi cu nişte ape, cu învăţăturile dogmelor bunei-credinţe; că Hristos izvorul vieţii întru tine S-a odihnit, Părinte Cuvioase; roagă-L dar ca cel ce ai îndrăzneală de sus, să ne dăruiască nouă mare milă.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Nu s-a despărţit de Dumnezeiasca fire, trup făcându-Se în pântecele tău; ci întrupându-Se a rămas Dumnezeu, însuşi Domnul, Cel ce după naştere, ca şi mai înainte de naştere, te-a păzit Maică Fecioară fără prihană. Pe Acela neîncetat roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua Cuvântului cea neîntinată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se ca o Maică striga : Vai mie Fiul meu ! Cum pătimeşti, vrând să izbăveşti pe om de patimile cele de ocară !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cel ce n-ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru această cu Proorocul Avacum, strig către Tine : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Cu graiuri de ritori dumnezeieşti, ai luminat cetele credincioşilor, fericite Ieroteie, şi ai veselit sfinţită adunarea Apostolilor; şi fiind întru uimire dumnezeiască, ai cântat : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Cu totul te-ai făcut sfinţit lui Dumnezeu, în tot chipul, Fericite, fiind cuprins cu sfinţitele cuvinte cele grăitoare de Dumnezeu către Dânsul, de Dumnezeu primite, arătătorule de cele sfinte; de aceea, cei de faţă înțelepțește te socotesc, şi de înţelept vorbitor de Dumnezeu, şi de scriitor de laude dumnezeieşti.
Slavă...,
Acum văzând Părinte cele dumnezeieşti, mai arătat decât toate semnele şi umbrele cele trecute preasfinţite, cu socotinţele cele prea-adevărate ale vederii de Dumnezeu, roagă-te, să se mântuiască, cei ce cântă cu credinţă : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Tu ai născut pe Dumnezeu, Cel neîncăput, încăpându-L în pântecele tău Preacurată; ca una ce eşti curată şi împodobită cu strălucirile nevinovăţiei pururea Fecioară. Pentru aceea te bine-vestim cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi cinstim cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat dela faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiind dimpreună cu adunarea Apostolilor, cu ei ai sosit dumnezeiescule la dumnezeiasca adormire a preasfintei curatei Maicii lui Dumnezeu, care ne-a născut nouă trupeşte pe Dătătorul de viaţă.
Înţelegând, Fericite, minunile cele mai presus de fire ca un bătrân mai presus de fire, le-ai arătat tuturor celor ce primesc cu credinţă luminare; celor ce poftesc, să priceapă cuvântările tale de Dumnezeu cele adunate la un loc, fericite prea-alesule.
Slavă...,
Cu razele cele preafericite ale luminii celei mai presus de fire luminându-te pe mulţi ai biruit cu adeverinţa dumnezeieştilor dovediri şi cu curăţia învăţându-te cele dumnezeieşti, cu învăţătură prea-îndelungată şi cu privire prea-înţelepţeşte ai arătat cele dumnezeieşti.
Și acum..., a Născătoarei :
Fără ispită de bărbat, Fecioară, ai zămislit pe Cuvântul Cel necuprins cu firea dumnezeiască şi Care S-a întrupat pentru noi oamenii, şi S-a închipuit din sângiurile tale cele fecioreşti, mai presus de cuvânt şi de legea firii.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu învăţându-te dumnezeiasca cunoştinţă, ne-ai lăsat nouă Părinte cuvintele tale ca o a doua Scriptură, pentru cunoştinţa celor sfinte; luminând cu adevărat sufletele noastre.
Fericit te-ai făcut cu adevărat iubitorule de Dumnezeu, cu suflet curat iubind frumuseţea cea cu adevărat fericită, şi singură dorită a Mântuitorului, Ieroteie.
Slavă...,
Cu socotinţe curate, uitându-te către fulgerele cele de înţeles ale dumnezeieştilor străluciri, te-ai arătat părtaş luminii acelora şi strălucirii, Fericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Chiar şi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu pe tine te slăvim; că ai născut negrăit cu adevărat, pe adevăratul Dumnezeu, care S-a unit cu trup, după Ipostas, preasfântă Maică Fecioară.
Irmosul :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce...
Ca un stâlp neclintit Ieroteie nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor, ci ai surpat temeiul înşelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită Părinte. Pentru aceasta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea dumnezeiască şi începătoare de viaţă; pe care roagă-L pentru noi toţi.
ICOS
Plecându-se poruncilor Tale Apostolii Tăi, Hristoase, şi propovăduind tuturor celor din limbi Cuvântul dumnezeieştii Tale veniri, au hirotonit pe la toate bisericile păstori şi învăţători credincioşi; atunci şi pe acesta pe care l-ai ales din tinereţe l-ai pus păstor : şi luminându-l ca pe un fără prihană, cu voinţa Ta l-ai înălţat la treapta aceasta, şi i-ai dat pe mână turma Ta, şi l-ai făcut mărturisitor Împărăţiei Tale; pe acesta care se roagă pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună în ziua patra, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintele nostru, Ierotei Episcopul Atenei.
Stih : Ierotei dedemult ţie s-a sfinţit.
Iar acum mutându-se, cu tine Cuvinte s-a împreunat.
Mormântul în ziua a patra pe Ierotei a acoperit.
Acesta a fost unul din cei nonă sfetnici ce erau la Areopag. Deci, învăţându-se ale credinţei de Apostolul Pavel, s-a hirotonit Episcop Atenei; acesta a învăţat pe marele Dionisie credinţa în Hristos. Acesta a fost şi începător cântărilor la Adormirea şi la îngroparea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în adunarea sfinţilor Apostoli. El era cu totul înstrăinat şi depărtat cu sufletul de cele pământeşti, şi arătat către toţi la care se vedea şi se auzea, că este cuprins de Dumnezeire, şi de Dumnezeu lăudător. Deci, bine şi precum iubeşte Domnul vieţuind, şi veselind pe Dumnezeu cu bunele sale fapte, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru din Capitoliu.
Stih : Petru fiind cuţit al Duhului bine ascuţit,
De sabia cea bine ascuţită nu s-a temut.
Acesta era foarte înţelept, întrecând pe mulţi cu înţelepciunea. Deci luându-şi femeie, şi născând trei copii, după aceea s-a făcut călugăr, şi s-a preoţit, luând acest Dar, fără voia lui, de la cel ce purta atunci cârma Artileriei Vostrelor; şi ca un dascăl fiind creştinilor, a fost pârât la Domnul agarenilor al acelei ţări, şi ducându-l în Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tăindu-i-se întâi limba, a grăit şi mai curat şi mai desluşit. Apoi i-a tăiat mâna dreaptă şi picioarele. După aceia l-a lipsit de ochi, l-a răstignit, şi i-a tăiat capul, şi arzându-i oasele le-a aruncat în râu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniţă Domina şi fiicele ei Verina şi Prozdoca.
Stih : Curgerea râului au trei fecioare :
De lumeştile neştiinţe curăţire.
Aceste femei pornindu-se din râvnă dumnezeiască, părăsindu-şi casele şi rudele, au fugit şi s-au înstrăinat din loc în loc până la Edessa. Oprindu-se ele acolo, fără de veste a ajuns bărbatul ei şi tatăl femeilor, având şi slujitori, ca să prindă vânatul. Deci dacă le prinseră, le duseră la Ierapoli, şi acolo fiind un râu ce înconjură locul, şi persecutorii punându-se să păzească s-au dat după băuturi; ele atunci se furişară, şi făcându-şi ruga din pripă, s-au aruncat în apă şi le lua repejunea, şi se săvârşiră înecate de apă.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avdact, şi Callistena fiica sa.
Stih : De sabie Avdacte Mucenice al Domnului, murind.
Viezi împreună cu mucenicii, pe Dumnezeu cel viu văzând.
Stih : Callistena acum frumuseţea lui Hristos este privind :
A cărei dumnezeiască putere o avea Acoperământ.
Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, şi Epark al lui Maximin, întrecea pe ceilalţi cu bogăţia, şi cu înţelepciunea. Dar pentru că n-a vrut să-şi dea pe fiică-sa împăratului, fiind străin de credinţă, l-a dat în jaf de-i prădară tot, şi izgonindu-l la Melitini, i-au tăiat capul. Iară Callistena fiica sa, îşi tunse părul capului, şi îmbrăcându-se bărbăteşte se ascunse la Nicomidia. După opt ani, se duse la o femeie din Tracia, a cărei fiică era beteagă la ochi şi a tămăduit-o; şi pentru tămăduirea ce a făcut acelei fete, au vrut părinţii ei să o mărite după dânsul, să-l facă ginere, părându-li-se că este bărbat. Deci silindu-o spre aceasta, îşi spuse cele pentru sine; şi minunându-se, lăudară pe Dumnezeu cu cuviinţă. Deci murind Maximin luă împărăţia Licinie; atunci Callistena se ivi la împărăteasa acestuia, creştină fiind, şi soră marelui Constantin. Şi povestindu-i toate câte i s-a întâmplat, a luat-o lângă sine şi a făcut-o ca pe o Maică fiului său : şi aşa fericita Callistena, îşi întoarse înapoi toată averea tătâne-său, care o luase Maximin. Şi aduse sfintele moaşte ale tatălui său, de la Mesopotamia la Asia, şi făcând o biserică mucenicească în numele lui, a sfinţit-o şi apoi petrecându-şi viaţa Apostolească, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.
Stih : Strâmtă cale a nevoinţei Ammun dumnezeiescul a petrecut,
Şi răsfăţată desfătare a aflat.
Acesta a fost Egiptean de neam, şi sărac de părinţi, şi silindu-se de unchiul său, se însură de îşi luă femeie, şi locuind cu dânsa optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam, care-i da multă trudă şi osteneală, nesocotindu-şi soţia, ca nu cum i-ar fi femeie, ci ca pe o soră o ţinea. Apoi ieşind de acolo, merse la marele Antonie, şi minunat făcându-se de dânsul, a fost spre folosul multora, şi mai vârtos pentru cele nepovestite minuni, ce se făceau de dânsul.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Faust, Gaie, Evsevie, şi Herimon Diaconii.
Stih : Cu Hristos s-a împreunat pătrimea Diaconilor : Faust, Gaie, Evsevie şi Herimon.
Aceştia erau ucenici Sfântului Dionisie, şi Diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaie şi Faust, izgoniţi fiind cu dânsul, şi multe pătimind şi-au primit mucenicescul sfârşit. Iar Evsevie şi Herimon, după izgonirea dascălului lor umblând şi cercetând pe sfinţii care erau închişi prin temniţe, şi îngropând moaştele mucenicilor, şi ajungând ei până în zilele lui Deciu, şi suferind multe ispite pentru mărturisirea în Hristos, au fost prinşi şi li s-au tăiat capetele.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde, săltând au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Sârguindu-te cu viaţă curată a vedea Sfintele Sfinţilor, Fericite, îndeplinirea dumnezeiescului gând înţelepţeşte o ai câştigat, şi cântând strigai : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Sunetul cuvintelor tale şi frumuseţea vorbei scrierilor tale, veseleşte pe cei ce cu dragoste le cinstesc; şi îndeamnă către laudă, învăţându-i a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă..., a Treimii :
Teologhisit-ai o Dumnezeire în trei feţe, şi lăudată în trei Ipostasuri, gânditorule de Dumnezeu, şi cântând strigai : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Afară de legile firii ai născut Fecioară Maică pe Stăpânul tuturor celor văzute şi celor de gând, Curată; pe care lăudându-L cu un glas strigăm : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Lucrarea Sfântului Duh cea atotputernică, sălăşluindu-se în preacuratul tău suflet, te-a arătat propovăduitor de Dumnezeu primit; cel ce măreşti pe Răscumpărătorul, lăudând cu sfinţită cuviinţă, şi cu credinţă strigând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu cercare de bunăcredinţă, cercetând tainele cele negrăite ale rânduielii lui Hristos, de faţă le-ai arătat; slujindu-te cu grai înalt, şi cu alcătuirea cea dulce a cuvintelor tale, strigai neîncetat : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Darul cel prea-îndestulat te-a umplut pe tine cu insuflarea dumnezeiască şi de teologie; pentru aceea ca un râu ai izvorât dogmele, veselind inimile Apostolilor cu care împreună acum cânţi : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi omorât sufletul de greşeli, şi chinuit cu muşcătura cea înveninată, ceea ce ai născut mai presus de fire, neispitită de nuntă, pe Dumnezeu cel ce poate să învieze toate, înviază-mă şi pe mine, care strig : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul muncitorii haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iară văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmosul : Spăimântatu-s-a Cerul...
Ca unul, care te-ai făcut iubitor înţelepciunii celei mai presus de înţelepciune acum ai luat de la dânsa cu bucurie cununa darurilor cea frumoasă, şi fiind dănţuitor în ceruri împrejurul Ziditorului tuturor, roagă-te să ne mântuim de primejdii, cei ce te lăudăm pe tine Ieroteie.
Sălăşluitu-te-ai în dumnezeieştile curţi cele de sus, şi locuind în lăcaşurile cele veşnice, acum prăznuieşte împreună cu oştile îngereşti şi cu cetele Apostolilor; cu aceştia petreci cu bucurie şi te veseleşti, cerând împreună cu ei dumnezeiască pace, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă...,
Luând adevărate răsplătiri pentru socotinţele ce ai avut pe pământ, înălţându-te către Dumnezeu cu dorinţa cea dea-pururea, acum roagă-te neîncetat Părinte Ierotei, să se dăruiască iertare, nouă celor ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi preasfinţită.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca o Maică a Ziditorului tuturor, roagă cu îndrăzneala ta de Maică pe Fiul tău, să mântuiască de apăsarea tirănească pe cei robiţi în orice chip, să înceteze asupririle celor răi, şi să dea linişte şi mântuire celor ce te laudă pe tine.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile ! Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul..
Când s-a arătat Maica Cuvântului că va să se mute către odihnele cele de acolo, tu Ieroteie ai venit cu ceilalţi Apostoli, ca să o petreci pe ea cu cântări.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi..
Cu adevărat vas cinstit, şi primitor de cuvintele Duhului, aflându-te pe tine Pavel Apostolul, te-a învăţat negrăită dragostea lui Dumnezeu către noi, şi nespusa pogorâre a lui Hristos pe pământ, şi preaînţeleaptă iconomie; iar tu pe acestea însuşi le-ai propovăduit la toate marginile, cu mare încuviinţare, cu preadulce potrivirea numirilor, şi cu amănunţit meşteşug, Părinte Ierotei.
Cu totul suindu-ţi mintea ta, la privire cugetătorule de Dumnezeu, cu totul te-ai făcut prea-asemănat lui Dumnezeu şi de Dumnezeu primit; pe Fiul drept aceea pe acelaşi şi Cuvântul şi pe Duhul încă şi purcederea pe aceeaşi ai arătat, cu cerc în şase colţuri prea-bine. Iar pe Părintele prea cu dreptate ca pricinuitor acestora scriindu-L. Unuia ca Părinte, iară celuilalt ca purcederea vederat, cu care tuturor ai arătat a ta stăruinţă înţelepte.
Pe toată inima dându-o în Cer Iui Dumnezeu pururea pomenite, prea-înțelepțește te-ai sfinţit pe sine; căci de toate poftele pământeşti cu stăruinţă te-ai iscusit Părinte, cu înţelepţească înfrânare, evangheliceşte aruncând dogma cea dobitocească şi deşartă a lui Epicur celui fără de minte; socotind unica bucurie neamăgită şi potrivită omului, a se afla împreună cu Dumnezeu Ziditorul.
Slavă..., glasul al 5-lea :
Fericit eşti tu cu adevărat Ierotei, Ierarhe al Atenei, şi învăţătorule al tuturor bisericilor; căci pe singur Dumnezeu cel adevărat, Fericite, L-ai iubit, şi Acestuia propovăduitor te-ai făcut; lăsând toate şi socotindu-le lepădături pentru dragostea lui Hristos. Pentru aceasta şi locuinţă a făcut întru tine Fericita Treime, cu al Cărei Dar, strălucindu-te precum se cădea şi mai înainte de a te desăvârşi, ai cunoscut mai înainte pe Hristos care de voie a pătimit pentru noi pe Cruce, şi mai înainte L-ai propovăduit că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, căci pătimea şi zidirea împreună cu El. Pentru aceasta, izbăveşte-ne şi pe noi de patimile cele de multe feluri cu rugăciunile tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te lăudăm credincioşii după datorie; pe tine cetatea cea nebiruită, zidul cel nesurpat; pe ajutătoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu înţelepciunea veacului acestuia, de sine-ţi fiind hrănit, înţelepciunii lui Dumnezeu, celei grăite de Pavel, iubitor fierbinte te-ai arătat. Pentru aceasta pe aceea cu toate ale ei, le-ai defăimat cu necruţare ca pline de basme şi bârfeli iară pe aceasta îmbrăţişându-o lămureşti tainicele ei ascunsuri întrebuinţând toată buna rostire, aleasa tâlcuire şi preafrumoasa limbuţie. Pentru aceasta lăudându-te noi credincioşii ca pe un propovăduitor văzător de Dumnezeu, şi de Dumnezeu grăitor, săvârşim cu bucurie preacinstită pomenirea ta, şi o punem către Mântuitorul mijlocitoare neruşinată.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Stăpână Fecioară Preacurată, care ai născut după trup pe Fiul lui Dumnezeu, pe Acesta roagă-L să ne ferească de supărări şi de necazuri, pe noi cei ce cu credinţă te fericim, şi cerem al tău ajutor; ca o milostivă apărându-ne Preacurată şi cerând să ne dea iertare de faptele ce am greşit.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Văzând Fecioara răstignirea Ta o Stăpâne, care pentru noi păcătoşii cu îndelungă-răbdare o ai primit, tânguindu-se striga Ţie : Fiul meu cum Te-au pironit pe Cruce şi Te-au omorât fiii evreieşti ? Ci scoală-Te Cuvinte, ca să se învrednicească slavei, cei ce cu credinţă laudă cinstitele Tale patimi.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCEA
ZIUA A CINCEA
Sfânta Muceniţă Haritina.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihiri, glasul al 4-lea
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ca una ce eşti cu numele bucuriei, ai mers cinstită cu bucurie în cămara de mire cea cerească, unde ai dorit să-ţi câştigi vieţuirea, răbdând cu tărie focul, dezrădăcinările dureroase ale dinţilor şi ale unghiilor, biruitoare Haritino ! Fecioară Muceniță mult-pătimitoare.
Suferind sfărâmările fălcilor ai sfărâmat fălcile leilor, ceea ce eşti mult-pătimitoare; şi dezrădăcinarea unghiilor cu vitejie ai suferit, dezrădăcinând trufiile cele cumplite ale înşelăciunii; şi fiind aruncată în adâncurile mării, ai înecat răutatea vrăjmaşului celui viclean.
După fericitul tău sfârşit, fiind aruncată în mare, te-ai adus mărit-o Părintelui tău, care a strigat cu spaimă : Cum te-ai umplut acum de Dar, fiica mea cea preasfinţită şi preadorită ! Cu chinurile cinstitei tale mucenicii, ţi-ai dobândit numire adevărată, care mai înainte s-a însemnat cu Darul.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine te avem liman de mântuire, cu totul neînviforat, Preacurată şi blândă linişte cu adevărat dumnezeiască mireasă, cei ce ne înviforăm foarte în noianul primejdiilor celor cumplite şi grele ale vieţii. Pentru aceasta şi alergăm către tine toţi strigând : Nu lipsi în veci, a părtini celor ce se roagă ţie.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe tine Mieluşeaua care ai născut pe Mieluşelul Cel fără de prihană, Cel ce a venit să şteargă păcatul a toată lumea, cu sângele Său, care s-a vărsat pentru noi, şi a înviat toată lumea; te rog, tu îmbracă-mă pe mine care sunt golit de dumnezeiasca nestricăciune, cu îmbrăcămintea Dumnezeiescului Dar, din lâna dumnezeieştii naşterii tale.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih; şi al sfintei pe 4.
CANONUL sfintei.
Facere a lui Iosif.
Cântarea l-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Cu darurile tale Haritino, umple de Dar gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţitele nevoinţe; ca şi cu sfinţenie să te măresc pe tine, ca pe o Muceniță biruitoare şi strălucită cu fecioria.
Darul Preasfântului Duh te-a umplut de har; şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să moşteneşti bucuria cea veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.
Slavă...,
Înţelegând lăudata Muceniță că Te-ai spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se cu puterea Ta, a Celui ce ai întărit firea noastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Loc de încăpere te-ai făcut firii celei dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu Curată; pentru aceea dorindu-te pe tine Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Aprinzându-ţi sufletul dumnezeiasca dorire, ai stins poftele trupului, şi înfierbântările cele cumplite ale chinurilor.
Văzând că vrăjmaşul se surpă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu Darul lui Hristos, să-i aducem laudă.
Slavă...,
Cu puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăjmaşului, suferind cu tărie arderea capului tău Muceniță.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Curată, cea singură binecuvântată între femei, iubindu-te Mucenița Haritina, s-a mărit cu darurile tale cele bune.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Pentru dragostea Domnului, mărită Haritino, suferind toate cele îngrozitoare ale muncilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat..
De veselia celor înţelegătoare dorind, şi curgerea celor văzute părăsindu-o, ţi-ai întărit gândul cu dumnezeieştile nădejdi; pentru aceea bucurându-te ai alergat către calea nevoinţei Muceniță, şi ai surpat pe şarpele, şi ţi-ai împletit fecioară, frumoasă cunună de biruinţă, podoaba muceniţelor.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Mulţimile gândurilor mele celor necurate, şi picăturile cugetelor celor necuvioase, cine va putea să le spună ceea ce eşti cu totul fără prihană ? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjmaşilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti ? Ci cu rugăciunea ta, ceea ce eşti bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Tine Hristoase, Cel ce te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, ceea ce Te-a născut trupeşte în vremurile ! Cele de pe urmă, striga : Vai mie preadorite Iisuse, cum voind Te răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege, Fiule ? Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ! Te laud îndelung-răbdătorule.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Mărire puterii Tale, Doamne !
Ca pe o jertfă fără prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti, şi către junghiere te duceau pe tine Muceniță pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.
Urmând fecioarelor celor înţelepte, din-destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufletească prealăudată, şi te-ai sălăşluit în dumnezeiasca cămară, Muceniță cea cu numele Darului.
Slavă...,
Inima ta arzându-se de dragostea Mirelui tău, a stins jăratecul rătăcirii cu vărsarea de sânge, şi a uscat marea mulţimii dumnezeilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai pe Cel ce S-a întrupat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu Preacurată; pe Care iubindu-L Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinurilor celor de multe feluri.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Sfărâmându-ţi capul cu raderea, şi cu fierbinţeala jăratecului, gânditoare de Dumnezeu, nicidecum n-au mişcat tăria cugetului tău.
Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd durerea frigărilor celor iuţi şi fierbinţi, striga Mucenița.
Slavă...,
Cu biruinţă ţi s-a încununat capul Haritino, biruind cu chinurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a biruit pe Eva.
Și acum..., a Născătoarei :
Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai născut.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas de...
Cu daruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet, Hristos, pentru care ai şi poftit să pătimeşti, purtătoare de chinuri; ceea ce eşti cu numele bucuriei dumnezeieşti.
Cel ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine de Dumnezeu gânditoare, fiind aruncată în luciul mării; şi în adâncimea sângiurilor tale a înecat pe vrăjmaşul.
Slavă...,
Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul, şi suferind dezrădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfărâmat fălcile leilor celor fără de trupuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Aflându-te pe tine Fecioară putere şi întărire, răbdătoarea de patimi Haritina, munci tari suferă, şi bucurându-se se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, Glasul al 2-lea.
Podobie : Cele de sus căutând...
Întărindu-te la minte Haritino, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru-tot fericită; și acum, purtând haină din sângele tău, şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi purtătoare de chinuri.
ICOS
Adunându-ne credincioşii cu cântări duhovniceşti să lăudăm, pe mărita fecioară, Mucenița lui Hristos Haritina; căci aceasta cu sârguinţă alergând la locul nevoinţei, a surpat îngâmfările vrăjmaşului, şi a călcat înşelăciunea idolească; iar credinţa lui Hristos arătat a propovăduit-o. Pentru aceasta şi după vrednicie a primit de la El cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
SINAXAR
În această lună în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenițe Haritina.
Stih : Dezlegarea trupului, lucrul cel prea-dorit,
Haritina iată că prin rugăciune l-a primit.
În a cincea zi Haritina a alergat,
Şi înlăuntru cetăţii lui Dumnezeu a intrat
Acesta a fost pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Domede Comitul, slujnică fiind oarecăruia Claudie, de care aflând Comitul că este creştină, scrise la stăpânul ei să o trimită la dansat să-i facă cercare, căci este creştină şi întoarce pe mulţi la credinţa creştinească. Iar stăpânul său întristându-se s-a îmbrăcat cu sac şi o plângea, iar ea mângâindu-l îi zicea : Nu te mâhni domnul meu ci te bucură, că şi pentru păcatele mele şi pentru ale tale mă voi socoti jertfă bine primită lui Dumnezeu. Deci zicând şi el : pomeneşte-mă şi pe mine la cerescul Împărat, o trimise la Comitul care sosind şi pe Hristos mărturisind, îi raseră capul şi-i turnară pe cap jeratic de cărbuni vii, şi cu frigări de fier înfocate i-au împuns sânii şi coastele, apoi îi legară o piatră grea şi o aruncară în mare şi ieşind vie se arătă iarăşi Comitului şi mult muncindu-o şi scoţându-i unghiile de la mâini şi de la picioare din rădăcină şi dinţii, şi-a dat duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Mamelthi.
Sih : Împreună cu tine Hristoase mă primeşte fiind spălată,
Mamelhta zicea şi cu pietre fiind lovită.
Aceasta a fost de la Persia, preoteasă capiştei Artemidei, având şi sora creştină şi a văzut în vis îngerul lui Dumnezeu unde-i arăta tainele creştinilor şi sculându-se cu frică, povesti, surorii sale. Şi ea o duse la Episcopul şi botezându-se i se făcu singură sora sa naşă de o primi din botez. Pentru care pornindu-se elinii asupră-i cu mânie, o uciseră cu pietre, fiind încă îmbrăcată cu hainele Sfântului Botez şi o aruncară într-o groapă adâncă din care abia o putură creştinii să o scoată. Iar Episcopul mergând la împăratul Perşilor, a luat stăpânire să strice capiştea Artemidei şi să zidească o biserică sfintei Mucenițe, care şi făcând-o, a pus într-însa cinstitele ei moaşte.
Tot în această zi, vedenia lui Cosma Monahul înfricoşată şi folositoare.
Stih : Mă tânguiesc, străinele munci aicea văzând,
Mă bucur însă iarăşi odihnele privind.
În al treisprezecelea an al împărăţiei lui Romano, care ocârmuia cu binecuvântare împărăţia Romanilor, se afla un oarecare om la Ţarigrad, unul fiind din cei ce slujeau la aşternutul lui Alexandru (ce fusese cu puţin mai-nainte împărat, care era fiu lui Vasile Machedon şi frate lui Leon înţeleptul), şi din cele mai de casă slugi. Acesta alergând la viaţa călugărească, se făcu egumen călugărilor, ce se aflau la mănăstirea, ce este la apa Sangarului. Deci trecând câţiva ani i se întâmplă de căzu într-o boală foarte grea şi a zăcut multă vreme şi plinind cinci luni când a fost într-o zi la 3 ceasuri s-a trezit puţintel şi venindu-şi în fire se sculă încetişor din pat, de şezu sprijinit şi de o parte şi de alta de cei de acasă. Şi aşa şezând îşi ieşi din fire şi era mintea lui dusă cu ochii aţintiţi în sus la podul casei de la trei ceasuri până la al nouălea şi şoptea cu gura cuvinte neîncheiate şi neînţelese, şi întru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-şi în fire ceru, de la cei ce erau cu dânsul, două bucăţi de pâine uscată, zicând : Daţi-mi cele două bucăţi de pâine ce am luat de la bătrânul, şi zicând această îşi băgă mâinile în sân pipăind şi cercând cele ce căuta. Iar un oarecare din cei ce sta acolo socotind, că va fi vreo nălucire şi nu vedenie, i se ruga să le spună această mare taină, zicându-i : Spune-ne Părinte şi nu te îndura a nu ne folosi, unde erai atâtea ceasuri ? Şi la ce vedenie îţi suise-şi gândul ? Şi cu cine vorbeai mişcând cu buzele ? Iar el văzându-i pe ei foarte întristaţi şi plânşi încetaţi a zis, fiilor, că de va da Domnul să îmi vin în fire, voi plini cererea voastră. Deci când a fost dimineaţă, se strânse la dânsul toată obştea frăţească şi începu el povestea aşa : De voi vrea să le tipăresc de iznoavă toate câte una cu gândul meu, părinţilor şi fraţilor şi să le povestesc cu amănuntul, trece peste mintea şi limba omenească, ci câte voi ţine minte şi voi putea să povestesc, acestea vă voi povesti. Acolo unde şedeam pe patul meu sprijinit de doi fraţi, mi se păru unde vedeam în partea dea stânga mulţime de nişte măscăriciuni de oameni neasemănaţi, cu obrazele negre şi negreaţă nu era la toţi într-un fel, ci la unii mai multă şi la alţii mai puţină, şi unii erau cu obrazele schimonosite, alţii cu vânătăi la ochi, alţii cruntaţi de sânge, având căutătură groaznică şi sălbatică şi unii cu buzele umflate, alţii cu buzele vinete, la unii cele din sus, la alţii cele de jos, aceştia dar veneau de se apropiau de patul meu şi se nevoiau să mă ia de la voi şi întâi văzându-vă, că staţi împrejurul meu, mi se părea, că nu foarte îmi era frică, nici mă temeam de pornirea lor. Apoi nu ştiu cum rămăsei singur de voi şi am fost cuprins de dânşii, şi cutezară de mă luară; deci unii mă trăgeau înainte legat, alţii mă împingeau dinapoi, şi unul de o parte, altul de altă parte mă strângea tare şi aşa mă duseră la o râpă foarte mare, lăţimea ei nu era mai mult decât o aruncătură de piatră, iar adâncimea până la tartar şi mă trăgeau cu sila la acea râpă. Şi era despre acea râpă o cărăruie foarte strâmtă, atât cât nici o urmă de picior nu încăpea, deci pe acea cărăruie strâmtă mă trăgeau şi eu mă lăsam tot spre partea dreaptă, de mă cumpăneam, ca nu cumva să scapăt, ca să cad întru acea prăpastie adâncă peste seamă; şi întru acea prăpastie se vedea un râu, unde curgea cu mari curgeri sunând. Deci trecând cu multă groază acea cărăruie strâmtă, se făcea unde mergeam spre partea răsăritului şi aflarăm o poartă mare deschisă la capul acei prăpăstii, acolo şedea un om mare ca un uriaş, negru şi groaznic la chip, ai cărui ochi erau strâmbaţi şi foarte mari şi sângeraţi şi lăsa dintr-înşii pară de foc multă şi fum din nări, iar limba lui spânzura afară din gură de un cot şi mâna lui cea dreaptă era de tot seacă, iar cealaltă era umflată, ca un stâlp gol şi foarte întinsă, care apuca pe cei osândiţi de-i arunca într-aceea prăpastie şi toţi câţi se osândeau întru acea prăpastie, strigau : Vai, vai ! Deci apropiindu-mă eu de acel om înfricoşat şi groaznic, el strigă tare către cei ce mă duceau, zicând : Acesta este prietenul meu, tinzând şi mâna cu poftă să mă apuce. Iar eu spăimântându-mă de frică mă cutremurai şi mă trăsei spre sine-mi şi îndată se arătară doi bărbaţi, ca şi cum iar fi trimis cineva şi, oameni bătrâni şi cuvioşi, care socoteam să fie Andrei şi Ioan, sfinţii Apostoli, semuindu-i după chipurile sfintelor Icoane. Pe aceştia văzându-i acel scârnav şi groaznic, îndată se trase de se ascunse. Deci luându-mă aceşti doi bătrâni şi trecând prin porţile ce s-au zis mai sus, şi prin oraşul, care era între porţi, am ieşit la un loc şes, unde erau nişte sate foarte frumoase şi trecând până unde se sfârşea acea câmpie, am ieşit la o vale ierboasă cu pajişte foarte frumoasă, care frumuseţe şi darul ce-l avea, este peste putinţă a o povesti şi a o arăta cu cuvintele. Iar în mijlocul ei şedea un bătrân om, foarte vesel şi de cinste, având împrejurul lui mulţime de tineri ca nisipul mării. Atunci ieşindu-mi frica, întrebam cu smerenie, pe cei ce mă purtau, cine era bătrânul acela ? Şi ce era acea mulţime nenumărată dimprejurul lui ? Şi ei ziseră : Acesta este Avraam şi sânul lui Avraam, care ai auzit, şi îndată ducându-mă ei mă închinai cu plecăciune şi sărutai pe acel ce ziceau ei, că este Avraam şi iarăşi mergând mai înainte noi pe cale şi sfârşind valea am aflat un pomet foarte mare de măslini, care precum mi se pare, erau mai mulţi pomi decât stelele Cerului, şi la fiecare pom era ca un cort şi cu pat sub cort şi pe fiecare pat era un om, întru care am cunoscut pe mulţi din cei ce se aflau la curtea împărătească şi pe mulţi din oraş şi pe unii din ţărani, încă şi pe unii dintre ai mânăstirii noastre, şi aceştia câţi am cunoscut sunt toţi morţi mai dinainte vreme. Deci cugetând eu ca să întreb, ce era pometul acela al măslinilor aşa de mare şi minunat, bătrânii apucară înainte de întrebarea mea, zicând : Ce cugeţi, care este acest mare şi prea înfrumuseţat pomet de măslin ? Şi care sunt acestea toate câte sunt într-însul ? Acestea sunt care le auzi : Multe lăcaşuri la tine Doamne sunt, după vrednicia tuturor împărţite după măsura bunătăţilor; şi după măslinişul acela era o cetate, a cărei frumuseţe şi împestritură şi încheietură şi tocmirea zidurilor cu neputinţă este a povesti cineva. Însă erau douăsprezece rânduri împrejurul a tot zidul, ca douăsprezece brâie din cele douăsprezece pietre scumpe, şi fiecare brâu dintru acestea era întreg făcut dintr-o piatră şi fiecare îşi făcea înconjurarea lui şi ce trebuie să zic netezitura zidului şi cea bună alcătuire şi tocmirea, ce era la toate, şi în zidul acela erau porţi pestriţe, cu aur şi cu argint amestecătură, şi din porţi înlăuntru era pardoseală de aur, şi case de aur cu scaune de aur, şi cu mese de aur, şi toată cetatea era plină de lumină nepovestită, plină de miros, plină de bucurie, prin care trecând n-am văzut nici om, nici vită, nici pasăre zburătoare, nici altceva din câte se mişcă pe pământ şi în văzduh; iar despre marginea cetăţii aceleia erau zidite curţi minunate împărăteşti, şi la intrarea curţilor era o boltă de lungă cât ai azvârli cu o piatră, şi din marginea bolţii până în cealaltă margine era întinsă o masă de marmură ce se numeşte Romancon, de înaltă cât se rezema omul şi era plină de oaspeţi, ce şedeau, şi toată casa era plină de lumină foarte luminoasă, şi de bun miros şi de daruri, iar în fundul bolţii era o scărişoară învârtită de ieşea într-un foişor foarte desfătat care se vedea de la masă, din care plecându-se şi ivindu-se dinafară doi tineri luminaţi la faţă ca fulgerul şi plini de toată strălucirea, ziseră bătrânilor celor ce mă ţineau : Şadă şi acesta la masă, şi îndată cum ziseră arătară şi locul, la care aducându-mă bătrânii mă puseră, iar ei şezură de o parte. Iară tinerii, intrară până în casa cea dinlăuntru de la fereastra soarelui, şi zăbovindu-se ei, eu mă uitam şi foarte luam aminte la masa aceea şi cunoşteam mulţi prieteni din cei ce şedeau şi din mireni şi din monahii cei din mănăstirea noastră, iar unii erau şi din cei ce se aflau la împărăţie. Deci după aceea târziu iarăşi venind acei tineri strigară pe cei doi bătrâni, zicându-le : Ridicaţi-l pe acesta, că mult îl plâng fiii cei duhovniceşti ai lui şi împăratului i se făcu milă şi va să-l lase să petreacă cu monahii în viaţă şi ducându-l pe altă cale, luaţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Traian. Şi îndată luându-mă bătrânii, cu degrab ieşirăm din boltă şi din cetate şi am mers pe altă cale, aflând şapte iezere pline de munci şi de chinuri, unul era plin de întuneric, altul plin de foc, altul cu negură împuţită, altul cu viermi, altele cu alte feluri de munci şi toate erau pline de nenumărată mulţime, care plângea şi se tânguia cu jale. Deci trecând aceste iezere şi puţinel loc mai înainte, iarăşi am aflat pe bătrânul acela ce zicea că este Avraam, şi închinându-mă la dânsul iarăşi l-am sărutat, iară el mi-a dat un pahar de aur, plin de vin mai dulce decât mierea, şi trei bucăţi de pâine uscată, din care una o am muiat-o în vin precum mi se pare că o am mâncat şi am băut şi vinul tot, iar celelalte două ce le ceream eu, le-am băgat în sân; după aceea peste puţin iarăşi am mers la locul acela unde şedea uriaşul acela, ce era peste seamă de grozav, şi obrazul lui asemenea cu noaptea, care văzându-mă scrâşnea cu dinţii greu asupra mea, şi-mi zicea cu mânie şi cu amar : De aicea mi-ai scăpat, ci de acum înainte nu voi înceta a face tot felul de vicleşug asupra ta şi asupra mânăstirii tale. Până aicea fraţilor fură câte am cunoscut şi am ţinut minte de v-am spus, iar cum mi-am venit în fire nimic nu ştiu. Deci trecând vedenia aceasta în acest chip, îndată am trimis la mănăstirea lui Traian şi aflară pe monahul Atanasie mort şi-l scoteau din chilie pe patul cel ce poartă morţii. Şi întrebând când a murit ? Auziră că a murit ieri pe la al noulea ceas, în ziua în care a văzut Părintele acesta vedenia şi şi-a venit în fire. Şi peste scurtă vreme se făcură aceste două mănăstiri tot una, fiind aproape una de alta, şi până în ziua de astăzi se chivernisesc de un egumen. Şi ocârmuindu-se amândouă mănăstirile cu viaţă plăcută lui Dumnezeu, treizeci de ani, de acest Părinte ce a văzut această vedenie, trăind el atâta vreme, mult s-au sporit aceste mănăstiri, atât cu petrecerea cea plăcută lui Dumnezeu a monahilor, cât şi cu veniturile din toate părţile spre chivernisirea şi hrana lor, întru slava Iubitorului de oameni, Dumnezeului nostru, Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin,
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta bunei-credințe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, te-a mântuit Muceniță Haritino, din roata cea de multe feluri, şi pe tine care cântai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în cămara cea cerească, şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe tine care strigai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Slavă...,
Prin cuvântul tău cel dumnezeiesc ai batjocorit nebunia, şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, Muceniță, ai plinit lipsa; binecuvântat eşti, strigând, în Biserica măririi Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Numai pe tine Fecioară curată şi nestricată, te-a iubit Cuvântul cel curat, şi din tine S-a zămislit întrupându-Se om deplin; Cel ce a mărit pe Haritina cu minuni.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale, şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit preacinstită cu Cuvântul cel frumos, cu Hristos care S-a întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia strigăm : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul.
Luptându-te cu toate năpădirile celor ce te munceau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare, înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime, şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos în veci.
Picioarele tale s-au înfrumuseţat cu podoabele ostenelilor tale mărito; pentru aceea intrând în ape nu s-au udat fecioară Muceniță, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care dimpreună strigai : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Minune de care se spăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat Părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând Darul de la tine Haritino; luând împărăţia cea cerească.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai înaltă decât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul cel ceresc Preacurată, Care a făcut Cer toată frământătura pământenilor, şi care a luminat cinstita pomenire a Haritinei; Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Ca să nimereşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată Muceniță, ai suferit tot felul de chinuri veselindu-te cu Duhul, şi cu înălţarea cugetului.
Ca o frumoasă, ca o aleasă şi Cuvioasă fecioară, ca o Muceniță nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără prihană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.
Tu străluceşti raze cu chip de lumină Haritino, gonind totdeauna negura vicleniei dracilor şi a patimilor, cu facerile de minuni cele date ţie de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Slavă...,
Ziua ta cea de bucurie, cu veselie adună poporul, să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare Muceniță cea cu numele de Dar.
Și acum..., a Născătoarei :
Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, neispitită de bărbat Fecioară, cu ale cărei străluciri luminându-se dumnezeieşte cea cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, aducând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...
În Ceruri o Haritino, ca o Muceniță stând înaintea lui Dumnezeu cu preamărire, pe noi toţi cei ce cu evlavie săvârşim pomenirea ta, mântuieşte-ne cu stăruitoarele tale rugăciuni.
A Născătoarei :
Pe Fiul tău Fecioară, nu lipsi a-L îmblânzi pentru noi robii tăi, ca toţi să scăpăm de înfricoşata muncă de acolo, şi de gheena aceea.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând nedreaptă junghierea Fiului tău Fecioară, strigai către El cu plângere : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Cum Te-ai pironit pe Cruce ? Cum şi mort Te priveşti ?
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞASEA
ZIUA A ŞASEA
Sfântul măritul şi întru-tot lăudatul Apostol Toma.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
De coasta Stăpânului atingându-te preafericite, ai ajuns cea mai înaltă din bunătăţi; că precum buretele apa, aşa de acolo ai luat izvor de bunăţăţi şi viaţă veşnică, şi ai adăpat inimile cele uscate de neştiinţă, izvorând neîncetat măririle Darului tău.
Cu credincioasă necredinţa ta, pe cei credincioşi i-ai întărit, ca să înceapă a teologhisi pe un Dumnezeu şi Domn a toată făptura; pe Cel ce a purtat trup pentru noi pământenii, şi Crucea şi moartea a răbdat, pătrunderi de cuie, şi împungere cu suliţa în coastă, din care viaţă luăm. (De două ori.)
Toma cel minunat, a deschis izvorul dogmelor Stăpâne, celor de Dumnezeu înţelepţiţi; că de coasta Ta atingându-se, îndoite lucrări, şi îndoite firi împreună a cunoscut, şi a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Stăpânul, Tu şi Domnul măririi, Cel ce pentru mine trup Te-ai făcut. (De două ori.)
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Studitul.
Ca o slugă a Cuvântului şi a negrăitei întrupării Lui, ai luat adâncul înţelepciunii, Toma Apostole. Că cu trestia Crucii, scoţând dintru adânc sufletele le-ai vânat. De unde cu năvodul dogmelor tale, toată lumea ai luminat şi cu lumina cunoştinţei sufletele indienilor cele întunecate le-ai strălucit. Pentru aceasta cu mărirea lui Hristos luminat desfătându-te, roagă pe Acesta să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Cine nu te va ferici pe tine, preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit; ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Ca pe un mărgăritar luându-te Hristos Iubitorul de oameni din marea tulburării lumeşti, prin tine a îmbogăţit pe cei lipsiţi şi cuprinşi de sărăcia nevoilor, Toma Apostole. Pentru aceasta pe tine te fericim, şi mărim cu laude pomenirea ta cea întru-tot prăznuită, cinstindu-te cu bună credinţă.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Tot pământul cel întunecat al indienilor l-ai luminat preasfinţite şi de Dumnezeu văzătorule Apostole; că învăţând pe toţi, i-ai făcut fii luminii şi zilei; şi acestora capiştile idoleşti surpând, înţelepte, le-ai ridicat cu Darul, Biserici întru mărirea lui Dumnezeu, fericite rugătorule pentru sufletele noastre.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Cu mâna cea sârguitoare cercând dumnezeiasca coastă şi rănile cuielor, care Cel fără de moarte pentru noi a luat şi necredinţa mutându-o cu bucurie întru bunăcredinţă, Toma ai strigat : Tu eşti Dumnezeu şi Domnul, şi Te măresc Iubitorule de oameni, pe Tine Cel ce ai izvorât credincioşilor prin patimi nepătimirea.
Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie :
Cele dumnezeieşti ale înţelepciunii lui Hristos văzând, pahar înţelegător de taină te-ai arătat Toma Apostole, prin care se veselesc sufletele credincioşilor. Că cu dumnezeiescul năvod al Duhului, ai scos pe popoare dintru adâncul deznădăjduirii. Pentru că din Sion au ieşit ca un râu al Darului, dogmele tale dumnezeieşti izvorând în toată lumea. Pentru aceasta patimilor lui Hristos urmând, în coastă ai fost împuns, intrând în norul nestricăciunii. pe Acela roagă-L, să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul Vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Apostolul Toma, să miluiască sufletele noastre.
Tropar, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Toma, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă, SEDEALNA, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos, toţi să-l lăudăm cu cântări întru pomenirea lui; căci cu dumnezeiasca cuviinţă a întărit întru Domnul gândurile noastre, pipăind rănile cuielor şi căutând credinţa cea adevărată. Acesta neîncetat se roagă, să se mântuiască sufletele noastre. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe Dumnezeu şi Domnul Cel ce S-a întrupat din tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele roagă-L pururea să se milostivească spre noi, şi să-şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de către cei ce strigăm cu credinţă, şi lăudăm neîncetat măririle Darului tău.
După a două Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Atingându-te de coasta Mântuitorului, şi dobândind prin aceasta cunoştinţa lui Dumnezeu, mărite Apostole, pe pământenii cei credincioşi cu necredinţa ta i-ai adus la credinţă, şi cu suliţele împungându-te peste tot trupul, luminezi sufletele tuturor celor ce laudă sfântă adormirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nădejde neruşinată eşti celor ce nădăjduiesc spre tine, una cea ce ai născut mai presus de fire cu trup pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Acela roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dea lumii curăţire greşelilor, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine; şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului.
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Pe voievozii cei tari...
Pe Fiul lui Dumnezeu cel fără început, Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a arătat pe pământ cu chipul precum suntem noi, pe care L-ai văzut, Mărite, ale cărui mâini şi coasta cu palma le-ai pipăit, roagă-L să mântuiască pe robii tăi.
Ştiutorul celor ascunse, şi Cel ce cearcă rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu Iisus, pe tine Toma preafericite, te-a primit slujitor dumnezeieştii Sale arătări, şi mărturisitor şi dumnezeiesc Apostol.
Slavă...,
Râu de ape tainice te-ai arătat Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii dumnezeilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos izvorul nestricăciunii ai născut, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, pe Cel ce a împodobit cu Darul nemuririi firea omenească, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasiile : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Cu podoaba faptei bune fiind împodobit însuţi văzătorule, şi cu minunile, grozăvia indienilor cu dumnezeiasca lumină o ai strălucit prin credinţă, şi ai luminat întunecarea lor.
Din rază fiind aprins prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată te-ai trimis, de Dumnezeu primite, şi lumea ai luminat Toma cu minunile.
Slavă...,
În taină învăţându-te dogmele dumnezeieştii înţelepciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Toma Apostole ai luminat marginile lumii.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu întrupat, pe mine cel clătinat de asuprelile patimilor, mă întăreşte; că nu este Preacurată afară de tine altă ajutătoare.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu năvodul dumnezeieştilor cuvinte, vânând peştii cuvântători, i-ai adus pârgă Dumnezeului nostru; şi întru rănile lui Hristos dorind să te îmbraci, următor patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie cinstim, mărite Apostole, întru-tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm, scara cea cerească, rai cuvântător, şi chemarea Evei; vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă se închină preasfintei naşterii tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Cu mai-mare arătare de minuni lucrând, şi slava dumnezeieştilor dogme luminat alcătuind Apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului, şi cald slujitor, şi slavei Lui mărturisitor, şi ca pe un credincios iconom şi Apostol, te lăudăm pe tine fericite Toma preacinstite.
Slavă...,
Ca o cămară de mire, şi cort ceresc, punând temelie piatra cea din marginea unghiului, ai zidit celor credincioşi, Fericite, pururea pomenite, mare Apostole.
Și acum..., a Născătoarei :
Pământ nearat, care a crescut Spicul vieţii; nor uşor şi ploaie, care a picat pe Dătătorul de viaţă, numim pe Preasfânta Fecioară, strigând : Slavă Hristoase puterii Tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
Strălucit fiind Apostole cu mărirea lui Hristos, şi coasta cea de viaţă făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvântării de Dumnezeu cel neurmat, şi lumea ai îmbogăţit.
Nefiind Toma de faţă la cea întâia intrare şi ne-crezând pe ucenici, iar mai pe urmă a crezut şi bucurându-se a strigat : Pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc Multmilostive.
Slavă...,
Ca un Cer însufleţit al măririi Tale Hristoase, cu tunet duhovnicesc Toma a strigat, Dumnezeu şi Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.
Și acum..., a Născătoarei :
Biruitoare patimilor şi gândurilor arată-mi mintea, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile lor, dumnezeiască mireasă; ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ţie cu glas de...
Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, Fericite; că tu ai cercat adevărat semnele cuielor şi ale suliţei.
Slobozit-ai ca un puternic Hristoase pe Apostolul tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi, Dătătorule de viaţă, şi pe aceştia, ca pe nişte luare de dobânzi le-a adus Ţie.
Slavă...,
Jertfele idoleşti le-ai stricat Îndurate, junghiat fiind pe lemn, şi cu sfintele junghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat patimilor Tale.
Și acum..., a Născătoarei :
O, minune mai nouă decât toate minunile ! Că Fecioara în pântece zămislind, fără ispită bărbătească pe Cel ce ţine împreună toate, L-a încăput fără strâmtorare.
CONDAC, glasul 1 :
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
De Darul înţelepciunii plin fiind, Apostolul lui Hristos, şi adevărata slugă întru pocăinţă a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
ICOS
Către ucenicul lui Hristos, marele puitor de taine, şi de Dumnezeu grăitorul Toma, Petru, strigând : Am văzut pe Domnul ! Zis-a acela : De nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor, şi de nu-i voi pipăii şi coasta, nu voi crede. Atunci Făcătorul tuturor şi Stăpânul a venit ca o slugă, vrând să mântuiască pe toţi şi a zis Tomei : Pipăie mâinile mele şi coasta, şi nu fii necredincios; că Eu sunt Domnul şi Dumnezeul tău. Iară el cu pocăinţă a strigat : Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul !
SINAXAR
În această lună, în ziua a şasea, pomenirea Sfântului măritului Apostol Toma.
Stih : Cel ce căuta dedemult mâna în coasta ta a pune...
Toma, în coastă se împunge Cuvinte pentru tine.
Cu lungi suliţe se împunge Toma,
În ziua a şasea, pentru dragostea ta.
Acesta propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, la Mideni, la Parţi, la Perşi, şi la Indieni, se închise de Smideu împăratul, căci crezu printr-însul Uazan Fiul său şi Tertia femeia lui, Migdonia şi Narea. Drept aceea l-a şi dat pe mâinile a cinci ostaşi, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu suliţele, şi aşa s-a petrecut în Domnul. Din ale sale înconjurări, călătorii şi minuni ce a făcut. Încă trăind Apostolul, a trecut la India, cu un neguţător anume Avan, şi găzduiră la o casă în Andrapole. Tocmai atunci avea nuntă Domnul cetăţii aceleia, care îşi mărita o fiică, şi era a se veseli şi câţi se întâmplase acolo. Apostolul şezuse la masă mai jos decât alţii, şi ospătându-se toţi ceilalţi, numai el nu mânca, ci fiind în grijă şi pe gânduri, se păzea pe sine şi şedea liniştit. Iară unul din slugi, îngânfându-se, a dat Sfântului o palmă peste obraz, zicându-i : Dacă ai venit la nuntă, nu şedea posomorât, ci te bucură şi te veseleşte împreună cu ceilalţi oaspeţi. Iară Apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma : Să-ţi ierte Domnul greşeala în veacul viitor, iară în acest de acum, mâna care se întinse fără de cale asupra mea, să o împartă fiarele sălbatice, pentru a multora învăţătură şi certare. Şi îndată după cuvânt, alergând acela ca să aducă apă, să dreagă vinul cu apă, paharnic fiind, ieşi o fiară ce pândea acolo la fântână, de-l sparse până la maţe şi muri. Atunci întâmplându-se un câine, de găsi în drum mâna ce lovise pe Sfântul, luându-o în gură, intră cu dânsa unde era masa, ca şi cum ar fi arătat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat Apostolului. Şi mirându-se toţi câţi erau acolo a cui să fie mâna aceea, oarecare femeie evreică ce cânta cu fluierul la nuntă, a strigat cu glas mare şi a zis : Mare taină ni s-a arătat astăzi nuntaşilor. Sau Dumnezeu, sau Apostolul lui Dumnezeu, a vrut să stea împreună cu noi la masă; pentru că eu cântând cu fluierul şi veselindu-vă, am auzit pe un om de o limbă cu mine care a zis evreieşte către paharnicul ce l-a lovit : Mâna ta cea dreaptă ce m-a lovit, să se rupă de câini în viaţa aceasta, pentru ca să vadă toţi şi să se înţelepţească. Şi iată că s-a făcut cuvântul lui lucru. Şi aflară toţi minunea aceasta, şi ajunse şi la urechile stăpânitorului. Acesta după ce se trecu nunta, chemând pe Apostol îi zise : De vreme ce ştii prin blestemul tău a pricinui moarte, arată şi puterea rugăciunii tale, la fiica mea, care o am dat astăzi. Deci primind Apostolul aceasta bucuros, intră în cămara cea de nuntă, şi întărind pe tineri spre curăţenie, şi plecându-i ca să urască dulceaţa poftei trupeşti, dându-i în seama lui Dumnezeu, se duse de acolo. Deci peste puţin ceas a văzut mirele pe oarecine, ce semăna cu Apostolul, şi vorbea cu mireasa, şi părându-i-se că este Toma, îi zise : N-ai ieşit tu mai înainte decât toţi ? Dar cum iarăşi ai venit ? Iar cel ce se arătase zise : Eu nu sunt Toma, ci după Dar frate îi sunt lui, şi cine va urma după mine ca dânsul, lepădându-se de lume, va fi la a doua naştere nu numai frate, ci şi dimpreună moştenitor Împărăţiei mele. Şi zicând aceasta se făcu nevăzut Deci, aceia păzind la sine cuvântul ca un mărgăritar, au făcut rugăciune toată noaptea, către cel ce li se arătase, iar când a fost dimineaţă se duse tatăl şi socrul la casa în care se culcau tinerii, şi aflându-i şezând osebiţi, se mâhni, şi întrebând pricina, pentru ce şed osebiţi, ei ziseră : Ne rugăm, ca să se ţină această osebire între noi până la sfârşit, ca să rămânem nedespărţiţi la vremea cununiilor în cămara de nuntă cea veşnică, după făgăduinţa celui ce ni s-a arătat în asemănarea străinului. Deci de aceasta tulburându-se tatăl şi socrul, făgădui daruri ca să găsească pe înşelătorul acela, să i-l aducă înainte, şi trimiţând căuta pe cel ce se arătase. Iar cercătorii după cuvântul Psalmistului, s-au stins iscodind iscodiri; căci cel ce se arătase tinerilor, nu se afla văzut, iar nevăzut arătându-se noilor săi ucenici, îi întărea. Deci fiindcă tinerii rugau pe Domnul, ca să îmblânzească mânia tatălui şi socrului lor, şi să-l învrednicească a cunoaşte credinţa cea adevărată, auzindu-i Dumnezeu, a iconomisit a se face şi acela creştin. S-a învăţat de către însuşi tinerii cinstirea de Dumnezeu, şi a crezut în Hristos cu tot sufletul. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind aceşti ispitiţi ucenici ai lui Hristos, cum că Toma mai zăboveşte în India, au mers la el cu sârguinţă şi s-au desăvârşit cu Sfântul Botez; aceştia apoi altora s-au făcut propovăduitori ai sfintei Evanghelii. Iar când a mers Apostolul Domnului la Gundafor împăratul Indiei, l-a întrebat acesta ce meşteşug ştie, la lemn sau la pietre a lucra ? Apostolul răspunse că la lemn ştie a face raliţe, juguri, cârme şi vâsle; iar la pietre coloane, biserici şi case împărăteşti. Atunci împăratul zise : Oare putea-vei să-mi faci nişte palaturi după voia mea la locul care îmi va plăcea ? Apostolul zise că poate; şi se tocmiră, şi neispitind nimic, porunci de s-a dat Apostolului aur, ca să ia cele ce-i trebuiesc, şi să pună temeliile arătându-i şi locul; însă Apostolul zise : Acum împărate nu este vreme a zidi cineva lucruri iscusite, ci în luna lui Octombrie. Aceasta mi se pare să o fi zis Apostolul, pentru răsplătirea ce este să se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am făcut în viaţă; şi aşa prea-lesne înduplecă firea împăratului, mai ales că luă în mâinile lui şi dreptarul, şi desemnă cu meşteşug urzeala, şi-l odihni ca să nu aibă nici o grijă. Deci mirându-se împăratul de isteţimea Apostolului, dându-i şi de cheltuială de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar Apostolul împărţi tot aurul săracilor, şi ca un Apostol făcu împăratului case nefăcute de mână de om, în curtea celor întâi născuţi. Deci trecând câtva timp, împăratului îi era aminte să ştie pentru lucru, şi auzind că lipsea numai acoperământul, de bucurie socotind că este adevărată vestea, trimise şi altă măsură de aur la Apostol, zicând, să-i facă acoperământul foarte frumos şi mai curând. El iarăşi luând aurul, îşi ridică mâinile şi ochii către cer, şi zise : Mulţumescu-ţi Iubitorule de oameni, că în multe feluri de chipuri ştii şi rânduieşti mântuirea fiecăruia; şi aflându-se tot în acel gând, îl împărţi tot la cei lipsiţi. Deci în cele din urmă, unii din cei ce se aflau cu Apostolul, au spus împăratului că n-a rămas nicidecum vreo zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împărţit la săraci, şi încă propovăduieşte pe un Dumnezeu neştiut, face nişte lucruri minunate către cei ce merg la dânsul, şi nu mănâncă nimic. Deci împăratul umplându-se de nespusă mânie, trimise şi aduse pe Apostolul şi-l întrebă de s-a zidit palatul ? Iară el răspunzând îi zise : Ţi-am zidit împărate palat foarte frumos, precum am învăţat eu să lucrez, de la marele meşter Hristos. Şi împăratul zise : Ia să mergem să-l vedem. Iară Apostolul zise : Nu-ţi va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea sălăşluirea palatului ce s-a zidit. Iar împăratului părându-i că-l ia în râs, strigă sălbăticit : Luaţi pe acest înşelător şi-l băgaţi într-o groapă, care va fi mai întunecoasă, împreună cu neguţătorul, care mi l-a adus. Deci aflându-se la închisoare, în legături Apostolul, fratele împăratului căzând în multă inimă rea, chemând pe împăratul îi zise : Pentru mâhnirea ce ţi s-a întâmplat de acest înşelător, îngreunându-mă la suflet, acum voi să mor; şi vorbind amândoi aşa, îi pieri firea şi muri. Atunci luându-i sufletul îngerul, şi purtându-l pe la sălaşele Domnului îi arătă frumuseţea lor şi-l întreba unde-i place să locuiască ? Iar sufletul văzând unul mai ales şi osebit pe urma tuturor, îl arătă pe acela îngerului, şi se ruga a se sălăşlui în o parte a acelui palat; îngerul însă îi zise : Nu vei putea să te sălăşluieşti întru acesta că este al fratelui tău, care i l-a făcut Toma străinul. El îi zise : Rogu-te lasă-mă să mă duc la dânsul, că-l voi cumpăra de la el cu puţin preţ, şi mă voi întoarce; că el nu-i ştie frumuseţea. Atunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, şi trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, zise să cheme pe frate său, care venind îi zise : Ştiu fără îndoială, că ai fost tu bucuros să dai jumătate de împărăţia ta pentru mine, ca să înviez. Cer dar de la tine un dar mic, şi te rog a mi-l da. Împăratul zise : Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros iubitului meu frate, adeverindu-i cu jurământ. Atunci fără nici o sfială spuse fratelui său cererea, zicând : dăruieşte-mi palatul care ai la ceruri; câţi bani vei vrea să-ţi dau să mi-l dai ? Împăratul la aceasta rămase ca un mut; apoi întrebă : Eu palaturi să am la Cer ? De unde ? Cu adevărat prea ai, măcar că tu nu şti; cele ce ţi le-a zidit străinul care este închis în temniţă. Atunci punând împăratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-său în acest chip, zicându-i : De ar fi ceea ce pofteşti din cele ce sunt sub împărăţia mea, ar fi păcat a se călca jurământul; dar fiindcă este din cele ce sunt osebit la ceruri, judecă tu singur fiind însă meşterul de faţă, ţi-o ia şi-ţi va face mai frumoase, decât cele ce ai văzut. Acestea zicând, scoase pe Apostolul şi pe Avan din temniţă; şi căzând împăratul la picioarele lui, cerea iertăciune pentru greşeala ce a făcut din răpirea mâniei. Iar Apostolul mulţumind lui Dumnezeu de aceasta, şi luminându-i pe amândoi cu cuvântul Darului, dându-le şi arvuna Împărăţiei celei veşnice, adică Dumnezeiescul Botez se duse în alte cetăţi propovăduind şi binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Erotiida.
Stih : Pe Erotiida fecioara cu foc o a ars,
Fiind aprinsă de dragostea lui Hristos.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Macarie cel de la Chiul Vitiniei, care în Brusa a mărturisit, împroşcat fiind mai întâi cu pietre; în urmă de sabie s-a săvârşit.
Stih : Macarie mai înainte fiind după numire fericit..
Acum şi din cercarea sabiei s-a adeverit
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...
Cu cetele cele de sus ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, Fericite, şi cânţi veselindu-te : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
De la margini până la margini a străbătut vestirea ta, şi glasul dumnezeieştilor tale cuvinte, care învaţă pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Slavă...,
Biserică te-ai făcut Treimii, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit Apostole, şi Biserici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu Născătoare de Dumnezeu fără sămânţă bărbătească ai născut nouă pe MântuitoruL Binecuvântată eşti între femei, cea fără prihană Stăpână.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei bine credincioşi...
Cu Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, Fericite; şi cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai strigat : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu Dânsul ai dorit, Fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine : Să mergem, să murim şi noi cu Dânsul; şi strigând : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă...,
Pe voi Apostolii, Hristos va arătat nori ai cereştii ploi cu care umpleţi bisericile de apa dumnezeieştii cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce strigă : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
De prihane şi de întinăciune curată fiind, şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, care sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Car de lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău cel bine-ascultător şi de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire pe cei ce te laudă pe tine mărite Apostole.
A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne mântuim cu mijlocirea îndrăznirii tale, care ai ca un Apostol al lui Hristos, de tot întreitul val al păcatului, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.
Slavă...,
Astăzi săvârşind pomenirea ta Toma Apostole; luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, mântuindu-ne de ispite, de primejdii şi de toate patimile, cu rugăciunile tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai dumnezeiască mireasă Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Domnul a toată făptura.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi..
Însuşi văzătorule şi Apostole al lui Hristos Celui cu totul îndurat, roagă-te să dăruiască pace la toată lumea, biruinţă iubitorilor de Hristos conducătorilor noștrii, şi iertare de greşeli şi mântuire, celor ce te laudă pe tine, ca pe un ucenic de Dumnezeu grăitor.
Slavă..., alta asemenea.
Ca un soare te-a trimis de la răsărit la India, pe tine tăinuitorule, cel ce ai gonit înşelăciunea cea întunecată, Toma înţelepte Apostole, şi popoarele ai luminat, să cinstească Dumnezeirea în Treime; prin care ne păzim toţi.
Și acum..., a Născătoarei :
Maica lui Hristos Dumnezeu cea cu totul fără prihană, lauda cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor, a Proorocilor şi a Cuvioşilor; fă milostiv pe Fiul tău şi Domnul, nouă robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, când va şedea să judece după vrednicie pe fiecare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, singur glasul; glasul l, ale lui Anatolie.
Lui Hristos ai urmat Toma Apostole şi de lume nu te-ai grijit şi învăţăturile lui în vistieria ta ascunzându-le te-ai arătat adevărat Apostol. Pentru aceasta fiind între păgâni, ai luminat sufletele lor cele întunecate de înşelăciune şi de patimi, cu poruncile Mântuitorului; ca să creadă în Treimea Cea de o Fiinţă.
Glasul al 4-lea :
Cu dumnezeiescul foc al cunoştinţei, sufletul luminându-ţi, în toate ai fost următor Stăpânului, ca un legiuit ucenic Toma Apostole; că cu trestia Crucii ai tras din adâncul necunoştinţei sufletele celor necredincioşi, şi mintea cea întunecată a indienilor cu undiţa Dumnezeiescului Duh o ai vânat. Roagă pururea pe Hristos Dumnezeu, să ne scape şi pe noi de chipul vrăjmaşului cel întunecat, şi să mântuiască sufletele noastre.
Adâncul vânării de peşti lăsând, la trestia Crucii prin credinţă ai alergat, şi cu aceea pe toţi ai vânat Toma Apostole; pentru aceasta şi de preacurată coasta Cuvântului, cu mâna atingându-te, te-ai învrednicit a cerca cu degetul rănile cuielor. Pe Hristos Dumnezeu cu osârdie roagă-L pururea, să mântuiască sufletele noastre.
Glasul al 6-lea :
Cele dumnezeieşti ale înţelepciunii lui Hristos privindu-le, te-ai arătat pahar gânditor de taină, Toma Apostole cu care sufletele credincioşilor se veselesc; căci cu dumnezeiască mreajă a Duhului, ai tras popoarele din adâncul deznădăjduirii. Ai ieşit din Sion ca un râu al Darului, izvorând la toată făptura dumnezeieştile dogme; şi urmând patimilor lui Hristos, te-ai împuns în coastă, intrând în norul nestricăciunii. Pe Acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea :
În căruţa faptelor bune călătorind, te-ai arătat asemenea lui Ilie arzându-te cu dumnezeiesc focul Duhului Toma Apostole; că cercând adâncul mării cel înţelegător, ai prins peşti, aducându-i pe aceştia din moarte la viaţă; şi sufletele credincioşilor luminându-le cu trestia Crucii, din înşelăciunea cea purtătoare de moarte către viaţă le-ai scos. Pentru aceasta cu cei fără de trupuri stând înaintea lui Hristos, cu dinadinsul pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
Doxologia mare, ecteniile şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTEA
ZIUA A ŞAPTEA
Sfinţii Mucenici, Serghie şi Vach.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Vache şi Serghie, pe voi împodobindu-vă Domnul măririi cu darurile tămăduirilor, v-a arătat minunaţi în lume, cu bună laudă tămăduind prin voi pururea pe bolnavi; pentru aceasta rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Vache şi Serghie, nevoindu-vă voi. pe pământ, dănţuiţi în ceruri, dimpreună cu cei fără de trupuri, stând dea-pururea înaintea Treimii sfinţilor, şi desfătându-vă cu mărire vă veseliţi. Pentru aceea rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Vache şi Serghie, voi amândoi aţi surpat cu vitejie împotrivirea vrăjmaşului, şi cu bună credinţă aţi lepădat rătăcirea cea pierzătoare a idolilor, propovăduind pe Împăratul Hristos; pe care rugaţi-L să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea :
Serghie şi Vach, luminarea cea limpede şi veselitoare a mucenicilor, semeţia tiranului au surpat-o, rătăcirea idolilor au contenit-o, şi taina cea desăvârşită a cunoştinţei de Dumnezeu au propovăduit cu glas luminat grăind cele înalte. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, Dătătorule de lege al acestora, puitorule de nevoinţă, şi de cununi Dătătorule, învredniceşte-ne şi pe noi să ne îmbrăcăm cu tărie împotriva puterilor răutăţilor celor nevăzute.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn celor...
Ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii cu totul fără prihană, risipeşte negura patimilor celor ce mă necăjesc, şi goneşte departe de la ticăloasa mea inimă pe şarpele care amăgeşte sufletul meu şi mă îndulceşte acum cu dezmierdările şi cu deşertăciunile lumii; păzind pe robul tău întru liniştea nepătimirii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pe Hristos Iubitorul de oameni, cea preacurată văzându-L răstignit, şi în coastă pătruns cu suliţa, plângând striga : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce Ți-a răsplătit Ție nemulţumitorul popor pentru bunătăţile, care Le-ai făcut ? Te grăbeşti să mă faci lipsită de Fiu, întru-tot preaiubite ! Mă spăimântez Bunule şi Îndurate de răstignirea Ta cea de bunăvoie !
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Întăritu-s-a adunarea mucenicilor lui Hristos, împotriva vrăjmaşilor; între ei strălucesc, ca nişte luminători ai lumii, aceşti tari şi aleşi purtători de chinuri, Serghie şi Vach. De aceştia a dat dosul tabăra cea vicleană a dracilor; de aceştia s-au spăimântat tiranii şi s-au minunat îngerii, văzând pe cel fără de trup zdrobit de cei cu trupuri. Iar Biserica credincioşilor săvârşind pomenire pururea veselă, şi de bucurie lumii, strigă : Cel ce prin neputinţa trupească ai legat pe cel tare, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, mântuieşte sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Cum îţi voi lăuda Darul, şi multa purtare de grijă din toate zilele, care aievea arăţi spre mine nevrednicul robul tău ? Şi în ce chip voi spune bunătatea ta, şi îngrijirea cea de multe feluri cu adevărat ? Ajută-mi încă și acum, fiind vie şi după moarte; şi mă scapă, preacinstită, de toată răutatea.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
O preamărită minune ! O Taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara grăia, văzându-Te pe Cruce spânzurând între doi tâlhari; pe Tine care fără de durere înfricoşat Te-a născut, şi plângând, striga : Vai mie Fiul meu preaiubite ! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor !
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sau acesta, glasul al 3-lea :
Pe cei ce firea nu i-a cunoscut fraţi după trup, pe aceştia Darul frăţeşte a cugeta până la sânge i-a silit, Serghie şi Vach, cinstita şi cucernica adunare; fără de arme şi goi în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au călcat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, şi al sfinţilor, pe 6.
CANONUL Sfinților
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul 1 :
Irmos :
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Serghie sluga lui Hristos, luând împreună-rugător şi ajutor pe Vach pururea pomenitul, cu care dimpreună ai săvârşit patimile cu cuget dumnezeiesc, daţi-mi cuvânt de înţelepciune mie, ca să vă laud pe voi.
Pe piatra cea nemişcată a credinţei lui Hristos punându-vă temelia, sfinţilor Mucenici, fiind întăriţi la lupta cea bună, v-aţi arătat sprijinitori şi stâlpi ai bunei-credinţe.
Crezând cuvintelor lui Hristos şi uitându-vă către El neabătut, aţi defăimat toată dulceaţa cea trecătoare sfinţilor, fiind cuprinşi de dragostea cea veşnică.
Slavă...,
Lepădându-vă de neam, de patrie şi de cinste, pentru Hristos, acum vă veseliţi; şi îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte femeiască, cu înţelepciune bărbătească, v-aţi înfrumuseţat cu hainele nestricăciunii.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te Maica lui Dumnezeu, să fie blând şi milostiv credincioşilor Cuvântul pe Care L-ai născut, Cel ce a venit la noi trupeşte; că pe tine te avem părtinitoare şi mântuire.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Însuţi cel ce ştii neputinţa...
Cel ce însuşi ştie toate ca un Dumnezeu mai înainte de a se face, văzând plecarea voastră cea către Dânsul, va umplut fericiţilor de cuvântul înţelepciunii şi de cunoştinţă dumnezeiască, ca pe nişte ostaşi ai Lui.
Alegând a vă chinui pentru legea lui Hristos, ca nişte slugi ale Lui, v-aţi lepădat de mărirea ceea ce se strică şi se trece, şi de toată lumea, şi de ţiitorul lumii, cu gândul cel înţelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri Mucenici, pentru dragostea Celui ce v-a zidit.
Slavă...,
Cu pornirile gândului cele curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu, şi umplându-vă de razele cele de acolo, şi îndulcindu-vă de fericirea cea negrăită cu adevărat, apăraţi-ne pe noi de supărări, răbdătorilor de patimi.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind ţinut de moarte mai înainte Adam, acum s-a izbăvit prin naşterea ta, singură mireasă a lui Dumnezeu; că mai presus de fire şi de cuvânt ai născut Curată, viaţa cea ipostatnică, unindu-Se cu trup după Ipostas.
Irmosul :
Însuţi Cel ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a măririi Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.
SEDEALNA glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Veniţi iubitorilor de Mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarii Domnului, pe sfinţii pătimitori Serghie şi Vach; pe cei ce înşelăciunea vrăjmaşului cu vitejie au călcat, şi toată puterea idolilor la pământ au surpat-o. Pentru aceea ca nişte vrednici, luând cununile biruinţei de la Cer, dănţuiesc dimpreună cu îngerii; şi noi cu credinţă strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Îmi aduc aminte de judecată, şi mă tem, că am făcut lucruri vrednice de ruşine eu smeritul, ci mă rog Născătoare de Dumnezeu prealăudată : Mai înainte până a nu ajunge la porţile morţii, întoarce-mă şi mă îndreptează către calea pocăinţei; şi cu mulţumire închinându-mă, să laud puterea ta cea nemăsurată şi dumnezeiasca sprijinire, preasfântă mireasă a lui Dumnezeu. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Stând tu Fecioară lângă Cruce, şi văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu răstignit, Preacurată strigai zgâriindu-ţi faţa şi udându-o cu lacrimi, ziceai : O ! Cum voi suferi acestea, şi celelalte ocări, oţetul şi fierea, lovirile trestiei, loviturile cu palma şi cu pumnii, şi împungerea coastei, eu ceea ce Te-am născut fără durere ? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu, văzându-Ți patimile, îndelung-răbdătorule, cele ce voind le-ai suferit.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Doi luminători de la apus au răsărit, făcându-şi alergarea împotriva rău-credinciosului care stăpânea atunci pământul. Şi au ajuns Hristoase către răsăritul Tău cel luminos şi de mântuire.
Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au despărţit pe voi de cunoştinţa cea dreptcredincioasă către Dumnezeu; că viaţă aţi socotit a fi sfârşitul cel pentru Dânsul, şi desfătare fericită şi nepieritoare, o vrednicilor de laudă.
Luminătorii cei cu adevărat nerătăciţi, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu lumina dumnezeieştii străluciri, şi veselesc sufletele credincioşilor trimiţându-le razele minunilor.
Slavă...,
Dumnezeiescul Vach şi prea-alesul Serghie, luminează la întoarcerile anilor şi îndeamnă duhovniceşte către ospăţ pe iubitorii de Mucenici, cei ce cu bunăcredinţă, îşi pun înainte bunătăţile lor.
Și acum..., a Născătoarei :
Sabia care a păzit uşa Edenului, acum dă voie credincioşilor, şi-i primeşte luminat, văzându-i însemnaţi cu sângele cel cinstit, şi cu Darul Celui ce S-a născut din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi inimile celor ce te laudă cu dreaptă credinţă.
Cei ce aţi gonit înşelăciunea cu arma adevărului, şi răbdând cu tărie muncile tiranilor, v-aţi făcut biruitori încununându-vă de la Hristos; acum după vrednicie vă veseliţi.
Fiind întăriţi cu putere nebiruită, şi cu Darul Treimii, numărul de doi Mucenici, a surpat pe stăpânul întunericului, şi pe cei robiţi de el; pentru aceasta cu cinste se fericesc.
Slavă...,
Cu răbdarea şi cu bărbăţia sufletească şi cu întărirea gândului, doi măriţi Mucenici, au biruit toată iuţimea mâniei muncitorilor, şi cu îngerii se sălăşluiesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Răsărit-ai Maică a lui Dumnezeu ca o dimineaţă pe Soarele cel neînserat, purtând în braţe pe Cel ce S-a unit cu trup după Ipostas; pe dreptul Adevăr; pentru aceasta pe tine toţi te mărim.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Înconjuratu-ne-au pe noi...
Moaştele mucenicilor din-destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi credincioşii, şi să fericim pe răbdătorii de chinuri, pe lăudatul Serghie, şi pe Vach pururea pomenitul.
Urând adunarea celor fărădelege, şi surpând înşelăciunea lor, au mers cu statornicie pe calea cerească, Serghie şi Vach, şi au ajuns la limanul lui Hristos cel lin.
Slavă...,
Se deschid purtătorilor de chinuri Mucenici, uşile cele cereşti, prin cinstita urmare a patimii lui Hristos Dumnezeului nostru, care li s-a dăruit, şi care goneşte taberele dracilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat Maică a lui Dumnezeu Preacurată socotindu-te pe tine te propovăduim; că netâlcuit ai născut Fecioară pe însuşi Fiul cel fără de început, Care a strălucit din Tatăl mai înainte de veci.
Irmosul :
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul tău Dumnezeul nostru; că tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
CONDAC, glasul al 2 lea :
Podobie : Căutând cele de sus...
Mintea asupra vrăjmaşilor bărbăteşte v-aţi întrarmat, surpând toată înşelăciunea lor; şi biruinţă de sus luând Mucenici prealăudaţi, cu un cuget strigaţi : Bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
ICOS
În ceruri Hristoase vieţuiesc Serghie şi Vach, şi de dumnezeiasca lumină de la Tine se umplu, şi pe mine cel ce umblu întru întunericul necunoştinţei, întâmpină-mă degrab, şi din patimi mă scoate, Unule fără de moarte, trimiţându-mi haina pocăinţei; ca şi cu minte luminată, să laud praznicul acestora cel de lumină purtător, şi cu bucurie să strig : Bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
SINAXAR
În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfinţilor mari Mucenici Serghie şi Vach.
Stih : Vinele tale sunt de aramă către sila vinelor Vache.
Şi către sabie, foc este inima ta Serghie.
Pe Serghie în a şaptea zi l-au omorât prin sabie.
Iar pe Vach, prin bătăile cu vine.
Aceştia au fost pe vremea Împărăţiei lui Maximian. Serghie era primichir, din şcoala Chentiliilor, iar Vach era secundichir, din aceiaşi şcoală. Deci, învăţându-se, şi urmând din început credinţei creştinilor, şi dumnezeieştilor Scripturi, şi fiind pârâţi la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfă la idoli; şi ei nicidecum primind aceasta, îi descinseră de brâie, şi le luară portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumazilor, şi-i îmbrăcară cu port femeiesc, şi-i duseră în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcaţi de lanţuri. Apoi se trimiseră la ighemonul Antioh în cetatea Eufratiștilor. Aci apropiindu-se, din arătare îngerească se umplură de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască, şi întâi Vach fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat Duhul întru aceste munci. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsuri în multe chipuri, şi băgându-i în picioare încălţăminte de fier, şi silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniţă, şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iulian Prezbiterul, şi Chesarie Diaconul.
Stih : Amânduror nevoitorilor ce în sac şi în adânc s-au aruncat,
Dumnezeu Cuvântul sacul spre bucurie l-a schimbat.
Împărăţind Claudie la Roma, şi omorând pe mumă-sa pentru credinţa în Hristos, nu i se mai făcea milă de creştini; atunci fericitul Chesarie venind de la Africa la un sat ce se cheamă Tarachini, dacă a văzut spurcatele jertfe, le scuipă şi le călcă cu picioarele. Atunci l-au prins şi l-au băgat în temniţă, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la Antipatul. Şi legându-i mâinile la spate, îl trăgeau slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiştea lui Apolon. Şi dacă veniră acolo, făcând Sfântul rugă, îndată căzu capiştea din temelie, fiind înlăuntru popa cel mare al idolilor şi alţi mulţi; care lucru văzându-l Leontie Ipatul căzu la Sfântul, şi crezând în Hristos, se boteză înaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian, îl cuminecă cu sfintele taine; şi Ipatul îndată şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea Sfântului. Deci văzând Loxorie boierul ceea ce se făcu prinse pe preotul Iulian şi pe Chesarie diaconul, şi porunci să-i bage în saci, şi să-i arunce în mare; iar sfinţii le ziseră : Noi Loxorie, ne aruncăm în mare, iar tu muşcat fiind de un şarpe rău, îţi vei lepăda sufletul cu rea moarte; care se şi făcu, că peste două zile, umblând el pe lângă mare, se încolăci peste dânsul un şarpe foarte mare şi bătându-i toate mădularele atât îl făcu de nu putea să răsufle, şi era mai mort, fiind o priveală mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat, iar trupurile sfinţilor ieşind din mare de Domnul ocârmuiţi, trimişi fiind din vedenie un oarecare Evsevie preotul, şi Felix de le-au primit, şi trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care şi văzându-i striga şi se văita ticăloşindu-se pe sine, şi după puţin şi-a lepădat sufletul său; iar feciorul botezatului Leontie Ipatului, celui mai sus zis, după ce s-au îngropat moaştele sfinţilor lângă cetate, tăie şi capetele lor, şi le-au dat pe râu. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, de dumnezeiesc înger fiind povăţuit, merse de luă moaştele acestora, adică ale lui Evsevie, şi ale lui Felix, şi le puse în loc cucernic, întru mărirea Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh.
Tot în această zi Sfântul Leontie Ipatul, crezând în Hristos şi rugându-se, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lăsând Leontie stăpânirea cea de jos;
Cu pace a aflat cinstea cea de sus.
Tot în această zi Sfinţii Mucenici Evsevie Presbiterul, şi Felix.
Stih : Evsevie şi Felix, pentru mucenicescul Har.
Prin sabie a aflat mucenicescul Dar.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Polifronie,
Stih : Multe săbii omoară pe Polifronie.
După a căror număr va lua şi răsplătire.
Acesta a fost născut din Eparhia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia Vardanie era plugar. Şi-şi pedepsi copilul la carte, şi-i poruncea să urmeze după ceilalţi copii. Şi fiindu-le apa departe, prin ruga copilului a izvorât fântână în curtea tatălui său cu apă foarte bună; pentru că avea copilul multă înţelepciune şi înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se luă cu cei ce lucrau la vii, şi merse la Constantinopol. Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gustă hrană şi bău apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu, îl însoţi cu o sumă de aur, şi-l trimise zicându-i : Du-te la casa ta, şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine, oprindu-i şi dichelul pentru credinţa, care făcu multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, făcu o biserică; şi aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citeţ se învrednici şi Diacon, şi Preot. După aceea murind marele Constantin, îndată eresul lui Arie începu a mesteca pe mulţi; atunci Sfântul acesta ţinând tare credinţa cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, şi aflând pe Sfântul stând la jertfelnic, au sărit fără veste de-l junghiară, şi-l bucăţiră cu săbiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge, şi astfel îl trimiseră fără voia lor jertfă sfântă lui Dumnezeu.
Tot în această zi Cuvioşii nouăzeci şi nouă de părinţi, care în insula Critului s-au nevoit, cu pace s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, şi preamărit.
Bucură-te însoţire mărită a răbdătorilor de patimi ! Bucură-te că aţi biruit luminat îngrozirile tiranilor ! Bucură-te că aţi săvârşit călătoria cea fericită ! Bucură-te că staţi înaintea lui Dumnezeu, doime de Dumnezeu fericită !
Cu totul luminaţi umblând pe pământ, aţi întunecat ochii dracilor, şi feţele tiranilor cu lumina Darului şi cu strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu cel lăudat şi preamărit.
Slavă...,
Ale lui Dumnezeu celui viu fiind lăcaşuri însufleţite şi fiind vii pătimitorilor cu puterea lui Dumnezeu întărindu-vă, aţi biruit tabăra vrăjmaşilor, preafericiţilor, lăudând cu cântări pe Dumnezeu, Cel tare în războaie.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată ! Tu te-ai făcut Biserică şi preasfinţit Chivot, primind pe Făcătorul, Cel neajuns cu mintea şi necuprins cu înţelegerea, şi L-ai încăput în pântecele tău; pe Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
Cântarea a 8-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Israil...
Cel ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a mărit pe mucenicii care stau în nevoinţe, şi cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înţelepţeşte s-au lepădat purtătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale muncitorilor, strigând şi cântând lui Hristos : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Mari păzitori ne-ai pus nouă Hristoase pe Serghie şi pe Vach, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc, şi cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântam pe Tatăl...
Îndreptează-mi Stăpâne Hristoase calea faptelor bune cu rugăciunile mucenicilor, şi cu înlesnire mă învredniceşte să strig Ție : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Fericimu-te pe tine adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie dimpreună cu îngerul, bucură-te Preacurată şi fără prihană Stăpână ! Că prin tine neîncetat toate lucrurile pe Domnul laudă, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Chipul naşterii tale...
Cu totul aţi câştigat pe Hristos că toată lumea aţi părăsit-o pentru Dânsul; și acum. mucenicilor v-aţi sălăşluit în ceruri, văzând şi cetele puterilor celor de sus, şi lumina bărbaţilor celor fericiţi.
Însoţire prea-aleasă ! Dă Darul cel de sus şi iertare greşelilor celui ce-ţi aduce laudă cu dragoste, rugând pe Cel însuşi milostiv; către care năzuind, aţi defăimat râvna celor pământeşti.
Cu raza Dumnezeirii Celei în trei Lumini, fiind luminaţi mucenicii cei nebiruiţi, s-au lepădat de nedumnezeirea multor dumnezei şi n-au ţinut seamă de frica muncitorilor; și acum, se îndestulează de dulceaţa raiului, cea fără de stricăciune.
Slavă...,
Săvârşind călătoria cea bună şi nevoindu-vă a păzi buna credinţă v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea neclintită, prealăudaţilor Mucenici, şi a fi împodobiţi cu coroana frumuseţii, şi cu buna-cuviință.
Și acum..., a Născătoarei :
O cât sunt de minunate minunile tale cele mai presus de minte ! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, făcându-se om cu trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel ce cu înţelepciune ţine toată lumea cu dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte şi o cuprinde.
Irmosul :
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum, te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră; ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii...
Fiind legaţi cu dragoste frăţească şi cu bunăcredinţă, răbdătorii de chinuri Mucenici, Serghie gânditorul de Dumnezeu, şi Vach pururea pomenitul, se roagă Ție Hristoase, să dai pace lumii şi celor din lume, conducătorilor tărie şi biruinţă împotriva vrăjmaşilor, şi nouă iertare păcatelor şi mântuire sufletelor noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară Maică, nu înceta a te ruga Domnului, Celui întrupat din curate sângiurile tale, pentru noi netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Dar şi ajutor în vreme bună; şi mai ales în ziua în care va judeca neamul omenesc, dând ca un Dumnezeu fiecăruia după faptele sale; că pe tine te avem părtinitoare în nevoi.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1, singur glasul; a lui Ghermano.
Davidiceşte strigau Serghie şi Vach mucenicii : Iată acum ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ! Nu fiind legaţi după rânduiala firii, ci prin mijlocirea credinţei. Pentru aceea sfinţii au călcat pe vrăjmaşi, şi ridicându-şi Crucea au mers după Hristos; şi se roagă Împăratului şi Dumnezeu, să se dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Glasul al 3-lea.
Ce este bun sau ce este frumos, ca socotinţa cea frăţească a mucenicilor Tăi Doamne ? Că pe care firea nu i-a cunoscut fraţi trupeşti, pe aceştia credinţa i-a împins a gândi întocmai până la sânge. Dumnezeule, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Glasul al 4-lea, a lui Anatolie.
Prooroceşte adunându-ne cu sfinţii, să strigăm cântare : Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ? Nu după urmarea firii, ci după unirea credinţei şi a Duhului Sfânt. Că ferindu-se de toate cele trecătoare, şi-au ridicat Crucea pe umeri şi au mers după Hristos, Serghie şi Vach vitejii Mucenici; aceştia având îndrăzneală în ceruri, se roagă pentru noi totdeauna, să se dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Încălţându-se Serghie întru gătirea Evangheliei păcii cu încălţăminte de piroane; prin sângele care i-a curs din picioare, a orbit pe şarpele cel ce ne pândeşte călcâiele, şi a luat cununa muceniciei. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, pironeşte cu frica Ta trupurile noastre şi ne miluieşte.
Și acum..., a Născătoarei :
Izbăveşte-ne pe noi în nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, care ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toţi să strigăm ţie; Bucură-te singura folositoarea sufletelor noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua care Te-a născut pe Tine Mielul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn, se tânguia, şi ca o Maică îţi grăia : Fiule preadorite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii Iubitorule de oameni ? Cum Ți s-au pironit Cuvinte, mâinile şi picioarele de cei fărădelege ? Şi sângele Tău Ți-ai vărsat Stăpâne.
LA STIHOAVNĂ din Octoih.
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
Văzând odinioară Biserica lui Dumnezeu chinurile voastre mucenicilor a toată lumea, se împodobeşte luminat şi cu credinţă prăznuieşte pomenirea voastră, purtând ca o podoabă împărătească ruşinea care a fost pusă ca batjocură pe dumnezeieştii voştri grumaji; prin care v-aţi învrednicit măririi cereşti şi fericirii celei fără sfârşit.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn..
Toată viaţa mea cheltuindu-o în răutăţi eu ticălosul, acum am rămas pustiu de toată fapta bună, Preacurată, şi văzând că se apropie moartea, vai mie mă cutremur de judecata Fiului tău şi Dumnezeu. Miluieşte-mă Fecioară mai înainte de nevoia aceea şi întorcându-mă Stăpână mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Multe dureri răbdând Preacurată la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, suspinat-ai lăcrămând şi văitându-te grăiai : Vai mie dulcele meu Fiu ! Cum pătimeşti fără dreptate ? Cum te spânzuri pe lemn Cel ce ai umplut toată lumea de bucurie ? Pentru aceea preasfântă Fecioară, ne rugăm ţie cu credinţă, fă-L nouă Milostiv.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTA
ZIUA A OPTA
Preacuvioasa Maica noastră Pelaghia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Omorându-ţi trupul cu postirea Pelaghia, sufletul l-ai înviat şi l-ai împodobit, şi te-ai făcut lăcaş Duhului, şi te-ai unit în taină cu Mirele şi Ziditorul tău; pe care roagă-L, să ne scutească de stricăciune şi de primejdii, pe noi care cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea pururea cinstită.
Frumuseţea trupului ai îndreptat-o la vrednicia cea dintâi, lăudată Pelaghia. Nu cu flori şi cu vopsele, ci cu frumuseţile bunătăţilor te-ai împodobit şi te-ai făcut după asemănarea Ziditorului; roagă-te neîncetat pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.
Alabastrul lacrimilor vărsându-l totdeauna, ai umplut cerurile de bun miros, şi s-a adus lui Hristos ca nişte miruri de mult preţ, revărsându-se spre mirosul cel tainic al iubirii Lui. Drept aceea roagă-te pentru toţi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.
Slavă...,
Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul :
Unde s-a înmulţit păcatul, mai presus a prisosit Harul precum învaţă Apostolul; căci cu rugăciuni şi cu lacrimi, ai uscat Pelaghia noianul greşelilor celor multe şi la urmă ai adus pocăinţă bineplăcută Domnului. Pentru aceea acum te rogi către Acela pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu ploile Sfântului Duh răcoreşte cugetul meu Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, care cu îndurările Sale, şterge fărădelegile oamenilor. Usucă izvorul patimilor mele, şi mă învredniceşte raiului desfătării, cu rugăciunile tale cele pururea vii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara şi Maica Ta spânzurând pe Cruce, se tânguia şi plângând grăia : Ce răsplătire Ți-a dat Ție, cei ce s-au îndestulat de multele Tale daruri Stăpâne ? Ci mă rog : Nu mă lăsa singură în lume, ci grăbeşte de Te scoală, înviind dimpreună cu Tine pe strămoşi.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Meletie Vlast Ieromonahul.
După ce te-ai lepădat de desfătările trupului, te-ai arătat vas curat, Celui ce pentru milostivire S-a pogorât la oameni, Cuvântului Celui Iubitor de oameni. Pentru aceea ca un preabun te-a învrednicit a locui în viaţa cea neîmbătrânitoare. Acum toate cele cereşti se bucură împreună cu tine, care mai înainte ai vieţuit necinstit, văzându-te comoară nespurcată a Celui ce te-a mutat de pe pământ la ceruri, şi păzind pe toţi credincioşii întru pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei
Către Acoperământul tău alerg sfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pentru că ştiu că voi afla prin tine mântuire; că poţi Curată toate câte voieşti.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Ce este această privelişte, care o văd ochii mei, o Stăpâne ! Cel ce ţii toată făptura numai cu voia, pe lemn Te-ai răstignit de bunăvoie, şi mori ca un om, Cel ce dai tuturor viaţă; Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia, când a văzut înălţat pe Cruce pe Dumnezeu şi omul, Cela ce nespus a strălucit dintr-însa.
Tropar, glasul al 8-Iea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Pelaghia, duhul tău.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE, amândouă din Octoih, şi al sfintei, pe patru.
CANONUL Sfintei
Facere a lui Gheorghe.
Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Punându-şi dumnezeiasca pomenire ca un ospăţ înaintea tuturor Pelaghia, îndeamnă toată lumea, cu taină, să se îndulcească toţi de bucatele nevoinţelor ei.
Dorirea cea mai presus de toată pofta sălăşluindu-se în sufletul tău cinstită, ţi-a înfocat mintea, şi aprinzând văpaia Duhului, te-a strălucit, şi a uscat noroiul patimilor.
Slavă...,
Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în limanul cel lin al lui Hristos, Pelaghia; pentru aceea prin pocăinţa ta, ai moştenit pământul celor blânzi.
Și acum..., a Născătoarei :
Liniştea oamenilor celor înviforaţi în viaţă, neclintită întărire, liman tare şi ocârmuire, tu eşti Preacurată, totdeauna îndreptându-ne către tine şi mântuindu-ne.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de tine Biserica..
Zburat-ai la ceruri, porumbiţă a lui Hristos, înălţându-te cu aripile înfrânării şi cu multe osteneli.
De noroiul cel împuţit al patimilor, spălându-te cinstită cu apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui Pelaghia.
Slavă...,
Armă de moarte cu adevărat s-a făcut vrăjmaşului, dragostea ta cea fierbinte către Dumnezeu, şi dorirea ta, preafericită.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca o rouă de dimineaţă, picând mila ta Curată, stinge cuptorul patimilor din cei ce pururea te laudă pe tine.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne şi scăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu roua pocăinţei stingând văpaia patimilor, viaţa ai închinat-o lui Dumnezeu Mântuitorului tău; şi pentru Dânsul fugind din lume ai sihăstrit în pustie, şi ai ajuns la viaţa îngerească. Pentru aceea aflând şi sfârşitul cu mărire şi cinste de la Dumnezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Pelaghia prealăudată; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, cuprins sunt de valurile greşelilor mele, celor fără de număr; ci ca la o ajutătoare fierbinte şi acoperământ, alerg la limanul bunătăţii tale Preacurată. Roagă cu dinadinsul Preasfântă pe Cel întrupat din tine fără sămânţă, pentru toţi robii tăi, care te laudă neîncetat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
A Crucii, a Născătoarei.
Trăgându-te Cuvinte spre Cruce, de oamenii cei fărădelege, Maica Ta la cele dinlăuntru tulburându-se se tânguia, şi lăcrimând zicea : Vai mie ceea ce Te-am născut Fiule, cum pătimeşti fără dreptate, preabunule Cuvinte ? Cum voind suferi pălmuirile obrazului, şi cum rabzi scuipările şi moartea cea fără dreptate ? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane ? Ci ştiu că pătimeşti voind, Cela ce din fire eşti Iubitor de oameni !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Mărire puterii Tale, Doamne !
Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrânării Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos Dumnezeului nostru, curgând mirosul mirului Lui.
Frumuseţea trupului tău, ce a fost mai înainte tina păcatului, Pelaghia cu totul ai prefăcut-o în frumuseţe neîntinată, precum Mirele tău Hristos a poftit.
Slavă...,
Darul Duhului sălăşluindu-se în sufletul tău Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a credinţei, şi a topit păcatul.
Și acum..., a Născătoarei :
Toiag ai odrăslit Născătoare de Dumnezeu, din care a răsărit floarea cea înţelegătoare a dumnezeieştii bune-miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este scump mir nedeşertat.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Adăpându-te cu apele cele de taină ale Duhului, ai înflorit întru credinţă prin ostenelile sihăstriei, bună-rodirea faptelor bune.
Tu Doamne eşti Lumină celor ce zac întru întuneric, Tu ai strălucit în inima Cuvioasei, raza cunoştinţei de Dumnezeu.
Slavă...,
Ostenelile tale, cinstită Pelaghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.
Și acum..., a Născătoarei :
Minunat s-a arătat Darul tău cu adevărat Preacurată, lucrând puteri preamărite şi semne peste tot pământul.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Arătându-se raza cea neînsemnată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Pelaghiei, s-a gonit de acolo stăpânitorul întunericului şi s-a sălăşluit darul Duhului şi credinţa Lui.
Ceea ce dedemult era prinsă în cursa şarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui şi călcându-i viclenia, cu puterea lui Dumnezeu.
Slavă...,
Iubind pe mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu bunătăţile, şi înfrumuseţată cu ostenelile sihăstreşti, te-ai învrednicit cămării Lui celei de mire Pelaghia.
Și acum..., a Născătoarei :
Dorit-au dumnezeieşte toţi Proorocii odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu; dar în zilele cele de pe urmă te-ai arătat nouă, celor ce dorim de tine Fecioară fără prihană.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Podobie : Căutând cele de sus...
Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârşită pentru faptele tale; şi ai şi luat cu adevărat Cuvioasă, alergând pe calea pocăinţei.
ICOS.
Câţi în viaţă cu păcate v-aţi spurcat, ca şi eu ticălosul, să râvnim pocăinţei şi tânguirii celei cu lacrimi a Cuvioasei Maicii noastre Pelaghia; ca să luăm degrabă de la Dumnezeu iertare, precum fericita încă vie fiind şi-a spălat tina păcatului, şi a luat de la Dumnezeu iertare desăvârşit, alergând pe calea pocăinţei.
SINAXAR
În această lună în ziua a opta pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia.
Stih : De ruşine spălându-te şi zgomotul lăsând,
Către limanul ceresc vii Pelaghia alergând;
În a opta zi de marea vieţii Pelaghia scăpând.
Această sfântă a fost în zilele împăratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei şi umbla pe la jocuri şi prin zboruri şi făcând multe curvii a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învăţătură de la oarecare om sfânt anume Non Episcopul, pocăindu-se cu căldură şi botezându-se îşi lepădă toată averea, ca şi cum ar fi fost nişte gunoaie şi îmbrăcându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc şi tăinuindu-se, se duse în muntele Măslinilor. Aici se închise într-o chilie, şi-şi petrecu viaţa ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască şi a răposat cu pace.
Tot în această zi, Sfânta Pelaghia fecioara.
Stih : De mare prăpastia ruşinii în prăpăstii ai fugit,
Şi cu ascuţită minte Pelaghio, pe vrăjmaşul prăpăstuind.
Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; şi aflând Domnul ţării aceleia, că este creştină, trimise ostaşi să o prindă. Deci ei mergând acolo îi înconjurară casa, vrând să o răpească; iar sfânta prinzând de veste îi rugă să o îngăduiască puţin şi ei o ascultară; deci, ea stând către răsărit, la locul unde-şi făcea rugăciunea, ridicându-şi mâinile în sus, şi înălţându-şi ochii la Cer, se rugă multă vreme lui Dumnezeu, ca să nu o lase să cadă în mâinile ostaşilor, ci să se suie către dânsul curată şi sfinţită jertfă fără prihană; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prăpastie şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Hrisostom cu laude a cinstit-o pentru curăţia fecioriei ei şi pentru multa ei nevoinţă.
Tot în această zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânată.
Stih : De întinăciunea desfrânării spălându-se,
Taisia luminată de Dumnezeu se apropie.
Aceasta de mică a fost prăvălie drăcească, din pricina maicii sale. Deci, fiind vânătă de Pafnutis Sidoneanul şi luând deplin adeverinţă că este pocăinţă, îşi împărţi toată averea la săraci, până la patru sute de litre de aur. Şi încuindu-se într-o chilie şi plângând şi suspinând din toată inima, zicea : cel ce m-ai zidit miluieşte-mă. Întru aceasta a petrecut trei ani. Apoi ieşind de acolo din porunca Părintelui, peste cincisprezece zile s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta bunei-credinţe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Noian de isprăvi dumnezeieşti te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmaşului. Pentru aceea cântai : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
În cuptorul înfrânării ţi-ai lămurit trupul şi sufletul ca un dumnezeiesc aur curat, şi ai arătat mai luminată frumuseţea cea dintâi, cinstită Pelaghia, cu sihăstria ta desăvârşită.
Slavă...,
Prin baia cea dumnezeiască dezbrăcându-te de omul cel vechi şi stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou, ce este după chipul lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Cela ce şade pe Scaunul Părintesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a sălăşluit întru tine Născătoare de Dumnezeu, şi a zidit din nou frământătura noastră, înălţându-o întru Sine ca un Milostiv.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...
Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minunilor tale, arată toată lumina vieţii tale, şi arată la toată lumea raza dumnezeieştii tale credinţe, care a strălucit întru tine cinstită Pelaghia.
Cu legătură nedezlegată legându-te prin credinţă cu Hristos, te-ai lipit de Dânsul şi ai rămas nedespărţită de unirea dragostei Lui, alcătuindu-te prin gând cu credinţa Lui, cinstită Pelaghia.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Primind prin Duhul cunoştinţă adevărată în inima ta, îndată ai părăsit toată deşertăciunea vieţii. Pentru aceea ai spăimântat pe oameni, cu repede schimbarea ta cinstită, şi cerurile le-ai umplut de veselie.
Și acum..., a Născătoarei :
Măririle tale Fecioară Curată le laudă oştile cele de gând, le propovăduiesc luminat toţi patriarhii şi Proorocii, dimpreună cu Apostolii şi cu cetele mucenicilor, şi cu toată mulţimea cuvioşilor; cu care dimpreună şi noi ne închinăm ţie.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată de...
Poftit-ai cu adevărat, să vezi frumuseţea doritului tău Hristos; pentru care te-ai răstignit lumii, şi veştejind floarea cea frumoasă a trupului Cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.
Toată frumuseţea trupului lepădându-o Pelaghia, prin pocăinţă şi osteneli, te-ai suit la lăcaşurile cele cereşti; unde te îndulceşti de frumuseţea Celui iubit al tău.
Slavă...,
Acum priveşti de sus către toţi cei ce te cinstesc cu dragoste, Cuvioasă, şi către cei ce-ţi săvârşesc pomenirea cea de peste an. Roagă pe Făcătorul şi Ziditorul tău, să ne împărtăşim şi noi măririi Lui.
Și acum..., a Născătoarei :
Laud naşterea ta Fecioară şi măresc Darul tău; că tu eşti cu adevărat luminarea şi mângâierea sufletului meu; grabnică ajutătoare, mântuire şi sprijineală.
Irmosul :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru această veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
LUMINÂNDA.
Podobie : Cu ucenicii...
Pildă sihaştrilor s-a arătat viaţa ta, şi iscusită îndreptare, celor ce cumplit au căzut, pururea pomenită Pelaghia; că fugind de noaptea patimilor, te-ai apropiat de Hristos Soarele măririi, strălucind în adunarea sihaştrilor; cu care împreună prăznuim preastrălucită pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUA
ZIUA A NOUA
Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu.
Şi pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Andronic, şi a soţiei lui Atanasia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale Apostolului, şi trei ale sfinţilor.
Stihirile Apostolului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu trestia Harului, ai tras pe oameni dintru adâncul deşertăciunii, cel ce eşti vrednic de minune Iacove, plecându-te voinţelor Învăţătorului Celui ce a luminat întrutotul mintea ta, şi Apostol şi cinstit de Dumnezeu grăitor te-a arătat, Fericite, Dumnezeirii Lui celei necuprinse.
Strălucirea Duhului peste tine s-a pogorât în vedere de foc, şi te-a făcut, Fericite, dumnezeiesc lăcaş, care degrab izgoneşti negura nedumnezeirii, şi lumea luminezi cu strălucirea întru-tot înţeleptelor tale cuvinte; grăitorule de taine, podoaba Apostolilor, însuţi văzătorule al lui Hristos Iacove.
Cu strălucirile propovăduirii pe cei ce dormeau întru întunericul necunoştinţei, i-ai luminat, şi i-ai arătat o Iacove fii prin credinţă Stăpânului şi Dumnezeu; a cărui pătimire şi moarte ai râvnit; şi măririi te-ai făcut moştenitor ca un înţelept, de Dumnezeu grăitor, şi ca un ucenic adevărat.
Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Părăsind toată tirania vieţii şi urând avuţia, şi din dezmierdarea cea trecătoare schimbându-vă, aţi ridicat Crucea ca un jug dumnezeiesc şi aţi urmat lui Hristos, trecând minunat la verdeaţa cea cerească; în care veselindu-vă dimpreună, aduceţi-vă aminte şi de noi care cu credinţă ne aducem aminte de voi, şi cu iubire şi cucernicie, săvârşim sfântă şi cinstită pomenirea voastră sfinţilor.
Cu totul iubindu-te din suflet pe Tine Stăpâne, a alergat după Tine însoţirea cea pururea pomenită, şi dimpreună înjugată şi toate cele de veselie, şi legătura cea nedezlegată, ca ţesătura păianjenului au rupt-o; pentru aceea au şi dobândit împărăţia nemuritoare. Aşadar cu rugăciunile lor, dă-mi iertare greşelilor, Îndurate, şi mă fă neatins de patimile, cele ce totdeauna supără sufletul meu, Stăpâne.
Lipsitu-v-aţi de însoţirea cea drăgăstoasă a copiilor, cu porunca lui Dumnezeu, şi în viaţă rămânând neschimbaţi, aţi ridicat glasul cel viteaz al lui Iov, şi aţi strigat : Domnul a dat, Domnul iarăşi a luat ! Pentru aceea cu înlesnire aţi săvârşit lucrul cel dorit; şi mutându-vă către pustietăţi şi locurile cele sfinte, cu bucurie v-aţi arătat pereche preasfântă.
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Teofan.
Luând Harul Dumnezeiescului Duh, ai fost împreună numărat cu preasfinţită ceata Apostolilor, Iacove; pentru aceasta şi din Cer oarecând, insuflat fiind cu puternică suflarea cea în chip de limbi de foc, ai ars nedumnezeirea păgânilor cea spinoasă. Roagă şi acum Apostole pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Proorocul David care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare pentru tine mai înainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ţie măriri. Stătut-a Împărăteasa aproape dea dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare vieţii te-a arătat, Dumnezeu cel ce fără de tată din tine a Se face om a binevoit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat prin patimi, şi oaia cea rătăcită pierdută prin munţi aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
LA STIHOAVNĂ Stihurile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Luat-ai Apostole putere nebiruită asupra dracilor întru numele lui Hristos, şi Dar a goni stăpânirile întunericului. Străbătut-ai pământul, luminând ca un soare, şi toate laturile învăţând, Mărite, ai propovăduit venirea lui Hristos cea mântuitoare.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Bunătăţii celei dintâi şi vieţii celei fireşti şi dumnezeieşti asemănându-te, bărbat bun din fire ai fost Iacove; şi pentru bunătatea năravurilor şi curăţia minţii, Fiu al Dumnezeiescului Dar numindu-te, te-ai arătat ucenic de aproape al lui Hristos.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Organ bine alcătuit cu dumnezeiască îndreptare, fiind Apostole Iacove, ai fost ales spre chemarea păgânilor, pe care aducându-i la cunoştinţa lui Hristos cu cuvintele şi cu faptele, pe toţi i-ai luminat să mărturisească adevărată Dumnezeirea lui Iisus, Mântuitorului sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea :
Cu credinţă prăznuim întru-tot cinstită ziua pomenirii tale, Iacove slăvite; nu ca fiu al lui Alfeu, ci ca pe un Apostol al lui Hristos cinstindu-te, şi ca pe un vestitor al negrăitei Lui întrupări. Pentru aceasta stând pururea înaintea Scaunului Stăpânului, împreună cu cei fără de trupuri, cu cetele Apostolilor şi ale mucenicilor, roagă-te cu dinadinsul să ne mântuiască Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie :
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară prealăudată; prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, fiind Soarele dreptăţii; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.
Apostole sfinte Iacove roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul 1.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Și acum..., al Născătoarei, Învierii :
Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te !, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin naşterea ta.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Apostolului de două ori, Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă, SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : Pentru mărturisirea credinţei...
Apostole sfinte Iacove, cel ce ai străbătut marginile pământului, învăţând popoarele cele întunecate să creadă în Treimea Cea de o Fiinţă, stând acum înaintea Scaunului lui Hristos, roagă-te cu osârdie pentru noi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta cea de peste an; ca să ne dăruiască iertare greşelilor, ca un Îndurat şi Iubitor de oameni. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeieştii firi părtaşi ne-am făcut prin tine, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară; că ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat; pentru aceea după vrednicie toţi cu bunăcredinţă te mărim.
După a două Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Ca un soare luminos ai fost trimis de Hristos să luminezi tot pământul Apostole sfinte Iacove. Deci, cu rugăciunile tale cele dumnezeieşti străluceşte-ne şi pe noi, cu dumnezeiasca lumină cea neînserată, pe toţi cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nădejde neruşinată eşti celor ce nădăjduiesc la tine, una care ai născut mai presus de fire cu trup, pe Hristos Dumnezeul nostru. Pe care roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dea lumii curăţire de păcate, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii.
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 4, al Apostolului pe 6, şi al Cuviosului pe 4.
CANONUL Apostolului
Facerea lui Teofan.
Cântarea a l-a, glasul el 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Mână dă-mi de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos Iacove, mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău, străluceşte-mi şi lumină inimii mele, cu rugăciunile tale.
Cu repejunile dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit ca din raiul desfătării, şi ai adăpat cu adevărat faţa pământului, cu curgerile bunei-credinţe înţelepte.
Cu preasfinţită ceata ucenicilor lui Hristos te-ai unit Iacove, plinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.
A Născătoarei :
Pe tine preasfântă Fecioară ! Domnul, Cel ce a întins Cerul, şi a întemeiat pământul, Cer pământesc nouă te-a arătat, Cel ce a ieşit din tine cu trup.
Alt CANON al Cuviosului
Cântarea l-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe călăraşii lui Faraon..
Curăţindu-ţi-se sufletul Andronice cu bunătăţile cele alese, şi înfierbântându-te cu focul dumnezeieştii dragoste, te-ai lepădat de înfierbântările trupului; că aveai totdeauna dumnezeiasca rouă de sus, care te răcorea.
Plecându-te poruncii; Stăpânului, ca odinioară Patriarhul Avraam, ai lăsat moşia ta, şi n-ai băgat seamă, de rude, de femeie; te-ai depărtat şi de avuţie Părinte, şi în pustie singur ai locuit, Fericite.
Slavă...,
Porunca Domnului ai împlinit, vânzându-ţi tot şi împărţind săracilor; pentru aceasta ai aflat mărgăritarul cel de mult preţ, şi luându-l te-ai îmbogăţit cu mari bogăţii prin izvorârea mirurilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Se zideşte voind în pântecele tău Ziditorul lui Adam; şi Cel ce poartă toate în palmă, se poartă în braţele tale Născătoare de Dumnezeu; o Taină înfricoşată ! Că Prunc S-a arătat Domnul tuturor veacurilor.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum Tu...
Luând vederat Darul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întuneric, ca un luceafăr de dimineaţă Cuvioase Părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui celui înţelegător.
Piciorul tău a stătut arătat întru îndreptare, Fericite, lângă Împăratul cel bun şi drept, săltând, foarte bucurându-se, şi umblând pe cărarea cerească.
Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, care a făcut toate cu dumnezeiasca putere, cel mai adevărat Învăţător de taine, l-ai avut Iacove, îndreptându-te pe tine la cunoştinţa cea adevărată.
A Născătoarei :
Marie nădejdea tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat pentru noi, scapă-ne de feluri de ispite şi de nevoi Preacurată.
Alt Canon,
Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...
Izgonitu-s-a Adam din Edem, prin sfatul Evei; iară tu ascultând de soţia ta înţelepte, ai câştigat raiul, bucurându-te împreună cu dânsa totdeauna fericite Andronice.
Cuvântul, cel ce tainic şi înţelepţeşte rânduieşte toate şi care îndreptează pe oameni către mântuire, mută pe cei doriţi de la pământ către Cer, arătându-ne nouă cale dreaptă prin doi copii ai voştri.
Slavă...,
Nebăgând în seamă dragostea cea pieritoare şi stricăcioasă şi lăsându-o celor de pe pământ, v-aţi legat cu dragostea Duhului, fericiţilor; pentru aceea acum locuiţi în locaşurile drepţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Cea mai aleasă decât Heruvimii şi Serafimii, ceea ce a născut pe Dumnezeu netâlcuit, şi blestemul cel omenesc l-a mutat în binecuvântare, să se cinstească totdeauna cu laude; că aceasta este nădejdea noastră.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat, şi între ucenici preacinstit, şi cu Apostolii împreună locuitor, Iacov, lumii bogăţie de tămăduiri izvorăşte, şi apără de primejdii, pe cei ce-l laudă. Pentru aceasta cu un glas strigăm către dânsul : Mântuieşte pe toţi cu rugăciunile tale Apostole !
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Înţelepciunea cu adevărat învăţătoare având, care te-a învăţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea elinească nebună a fi o ai arătat de Dumnezeu insuflate, şi păgânilor luminător dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul bunei-credinţe îndreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta izbăviţi fiind prin tine de înşelăciune, după vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeu grăitorule Iacove; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea,
Jugul Domnului cel uşor din tot sufletul pe umeri luând, Lui ai urmat de Dumnezeu purtătorule Andronice, şi valurile lumeşti înfruntând în pustietăţi ai alergat, Fericite, unde călătoria pustniciei fără prihană o ai săvârşit Părinte, apropiindu-te de Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca ceea ce eşti locaş Mântuitorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat fărădelegii şi batjocură dracilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapta bună, Curată ceea ce eşti de lumină primitoare; goneşte-mi negura patimilor, şi împărtăşirii celei de sus şi luminii celei neînserate, mă învredniceşte cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Hristos este puterea mea...
Însuşi Domnul, Cel ce este unul sfânt, te-a unit cu cinstită ceata ucenicilor pe tine, Fericite, văzând mai înainte curată şi luminată viaţa ta.
De minunile Dumnezeiescului Duh fiind plin, de Dumnezeu vestitorule, faci minuni, vindecând bolile şi dezlegând pe oameni din amăgirea duhurilor necurate.
Dumnezeiasca strălucire, care s-a vărsat în inima ta, Fericite, luminată a lucrat-o Dumnezeu, şi primitoare de darurile cele mai presus de minte a făcut-o.
A Născătoarei :
Prin dumnezeiască naşterea ta, Fecioară preacurată, cetele îngereşti şi adunările omeneşti s-au împreunat; că pe începătorul păcii Hristos şi Mântuitorul tuturor, L-ai născut.
Alt Canon
Irmos : Auzit-am Doamne...
Sudorile ostenelilor tale, cele ce au curs de pe trupul tău, preasfinţite Andronice, s-au prefăcut întru mirosul mirului.
Ca un finic cu ramurile înalte Părinte, ai înflorit în pustietăţi, şi cu durerile ostenelilor tale ai făcut rod plăcut lui Dumnezeu.
Slavă...,
Cu curgerile lacrimilor ai rourat pământul pustiului, şi cu ostenelile pustniciei ai arătat sufletul tău roditor.
Și acum..., a Născătoarei :
Nedeşertând Domnul sânurile părinteşti, S-a sălăşluit în preacurat pântecele tău Fecioară, şi toată lumea a înnoit-o.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea...
Cu Soarele cel înţelegător, Fericite, împreună-vorbitor ai fost, luându-ți de acolo razele; de la Acela care după fiinţă El este întâi, iară al doilea după Dar te-ai făcut tu, Mărite.
Minte preacurată şi luminată având, şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat L-ai văzut; pe Cel necuprins cu mintea.
Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta Apostole, toată proorocia şi toată punerea de lege, Fericite; că pe Cel ce mai înainte acele dedemult l-a însemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.
A Născătoarei :
Iată Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şi Domnul; pe Care cu chip negrăit Curată L-ai născut, rămânând după naştere Fecioară nestricată.
Alt Canon,
Irmos : Mânecând strigăm...
Să lăudăm toţi credincioşii cu cântări pe Andronic, şi să mărim pe Atanasia soţia lui.
N-ai dat nicidecum, precum este scris, ochilor tăi somn, nici genelor tale dormitare, Părinte Andronice.
Slavă...,
Preamăritu-te-a Domnul pe tine cu miruri, Fericite, primind ostenelile tale ca o jertfă cu adevărat bineprimită.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Unul din Treime minunat L-ai născut Fecioară, şi cu lapte ai hrănit, pe Cel ce hrăneşte firea omenească.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Picioarele tale sunt frumoase, că pace fără răutate bine au vestit; pacea care este mai presus de fire şi care covârşeşte mintea, Mucenice al Domnului preacinstite.
A cunoaşte taina şi a propovădui înfricoşată întruparea lui Dumnezeu, te-ai învrednicit, Iacove, împrumutând razele cele mai întâi lucrătoare de la însuşi Cel Preaînalt preafericite.
Biserică lui Dumnezeu însufleţită te-ai arătat, capiştile dracilor ai pierdut, şi Biserici ai zidit cu puterea şi cu Darul lui Hristos, cel ce eşti dumnezeiască podoaba Apostolilor.
A Născătoarei :
Ceea ce stăpâneşti peste toate făpturile ca una ce ai născut pe Dumnezeu cel Preabun, rănile greşelilor mele vindecă-le Preacurată, milostiv făcând pe Cel ce S-a născut din tine.
Alt Canon,
Irmos : Haină luminoasă da-mi mie...
Nicidecum slăbiciunea firii n-a stricat voirea care o ai avut, o Cuvioasă ! către nevoinţele ostenelilor.
Schimbându-ţi haina, ţi-ai ascuns firea cea adevărată; pentru aceasta fără de îndoire ai săvârşit calea mântuirii.
Slavă...,
Cunoscutu-ţi-ai soţul mergând pe cale, cu care ai şi mers împreună negrăind nimic către dânsul.
Și acum..., a Născătoarei :
Glasul graiurilor lui Gavriil aducem acum ţie Fecioară : Bucură-te strigând ! Domnul este cu tine.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe cea întru rugăciuni...
Ca pe un luceafăr, ce luminează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şi de Dumnezeu grăitorul Iacov, cu cântări să-l lăudăm, cinstind astăzi prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.
ICOS.
Pe cel ce s-a învăţat din Cer cunoştinţa Cuvântului, şi luminat a propovăduit pe pământ Evanghelia, pe marele Iacov Apostolul cel după mai înainte alegere, pe fiul lui Alfeu te rog, trimite-mi Har Hristoase Iisuse, să laud pe acela ce ai umplut de Dumnezeiescul Duh, pe înţeleptul tău ucenic; pe care l-ai dăruit propovăduitor la toate marginile, şi rugător către Tine bineprimit; că se roagă pururea pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu.
Stih : Crucea Iacov ridicându-o cu multă dulceaţă,
Se face vrednic Mântuitorule de eterna viaţă.
Acesta era fratele lui Matei Evanghelistul, ce fusese mai înainte vameş, şi era fiu al lui Alfeu; care mergând la propovăduirea Evangheliei, arzându-se de râvnă dumnezeiască, a stricat toate capiştile idolilor, tămăduind bolile, şi gonind duhuri necurate; pentru care lucru şi mulţimea limbilor, l-a numit sămânţă dumnezeiască. Acesta umblând multă parte a lumii, şi vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos şi patima i-a râvnit şi moartea; că s-a răstignit pe Cruce, şi aşa şi-a dat Duhul la Dumnezeu.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Andronic, şi Atanasia soţia lui.
Stih : Împreună vieţuitoare Andronic pe Atanasia are,
Şi în lume prin nevoinţe, şi în ceruri petrecătoare.
Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrător de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune şi bogat; şi a luat luişi pe Atanasia, femeie curată şi iubitoare de Dumnezeu; iar bogăţia lor o împărţea în trei părţi; o parte la săraci, alta la împodobirea Bisericilor, şi a treia la trebuinţa casei lor. Au născut ei un fiu şi o fiică, iar după naşterea acelor doi fii, n-au mai avut a se cunoaşte trupeşte, ci amândoi se nevoiau pururea în curăţie, la rugăciune, şi a face bine săracilor, şi a căuta pe bolnavi. Trăind aşa doisprezece ani împreună, fiind fiii lor la o vârstă care putea să dea bucurie părinţilor, într-o zi îmbolnăvindu-se amândoi au murit. Deci Andronic, nu se arăta mâhnit de acea întâmplare, ci încă a strigat, fericitul acel glas al lui Iov, zicând : Gol am ieşit din pântecele Maicii mele, gol mă voi şi duce : Domnul a dat, Domnul a luat, Iar femeia lui Atanasia avea jale nemângâiată, zdrobindu-se cu atâtea plânsuri, încât de mâhnirea cea mare atâta a slăbit încât era să moară; pentru că zicea : Să mor şi eu cu fii mei. La îngroparea fiilor lor s-au adunat toţi cetăţenii şi însuşi Patriarhul cu tot clerul, şi-i îngropară în biserica Sfântului Iulian. Iar după îngropare nu voia Atanasia să meargă la casa sa, ci şedea lângă mormântul fiilor săi plângând. La miezul nopţii însă i s-a arătat ei Sfântul Mucenic Iulian, în chip de călugăr, zicându-i : Pentru ce nu laşi pe cei ce sunt aicea să se odihnească, o femeie ? Iară ea a zis : Nu te mânia pe mine Domnule; sunt mâhnită, pentru că doi fii am avut, şi pe aceştia astăzi i-am îngropat împreună. Iar el i-a zis : Dar de ce plângi pentru dânşii ? Că în ce chip caută firea omenească mâncare, şi nu se poate a nu-i da, aşa şi copiii cu cereştile bunătăţi se hrănesc de la Hristos, pe care îl roagă zicând : Dreptule judecător, dacă ne-ai lipsit de cele pământeşti, nu ne lipsi de cele cereşti. Iar ea auzind acestea s-a umilit, şi şi-a schimbat mâhnirea în bucurie; că zicea : Dacă fiii mei vieţuiesc în Cer, apoi de ce plâng eu ? Şi s-a întors să mai vorbească cu cel ce i se arătase şi nu l-a mai văzut; l-a căutat prin toată biserica, şi n-a aflat pe nimenea. Atunci Atanasia a cunoscut că vedenie a văzut, şi s-a spăimântat; şi mergând a spus bărbatului ceea ce a văzut, şi s-au mângâiat amândoi. Iar nu după multă vreme, a zis Atanasia către Andronic : Lasă-mă la o mănăstire, ca să-mi plâng păcatele, şi el primind cuvântul cu bucurie, fiindcă dorea şi el, au împărţit cea mai multă parte din avuţia lor la săraci, şi au iertat robii ce erau cumpăraţi, iar cealaltă avuţie a lor o au dat socrului său ca să facă bolniţă de săraci şi gazdă străinilor, şi luându-şi puţină avere, cât să le fie pe cale, au ieşit noaptea din cetate numai amândoi singuri. Iar fericita Atanasia întorcându-se, a văzut de departe casa sa, şi căutând spre Cer a zis : Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam şi Sarrei : Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta, şi vino la pământul care voi arăta ţie, caută şi spre noi, şi ne du întru frica ta. Iată pentru numele tău, am lăsat casa noastră, ca să nu ne închizi nouă uşile Împărăţiei tale. Şi plângând amândoi, au mers în calea lor, şi ajungând la Ierusalim, s-au închinat sfintelor locuri, şi vorbind cu mulţi părinţi, au luat binecuvântare de la dânşii. Şi auzind de Părintele Daniil, au mers la dânsul, şi i s-au închinat lui; acesta vorbind cu dânşii cuvânt de mântuire, mult i-a folosit, şi scriindu-le o carte i-a binecuvântat şi i-a trimis la mănăstirea Tavenisiotului. Deci mergând acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta sa soţie Atanasia în mănăstirea de femei. Iar el întorcându-se la Părintele Daniil, a primit îngerescul chip, şi a petrecut fericitul lângă acest Părinte doisprezece ani, nevoindu-se. După aceasta a rugat pe Părintele să-l lase pe el la Ierusalim să se închine sfintelor locuri; iar Părintele Daniil făcând rugăciune i-a dat voie. Şi mergând Părintele Andronic în părţile Egiptului, a şezut să se odihnească puţin sub un copac, şi iată după rânduiala lui Dumnezeu a văzut pe fericita Atanasia femeia sa, care mergea în chip bărbătesc, şi s-au închinat unul altuia. Deci a cunoscut Atanasia pe bărbatul său, iar el nu o a cunoscut pe ea. Căci cum era cu putinţă să o cunoască, că faţa ei se veştejise de înfrânare, şi era neagră ca un arap; către aceasta încă şi rânduiala sa schimbându-şi, era îmbrăcată bărbăteşte, şi a întrebat pe Andronic, zicând : Oare nu eşti tu ucenicul Părintelui Daniil, cel ce se numeşte Andronic ? Iară el a zis : Eu sunt şi iarăşi l-a întrebat : Unde mergi Avvo Andronice ? Răspuns-a Andronic : Mă duc la sfintele locuri să mă închin; dar tu unde mergi, şi cum îţi este numele ? Iară ea a zis; Mă duc şi eu la sfintele locuri, şi numele îmi este Atanasie, pentru că aşa îşi schimbase numele. Şi a zis Andronic : Să mergem dar împreună. Iar Atanasie a zis : De voieşti să mergi cu mine, să pui pază gurii tale, ca în tăcere să călătorim. Iar el a zis : Bine, să fie aşa precum voieşti. Grăit-a Atanasie : Să mergem dar, şi rugăciunile Sfântului tău Stareţ să călătorească cu noi. Şi ajungând la sfânta cetate şi închinându-se la sfintele locuri, s-au întors cu tăcere la Alexandria. Şi a zis Atanasie către Părintele Andronic : Voieşti Părinte să petrecem amândoi într-o chilie ? Răspuns-a Andronic : Să petrecem însă mai întâi voi întreba pe Stareţul dacă ne va porunci nouă ca împreună să petrecem. Şi a zis Atanasie : Mergi şi întreabă, iar eu te voi aştepta pe tine în schitul ce se cheamă Optsprezecinicul; şi de-ţi va porunci Părintele să vii la mine, precum am umblat cu tăcere, aşa cu tăcere şi în chilie să petrecem. Iară de nu vei putea să petreci cu tăcere, să nu vii la mine; că măcar şi Părintele de ar porunci, nu voi să vieţuiesc acolo unde nu ar fi tăcere. Şi mergând Andronic la Avva Daniil, i-a spus de împreună călătorul său Atanasie. Şi a zis Daniil lui Andronic : Mergând să iubeşti tăcerea, şi să petreci cu Atanasie de vreme ce eşti călugăr desăvârşit. Deci a luat Andronic pe Atanasie, şi l-a dus în chilia sa, şi au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tăcere alţi doisprezece ani; şi n-a cunoscut Andronic că Atanasie este soţia lui; pentru că aceea se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să nu fie cunoscută de bărbatul său. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânşii şi-i învăţa. Odinioară fiind la dânşii, şi mult grăindu-le de folosul sufletului, se întorcea; şi mai înainte de a sosi la chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i : Părinte Daniil Părintele Atanasie se duce către Domnul. Şi întorcându-se Stareţul, l-a aflat într-o mare fierbinţeală; şi a început Atanasie a plânge. Şi Stareţul i-a zis : Se cade să te bucuri, că mergi să întâmpini pe Hristos iar nu să plângi. Răspuns-a, Atanasie : Nu plâng pentru mine ci pentru Părintele Andronic; ci să faci dragoste Părinte, după îngroparea mea vei afla o scrisoare sub căpătâi meu, ci citindu-o, să o dai Părintelui Andronic. Şi făcând rugăciune, s-a împărtăşit Atanasie cu dumnezeieştile taine, şi s-a dus către Domnul. Şi au venit fraţii să îngroape trupul lui, şi aflară că era femeie cu firea. Iar Avva Daniil a aflat sub căpătâiul ei scrisoarea, şi citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, că femeia lui era, şi toţi au lăudat pe Dumnezeu. Şi s-a auzit aceasta în toate Lavrele, şi trimiţând Avva Daniil a chemat pe toţi părinţii cei din Egipt, şi cei din pustiul cel mai dinlăuntru, şi s-au adunat toate Lavrele, şi îngropară cu cinste Sfântul trup al fericitei Atanasia, mărind pe Dumnezeul cel ce i-a dat o asemenea răbdare. Iar după îngroparea ei, au petrecut Stareţul cu Andronic până la a şaptea zi, şi în ziua a şaptea făcând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca să ia pe Andronic în chilia sa; iar Andronic îl ruga zicând : Lasă-mă aicea Părinte, ca şi eu să mă îngrop cu doamna mea Atanasia Şi lăsându-l Stareţul, s-a dus; şi încă ne-sosind el până la chilie l-a ajuns un călugăr, zicându-i : Părintele Andronic se duce către Domnul. Şi a trimis Stareţul în urma părinţilor celor ce plecase, zicând : Întoarceţi-vă cu mine la Părintele Andronic; iar ei întorcându-se l-au aflat încă viu, şi s-a binecuvântat de la dânsul. Iară sfârşindu-se cu pace Părintele Andronic s-a îngropat cu fericita Atanasia, lăudând pe Dumnezeul cel minunat întru sfinţii săi, căruia se cuvine mărirea, în vecii vecilor, Amin.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Poplia.
Stih : Mântuindu-se Poplia de înşelăciunea lumească.
Zboară ca o pasăre la împărăţia cerească.
Aceasta trăia pe vremea păgânului Iulian, măritată fiind mai înainte şi născând roadă vrednică lui Dumnezeu, pe preotul Ioan, care a fost purtător de grijă de orânduiala Bisericii, şi pururea fugea de vrednicia Episcopiei, pentru multa lui smerenie. Deci mergând atunci Iulian la Antiohia, având multă mândrie drăcească, şi silind pe toţi să creadă în draci, această cinstită bătrână, începu a cânta în faţa împăratului cu nişte fecioare : Idolii păgânilor argint și aur, lucruri de mâini omeneşti. Pentru aceasta târându-o, o bătură tare peste obraz, atâta cât se roşi şi pământul de sângele ei, dar nu a fost omorâtă, până la întoarcerea Paravatului. Acela însă junghiindu-se, nu s-a mai întors, iar ea trăind un an după aceea, cu pace s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Petru.
Stih : La înălţimea faptelor bune ridicându-se dumnezeiescul Petru;
Lepădând ţărâna ajunge înălţimea Cerului.
Acest fericit ostaş a fost pe vremea împărăţiei lui Teofil; şi fiindcă era încuviinţat şi la frumuseţe şi la stat, şi la virtutea trupului, a fost încins de împăratul, mare spătar. Apoi călcând şi lepădând toate lucrurile lumeşti, merse la viaţa călugărească, la o mânăstire ce se cheamă Dafnes, şi-şi puse numele Petru, în loc de Leon. Apoi se duse la Olimp, după aceea la sfintele locuri, apoi la Laodichia şi la Attalia, suferind toate ostenelile călătoriei. Deci înţelegându-se înălţimea vieţii şi a faptelor sale celor bune, l-a plecat împăratul Vasilie Machedon, de a mers la mânăstirea Sfântului Foca : Întru care nevoindu-se foarte după Dumnezeu, cu pace şi-a dat Duhul.
Tot în această zi, pomenirea dreptului Avraam şi a nepotului său Lot.
Stih : Care casă este a lui Avraam celui săvârşit.
A căruia sânul celorlalţi, era casă precum lui Lazăr.
Cerul a fost nou Sigor lui Lot;
La care ajungând a fugit de viaţă ca de foc.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii în Babilon...
Cu vărsarea de lumină cea fără materie fiind luminat Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a necunoştinţei; pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine, cel ce ai luminat mulţimea păgânilor cu strălucirile şi cu razele Duhului, sămânţă dumnezeiască te-au numit, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu înţelepciune de Dumnezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea lumii, strigând Iacove ca un gânditor de Dumnezeu : Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Mai sfântă eşti decât sfinţii, Fecioară Maică, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu; pe care lăudându-L neîncetat strigăm : Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreieşti...
Pe cel ce se lăuda odinioară peste măsură, ca va cuprinde lumea, pe începătorul răutăţii, ca pe o pasăre l-ai surpat, împlătoşându-te cu puterea Duhului, şi cu toată întrarmarea Crucii.
Purtând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Domnului cu tot sufletul, şi ai câştigat mărirea Lui cea dumnezeiască ca un plinitor al poruncilor Lui, Andronice.
Slavă...,
Darul mirurilor arată îndrăzneala ta Părinte cea către Domnul; că urmezi vărsării apelor, ce se varsă totdeauna spre mântuirea credincioşilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca să îndumnezeiască firea mea, Cel cu totul desăvârşit se face Prunc negrăit; și din tine Curată se naşte Cel ce a făcut toate cu cuvântul, cuprinzându-le şi întărindu-le.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Învăţându-te cu adevărat cereştile taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toată lumea, propovăduind cu mare glas Cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând Apostole cu negrăit Dar, şi strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fericit eşti Apostole, învrednicit fiind a toată fericirea, ca cel ce eşti împreună-vorbitor, şi împreună-locuitor cu Stăpânul, şi cu moştenirea cea desăvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit, şi împreună cu Cuvântul te veseleşti glăsuind, şi cântând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stai, fericite Iacove, pentru lume rugător prea-ales către Mântuitorul, cerând de sus pace bogată bisericilor, şi iertare de greşeli celor ce te laudă pe tine cu credinţă; cere mântuire sufletelor celor ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Tu solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dumnezeu, una ceea ce eşti cu totul lăudată; care ai născut pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu cel mântuitor; pe Cel ce ne-a dezlegat de blestemul cel dedemult, şi a dăruit binecuvântare celor ce strigă cu credinţă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Pe Împăratul ceresc...
Cu curgerile lacrimilor adăpând ţarina sufletului tău, ai secerat bogată răsplătire, de a face minuni.
Fiindu-mi sufletul rănit de păcate, mă rog să-l tămăduieşti cu doctoria ta cea dumnezeiască, slugă credincioasă a Domnului.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Preasfânta Treime, Cea mai presus de toată stăpânirea, credincioşii să o lăudăm cu bunăcredinţă, pe Ceea ce toate le-a făcut, din ce n-a fost.
Și acum..., a Născătoarei :
Daniil te-a văzut pe tine mai înainte munte Fecioară, din care fără de mână S-a tăiat Piatra, care a sfărâmat capiştile idolilor.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau dedemult întru întuneric şi în umbra necunoştinţei, trăgându-i la lumina cea neapusă a unuia născut Fiului, Celui ce S-a întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost, Fericite, şi slugă fierbinte; pe Care Îl mărim.
Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din Cer, Fericite, şi cu limbă de foc insuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe nişte spini înţelepciunea lumească cea fără de Dumnezeu; strălucind cu strălucite razele propovăduirii lui Hristos, ai alungat negura necredinţei de Dumnezeu fericite.
Înfrumuseţat fiind cu podoaba Stăpânului cea neasemănată, de Dumnezeu înţelepţite, şi înfrumuseţat cu strălucire, luminezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Iacove, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului Ziditorului şi Dumnezeu, unde sunt cetele Apostolilor, preafericite.
A Născătoarei :
Ca ceea ce fără ispită bărbătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul, rămânând fără stricăciune, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Emanuil, Cel ce este Dumnezeu şi Om. Pe acesta îndoit în fire ştiindu-L, pe tine te mărim.
Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Mutatu-te-ai cu bucurie dintru aceste vremelnice către cele de sus, şi sălăşluindu-te dimpreună cu sfinţii părinţi ai noştri, adu-ţi aminte Părinte de cei ce te cinstesc pe tine totdeauna.
Izvorăşti Darul cel nedeşertat al mirurilor, şi tuturor celor ce aleargă Ia tine cu credinţă, le dai tămăduire bolilor, Părinte Andronice.
Slavă...,
Primeşte-mi lauda, o însoţire a cuvioşilor ! Şi-mi dă răsplătire rugăciunea ta cea către Dumnezeu, izbăvindu-mă de greşeli.
Și acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău l-a însemnat odinioară cuptorul, care n-a ars pe cei trei tineri, Fecioară Curată; primind şi tu fără de ardere Focul Dumnezeirii.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Ca un tăinuitor şi Apostol, slugă prea-aleasă lui Hristos unuia Stăpânului, Iacove de Dumnezeu vestitorule, pe Acesta roagă-L să dea conducătorilor noștri biruinţă, şi curăţire de păcate, întru-tot lăudate, celor ce săvârşesc preasfântă pomenirea ta. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Fecioară, Proorocii, mai înainte te-au numit năstrapă şi toiag, tăbliţă, munte netăiat şi sicriu, masă şi sfeşnic poleit cu aur; iară noi te lăudăm după vrednicie de Dumnezeu Născătoare.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Strălucit-ai Apostole luminos ca Soarele, cu razele Duhului, şi toată lumea ai luminat, Fericite, cu cunoştinţa de Dumnezeu, şi ai gonit negura mulţimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca propovăduire, Iacove preaînţelepte; pentru aceasta astăzi prăznuim a ta prealuminată şi vrednică de minune pomenire, şi cu bună cucernicie te mărim.
Tunat-ai preaînţelepte în lume învăţăturile cele sfinte şi de mântuire, şi toată făptura o ai curăţit de înşelăciunea idolească, de Dumnezeu înţelepţite; şi ai luminat popoarele, cu strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu; capiştile idoleşti le-ai stricat cu Darul; şi Biserici ai ridicat întru mărirea lui Dumnezeu.
La înălţimea cunoştinţei de Dumnezeu şezând Iacove, ai primit Darul Duhului, Care S-a arătat ţie în chip de foc şi cu limbă de foc ai ars tina relei-credinţe a mulţimii dumnezeilor; pentru aceasta te lăudăm ca pe un Apostol şi de Dumnezeu grăitor, săvârşind astăzi sfântă pomenirea ta.
Glasul al 2-lea.
Lăsând cele pământeşti ai urmat lui Hristos şi însemnându-te cu suflarea Sfântului Duh, ai fost trimis de Dânsul către neamurile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Apostole Iacove; şi sfârşind nevoinţele dumnezeieştii tale patimi şi muncile cele de multe feluri, ţi-ai dat sufletul lui Hristos. Pe Acela roagă-L preafericite, să dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul 1 :
Pe Focul cel gânditor, care luminează minţile şi arde păcatele, primindu-L înlăuntrul inimii, Apostolul lui Hristos şi ucenicul, străluceşte cu adevărat întru neluminatele inimi ale neamurilor, cu tainice raze ale învăţăturilor; dar şi arde basmele rău-credincioşilor, cele ca surcelele; căci astfel de lucrare are focul Duhului. O minune străină şi înfricoşată ! Limba cea de lut, firea cea de tină, trupul cel de ţărână, au primit cunoştinţa cea gânditoare şi nematerialnică. Ci o tainicule al celor negrăite, şi al privirilor cereşti, Iacove prealăudate ! Roagă-te să se strălucească şi sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un Îndurat.
DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE.
Ecteniile şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ZECEA
ZIUA A ZECEA
Sfinţii Mucenici, Evlampie şi Evlampia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Răsărit-a credincioşilor luminat pomenirea ta, mai strălucită decât soarele, luminând lumea cu luminări dumnezeieşti, Evlampie fericite; gonind negura patimilor şi întunericul dracilor. Pentru aceea te fericim şi peste an te cinstim, ca pe un luminător a toată lumea, ca pe un înfocat rugător.
Cu unghii de fier zgâriindu-te, cu făclii arzându-te, şi în temniţă închizându-te, pe lemn spânzurându-te, şi mâncare fiarelor dându-te, Fericite, nemişcat ti s-a păzit gândul cu Darul cel dumnezeiesc, şi te-ai împodobit cu cununa biruinţei Evlampie. Pentru aceasta cu bucurie cinstim pomenirea ta.
Pe mult-meşteşugăreţul cel ce a rănit pe Eva, şi o a izgonit din rai, tu fiind rănită de dragostea Iui Hristos, Împăratului tuturor, Evlampio, l-ai rănit, răbdând cu tărie rana trupului, şi toată munca; pentru aceea cu împărtăşirea cea mai bună ai nimerit dumnezeiasca îndumnezeire, rugându-te pentru toţi cei ce cu credinţă te laudă.
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul;
Unirea numelui amestecându-se cu iubirea de fraţi, şi curăţia unindu-se cu nepăsarea de dureri, au păzit întreagă tăria cea bună a gândului; că unde este Dumnezeu cel dorit, toată lumea se defăimează. O minune ! Şarpele s-a omorât, şi cel ce a grăit nedreptate către înălţime, s-a surpat de fraţii pământeni Mucenici, de Evlampie înţeleptul şi de Evlampia ! Acestora cu cântări bine-alcătuite să strigăm : Voi care bine aţi săvârşit călătoria întru Hristos, cereţi lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te căruţă neapusă a Soarelui, cea cu chipul de soare, ceea ce ai strălucit pe Soarele cel necuprins cu mintea ! Bucură-te minte, care străluceşti luminări dumnezeieşti, şi cu lumina cea de fulger luminezi marginile pământului. Ceea ce cu adevărat arunci raze de aur, cea preafrumoasă şi cu totul fără prihană, care ai strălucit credincioşilor lumina cea neînserată.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Sparge zapisul strămoşului Adam cel din veac, împungându-Ți-se coasta Multmilostive; şi firea oamenilor cea lepădată se sfinţeşte cu picăturile sângelui Tău, strigând : Slavă milostivirii Tale, slavă dumnezeieştii Tale răstigniri, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfinţilor, glasul al 4-lea.
Cu lumina Treimii strălucindu-se însoţirea cea de buni fraţi, a surpat cruzimea tiranilor. Pentru aceea călcând văpaia, şi dănţuind, cântau : Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună ? Şi uitându-se spre mărirea cea dumnezeiască, s-au învrednicit veşnicei fericiri, rugându-se pururea lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind clătinat de năvălirile dracilor, şi împins în prăpastia pierzării, milostiveşte-te Stăpână, şi mă întăreşte pe piatra bunătăţilor; risipeşte sfaturile vrăjmaşilor, şi mă învredniceşte a face poruncile lui Iisus, Fiului tău şi Dumnezeului nostru; ca să aflu iertare în ziua judecăţii.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Maică neispitită de bărbat cu totul fără prihană, te-ai arătat lui Dumnezeu, Celui ce a primit Crucea şi cinstitele patimi şi dureri; Care a pătimit de bunăvoie, ca să mântuiască pe oameni, care cu Darul a încetat patimile. Pentru aceea roagă-te să mă mântuiesc cu rugăciunile tale, Maică Fecioară Stăpână cea mai cinstită decât îngerii.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Al Octoihului; şi al sfinţilor pe 4.
CANONUL Mucenicilor
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Fiind luminaţi cu razele cele prealuminate, ale Luminii celei cu trei străluciri, biruitorilor Mucenici, cereţi luminare, nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, cea pururea prăznuită.
Raze de soare străluceşte cinstita şi înfrumuseţată prăznuire a mucenicilor, şi pururea luminează tăinuit marginile pământului, cu puterea Duhului.
Slavă...,
Cu trup tânăr, tare ai biruit Mucenice, pe începătorul răutăţii cel vechi răbdând munci şi foc şi năpădiri de rele, fericite Evlampie.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind scăpaţi cu adevărat Fecioară Preacurată, de osânda cea strămoşească prin naşterea ta, cu glasuri de cântări te fericim pururea noi credincioşii, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Săvârşit-ai luptele cu tărie, răbdând munci şi chinuri amare, întărindu-te de faţă cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, mărite Evlampie.
Văzându-te pe tine Mucenice îmbrăcat cu mărirea cea luminată a mucenicilor, s-a dat pe sineşi cu totul la chinuri cinstita Evlampia, cugetând ca şi tine.
Slavă...,
Dorind pe Hristos Mucenice, toate pornirile tiranilor cele văzute, întru nimica le-ai socotit, Evlampie pătimitorule biruind cu credinţa pe cei pierzători.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce te cinstesc pururea, să se izbăvească de toată pornirea cea vicleană a potrivnicilor, şi de patimile cele pierzătoare de suflet.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Norii cei cumpliţi ai chinurilor cu tărie defăimându-i, pătimitorilor, prin Darul Mântuitorului aţi strălucit ca Soarele; şi fiind legaţi dimpreună dumnezeieşte cu dragoste frăţească, la osteneli asemenea prealuminat v-aţi slăvit. Drept aceea după sfârşit, aţi luat de la înălţime Dar fără de sfârşit, a tămădui bolile, voi fraţi împreună-pătimitori; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel smerit, fiind acum necârmuit, se îneacă în valurile supărărilor vieţii, lovit de viforul lor, arătându-se plin peste măsură de povara păcatelor, şi ameninţat a merge în fundul iadului; apucă înainte preasfântă mireasă a lui Dumnezeu, şi cu mila rugăciunilor tale dându-i linişte, aşază-l în limanul tău; că tu eşti liman sufletesc, tu scăpare de greutatea păcatelor, şi-mi suie sufletul meu către înălţime.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşeaua văzând pe Mieluşelul, Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se văita lăcrimând, şi cu amar striga : Lumea se veseleşte luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat. Milostiveşte-Te, şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Astupat-ai gurile fiarelor celor sălbatice, cu chemările dumnezeieşti, înfrumuseţându-te cu mărire îngerească, şi împodobindu-te cu sfinţitele străluciri ale muceniciei.
Locuinţă însufleţită, locaş preasfinţit, te-a aflat pe tine Darul Duhului, înţelepte Mucenice Evlampie; cu care fiind întărit, ai surpat la pământ lăcaşurile idolilor.
Fost-a nemişcată, neîngrozită, nestrămutată de toate vicleniile muncilor celor cumplite Evlampia cea pururea pomenită, fiind întărită întru Hristos.
Slavă...,
Fiind împodobiţi cu sângiurile muceniciei, şi păzind între voi, fericiţilor, unirea cu credinţă frăţească, v-aţi lepădat de cugetele cele întunecoase ale tiranilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Pricepând de departe, foarte arătat Avacum, te-a numit pe tine Curată, munte umbrit cu bunătăţile; din care ni S-a arătat, Cel ce luminează sufletele noastre.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greşelilor.
Ca nişte zori preafrumoase ai lucit, şi ca o stea de zi cu adevărat, ca soarele cel prealuminat, luminând pe credincioşi dumnezeieşte, cu razele nevoinţelor, şi ale minunilor, Mucenice Evlampie.
Foarte mari dureri suferind, şi mulţimea necontenitelor rele, socotindu-le ca nişte dulci plăceri, Evlampie, bucurându-te, ai moştenit răsplătirile cele dumnezeieşti.
Slavă...,
Vărsând pâraie de sânge cinstită Muceniță, ai câştigat pârâul fericirii prealăudată, şi mărire neveştejită în veac, şi desfătarea cea dulce a raiului.
Și acum..., a Născătoarei :
Toate săbiile vrăjmaşului au lipsit de tot cu adevărat, Preacurată Fecioară fără prihană; că tu ai născut pe Dumnezeul tuturor, Cel ce cu Crucea a surpat trufia vrăjmaşului.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Întinzându-vă mucenicilor, chinuindu-vă cumplit şi aruncându-vă fiarelor, tăindu-vă mădularele şi aruncându-vă în foc materialnic, nu v-aţi lepădat de credinţa cea fără prihană.
Valurile muncilor, care se înălţau cu tărie, din poruncile muncitorilor, n-au putut să înece tăria gândului pătimitorilor; că se întăreau de mâna cea dumnezeiască.
Slavă...,
În curgerile sângiurilor, ce s-au vărsat din voi, aţi înecat pe vrăjmaşul Faraon, iară Biserica lui Hristos o aţi adăpat cu bunăcredinţă, înflorind întru credinţă nebiruiţilor Mucenici.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ploaia S-a deşertat în pântecele tău Dumnezeu, pentru nespusa îndurare, şi cu pârâul desfătării toate le-a adăpat Stăpână, şi lumea fiind stricată, a înnoit-o.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
CONDAC, glasul al 3-lea :
Podobie : Fecioara astăzi...
Pe vitejii Mucenici şi fraţi după trup, pe înţeleptul Evlampie şi pe Evlampia să-i cinstim; că aceştia meşteşugirile tiranilor le-au ruşinat, cu puterea Celui ce S-a răstignit; pentru aceasta s-au arătat mucenicilor mărire, împreună şi laudă.
ICOS
Pe însoţirea pătimitorilor, astăzi să o lăudăm credincioşilor, cu cântări sfinţite şi cu laude; că au surpat înşelăciunea idolilor, stingând focul mulţimii dumnezeilor. Au ruşinat pe draci şi de mânia tiranilor nu s-au spăimântat, neîngrozindu-se de sabie şi de foc, nici de pornirile fiarelor celor sălbatice; nevoindu-se bine, Evlampie cel lăudat dimpreună şi cu cinstita Evlampia, arătându-se fraţi împreună-pătimitori, mărirea mucenicilor şi lauda.
SINAXAR
În această lună în ziua a zecea, Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia.
Stih : Şi mai înainte apucând tăiere Evlampia.
Cu Evlampie cel tăiat se împărtăşeşte de cunună.
Tăiaţi au fost în a zecea zi Evlampie şi sora lui Evlampia.
Aceşti sfinţi Mucenici au fost pe vremea lui Maximian, domnind în Nicomidia Maxim. Pe atunci mai mulţi creştini ascunşi în munte, trimiseră pe Sfântul Evlampie la cetate ca să le cumpere pâine. Iar el mergând, s-a prins de slujitorii idoleşti; şi punându-l înaintea împăratului şi întrebându-l, se mărturisi pe sine că este creştin; şi intrând în capiştea idolilor, în loc să jertfească, el porunci idolului lui Aris să cadă, şi căzu de se sfărâmă. Pus fiind la muncă, veni Evlampia soră-sa la mijloc, şi i se ruga să facă rugăciune pentru dânsa, ca să mărturisească şi ea împreună cu dânsul. Deci băgându-i într-o căldare ce fierbea, şi rămânând nevătămaţi, crezură două sute de bărbaţi, şi li s-au tăiat capetele împreună cu dânşii.
Tot în această zi, Sfinţii două sute de Mucenici ce s-au tăiat cu Sfântul Evlampie.
Stih : Şi cincizecimea împătrită a bărbaţilor.
Ce s-au săvârşit prin sabie, o dumnezeiesc sfârşit !
Tot în această zi, Părintele nostru Vasian.
Stih : Vasian Iăsănd viaţa cea de jos.
Cu bucurie merge la treapta de sus.
Acest preacuvios Părintele nostru Vasian era de la răsărit, din Siria. Iar în zilele împăratului Marchian a venit în Constantinopol, şi atât a strălucit cu faptele şi cu minunile, cât împăratul a zidit o biserică întru numele lui, care se află şi până astăzi. Şi i s-a înmulţit numărul ucenicilor până la trei sute dintre care era şi Preacuvioasa Matrona. Deci, trăind aşa şi pe mulţi aducând lui Dumnezeu, şi tămăduind boli, şi fiind făcător de nespuse minuni, întru adânci bătrâneţe către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofil mărturisitorul.
Stih : Numirea cu faptele Teofil arătându-o.
S-a nevoit pentru dumnezeiasca bărbătească icoană.
Acest fericit Părintele nostru Teofil, a fost născut aproape de Tiberiupol din părinţi creştini, şi când a fost de trei ani, primind Sfântul Botez, îl luară părinţii şi merseră în muntele Selentiul, unde aflând pe Cuviosul Părintele nostru Ştefan, şi luând binecuvântare de la dânsul, se duseră la casa lor. Deci de atunci se nevoia copilul la învăţătura cărţii. Şi Dacă ajunse la treisprezece ani, se duse iarăşi la Preacuviosul Ştefan. Acesta văzându-l, îi zise : Pentru ce ai venit fiule la mine ? Iar copilul îi răspunse : M-ai chemat Părinte; şi eu lăsându-mi părinţii am venit aici. Şi iarăşi zise Cuviosul : Când te-am chemat fiule, şi ce ţi-am zis : Lucrând eu, zice, la ţarină, mi-ai zis : Fiule Teofile, te-ai depărtat de la Domnul, care zice : Ridică-ţi Crucea, şi urmează mie. Dintru aceste cuvinte rănindu-mă la inimă ţi-am venit pe urmă până la uşă; şi aflându-o încuiată, te-ai făcut nevăzut de la ochii mei, şi rămăsei singur; şi mi se pare Părinte sfinte, precum îţi cunosc vorba, să nu fi fost tu cel ce m-ai chemat; nu te întoarce dar de către robul tău, care cere mântuire. Iar Cuviosul Părinte mulţumind lui Dumnezeu, luă copilul la dânsul, crescându-l, şi deprinzându-l cu nevoinţa şi cu petrecerea vieţii călugăreşti. Apoi peste trei ani chemând Părintele pe Egumenul lavrei, a dat copilul pe mâna lui, şi luându-l la mânăstirea lui, îi tunseră părul. Iar părinţii lui nu părăseau căutându-l, şi nevoindu-se să afle pe cel ascuns; şi după câţiva ani, aflând cele despre copil, au mers la egumenul, cerând cu poftă să le arate pe fiul lor; iar egumenul întâi mâhnindu-se foarte de acest lucru, nicicum se plecă; dar dacă a văzut întristarea lor şi fără de voie l-a arătat. Văzându-l părinţii, în cinul ce se afla, pornindu-se spre plângere, amestecată cu bucurie, îmbrăţişându-l şi sărutându-l, ce nu zicea, şi ce nu făcea, cât era destul să pornească şi pe cele fără de suflet spre bucurie ? Atunci bucurându-se câteva zile cu fiul lor, şi cu adevărat cunoscând Darul ce era asupra lui, se adeveriră către egumenul cu jurământ, că întorcându-se acasă poftea să-şi aibă şi copilaşul cu dânşii; ca să facă o mănăstire cu cheltuiala lor, precum demult doreau; şi deoarece acum este vremea aceea, trebuia să se apuce de lucru. Apărându-se egumenul, găsiră cu cale să ia de la Dumnezeu răspunsul acestui lucru. Şi a făcut rugăciune şi post trei zile neîncetat, şi săvârşind rugăciunea : O minunate sunt lucrurile Tale, Doamne ! Se auzi un glas de sus în biserică, poruncind : Să sloboadă copilul. Pe care luându-l părinţii împreună şi cu oarecari fraţi din mănăstire, se întoarseră cu bucurie la casa lor. Deci făcându-se în scurtă vreme mânăstirea, se afla Sfântul Teofil petrecând într-însa sihăstreşte de câţiva ani. Iară fiara cea hulitoare Leon împăratul, luptătorul de icoane, făcu de veni Sfântul înaintea lui, şi mărturisind închinăciunea sfintelor icoane, porunci să-l bată cu vine de bou; apoi să-i lege strâns mâinile îndărăt, şi să-l ducă pe calea ce mergea la Niceea. Şi pe stâlpnicul Longin, să-l întindă cu faţa în sus pe pământ, şi să-i ardă pe cap icoanele ce s-au aflat. Iar Sfântul Teofil ajungând la Niceea, stătu înaintea judecăţii, şi nesuferind păgânul îndrăznirea şi mustrarea Sfântului porunci să-l întindă pe doi stâlpi cruciş, şi să-i rumpă carnea cu vine de bou uscate. Şi păgânul văzând că-i curgea sângele ca un izvor, de se roşia pământul, se sculă şi el de pe scaun, de bătea însuşi pe Sfântul peste obraz multe ceasuri. Deci după ce încetă a-l bate, porunci să-l încalţe cu încălţăminte de fier arsă, şi să alerge înaintea lui. Atunci Ipatul, umilindu-se de patimile Sfântului îi zise : Oare numai tu Teofile şi cu de ai tăi, vă aflaţi fără minte la închinăciunea icoanelor ? Iar Sfântul zise : Dacă vei vrea, ia să cercăm din Sfintele Scripturi despre întrebarea aceasta că te ştiu că bine le ştii. Şi de mă vei rămânea cu socoteala, voi părăsi închinăciunea icoanelor; iar de vei rămânea tu, vei voi să te închini lor ? Boierul zise : Fără îndoială, aşa să fie ! Atunci Sfântul făcându-şi voie bună, începu a se întreba pentru cinstea şi rânduiala sfintelor icoane. Şi rămânând Sfântul pe boier, acesta zise către el : Cinstite bătrânule, eu voi pune nevoinţă să plec pe împăratul, să urmeze la această cunoştinţă de voi putea. Iar tu du-te la chilia ta. Iar Sfântul se mâhni că nu-şi săvârşi calea muceniciei; însă având rănile îi părea bine. Şi întorcându-se la mânăstire, a dus mare bucurie fraţilor, şi prietenilor şi rudelor, şi tuturor câţi erau pe aproape. Deci trecând puţină vreme de la întoarcerea lui de la mărturisire la mânăstire, cunoscând fericitul mutarea sa cea după pământ spre ceruri, şi bine-tocmind lucrurile mânăstirii, şi învăţând şi binecuvântând pe toţi, s-a mutat către Domnul, pe care îl dorea; a căruia este mărirea în veci, Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iară pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Urmând cu Darul celor trei tineri, Mucenici ai Domnului, aţi călcat focul, răcorindu-vă cu focul Duhului cel fără de materie, şi cântând lui Hristos : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Strujindu-li-se trupul, se întărea dragostea cea către Ziditorul; că sfinţii cu toată plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-se, cântau cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Defăimându-ţi mişcările inimii cu dumnezeieştile suişuri, stai biruitorule pe Piatra cea neclintită şi nemişcată a vieţii, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe cei trei tineri nu i-a ars cuptorul, care însemnau mai înainte naşterea ta. Că Dumnezeiescul Foc nearzându-te, S-a sălăşluit întru tine, şi pe toţi i-a luminat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Foarte frumos te-ai arătat cu sufletul şi cu trupul, fiind împresurat cu chinurile gerului, Mucenice pătimitorule; şi nebiruindu-te nicidecum, cântai Stăpânului Hristos în veci.
Ritorisind dimpreună pe prea-îndumnezeitul Cuvânt, au defăimat dogma cea fără de Dumnezeu mucenicii lui Dumnezeu şi ai Împăratului tuturor, cei legaţi cu rudenia frăţească.
Jertfe şi dumnezeieşti arderi-de-tot, miei de bunăvoie jertfiţi, junghieri fără de prihană, prinos primit lui Dumnezeu v-aţi adus la masa cea cerească, purtătorilor de chinuri.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cunoscându-te stea limpede, cu chipul de lumină care luminezi cu razele tămăduirilor sufletele tuturor, biruitorule Evlampie, cu credinţa te lăudăm în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Fecioară neispitită de nuntă cu totul fără prihană ! Limanul celor înviforaţi de valuri. Bucură-te mireasa lui Dumnezeu ! Bucură-te curăţirea păcătoşilor ! Bucură-te ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea nu este...
Dorind a vedea mărirea Atotţiitorului şi frumuseţea Lui cea neasemănată, n-ai băgat în seamă necinstea vieţii, răbdând moarte de ocară, Mărite, care ţi-a adus mărirea cea dea pururea, Mucenice Evlampie.
Ca o lumină, ca un sfeşnic pururea luminos, te-ai arătat Evlampie celor din noaptea vieţii, şi gonind noaptea întunericului, ai risipit negura patimilor, cu lumina tămăduirilor, pătimitorule de Dumnezeu fericite.
Împodobindu-vă înşivă, cu frumoase podoabe vopsite din sângiurile voastre mucenicilor, staţi înaintea Domnului purtând cununi, şi cântând împreună cu îngerii : Sfânt, Sfânt, Sfântă eşti Treime, Ceea ce toate le lucrezi şi eşti Atotputernică.
Slavă...,
Aduceţi-vă aminte de noi cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea voastră, cea pururea cinstită şi sfinţită, plină de lumină şi de strălucire, biruitorilor Mucenici şi care ne închinăm cu credinţă moaştelor voastre, ferindu-ne pe toţi de toate supărările.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti locaş Luminii care a strălucit cu cuviinţă dumnezeiască din tine Curată şi fără prihană, luminează ochii sufletului meu, gonind întunericul necunoştintei, şi pierzând negura păcatului.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
După datorie cu cuviinţă să lăudăm pe gânditorii de cele cereşti, pe Evlampie şi pe Evlampia, pe sfinţiţii pătimitori, ca pe nişte fraţi Mucenici, şi să săvârşim cu cântări pomenirea lor cea prealuminată; că aceştia îmblânzesc pe Dumnezeu pentru lume.
A Născătoarei :
Cu picăturile milei tale, adapă sufletul meu cel topit de arsura păcatului. Şi luminează gândul meu cel întunecat de patimi, îndreptându-l arătat spre privirea cea nematerială a Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A UNSPREZECEA
ZIUA A UNSPREZECEA
Sfântul Apostol Filip, unul din cei şapte Diaconi; Şi Preacuviosul Părintele nostru Teofan mărturisitorul, Mitropolitul Niceei, făcătorul de cântări, şi scrisul. În prima Duminică după această dată sărbătorim Duminica sfinților Părinți de la Niceea
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6; trei ale Apostolului, şi trei ale Cuviosului.
Stihirile Apostolului glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti...
Cel ales cu cei şapte Diaconi, ca unul ce erai plin de înţelepciune, şi de Dumnezeiescul Dar, ai fost pus fericite Filipe, a sluji la treburile sfinţilor, dimpreună cu Ştefan; şi văzând, că-l omoară pe acesta, ai alergat, Fericite, din dumnezeiască poruncă, să propovăduieşti la Samaria cuvântul lui Dumnezeu, şi să luminezi pe cei ce erau mai înainte în întuneric, pe care i-ai săvârşit fii zilei, prin Dumnezeiescul Duh, preaînţelepte.
Popoarele văzând dumnezeieştile minuni, care se săvârşeau prin mâna ta, vederea orbilor, îndreptarea slăbănogilor, gonirea duhurilor celor necurate, din aceia în care locuiau; se spăimântau Filipe, şi se grăbeau a veni către curăţia cea mântuitoare, arătându-se fără de veste din necredincioşi, credincioşi. Acestea auzindu-le dumnezeiasca ceată a Apostolilor, se veselea, că şi mulţimea Samariei s-a adus către Domnul.
Căruţă Cuvântului fiind tu grăitorule de Dumnezeu, şi văzând pe vrednicul de minune Condachie, puternicul Etiopiei şezând în căruţă, făcându-şi întrebările şi nedumirindu-se, l-ai ajuns; şi arătându-i lui descoperirea celor ce dorea, Fericite, l-ai plecat să ceară dumnezeiasca curăţire; care luându-o, te-a făcut pe tine, Dumnezeu, lucrătorul tuturor, propovăduitor dumnezeiesc a toată Etiopia, şi pârgă mucenicilor.
Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul acelaşi.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Organ de sineşi mişcat, prin suflările Sfântului Duh te-ai arătat; căci cu limba ta cea cu graiul de foc, ai tunat cele dumnezeieşti, şi ai ars neghina vrăjmaşilor, celor cu rea-credinţă, care nu se închinau chipului Domnului şi Dumnezeului nostru, şi celui a Preacuratei Maicii sale, închipuite cu vopsele materiale.
Ca un luminător preavederos luminezi toată lumea cea de sub soare, cu luminarea dogmelor tale; şi ca David mişcându-ți vioara, ai cântat cântări vrednice de laudă sfinţilor lui Hristos, şi le-ai trimis în tot pământul. Pentru aceea te-ai preamărit ca un vrednic sfinţite tăinuitorule Teofane.
Între tagmele preoţilor, între adunările sihaştrilor, în danţurile mucenicilor, tu te-ai ales a sta tare pentru Hristos până la sânge, împotriva judecătorului celui fărădelege, înfruntându-i nebunia; şi din porunca împăratului celui rău-credincios, te-a scris în frunte, ca într-un titlu însemnându-te, cu Darul lui Dumnezeu.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Mă spăimântez şi nu mă pricep ce voi face eu ticălosul, când mă va ajunge sfârşitul vieţii ? Atunci unde este alergarea cea fără de vreme ? Unde sunt vredniciile ? Unde este averea ? Unde este dezmierdarea ? Unde este mărirea lumească ? Unde este floarea tinereţelor firii ? Ci vino o suflete mai înainte de sfârşit, să cădem înaintea Născătoarei de Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine Mielule şi Păstorule, Dacă te-a văzut pe lemn se tânguia, şi ca o Maică zicea către Tine : Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-răbdătorule ? Cum Ți s-au pironit mâinile şi picioarele, Cuvinte de cei fără-de-lege ? Şi cum Ți-ai vărsat sângele Tău Stăpâne.
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea,
Apostole sfinte Filipe roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Teofane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Unul din Octoih cu Irmosul pe 6; al Apostolului, pe 4, şi al Cuviosului pe 4.
CANONUL Apostolului
Facerea lui Iosif.
Cântarea a l-a, Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruință.
Luminându-te cu strălucirile cele prealuminate ale lui Hristos, după împărtăşirea dumnezeieştii înţelepciuni, lumină a doua te-ai arătat, mărite Filipe, luminând sfinţite pe credincioşi.
Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul, Cel mai presus de fiinţă, te pune pe tine înainte sfinţit ucenic, să scoţi înţelepte limbile de la întunericul cel fără sfinţenie.
Prin punerea mâinilor sfinţilor ucenici, te-ai ales împreună cu Ştefan şi cu ceilalţi sfinţi diaconi; ca unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu, preaînţelepte Filipe.
A Născătoarei :
Cel ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o pricină te-a avut pe tine întrupării Sale, Maica lui Dumnezeu Preacurată. Pentru aceasta după datorie credincioşii pe tine te fericim.
Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea 1-a :
Glas şi Irmos, acelaşi :
Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, Ierarhe al lui Hristos, Mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta cea sfântă şi luminată, Părinte Teofane.
Luminându-ţi-se sufletul cu luminări dumnezeieşti Teofane, cu focul înfrânării ai ars dulceţile patimilor, cântând adevărat : Să cântăm cântarea lui Hristos.
Slavă...,
Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume, şi aprinzându-te cu focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată materia eresurilor, înţelepte.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu razele cele prealuminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat, şi încetează tulburarea patimilor, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Fii luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, Fericite, ca un Cer înalt povestind mărirea Cuvântului.
Vestind sfinţite pe Hristos, care a răsărit din neamul Iudei, ai arătat, Fericite, prin lumina Darului, pe Cel ce mai înainte dedemult l-au vestit Moise şi Proorocii.
Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necunoştinţă, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet, şi să primească Darul cel de mântuire, Filipe de Dumnezeu insuflate.
A Născătoarei :
Sfeşnic de taină te-ai arătat Fecioară, purtând făclia, care cu bunătatea Sa cea nemărginită, luminează cu adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noaptea necunoştinței.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Revărsând preafericite, dumnezeieştile raze ale dogmelor, ai gonit toată negura eresului, cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă : Sfânt eşti Doamne.
Arătatu-te-ai plin de Dumnezeiescul Duh înţelepte, hrănind din-destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceaţa bunei-credinţe, prin cuvântul cel dătător de viaţă.
Slavă...,
În muntele dumnezeieştilor bunătăţi, suindu-te Ierarhe, şi intrând în nor, te-ai unit cu Dumnezeu, şi ai luat în lespezile cugetului legea Darului.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată acea scară care o a văzut odinioară Iacov întărită, pe care era întărit Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu cea curată, purtătoare de lumină feciorind.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
CONDACUL Cuviosului, glasul l.
Podobie : Ceata dumnezeiască...
Frumos este rodul buzelor tale Părinte, iar viaţa dulce ca fagurul de miere, s-a arătat acum, Fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile dracilor, şi s-au ruşinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine cel ce credinţa ai păzit.
ICOS.
Izbăveşte-mă de patimi pământeşti şi de toată robia vrăjmaşului celui cumplit, cu rugăciunile tale Teofane, ca să laud viaţa ta, cea întocmai cu îngerii, care pe pământ ai săvârşit, cu postul, cu curăţia, cu sihăstria, cu rugăciunea, cu privegherile, şi cu necazurile; că până la sfârşit n-ai încetat, Fericite, mustrând pe împăratul cel fărădelege. Pentru aceea ţi-a trimis Stăpânul din Cer cunună îndoită şi Dar necontenit a vindeca boli; căci credinţa ai păzit.
SEDEALNA, glasul al 8-lea,
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătându-te înfricoşat dracilor, ca un luminător luminezi pe cei din întuneric; tu care ai arătat pe Soarele Cel ce a răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile idolilor, ai ridicat Biserici întru mărirea Dumnezeului nostru, Fericite. Pentru aceea te cinstim şi cu credinţă prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, şi cu un glas strigăm ţie : Apostole Filipe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea.
Cu Darul Cuvântului îndulceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea pomenite, ai biruit pe tiranul, şi bine ai săvârşit călătoria credinţei, şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea după datorie cinstim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule Teofane. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel ce ţine lumea, și ai purtat în braţe, pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, dă-mi atunci ajutorul tău, prealăudată; că poţi câte voieşti.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara şi Maica lui Iisus, văzând pe Făcătorul pe lemn, suspina lăcrimând, şi cu amar se tânguia bătându-şi pieptul, şi cu durere de suflet strigând, grăia : Vai mie o Fiul meu ! Cum voi suferi pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea nedreaptă, eu care fără de sămânţă Te-am născut ? Ci grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd Fiule şi Dumnezeule, şi să încetez de plâns şi de durere, şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă patimile Tale.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Văzându-te Simon, că faci minuni şi semne mari, cu făţărie s-a botezat Filipe, şi nefugind de răutate, s-a dat pierzării.
Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Filipe, propovăduitorul lui Hristos, că faci multe puteri, cu veselie primeau lumina cunoştinţei.
Îngerul Domnului a zis către tine : Mergi Filipe să îndreptezi cărările cinstitului famen etiop; ca să cunoască calea întrupării Cuvântului.
Sfinţitul famen văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta Filipe, şi arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor dumnezeiesc.
A Născătoarei :
Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău întrupându-Se şi născându-Se din curate sângiurile tale, ceea ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.
Alt Canon,
Irmos același :
Curăţindu-te pe sine-ţi cu sihăstria preaînţelepte Părinte Teofane, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaş Duhului.
Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, preafericite, muceniceşte răbdând ai pătimit, veselindu-te în Domnul cu cuget curat.
Slavă...,
Strălucind cu faptele, Mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuţită lui Dumnezeu tăind măiestriile ereticilor, fiind întărit cu Dumnezeiescul Duh.
Și acum..., a Născătoarei :
Sfeşnicul cel prealuminat, masa cea dumnezeiască, locul Iui Dumnezeu, sicriul, toiagul cel ce a odrăslit în lume pe Hristos floarea, tu te-ai arătat Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșalelor.
Spăimântându-te de mânia celor fărădelege ai umblat prin mijlocul lupilor Filipe, ca un miel cu adevărat, prefăcându-i pe ei către buna-credință, cu Darul cuvântului, preafericite.
Spre junghiere S-a adus Emmanuil, ca un Miel, precum zice dumnezeiescul Isaia : Care neputând pricepe sfinţitul famen, se învăţa de la tine, Filipe.
Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem, pe tine dumnezeiască temelie a Bisericii, şi tuturor celor dintru întuneric, luminător Filipe.
A Născătoarei :
Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de supărări şi de nevoi, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu şi Domnul tuturor, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, Părinte preasfinţite, luminând prin învăţăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Ajutătorii celor cu rea-credinţă te răneau cu chinuri cumplite; şi ca cel ce ai fost vrednic de minune, cetele îngereşti te îmbrăţişau, ca pe un ierarh al lui Hristos şi dumnezeiesc Mucenic.
Slavă...,
Fost-ai Părinte povăţuitor luminat, celor rătăciţi, celor ce înoată, cârmuitor, întărire şi zid nebiruit, celor ce se clătinau, Părinte Teofane.
Și acum..., a Născătoarei :
Frumuseţea lui Iacov, care cu adevărat te-a iubit Dumnezeu, pe care te-a şi ales a Se sălăşlui întru tine, credincioşilor te-ai arătat laudă şi scăpare, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Umplându-te de apele Duhului, ai ieşit ca un râu din dumnezeiescul Eden, pornind cu valuri line peste plinirile pământului, şi udând inimile, cel ce eşti vrednic de laudă.
Deschizându-ţi gura, te-ai umplut ucenice de pricepere duhovnicească, şi deschizând gâtlejul vicleanului, ai scos mulţime nenumărată de cei înghiţiţi, şi i-ai mântuit.
Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu puterea Duhului, propovăduind tu Filipe pe Hristos, Cel ce S-a răstignit şi a chemat limbile.
A Născătoarei :
Afară de legile firii, a născut pe Hristos Ziditorul firii, şi mai presus de fire a rămas cu adevărat Fecioară nespurcată, preasfântă Maica Ta, Preabunule.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Fiind ca un soare, preafericite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lăudând patimile mucenicilor, chinurile, bătăile şi luptele cele minunate, Ierarhe al lui Hristos.
Lăudând curat pe Preacurata Stăpână, Teofane, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc adunările credincioşilor, şi inimile înţelepţilor.
Slavă...,
Scriindu-ţi-se înţelepte, faţa cea cinstită şi cucernică, cu slovele tiranilor, ai şters dogmele lor cele urâte de Dumnezeu şi fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu, Cel ce a întărit toate cu voia, şi le cuprinde Preacurată, se poartă în braţele tale prin cuprinderea trupului; care după Dumnezeiasca Fiinţă este necuprins.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, Ia limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
CONDACUL Apostolului, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Următor făcându-te Învăţătorului tău Apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la trebile sfinţilor săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
ICOS.
Auzind cuvintele lui Hristos, cele de mântuire şi făcătoare de viaţă, şi văzând lucrurile Lui cele minunate, printr-însele te-ai luminat cu lumina adevărului, şi cu bucurie crezând întru Dânsul, Fericite, cu osârdie ai propovăduit şi celorlalţi, strigând : Mântuirea oamenilor S-a arătat; Soarele dreptăţii a răsărit. Drept aceea la mulţi te-ai făcut sfeşnic luminător şi lumină celor dintru întuneric; spre cunoştinţă şi spre dumnezeiască credinţa Lui, înţelepte. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei şapte diaconi.
Stih : A trebuinţelor ce ai slujit pe pământ,
Plata Filipe în ceruri ai primit.
Filip slujitorul primi.
Plata în a unsprezecea zi.
Acesta era din Cezareea Palestinei, şi luându-şi femeie, a făcut patru fete Proorociţe. De acesta pomeneşte dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. Se făcu şi diacon de către Apostoli la trebile sfinţilor, împreună cu Ştefan şi cu ceilalţi. Acesta a luminat Samaria, şi a botezat pe Simon vrăjitorul, care se făţărnicea; şi răpindu-se de înger, află pe Etiopul cel scopit, pe care învăţându-l l-a botezat. După aceea aducându-se de înger, la cetatea Azot, o a luminat şi pe aceasta cu cuvântul său. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care făcând minuni şi zidind biserică, s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Zinaida şi Filonila surorile.
Stih : În pace prietenele păcii au adormit,
Filonila şi Zinaida, amândouă s-au odihnit
Zinaida cu Filonila cea cinstită,
În ziua a unsprezecea împreună s-au săvârşit
Acestea au fost de la Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel Apostolul, şi părăsindu-şi patria şi lepădându-se de averea lor, şi prefăcându-se că umblă cu meşteşugul doctoricesc, iar după adevăr plineau lucrul Apostolesc, au venit şi în cetatea Dimitriadei, şi intrând într-o peşteră, petreceau acolo viaţa lor; în care loc Zinaida tămăduind toate bolile, şi toate slăbiciunile, s-a dus către Domnul, iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri şi privegheri, cu rugăciunea făcea multe minuni. Şi cu slujba slujind firii, se duse din viaţa aceasta vremelnică.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor scrisul.
Stih : Teofan scrisul cu faţa pe pământ.
Cu numirea în Cer este scris murind.
Aceştia fiind din părinţi cucernici, care locuiau la Palestina, şi aveau grija iubirii de oaspeţi, prin sârguinţa părinţilor lor au învăţat toată filosofia cea sfântă, şi cea elinească, şi s-au călugărit; apoi s-au hirotonit preoţi. Pe atunci tulburându-se păgânul Teofil asupra icoanelor, şi oprindu-le de la închinăciune, s-au trimis aceşti preaînţelepţi de către cel ce era atunci patriarh Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat pentru pricina aceasta; înaintea căruia stând de faţă, şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, se închiseră în temniţă amândoi multă vreme. După aceea spurcatul chemând pe fericitul Teodor către dânsul din temniţă, şi bătându-l rău şi înfierându-i obrazul cu stihuri iambiceşti, îl trimise iarăşi la temniţă. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. După moartea păgânului Teofil, chemându-se de la închisoare de Mihail şi Teodora, binecredincioşii împăraţi, se făcu Mitropolit Bisericii din Niceea de Patriarhul Metodie, care a risipit eresul luptării icoanelor; şi ocârmuind biserica şi turma sa precum iubeşte Dumnezeu, trecu din viaţa aceasta.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor patriarhi ai Constantinopolului : Nectarie, Arsachie, şi Sisinie.
Stih : Nectarie, cuvinte acum nu după băsmuire,
Ci bea adevărată băutură din a ta desfătare.
Pe Hristos slăvindu-l Arsachie pe pământ,
Ducându-se la el cu mai multă slavă i s-a răsplătit.
A ridicat Duhul lui Sisinie nevătămat,
Căci la drăceştile meşteşugiţi nu s-a înduplecat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmo :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pusu-te-a pe tine Filipe, Cel mai presus decât toţi dumnezeii, ca pe un cal, să tulburi mările păgânilor, şi să zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i cânţi cu bună întocmire : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Făcându-te grăitor de cele de taină, şi descoperitor tainei celei ascunse mai înainte de toţi vecii, Filipe înţelepte, ai învăţat limbi şi popoare, şi le-ai curăţit de tainele cele spurcate.
Arătatu-te-ai mare Filipe, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace cinstitul tău trup; săvârşind semne minunate înţelepte, spre luminarea celor ce te fericesc cu bunăcredinţă.
A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare te numim Fecioară Marie, Preacurată mireasă a lui Dumnezeu, noi cei ce ne mântuim prin tine ziua şi noaptea, de supărările vrăjmaşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon oarecând...
Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispita de bătăi, izgoniri amare, şi răutăţi Ierarhe Teofane, cântând : Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Râurile cuvintelor tale celor de miere curgătoare Teofane, au umplut sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări, pe Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Săvârşindu-ţi călătoria ta Ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălţime, strigând împreună cu îngerii Teofane : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Întru tine s-a săvârşit taina cea mare Maică Fecioară; că sălăşluindu-Se în pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, ni S-a arătat nouă; Căruia veselindu-ne cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu cuvântul cel dumnezeiesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, Fericite, ai curăţit putrejunea cea rea a rătăcirii, şi ai întărit inimile a cinsti şi a slăvi pe Hristos în veci.
Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău, şi duhurile cele necurate, cu glas mare strigând, ieşeau din cei ce le aveau, neputând suferi Darul care era dat ţie, înţelepte.
Cei ce locuiau dedemult în Samaria, de la tine au primit lumina Darului, Filipe; văzându-te că săvârşeşti multe minuni cu puterea Duhului, Celui ce izvorăşte daruri.
A Născătoarei :
Sufletul meu cel clătit de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l Fecioară curată, ceea ce ai primit neclătindu-te, pe Cel ce toate le clăteşte cu Dumnezeiasca Lui vedere.
Alt Canon,
Irmos : Pentru legile pământeşti...
Purtând în adevăr legea părintească preafericite, ai scuipat porunca cea fără de minte a împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credinţă chipul Domnului, Care luând trup S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Mintea cea dumnezeiască, alăuta cea bine-întocmită a Preasfântului Duh, privighetoarea cu glas bun, vârful credincioşilor, stâlpul şi întărirea ortodoxiei, întărirea Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinţilor, te-ai arătat înţelepte Teofane, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Vas de mir al Preasfântului Duh te-ai arătat tu Părinte cu vărsarea învăţăturilor tale, şi cu bun miros pierzi toată stricăciunea înşelăciunii; şi cu cuvintele tale umpli de miros cinstita Biserică, strigând neîncetat cu cântări : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatute-ai Fecioară muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc odinioară strămoşul David, a scris mai înainte din care S-a tăiat Piatra cea din marginea unghiului Hristos, şi a sfărâmat toată puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebună, a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul, de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte, vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţa oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte, şi luând împărăţia lui Dumnezeu cea neclintită, pentru care ai învăţat pe oameni Filipe grăitorule de Dumnezeu, veseleşte-te şi dănţuieşte îndulcindu-te de dumnezeiasca luminare şi mângâiere.
Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare, ai alergat prin lume cu razele cele luminătoare, şi vestind învăţătura cea dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa, ai răposat, Fericite.
Crucea şi moartea, şi învierea Mântuitorului ai vestit celor de aproape şi celor dedeparte, şi ca un cer cu stele străluceşti cu lumini dumnezeieşti, Filipe Apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.
Pământul a acoperit trupul tău cel mult-chinuit, care varsă raze de tămăduiri; iar cerul a primit Sfântul tău Duh bucurându-se dimpreună cu Apostolii, cu care adu-ţi aminte înţelepte, de cei ce te laudă pe tine.
A Născătoarei :
Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea, strigând cu bucurie şi zicând : Bucură-te scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului ! Bucură-te cetatea lui Dumnezeu cea preadesfătată ! Bucură-te Curată, cununa Apostolilor cea foarte împodobită.
Alt Canon,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Neputându-te vedea ucigaşul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ţi-a înmulţit supărările; dar ai rămas neplecat, stând împotrivă către împăraţi cumpliţi, cu gând bărbătesc, şi plecându-i pe ei să se închine icoanei lui Hristos, Teofane.
După dreptate ai luat răsplătirile nevoinţelor tale, şi acum purtând cunună, te veseleşti în ceruri dimpreună cu îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor şi a Apostolilor, tabăra cea dumnezeiască a mucenicilor, şi unde este ceata patriarhilor; adu-ţi aminte şi de noi Părinte Teofane.
Slavă...,
Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce săvârşesc preacinstită ziua ta Ierarhe, izbăvindu-i de toată îngrozirea, de cumplita robie a potrivnicilor, şi de nevoile cele multe; păzindu-i şi ferindu-i de toată vătămarea, Părinte Teofane.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti ajutătoare credincioșilor noștri conducători, dă-le biruinţă la războaie asupra potrivnicilor, acoperindu-i, binecuvântată şi preamărită, neispitită de bărbat Maică Fecioară, de toată vătămarea vrăjmaşului; ca mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă-credință te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Făcându-şi călătoriile drepte şi întins, etiopul Candachiei în căruţă, şi citind cartea Isaiei nu se pricepea; pe acesta ajungându-l Filip, l-a învăţat prin Dumnezeiescul Duh descoperirea celor nepricepute, şi botezându-l, l-a trimis binevestitor Dumnezeirii lui Iisus în toată Etiopia.
Slavă..., a Preacuviosului :
Stând acum înaintea Scaunului lui Hristos Ierarhe, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi preacurata Fecioară, nu lipsi a te ruga, să dăruiască biruinţă asupra vrăjmaşilor purtătorilor de Cruce conducători, lumii pace, şi sufletească mântuire celor ce săvârşesc pomenirea ta, preaînţelepte Teofane, podoaba sihaştrilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Haina cea dintâi căpătată prin afundarea botezului, o am spurcat cu patimile, şi mă tem ticălosul când îmi aduc aminte de ceasul cel înfricoşat al judecăţii. Atunci Fecioară, care eşti cu totul fără prihană, stând înaintea Lui, izbăveşte-mă de înfricoşata certare.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei şi Otpustul.
DUMINICA SFINȚILOR PĂRINȚI DE LA NICEEA
DUMINICA SFINȚILOR PĂRINȚI DE LA NICEEA
VEZI : După 11 zile, ale acestei luni, în Duminica cea viitoare, săvârşim pomenirea sfinţilor Părinţi, celor ce s-au adunat în Niceea, a două oară, la al şaptelea a toată lumea Sinod; trei sute şaizeci şi cinci de sfinţi Părinţi; spre lepădarea, şi răsturnarea dogmelor celor fără de Dumnezeu, ale urătorilor de icoane, ale lui Copronim şi ale Episcopilor celor de o cugetare împreună cu dânsul, şi asupra nelegiuitului lor soboraş. Se cântă acest praznic în 11 zile, Dacă se va întâmpla Duminică. Iar slujba Sfântului de rând se lasă, şi se cântă când va socoti cel mai mare.
VEZI : Pentru slujba sfinţilor Părinţi, de se va întâmpla împreună cu a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, caută învăţătură pe larg, în sfârşitul slujbei acesteia, după liturghie
SÂMBĂTĂ SEARA
La Vecernia mică, cântăm Stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul Psalm, cetim : Fericit bărbatul... Catisma toată.
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile din Octoih, 3 ale Învierii, una a lui Anatolie şi 6 ale sfinţilor părinţi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Cinstitele sinoade ale părinţilor, după osebite vremi aşezându-le, întru una le-au adunat, cu una şi aceeaşi îndreptare, foarte bine Patriarhul Ghermano cel nou, scriind însuşi şi întărind dogmele acestora. Pe care şi rugători neadormiţi de mântuire către Domnul i-a arătat, şi turmei împreună păstori.
Scriptura legii a aşezat cinstită săptămână fiilor evreieşti, celor ce se întemeiau pe umbră şi slujeau ei; aceeaşi au făcut părinţii adunându-se la al şaptelea sinod, cu voinţa lui Dumnezeu, Celui ce în şase zile a făcut toate şi a şaptea zi o a binecuvântat; ca să se facă mai cinstit hotarul credinţei au pus.
Treimea care este pricina facerii lumii, puternic aţi arătat-o tuturor din făpturi, de trei ori fericiţilor părinţi; căci trei şi patru sinoade, aşezând prin cuvânt prea-tainic, şi apărători arătându-vă cuvântului dreptcredincios, şi patru fiind stihiile, şi Treimea aţi dovedit, Care a zidit acestea, şi a făcut lumea.
Destul era Proorocului Elisei, ca şi cu o plecare să insufle viaţă fiului celui ce zăcea, al celeia ce slujea; dar de şapte ori s-a întors şi s-a plecat peste dânsul, ca un mai înainte-văzător, închipuind mai înainte ale voastre sinoade; prin care omorârea Dumnezeiescului Cuvânt o aţi însufleţit, omorând pe Arie şi pe cei împreună lucrători cu dânsul.
Haina lui Hristos cea ruptă şi spartă de câinii cei lătrători, înţelepţeşte o aţi cusut, cinstiţi părinţi; căci n-aţi răbdat nicicum a vedea goliciunea Lui, ca şi Sem şi Iafet cea dedemult părintească; ci aţi umplut de ruşine pe ucigătorul de Părinte, pe Arie cel numit cu nume de nebunie, şi pe cei de un gând cu dânsul.
Pe macedonieni, pe nestorieni, pe evtihieni şi dioscorieni, pe apolinarieni, pe Sabelie Siberianul; pe lupii cei grei ce s-au arătat în piei de oi, i-aţi gonit departe de turma Mântuitorului, ca nişte adevăraţi păstori, lăsându-i preabine goi de piei, pe ei, de trei ori ticăloşii. Pentru aceasta pe voi vă fericim.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Pe trâmbiţele Duhului cele de taină, purtătorii de Dumnezeu părinţi, astăzi să-i lăudăm; pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii, cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o Fiinţă şi Dumnezeire; pe surpătorii lui Arie, şi pe apărătorii dreptcredincioşilor; pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., Dogmatica glasului.
IEŞIRE (vohod) Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
De la Facere Citire :
Cap. 14, vers. 14.
Auzind Avraam cum că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă trei sute optsprezece, şi au gonit în urma lor până la Dan. Şi au căzut asupra lor noaptea el şi slugile lui cu dânsul, şi i-au lovit pe dânşii, şi i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Şi au întors toată călărimea Sodomului, şi pe Lot feciorul fratelui său l-au întors, şi toată averea lui, şi femeile şi poporul. Şi a ieşit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor şi a împăraţilor care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Şi Melchisedec împăratul Salemului i-a adus pâine şi vin, şi era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat pe Avraam, şi a zis : Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu Cel Preaînalt, care a făcut Cerul şi pământul. Şi binecuvântat fie Dumnezeu Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi sub mâna ta.
De la a doua Lege, citire :
Cap. 1, Versul al 8-lea.
Zis-a Moisi către feciorii lui Israil : Vedeţi, am dat înaintea feţei voastre pământul; intraţi şi moşteniţi ţara care s-a jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, să o dea lor, şi seminţiei lor după dânşii. Şi am zis vouă în vremea aceea zicând : Nu voi putea singur să vă port pe voi. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi iată sunteţi astăzi ca stelele Cerului cu mulţimea. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă adauge pe voi, ca să fiţi cu miile îndoiţi, şi să vă binecuvânteze după cum v-a făgăduit. Şi am luat dintre voi oameni înţelepţi, cunoscuţi şi pricepuţi, şi i-am pus să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, şi peste sute, şi peste cincizeci, şi peste zece, şi logofeţi judecătorilor voştri. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând : Socotiţi între fraţii voştri, şi judecaţi cu dreptul între om, şi între fratele lui, şi între nemernicul lui. Să nu vă uitaţi în faţă la judecată : Precum pe cel mic aşa şi pe cel mare să judeci, şi să nu te ruşinezi de faţa omului; că judecata a lui Dumnezeu este.
De la a doua Lege, citire :
Cap. 10, Versul al 14-lea.
Zis-a Moisi către feciorii lui Israil : Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, şi Cerul cerului, pământul şi toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinţii voştri mai mult a voit Domnul a-i iubi, şi a ales seminţia lor după dânşii, pe voi mai vârtos decât pe toate neamurile, precum se vede astăzi. Tăiaţi-vă dar împrejur învârtoşarea inimii voastre, şi cerbicea voastră să nu o mai învârtoşaţi; că Domnul Dumnezeul vostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor, şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare şi tare, şi înfricoşat, care nu caută la faţă, nici la dar; care face judecată nemernicului şi săracului şi văduvei, şi iubeşte pe cel nemernic şi-i dă lui pâine şi haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, şi Lui Unuia să-i slujeşti; de Dânsul să te lipeşti şi întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, şi Acela este Dumnezeul tău. Cel ce ţi-a făcut ţie aceste lucruri mari şi preamărite, care le-au văzut ochii tăi.
LA LITIE
Stihira hramului, Slavă..., a Părinţilor, glasul al 3-lea.
Aşezămintelor Apostoleşti osârduitori păzitori aţi fost sfinţi părinţi; că o Fiinţă a Sfintei Treimi a fi cu dreaptă-credință învăţând, hula lui Arie o aţi surpat sinodiceşte. Cu care împreună biruind şi pe Macedonie luptătorul împotriva Duhului, aţi defăimat pe Nestorie, pe Eutihie şi pe Dioscor, pe Sabelie şi pe Sevir cel fără de cap. De a căror amăgire rugaţi-vă să ne izbăvim noi; ca viaţa noastră întru credinţă nespurcată să se păzească, rugămu-vă.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoarea tuturor, celor ce se roagă; spre tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te, Celui ce S-a născut din tine, pentru nevrednicii robii tăi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Învierii, ale glasului.
Slavă..., a Părinţilor, glasul al 4-lea :
Pomenirea cea de peste ani a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, ce s-au adunat din toată lumea, întru luminată cetatea Niceei, bine cinstindu-o astăzi adunarea binecredincioşilor, cu credinţă o prăznuim. Că aceştia cu bun creştinesc gând au surpat, învăţătura cea fără de Dumnezeu, a cumplitului Arie; şi de la Biserica sobornicească sinodiceşte l-au gonit. Aceştia luminat pe toţi au învăţat a mărturisi, pe Fiul lui Dumnezeu de o Fiinţă, şi împreună veşnic, şi mai înainte de veci; cuprinzând aceasta în simbolul credinţei cu osârdie şi cu bună creştinătate. Pentru aceasta şi noi urmând dumnezeieştilor lor dogme şi tare crezând, slujim Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Celui Preasfânt, întru o Dumnezeire a Treimii Celei de o Fiinţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, din tot necazul mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem anghiră tare şi nemişcată, şi a ta folosinţă am dobândit, să nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor; bucuria şi Acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.
La binecuvântarea pâinilor. Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, şi al Părinţilor, o dată. Iar nefiind priveghere, Troparul Învierii, Slavă..., al Părinţilor, glasul al 8-lea.
Prea-proslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinţii noştri i-ai întemeiat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult-îndurate slavă Ție.
Și acum..., al Născătoarei :
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori. Slavă..., al Părinţilor, Și acum..., al Născătoarei Învierii.
După obişnuitele Stihiri, Sedelnele Octoihului, şi cealaltă slujbă a Învierii până la Canoane.
CANOANELE
Al Învierii cu Irmosul pe 4; al Crucii Învierii pe 2, şi Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi al sfinţilor Părinţi pe 6.
CANONUL Sfinţilor
Facerea lui Teofan Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...
Dă mie celui ce doresc acum a lăuda cu cântări al şaptelea sinod, adunarea a şapte daruri ale Mântuitorului Duh, care a înţelepţit pe acesta cu limbi de foc, şi toată limba cea vătămătoare şi hulitoare o a făcut să tacă.
Mai mare a fost din început numărul şapte; pentru că a toată zidirea lui Dumnezeu, după întâia închipuire, a fost încetare desăvârşit în ziua a şaptea; şi acum în sinodul cel cu şapte numărat, este încetarea tuturor eresurilor.
Slavă...,
Biruind pe Arie cel luptător cu Dumnezeu, ceata Părinţilor în Niceea, mai-nainte, cu toiagul păstoresc au îndreptat Biserica cu evlavioase dogme; şi acum tot în Niceea au fost apărători şi au umplut de ruşine pe luptătorii împotriva icoanelor.
Și acum..., a Născătoarei :
Aşa precum părinţii cu osârdie au învăţat, mărturisim cu credinţă, că pântecele binecuvântatei Fecioare, fără durere a născut cu trup pe Cel fără de trup; şi ne închinăm Lui, închipuind pe lemn chipul Lui şi cu dragoste Îl sărutăm.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...
Cum că nu se va clinti Biserica lui Hristos cea nemişcată, de la Dânsul în taină s-au învăţat dumnezeieştii mai marii păstori, care pe cei ce vreau să o clintească i-au lepădat de la cei binecredincioşi, ca pe nişte părţi ale lui antihrist.
Curăţeşte adunarea Părinţilor izvoarele cele tulburi şi tinoase, şi luând din izvoarele mântuirii, satură luminat pe poporul cel însetat al lui Hristos, de curgerile învăţăturilor.
Slavă...,
Asupra celor ce urăsc adevărul, asupra clevetirilor creştinătăţii, s-a adunat sinodul al şaptelea al iubitorilor de Hristos, întru luminată cetatea Niceei : ai căruia împăraţi Irina şi Constantin au fost apărători.
Și acum..., a Născătoarei :
Să se depărteze tot necredinciosul, care nu cinsteşte cinstita icoană a Născătoarei de Dumnezeu, şi nu mărturiseşte pe aceasta cum că a născut pe Hristos cu dumnezeiască bărbăţie; unul ca acesta în foc să se trimită, şi să ardă fără stingere.
CONDACUL şi ICOSUL Învierii
SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Luminători preastrăluciţi ai adevărului, aievea v-aţi arătat lumii, preafericiţilor părinţi de Dumnezeu grăitori; uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare, şi stingând încurcăturile cele în chipul văpăii ale celor rău-slăvitori. Pentru aceasta ca nişte ierarhi ai lui Hristos rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi. (De două ori.)
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Degrab ne întâmpină pe noi Fecioară Maică curată, şi ne scapă de vrăjmaşii cei ce hulesc asupra ta, şi nu ţi se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; strică cu puterea ta pornirile lor. Ca să cunoască că tu una eşti Maică lui Dumnezeu, care mântuieşti prin rugăciunile tale adunările dreptcredincioşilor.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...
Cuvântul lui Dumnezeu având săgeată şi sabie, a junghiat pe toţi vrăjmaşii cu chipul Crucii; pe aceia care nu cinstesc întocmai închipuirile lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor părinţi cei de Dumnezeu văzători.
Precum prin înconjurare de şapte ori s-au surpat zidurile Ierihonului, aşa şapte sinoade au surpat toată adunarea celor ce s-au ridicat asupra Iui Dumnezeu; au surpat-o întru adânc, au surpat-o mai ales în adunarea a şaptea a trâmbițelor Duhului celor bine-glăsuitoare.
Slavă...,
Arătând luptă vitejească, şi cu dumnezeiasca râvnă fiind aprinsă adunarea părinţilor, ca şi Ilie au omorât pe popii cei de ruşine. Pentru aceasta cu îndrăzneală au dogmatisit, să ne închinăm cu dragoste icoanei lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Tu eşti nădejdea mea Preacurată, tu şi lauda mea; tu limanul şi îndreptarea mea; care pe Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Cel ce S-a întrupat fără împreunare, L-ai născut. Pentru aceasta cu puterea ta fiind întărit, fără îndoială mă închin icoanei tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
Cu preaînalt gând chibzuind sfinţii părinţi, anatemei au dat pe luptătorii de icoane, ca pe cei ce gândeau lucruri străine de dânşii; şi au poruncit a da precum se cuvine cinste icoanei lui Hristos.
Slavă...,
Acum este vreme de veselie, acum s-a arătat ziua mântuirii; să ne veselim dar, şi lui Hristos cu bucurie să-i strigăm : Pacea Ta dă-ne-o nouă, pentru rugăciunile părinţilor celor de la al şaptelea sinod, Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru milostivirea milei din Fecioară S-a născut Fiul lui Dumnezeu fără schimbare, purtând pe cel străin ca pe al Său, şi cuprins cu chipul aceluia se vede vrând, fiind necuprins după Fiinţă.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Să picure munţii dulceaţă şi bucurie, că mulţimea ereticilor s-a gonit, ceea ce vărsa venin amar cu lepădarea sfintelor icoane.
Slavă...,
Cerul şi pământul cu un glas să prăznuiască mărirea Fiicei lui Dumnezeu : Că se slăveşte, lepădând pe cei ce o micşorează pe ea.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiul Maicii, Cel ce a fost mai întâi al Tatălui fără de mamă, fără tată cu dumnezeiască cuviinţă S-a născut şi m-a înnoit pe mine cu naşterea Sa. Pentru aceasta pe ceea ce L-a născut, împreună cu Cel ce S-a născut închipuindu-o o sărut.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Chipul cel scris de mână...
Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit negrăit, din femeie S-a născut îndoit în fire; pe Care văzându-L nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci aceasta cu bună credinţă însemnându-o, o cinstim cu credinţă. Pentru aceasta ţinând Biserica credinţa cea adevărată, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.
ICOS.
Vrând întru-tot înduratul Dumnezeu, să ne ridice pe noi pururea spre pomenirea desăvârşită a în-omenirii Sale, această întemeiere a dat oamenilor, ca să închipuiască cu vopsele pe icoană Cinstitul Chip; ca văzând acestea înaintea ochilor, să credem cele ce prin cuvânt le-am auzit; înţelegând luminat fapta şi numele, chipul şi pătimirile sfinţilor bărbaţi, şi al lui Hristos, Cel ce dă cununi sfinţilor nevoitori şi mucenicilor; prin care acum mai luminat ţiind Biserica adevărata credinţă, sărută icoana în-omenirii lui Hristos.
SINAXAR
Duminică după 11 zile ale acestei luni, facem pomenirea Sfinţilor şi fericiţilor Părinţi de la Niceea, care a doua oară s-au adunat în acest oraş în zilele iubitorilor de Hristos împăraţi Constantin şi Irina, asupra celor ce păgâneşte, şi fără învăţătură şi fără socoteală, Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor o făceau şi cleveteau cinstitele şi Sfintele Icoane.
Stih : Apărătorii tăi Cuvinte, cu armele cuvintelor sale.
Surpă pe vrăjmaşii cinstitelor icoane.
Sfântul şi a toată lumea al şaptelea sinod, s-a ţinut la Niceea, al doilea rând, în zilele împăratului Constantin şi a Irinei Maicii sale; în ale lui Adrian Papa Romei şi Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodorit al Antiohiei, şi Ilie al Ierusalimului. Erau sfinţii părinţi, ce se adunase acolo, trei sute şaizeci şi cinci; care s-au strâns asupra luptătorilor de icoane, şi au anatematisit cu scrisoare anume tot eresul, şi pe căpeteniile eresurilor, apoi pe toţi luptătorii de icoane; poruncind, şi întărind cu scrisoare, cum că cel ce nu se va închina sfintelor icoane, este străin de dreapta credinţă. Au dogmatisit, că cinstea icoanei se suie la chipul cel dintâi; şi cum că cel ce se închină şi cinsteşte icoana, Se închină şi cinsteşte pe însuşi cel ce este scris într-însa. Şi aşa rânduind şi întărind dreapta credinţă, s-au dus fiecare la scaunul său.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...
Biruiescu-se începătorii eresurilor, prin dogmele de Dumnezeu grăitorilor bărbaţi, care duc cinstea icoanelor drept la chipurile cele dintâi, precum zice marele Vasilie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Se împodobesc acum Bisericile, cu luminate icoane înfrumuseţându-se. Pentru aceasta lumea cântă în Biserici, Celui frumos cu podoaba mai mult decât toţi oamenii, cu cel ce cântă : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Lumină a răsărit, întunericul este departe, necredincioşii s-au gonit; pentru aceasta toate fiind pline de lumină, pe Dătătorul de lumină Hristos cu veselie Îl laudă şi zic : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Preasfânta Stăpână, care singură este nădejdea mântuirii tuturor, care mai presus de fire a născut pe Împăratul împăraţilor, Hristos, ţinându-L Prunc în braţe, este închinată împreună cu El în închipuire, precum au hotărât părinţii.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori muncitorii...
Lege prea-bine a aşezat adunarea părinţilor, cinstitorilor de Dumnezeu, Cuvioasă închinăciunea şi ridicarea sfintei icoanei Iui Hristos. Şi noi iubitorii de bună cinstire ca nişte fii bine-ascultători, săvârşim pomenirea lor de peste an, şi cu dragoste sărutăm icoana Iui Hristos.
De şapte ori cei înalţi cu mintea au plecat pe cei smeriţi, şi au tăiat pornirile iubitorilor de fapte bune, prin care îi cleveteau în dumnezeieştile lor fapte. Dar părinţii la al şaptelea sinod ce s-a adunat în Niceea, mândria acelora îndată au și smuls-o, mai mult de şapte ori.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Săgeţile tinerilor, celor ce gândesc ca pruncii, s-au făcut precum zice Psalmistul, bătrânilor gânditori, răni şi tăieturi; şi cu dumnezeiasca putere slăbesc limbi multe, ale celor ce grăiesc hule asupra înălţimii; şi fiecare cunoaşte un Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Duhul atoate pricinuitor, şi Unul.
Și acum..., a Născătoarei :
Ziditu-s-a din curat sângele tău, Ziditorul, Prunc de bunăvoie pentru milă, Cel ce te-a păzit după naştere pe tine toată Curată, şi a curăţit chipul cel spurcat. Pentru aceasta în icoană împreună cu tine se închipuie cu firea fiind Om, Dumnezeu fiind din fire.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta..
Cel ce eşti mare cu puterea şi cu sfatul, care toate împreună le ţii, Cel ce eşti necuprins Unule Dumnezeule preaputernice, atotstăpânitorule, Împărate a toate, întăreşte Biserica şi o păzeşte în dreapta credinţă; pentru rugăciunile preamăriţilor părinţi, care au ruşinat credinţa cea rea.
De mare cinste v-aţi învrednicit pe pământ Sfinţilor, de cele cereşti gânditori; că chipul lui Hristos cu dragoste i-aţi cinstit. Şi acum umbra şi Acoperământul trupului lepădând, față către față Îl vedeţi, de mai mare cinste învrednicindu-vă.
Slavă...,
Năvălirea a toată pornirea vrăjmaşilor, care o ai îngăduit, ca să ne pedepsim pentru păcate, şi îndrăznirea lor asupra noastră, însu-Ţi o zdrobeşte; şi poporului nostru care nădăjduiește în Tine, ajută-i atot Făcătorule; pentru rugăciunile cele cu îndrăzneală ale părinţilor, a căror săvârşim pomenirea.
Și acum..., a Născătoarei :
A înţelege taina minunatei naşterii tale, nicicum nu poate mintea omenească, şi nici mintea cea preaînaltă îngerească; că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu ştiindu-te, şi împreună cu Dânsul zugrăvindu-te, pe tine te mărim.
LUMINÂNDA Învierii
Slavă..., a Părinţilor.
Podobie : Cu Duhul stând...
Părinţilor cei de cele cereşti gânditori, care la al şaptelea sinod v-aţi adunat, aduceţi rugăciune cu dinadinsul Treimii, ca să ne izbăvim de tot eresul şi de judecata cea veşnică, şi să dobândim Împărăţia Cerurilor, noi cei ce lăudăm dumnezeiască adunarea voastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Pentru rugăciunile Maicii Tale, preabunule Doamne, şi ale părinţilor ce s-au adunat la şapte sinoade, dă putere Bisericii şi credinţa o întăreşte; şi împărăţiei Cerului pe toţi îi arată părtaşi, când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.
LA LAUDE
Stihirile Învierii pe 4, şi ale sfinţilor Părinţi 3 pe 4, repeţind cea dintâi, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Duh chibzuind, fericiţii şi cinstiţii Părinţi, simbolul Credinţei cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învaţă luminat Cuvântul este împreună fără început cu Cel ce L-a născut, şi de o Fiinţă cu adevărat; urmând Apostoleştilor învăţături, cei preamăriţi şi cu totul fericiţi cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.
Stih : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci.
Toată strălucirea Sfântului Duh cea cu mintea gândită primindu-o, învăţătura cea mai presus de fire, prin cuvânt scurt şi cu multă înţelegere o au spus, prin dumnezeiască insuflare; ca nişte propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiţii evangheliceştilor dogme şi aşezămintelor creştineşti; de sus luând descoperirea lor, şi luminându-se au alcătuit credinţa cea de Dumnezeu învăţată.
Stih : Adunaţi-i Lui pe Cuvioşii Lui, pe cei ce aşază aşezământul de lege al Lui.
Toată măiestría cea păstorească adunând şi de mânia cea preadreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieştii păstori, pe lupii cei grei şi pierzători i-au gonit, împrăştiindu-i de la plinirea Bisericii cu praştia Duhului, ca pe cei ce căzuse spre moarte, şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare; ca nişte slujitori prea-adevăraţi ai Lui Hristos, şi tăinuitori preasfinţiţi ai dumnezeieştii propovăduiri.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Ceata sfinţilor părinţi, de la marginile lumii adunându-se astăzi, o Fiinţă a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh a fi au învăţat şi o fire; şi taina cuvântării de Dumnezeu luminat o au dat Bisericii. Pe care Iăudându-i cu credinţă, îi fericim zicând : O dumnezeiască tabără ! De Dumnezeu grăitorilor ostaşi întrarmaţi ai oastei Domnului; stelele mult-luminoase ale tăriei celei înţelegătoare; stâlpii cei nesurpaţi ai Sionului celui de taină; florile raiului cele cu duhovnicească mireasmă; gurile Cuvântului Celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii ! Rugaţi-vă cu dinadinsul, pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Prea-binecuvântată eşti...
SLAVOSLOVIA (Doxologia) CEA MARE.
După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ectenia şi Ceas 1, şi Otpustul. Apoi obişnuita Ieşire în pridvor, Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei, Din învăţătura lui Studit, şi Otpustul cel mai de pe urmă. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al Părinţilor; Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii, şi al Părinţilor le zicem schimbându-le.
SE CUVINE A ŞTI
Că de se va întâmpla Duminica Sfinţilor Părinţi, în 14 zile, împreună cu Preacuvioasa Maica noastră Parascheva.
SÂMBĂTĂ SEARA
La Vecernia mică, punem Stihirile Învierii pe 4, Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii, apoi ale sfintei, Stihoavna Vecerniei mari, cu Stihurile ei; Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. Apoi; Acum slobozeşte... şi după Tatăl nostru..., troparul Învierii, şi al Părinţilor, Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei Învierii. Ectenia mică şi Otpustul.
La Vecernia mare după obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem trei Stihiri ale Învierii, patru ale Părinţilor, şi trei ale sfintei. Slavă..., a Părinţilor, Și acum..., Dogmatica glasului. Vohod, Prochimenul zilei, şi citirile Părinţilor şi ale Sfintei.
La Litie, Stihira Părinţilor, glas 3, şi samoglasnicile sfintei. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Părinţilor. Și acum..., a Născătoarei.
La binecuvântarea pâinilor, troparul : Născătoare de Dumnezeu... odată, al părinţilor şi al sfintei.
La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul..., troparele Învierii şi al Părinţilor. Slavă..., al sfintei, Și acum..., al Născătoarei. După obişnuitele Stihiri, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, şi Psalmii aleşi cu Mărimurile sfintei, şi Sedelnele sfintei toate, câte odată. Slavă..., cea după Polieleu, Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele şi Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii Învierea lui Hristos văzând... Psalm 50. Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4. al Părinţilor pe 6, şi al sfintei pe 4. Catavasie : Deschide-voi gura mea.. După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul sfintei şi SEDEALNA Părinţilor. Slavă..., a sfintei. Și acum..., a Născătoarei. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Părinţilor. După a 9 Cântare, LUMINÂNDA Învierii şi a Părinţilor. Slavă..., a sfintei, Și acum..., a Născătoarei.
La Laude trei Stihiri ale Învierii două ale Părinţilor şi trei ale sfintei. Slavă..., cântăm a Părinţilor, Și acum..., Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare. După sfinte Dumnezeule..., numai troparul Învierii. Ecteniile şi Otpustul. La Liturghie, Fericirile Învierii pe 4, ale Părinţilor, Cântarea a 3, pe 4, şi ale sfintei, Cântarea a 6, pe 4. După Vohod, troparul Învierii al Părinţilor, şi al sfintei. Condacul Învierii şi al Părinţilor, Slavă..., al sfintei, Și acum..., : Ceea ce eşti folositoare... Apostolul Duminicii al Părinţilor şi al sfintei; asemenea şi Evangheliile. Chinonicul Duminicii şi al părinţilor.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic. Şi Preacuviosul Părintele nostru Cosma,
Făcătorul de cântări, Episcopul de Maiuma, Aghiopolitul.
VEZI : Slujba Sfântului Cosma din 14 ale acestei luni s-a mutat aici în 12, ca în Mineiul slavonesc; fiindcă în 14 zile, se prăznuieşte în România Preacuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stilurile 6. Trei ale Mucenicilor, şi ale Cuviosului.
Stihirile Mucenicilor glasul 1
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Aceşti trei sfinţi Mucenici slujind pururea cu un cuget Dumnezeirii Celei întreit Sfinte, au răbdat îngrozirile tiranilor şi rănile muncilor, întărindu-se cu credinţa; Prov, şi Tarah şi Andronic cel împreună-pătimitor, şi au luat cununi de biruinţă.
Fiind îmbrăcaţi cu Hristos şi purtând Crucea ca o armă în mâinile voastre sfinţilor, cu tărie aţi surpat semeţia vrăjmaşilor, şi aţi luat de la Dumnezeu daruri pentru biruinţă măriţilor; Aceluia vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Arzându-vă de dragostea lui Hristos, măriţilor purtători de chinuri, v-aţi arătat nebiruiţi; nici sabia, nici cuptorul, nici mânia tiranilor, nici durerile chinurilor, nici moartea nu v-au îngrozit pe voi; şi săvârşind lupta pătimirii după vrednicie, aţi luat cununi.
Alte Stihiri ale Preacuviosului, Glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cu razele Duhului strălucindu-se mintea, te-ai făcut purtător de lumină, vrednicule de minune, luminând pe toate cu frumuseţea cuvintelor tale, şi învăţând să laude minunile Mântuitorului, care cu dumnezeiască stăpânire le-a făcut, şi patimile care de voie a suferit pentru noi, ca un Iubitor de oameni.
Străluceşte-te Biserică ! Şi cu înaltă propovăduire cheamă pe fiii tăi să se bucure împreună; căci vioara Duhului, alăuta cea îndumnezeită, cheamă tainic pe toţi la ospăţ, punând înainte cuvântările şi cântările sale cele de miere curgătoare şi de Dumnezeu grăitoare, Cosma dumnezeiescul şi slăvitul.
Trâmbiţă te-ai făcut Cuvioase, cântând patimile şi minunile lui Hristos cele mântuitoare, şi Adormirea preacuratei Sale Maici; pe toţi veselind Cosma cu cuvintele tale cele bine întocmite şi îndulcitoare. Pentru aceasta toţi după datorie te cinstim, cântând pe lăudata, dumnezeiasca şi sfinţita ta mutare.
Slavă..., glasul al 4-les, a lui Anatolie.
Ostaşi Iui Hristos făcându-vă, aţi lăsat frumuseţile cele de pe pământ, şi luând Crucea pe umeri, aţi mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; şi nu v-aţi lepădat de El înaintea împăraţilor şi a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu darurile cele de biruinţă; căci fiind îndrăzneţi cu sufletul, luminat aţi venit împreună în cămara de mire cea mare. Prove, mărirea mucenicilor, Tarahe, pierzătorule al dracilor, şi Andronice biruinţa credincioşilor; având îndrăzneală, rugaţi-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni şi a luat din tine amestecarea noastră şi o a îndumnezeit arătat; nu mă trece cu vederea acum Preacurată, pe mine cel necăjit ci mă miluieşte degrab, şi din toată vrăjmăşia, şi vătămarea celui viclean mă miluieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata pe Hristos omorându-Se şi omorând pe vicleanul, se văita cu amar către Cel ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se spăimânta strigând : Fiul meu preaiubite ! Nu uita pe roaba ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce eşti dragostea sufletului meu.
Stihoavna din Octoih. Slavă..., glasul 1 a lui Andrei Ierusalimneanul.
Adunarea cea de trei odrasle, cei întocmai la număr cu Sfânta Treime, arătându-se de la răsărit, ca nişte stele luminoase, cheamă lumea către sfinţita prăznuire : Prov şi Tarah, dimpreună cu înţeleptul Andronic; căci trupurile lor le-au dat fiarelor, şi cu sângiurile lor roşind pământul, dănţuiesc împreună cu îngerii în ceruri purtând cununi. Cereţi pentru noi de la Iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne dăruiască iertare greşelilor, şi mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Dăruieşte-mi prefacere vieţii Fecioară, scoţându-mă din năravurile cele pătimaşe, către nepătimitoarea Dumnezeire; dându-mi neîncetat nespusă îngăduinţă şi apropiere; spre a-mi uda sufletul cu plângeri de bucurie.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Dacă a văzut Fecioara cea fără prihană, pe Mieluşelul său spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga : Preadulcele meu Fiu ! Ce vedere nouă şi minunată este aceasta ? Cum Tu Cel ce Ții toate cu mâna, Te-ai pironit cu trupul pe lemn ?
Tropar, glasul al 5-lea.
De isprăvile sfinţilor Mucenici puterile îngereşti prea s-au minunat; că fiind în trup muritor, pe vrăjmaşul cel fără de trup cu puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Şi acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea :
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Cosma, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6; şi ale sfinţilor două, pe 8.
CANONUL mucenicilor.
A lui Iosif
Cântarea l-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe fugătorul Israil mergătorul cel pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Fiind împodobiţi cu daruri muceniceşti mucenicilor stați cu dragoste înaintea Iui Hristos, Dătătorului de cununi în ceruri, luminându-vă cu lumina făcliei celei în trei lumini, şi luminaţi cu credinţa, pe toţi care vă fericesc.
Care în vremea de goană pentru buna credinţă v-aţi arătat, gonind toată înşelăciunea celor de rea credinţă, cu vitejeşti pătimiri nebiruiţilor Mucenici; ca nişte ostaşi buni, ca nişte sprijinitori ai Bisericii, şi întăriri ai adevărului.
Cu gând înţelegător risipind preaînţelepţilor, viforul cel viclean, şi marea relei credinţe cea sălbăticită, prin liniştea Duhului, aţi ajuns către limanurile cele cereşti, veselindu-vă.
Sufletele voastre, mucenicilor, se bucură în ceruri dimpreună cu sufletele mucenicilor, cu adevărat Prove, Andronice şi Tarahe fericite; că aţi trecut valurile muceniciei, bărbăteşte lăudându-vă cu biruinţe dumnezeieşti.
A Născătoarei :
Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, vrând S-a sălăşluit în pântece de Fecioară, şi S-a făcut trup neschimbat; şi pătimind de bunăvoie, a pregătit cete de Mucenici dumnezeieşti, să pătimească pentru credinţă.
Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea a l-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Adâncul mării Roşie...
Ca un dumnezeiesc, ca un purtător de lumină ai strălucit tuturor, Fericite, cu luminile strălucitelor şi preaînţeleptelor tale cuvinte. Din care cere Cosma, ca să se lumineze toţi cu rugăciunile tale.
Făcutu-te-ai trâmbiţă de Dumnezeu grăitoare a Treimii Celei prea-îndumnezeite, propovăduind tuturor cinstitele şi mântuitoarele dogme, şi veselind sufletele dreptmăritorilor preacinstite.
Slavă...,
Nicicum n-ai dat ochilor tăi somn, Fericite, până ce cu adevărat ai ajuns luminat, la vârful dorinţelor; de unde Părinte ai luat Darul adevăratei cugetări.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară şi după naştere ai rămas; căci ai născut pe însuşi Făcătorul tuturor şi Dumnezeu; arătându-Se nouă cu neobişnuit şi străin chip, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Doamne Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Împotrivindu-te tare gonaciului, Tarahe, şi strivire obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat fălcile leilor celor înţelegători, şi te-ai făcut biruitor cu puterea Duhului.
Cu mare vitejie ai suferit munci, pe spate şi pe pântece Mucenice Prove, întinzându-te şi arzându-ţi-se pieptul cu frigări, şi lovindu-ţi-se gura cea grăitoare de Dumnezeu.
Spânzurându-te ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronice, arderea focului şi dezrădăcinarea dinţilor, şi tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.
Ca nişte stele întreit luminătoare cu strălucirile cele înţelegătoare, aţi gonit întunericul înşelăciunii a multor dumnezei, purtătorilor de chinuri Mucenici cei văzători de lumină.
A Născătoarei :
Ca pe o frumoasă, ca pe o bună, ca pe o aleasă curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel ce a înfiinţat toate, şi Cel mai presus de fiinţă, voind S-a sălăşluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Pe umeri ridicând înţelepte Crucea Domnului tău, strigai : Şi eu m-am răstignit lumii; pironindu-ți trupul cu frica Lui.
Ca un râu al desfătării, reverşi tuturor cinstitele pâraie, adăpând pururea Cuvioase, minţile şi sufletele celor ce te laudă pe tine.
Slavă...,
Carul Iui Dumnezeu umbrind asupra ta preaînţelepte, te-a arătat nouă alt dumnezeiesc gură de aur, prin cuvinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Chiar şi cu adevărat pe tine te cinstim credincioşii Născătoare de Dumnezeu; căci tu cea fără prihană, ai născut pe Dumnezeu care S-a făcut trup.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea şi întărirea.
CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Împodobit fiind cu fapte bune Cosma de Dumnezeu insuflate, Bisericii Iui Hristos ai fost înfrumuseţare; cu cântări împodobindu-o, Fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele luptătorului, cei ce-ţi strigăm ţie : Bucură-te Părinte de trei ori fericite.
SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Vitejeşte întrarmându-se cu credinţa cea tare a Sfintei Treimi, Andronic, Prov, şi preaînţeleptul Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulţi dumnezei, şi au legat popoarele cu dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea luând răsplătirile cele de biruinţă, se veselesc dimpreună cu cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credinţă să strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., a Cuviosului, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău...
Iată a venit vioara cinstitei şi Preasfintei Treimi, Cosma sfinţitul, cântând cântarea cea întreit sfântă. Deci împreună cu dânsul să strigăm : Părinte, Fiule, şi Dumnezeiescule Duhule împacă lumea Ta, şi zdrobeşte degrab pe satana sub picioarele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe Preacurată, şi să mă izbăvesc de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te Hristoase Maica Ta cea cu totul fără prihană, mort pe Cruce, striga : Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă iconomie a ta ? Prin care ai mântuit zidirea preacuratelor Tale mâini Îndurate.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Legea Ta Cuvinte păzindu-o mucenicii, au scuipat legile nelegiuiţilor, care poruncesc a nu te cinsti pe Tine Făcătorul; şi suferind toată furtuna muncilor, au câştigat cereasca linişte.
Poftind a purta jugul lui Hristos pe grumazi, suferi zdrobirea grumazului; iar Crucea ducându-o, ca un toiag de putere preafericite Tarahe, rabzi mulţimea toiegelor, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere Prove, şi lipsirea ochilor luminându-te cu cunoştinţa Treimii cea mai desăvârşită, şi împreunându-te cu cetele cele de sus.
Vitejeşte ai stătut înaintea judecăţii Andronice, luptându-te foarte tare cu vrăjmaşul. Pentru aceea tăindu-ţi-se pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui, şi să te trimită către călătoria cea de sus.
A Născătoarei :
Numai tu porţi în pântece pe Dumnezeu întrupându-Se, pe Cel ce dă fiinţă tuturor; pe care mărturisindu-L în privelişte, dumnezeieştii Mucenici cei neînduplecaţi s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dumnezeu, care eşti minunea îngerilor şi rana dracilor prealăudată.
Alt Canon,
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-Te...
Ca o trestie ager scriitoare s-a făcut cu adevărat limba ta, preafericite, scriind ca pe o tăbliţă, cinstitele şi mântuitoarele patimi ale lui Hristos.
Înălţându-te ca finicul cu privirile faptelor bune, pom roditor te-ai arătat, dând îndulcire mântuitoare celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...,
Cu înaltă rostirea cuvintelor tale de Dumnezeu arătătoare, ai lăudat preastrălucit praznicele Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, strigând cu bucurie : Slavă puterii Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel slobod după a Sa fire a sărăcit asemenea slugii, pentru mulţimea bunătăţii, Maică pururea Fecioară, luând din tine după Ipostas toată firea noastră.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci întoarce-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Făcutu-v-aţi călători neabătuţi din calea cea strâmtă şi colţuroasă, lepădând mulţimile năpastelor ca nişte spumă de mare, şi ca nişte stâlpi nesfărâmaţi, întărindu-vă inima pe piatra credinţei, purtătorilor de chinuri.
Ritorisind cele dumnezeieşti, şi teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu tăria gândului gura care huleşte împotriva lui Dumnezeu celui ce te-a făcut, fericite Tarahe.
Fiind întins în patru părţi fericitul, şi zdrobit de rănile bătăilor, arăta Prov înălţarea cea vitejească a sufletului. Drept aceea arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratului tuturor, dimpreună cu cei ce s-au nevoit.
A Născătoarei :
Mai înaltă eşti decât puterile cele de sus, că ai născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început şi veşnic cu Tatăl; cu ale Căruia lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea nedumnezeirii.
Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Răsărit-ai ca un luceafăr prealuminat, şi străluceşti cu cuvintele inimile credincioşilor, apărându-i cu praştia rostirilor tale.
Tu ca un biruitor întrebuinţând praştia cuvintelor tale, de Dumnezeu fericite, ai surpat îngâmfările ereticilor.
Slavă...,
Cine după vrednicie va putea spune durerile tale, luptele şi sudorile, care de voie le-ai săvârşit, afară de trup făcându-te.
Și acum..., a Născătoarei :
Nici cea îngerească, nici cea omenească minte, nu poate tâlcui minunea cea negrăită şi neînţeleasă a naşterii tale Preacurată.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Făcându-vă armă celui puternic prin credinţă, cu vitejie aţi rănit inimile celor necredincioşi, luptându-vă împotriva lor vitejeşte, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.
Precum odinioară s-au ruşinat fiarele în groapă de Daniil, aşa şi acum de ostaşii cei tari ai credinţei, s-au spăimântat în privelişte, îmblânzindu-se tiranii de cinstitele lor patimi.
Asemănându-se Tarah coastei Tale celei împunse Stăpâne, primeşte împungeri la coaste, şi se adapă cu oţet, şi i se arde capul foarte fără de milă.
A Născătoarei :
Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci Preacurată, şi ai născut cu trup pe Cel din fire fără de trup, şi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu cea nefurată de nuntă.
Alt Canon,
Irmos : Strigat-a mai înainte...
Dreptului Abel ai râvnit aducând prea-arătat pârgile cuvintelor tale Cosma ca jertfe de dobitoace; punând înainte spre mâncare, glăsuirile cântărilor tale celor preabune.
Cu mucenicia cugetului tău ţi-ai petrecut viaţa şi urmând dumnezeiescului Avraam ţi-ai jertfit osârdia ca pe un alt Isaac, cu adevărat preaînţelepte.
Slavă...,
Suişuri de suflet mântuitoare ai pus, ca pe scara ce o a văzut dedemult patriarhul, ridicând pe toţi pe treptele cele frumos aşezate, ale dulcilor tale alcătuiri, Cosma preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Nu înceta Fecioară a îmblânzi pe Fiul tău pentru robii tăi, ca să şteargă rănile greşelilor noastre, celor ce drept te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară prealăudată.
Irmosul :
Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile Proorocul Iona : Din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Podobie : Cele de sus căutând...
A Treimii mărire arătându-ne nouă, vitejii ostaşi ai lui Hristos, dumnezeieştii Mucenici, împreună cu Tarah, Prov şi Andronic, au înfruntat toată nedumnezeirea tiranilor, nevoindu-se vitejeşte pentru credinţă.
ICOS.
Patimilor lui Iisus bărbăteşte urmând, împreună cu înţeleptul Tarah, Prov şi Andronic, bucurându-se au pătimit în privelişte, mustrând nedumnezeirea celor fărădelege. Pentru aceasta şi noi cu dragoste cinstim pomenirea lor, întru cântări îi lăudăm, şi cu credinţă propovăduim vitejiile lor. Că minunat este Domnul, Cel ce a preamărit în lume pe aceşti luminători, care pentru credinţă vitejeşte s-au nevoit.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic.
Stih : Tarah, Andronic şi Prov, prin a sabiei tăiere.
Au ridicat biruinţe, trecând din a lumii turburare.
În a douăsprezecea zi Prov s-a tăiat,
Împreună cu Andronic şi Tarah.
Aceştia au fost pe vremea Ipatului Diocleţian şi a ighemonului Flavian. Tarah era foarte bătrân cu vârsta, roman fiind cu neamul, şi din norocire ostaş, iar Prov era din Sida Pamfiliei. Şi Andronic din cetatea Efesului Iconiei. Deci, lui Tarah i se zdrobi fălcile şi grumazii cu pietre; îi arseră mâinile cu foc, îl spânzurară sus de un lemn, şi cu fum împuţit îl afumară dedesubt; apoi amestecând oţet cu muştar şi cu sare, i-au turnat pe nas, şi-l arseră la sâni cu ţepi înfocate, i s-au tăiat urechile, şi i se despuie capul de piele, a fost dat şi fiarelor să-l mănânce, şi în cea de apoi tăindu-se tot bucăţi cu sabia, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, iar viteazul Prov, a fost bătut cu vine crude, îi arseră picioarele cu fiare arse, îl spânzurară de un lemn; îi arseră şi-i fripseră spinarea şi coastele cu frigări Înfocate, i s-au tăiat pulpele cu alte frigări, şi în cea de apoi, făcându-l şi pe el bucăţi cu săbiile, îşi luă fericitul sfârşit iar dumnezeiescul Andronic a fost spânzurat pe un lemn, şi sfâşiat pe picioare cu fiare ascuţite : îl împunseră pe coaste şi-l frecară cu sare peste tăieturi; i se tăie limba şi buzele, şi asemenea lui zdrumicându-i se trupul tot bucăţi cu sabia, şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Cosma făcătorului de cântări, Episcopul Maiumei Aghiopolitul.
Stih : S-a dus Cosma unde este toată veselia,
Lăsând versurile cele ce veselesc Biserica.
Acest sfânt fiind foarte tânăr, rămase sărman; deci fiind în sărăcie, îl luă în casă tatăl Sfântului Ioan Damaschin, ca să-l crească; acesta având multă avere şi mărire lumească, luă în casa sa pe oarecare dascăl învăţat şi înţelept, având vrednicia de Asingrit, care şi acesta se numea Cosma; şi i-a dat pe seamă pe fiul său Ioan, şi pe Cosma fiul său cel de suflet, care punând nevoinţă asupra lor cu învăţătura, în scurtă vreme învăţară tot meşteşugul cărţii; adică gramatica şi filosofia, şi încă nevoindu-se şi cu astronomia, muzica şi geometria; dintru aceasta se arătară tuturor vrednici de cinste. Dar cui îi este voia să-i cunoască de învăţaţi spre toate lucrurile, se vor adeveri din cărţile care au făcut. După aceea ducându-se ei la lavra Sfântului Sava, se făcură monahi. Fericitul Ioan se hirotoni Preot, de Ioan Patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind foarte de toţi ierusalimitenii, s-a făcut Episcop la Maiuma. Deci petrecând bine, şi povăţuindu-şi turma spre hrana cea mântuitoare, foarte bătrân fiind, a răposat în Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe, şi bunei biruitoare Domnina.
Stih : Deşii Domninei membrele i s-au deznodat,
Însă de adevărata credinţă nu s-a lepădat
Această s-a muncit în zilele împăratului Diocleţian, aducându-se înaintea ighemonului Lisie, în cetatea Anazarvenilor; deci mai întâi a fost bătută cu vine de bou crude, şi i se arseră picioarele cu fiare arse; apoi i se zdrobiră oasele cu lemne, şi o deznodară din toate încheieturile. Apoi băgându-o în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anastasia fecioara.
Stih : Primii cu bucurie a gâtului tăiere.
Muceniţa Anastasia buna biruitoare.
Sfânta aceasta a fost pe vremea împărăţiei lui Deciu şi Valerian, din cetatea Romei, şi era călugăriţă împreună cu alte fecioare la o mănăstire. Deci pârându-se la ighemonul, şi aducându-se înaintea lui în legături de fier, a fost bătută peste obraz şi golită, şi arzându-o cu foc, o pica pe deasupra cu iarbă pucioasă, cu untdelemn şi cu smoală. După aceea au spânzurat-o pe un lemn, i-au tăiat sânii şi i-au scos unghiile; apoi i-au tăiat mâinile şi picioarele, şi i-au scos dinţii din rădăcină în cele din urmă îşi primii sfârşitul prin sabie.
Tot în această zi, Sfinţii şaptezeci de Mucenici care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Şaptezecimea mucenicilor de sabie se săvârşi :
Gata fiind de va cere trebuinţa şi de multe ori a muri.
Tot în această zi, Sfântul Teodot episcopul Efesului, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Teodot scaunul pământesc l-a lăsat,
Şi Scaunul măririi cei strălucit de sus a aflat
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Malfela, care săgetată fiind s-a săvârşit.
Stih : Nu molatic ceva a fi Malfela văzând :
Arcul împotriva sa tare întinzând.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Anthia, care băgată fiind în bou de aramă înfocat, s-a săvârşit.
Stih : În bou înfocat băgându-te te desfloreşti :
Iară în Cer Anthio luminat înfloreşti.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iuventin şi Maxim, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Iuventin împreună cu Maxim fiind tăiat :
În ceata mucenicilor cu Maxim s-a împreunat.
Tot în această zi, Sfântul Iason episcopul Damascului, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Năvălirile patimilor Iason le-a surpat :
Şi turnuri de fapte bune mai-nainte de sfârşit au ridicat.
Tot în această zi, Sfinţii Andromah, şi Diodor, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Andromahe luptă-te împotriva vrăjmaşilor Domnului :
Şi primeşte-ţi sfârşitul împreună cu Diodor prin arderea focului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin
Cântarea a 7-a :
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Tăierea urechilor cu bucurie ai suferit Tarahe mărite, ca o slugă bine ascultătoare, a Celui ce Și-a plecat ţie urechea foarte cu blândeţe, şi a împlinit rugăciunile tale, care strigai : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Întinzându-vă mucenicilor şi cu muncile chinuindu-vă, aţi stătut împotriva celor fărădelege cu cuget întărit, şi făcându-vă purtători de biruinţă, cântaţi : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire şi răsuflare; când ți se ardeau mâinile şi capul cu foc; şi ca şi tinerii strigai Tarahe : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu stropirea cinstitelor voastre sângiuri, Sfinţilor, stingând jeratecul înşelăciunii, ne izvorâţi roua Darului Dumnezeiesc, şi revărsaţi apele vindecării, celor ce laudă pomenirea voastră totdeauna.
A Născătoarei :
Se deşartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte deplin, nedepărtându-Se de sânurile părinteşti, şi Se vede trup şi Se naşte Prunc; Căruia cântăm Fecioară veselindu-ne : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt Canon,
Irmos : Cel ce ai mântuit în foc...
Peste muntele faptelor bune suindu-te Părinte, ca Moisi ai luat legea lui Dumnezeu, şi pe cei amăgiţi, cu lesnire i-a tras, cântând vrednicule de laudă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cumplita boală a eresului, o ai oprit cu doctoria cuvintelor dogmelor tale, cântând Ziditorului cântare de biruinţă : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Slavă...,
Izvor de Dumnezeu curgător s-a arătat limba ta Părinte, sufletelor celor învăpăiate prin patimi; care bând strigă : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei :
Mărimu-te pe tine ca pe un chivot şi cort, şi pat al Cuvântului, grădină care ai înflorit pe Hristos, veselitoare mireasmă; Căruia cântăm : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i. pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi Lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Fiind luminaţi cu rănile şi frumoşi cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare fericiţilor, staţi înaintea Domnului purtând cununi, umplându-vă din-destul de lumina care se trimite de acolo, şi cu dragoste cântând neîncetat : Tineri binecuvântaţi, preoţi Lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Nebunindu-se întru sine tiranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab porunceşte să vă omoare cu sabia, pe voi care cântaţi Ziditorului şi Mântuitorului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Părtinitorii Treimii, bunii biruitori Mucenici, care au risipit gerul nedumnezeirii, cu fierbinţeala credinţei, turnurile cele de pază credincioşilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înţelegător, limanurile celor înviforaţi, stâlpii cei nemişcaţi, Andronic, Prov şi Tarah, să se cinstească.
A Născătoarei :
Dimpreună cu cetele cele fără de trup, cu oştile mucenicilor, cu Apostolii, cu toţi Proorocii, să lăudăm cu bunăcredinţă pe Stăpâna, care stăpâneşte toate făpturile; ca pe una ce este mai sfântă decât Heruvimii, şi singură curată Maica lui Dumnezeu; preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Curăţindu-ţi-se sufletul preafericite, te-ai arătat locaş al Duhului; şi de lumină umplându-te, ai luminat pe toţi să cânte după vrednicie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu laudele neputând a te încununa Cuvioase către nevoinţele tale privind, Har cerem de sus, să se dăruiască nouă celor ce dorim a lăuda acum, însemnata ta pomenire, Fericite.
Binecuvântăm...
Acum petreci împreună cu cei de sus bucurându-te, împreună cu cetele sfinţilor preafericite, a căror strălucitele lupte şi nevoinţe, le lăudai cu dorinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Curăţire de greşeli dăruieşte-mi mie, şi depărtare de răutăţi Preacurată, cu rugăciunile tale cele de Maică, Născătoare de Dumnezeu Fecioară binecuvântată; ceea ce eşti adevărata întărire a credincioşilor.
Imosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de bunacredinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi Ia trup, din pântecele fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Putut-au vitejii cu trupuri stricăcioase, să câştige prin pătimiri nestricăciune, şi s-au asemănat cu îngerii, câştigând Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită, Prov, Tarah şi Andronic, slugile lui Hristos.
Arătatu-v-aţi jeratec, arzându-vă cu Focul cel tainic fără materie, şi aţi ars rătăcirea cea materialnică, marilor Mucenici; şi strălucind ca lumina, luminaţi făptura şi păziţi sufletele noastre de primejdii şi de patimi.
Astăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat şi veselitor, prăznuind această dumnezeiască pomenire a voastră; dimpreună cu voi se veselesc Proorocii, Apostolii şi toţi Mucenicii, purtătorilor de chinuri biruitori cei cu nume mare.
Ridicatu-va-ţi la lăcaşurile cele luminate ale raiului, purtătorilor de chinuri, fiind îmbrăcaţi cu haină luminoasă, care o ați ţesut cu multe feluri de chinuri, şi staţi înaintea Scaunului Atotţiitorului, rugându-vă neîncetat pentru toţi.
A Născătoarei :
Iartă-mi Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut şi ai păzit nestricată şi după naştere pe ceea ce Te-a născut; când vei şedea să judeci faptele, toate fărădelegile şi greşelile mele trece-le, Unule Cel ce eşti fără de păcate; ca un Dumnezeu milostiv, şi Iubitor de oameni.
Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Iată acum a strălucit nouă pomenirea veselitoare, dumnezeiască şi preabună, care ne veseleşte după vrednicie, a lui Cosma minunatului şi de Dumnezeu cugetătorului; a dumnezeiescului cântător şi de trei ori fericitului care după vrednicie să o lăudăm.
Darul tămăduirilor luând preafericite, prin împărtăşirea Duhului Sfânt, dezleagă întunericul sufletului meu, goneşte departe norii patimilor, şi îndreptează-mă să călătoresc drept pe cărările cereşti, vrednicule de minune.
Slavă...,
Urmând legilor tale, Fericite, am ales a lăuda mutarea ta către cele de sus, nădăjduind a lua adevărate răsplătiri, de la tine vrednicule de laudă; cel ce rogi pe Dătătorul de cununi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întăreşte cu puterea ta neputinţa sufletului nostru, Maică a lui Dumnezeu. Dezleagă preasfântă, greutatea ce se pune asupra robilor tăi; ceea ce ai răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.
Irmosul :
Eva adică, prin boala neascultării, blestem a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântarea. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA sfinţilor.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Suferind mucenicii multe feluri de chinuri, au câştigat multe daruri de biruinţă, pentru pătimiri de la Hristos Mântuitorul, Tarah gânditorul de Dumnezeu, şi Prov şi Andronic, pătimitorii cei tari. A căror pomenire săvârşindu-o, îi cinstim pe ei; că se roagă pentru noi, să ne mântuim de greşeli.
Slavă...,
LUMINÂNDA Cuviosului.
Podobie : Femei auziţi...
Cu cântările tale cele de Dumnezeu insuflate Cuvioase, ai lăudat sfântă întruparea lui Hristos cea din Fecioară; şi cu cântări lăudând ai încununat pe sfinţi şi pe preacurata Maica lui Dumnezeu; cu care împreună adu-ţi aminte şi de noi către Domnul, Părinte Cosma.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Cel ce este din Tatăl, pe Hristos Împăratul slavei, L-ai născut Născătoare de Dumnezeu prealăudată Fecioară; a Căruia Cruce ridicând nevoitorii şi mucenicii, în urma Lui au alergat; cu care neîncetat roagă-te pentru noi.
LA LAUDE
Stihirile Cuviosului, glasul 1 :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria..
Sfeşnicul cel prealuminat şi preastrălucit, vioara cea făcătoare de cântări, tăria cuvintelor Duhului celor bine înseninătoare, tuturor nouă ne pune înainte ospeţele cele prin cântări, şi prin acestea veseleşte pe cugetătorii de Dumnezeu.
Alcătuitorul de cântări, alăuta Dumnezeiescului Duh, privighetoarea, greierul dumnezeieştilor cântări, fluierul Bisericii, cântă cu veselie învăţând marginile cu cântări de Dumnezeu insuflate, să slavoslovească pe Treimea Cea mai presus de Dumnezeire.
Ca cel ce împreună cu fiinţele cele nematerialnice, stai înaintea Ziditorului tuturor şi Dumnezeu, dumnezeiescule Părinte Cosma, fă pomenire de cei ce săvârşesc luminatul tău praznic; ca să scape de primejdii, de ispite şi de tot felul de împrejurări.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cu Davidiceşti cântări să lăudăm pe duhovnicescul scriitor de cântări, zicând : Vărsatu-s-a Darul în buzele tale Cuvioase Părinte; şi limba ta s-a arătat trestie a grabnicului scriitor, bine rostindu-ne nouă cântările cele mântuitoare; prin care ne învăţăm a doxologii, iconomia cea după Hristos, şi marea taină a Sfintei Treimi; cerând prin cântare sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind întru lenevire toată viaţa mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârşit Maică Fecioară, izbăveşte sufletul meu din robia celui străin.
A Crucii, a Născătoarei asemenea :
Cuvinte al Tatălui, şi Fiule Cel fără de început, şi cu Duhul împreună pe scaun şezătorule, cum ţi-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale ? Ce este această sărăcie a Ta de acum Preabunule ? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără prihană.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 4-lea.
Ostaşi lui Hristos făcându-vă, aţi lăsat frumuseţile cele de pe pământ, şi luând Crucea pe umeri, aţi mers după Dânsul prin chinuri de multe feluri; şi nu v-aţi lepădat de El înaintea împăraţilor şi a multor tirani. Îngerii au încununat capetele voastre cu cununi de biruinţă, şi ca nişte îndrăzneţi cu sufletul, luminat aţi venit împreună în cămara de mire cea frumoasă, Prove slava mucenicilor Tarahe pierzătorule al dracilor şi Andronice biruinţa credincioşilor; având îndrăzneală, rugaţi-vă Mântuitorului tuturor pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn celor ce se tem...
Slăbănogirea şi trândăvirea sufletului meu prefă-le în sănătate şi putere, Fecioară Maică ceea ce eşti cu totul fără prihană; ca să fac şi să lucrez cu frică şi cu dragoste îndreptările lui Hristos; ca să scap de focul cel nesuferit, şi să dobândesc prin tine moştenirea cea cerească, şi viaţa cea fără sfârşit, bucurându-mă totdeauna.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Împungându-se coasta Ta Multmilostive, s-a rupt zapisul cel din veac al strămoşului Adam, şi firea cea lepădată a oamenilor, se sfinţeşte cu picăturile sângelui Tău, strigând : Slavă milostivirii Tale, Slavă dumnezeieştii răstignirii Tale, Iisuse Atotputernice Mântuitorule al sufletelor noastre.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREISPREZECEA
ZIUA A TREISPREZECEA
Sfinţii Mucenici Carp şi Papil.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul 1.
Podobie : Prea lăudaţilor Mucenici...
Roduri ai adus Iui Dumnezeu cu învăţătura ta, pe cei mântuiţi, pururea pomenite; iar pe sine-ţi te-ai adus jertfă sfinţită, fiind roşit cu sângele muceniciei, preafericite, preasfinţite. Pentru aceea roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Întărindu-vă gândul spre Hristos, v-aţi arătat neabătuţi de năpădirile muncilor, înecând de tot în sângiurile voastre pe părtinitorii rătăcirii, şi sălăşluindu-vă înlăuntrul raiului preasfinţiţilor; ca nişte jertfe fără de prihană, ca nişte odrasle ale dumnezeieştii vițe, rugaţi pe Stăpânul, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Aprinzându-vă gândul de dragostea Ziditorului, mai tare decât de foc Carpe şi Papile, ca nişte lumini înţelegătoare, aţi stins prin Dar jertfele idolilor cu roua credinţei; şi cu vărsările sângiurilor aţi moştenit pârâul desfătării. Rugaţi-vă lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Alte stihiri, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor...
Ca cei mari luminători ai tăriei, răsărind prin credinţa Bisericii, toată făptura o luminaţi, cu strălucirile luptelor, şi cu luminile minunilor, gonind prealăudaţilor întunericul dracilor şi al patimilor.
Unindu-vă în credinţă, şi una cugetând, multe feluri de munci în adevăr aţi suferit, Papile şi Carpe, tarilor nevoitori, apărătorilor ai bunei-credințe. Pentru aceasta cu cinste prăznuim credincioşii sfinţita voastră pomenire.
Frumuseţea mucenicilor, doimea Treimii, Papil şi Carp, neclintiţii stâlpi, liniştitele limanuri, temeliile Bisericii cele neclintite, vasele cele cu mir ale Duhului, cu sfinţite cântări bine să se laude.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Ca un vrednic între văzătorii de Dumnezeu Cuvioase, ai văzut cerurile deschise, pe Domnul şezând pe scaun, şi heruvimii şi serafimii împrejurul Lui. Iar de la tine luminându-ne şi noi sfinţită turma ta, strigăm către tine Carpe : Cere lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Toată nădejdea mea spre tine o pun Fecioară; nu mă trece cu vederea ceea ce eşti bună, ci grăbeşte de mă scapă degrab, de patimile ce mă supără şi-mi dau război în toate zilele.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Sta lângă lemn odinioară, pe vremea răstignirii Fecioara, dimpreună cu ucenicul cel curat, şi plângând striga : Vai mie cum pătimeşti Hristoase ! Cel ce eşti nepătimirea tuturor.
Tropar, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih; şi al mucenicilor pe 4.
CANONUL Mucenicilor
Facerea Iui Teofan.
Cântarea a l-a, glasul al 6-lea :
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Cer de la Tine Hristoase, să se lumineze sufletul meu cel întunecat, cu lumina Dumnezeirii Tale Celei fără de început; şi să mi se dea cuvânt, ca după vrednicie să laud pe aceşti înţelepţi Mucenici.
Lepădându-vă purtătorilor de chinuri de toată îndulcirea cea de pe pământ, v-aţi întrarmat gândul către calea cea cerească, întâi prin sihăstrie, şi acum prin sânge.
Slavă...,
Lesne aţi putut înţelepţilor, a răbda toată supărarea prin puterea cea dumnezeiască, prin care surpând toată puterea vrăjmaşului, aţi căpătat laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind eu învechit mai dedemult din sfatul vicleanului şarpe, nesuferind Dumnezeu să mă vadă pierdut, sălăşluindu-Se întru tine Curată, m-a înnoit.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Ca unii ce aţi păzit cea în adevăr după chipul Ziditorului, nu aţi plecat genunchii la închinăciunile cele împotriva lui Dumnezeu ale limbilor, ci cu rugăciune nebiruită le-aţi surpat.
Din porunca cea necredincioasă a judecătorului, despuindu-se trupeşte vitejii, s-au îmbrăcat cu Hristos, pentru care ca nişte jertfe, legându-se cu lanţuri îi ducea.
Slavă...,
Văzând Stăpânul tuturor, nestrămutarea nădejdii voastre înspre Dânsul, aievea prin îngeri noaptea, vă îndemna măriţilor să fiţi îndrăzneţi în chinuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi sufletul tare bolnav Stăpână, pentru mulţimea multelor mele greşeli, tămăduieşte-l cu rugăciunea ta cea fierbinte către Dumnezeu, şi-mi vindecă patimile trupului.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
SEDEALNA, glasul a 3-lea.
Podobie : Dumnezeieştii credinţe...
Fiind întrarmați cu armele credinţei, aţi stricat rânduielile celor fără de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri prealăudaţilor; şi aţi luat cununa nestricăciunii, săvârşind calea muceniciei, Carpe şi Papile. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, una preacurată Maică Fecioară, întrecând pe îngeri cu curăţia. Deci şi pe mine, cel ce m-am făcut mai spurcat decât toţi cu greşelile trupului, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale, cu apele cele dumnezeieşti cinstită, dându-mi mila cea mare.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua Cuvântului cea neîntinată, Fecioară, Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, tânguindu-se, ca o Maică striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti ! Vrând să izbăveşti pe om de patimile cele necinstite.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Aleasă jertfă aţi adus lui Dumnezeu cu credinţa, măriţilor purtători de chinuri, pe lăudatul Agathodor, lepădându-vă de înşelăciunea vrăjmaşului, pentru dragostea lui Hristos.
Cu otrava şarpelui nebunindu-se tiranul, şi poruncind să te lege pe tine Carpe, să-ţi, zgârie coastele şi iarăşi să te ardă cu foc, n-a slăbit tăria ta.
Slavă...,
Dorind a vedea cămara Stăpânului cea de mire Papile, spânzurându-te sus, nu te-ai spăimântat a te zgâria, nici de focul cel ce te îngrozea, nu te-ai sfiit dumnezeiescule.
Și acum..., a Născătoarei :
Văzând Adam că vine Dumnezeu din pântecele tău Stăpână, ca din întunericul patimii, striga ţie : Răpeşte-mă pe mine cu mijlocirea ta din nevoile morţii.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
Ca nişte săgeţi prunceşti ai socotit împroşcările pietrelor ale celor fărădelege, fiind legat de trei ori fericite Papile; că erai îmbrăcat cu podoaba credinţei cea cu adevărat nebiruită.
Făcutu-s-a vrăjmaşul ca mort din răbdarea ta, Fericite, şi din vitejia ta cea tare; că ai fost îmbrăcat cu tărie de la Dumnezeu arătat, prin care ai biruit două războaie Carpe.
Slavă...,
Gurile fiarelor le-aţi încuiat ca şi Daniil, cu arme dumnezeieşti, mucenicilor Carpe şi Papile; și le-aţi făcut a propovădui cu credinţă, că voi sunteţi Mucenici pătimitori.
Și acum..., a Născătoarei :
Glăsuit-a mai înainte Isaia, că numai tu Preacurată vei să naşti pe Fiul Iui Dumnezeu, pe Emanuil, Cel ce a voit să Se asemene cu noi pentru milostivire, şi să ne izbăvească din stricăciune.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Întărindu-vă cu Duhul, şi luând de la Dânsul răcoreală nebiruiţilor, aruncându-vă în var nestins, nicicum nu v-aţi ars, ci l-aţi făcut ca nişte pietre.
Cu apele învăţăturilor ai adăpat sufletele binecredincioşilor, pururea pomenite; şi pentru aceea te-a arătat pe tine Hristos în lume izvor îndestulat de minuni, preafericite.
Slavă...,
Cu osârdie striga ca dintr-o gură purtătorii de chinuri : Doamnei nici foamea, nici scârbele, nici goana, nu va putea să ne despartă pe noi Stăpâne de dragostea Ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Adam cel întâi zidit, sfatul femeiesc l-a omorât odinioară; iar acum încăpând Dumnezeu în pântecele tău Stăpână, l-a înviat, şi iarăşi I-a făcut fiu Luminii.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat..
Ca o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri, şi dau neîncetat Dar sufletelor. Pentru aceasta Carpe şi Papile, cu un glas şi cu dragoste, săvârşim pomenirea voastră.
ICOS.
Înţelepciunea lui Dumnezeu cea mai înainte de veci şi Cuvântule, goneşte negura minții mele, şi-mi dă cuvânt de înţelepciune, ca un Dumnezeu, ca să laud pe cei ce au urmat cu dragoste şi râvnă, dumnezeieştilor Tale patimi; ca pe cei ce au luat după vrednicie, de la tine Stăpânul tuturor, răsplătiri pentru nevoinţe. Că aicea adunările credincioşilor, înconjurând sicriul moaştelor, au pururea sănătate, Papile şi Carpe, cu un glas săvârşim pomenirea voastră.
SINAXAR
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil, Agathodor, şi Agathonica.
Stih : Carp şi Papil, două roduri a lui Dumnezeu preaiubite.
Tăindu-se toată uşa Cerului li se deschide.
Pe Agathodor îl aşteaptă mulţimea darurilor.
Ca celui ce s-a nevoit mult la răbdarea bătăilor,
Nu ţi s-a făcut împiedicare Agathonico Muceniță,
Către dumnezeiescul sfârşit cel prin sabie, femeiasca neputinţă.
Pe Carp, cu Papil împreună. În treisprezece sabia îi omoară.
Aceşti sfinţi Mucenici ai lui Hristos au fost pe vremea împăratului Deciu şi a lui Valerian antipatul Asiei, cu meşteşugul doctori. Sfântul Carp era Episcop Tiatirilor, iar Papil era hirotonit Diacon de acest Carp. Deci, prinzându-se de către Domn, şi întrebându-se, mărturisiră înaintea tuturor numele Domnului Hristos, şi silindu-i să facă jertfă la idoli, şi neînduplecându-se, îi legară pe lângă cai, târându-i de la Tiatira până la Sardia, şi acolo spânzurându-i de un lemn îi strujiră. Atunci şi Sfântul Agathodor slugă fiind sfinţilor, şi urmându-le se întări de dumnezeiescul înger şi mărturisi pe Hristos. Deci spânzurându-l şi pe el, îl bătură cumplit cu toiege. Şi aşa bătându-se, şi-a dat Duhul în mâinile lui Dumnezeu. Iar Sfântul Carp spânzurat fiind, a râs; şi întrebându-se de către Domn : Pentru ce ai râs Carpe ? Zise : Văzui mărirea Domnului meu şi mă bucurai. Iar pe Papil l-au legat de patru pari, şi l-au ridicat sus, apoi îl împroşcară cu pietre, de care a fost nevătămat. După aceea aducându-se de faţă sfinţii împreună, îi tăvăliră peste spini în sus şi în jos, şi bătându-i deasupra pe pântece. După aceea i-au dat ca să-i mănânce fiarele : atunci un leu, o minune grăind cu glas omenesc, şi răcnind, oprea pe muncitori de la atâta nemilostivire. Iar ei îşi astupau urechile, şi bătându-le cu piroane încălţăminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor; atunci şi Agathonica sora Sfântului Papil, Şi rămânând sfinţii nearşi şi nevătămaţi, li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Florentie.
Stih : O a Mucenicului Florentie adică îndrăznire.
Care aleargă către foc, ca şi către răcorire.
Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Şi fiind creştin şi râvnitor binelui, ocăra şi defăima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor; întărea pe creştini în credinţa cea în Hristos, şi-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeieştilor porunci. Deci făcând el aşa, se prinse de ighemonul cetăţii, şi întrebându-se, mărturisi pe Hristos cu îndrăzneală fără frică înaintea tuturor, că există Dumnezeu mai înainte de veci şi făcătorul tuturor; şi că dumnezeii păgânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă, fier, idoli fără suflet şi fără simţire. Acestea zicând, îl bătură cumplit, îl spânzurară de un lemn, şi-l strujiră; şi aprinzând foc mare, îl aruncară în mijlocul focului; iar el bucurându-se şi rugându-se într-însul şi mulţumind lui Dumnezeu, se săvârşi.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dioscor.
Stih : Tăindu-se Dioscor, pe Dia l-a ruşinat,
Ca pe cel ce de pierzarea omenească nu s-a săturat.
Acesta a mărturisit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, trăgându-se cu neamul din schinopoliţi, şi cu vrednicia era sfetnic. Deci socotind toate lucrurile lumii acesteia ca nişte gunoaie, numai ca să dobândească pe Hristos, a luat îndrăzneală, şi stând înaintea Domnului Lucilian, înfruntându-l, şi mai vârtos batjocorindu-l, întru nimic îi socotea înfricoşările şi amăgirile; mai ales când acela arătă Sfântului focul şi organele vârtejelor, şi alte multe feluri de munci. Însă toate acestea au rămas nelucrătoare, şi s-au arătat ca o nimica înaintea bărbăţiei şi a mărimii de suflet a Mucenicului. Pentru aceasta la cea mai din urmă, cu sabia i-a tăiat Sfântul lui cap.
Tot în această zi, Sfântul Părintele nostru Nichita Patriciu Mărturisitorul.
Stih : Pentru dumnezeieştile icoane suferă întristându-se,
Se bucură însă Nichita, îngereşte veselindu-se.
Acesta s-a născut în Paflogia, din părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu; se zice că era rudenie împărătesei Teodora. Deci dându-se la învăţătură şi la Sfintele Scripturi, merse în Constantinopol fiind de şaptesprezece ani. Şi ţinând atunci Irina sceptrurile împărăţiei, şi aflând că copilul era scopit încă de părinţii săi l-a luat în casă, şi peste puţină vreme, ajunse de a fost mai mare peste toţi ai casei ei. Şi ajungând la vrednicia Patriciilor, se puse Voievod Siciliei. De atunci trăind bine, precum iubeşte Dumnezeu, şi vrând să se călugărească, nu-l lăsară împăraţii Nichifor şi fiul său Stavrachie. Iar apoi împărăţind Mihail (adică Rangave care şi Curopalat se zicea), abia după multe rugăciuni, i-au dat voie, însă călugăr să se facă iar din cetate să nu iasă; ci dându-i mănăstirea Hrisoniche la poarta cea de aur, îi porunci să petreacă acolo. Şi era de cincizeci de ani când s-a călugărit; şi la această mănăstire s-a aflat, până în zilele împărăţiei lui Leon Armeanul luptătorul de icoane. Deci Dacă a văzut, necinstea ce i se făcea icoanelor, ieşi din cetate şi merse la un metoh pe care îl dăruise el mânăstirii, şi se amestecă cu fraţii cei mai proşti, mâncând cu ei, şi lucrând împreună cu ei. Iar oarecari din clevetitori făcând voia luptătorului de Dumnezeu, îi spuse că acesta avea o icoană a Mântuitorului, care din credinţă o luase de la Roma. Deci, se trimise unul din rânduiala sa înfricoşându-l cu cuvinte aspre şi cu îngroziri, şi cerându-i să-i dea cinstita icoană. Iar el nevrând, răspunse : Nu este a mea această cinstită icoană, ci este a lui Dumnezeu, şi s-a dăruit în sfintele odoare ale bisericii. Deci apucând pe alt frate, ca să-i arate ceea ce căuta, intră în biserică, şi aflându-o o luă, ca şi cum ar fi fost lucru de nimic şi o aruncă fără de cinste la aşternutul picioarelor lui. Sfântul văzând aceasta suspină dintru adâncul inimii, socotind că aceasta era să-i fie începătura bântuielilor. Deci, vrând să plece trimisul împărătesc, închise pe Sfântul, să nu iasă nicidecum de acolo. După acestea luând împărăţia Teofil luptătorul de Dumnezeu, şi acesta purtând şi el război împotriva sfintelor icoane, trimise şi către Sfântul pe un oarecare Teodosie să-i spună înaintea celor ce se aflau acolo că, sau să se împărtăşească cu patriarhul Antonie, şi să nu se închine icoanelor, sau în acel ceas să fie izgonit, iar Sfântul zise : Nu voi înceta niciodată, a mă închina icoanei lui Hristos şi Dumnezeului meu, măcar că aceasta nu vă place, iar pe Antonie avându-mi mintea întreagă, nu-l voi numi Patriarh, ci preacurvar. Deci izgoneşte, taie, fă ce-ţi este voia; şi îndată îl izgoni de acolo, iar Sfântul mulţumind lui Dumnezeu, şi luând cu dânsul trei fraţi, merse la alt metoh ce era acolo aproape, şi petrecând acolo sfânta patruzecime, până la pogorârea Sfântului Duh, se duse la Pantihia. Dar ieşise poruncă, să nu se primească creştinii cei ce fug. Îngrijindu-se Sfântul, se întoarse la Erivol, şi acolo iarăşi cu grijă fiind pentru jafurile Agarenilor, veni către dânsul un oarecare Nicolae rudenie a sa şi zise, că ar găsi mare odihnă, de ar vrea să meargă la metohul lui, ce se cheamă Zulupas, şi se duse acolo. Apoi peste puţină vreme îi merse poruncă, de la luptătorii de icoane, că, sau să se împărtăşească cu dânşii, sau să fugă de acolo. Deci ieşind şi de acolo, se duse la Catisia, şi aflând un locuşor mic îl cumpără, şi zidi o biserică în numele sfinţilor Arhangheli, şi petrecând întru aceea câţiva ani, bine şi cu plăcere dumnezeiască, împreună cu fraţii ce erau cu dânsul, în cea de apoi se duse la mănăstirea cea de lângă mare; unde învăţând pe monahi şi rugându-se pentru dânşii şi cunoscându-şi mai înainte mutarea către Domnul, a răposat; făcând şi în viaţa lui şi după moarte multe minuni, ajungând până la şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Veniamin Diaconul.
Stih : Prin a soartei chinuitoare temniţă zăcând :
Veniamin toată greutatea sufletească este lepădând.
Acest fericit Veniamin era în zilele lui Isdigherd împăratul Persiei; fiind Diacon la biserica lui Dumnezeu, a adus pe mulţi păgâni la dumnezeiasca cunoştinţă. Atunci a fost pârât ca un făcător de rele; pentru aceasta a fost bătut şi băgat în temniţă unde a zăcut doi ani. Deci venind un sol de la împăratul Romanilor, la împăratul Perşilor, şi aflând de aceasta, rugă pe împăratul, ca să slobozească pe Veniamin; iar împăratul zise : Se va lăsa el, să nu mai înveţe pe Maghi creştinătatea ? Şi solul răspunse : Aşa este împărate, să păzească în tot chipul poruncile tale precum trebuie. Iar Veniamin dacă auzi cuvintele solului, îi zise : peste putinţă este să nu împart eu lumina care am luat, căci de câtă certare este vrednic, cel ce va ascunde talantul, ne arată aievea învăţătura sfintelor Evanghelii. Împăratul nepricepând nimica din acestea, porunci să-i dea drumul din legături; iar el iarăşi se ducea de făcea cele obişnuite. Pentru care mâniindu-se împăratul, făcu douăzeci de ţepuşe de trestii ascuţite şi i le băgă pe sub unghiile mâinilor, şi ale picioarelor. Şi văzându-l că socotea muncile ca nişte jucării, făcu altă ţepuşă de trestie ascuţită, şi o puse în mădularul udului, care punând-o şi scoţând-o adesea, făcea dureri nesuferite Sfântului. Apoi după munca această, acea fiară fără de omenie porunci, să-i îndese prin şezut un lemn gros care avea de toate părţile noduri; şi aşa şi-a dat duhul său către Domnul viteazul nevoitor.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Antigon care s-a săvârşit prin foc.
Stih : Hristoase al meu pentru bunătăţile de acolo voi fi murind :
Zice Antigon, arderea de aici mai mult cinstind.
Tot în această zi, Sfânta nouă Muceniță Hrisi, care s-a nevoit în oarecare loc al eparhiei Megienilor ce se numeşte Slatina, la anul una mie şapte sute nouăzeci şi cinci, în bucăţi tăindu-se s-a săvârşit.
Stih : În munci ca aurul în topitoare,
Hrisi te-ai arătat cu totul strălucitoare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pironire picioarelor aţi răbdat preacinstiţilor Mucenici, şi aşa mergând pe cale şi cântând lui Dumnezeu, aţi sfărâmat ca praful boldurile necredinţei, şi aţi întărit buna-credință.
Muncindu-vă aţi strălucit mai mult decât soarele, mucenicilor vrednici de minune, şi aţi gonit toată negura rătăcirii idolilor, dăruind pururea credincioşilor luminarea cunoştinţei de Dumnezeu.
Slavă...,
Aprinzându-se mare văpaie, ca să vă aruncaţi într-însa, preafericita Agathonica văzând, striga lui Hristos : Nu mă lipsi de ceata mucenicilor tăi Dumnezeul părinţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca un izvor nedeşertat te avem Stăpână, ajutor şi tare întărire Curată, zid şi acoperământ bun; să nu ne lipsim niciodată de sprijineala ta noi robii tăi.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Din văpaia Cuvioşilor...
Văzând Agathonica Mucenița, că Carp şi Papil s-au dat focului, a venit către ei dănţuind cu dor înfierbântat; care şi Treimea închipuind, erau păziţi.
Luând graiul Stăpânului înţelepţilor, vă rugaţi pentru cei ce vă ucideau. Pentru aceea şi vouă tăindu-vi-se capetele dimpreună, v-aţi dat Duhul în mâinile Domnului.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pâraiele sângiurilor voastre prealăudaţilor, ni s-au făcut nouă stropire şi vindecare; că au pierdut rătăcirea idolească, şi au propovăduit curat pe Dumnezeul tuturor.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti iertătoare, care ai născut pe Mântuitorul Cel lesne iertător, vezi necazul şi suspinul poporului tău, şi grăbeşte a te ruga Lui, să Se milostivească spre noi.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Apropiindu-vă acum de Lumina cea dumnezeiască, luminaţi Biserica cu raze de rugăciuni, gonind din ea cumplita părere cea întunecoasă a necunoştinței luptătorilor de icoane şi întărindu-o cu dreapta credinţă cea către Dumnezeu.
Cetele vrăjmaşilor draci goniţi-le, şi de supărări feriţi-ne pe noi fericiţilor; şi mântuiţi cu voia lui Dumnezeu de toată slăbiciunea şi boala, pe cei ce aleargă la Biserica voastră, Carpe şi Papile.
Slavă...,
Curgerea lacrimilor mele nu o lepădaţi, o însoţire de sfinţi pătimitori ! Şi ca unii ce aveţi acum îndrăzneală către Stăpânul Hristos, rugaţi-vă Lui să mă scoată de la întuneric, şi să mă învrednicească luminii celei neînserate.
Și acum..., a Născătoarei :
Cântare aduc ție cu dragoste Stăpână, din spurcatele mele buze eu ticălosul, şi mă rog : Izbăveşte-mă din noroiul faptelor mele, şi pe toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine, învredniceşte-i stării celei dea-dreapta Fiului tău.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA sfinţilor.
Podobie : Femei auziţi...
Fiind împreună cu Dumnezeu Atotţiitorul, preafericiţilor şi luminându-vă cu strălucirile cele de acolo, purtătorilor de chinuri, Carpe Ierarhe al lui Hristos şi Papile pururea pomenite, purtătorilor de cununi Mucenici, aduceţi-vă aminte de cei ce săvârşesc pomenirea voastră cea pururea luminată.
A Născătoarei, asemenea :
Pe una Maica lui Dumnezeu neîncetat o fericim, cei ce ne-am mântuit prin dumnezeiască naşterea ei cea mai presus de fire; şi după vrednică datorie slăvim pe Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu. Că ne-a născut Mântuitor de greşelile cele dedemult, pe Hristos, Cel ce este Unul din Treime.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Apoi Liturghia după regula ştiută.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PAISPREZECEA
ZIUA A PAISPREZECEA
Pomenirea sfinţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie;
Şi Preacuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
VEZI : Slujba sfinţilor Mucenici, s-a pus după slujba Cuvioasei. Aici înainte am pus numai slujba Cuvioasei cu priveghere, pentru cinstea sfintelor ei moaşte, ce se află în patria noastră, România (la laşi).
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne strigat-am... Stihirile Cuvioasei pe 4, glasul al 2-lea.
Calea cea dreaptă a raiului alergând din tânără vârstă, cinstită Paraschevo, ai urmat lui Hristos. Că din fire fiind tu milostivă înţeleaptă fecioară, dezbrăcând haina ta cea scumpă ai dat-o săracilor. Pentru aceasta te-ai sfinţit preamărit-o, rugându-te pentru sufletele noastre. (De două ori.)
Nădăjduind în Hristos, în pustie te-ai sălăşluit, şi petrecând viaţă îngerească, nu te-ai biruit la minte nici de draci, nici de sălbaticele fiare nu te-ai îngrozit; ci ţi-ai topit trupul prin post şi priveghere; prin arşiţă şi prin ger, preamărită Paraschevo; întărindu-ţi mintea întru Dumnezeu, pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Minunată şi preamărită sărbătoare prăznuim astăzi noi credincioşii, Preacuvioasă Paraschevo; că preaslăvită fiind între fecioare, bine ai călătorit şi închinându-te sfintelor locuri, la patria ta ai răposat, luând mai înainte dumnezeiesc răspuns; unde moaştele tale au făcut preamărite minuni şi vindecări. Roagă-te lui Hristos să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Veniţi adunările credincioşilor, duhovniceşte să ne veselim, şi începând cântarea ca şi cu glas de trâmbiţă, să propovăduim, zicând : Întru năpaste aflându-ne cu adevărat ne mântuieşte cu rugăciunile ei Preacuvioasa Parascheva, şi ne mântuieşte de toată neputinţa şi nevrednicia, ne cere dar şi milă; şi noi mântuindu-ne prin mijlocirea ei, toţi cu bucurie cântăm adormirea ei.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te zid nebiruit ! Bucură-te Acoperământul lumii ! Bucură-te Biserică dumnezeiască ! Bucură-te sfeşnic de aur ! Bucură-te Scaun dumnezeiesc ! Bucură-te bucuria şi ajutorul tuturor ! Căci mântuire luăm cu adevărat, prin tine Preacurată, de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi armă nebiruită te avem Stăpână.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Mintea ta cea curată, a strălucit în sufletul tău, şi de cele cereşti gândind, în pustie te-ai sălăşluit.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
O minune mare ! Pruncă fiind Parascheva, şi curată fecioară, ca o stea de la amiază-zi, în pustie a strălucit.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Racla moaştelor tale, ca o vistierie curată, nouă ne izvorăşte tămăduiri sufleteşti şi trupeşti, Cuvioasă; că tu te rogi lui Hristos pentru noi.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Întru năpaste aflându-ne Cuvioasă Paraschevo, de către a văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, de toate bunătăţile am sărăcit; pentru aceasta la tine cădem, rugându-ne ca neîncetat să te rogi lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 4-lea.
Viaţa pustnicească şi fără gâlceavă iubind, şi în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te împotriva vrăjmaşilor celor de gând, şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile, şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; şi acum în cămările cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat : Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Ectenia mică, şi Otpustul.
Cu izvoarele dumnezeieştilor lacrimilor tale Paraschevo, ai înecat toată tabăra diavolească, ca pe o neputincioasă; şi cu voia ta cea dea pururea spre Dumnezeu, şi cu puternice suişuri, pământeasca înălţare cea trufaşă o ai surpat şi te-ai înălţat la locaşurile cele cereşti şi bine împodobite, în care te sălăşluieşti împreună cu îngerii. Stând dar înaintea lui Hristos roagă-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Alte stihiri ale Cuvioasei, glas şi podobie aceiaşi.
Vieţuind după moarte fericită Paraschevo, cercetezi pe toţi cei ce aleargă cu credinţă la mormântul tău, şi de cumplite patimi îi păzeşti totdeauna; îi aperi de nevoi, le dăruieşti tămăduiri cu rugăciunile tale, şi mântuieşti de năvălirea drăcească pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta, cerând de la Dumnezeu să le dăruiască iertare de greşeli. (de două ori)
Înger pământesc pe pământ te-ai arătat, viaţa celor fără de trup în trup material arătând. Că fugind departe de la Părintele tău şi de la Maica ta, te-ai unit cu Hristos Mirele tău, vieţuind în cămara cerească, dumnezeiască mireasă, încă şi aici în România având tare sălăşluire, dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă şi izvorăşti tuturor Dar de minuni.
Dedemult a plouat Dumnezeu Israelitenilor mană din Cer; iar astăzi îndoită pâine se dă celor ce cinstesc numele tău; având gata spre împărţire celor ce le trebuie. Învrednicindu-ne dar şi pe noi acum întru pomenirea ta Cuvioasă Paraschevo, să luăm Darul pâinii cereşti, spre mulţumirea minunilor tale; ca să dobândim bucurie sufletească, mântuire şi veşnică fericire.
Slavă..., glasul 1 :
Cu vărsările lacrimilor tale, stingând aprinderea patimilor trupeşti, şi aprinzând focul dumnezeieştii râvne, te-ai luminat cu nemurirea Împăratului Hristos; cu Dânsul te-ai împreunat bună fecioară şi cu Dânsul în cămara cea înţelegătoare acum ai intrat Paraschevo. Roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm; cântarea celor fără de trupuri, şi podoaba credincioşilor. Că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat; pace a adus şi împărăţia a deschis-o. Deci, pe aceasta avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească dar poporul lui Dumnezeu; că acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un Atotputernic.
IEŞIRE (Vohod) : Lumină lină...
Prochimenul zilei şi citirile.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, vers 1 :
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetarea întru aleşii Lui.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, Vers 16.
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără-de-minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului, luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 7.
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului, şi ale sfintei, glasul 1 :
Dar duhovnicesc de la Dumnezeu luând, Cuvioasă Paraschevo, strălucesc şi după moarte minunile tale; şi ostenelile tale cele pustniceşti şi nevoinţele s-au prefăcut în mir cu bună mireasmă; şi tuturor dai din-destul tămăduiri bolilor, celor ce aleargă cu credinţă la mormântul tău.
Din rânduiala Celui Preaînalt, luând Dar duhovnicesc, izvorăşti şi după moarte izvoarele apelor cu mursă, de minuni curgătoare; şi adapi cu veselie inimile şi gândurile credincioşilor, şi goneşti duhurile vicleniei. Roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Glasul al 2-lea :
Pentru dorul dumnezeieştii dragoste, nimica din cele lumeşti n-ai cinstit; nici n-ai băgat seamă de dorul maicii tale; şi podoaba ta ai dat-o în mâinile săracilor, şi glasul Evangheliei ascultând, degrab ai urmat lui Hristos; pe care roagă-L, să ne mântuiască pe noi.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Patria şi rudeniile ai lăsat, şi lui Hristos Mirelui tău ai urmat, Cuvioasă Paraschevo, şi la Ierusalimul cel de sus ai ajuns; cu fecioarele cele înţelepte nedormitând, ai intrat în cămara cea înţelegătoare, şi vezi frumuseţea Mirelui tău; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
LA STIHOAVNĂ.
Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...
Rănindu-te cu dragoste dumnezeiască Cuvioasă Paraschevo, şi urând toate cele deşarte ale acestei vieţi înşelătoare, lui Hristos ai urmat, cu călduros dor al Duhului; zburdarea trupului omorându-ţi cu înfrânarea, cu adevărata umilinţă, şi cu smerenie desăvârşită la voia lui. Pentru care ai şi luat de la Dumnezeu Darul facerii de minuni negrăite, pe care roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Stih : Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi a căutat spre mine.
Dorind de viaţa îngerească Cuvioasă Maică Paraschevo, această viaţă trecătoare ca un vis ai socotit-o; şi nevoindu-te cu înfrânarea, cu rugăciunile cele cu dinadinsul, cu postul şi cu privegherea, cu zacerea pe pământ şi cu curăţia, vas preacinstit te-ai arătat Dumnezeiescului Duh; şi Dar de minuni luminate şi negrăite de la Dumnezeu ai luat, pe care preafericită Maică roagă-L, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Ale acestei vieţi de acum înşelătoare, scurtă şi degrab trecătoare, toate le-ai lepădat, şi văpaia focului patimilor ai stins-o cu neîncetată rugăciune, cu ascultare desăvârşită, şi cu adevărată umilinţă. Şi la cetele celor fără de trup ai ajuns, şi vezi cu faţă descoperită slava lui Dumnezeu, pe care roagă-L, Cuvioasă Paraschevo, să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Din rădăcină bună ai crescut trandafirul, care din pruncia ta ai iubit pe Hristos, Paraschevo, cu Darul mai vârtos decât cu laptele fiind hrănită, şi pe piatră stând, trupul tău ţi-ai topit. Şi către Dumnezeu înălţându-te cu mintea, lăcaş Domnului te-ai zidit prin fapte bune, şi împreună cu cei cereşti dănţuieşti, fiind lăcaş al lui Hristos. Roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, Învierii :
O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără de bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea ? A lui Dumnezeu este voia Celui ce S-a născut, pe care Preacurată ca pe un Prunc în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală de Maică către Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, şi să mântuiască sufletele noastre.
La binecuvântarea pâinilor, troparele sfintei, amândouă.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Paraschevo, duhul tău.
Sau acesta, glasul al 4-lea.
Viaţa pustnicească şi fără gâlceavă iubind, şi în urma lui Hristos Mirelui tău cu dragoste alergând, şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te împotriva vrăjmaşilor celor de gând, şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile, şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednico de laudă Paraschevo; şi acum în cămările cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.
Şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată. Şi citirea cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul sfintei (de două ori). Slavă..., Și acum..., al Născătoarei Învierii.
După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Cei ce sunt în ispite şi în necazuri, alergând la Biserica ta, iau tămăduiri din Dumnezeiescul Dar care vieţuieşte întru tine, Cuvioasă Paraschevo; că tu pururea izvorăşti lumii tămăduiri. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, inima mea ceea ce se schimbă pururea prin păcate, întăreşte-o, ceea ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; ca şi eu să strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie : Miluieşte turma ta, care o ai agonisit, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
După a doua Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea :
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
Umblând pe cărare strâmtă, ai ajuns la lărgimea raiului celui desfătat, unde este bucuria celor ce prăznuiesc, unde este pomul vieţii; şi de acolo nu înceta a face pomenire pentru noi, cei ce cinstim adormirea ta. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând; şi a socotit cu mintea de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat : Fecioara a născut, şi după naştere iarăşi a rămas Fecioară.
După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Porunca cea cu taină...
Ceea ce ai fost mai înainte aleasă de la Dumnezeu, Cuvioasă Maică Paraschevo, scăpând de valurile vieţii, şi de tulburarea gândurilor patimilor lumeşti, ai ajuns la limanul vieţii, lăudând cu îngerii pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu. Roagă-L neîncetat pentru noi, ca Dar şi milă să dăruiască nouă, celor ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori).
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai luat de la înger bucuria lumii ! Bucură-te ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii ! Bucură-te ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Hristos Dumnezeu.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.
Prochimenul, glasul al 4-lea :
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih :Ce voi răsplăti Domnului pentru toate, care a dat mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei.
Zis-a Domnul pilda aceasta : Asemăna-se-va Împărăţia Cerurilor cu zece fecioare...
După Psalm, 50, Slavă..., glasul al 2-lea :
Pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva Milostive...
Și acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta... şi Stihira, glasul al 6-lea :
Pomenirea ta în veci rămâne Cuvioasă Maică Paraschevo, şi pretutindenea au înflorit ostenelile sudorilor tale. Că măcar de te-ai şi mutat de la cele pământeşti, dar cu îngerii stând înainte, pururea rogi pe Hristos Dumnezeu, pentru cei ce laudă după vrednicie mărită pomenirea ta.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale Preacuvioasei două, pe 8.
CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :
Irmos :
Ca pe uscat umblând Israil cu urme prin adânc, pe gonaciul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Bucură-te tăria cea prealăudată a părinţilor ! Bucură-te lauda cea preamărită a neamului nostru ! Bucură-te izvorul mântuirii, care izvorăşti milă, celor ce cu credinţă te laudă pe tine, singură prealăudată.
Primeşte laudă din buzele cele desfrânate, ceea ce eşti mult lăudată şi preamărită. Că tu eşti buna podoabă şi mântuirea lumii, care mântuieşti pe toţi cei ce cu cucernicie, te cântă pe tine.
Bucură-te cortule de lumină purtător, făclie, Biserică, masă, şi munte sfânt ! Bucură-te palatul măririi, dumnezeiescule lăcaş a lui Dumnezeu ! Bucură-te zidul cel nesurpat al celor ce te lăudăm pe tine !
Ceea ce eşti nădejdea şi părtinitoarea celor fără de nădejde, ajutătoarea cea neruşinată a tuturor, deschide-mi uşile cele cereşti şi mă adu la Fiul tău Stăpână, şi mă mântuieşte pe mine robul tău.
Întâiul CANON al Cuvioasei
Cântarea 1-a, glas şi Irmos, acelaşi :
Goneşte negura minţii mele cu rugăciunile tale Cuvioasă Paraschevo, ca să laud cu cântări mărita, purtătoarea de lumină, şi fericită pomenirea ta.
Ca un râu te-ai pornit din Sion mărită Paraschevo, şi bine ai adăpat cu dumnezeieşti izvoare adunările credincioşilor, strigând : Să cântăm Domnului cântare nouă.
Cu dumnezeieşti străluciri luminându-ţi sufletul tău Paraschevo, cu plăcere ai ars patima trupului, cu focul înfrânării, cântând adevărată cântare lui Hristos.
A Născătoarei :
Cu luminate raze ale Fiului tău Născătoare de Dumnezeu, luminează întunecatul meu suflet, şi tulburarea patimilor o îmblânzeşte, cu mijlocirile tale Curată.
Al doilea CANON al Cuvioasei
Cântarea l-a, glasul al 8-lea :
Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat...
Dănţuind Maică în ceruri, şi stând pururea înaintea lui Hristos Mirelui tău, cu îngerii şi cu Proorocii, cu Apostolii şi cu cuvioasele femei; roagă-L pentru noi.
Postul iubind, şi cinstita smerenie, fecioară, pe Dumnezeu cel adevărat ai veselit; Aceluia neîncetat roagă-te pentru noi.
Slavă...,
Glasul lui Hristos cel de bucurie, ţi-a venit pe pământ când făceai rugăciune, Maică cinstită, şi de bucurie te-ai umplut, pe acesta cu cântări rugându-L pentru noi.
Și acum..., a Născătoarei :
Cetele îngereşti şi omeneşti Fecioară, te laudă neîncetat pe tine care nu ştii de mire; că pe Ziditorul lor, ca pe un Prunc, pe mâinile tale L-ai purtat.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe tine Preasfântă, te măresc toate cetele îngerilor; iar noi după datorie neîncetat te cântăm, şi cu mulţumită te lăudăm : Bucură-te scăparea şi ajutorul celor ce cu credinţă te cheamă pe tine.
Cine după vrednicie, va lăuda naşterea ta Născătoare de Dumnezeu Fecioară ? Striga cu spaimă zidirea, văzând taina cea săvârşită întru tine; că în adevăr n-a născut alta, fiind fecioară, afară de tine.
Dăruieşte milă, celor ce cer de la tine Fecioară, şi-ţi tinde mâna ta cea tare celor ce sunt întru nevoi; şi ne întâmpină în primejdii, că pe tine te avem toţi izbăvire în necazuri.
Lacrimi de pocăinţă nu am, ca desfrânata dedemult, şi în desfrânări viaţa mea cheltuindu-o, cad la tine rugându-mă cu suspinuri : Dă-mi Stăpână cu rugăciunile tale, plâns curăţitor.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Tu înţeleaptă Maică Paraschevo, te-ai umplut de Dumnezeiescul Duh, şi te-ai arătat hrănind cu cuvânt viu şi de prisosit, cu dulceaţa creştinătăţii, pe cei ce te caută pe tine.
Cu razele dumnezeieştii străluciri, ai luminat pe toţi fericită Paraschevo, gonind toată răutatea ereticească, şi cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă : Sfânt eşti Doamne.
La muntele dumnezeieştilor fapte bune ai alergat Paraschevo, şi în norul vedeniilor plecându-te, te-ai unit cu Dumnezeu, luând tablele cele înţelegătoare ale legii Darului.
A Născătoarei :
Iată scara care Iacov a văzut-o oarecând întărită, pe care se întărea Dumnezeu; purtătoarea de lumină Curata, s-a arătat rămânând Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut...
Cere Paraschevo, mireasa lui Hristos cea mărită, să se dea iertare greşelilor, celor ce te laudă pe tine cu credinţă.
Fugind te-ai depărtat şi te-ai sălăşluit în pustie, şi în munţi pururea şi în peşteri, spre plăcere făcând lui Dumnezeu.
Slavă...,
Aflat-ai pe care L-ai iubit din suflet, preacinstită Paraschevo, ca o vistierie ascunsă în lărgimea pustiei.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine noi toţi te-am agonisit scăpare şi zid al nostru creştinesc, şi pe tine te mărim neîncetat, Maică nenuntită.
SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Arătatu-te-ai Cuvioasă Paraschevo Bisericii ca alt soare, strălucindu-o pe ea cu fulgerele minunilor tale şi luminând pe cei ce strigă ţie cu credinţă : Bucură-te lauda pustnicilor, şi podoaba fecioarelor. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună cu lumina ta sufletul meu cel întunecat şi-mi strică împietrirea; şi mă învaţă să fac voia Fiului tău, ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe, Preacurată, şi să scap de focul cel nestins, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu eşti sprijinirea lumii, Născătoare de Dumnezeu curată, şi mântuirea tuturor; ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu dragoste te mărim toţi, şi te binecuvântăm.
Zid eşti şi întărire, şi nădejde a credincioşilor, şi turn de mântuire. Pentru aceea surpă Preacurată pe vrăjmaşii care sunt asupra noastră; că spre tine ne-am pus toate nădejdile.
Având nădejdea ta cea nebiruită preacinstită, surpăm semeţiile vrăjmaşilor Preacurată, prin credinţa cea întru tine; că cu chemarea ta acum ne întărim.
Vezi-mi necazul meu Preacurată, vezi suspinul meu, vezi-mi mâhnirea, şi arată-ţi întru mine Darul tău cel mult, umplând de veselie sufletul meu cel smerit.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Cu privegherea curăţindu-te pe sine-ţi Cuvioasă Paraschevo, toată te-ai umplut de lumină, toată încăpătoare de Dumnezeu te-ai arătat, şi toată te-ai arătat împreună părtaşă Duhului.
Cu foamea omorând zburdarea cea rea a tinereţelor fericită Paraschevo, şi durerile pustniceşti suferind din cuget curat, întru Domnul te veseleşti.
Strălucind cu îndreptările vieţii mărită, te-ai arătat, ascuţită ca o sabie a lui Hristos, tăind meşteşugirile diavoleşti, întărită fiind cu Dumnezeiescul Duh.
A Născătoarei :
Sfeşnic cu totul luminat, dumnezeiască masă, lăcaş dumnezeiesc, chivot şi toiag, înflorind în lume pe Hristos, te-ai arătat Maică Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne taina...
Oglindă neîntinată şi sfântă cu gândul, te-a făcut strălucind pururea ca un luminător în mijlocul pustnicilor, mărită.
Aflându-te în goliciune trupească, cu pălire de soare te-ai ars pentru dragostea Mirelui tău, şi ai suferit răceala gerului.
Slavă...,
Cu priveghere de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni şi suspinuri, ţi-ai veştejit pornirile trupului, preafericită Maică.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Hristos pe Care L-ai născut Preacurată Fecioară, roagă-L să dăruiască robilor tăi iertare de greşeli.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
Bucură-te zidul credincioşilor, şi mijlocitoarea cea tare Preacurată ! Bucură-te munte sfânt prealăudată ! Bucură-te scara însufleţită Stăpână ! Bucură-te bucuria şi ajutorul tuturor celor fără ajutor; şi Acoperământul celor ce cu tot sufletul aleargă la tine.
Ceata Proorocilor, strigând cu mare glas, a propovăduit înfricoşată taina naşterii tale; că tu singură ai născut fără stricăciune pe Dumnezeul tuturor, care după naştere te-a păstrat Fecioară, precum te-a păzit şi mai înainte de naştere.
Cine va putea Curată, să spună taina ta cea mai presus de minte ? Că pe Dumnezeu ai născut, şi ca pe un Prunc pe Acesta L-ai alăptat. Pentru aceea toate neamurile te fericesc, precum mai înainte ai zis Fecioară, şi cu dragoste cântăm pe Cel ce te-a preamărit pe tine.
Darurile tale cele de Dumnezeu dăruite, ca ceea ce eşti milostivă şi iubitoare de bine, le reverşi oamenilor totdeauna, Născătoare de Dumnezeu Maică nenuntită; şi izbăveşti pe toţi din muncă cu rugăciunile tale. Pentru aceea să nu treci cu vederea pe cei ce aleargă la Acoperământul tău cel tare.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu razele tale cele de lumină purtătoare Paraschevo, ai pierdut întunericul negurei ereticeşti; şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu strălucindu-te, luminezi marginile lumii.
Pe tine avându-te toţi folositoare, după vrednicie te cinstim Paraschevo; că te-ai arătat împreună-vorbitoare cu îngerii, şi podoabă fecioarelor, Maică Cuvioasă.
Arătatu-te-ai Maică Paraschevo rază luminată, conducătoare celor rătăciţi, celor înviforaţi ocârmuitoare, celor ce se clătesc întru cele cumplite, tărie şi zid nesurpat.
A Născătoarei :
Frumuseţea lui Iacov pe care o a iubit Dumnezeu, şi a locui a ales-o; mărire pământenilor şi năzuinţă păcătoşilor, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Mânecând strigăm către tine...
Cele potrivnice zilei şi lumii ştiindu-le, n-ai voit a face pofta diavolului celui izvoditor de pofte.
Socotea vrăjmaşul că va birui dragostea ta şi curăţia, dar de batjocură a rămas cu meşteşugirile sale cel preaviclean.
Slavă...,
Îngropat-au trupul tău ca pe un nestricăcios; că tu, ca şi cum ai fi fost fără de trup, ai vieţuit mireasă a lui Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară după naştere, de Dumnezeu Născătoare te lăudăm pe tine; că cu trup ai născut lumii pe Dumnezeu.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
La tine cad Preacurată Născătoare de Dumnezeu; cere prin rugăciunile tale de la Fiul tău şi Domnul, dăruitorul a toată bunătatea, să-mi dea şi mie iertare greşelilor.
Întru adâncul viforului celui cumplit al mării, care mă învăluieşte m-am aruncat, prin nemăsuratele şi grelele mele păcate; potoleşte-mi furtuna, şi dăruieşte-mi alinarea, cea cu totul neîntinată.
Ceea ce eşti Stăpâna tuturor zidirilor, ca una ce pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai născut, curăţeşte-mi rănile greşelilor Preacurată, şi vieţii celei veşnice, învredniceşte-mă.
Tu eşti mângâierea şi scăparea robilor tăi Preacurată; pentru aceea fă cerere de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te roagă pe tine.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Străluceşti ca soarele străluciri de raze dumnezeieşti dătătoare de minuni, preafericită Paraschevo, celor ce laudă ostenelile tale cele pustniceşti, şi minunatele lupte.
Pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, lăudându-o cu cinste limba ta de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo, cântă cuvinte cu raze luminoase ungând înţelepţeşte, inimile adunărilor creştine.
Icoana cea zugrăvită cu totul cinstită şi sfântă, cu dragoste o săruţi, şi pierzi zugrăviturile celor fără de Dumnezeu; defaimi poruncile acelora cele urâte de Dumnezeu şi fără Dumnezeu, şi vesteşti cinstea şi închinăciunea icoanei lui Hristos.
A Născătoarei :
Dumnezeu, Cel ce toate le-a întocmit cu voia Sa, şi pe toate le ţine, pe mâinile tale Se ţine trupeşte Preacurată, Cel ce cu Fiinţa cea Dumnezeiască, este necuprins.
Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Valurile lumeşti le-ai călcat, şi stai înaintea Ziditorului lumii; zburând Maică prin post şi rugăciuni, ca şi cu aripi împodobite cu aur, de Dumnezeu fericită.
Pentru viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu, preacinstită, ca un Dar sfinţit te-ai dat moştenirii tale Paraschevo; venind la apus, ceea ce eşti preamărită.
Slavă...,
Viaţă fără prihană din tinereţe iubind, şi voind a întrece cetele cele nevăzute, tăinuită fiind pe pământ Cuvioasă, spre minune ai fost, arătându-te Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă-te de Dumnezeu Născătoare curată, să scăpăm de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, şi să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, care negrăit S-a întrupat din tine.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu bună credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.
ICOS.
Veniţi adunarea pustnicească, veniţi poftitorii de curăţie, veniţi iubitorilor de praznic de toată vârsta, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe turtureaua cea iubitoare de pustie; lauda pustnicilor, podoaba fecioarelor, frumuseţea celor iubitori de tăcere, mângâitoarea celor întristaţi, cercetătoarea celor bolnavi, şi ajutătoarea celor din nevoi, cea degrab ascultătoare; pe Parascheva cea de Dumnezeu înţelepţită, care izvorăşte tuturor tămăduiri. Că a aflat Dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă.
SINAXAR
În această lună în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastră Parascheva cea nouă.
Stih : Pe Parascheva ca pe un vas ales,
Hristos în vistieria cerească o a pus.
Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva, s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechi şi acum Epivata; iar părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu foarte mulţi bani şi averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea drept cinstirea lui Dumnezeu, şi a fi, şi a se numi creştini. Aceştia dar aducând la lumină pe Cuvioasa, întâi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască, apoi pe cale înaintând, o învăţară toată îmbunătăţirea, şi aşezarea cea după Dumnezeu; iar după ce trecând al zecelea an, ades mergea cu Maica sa la biserica Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri : cel ce voieşte a veni după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa, şi să urmeze mie. Îndată toată a fost cuprinsă de aceasta, şi ieşind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de Maica sa, şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce purta, le-a dat lui, şi dânsa a îmbrăcat pe ale acestuia, luându-le pe aceste cu oarecare meşteşugire înţeleaptă, iar după ce a venit acasă, şi s-a văzut de părinţi într-un chip ca acesta, ce trebuie să zicem, cât s-a îngrozit de dânşii, şi s-a bătut, ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori, şi de multe ori, se zice că dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind ocările pentru aceasta, îngrozirile, şi nesufericioase bătăile părinţilor. Şi aceste adică în casa părintească erau ca nişte preîntâmpinări a roadelor ce mai pe urmă erau să odrăslească dintr-însa, şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor, zic, şi ale celor de un sânge, şi a mulţimii slugilor ajunge la Constantinopol, unde gustând toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor, binecuvântându-se de sfinţii bărbaţi cei de acolo, şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Halchidon de ceea parte, şi de acolo a venit la Iradia din Pont, călătorind mulţumită cu picioarele sale, iar părinţii ei înşişi şi prin alţii (că nevoia este lesne aflătoare), mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbând, şi cetăţi şi sate călcând şi neaflându-o, s-au întors acasă, iar preafericita fecioară venind la Iradia din Pont, cum am zis, şi sosind la oarecare lăcaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu, şi intrând într-însul cu veselie duhovnicească, s-a aşternut pe pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat şi prin ruga sa umplându-se de Dar, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare într-acest sfânt lăcaş, tot felul de îmbunătăţiri săvârşind; căci întru rugăciunile de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, ţipete, tânguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pământului, cine după vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpătat, curăţenia inimii, şi plecarea ei spre Dumnezeu, iar acum din-destul de aceste desfătându-se, trimise Dumnezeu pe cei ce erau să o ducă la Ierusalim; căci această dorinţă o avea, şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica lui de aceasta. Deci aşa pregătită a ieşit din biserică, şi îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim şi îndestulându-se de toate cele sfinte şi bune ale Ierusalimului, unde şi blânde picioarele Mântuitorului meu Hristos au călcat şi săturându-se, şi zburând prin pustiul Iordanului ca o pasăre, a nimerit la o petrecere cinstită de călugăriţe pustnice, şi într-aceasta s-a băgat însă cât s-a nevoit într-însa, prin care pe vrăjmaşul diavol până în sfârşit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe şi de tot felul a năvălit asupra ei, neputând a le da în scris toate puţine oarecare din ele spre pomenire vom adăuga către aceste de faţă. Băutură întrebuinţa apă de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlini o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte trenţăroasă, cântarea în buze neîncetată, lacrimile dea pururea. Peste toate aceste înflorea dragostea, iar vârful îmbunătăţirilor, smerita cugetare cuprindea pe toate aceste. Deci mulţi ani răbdând în arătata mănăstire a călugăriţelor, şi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douăzeci şi cincilea an al vârstei, a ieşit dintr-însa, şi a venit la Ioppe, şi intrând într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casă, şi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, după ce a suferit multe primejdii ale sfărâmării corabiei, în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, şi după ce a cercetat într-însul dumnezeieştile lăcaşuri, şi pe sfinţii bărbaţi, a ieşit dintr-însul, şi a venit la oarecare sat anume Calicratia, şi acolo la biserica sfinţilor şi întru-tot lăudaţilor Apostoli s-a sălăşluit, defăimând petrecerea părinţilor de bun neam, şi batjocorind înţelepţeşte meşteşugirile vicleanului înşelător. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiţă, şi din potopul acestor curgătoare zburând, a odihnit cortul ceresc, încredinţând sfânt sufletul său mâinilor îngereşti şi prin ei lăcaşurilor celor veşnice şi dumnezeieşti; iar trupul cel din pământ, şi înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri l-a ascuns în pământ. Nu multă vreme după aceasta a trecut şi cineva, rău cheltuind viaţa, şi obşteasca datorie împlinind s-a îngropat aproape de Cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, preaviteaza; ci oarecăruia din bărbaţii sfinţi arătându-se în vis; Ridică, i-a zis, trupul acest împuţit, şi-l aruncă departe undeva; că soare fiind şi lumină nu pot suferi întunericul şi putoarea. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, divina arătare a Cuvioasei socotindu-o vedere proastă, sau vis din pântece plin, şi a doua, şi a treia iarăşi sfânta l-a strigat şi cumplit la îngrozit. Şi după ce călugărul şi-a venit în sine după cum se cuvine, şi din numele Cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul, preadegrab s-a sculat, şi cu sârguinţă a descoperit vedenia poporului de acolo, care cu toţii obşteşte alergând ca la o visterie foarte înavuţită săpa pământul, iar după ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmă, şi acel sfânt trup al Cuvioasei aflându-l întreg cu totul păzit, cu mâini cucernice l-au adus în biserica sfinţilor Apostoli, răsunând aerul de miresme şi tămâieri şi cântând dumnezeieşti Psalmi, însă câte minuni după aşezarea moaştelor ei aicea, Dumnezeul minunilor a săvârşit, printr-însa şi până acum săvârşeşte, cu neputinţă este în scris a le da; căci covârşesc, ca să zicem aşa, şi numărul stelelor, şi nisipul mării, şi grumazii pământului. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici va înceta, îmbelşugat a vărsa tămăduiri, cu Darul lui Iisus Hristos, celui ce a preamărit-o. Între minunile Preacuvioasei Parascheva săvârşite la noi în Moldova, chiar în timpul nostru, vom aminti : Însănătoşirea din o boală extraordinară a soţiei preotului G. Lateş, din comuna Rădăşeni, judeţul Suceava, prin arătarea Sfintei. Preotul şi soţia lui. Trăiesc încă; n-au decât să mărturisească oricât şi oricând. A doua minune s-a petrecut, acum de curând, sub ochii întregului oraş Iaşi. Citească, cine nu ştie. Despre aceea, că sfintele moaşte ale Cuvioasei aflate în cetatea Târnovului, capitală oarecând a crailor bulgăreşti, s-a strămutat de aicea la Belgrad, şi de acolo în oraşul Constantinopol, povestesc Eftimie şi Rafail; asemenea şi Meletie al Atinelor, şi Dositei Patriarhul Ierusalimului. Tot la acelaşi loc aflăm şi povestire de strămutarea moaştelor ei din oraşul Constantinopol aici la Iaşi. Adică că : Patriarhul Constantinopolului Partenie bătrânul, luând bani de la Domnul Moldovei Vasilie, cu cuvânt ca să plătească datoriile Patriarhiei, spânzurând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaşte, ce se păzeau în Patriarhie, le-a trimis aici către Stăpânitorul Moldovei. Iată ce zice despre aceasta Cantemir Domnul Moldovei : Sfânta Parascheva, precum aflăm din cărţile bisericeşti, era stăpână a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câştigat marele Apocavcos, Voievodul însuşi stăpânitorului Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV a dat voie Domnului Moldovei Vasilie să strămute sfintele ei moaşte din biserica patriarhicească a Constantinopolului; şi le-a câştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri, şi slujbe făcute sfintei Bisericii celei mari; că din însăşi veniturile sale a plătit peste 260 pungi ce datorea ea Turcilor, şi creştinilor. Însă fiindcă la Turci este oprit a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta Otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte, şi ca să ia poruncă către un Capugibaşa, ca să le însoţească în Moldova. Toată povestirea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele Bisericii de amiazăzi al sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo, şi Capugibaşa cu ofiţerii de sub dânsul, mergând la petrecerea sfintelor moaşte. Această strămutare de atunci, se descrie şi pe marmura Cuvudiului, unde sunt aşezate sfintele moaşte, aşa : Cu voinţa Tatălui bineplăcerea Fiului, şi conlucrarea Sfântului şi de viaţă făcătorului Duh, a Dumnezeului celui mărit şi închinat în sfânta şi cea de o fiinţă, şi nedespărţită Treime. Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voevod cu mila lui Dumnezeu Domnitor a toată Moldavia, fiind râvnitor şi apărător al sfintei evsevii răsăritene, după dumnezeiască îngrijire, a strămutat din Constantinopol cu multă osârdie, şi preamultă dorinţă aceste cinstite moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Paraschevei cei din Târnov. Această strămutare s-a făcut a treia. Iar preasfinţitul şi fericitul a toată lumea Patriarh D. Partenie, cu toată bunăvoința şi sfatul bisericii, a trimis aceste sfinte moaşte, ca pe o vistierie dumnezeiască, cu preafericiții trei Mitropoliţi D. Ioanichie al Iracliei, D. Partenie al Adrianupolei; D. Teofan al Paleon-Patron, în zilele Preasfântului D. Varlaam Mitropolitul Sucevei şi a toată Moldavia; iar binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi cu mila lui Dumnezeu Stăpân al nostru, şi Domnitor a toată Moldavia Ioan Vasilie Voevod, de acasă ieşind cu evlavie, şi din tot sufletul primind această nepreţuită ! Vistierie, potrivit le-au pus şi le-au păstrat în cea nouă zidită biserică a sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii dascăli : Vasilie cel mare, Grigorie de Dumnezeu grăitorul, şi Ioan Hrisostom, spre cinstea şi mărirea lui Dumnezeu celui lăudat în Treime, şi spre veşnică solire a Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevei, pentru lăsarea păcatelor sale şi a tot strălucit neamului lui. În anul de la Adam 7149 iar al Domniei lui al 8-lea, în 13 Iunie; în acelaşi an s-a născut şi preaiubit Fiul lui, Ioan Ştefan Voievod, căruia să-i dea Domnul zile îndelungate, şi viaţă de mulţi ani, Amin. Din tradiţie avem povestiri de multe minuni săvârşite de Cuvioasa în anii cei din-naintea noastră, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna, şi a le publica spre lauda lui Dumnezeu slăvitorul sfinţilor săi; încă şi în zilele noastre nu conteneşte a face minuni celora ce cu credinţă aleargă la dânsa. Căci câţi neputincioşi au evlavie la sfintele moaşte, alergând cu credinţă sau din acoperămintele puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând, şi purtând, dobândesc vindecare ! Şi la neplouare, sau altă nevoie mare, făcând litanie creştinii cu sfintele moaşte, nu se lipsesc de cerere. Ci şi în patria ei Epivata unde, precum se zice, părintească casa ei s-a prefăcut în biserică cu numele ei, Cuvioasa face preamulte minuni; din care amintim aici una mai nouă povestită de Epivateni Arhimandritului D. Serafim Caracaleanul, fostul egumen în anii trecuţi ai mânăstirii sfinţilor Trei Ierarhi, când Cuvioasa, arătându-se făţiş, a scăpat din înecare o corabie din insula Hios.
Căreia se cuvine mărirea în vecii vecilor, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică Fecioară, să nu încetezi a ruga pe Domnul, ca să ne izbăvească pe noi din primejdii şi din necazuri Stăpână; ca şi cu sârguință să cântăm : Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Maică Fecioară Stăpână, mai sfântă te-ai arătat decât toate puterile cereşti, şi decât heruvimii şi serafimii, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Stăpânul zidirii.
Şi ai născut şi eşti Fecioară, şi după naştere ai rămas curată ca şi mai înainte de naştere, Născătoare de Dumnezeu, nearzându-se pântecele tău. Pentru aceea cu credinţă, după Dumnezeu, pe tine te mărim Preacurată.
Mă înfricoşează şi mă tulbură valurile greşelilor mele; ci tu Preasfântă ceea ce eşti bună, cere-mi milostivire în ceasul cercării, mântuire dăruindu-mi.
Alt Canon,
Irmos acelaşi.
Drept fiind Maică cuvântul Mirelui Hristos, ai urmat aceluia cu neabătut dor, Doamnă numită Paraschevo, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul nostru.
De frumuseţea care se strica nu te-ai grijit Paraschevo Cuvioasă, privind la răsplătirea care este acolo, şi ai luat mărire neîmbătrânitoare, dumnezeiasca podoabă şi veselie.
Cu râurile cuvintelor tale cele de miere izvorâtoare Paraschevo, umpli sufletele oamenilor de veselie dumnezeiască, ale celor ce cu laudă, măresc cu cântări pe Dumnezeu cel întru-tot mărit.
A Născătoarei :
Mare taină s-a făcut întru tine Fecioară Maică; Fiul lui Dumnezeu din pântecele tău S-a întrupat, şi tuturor S-a arătat; Căruia veselindu-ne Îi cântăm : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii evreeşti...
Apus-ai ca soarele, Cuvioasă Maică; şi luminezi cu minunile pe cei ce cântă cu fierbinte credinţă şi dragoste : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Umplutu-s-au toate laturile de bună-mireasma ta întru aflarea moaştelor tale; cărora porunceşti Cuvioasă a cânta cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Aflându-te Maică, şchiopilor îndreptare; că cel ce era bolnav de picior, sărind a strigat fără tăcere : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată tu Fecioară, aceea pe care te-a proorocit cu Duhul Sfânt marele Isaia, în pântece pe Dumnezeu zămislind, L-ai născut; şi binecuvântat este Preacurată Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Din văpaia cuvioşilor roua o ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Tu eşti scăparea noastră, şi mângâiere tuturor Fecioară Preacurată, că iată Domnul tuturor, născându-Se din pântecele tău, te păzeşte Fecioară şi după naştere, pe care bine-L cuvântăm cu buze nevrednice, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Pleacă-te, ceea ce eşti gata fierbinte sprijineală a credincioşilor, şi scăparea mea, şi primeşte rugăciuni dureroase din inima mea, şi mă scapă de împătimirea dobitocească, şi de relele deprinderi, şi plâns de bucurie dă Fecioară sufletului meu celui întunecat.
Când gândesc la relele cele lucrate de mine, şi la judecata cea groaznică, mă înfricoşez Fecioară şi mă tem. Ci tu ca o iubitoare de oameni mai înainte de sfârşit fă-mi Milostiv pe Judecătorul; că tu eşti întemeierea tuturor celor căzuţi, nădejdea şi folositoarea celor deznădăjduiţi.
Roagă Curată pe Fiul tău şi Dumnezeu, să ne fie nouă Milostiv şi lesne împăcat; şi cu rugăciunile tale păzeşte-ne de toată nălucirea cea potrivnică şi să se surpe degrab semeţia vrăjmaşilor; ca să te lăudăm pe tine cea cu Dar dăruită.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
După legea părinţilor, ţinând adevărata credinţă părintească, preafericită, ai scuipat feţele diavolilor, sărutând icoana Domnului cu temere de Dumnezeu; primind pe Cel ce S-a arătat în lume din Fecioară pe care Îl preaînălţăm în veci.
Minte dumnezeiască şi alăută cu totul întocmită a Preasfântului Duh, privighetoare bine glăsuitoare, lauda de căpetenie a credincioşilor, stâlp al ortodoxiei şi înţeleaptă întărire; îndreptarea Bisericii, lauda monahilor şi podoaba tuturor cuvioşilor, te-ai arătat, lăudând pe Hristos în veci.
Purtătoare de mir a Preasfântului Duh te-ai arătat Maică, prin vărsarea mirului învăţăturilor tale celor cu bună mireasmă şi înţelepte, pierzând stricăciunea înşelăciunii cea rău împuţită, şi bine-înmiresmând, cinstita Biserică cu binefacerile tale Paraschevo; strigând neîncetat : Cu cântări te preaînălţăm Hristoase în veci.
A Născătoarei :
Muntele lui Dumnezeu cel gras, pe care Proorocul dedemult lăudându-l l-a arătat, tu eşti Fecioară; din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului Hristos, şi a sfărâmat puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm în veci.
Alt Canon,
Irmos : Pe împăratul ceresc...
Întărindu-te cu mintea, râvnind vieţii îngereşti, trupul ţi-ai dat postului şi rugăciunii, Cuvioasă, şi viezi în veci.
Preafericită între femei te-ai arătat fericită Paraschevo, cântând Făcătorului : Pe Tine Te preaînălţăm în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Slăbănogului, ce a fost întru mulţi ani, tămăduire neputinţei i-ai dat preacinstită. Pentru aceasta pe tine te-a lăudat Cuvioasă în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât toate făpturile de Dumnezeu Născătoare, roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, să ne mântuim de toate muncile, noi cei ce te cinstim pe tine cu adevărată dragoste.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Să nu ne uiţi pe noi robii tăi, Maică Fecioară neispitită de nuntă, cei ce năzuim la Biserica ta. Că tu singură eşti nădejdea creştinilor, întărirea tuturor celor ce aleargă la tine Curată; ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre Stăpână.
Bucură-te zidul cel nesurpat, bucură-te Acoperământul lumii, bucură-te Biserică, bucură-te făclie, bucură-te scaun al lui Dumnezeu; bucurăte bucuria şi ajutătoarea tuturor ! Ceea ce eşti dea pururea armă de mântuire nebiruită, asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Avându-te pe tine Curată, părtinitoare, acoperământ şi nădejde, zid şi scăpare, curăţire şi dezlegare de cele rele, ne mântuim de ispite şi de primejdii, de boli şi de patimi. Pentru aceea neîncetat lăudăm puterile tale.
Tu eşti mărirea îngerilor oglinda Proorocilor, lauda Patriarhilor şi a Apostolilor; tu podoaba Mucenicilor lui Hristos, sfinţenia pustnicilor şi a drepţilor, şi înnoirea a toată lumea.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Luptându-te tu pentru Biserica lui Hristos, ucigaşul de oameni neputând să te vadă, îţi trimitea ispite. Însă rămânând neclintită, vrăjmaşilor celor de gând le-ai stătut împotrivă vitejeşte, închinându-te icoanei lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Împodobită cu vitejie nespusă, şi împodobită cu străluciri prealuminate, preafericită cu bucurie stai înaintea Scaunului lui Dumnezeu, unde este glasul celor ce prăznuiesc, de Dumnezeu înţelepţită Paraschevo.
Cinstea cea vrednică a luptelor tale o ai luat, şi ca purtătoare de cunună săltând acum în ceruri împreună cu îngerii, unde este soborul Proorocilor şi al Apostolilor, şi multa oaste a Mucenicilor, unde este adunarea Patriarhilor, adu-ţi aminte de noi Cuvioasă Maică Paraschevo.
A Născătoarei :
Ajutătoarea împăraţilor celor credincioşi în războaie dă-le conducătorilor noştri biruinţă asupra vrăjmaşilor, Născătoare de Dumnezeu, acoperindu-i de toată răutatea; tu Maica lui Dumnezeu Preacurată, care nu ştii de nuntă; ca lăudând pe Fiul tău, pe tine să te slăvim.
Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Nu înceta a ruga pe Hristos, Maică Cuvioasă, să ne scape din nevoi pe noi slugile tale, care din suflet te lăudăm pe tine.
Frumuseţea fecioarelor te-ai arătat Cuvioasă, că vieţii îngereşti ai râvnit; deci nu înceta a te ruga pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Slavă...,
Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trupuri, şi stai înaintea Stăpânului bucurându-te cu fecioarele cele înţelepte; acestuia acum roagă-te pentru lume.
Și acum..., a Născătoarei :
De bucurie şi de veselie umple-mă Fecioară, ca ceea ce ai primit pricina bucuriei; că tu ai izvorât tuturor bucuria.
LUMINÂNDA
De viaţa îngerească dorind, te-ai depărtat în pustietăţi, şi patimile trupeşti supunându-le, întocmai cu îngerii te-ai arătat, Cuvioasă Maică Paraschevo. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Preamare minunea naşterii tale cea mai presus de minte, spăimântează tot gândul, al celor pământeşti şi al îngerilor; că Fecioară fiind, ai născut, şi Fecioară ai rămas ca şi mai înainte de naştere. O înfricoşată taină ! O naştere minunată ! O purtare de pântece prealăudată !
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Paraschevo de Dumnezeu înţelepţită, cu multă înfrânare, cu rugăciunea şi cu cererea, cu Dumnezeu te-ai unit, şi nebiruită ai rămas de meşteşugirile luptătorului; pentru aceasta şi cu îngerii dănţuieşti în ceruri. Pentru acestea adunându-ne astăzi, te cinstim pe tine, şi prăznuim dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori)
Plecându-te voii Atotvăzătorului Dumnezeu, de la Dânsul ai luat Dar a face minuni, şi a goni duhurile vicleniei. Pentru aceasta te fericim pe tine, şi prăznuim sfântă pomenirea ta cu credinţă şi după cuvioasa datorie, de Dumnezeu fericită.
Cu înfrânarea, cu postul şi cu săvârşirea faptelor bune ai omorât zburdarea trupească. Pentru aceasta te-ai arătat ca cum ai fi fost vie după moarte cu adevărat; că moartea ca o umbră o ai socotit, la Dumnezeu mergând, şi în mâinile Lui dându-ţi sufletul. pe care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Cuvioasă Maică Paraschevo, din pruncie pe sine-ţi te-ai făgăduit lui Hristos Dumnezeu, şi de Dânsul fiind întărită, patimile trupeşti le-ai supus, ca cel mai prost să slujească celui mai bun. Pentru aceasta şi cununa răbdării din mâna Lui ai luat; Căruia roagă-te, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Preacuvioasa Parascheva, să miluiască sufletele noastre.
DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE. Ecteniile şi Otpustul.
Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust
ÎNTRU ACEASTĂ ZI
ÎNTRU ACEASTĂ ZI
Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie.
Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie.
VEZI : Slujba lor, se pune în altă zi, sau cum va voi cel mai mare.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., StihiriIe, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Apărătorii credinţei lupta săvârşind, cununa biruinţei au luat, înţeleptul viteaz Nazarie, şi marele Protasie, împreună cu Chelsie înţeleptul, şi de Dumnezeu gânditorul Ghervasie; pe care îi lăudăm ca pe nişte viteji ostaşi, ca pe nişte moştenitori împărăţiei celei de sus, şi ca pe nişte jertfe de bunăvoie.
Să se laude Nazarie şi să se cinstească Protasie, dumnezeiescul Chelsie şi Ghervasie care cu bună mărturisire au pătimit, şi înşelăciunea au micşorat şi cu cetele îngereşti cu sfinţenie împreună s-au numărat, şi s-au îndumnezeit după dumnezeiasca împărtăşire, şi cununi de biruinţă au luat din mâna cea de viaţă începătoare.
De Dumnezeu înţelepţitul Nazarie, cu dumnezeiasca propovăduire cetăţi înconjurând, le-a luminat; pe care urmându-l Chelsie, au câştigat mărirea dumnezeieştilor Mucenici, călcând pe cel înşelător. pe aceştia toţi cu laude să-i cinstim, ca pe nişte stele şi luminători celor din întunerec, şi ca pe nişte doctori ai sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Să lăudăm jertfele cele cuvântătoare, pe Nazarie, Protasie, Ghervasie şi Chelsie; căci toată nebunia tiranilor şi pe idoli i-au surpat. Pentru aceasta, cu rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, pace lumii dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Mă tem de ceasul hotărârii, cheltuind în lenevire toată, viaţa mea, ca nimenea din oameni vreodată; ci apucând acum mai înainte de sfârşit Maică Fecioară, scapă sufletul meu din robia celui străin.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Cuvinte al Tatălui, Fiule Cel fără de început, şi cu Duhul împreună pe scaun şezător, cum ţi-ai întins pe lemn preacurate mâinile Tale ? Pentru ce eşti acum în atâta mizerie Preabunule ? Stând lângă răstignirea Ta, striga cea fără de prihană.
Troparul, glasul al 4-lea.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANONUL Sfinţilor Mucenici pe 4.
Facerea lui Iosif.
Cântarea a l-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Cu credinţa nevoindu-vă şi lupta săvârşind, cu cunună de biruinţă v-aţi încununat, dumnezeieştilor Mucenici; pentru aceasta prăznuim veselindu-ne, dumnezeiască pomenirea voastră.
Cu vetrela Dumnezeiescului Duh, ca şi cu nişte aripi ridicându-vă, aţi trecut noianul muncilor fără udare, măriţilor Mucenici; şi acum v-aţi sălăşluit la dumnezeiescul liman al strălucirii celei de sus.
Slavă...,
Cu Crucea ca şi cu o pavăză îmbrăcându-vă fericiţilor, pe vrăjmaşul cel fără de trup l-aţi biruit cu trupul; luând munci de multe feluri şi moarte nedreaptă.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe una ceea ce a încăput în pântece pe Domnul Cel mai înainte de veci, pe Fecioara cea fără prihană, să o lăudăm; că s-a făcut mai desfătată decât cerurile, întrupând pe Dumnezeu, pentru bunătate.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Ca nişte struguri dumnezeieşti ai viei celei dumnezeieşti fiind cu adevărat, aţi izvorât nouă vin din nevoinţe mucenicilor, care duhovniceşte veseleşte minţile cu Darul.
Tare ai stătut împotrivă, Nazarie Mucenice al lui Hristos, gonitorului celui ce ţi-a poruncit ţie să jertfeşti dumnezeilor celor urâţi, preafericite; celui ce era gata, să te junghie ca pe un miel, Mărite.
Slavă...,
Împreuna glăsuire de laudă să cântăm toţi astăzi cu credinţă, lui Nazarie, lui Protasie, lui Ghervasie şi lui Chelsie, celor ce au fost martori adevărului întru Duhul.
Și acum..., a Născătoarei :
Cortul legii mai înainte te-a închipuit pe tine Curată, ceea ce erai să fii lăcaş sfânt lui Dumnezeu; din care era să vină curăţirea noastră; Cel ce ne dăruieşte nouă sfinţenia.
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, şi întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
SEDEALNA, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
A mucenicilor celor nevoitori împătrită dumnezeiască şi cinstită pomenire cu sfinţenie să o prăznuim, îndulcindu-ne în toate zilele cu minunile lor, ca şi cu nişte izvoare care izvorăsc din cinstitele lor moaşte, oprind bolile credincioşilor, cu puterea Duhului.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ceea ce eşti bună, cu lumina ta sufletul meu cel întunecat Curată, şi-mi împrăştie întunecarea, şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu iertare de greşelile mele cele multe Preacurată, şi să mă izbăvesc de focul cel nestins cu rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei :
Dacă a văzut nevinovata Fecioară pe Mieluşelul ridicat pe Cruce, tânguindu-se, striga : Dulcele meu Fiu ! Ce nouă şi preamărită vedere este aceasta ? Cum Cel ce ții toate cu mâna, pe lemn Te pironeşti cu trupul !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Dragostea sfinţilor tăi Mucenici, cea mai presus de minte, covârşeşte tot gândul Cuvinte; asemenea şi luptele şi nevoinţele cele mari şi vitejiile, care le-ai dat celor ce au pătimit după lege.
Un cuget în osebite trupuri au arătat, fiind prea-răniți ostaşii lui Hristos, şi pe unul Dumnezeu în privelişte au mărturisit, şi înşelăciunea mulţimii dumnezeilor arătat au pierdut-o.
De lupta cinstiţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, îngerii s-au mirat; cum în trup luptându-se cu cel fără de trup, l-au doborât pe pământ prea-bărbăteşte !
Slavă...,
Ca nişte vrednici ostaşi, ca nişte nebiruiţi Mucenici, şi viteji ai lui Hristos, ca nişte apărători ai creştinătăţii, aţi moştenit cereştile lăcaşuri, şi vă veseliţi pururea împreună cu cetele îngereşti.
Și acum..., a Născătoarei :
Nedeşertând sânurile părinteşti, preacurată Născătoare de Dumnezeu, în sânurile tale cele preacurate a încăput Dumnezeu Cel Preaînalt, gătind ca un Bun dumnezeiască şedere tuturor şi mărirea cea nesfârşită.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel ce este peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; dăruind pace tuturor celor ce te laudă.
Trupul tău Nazarie s-a împărtăşit rănilor, chinurilor şi muncilor celor de multe feluri; pentru aceasta ne izvorăşte mir cu bun miros, care umple de mireasmă sufletele celor ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită, întrutot lăudate.
Cu picăturile sângelui tău ai stins cărbunii mulţimii dumnezeilor, purtătorilor de chinuri; şi cu focul dumnezeieştilor minuni, întrutot înţelepte, ai ars uscăciunea cumplitelor patimi, cu Dumnezeiescul Dar al Mântuitorului, Nazarie.
Florile cele ce dau din sine mireasma dumnezeieştii cunoştinţe, grădinile dumnezeieştii ştiinţe, pomii cei roditori ai raiului; pe preabunii şi luminaţii Mucenici să-i lăudăm şi cu credinţă să-i fericim.
Slavă...,
Să se laude Nazarie, să se mărească Chelsie, şi împreună cu Protasie să se laude cu credinţă viteazul Ghervasie; care sunt stâlpi neclintiţi ai Bisericii şi temelii nemişcate.
Și acum..., a Născătoarei :
Sabia care păzea oarecând Edenul, dosul a dat Curată, credincioşilor celor însemnaţi cu cinstit sângele ce s-a scurs dedemult prin împungerea suliţei, din coasta Celui ce a răsărit din tine.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Cugetătorilor de Dumnezeu...
Călătoriile tale au fost pe ape preafericite Nazarie, şi nu s-au cunoscut într-însele urmele tale cele întru Duhul; cu a Căruia putere pe toţi vrăjmaşii ai ruşinat.
Patimile trupurilor cele nevindecate, le-ai vindecat cu Dumnezeiescul Dar, Mucenice Nazarie; pe care cu bună-mireasmă îl izvorăşti celor ce se apropie de cinstite moaştele tale.
Slavă...,
Călcând arătat dumnezeiescul Protasie şi cu dânsul marele Ghervasie, bogăţia cea vremelnică şi boieria, s-au învrednicit vrednicei măririi.
Și acum..., a Născătoarei :
Legile firii tu una le-ai înnoit Fecioară, născând pe Dumnezeul Cel fără de moarte, Cel ce S-a îmbrăcat în trup muritor, ca să îndumnezeiască pentru bunătate, pe cei omorâți.
Irmos :
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să pleznim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul 1:
Podobie : Ceata îngerească...
Mărirea cea împătrit numărată a mucenicilor lui Hristos, să o lăudăm credincioşilor cu laude de cântări; pe Nazarie, Protasie, pe Ghervasie şi Chelsie, că aceştia s-au nevoit până la tăiere şi moarte, aceştia luând cununa nestricăciunii, se roagă să ne mântuim noi.
ICOS.
Nevoința purtătorilor de chinuri, luptele şi slăvita moarte, veniţi toţi iubitorii de praznic, cu cântări de laude şi cu glasuri să slăvim pe ceata cea împătrit numărată; pe înţeleptul Protasie, împreună cu Ghervasie, şi pe dumnezeiescul Nazarie, împreună cu Chelsie de Dumnezeu grăitorul şi tânărul ostaş; că au stins toată nebunia păgânească, mărturisind pe Hristos Dumnezeu mare, Împărat mai înainte de veci, împreună cu Tatăl şi cu Duhul; şi acum după moarte se roagă, să ne mântuim noi.
SINAXAR
În această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Nazarie, Protasie, Ghervasie şi Chelsie.
Stih : Pe Nazarie împreună cu cei trei nevoitori,
Sabia i-a adus Nazarineanului Dumnezeu biruitori.
Nazarie împreună cu trei se tăie, în ziua a patrusprezecea.
Aceştia s-au nevoit în Roma în zilele lui Nero împăratul, după săvârşirea sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Dintre aceştia Sfântul Nazarie era din tată de bun neam şi bogat, asemenea şi din mamă, povăţuindu-se spre bunacredinţă de Apostolul Petru şi botezându-se de Lin episcopul Romei. Deci când a fost în vârstă de douăzeci de ani, trecând prin cetăţile Italiei, propovăduind, a atras pe mulţi la credinţă; iar peste zece ani, nimerind în cetatea Plachentia, află pe Protasie şi Ghervasie, băgaţi în temniţă de domnul Anulie, şi a fost gonit dintru acea cetate. Mergând dar la altă cetate numită Chimelin, luă cu sine pe Sfântul Chelsie, fiind copil de trei ani, şi îndată se băgă în temniţă de boierul Dinovie. Apoi dându-i-se drumul de acolo, se duse la cetăţile lui Tiberie, binevestind, şi prinzându-se de Nero, a fost legat şi dat la fiare. Scăpând de acestea nevătămat, iarăşi se duse la Plachentia, şi află vii în temniţă pe Ghervasie şi pe Protasie; şi iarăşi se trimise la Roma de Anulie, unde se făcu pricină de mântuire moşului său; şi întorcându-se la Mediolan, i s-a tăiat capul împreună cu Ghervasie, Protasie, şi Chelsie.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Silvan.
Stih : Silvan prin tăierea sabiei mândria a înfruntat.
Şi prin aceasta tăietor înşelăciunii s-a arătat.
Acesta era din Gaza, bărbat blând, întreg cu credinţa, preot bisericii din Gaza, bătrân cu vârsta; care stând de faţă înaintea poporului Cezarenilor, a fost bătut cu amar, şi i s-a strujit coastele. Apoi a fost osândit, să muncească la băile de aramă din Zoora; şi de acolo fiind scăpat de credincioşi, s-a învrednicit a se face episcop. Şi ajungând la adânci bătrâneţe şi în neputinţă, căci era zvântat de boală, i s-a tăiat capul de către închinătorii de idoli.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru Avsetamul.
Stih : Petru cu dumnezeiască râvnă focul biruind.
S-a arătat, văpaia mincinoasei dumnezeiri stingând.
Acesta era din munţii Elevterupolei, din satul ce se chema Ania, tare şi sporit cu sufletul; iar cu trupul tânăr şi vârtos. Şi multe răbdând în nevoinţă pentru credinţă, şi toate cele pământeşti defăimându-le, în al şaselea an al împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, s-a făcut jertfă bineprimită lui Dumnezeu, săvârşind lupta prin foc.
Tot în această zi, Sfântul Eftimie care s-a luptat în Tesalonic pentru sfintele icoane.
Stih : În locul veseliei al căruia nume îl porţi, locuieşti Părinte :
Nevoindu-te pe cât ţi-a fost puterea, Fericite.
Tot în această zi, Sfinţii patruzeci de Mucenici cei din Egipt şi Palestina, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Îndoita douăzecime a mucenicilor, sabie a răbdat :
Aceştia pe care Egiptul şi Palestina i-au arătat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate, Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Pe piatra dumnezeieştii cunoştinţe, întărindu-vă paşii inimilor voastre măriţilor, nu i-aţi abătut spre meşteşugirile vrăjmaşilor; ci pururea cântaţi : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Lumina cea neînserată v-a răsărit vouă celor ce prin sânge aţi pătimit, şi veselia cu adevărat v-a primit, marilor Mucenici; pe voi cei ce cântaţi : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Slavă...,
Sfinţit-aţi cetăţile, cu râvnă înconjurându-le fericiţilor, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor, şi dând toată vindecarea celor ce le trebuia, cu Darul Preasfântului Duh, purtătorilor de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Preasfinţit palat aflând Dumnezeu pântecele tău, într-însul S-a sălăşluit, făcând fii Luminii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe cei ce strigă : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Mânecând către Soarele cel mare, ce minunat a răsărit din Fecioară, nebiruiţilor Mucenici, lumină aţi fost, şi întunericul înşelăciunii cu Darul aţi împrăştiat; pe Domnul lăudaţi strigând, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Roma cea veche a propovăduit nevoinţele tale Nazarie mult-pătimitorule, şi Constantinopolul laudă minunile, ţinând cu credinţă sfinţitele tale moaşte şi strigând : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Dumnezeiescul Nazarie izvorând mirurile Darului, îndeamnă pe toţi cei ce aleargă cu credinţă, să le ia spre luminare şi curăţire; cei ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe voi vitejii purtători de chinuri, Nazarie, Chelsie, Protasie şi Ghervasie, avându-vă rugători preatari către Dumnezeu, cu dragoste strigăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-I preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu trupul unindu-se cu tine după fiinţă, Cel ce dă tuturor viaţă, pe mine tot iarăşi m-a zidit, tot m-a înnoit, cel ce am fost învechit în păcate Preacurată. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala...
Cu puterea lui Hristos întărindu-vă, a Celui ce a călcat răutatea pierzătorului; plecându-vă acestuia grumazii, aţi luat sfârşit prin sabie, dezlegându-vă de trup, marilor Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteţi fericiţi.
Împodobiţi aţi fost cu rănile trupului, şi îngerilor v-aţi asemănat; şi acum staţi înaintea feţei Ziditorului, pururea bucurându-vă, şi cu împărtăşirile cele preafrumoase arătat împodobindu-vă, întrutot fericiţilor.
Cu semne şi cu minuni v-a împodobit Stăpânul, mai înainte de sfârşit şi după sfârşit, întrutot lăudaţilor : Nazarie, Protasie, Chelsie şi Ghervasie, nebiruiţilor Mucenici. Pentru aceasta după vrednicie sunteţi fericiţi.
Slavă...,
Sfinţitu-s-au toate prin dragostea voastră, săvârşind astăzi pomenirea voastră. Se bucură Mucenicii şi Proorocii cu noi prăznuiesc; cu care împreună rugaţi-vă pentru noi Făcătorului de bine, întru-tot fericiţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Glasul dumnezeiescului Gavriil aducem ţie bucurându-ne, Fecioară Preacurată : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar ! Lauda mucenicilor şi a Apostolilor şi mântuirea tuturor credincioşilor, Fecioară Maică, care nu ştii de nuntă.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Ceata cea împătrită a purtătorilor de chinuri, pe Nazarie, Ghervasie, împreună cu Chelsie, să-i încununăm cu cântări de laudă, şi pe măritul Protasie; că aceştia îmblânzesc pe Dumnezeu pentru lume.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne scapă de muncile cele veşnice.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCISPREZECEA
ZIUA A CINCISPREZECEA
Sfântul Cuviosul Mucenic Luchian, preotul Antiohiei celei mari.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Fiind bogat de cunoştinţa Dumnezeiescului Cuvânt prin credinţă ai întărit pe credincioşi să sufere cu îndrăzneală muceniciile cele de multe feluri şi mânia tiranului, pentru viaţa cea viitoare şi pentru veselia cea fără stricăciune. Pentru aceasta te fericim Luchiane vrednicule de laudă, şi săvârşim astăzi dumnezeiescul tău praznic.
Închisoare de multă vreme şi moarte silnică ai răbdat Cuvioase, legându-te cu curele şi zgâriindu-te cu hârburi ascuţite, Fericite, şi mult chinuindu-te cu nemâncare şi cu sete îndelungată. Pentru aceea te-a primit desfătarea cea cerească, ca pe un Mucenic nebiruit, răbdătorule de chinuri preaviteazule.
Sânul mării primindu-te pe tine slăvite, după treizeci de zile te-a dat la uscat, ca pe Iona odinioară prin slujba fiarei, pentru îngroparea cea cinstită de Dumnezeu, şi spre dumnezeiască izvorâre de tămăduiri; pârga mucenicilor, întărirea Bisericii. Pentru aceea te cinstim, rugătorule pentru sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Şterge spurcăciunea ticăloasei inimii mele, Născătoare de Dumnezeu Preacurată şi toate rănile, şi curăţeşte rănile ei cele din păcate şi statornicia gândului meu întăreşte-o; ca mântuindu-mă eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea ta şi ajutorul tău cel mare.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Preacurata Maică pe Hristos omorându-Se şi omorând pe cel viclean, plângându-L ca pe un Stăpân, lăuda pe Cel ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă-răbdarea Lui, striga : Fiul meu preadorite nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi Iubitorule de oameni, Cel ce eşti dragostea mea.
Tropar, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului.
Facerea lui Teofan.
Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe, popor din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele şi cu puterea lui.
Strălucind Luchiane cu înţelepciune, cu Dar şi cu putere duhovnicească, ai luminat popoare, şi le-ai povăţuit Mucenice către cunoştinţa lui Hristos.
Împlătoşându-te pe tine cu armele bunei credinţe ca un Milostiv, Cel ce a purtat neputinţa noastră, te-a făcut nebiruit de luptele vrăjmaşilor, Mucenice.
Slavă...,
Cu mrejele dumnezeieştilor tale dogme, ai tras la înălţimea cerească, pe cel ce căzuse în adâncimea relei credinţe, pătimitorule, vrednicule de minuni.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu cuvântul ai zămislit fără sămânţă pe Cuvântul Tatălui Cel veşnic, mai presus de pricină şi de cuvânt Preacurată, şi L-ai născut pentru mântuirea noastră.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Arcul celor puternici...
Casă ai făcut lui Dumnezeu sufletul tău Mucenice, cu lumina faptelor bune, şi cu rugăciunile tale ai surpat la pământ capiştile idolilor.
Împroşcându-te cu tot felul de supărări, şi chinuindu-te cu durerile muncilor Mucenice, lăudai ca pe un Făcător de bine, pe Cel ce te-a învrednicit de acest fel de bunătăţi.
Slavă...,
Trupul ţi l-ai dat chinurilor Mucenice, sufletul ti l-ai păzit cu tărie; jertfă cinstită şi fără prihană te-ai adus pe tine Stăpânului.
Și acum..., a Născătoarei :
Prunc se naşte din Fecioară, Cel ce a făcut veacurile cu voirea; pe care ca pe o Născătoare de Dumnezeu o lăudăm, şi neîncetat o fericim.
Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu cuvântul Darului ungând inimile credincioşilor Luchiane, i-ai pregătit a se nevoi şi a birui pe tiranul; şi bine săvârşind călătoria cea dumnezeiască, te-ai învrednicit măririi Mucenicilor. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, cinstim sfântă prăznuirea ta pururea pomenite, mărind pe Mântuitorul, purtătorule de chinuri prealăudate. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca pe o Fecioară şi ca pe ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim; că întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ca pe un Prunc ai aplecat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, cu cuviinţă mărim preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm către tine : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă şi cu dragoste laudă preasfântă naşterea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Stând Fecioară înaintea Crucii, şi văzând răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeu Preacurată, strigai zgâriindu-ţi faţa, şi cu lacrimi udând-o ziceai : Cum voi suferi acestea, şi celelalte ocări ? Oţetul şi bătăile cu trestia, loviturile cu palma, împungerile şi străpungerea coastei, eu ceea ce Te-am născut fără durere ? Iar acum chinurile Tale îmi amărăsc sufletul văzând patimile, care suferi Stăpâne de bunăvoie.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cel ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată; şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale.
Tare te-ai arătat împotriva înşelăciunii, Fericite; şi multora îndemnător către dumnezeieştile nevoinţe totdeauna, şi cu răbdarea muncilor, ai smerit puterea cea neputincioasă a vrăjmaşului.
Întinzându-te pe lemn, şi cu curele trăgându-te, şi de foamea şi de setea cea în vreme îndelungată topindu-te, şi cu hârburi ascuţite zgâriindu-te, ai răbdat Mucenice vrednicule de laudă Luchiane.
Slavă...,
Vestind legea dumnezeiască, ai întors pe cei fărădelege, şi i-ai plecat a bea paharul muceniciei cu osârdie. Cu care împreună te-ai sălăşluit în curţile cele dumnezeieşti, îndulcindu-te de lemnul vieţii, pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei :
Strălucind din pântecele tău Soarele Dumnezeirii, Fecioară, a luminat pe cei din întunericul a multor dumnezei şi pe cei din umbra morţii i-a strălucit, Căruia strigăm : Mărire Hristoase puterii Tale.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Necredincioşii nu vor vedea mărirea Ta Hristoase, iar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Arzând mărăcinii patimilor Cuvioase prin osteneli sihăstreşti, cu curgerile sudorilor tale, ai stins cuptorul păgânătăţii, cu totul fericite.
Împresurându-te cu chinurile şi cu durerile gerului, petreceai uitându-te la Dumnezeu, Cel ce poate mântui, sfinte; întru ale Căruia mâini ai pus Duhul tău veselindu-te.
Slavă...,
Pe păgânii cei depărtaţi de Dumnezeu i-ai înfruntat, Fericite, şi fiind cuprins de întristări îndelungate şi de dureri, te-ai apropiat de Hristos, ale Căruia patimi le-ai închipuit.
Și acum..., a Născătoarei :
După naştere ai rămas nestricată Preacurată, şi ai mântuit de stricăciune neamul omenesc, ca una ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Neudat ai trecut furtuna muncilor, şi cu dreapta cea atotputernică s-a mântuit trupul tău de adâncime, păzindu-se nevătămat pentru cei ce doreau de el, de Dumnezeu fericite.
Aprinzându-te de dragostea lui Hristos, Mărite, ai stătut până la moarte împotriva tiranului, preaînţelepte. Pentru aceea veselindu-te, te-ai învrednicit Împărăţiei Cerurilor.
Slavă...,
Cel ce a scos pe Iona a treia zi din pântecele Chitului, te-a mântuit şi pe tine de adâncimea mării după treizeci de zile, slujind la aceasta fiarele cele din mare.
Și acum..., a Născătoarei :
Curată porumbiţă şi singură nespurcată, te-a aflat pe tine Cuvântul Cel curat, şi din tine a binevoit a Se naşte, preasfântă Maică a lui Dumnezeu Fecioară fără prihană.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Pe cea întru rugăciuni..
Pe cel ce a strălucit mai întâi întru pustnicie, şi apoi s-a luminat prin munci, toţi să cinstim pe Luchian cu cântări întru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.
ICOS.
Cu dumnezeiasca cunoştinţă fiind întrarmat, şi la minte cu dumnezeiasca mărire fiind luminat, şi cu Duhul strălucit, nevoitorule, sabie ascuţită te-ai făcut, tăind împreună toate neghinele, adică învăţăturile cele de alt fel ale ereticilor; te-ai arătat încă şi propovăduitor adevărului, îndreptând spre viaţă pe toţi cei ce se apropie către tine cu bună credinţă şi scapi din nevoi şi necazuri, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
SINAXAR
În această lună în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului martir Luchian preotul Antiohiei cei mari.
Stih : Luchian cu curaj lipsă de pâine suferi
De pâinea cea vie voind a nu se lipsi.
Luchian în a cincisprezecea zi,
De foame se săvârşi.
Acesta fiind fiu din părinţi credincioşi, după moartea lor risipindu-şi averea la săraci, se nevoia cu citirea dumnezeieştilor scripturi; prin care a tras pe mulţi jidovi şi elini către credinţa cea în Hristos. Lăsându-şi apoi casa şi mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoinţă pe cei ce de frica muncilor se lepădau de credinţă. Şi ştiind a scrie frumos, a lăsat Bisericii Nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi care cuprinde tot Testamentul vechi şi nou. Şi atâta se făcuse mai presus decât tot omul, prin înălţimea faptelor celor bune şi a nevoinţei, cât trecând prin cetate, numai celor ce vrea le era văzut, iar celorlalţi le era nevăzut. Deci aflând de dânsul Maximian şi ruşinându-se a-l vedea la faţă, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu dânsul de după perdea, şi cunoscând nemutarea gândului lui, îl osândi la închisoare, cu foame îndelungată. Deci multe zile nici mâncând, nici bând, s-a săvârşit în închisoare. Şi trupul lui din porunca ighemonului s-a aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin ţinându-l pe umeri l-a scos la uscat
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Savin Episcopul.
Stih : Savin viaţă îngerească vieţuind.
Cu ceata lor s-a însoţit murind.
Fericitul Savin pentru nespusa lui bunătate se făcu episcop, şi urând certele fugi şi se depărtă, şi atâta se nevoi cât se făcu şi făcător de minuni; tămăduia bolile, gonea dracii şi spunea mai înainte cele ce era să fie. Şi pe mulţi folosind, şi plecându-i a părăsi lumea şi părinţii şi a sluji lui Hristos, cu pace a răposat
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru, şi mărturisitorul Vars Episcopul Edesei.
Stih : Nici patul lui Vars nu-l trece cu vederea :
Căci şi acesta izvorăşte darul de tămăduire.
Acest sfânt Părinte al nostru a strălucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci şi la Fenicia şi la Egipt, şi la Tebaida. Valentinian însă care era atunci împărat, informându-se că Sfântul era râvnitor dreptelor dogme, întâi îi porunci să-l ducă să locuiască în insula Aradului; dar aflând că mergea către dânsul mult popor, îl trimise în exil la o cetate egipteană ce se cheamă Oxirinh; şi acolo asemenea pe toţi i-a pornit vestitul său nume. Deci în cea de apoi, acest vrednic preot al celor cereşti, a fost exilat într-un târg al barbarilor, ce se megieşa acolo. Şi zic că până astăzi stă patul lui la Arad, având mare cinste; căci bolnavii culcându-se pe dânsul cu credinţă, se tămăduiesc. Deci făcând nenumărate minuni precum am zis mai sus, către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, nevoinţa unui oarecare monah şi Mucenic; povestire folositoare.
Stih : Totodată neascultător şi nevoitor fiind :
De unii te goneşti, iar de alţii te primeşti voind.
Un oarecare monah se afla la schit, şi era supus la un Părinte câţiva ani. Acesta din zavistia vrăşmaşului diavol, căzând de sub ascultarea bătrânului, se duse de la acel bătrân fără de nici o pricină călcându-şi legătura; pentru că era legat cu legătura ascultării, ca să nu se lepede de ascultare. Deci pogorându-se la Alexandria, se prinse ca un creştin de Domnul Cel de acolo, şi dezbrăcându-l de chipul monahicesc, îl silea să facă jertfă la idoli; şi el nevrând nicidecum să se supună, întâi îl bătu fără de milă cu vine de bou, apoi porunci să-i taie capul, aruncându-i trupul câinilor afară din cetate. Iar oarecari creştini iubitori de Hristos îl luară noaptea, şi înfăşurându-l cu miruri şi giulgiu, îl puseră într-un sicriu, şi-l aşezară ca pe un Mucenic în altarul Bisericii. Deci făcându-se sfânta Liturghie, şi strigând sfinţitul cleric : Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi; cei chemaţi ieşiţi ! Vedeau toţi că ieşea sicriul singur neapucat de mână de om, şi sta în tinda Bisericii, până la apolisul sfintei Liturghii; apoi iarăşi intra înlăuntru singur şi sta în locul unde îl aşezase să stea. Deci făcându-se de multe ori un lucru ca acesta, se minunau toţi cei ce vedeau; despre care aflând şi un oarecare din părinţii cei mari purtători de Dumnezeu ce atuncea vieţuia, s-a rugat lui Dumnezeu pentru aceasta, şi degrab a primit dezlegare; căci venind îngerul îi zise : ce te miri de aceasta ? Au n-au luat Apostolii lui Hristos, precum ştii, puterea de a lega şi a dezlega, şi de la dânşii iarăşi pe rând ucenicii lor ? Deci acest frate ce şi-a vărsat sângele pentru Hristos, şi nu se iartă ca să stea la jertfelnic, când se aduce sfânta jertfă, ci se scoate până în tinda Bisericii, căzând din ascultarea cutărui sihastru ce a sihăstrit cu el, ucenic fiindu-i, fiind legat de dânsul cu dreptate, el s-a înstrăinat, de acolo legat. Şi ca un Mucenic a luat cunună; iar ca un legat nu se iartă a sta înlăuntru când se face sfânta liturghie, până nu-l va dezlega cel ce l-a legat. Acestea auzind dumnezeiescul acela bătrân, luându-şi toiagul, se duse la acel sihastru, şi povestindu-i toată istoria, se pogorâ cu dânsul la Alexandria. Şi mergând la Biserica unde se aflau moaştele Mucenicului, deschizând sicriul puţintel, i-au dat amândoi iertare, şi sărutându-l, stătură la sfânta liturghie, şi rămase Mucenicul neclintit în altar, de atunci până astăzi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe Haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pornirea graiurilor tale înţelepte nesuferindu-o tiranul, te şi omoară şi în adâncul mării te aruncă, nesocotind că-ţi pricinuieşte împărăţia cea de sus în veci şi dumnezeiasca mărire.
Neînchinându-te celor ciopliţi, şi neplecându-ţi genunchii la idoli, te-ai aruncat în foc de muncă, şi ai intrat în cuptorul ispitelor, răcorindu-te prin Duhul, cu puterea Dătătorului de rouă, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice.
Slavă...,
Fiind neamurile ucise şi întunecate întru adâncul nedumnezeirii păgâneşti, le-ai scos cu cuvintele tale cele purtătoare de viaţă, vrednicule de laudă, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei :
Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, ceea ce una eşti binecuvântată între femei; pe care bine-L cuvintează oştile cereşti şi adunările oamenilor, Cel ce ne-a izbăvit pe noi de blestemul cel dintâi, ceea ce eşti binecuvântată.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Pe cei topiţi de foamea cea înţelegătoare i-ai întărit cu pâinea cuvintelor tale, şi le-ai arătat să cinstească numai pe Domnul, care este Pâinea Vieţii noastre Luchiane; Căruia toţi cântăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Călcând prin pătimirea ta măiestriile cele viclene ale vrăjmaşului celui înşelător, te-ai ridicat, Mărite, către înălţime, vrednicule de laudă, şi ai ajuns cetele îngerilor, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl..
O ce lucruri minunate s-au săvârşit întru tine Luchiane Mucenice, pururea pomenite ! Că primind sânul mării trupul tău cel sfânt, nu l-a stricat; ci l-a dat pe uscat fără stricăciune; ca să izvorască pâraie de tămăduiri, celor ce te iubesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu limba şi cu inima te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară curată; că ai născut pe Domnul îmbrăcat cu trup, şi înţelegându-Se în două firi. Pe care toate puterile cerurilor Îl laudă întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala neascultării...
Străluceşte-ţi înţelepte sfinţita pomenire, risipind norul patimilor cu razele Duhului, şi luminând adunările credincioşilor, arde oştile dracilor, şi păzeşte-ne pe noi care prăznuim.
Dezlegatu-te-ai de legăturile trupului, Fericite, şi bucurându-te ai zburat către înălţimea Cerului, şi te-ai arătat Făcătorului împodobit cu frumuseţile rănilor; Căruia şi stai înainte veselindu-te împreună cu Mucenicii.
Slavă...,
Mucenicul Luchian ne-a adunat pe noi astăzi, să-i lăudăm patimile şi luminata nevoinţă, vitejia cea până la sfârşit, şi darul cel bogat al minunilor. Pe care după vrednicie îl fericim.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş înţelepciunii, mai presus de gând preacurată Fecioară, şi scaun însufleţit şi uşă. Pentru aceea te măresc adunările oamenilor, şi oştile îngerilor, ceea ce singură eşti mai aleasă decât toate.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla ce ai purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Ca unul ce eşti plin de Dar duhovnicesc şi de înţelepciune, Luchiane cu totul lăudate, toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, o ai tâlcuit Mucenice iar înşelăciunea elinilor cea de mulţi dumnezei, şi ştiinţa cea cu nume mincinos înfruntându-le, ai veselit Biserica lui Hristos, purtătorule de chinuri; luminând cu cuvintele tale mulţimile dreptmăritorilor.
A Născătoarei :
Lăcaş te-ai făcut Preacurată a toată Dumnezeirea; că negrăit ai născut pe Unul din Treime, cu fire îndoită, într-un Ipostas, Fecioară. pe care roagă-L neîncetat, să mântuiască de supărări şi de primejdii, pe cei ce te laudă Stăpână Născătoare de Dumnezeu; căci ție strigăm : Bucură-te părtinitoarea lumii.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAISPREZECEA
ZIUA A ŞAISPREZECEA
Sfântul Mucenic Longhin sutaşul cel de lângă Crucea Domnului.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Pe Cel ce S-a făcut Om şi a suferit Cruce, şi lumina soarelui o a întunecat, şi din coastă a izvorât mântuitoarea iertare, văzându-L cu tâlharul cel mulţumitor, Mărite, L-ai mărturisit Dumnezeu şi Stăpân; Care a răbdat pătimire de bunăvoie, pentru nemăsurată milostivirea Sa.
Văzând, Mărite, Viţa cea roditoare răstignită pe lemn, şi izvorând vin de viaţă şi de iertare, ai supus buzele inimii, şi bând te-ai umplut de veselie, lepădând necredinţa cea amară; ca cel ce ai avut minte şi ca unul ce luminat ai ales ce este mai bun, decât ce este mai rău.
Omorând pe tiranul cu îndrăzneala cuvintelor tale, ai mers de a ta bunăvoie către junghiere, ne-îngrozindu-te prealăudate Longhine, de moartea care pricinuieşte ție viaţa cea nemuritoare, prin Har. Pentru aceasta cu credinţă săvârşim pomenirea ta cea pururea cântată; rugându-ne, să fii mijlocitor pentru noi către Domnul.
Alte Stihiri, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune...
Mucenice Longhine prealăudate, tu văzând cutremurul şi soarele întunecându-se, şi toată făptura în vremea răstignirii tânguindu-se, ai cunoscut că este Dumnezeu, Cel ce pe lemnul Crucii S-a răstignit pe Care L-ai propovăduit iudeilor, că este Fiul lui Dumnezeu; pentru Care şi sângele tău cu bucurie ţi-ai vărsat.
Mucenice Longhine prealăudate, văzând pe Fiul lui Dumnezeu pe Cruce pătimind de voie şi gustând moarte, când ai văzut încă soarele întunecându-se şi munţii tremurând, atunci strigai poporului evreiesc : Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Domn şi Împărat a toate.
Cu sabia tăindu-ţi capul poporul evreiesc, adunarea cea fărădelege, mulţimea cea nemulţumitoare, în gunoi l-a aruncat. Dar alergând femeia cea lipsită de vedere şi ridicându-l, primeşte vedere. O preafericite Longhine prealăudate, roagă-te pentru noi Domnului, ca să ne mântuim.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.
La patima ta Hristoase, Longhin cel mai mare peste sută, văzând Biserica stricată Te propovăduia iudeilor pe Tine Fiul lui Dumnezeu. Iar aceia, cumpliţii, tăindu-i dumnezeiescul cap cu sabia, l-a aruncat în gunoi; o femeie însă aflându-l, şi-a deschis pleoapele ochilor săi, care erau închise. Cu care împreună şi noi strigăm Ție, Celui ce L-ai încununat pentru că a pătimit pentru Tine : Luminează pentru rugăciunile lui şi ochii inimii noastre, ca să Te mărim pe Tine Dumnezeu, Cel ce Te-ai pironit cu trupul pe Cruce, ca să ne mântuieşti.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Toată nădejdea...
Singur eu ticălosul, numai eu mai mult decât toţi fiii oamenilor am greşit, făcând acelea care nu se pot grăi de cuvânt, şi nicidecum suferite auzului, Preacurată. Pentru aceasta te şi rog, iartă-mă Stăpână, iartă-mă şi-mi dă pocăinţă; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinuri şi lacrimi; ca printr-acestea zdrobindu-mi inima dea-pururea, să strig : Păcătuit-am, păcătuit-am, curăteşte-mă, mântuieşte-mă.
A Crucii, a Născătoarei :
Sabie a trecut prin inima ta preasfântă Stăpână, precum a zis Simeon, când ai văzut pe Cel ce negrăit a strălucit din tine, înălţându-Se pe Cruce de cei fărădelege ca un osândit şi gustând oţet şi fiere, în coastă împungându-Se, mâinile şi picioarele pironindu-Se şi tânguindu-te te văitai, strigând ca o Maică : Ce taină nouă este aceasta, Fiule preadulce ?
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul.
Lângă Cruce stând, şi luând seama la cele ce se petreceau, văzând pe Cel ce S-a răstignit pe lemn Dumnezeu şi Om, către El ai strigat : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Pentru aceea şi Mântuitorul a grăit către tine : Fericit eşti Longhine şi pomenirea ta în neam şi în neam.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Toată nădejdea mea spre tine o pun Fecioară, nu mă trece cu vederea; ci sârguieşte ceea ce eşti bună şi mă scapă degrab de patimile cele ce mă supără şi bat război cu mine în toate zilele.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, Viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică se văita, strigând : Fiul meu şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.
Troparul, glasul a 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Longhin întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, şi al Mucenicului pe 4.
CANONUL Mucenicului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, prin mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Fiind strălucit cu dumnezeieştile vărsări de lumină, şi dimpreună cu cetele îngerilor stând înaintea lui Hristos Dumnezeu, Mărite, luminează pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea luminată.
Nimica nu te-a despărţit de unirea cu Dumnezeu Mucenice, fiind despărţit de dulceaţa cea trupească prin credinţă, şi îndulcindu-te curat întru dorirea cea desăvârşită.
Slavă...,
Slujind cu gând curat lui Dumnezeu celui viu Longhine preaînţelepte, nicidecum n-ai dat închinăciune la idolii cei morţi, Fericite. Drept aceea omorându-te, ai ajuns către viaţa cea fără sfârşit.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul Tatălui, cu cuvântul L-ai zămislit în pântecele tău, ca să dezlege pe oameni din necuvântare, pentru a Sa bunătate; Maică Fecioară Preacurată, binecuvântată cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
Cunoscând pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Cel adevărat, care pătimea pentru noi, ai crezut Longhine într-însul cu tot sufletul.
Sufletul tău ca un pământ plin de umezeală, luând sămânţă cuvântătoare, a odrăslit spic al dumnezeieştii bunei credinţe înţelepte.
Slavă...,
Cu vetreala Crucii trecând noianul muncilor, ai ajuns la limanurile cele line, Mărite, veselindu-te.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi sufletul bolnav pentru înmulţirea patimilor, vindecă-l Maica lui Dumnezeu Preacurată, şi-l îndreptează către mântuire.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Văzut-ai pe Mântuitorul răstignindu-Se, şi luminându-te cu razele Lui, ai fugit de întunericul cel prea-adânc al necunoştinţei, şi te-ai îndreptat către dumnezeiasca cunoştinţă, crezând că Cel ce Se vede, este Dumnezeu. Pentru aceasta şi chinuindu-te, te-ai numărat cu cetele mucenicilor veselindu-te, Longhine fericite. Cu care împreună roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care ca o corabie necârmuită, se îneacă în furtuna supărărilor, şi arătându-se însărcinat de povara păcatelor, şi primejduindu-se a cădea în fundul iadului, apucă înainte Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunea ta cea fierbinte, şi-l mântuieşte, dându-i limanul cel lin; ca şi cu credinţă să strig către tine : Roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, iertare de greşeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat : Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi Izvorul cel nedeşertat; milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce, văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Avându-ţi cugetul întărit în credinţă, Fericite, ai stricat întărirea înşelăciunii cea slabă Longhine, şi strigai : Slavă puterii Tale, Doamne !
Văzând pe Domnul măririi Cel fără pătimire, înălţat şi pironit pe lemn, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu, prealăudate, pătimind de a Sa voie.
Slavă...,
Văzând pe moarte veştejindu-se cu moartea Celui fără patimă, te-ai grăbit Longhine să mori pentru El, şi să trăieşti după moarte dimpreună cu cei ce s-au chinuit cu bună laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Mai presus de cuvânt ai născut Preacurată pe Cuvântul, Cel ce S-a făcut Om, unindu-Se după Ipostas în pântecele tău, şi îndoit S-a arătat, cu voirile şi cu lucrările.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Făcându-te înstrăinat de tot pământul cu adevărat, te-ai înfrumuseţat cu rănile răbdătorilor de chinuri Longhine, şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi.
Fiind îngrădit cu puterea Crucii, ai putut să biruieşti nebunia tiranilor cea neputincioasă Longhine, purtătorule de chinuri.
Slavă...,
Întărind Longhine inima ta pe temeiul cel neclintit, ai rămas nemişcat de valurile ispitelor.
Și acum..., a Născătoarei :
Să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, care singură a născut pe Dumnezeu fără ispită bărbătească; noi cei ce ne-am mântuit printr-însa, şi cu dragoste să o fericim.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Văzând că s-au clintit munţii şi pământul în ziua patimii, te-ai clintit şi tu din starea necredinţei, şi te-ai întărit Longhine în credinţa Celui ce pătimea.
Cunoştinţă adevărată, desăvârşită şi înţeleaptă ai luat, văzând că se schimbă făptura, şi te-ai primenit către cunoştinţa dumnezeiască Longhine.
Slavă...,
Răbdat-ai cumplită muncă veselindu-te, şi ţi-ai plecat grumazul sub sabie, cu gând neîndoit Longhine, tăind prin credinţă capetele vrăjmaşilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Usucă şi dezrădăcinează cugetele cele spinoase ale minții, din inima mea, ceea ce eşti fără prihană, şi o arată roditoare cu mijlocirea ta, Fecioară Preacurată.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele dracilor, cu Sângele cel curs prin milostivirea din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Veselindu-se s-a bucurat Biserica astăzi, întru cinstită pomenirea răbdătorului de patimi Longhin, strigând : Tu eşti puterea mea Hristoase şi întărirea.
ICOS.
Cerul cu mult întuneric întunecându-se, pământul cutremurându-se, pietrele despicându-se, şi catapeteasma Templului rupându-se în două, văzând Longhin întru dumnezeiască patima lui Hristos, a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu pătimind din a Sa milostivire; El, Care este nepătimitor cu Dumnezeirea, mărit împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, fiind toate şi cuprinzându-le, şi ca un Dumnezeu şi adevărat Împărat. Pentru aceasta Longhin cu bucurie a strigat : Tu eşti puterea mea Hristoase şi întărirea.
SINAXAR
În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Longhin sutaşul.
Stih : Fiu al lui Dumnezeu pe tine Hristoase zicându-te,
Longhin ca mai-nainte, i se taie capul iubindu-te.
În ziua a șaisprezecea.
Pe Longhin sabia îl tăia.
Acesta a fost pe vremea lui Tiberie Cezarul, din Capadocia, sutaş sub ascultarea lui Pilat, Guvernatorul Iudeei, şi a fost rânduit din porunca aceluia să slujească la cinstitele patimi ale lui Hristos, şi la răstignire, şi să păzească mormântul cu straja, adică cu ceata sa de ostaşi ce avea sub ascultarea lui. Deci văzând el minunile ce se făceau, cutremurul şi întunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, morţii care ieşeau afară dintr-însele, şi pietrele care se despicau; a strigat tare, zicând : Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Acesta n-a primit arginţii care i se da de către Iudei ca să tăgăduiască, învierea, şi cu alţi doi ostaşi, care mai pe urmă împreună cu dânsul au mărturisit. Apoi lăsându-şi slujba ce era pe seama lui, şi mergând în ţara sa, propovăduia Apostoleşte pe Hristos Dumnezeu. Deci plecându-se Pilat, mai vârtos fiind stricat prin făgăduinţa de bani de la iudei, pârăşte pe Longhin cu scrisorile sale către Tiberie, cum că şi-a lăsat slujba şi se află la patria lui propovăduind pe Hristos Dumnezeu. Şi Tiberie îndată a trimis cu porunca lui de i-a tăiat capul şi lui şi celor doi ostaşi ce erau cu dânsul, şi i s-a adus capul din Capadocia la Ierusalim, ca să se încredinţeze Pilat şi Iudeii de moartea lui, şi pentru ca să ia Pilat cele ce i se făgăduise. Deci îi ascunseră cinstitul cap afară din cetate în nişte gunoi. Şi peste mulţi ani, o femeie slăvită din Capadocia, pierzându-şi vederea ochilor, merse la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic născut, ca să poată să-şi găsească leacul orbirii la acele sfinte locuri; şi ajungându-o şi moartea fiului său, îşi plângea îndoita jale. Deci arătându-se în vis fericitul Longhin, şi spunându-i cine este, şi arătându-i unde era capul îngropat, o a îndemnat să sape, să-l scoată de acolo, că se va tămădui la ochi, şi-şi va vedea şi pe fiul său, că se află preamărit. Femeia aflând gunoiul, săpă cu mâinile şi scoase capul Sfântului, şi îndată i s-a tămăduit vederea ochilor, şi a văzut în vis pe fiul său unde era împreună cu Sfântul, şi avea cinste de dânsul. Atunci îngropă moaştele fiului său într-un loc cu capul Sfântului; fiindcă aşa îi zisese Sfântul prin vis; şi se duse la Capadocia, ca şi Saul, care căutând asinii tatălui său, a nimerit împărăţia. Aşa şi ea căutându-şi lecuirea ochilor, a dobândit aceasta, şi pe Sfântul l-a aflat de atunci cald ajutător. Drept aceea zidind ea Mucenicului o biserică foarte frumoasă, şi punând acolo muceniceştile moaşte se îmbogăţi şi ea şi toţi credincioşii de izvoare de tămăduiri, întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos, Amin.
Tot în această zi, Sfinţii doi Mucenici cei tăiaţi cu Sfântul Longhin.
Stih : Ostăşimea cea stricăcioasă doimea nevoitorilor a părăsit :
Şi prin sabie ostaşi ai Domnului s-au făcut.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Leontie, Dometie, Terentie şi Domnin, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Leontie trei împreună nevoitori având :
Ca un leu a intrat în mijlocul focului stând.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Mal.
Stih : Mal lăsând scurta nemernicie pământească :
Locuieşte îndelungata locuinţă cerească.
Acest dintre sfinţi Părintele nostru Mal, lăsând averea şi rudeniile, petrecea în locuri pustii şi nelocuite, bucurându-se în postiri, în privegheri, şi în toată altă nevoinţă. Ba încă îi era faţa pururea veselă şi făcea mari minuni cu numele lui Hristos, curăţind leproşii, alungând dracii, dăruind orbilor vedere; şi acestea le făcea încă fiind viu; iar după ce s-a dus către Domnul, şi lăsându-şi trupul pe pământ, a luat Dar de la Dumnezeu de curgea dintr-însul mir, cu foarte frumoasă mirosire, spre tămăduire şi apărare de toate primejdiile, şi de boli fără de leac : Că pe cei ce mă preamăresc, zice Domnul, îi voi preamări. A căruia este mărirea şi puterea, în vecii vecilor, Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Pătimind pentru lege Mucenice, cu gând vitejesc al sufletului, ai ruşinat toate sfaturile celor fărădelege, şi după dreptate te-ai încununat, strigând : Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne.
Dumnezeiescul Dar venind peste moaştele taie, risipeşte toată durerea, celor ce se apropie de tine cu bunăcredinţă, Fericite, şi te propovăduiesc mărturisitor nebiruit al adevărului.
Slavă...,
Nu ți-a fost milă de trupul tău cel muritor Longhine, pentru Hristos; n-ai vrut să jertfeşti dracilor ci te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu fără prihană, cu bucurie tăindu-te prin sabie; vrednicule de laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca într-o Curată S-a sălăşluit întru tine Cuvântul Cel curat Fecioară, voind să cureţe prin tine spurcăciunile oamenilor; că binecuvântat este Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Adormind mai înainte mişcările trupului, cu privegherile cele către Domnul, Mărite, ai adormit cu somnul cel preadulce pururea pomenite, omorându-te pentru Hristos care a izvorât morţilor viaţă, prin dumnezeiasca adormire pe lemnul Crucii.
Văzut-ai, Preafericite, pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om pentru milostivire, împungându-Se cu suliţa în coastă şi izvorând sânge şi apă, te-ai rănit de dragostea Lui cea dulce, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stins-ai focul idolesc, cu curgerile sângiurilor tale, Longhine preaînţelepte, şi ai ars pe cei ciopliţi, şi capiştile cele neîntărite, aprinzându-ţi-se sufletul cu dumnezeiasca râvnă, şi strigând : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm...
Luminându-ţi-se ochii inimii cu strălucirile tale dumnezeieşti, ale Celui ce a întunecat lumina soarelui, ai părăsit negura relei credinţe Longhine, şi te-ai arătat stea care luminează pe cei ce strigă : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu gura, şi cu limba şi cu sufletul, te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, şi te rog Preacurată, luminează inima mea cu lumina ta, şi mă izbăveşte de întunericul cel cumplit, pe mine cel ce strig : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-au încuiat, şi au stins puterea focului, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Puterea mea şi lauda este Cuvântul, Cel ce Și-a întins mâinile pe Cruce, ai strigat Mucenice către cei fărădelege, şi închipuind patima Lui cea preafericită, rabd moarte de bunăvoie.
Ca un împodobit răbdător de patimi, umplându-te de Dar, te-ai arătat în totul preafrumos; şi stai înaintea Cuvântului Celui frumos, luând răsplătirea multelor tale dureri.
Pe tine Longhine cel ce te-ai arătat ca un soare luminos şi neapus, şi cu razele tămăduirilor ai luminat toată lumea şi ai risipit negura necunoștinței, te fericim.
Slavă...,
Ridicatu-te-ai către lăcaşurile cele veşnice, şi te-ai numărat dimpreună cu cetele tuturor Sfinţilor Mucenici; cu care împreună adu-ţi aminte Mucenice Longhine de noi, cei ce prăznuim pomenirea ta cu bunăcredinţă, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş Luminii celei neînserate te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, prin care cei din întuneric şi din umbra morţii, au văzut lumină; drept aceea luminează-mi simţirile inimii mele.
Irmosul :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Văzând pe Domnul şi Dumnezeul tuturor, adormit pe Cruce de bunăvoie, şi zidirea toată clătindu-se pe vremea răstignirii, purtătorule de chinuri Longhine dimpreună cu tâlharul cel mulţumitor, L-ai mărturisit Fiu lui Dumnezeu. Pentru care şi bucurându-te te-ai junghiat; şi acum ca un Mucenic prea-ales te rogi pentru toţi.
A Născătoarei, asemenea.
Deşerta-tu-Sa negrăit, în pântecele tău Cuvântul Cel prea deplin, nedepărtându-se de Sânurile Părinteşti Preacurată, şi se vede trup şi Prunc Se naşte Născătoare de Dumnezeu. pe Care roagă-L neîncetat, să se mântuiască de primejdii, de supărări, de greşeli şi de gheenă, cei ce cu bunăcredinţă te propovăduiesc pe tine Stăpână, Maică a lui Dumnezeu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
Sfântul Prooroc Osie, şi Preacuviosul Mucenic Andrei Criteanul.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul 1,
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Duhul cel Sfânt care purcede de la Tatăl, prin limba ta Proorocule a hotărât, că va fi venirea lui Hristos cea viitoare, în anii cei de pe urmă, spre înnoirea zidirii. Şi acum văzând săvârşirea proorociei tale, Slăvite, cinstim pomenirea ta.
Păcătuind mai înainte cu socotinţa, firea noastră Iubitorule de oameni, logodindu-Te cu ea ai curăţit-o de întinăciune, împreunându-o cu Tine, după unire nedespărţită mai presus de gând. Şi acestui lucru făcându-se semn Proorocul Tău, pe cele ce erau mai înainte desfrânate, le-a făcut înfrânate.
Grăitorule de Dumnezeu, Proorocule, văzându-ţi acum graiurile tale împlinite prin Har, şi stând înaintea Dumnezeului tuturor, roagă-te pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta; cerându-le iertare greşelilor, pace şi îndreptare vieţii.
Alte Stihiri, ale Cuviosului, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz între...
Sudorile ostenelilor sihăstriei, Slăvite, adăugându-se către lupta mucenicilor, au pus în tine, Andreie; dorirea deplin; care cu bun prilej te-ai arătat întru Dumnezeu foarte tare. Roagă-te dar să se izbăvească de stricăciune şi de primejdii, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită.
Prin credinţă făcându-te ca o piatră de mare preţ, nu te-ai sfărâmat; că bătându-te şi pe pământ fiind târât, netezind Slăvite calea credinţei o ai făcut bună de umblat, şi ai răsturnat mintea cea prea-rea a părerii lui Copronim, Fericite, ca pe un temei putred.
Fiind crescut şi hrănit cu dogmele Apostolilor, Fericite, şi cu învăţăturile dumnezeieştilor părinţi, ai cinstit chipul lui Dumnezeu celui întrupat, care se vede în sfinţite însemnări şi în cinstite închipuiri. Pentru aceasta chinuindu-te Fericite pentru El te-ai arătat învăţător bunei credinţe şi podoabă mucenicilor.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, aceiaşi Podobie.
De mii de ori am făgăduit că mă voi pocăi de păcatele mele Preacurată, dar nu mă lasă obiceiul cel rău al faptelor rele. Drept aceea strig către tine, cad înaintea ta şi mă rog : Scapă-mă Stăpână din această tiranie, îndreptându-mă către cele mai bune şi asemenea mântuirii.
A Crucii, a Născătoarei :
Mieluşea, care ai născut pe Mielul Cel fără prihană, Care a venit să spele cu sângele Său păcatul a toată lumea, pe Cel ce S-a junghiat pentru noi Preacurată, şi a înviat marginile lumii; îmbracă-mă pe mine cel ce sunt gol de nestricăciunea dumnezeiască, făcându-mi îmbrăcăminte a Darului celui dumnezeiesc, din lâna naşterii tale.
Troparul Proorocului, glasul al 2-lea.
A Proorocului Tău Osie, pomenirea Doamne prăznuind, printr-însul te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 4-lea.
Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întrutot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amândouă aceste te-ai încununat de la Dumnezeu Cuvioase Mucenice Andreie, pururea lăudate.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6, şi două ale sfinţilor, pe 8:
CANONUL Proorocului.
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul 1 :
Irmos :
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a preamărit.
Ca un grăitor de Dumnezeu cu adevărat, o Proorocule Osie, stând înaintea Dătătorului de viaţă, roagă-te neîncetat, să izbăvească de primejdii pe toţi cei ce te laudă cu credinţă.
Curăţind vederea sufletului tău de spurcăciune, te-ai învrednicit a vedea şi a spune mai înainte foarte bine, fără minciună şi luminat, cele viitoare, care erau să se împlinească.
Izvorul cunoştinţei celei mai de înainte, înţelepciunea lui Dumnezeu, a arătat pe grăitorul de Dumnezeu Osie, râu de proorocie, care izvorăşte tuturor dumnezeieştile învăţături.
A Născătoarei :
Pe Hristos, Cel ce S-a arătat pentru noi din Fecioară, L-a chemat de faţă Tatăl din Egipt, precum a spus dedemult Osie văzătorul de Dumnezeu.
Alt CANON al Preacuviosului.
Facerea lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos : Întru adânc a aşternut...
Robindu-ţi bărbăteşte patimile trupului Părinte sub cuget, ca unul ce eşti numit cu numele bărbăţiei, ai biruit cruzimea tiranilor, şi ai pătimit după lege. Pentru această adunându-ne cu credinţă, toţi cu un glas te fericim.
Înfierbântându-te ca un jeratec înţelegător, cu înfierbântarea Dumnezeiescului Duh, ai topit îngheţul patimilor, şi cu pâraiele sângiurilor ai stins focul cel străin al necredinţei, mare Andreie mărturisitorule, de Dumnezeu fericite.
Slavă...,
Legându-te cu dragostea lui Hristos, Părinte, din tinereţe cu bucurie luându-ţi Crucea, i-ai urmat Lui, lepădându-te de sine-ţi prin pustnicie, prin mărturisire şi prin suferinţe, prea desăvârşit.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiindu-mi îngreuiat sufletul totdeauna cu somnul lenevirii, alerg către sprijinirea ta, Preacurată Maică Fecioară; deşteaptă-mă către privigherea pocăinţei, izbăvindu-mă atunci de munca cea veşnică.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Întăreşte-mă Hristoase pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt fără numai Tu, Iubitorule de oameni.
Fiind învăţat în arătările cele dumnezeieşti cu învăţătură Cuvioasă lui Dumnezeu, arătat ai proorocit chemarea limbilor Proorocule, fiind însemnat de Duhul Sfânt.
Învrednicindu-te gânditorule de Dumnezeu, a vedea mai înainte cele ce vor să fie ca şi cum ar fi fost de faţă, arătat ai spus mai înainte căderea evreilor, şi mutarea lor din lege.
Spus-ai mai înainte că, Israil se va mântui, nu cu război, nici cu arc, nici cu toată întrarmarea, ci în Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, însemnându-ne prin aceasta întruparea Cuvântului.
A Născătoarei :
Bucură-te cinstită Fecioară, ceea ce ai zămislit pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, care cu sfânt sângele şi trupul Său ne-a scăpat de înşelăciune.
Alt Canon,
Irmos : Pe piatra credinţei întărindu-mă...
Întărindu-ţi paşii gândului pe piatra dragostei lui Hristos Părinte, nicicum nu te-ai clintit de suflarea vânturilor celor potrivnice strigând Ziditorului tău : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt afară de Tine Doamne.
Izvorând tămăduiri şi înaintea sfârşitului şi după sfârşit, ajuţi pe cei cu neputinţe, şi goneşti duhurile cele necurate, Cuvioase Andreie, strigând Ziditorului tău : Nu este sfânt afară de Tine Doamne.
Slavă...,
Fiind spălat cu lacrimile sihăstriei, te-ai împodobit cu mucenicescul sânge şi arătându-te întrutotul preafrumos, ai alergat în sus către Cel dorit, strigând : Nu este sfânt afară de Tine Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cel ce S-a făcut asemenea nouă cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl, l-ai născut cu totul fără prihană, mai presus de cuvânt, rămânând Fecioară după naştere; pentru aceasta cu credinţă te fericim.
Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne.
SEDEALNA Proorocului, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Plecatu-ţi-ai urechea Proorocule la Cel ce te-a chemat, şi învăţându-te cunoştinţa tuturor celor ce vor să fie, ai însemnat mai înainte venirea lui Hristos cea dumnezeiască. Pentru aceea astăzi prăznuind sfântă pomenirea ta, lăudăm pe Mântuitorul Cel ce te-a mărit pe tine.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca un purtător de numele bărbăţiei, Andreie, cu adevărat te-ai întărit în buna şi dreapta credinţă, Mucenice vrednicule de laudă; ca unul ce ai urmat lui Hristos, ai luminat cetele sihaştrilor cu faptele, şi te-ai arătat întocmai măririi cuvioşilor. Drept aceea supunându-te luptelor muceniceşti, vitejeşte te-ai chinuit pentru lege, şi ai biruit, tu cel ce eşti de un nume cu cel întâi chemat, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Alunecându-mă cu cugetele cele viclene, am căzut în noian de păcate, şi suspinând, strig ţie din inimă Preacurată : Minunează întru mine mila ta cea bogată şi luciul cel nemărginit al milostivirii tale, şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale, şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor; ca să strig ţie cu dragoste : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am nădejde eu robul tău.
A Crucii, a Născătoarei :
Trăgându-te Cuvinte la Cruce, de bărbații cei fărădelege cu gând cumplit, şi văzându-Te Maica Ta, cu amar lăcrămând şi rupându-i-se cele din-lăuntru, tânguindu-se striga, şi de necazul inimii glăsuia suspinând : Cum pătimeşti fără dreptate preabunule Cuvinte ? Cum rabzi lovituri cu palma peste obraz de a Ta bunăvoie ? Şi iarăşi, cum suferi scuipările, şi moartea cea fără dreptate ? Vai mie ceea ce Te-am născut Fiule, pe Tine care Te văd pironit cu cuie pe Cruce. Ci pătimeşti acestea voind, Cel ce din fire eşti Iubitor de oameni.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preamărit Mântuitorule.
Osie cel ce eşti ochiul cel văzător de Dumnezeu al proorociei, mântuieşte de primejdii pe cei ce te laudă.
Lăcaşule cel prealuminat şi întărit al Duhului, roagă-te să mântuiască pe cei ce te laudă.
Cel ce stai înaintea Judecătorului tuturor, ca un Prooroc îndumnezeit, mântuieşte-mă de patimi cu rugăciunile tale.
A Născătoarei :
Întrecut-ai pururea Fecioară, pe cetele îngerilor, purtând în pântece pe Ziditorul lumii.
Alt Canon,
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
Făcându-te ascultător poruncilor lui Hristos, cu veselie te-ai închinat la închipuirea Lui, Părinte. Pentru aceea cel fărădelege, cu multe feluri de munci te-a omorât.
Făcându-te bun miros de bunătăţi, zăcând acum în mormânt şi izvorând mir, umpli de bun miros fețele celor ce se apropie de tine cu inimă neîndoită, Părinte Cuvioase.
Slavă...,
Bolnăvindu-se cu ticăloşia mamona cel plin de toată răutatea, Cuvioase, de față i-ai înfruntat eresul, făcându-te pătimitor bărbaţilor celor dreptcredincioşi, vrednicule de laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca o roadă bună ai odrăslit Spicul cel ce hrăneşte pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cu dreaptă credinţă Stăpână prealăudată, şi pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat din tine.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
De noapte mânecând te lăudăm pe Tine Hristoase, Cel ce eşti împreună fără început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
Plecând cu milostivire, ne-ai învăţat pe noi îndelungă-răbdarea, milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu, prin care îngăduieşte pe toţi Proorocule, grăitorule de Dumnezeu.
Hristos a înviat omorând moartea, precum a vestit înţeleapta ta proorocie, mai înainte descoperitorule de cele dumnezeieşti, şi a dăruit viaţă sufletelor celor din iad.
Răpeşte-mă cu rugăciunile tale Proorocule Osie, din adâncimea greşelilor mele, având neînfruntată îndrăzneală către Hristos, gânditorule de Dumnezeu, Preafericite.
A Născătoarei :
Domnul şi Împăratul tuturor, Cel împreună fără început cu Tatăl, S-a făcut sub vreme, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi S-a arătat cu trup.
Alt Canon,
Irmos : Luminarea celor ce zac...
Scârbindu-te Părinte de întunericul păcatului şi strălucind cu nepătimirea, te-ai arătat cu totul lumină, şi luminezi cu razele vindecărilor, prin Darul cel dumnezeiesc, pe cei ce se apropie cu credinţă de dumnezeiescul tău mormânt.
Cu totul te-ai arătat lăcaş lui Dumnezeu, bine-vieţuind şi nevoindu-te Părinte cu cuget vitejesc. Şi acum zăcând în mormânt, petreci întreg şi netopit, Fericite, dezlegând patimile tuturor credincioşilor.
Slavă...,
Vitejeşte bătând război împotriva dracilor, Preafericite, şi împotriva oamenilor eretici te-ai învrednicit măririi celei veşnice şi cununilor, Andreie. Pentru aceasta toţi credincioşii cu dragoste te fericim.
Și acum..., a Născătoarei :
Porţi în mreje cu nespusă naştere, pe Hristos care îmbrăţişează pe cei ce s-au înşelat de răutate şi ticăloşeşte au robit înşelătorului, Fecioară prealăudată. Pentru aceea ca pe Maica lui Dumnezeu te mărim.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Pe Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
Proorocind cele ce vor să fie, Osie preafericite, ai arătat pogorârea Cuvântului către oameni.
Pe cei ce au fost omorâţi cu greşelile, viaţa cea nemuritoare, i-a scos din laturile iadului precum ai proorocit.
Luarea în laturi a celor legiuite, căderea iudeilor, şi chemarea limbilor ai arătat Proorocule.
A Născătoarei :
Din pântecele tău a răsărit Dumnezeu Cuvântul, ceea ce eşti fără prihană, îmbrăcându-Se negrăit cu trup pentru noi, ca un Milostiv.
Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul greşelilor...
În temniţă pentru Stăpânul te-a aruncat cel fărădelege, ca să fii în pază Andreie, căci păzeşti neatinsă voia Lui cea dumnezeiască.
Spărgându-ţi-se trupul cu tăieturile bătăilor, Fericite, n-ai băgat seamă; ci ai răbdat ca şi cum ar pătimi altul, întărindu-te dumnezeieşte.
Slavă...,
Fiind ascuns ca o comoară de mult preţ, te arăţi Părinte stând înaintea celor binecredincioşi, şi pe toţi cei ce te cinstesc pe tine îi îmbogăţeşti cu minunile.
Și acum..., a Născătoarei :
Sfeşnic înţelegător te vedea mai înainte Proorocul dedemult, ţinând Curată dumnezeiasca făclie pe Hristos; prin Care toți ne-am luminat.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Prăznuieşte astăzi cetatea cea împărătească, strălucitul praznic al pomenirii tale celei de lumină purtătoare, chemând la sine toată cetatea şi latura; şi se bucură, căci a dobândit vistierie mare, mult-pătimitorul tău trup, Andreie Mucenice, luminătorule al ortodoxiei.
ICOS.
Crucea luând în loc de armă preamărite, şi în loc de platoşă îmbrăcându-te cu credinţa, ai ieşit Mucenice la luptă asupra vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, de sine-ţi chemat; şi ai surpat taberele lor cu puterea Duhului. Prin aceasta umplându-te din-destul Cuvioase, dă-mi şi mie puţin dar, să-mi lumineze gândul, ca să laud după vrednicie nevoințele tale cele viteze, luminătorule al ortodoxiei.
SINAXAR
În această lună în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Osie.
Stih : În a şaptesprezecea zi fiind,
Osie s-a îngropat murind.
Acesta se tâlcuieşte mântuit, păzitor sau umbritor. Era fecior lui Beyri din Balemot, din neamul lui Isahar. Şi proorocind multe asupra lui Israil, a răposat, şi s-a îngropat în pământul lui cu pace. El a dat semn că va veni Domnul pe pământ, şi va locui cu oamenii, când va apune soarele spre Silom, şi se va împărţi în două părţi. Şi se vor face doisprezece copaci, urmând şi ascultând lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pământ; şi printr-însul se va mântui tot pământul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit.
Stih : Dintre amândouă picioarele, Andreie unul ţi s-a tăiat.
Şi calea nevoinţei o ai săvârşit arătat.
Acest fericit Părintele nostru Andrei, a fost născut şi crescut în cetatea Critului cea aleasă, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de fapte bune, şi se creştea cu bune învăţături, şi era cu mare căldură lucrător poruncilor lui Dumnezeu. Deci când a fost pe vremea împărăţiei lui Constantin Copronim, văzând turma lui Dumnezeu că se strică cu eresul luptătorilor de icoane, a venit în Constantinopol, şi mărturisi cu îndrăzneală adevărul înaintea împăratului, mustrând fără de nici o frică păgânătatea lui. Iar acesta nesuferind îndrăzneala lui, îl opri numaidecât asupra vorbei, şi porunci celor ce stau înaintea lui să-l prindă; şi aceştia îl doborâră jos la pământ pe cel înalt cu gândul, şi nu-l lăsară până a nu-l târî, cât însuşi împăratul după ce-şi răzbună de ajuns pentru îndrăzneala Sfântului, porunci să-l lase. Vorbind atunci şi alte multe Sfântul către împăratul pentru sfintele icoane, între altele îi zise : De vreme ce pe cei ce ocărăsc chipurile împărăteşti, îi certaţi de moarte la câtă urgie şi pedeapsă dumnezeiască vă veţi osândi voi cei ce ocărâţi icoana lui Dumnezeu ? Atunci tiranul foarte aprinzându-se de mânie, porunci de-l dezbrăcară şi-l întinseră cu legături de ştreanguri, şi atâta îl bătură de rău, cât se roşise locul sub el de curgerile sângelui. Deci dacă îl sculară văzând că nici cu daruri nici cu înfricoşări nu-l pot înfrânge pe viteazul, iarăşi îl puseră la munci cumplite şi fără de omenie; şi-i pătrunseră coastele, şi-i zdrobiră gura cu pietre; apoi îl băgară în temniţă. Şi a două zi, iarăşi aducând pe Sfântul înaintea lui, şi văzându-l mai îndrăzneţ de cum era, porunci de-l bătură iarăşi, şi-i strujea carnea şi-l pătrundea cu rănile, de se rupeau şi cădeau bucăţi de pe trupul lui. Iar în cea de apoi, legându-i fericitele picioare cu ştreanguri, îl traseră pe pământ târându-l prin tot târgul. Deci târându-se Mucenicul aşa, un pescar cum, ieşi din mare cu peşte, pornindu-se din îndemnarea drăcească, luă satârul cel de măcelărie, şi tăind un picior de la trupul Sfântului, conteni alergătura nevoinţei Mucenicului, şi-l trimise la cereştile lăcaşuri. Iar cinstitele sale moaşte aruncate la locul făcătorilor de rele, aflându-se multă vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, doisprezece oameni îndrăciţi, din multe părţi ale cetăţii adunaţi, se duseră acolo, ca şi cum ar fi fost sfătuiţi, şi găsiră cinstitul trup zăcând negrijit şi fără de cinste; care atingându-se de dânsul, întru acel ceas se tămădui; şi luându-l îl duseră de-l îngropară la un loc sfinţit ce se numea Crisis; întru mărirea Domnului nostru Iisus Hristos, Amin.
Tot în această zi, aducerea cinstitelor moaşte ale Sfântului dreptului Lazăr.
Stih : Cetatea porţile prietenului lui Hristos ridicând.
Îi zice : Lazăre vino afară pe Hristos urmând
Fericitul, între împăraţi, preaînţeleptul Leon, pornindu-se din dumnezeiasca râvnă, ca din dumnezeiască insuflare, întâi a zidit o biserică frumoasă dreptului Lazăr; după aceea trimiţând la insula Cipru, a aflat sfintele sale moaşte zăcând în pământ în cetatea Chitieilor, fiind trecuţi ca la o mie de ani, într-o raclă de marmură, în care erau săpate litere într-altă limbă : Lazăr cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos. Deci îndată ridicând odorul cel scump, şi punându-l într-un sicriu de argint, îl duseră la Constantinopol
La aşezarea cinstitelor lui moaşte :
Stih : Roma cea nouă, moaştele lui Lazăr ascunzând :
Ni s-a arătat altă Betanie închipuind.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici, şi buni fraţi fără de arginţi, Cosma şi Damian, Leontie, Antim şi Evprepie.
Stih : Din neam Arabi, iar din sabie prea răbdători.
Ştiu pe cei fără de argint dumnezeieşti biruitori.
Leontie înşelăciunea a pierdut tăindu-se.
Furnicoleu precum zice cartea lui Iov arătându-se.
Antim cu Evprepie tăiaţi fiind,
Preastrălucit şi bine potrivit înflorind.
Trei sunt perechile sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian, ce se numesc tot cu acest nume, şi lucrează meşteşugul doctoresc, având numele fără de arginți. Unii au fost fii Teodotei, femeii celei bune şi credincioase care au răposat cu pace, şi s-au îngropat în locul ce se cheamă Fereman. Alţii se aflau în Roma având dascăl viclean. Care suindu-i cu înşelăciune într-un munte, ca să culeagă ierburi, i-a ucis cu pietre. Iar alţii sunt aceştia a căror şi pomenire, facem, care au fost din Arabia, foarte învăţaţi la meşteşugul doctoresc, şi umblau prin toate cetăţile şi oraşele, tămăduind bolnavii, neluând plată; şi cu prilejul meşteşugului propovăduiau pe Hristos. Iar în zilele lui Diocleţian şi Maximian, merseră la Egea cetatea Lisiei, şi stând înaintea ighemonului Lisiei, şi bătându-i fără de milă îi aruncă în adâncul mării; şi cu vrerea lui Dumnezeu aflându-se pe uscat, şi prinzându-i iarăşi, îi aruncară într-un cuptor ars; şi păziţi fiind nevătămaţi, îi răstigniră pe Cruce. Şi după aceasta le tăiară capetele acestor fericiţi cinci fraţi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Tinerii lui Avraam, în cuptor Treimea închipuind, văpaia focului în rouă o au prefăcut, şi cântând strigau : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu lumină mai presus de fiinţă, luminându-ţi-se gândul Osie, te-ai îmbogăţit, Fericite, cu cunoştinţa celor ce vor să fie strigând Stăpânului : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Asemănatu-Te-ai în mâinile Proorocilor, Nemuritorule, înmulţind vedeniile, Mântuitorule, în multe feluri închipuindu-Te celor ce cu credinţă strigă Ţie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Tu eşti izvorul lui Israil, care verşi ape de mântuire, propovăduind mai înainte pe Hristos râul păcii, Osie; Căruia strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Cel ce a strălucit din Tatăl Cel fără de început, din tine S-a întrupat Fecioară Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa milostivire, pe care lăudându-L strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Valurile viclenirii înălţându-se, n-au mişcat gândul tău Andreie Cuvioase, fiindu-ţi starea pe piatra cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea te-ai făcut liman fără de valuri, tuturor celor cu adevărat înviforaţi.
Fiind întunecat la gând cugetătorul de viclenire, se ispitea, să te înşele cu întrebări nebuneşti pe tine, cel ce erai împodobit cu luminările dogmelor. Dar a rămas de râs, umplându-se de ruşine cu îndrăzneala ta de față înţelepte.
Slavă...,
Gândul tău fiind împodobit cu dumnezeieştile insuflări, Andreie vrednicule de minune, te-ai arătat tuturor stea cu totul luminoasă, luminând totdeauna cu minuni, pe credincioşii cei ce te laudă pe tine.
Și acum..., a Născătoarei :
Fost-ai lăcaş lui Dumnezeu celui viu Fecioară prealăudată, întru care și-a făcut negrăit sălăşluirea, Cel ce locuieşte în Ceruri, şi a primit să Se facă om, pentru multa Sa bunătate.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Pe Cel ce a păzit pe tineri în văpaia focului în cuptorul cel ars, şi în chip de înger S-a pogorât la dânşii. Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Lucrarea cea mai înainte cunoscătoare, şi cunoaşterea celor ce vor să fie, care s-a dat Proorocilor din Darul cel dumnezeiesc, mai presus de pricepere, îi făcea a cânta. Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Având gura de Dumnezeu insuflată, şi limbă grăitoare de cele dumnezeieşti Osie, care luminându-te cu raza credinţei cântai : Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu propovăduire luminată ai spus mai înainte celor de pe pământ măririle lui Dumnezeu, cunoştinţa celor ce vor să fie, Proorocule grăitorule de cele dumnezeieşti, cântând : Lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel pururea de o Fiinţă cu Dumnezeu, întrupându-Se din Sfântul tău pântece Fecioară Curată, S-a arătat celor ce cântă : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Cuptorul oarecând în Babilon...
Omorând mai înainte patimile trupului înţelepte, cu nevoinţele cele pustniceşti, te-ai chinuit foarte tare, cu cinste, sărutând Fericite, totdeauna chipul Mântuitorului, şi al Fecioarei şi al sfinţilor.
Fiarele cele cu turbare nebunească împotriva lui Hristos, ca nişte sălbatice s-au pus asupra ta Părinte să te omoare. Drept aceea târându-te şi bătându-te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al adevărului arătat.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu minunile adapi pe credincioşi ca şi cu nişte ape, Preafericite, şi goneşti duhurile viclenirii, şi pierzi bolile, luând Darul tămăduirii de sus, de la Hristos Dumnezeul nostru.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile Fecioară, încăpând pe Dumnezeu în pântecele tău, pe Cel neîncăput întru toate. Pe care roagă-L, să ne izbăvească de necazul cel pierzător de suflet preacurată Stăpână, pe cei ce te lăudăm cu bunăcredinţă.
Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Bucură-te lauda fecioriei, bucură-te Maică preacurată, pe care toată făptura cu dumnezeieşti cântări te mărim.
Luat-ai răsplătire ca un Prooroc Osie, primind cununa cea cu bună podoabă de la Dumnezeu, Preafericite.
Fiind luminat cu toată lumina lui Hristos, prea-alesule, cu rugăciunile tale fă-L pe El blând, către cei ce te laudă pe tine.
Dimpreună cu cetele îngerilor stai, cu laude cinstind pe Stăpânul, vieţuind viaţă întocmai cu îngerii, Osie.
A Născătoarei :
Vrând să mântuiască pe om, Mântuitorul şi Domnul, S-a îmbrăcat cu trupul nostru, din tine Fecioară preacurată.
Alt Canon,
Irmos : Fiul Părintelui Celui fără...
Iată Părinte Cuvioase, că ţi-ai săvârşit călătoria, păzind credinţa cea pravoslavnică fără de prihană, prin care nevoindu-te după lege ai luat cunună îndoită de sus, ca un Mucenic nebiruit, ca un pustnic nesupărat.
Ca un crin cu dulce miros, ca un trandafir, ai înflorit Părinte, în livada dumnezeieştii sihăstrii arătat, şi bine-mirosind, fiind împodobit muceniceşte, ca un cedru, preafericite Andreie, podoaba sihaştrilor.
Fiind împodobit cu semne şi cu minuni arătat, ai rămas nestricat, stând înaintea tuturor fericite Andreie, şi luminând sufletele, celor ce cu credinţă fierbinte se apropie de tine, şi pururea te fericesc.
Slavă...,
Săvârşind astăzi sfinţită pomenirea ta, ca o zi de praznic, şi plină de veselie, cu credinţă strigăm ţie Părinte : Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi pe toţi, de primejdiile vieţii.
Și acum..., a Născătoarei :
Făcutu-s-a pântecele tău lăcaş Luminii, care a luminat lumea cu strălucirile Dumnezeirii, şi a gonit de tot de pe pământ întunericul necunoştinţei, Fecioară fără prihană. Pentru aceea te mărim.
Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Foarte preaminunat este Darul cel plin de Duh, care ţi s-a dat de la Dumnezeu, Osie grăitorule de Dumnezeu, prin care ai spus Proorocule pe față, întruparea Mântuitorului din Fecioară, şi răstignirea şi patimile, şi cinstita şi dumnezeiasca înviere : Iar lui Israil celui ce era cu cuget deşert, pierderea de tot.
Alta a Cuviosului, asemenea.
Pe Andrei bunul biruitor toţi credincioşii cu dragoste să-l lăudăm, prăznuind dumnezeieşte cinstita lui pomenire : Că acesta ne-a propovăduit nouă cu toată buna-credință, să cinstim cinstitele icoane ale Mântuitorului, şi ale tuturor sfinţilor : Pentru aceea a primit cunună din Cer, dănţuind împreună cu îngerii.
A Născătoarei, asemenea.
Pe tine te-a arătat mai înainte Preacurată, că va ieşi din coapse neroditoare toiagul cel fără de umezeală al preotului, care preaslăvit a odrăslit : Pe tine te propovăduiau Proorocii şi legea, Maica Stăpânului şi Făcătorului tuturor, pe care roagă-L Preacurată, Preasfântă, să se mântuiască cei ce te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu fără prihană.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTSPREZECEA
ZIUA A OPTSPREZECEA
Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 8-lea.
Podobie : Ce vă vom numi pe voi...
Ce te voi numi pe tine Apostole ? Cer ? Că mărirea lui Dumnezeu ai vestit : Fulger ? Că lumea luminezi cu strălucirea : Nor ? Că slobozeşti din tine ape dumnezeieşti. Pahar de înţelepciune prea-îndumnezeit ? Care izvorăşti nouă vinul, cel ce veseleşte inimile : Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu primite ? Pârâul ce iese nouă din Rai ? Sicriul legii, care a aşezat Hristos ? Luminător, care străluceşte nouă lumină înţelegătoare ? Făclie, care luminezi Biserica ? Pâinea vieţii, dumnezeiască masă ? Paharul Dumnezeiescului Duh ? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu văzătorule ? Slujitor tainelor lui Hristos prealucrător ? Mai mare meşter înţelept al cortului celui înţelegător, care tai tăbliţele cele de piatră ale Darului ? Şi legea cea mai nouă ai scris, care iese din Sion, şi prin tine s-a propovăduit. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te voi numi pe tine acum lăudate ? Vistierie tare a cereştilor daruri ? Doctor sufletelor, şi trupurilor prea cu osârdie ? Împreună-lucrător cu Pavel şi împreună călător ? Scriitor faptelor Apostolilor ? Luca ! Multe nume ţi-a făcut lucrarea bunătăţii. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te voi numi pe tine acum de Dumnezeu grăitorule ? Ucenic că bine ai vestit nouă pe Hristos. Doctor ? Că patimile sufletelor tămăduieşti. Sfeşnic, care străluceşti nouă lumină înţelegătoare ? Treaptă şi temei credinţei ? Căci tu ne-ai scris nouă preacinstita Evanghelie. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Ce te voi zice pe tine acum minunate ? Văzător nemincinos de învăţăturile înţelepciunii ? Scriitor de învăţătura faptelor Apostolilor, sau stâlp neclintit al creştinătăţii ? Sau turn al Bisericii nesurpat ? Multe sunt numirile tale, dar mai multe sunt darurile. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea, al lui Anatolie.
Apostole al lui Hristos, şi scriitorule al dumnezeieştilor dogme, şi întărirea Bisericii, tu cu adevărat inimile cele ce erau în negura necunoştinţei, care apusese întru adâncul pierzării, le-ai tras cu cuvântările de Dumnezeu, mântuindu-le ca dintr-un val de vifor, următor fiind lui Pavel vasului alegerii, încă şi ucenic. Pentru aceasta te rugăm pe tine Luca, cel ce eşti vrednic de minuni, frumuseţea Antiohienilor. Roagă-te Mântuitorului şi Dumnezeu, pentru cei ce săvârşesc cu credinţă pururea cinstită pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei de la Înviere.
Cine nu te va ferici preasfântă Fecioară; sau cine nu va lăuda Preacurată, naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara...
Vărsatu-s-a Darul în buzele tale, prin limbă de foc Luca Apostole, şi limbă de foc te-ai arătat, cuvinte de lumină slobozind cu propovăduire celor vrednici de lumină, şi săgeţi arzătoare celor ce doreau întunericul. Scriind şi învăţând cinstita Evanghelie, mireasmă de viaţă te-ai arătat, celor ce voiau viaţa, precum a zis Pavel, pe care l-ai avut învăţător; şi mireasmă de moarte celor ce nu iubeau viaţa, dăruieşte nouă pace, viaţă şi lumină, cu rugăciunile tale.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Cunoscut-am precum ai zis, din cuvintele tale, întărirea cuvintelor dumnezeieşte tăinuitorule : Pentru că te-ai hotărât a scrie nouă acele lucruri care bine le-ai dovedit, şi precum ţi le-au dat ţie cei ce mai întâi au fost singuri văzători; cu care şi tu ai fost întocmai slujitor întrupării Cuvântului pe Care după Înviere, în Emmaus L-ai văzut, şi cu arzătoare inimă împreună cu Cleopa ai mâncat; de a Căruia căldură dumnezeiască, umple şi sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Bucură-te, cel ce însu-ţi ai scris nouă aceasta, bucură-te ! Şi bucurându-te ai spus bunăvestirea celei Curate; şi pe Botezătorul cel ce din pântece a zis aceasta de Dumnezeu Născătoare; a Căruia ai scris şi zămislirea şi întruparea Cuvântului, ispitele şi minunile, cuvintele şi patimile, Crucea, moartea şi Învierea; care ai văzut şi înălţarea şi pogorârea Duhului. Şi propovăduind faptele şi mai ales cele ale lui Pavel, cu care te-ai arătat împreună călător, doctor şi tăinuitor, şi luminător Bisericii; pe care păzeşte-o totdeauna.
Apoi această Stihiră a Apostolului, glasul al 4-lea, a lui Vasilie.
Stih : Vărsatu-s-a darul în buzele tale; pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
Cu trestia înţelepciunii cea vânătoare ai cercat adâncul mării celei gândite, şi din adâncul cel purtător de moarte, sufletele credincioşilor le-ai vânat, Luca preafericite. Şi fiind ucenic al lui Pavel ţi-ai curăţit toată inima prin strălucirea Duhului. Luminat-ai neamurile cu dogmele tale, şi bolile patimilor le-ai vindecat cu minunile. Roagă-te pentru noi pururea lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Întrutot înţelepte vânătorule sfinte Apostole, lucrătorule al Mântuitorului, şi cântătorule al patimilor Lui, care ai străbătut lumea, şi din înşelăciune pe păgâni ai tras şi lui Dumnezeu aducându-i, ca o mireasmă bună, la ceruri ai călătorit. Pentru aceasta stând înaintea Judecătorului, roagă-te să ne izbăvească pe noi de fărădelegile noastre, şi să ne scape din muncă în ziua judecăţii.
Și acum..., a Născătoarei :
Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără de tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi Acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.
Tropar, glasul al 3-lea :
Apostole sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii :
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii :
După întâia Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Veniţi să lăudăm pe Apostolul Luca, ca pe un îndreptător : Că a stricat înşelăciunea idolească, ne-a scos către lumina vieţii şi ne-a învăţat a crede în Treime. Pentru aceea astăzi credincioşii să cinstim cu bunăcredinţă pe acesta, mărind pe Hristos Dumnezeul nostru. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Marie Fecioară Maică, munte sfânt, raiul Edenului, din care S-a născut Hristos Dumnezeu, Cuvântul Cel fără de sămânţă, prin Care a răsărit viaţă lumii.
După a două Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Călătorind după sculare, Luca preasfinţite, împreună şi cu Cleopa, în satul Emmaus, întrebare făcând tu, a stătut de faţă Domnul în chip necunoscut. Şi iarăşi prin dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul, Căruia roagă-te să ne dăruiască nouă mare milă. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca o viţă nelucrată ai odrăslit Fecioară, Strugur frumos, care izvorăşte nouă vinul mântuirii cel ce veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceea ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăţilor pururea te fericim, strigând ţie cu îngerul : Bucură-te cea plină de Dar !
După Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine, şi ale Apostolului pe 6.
CANONUL Apostolului
Facere a lui Teofan.
Cântarea a l-a, glasul al 8-lea :
Irmos : Cel tăiat pe cea netăiată..
Gura ta ştiindu-o pahar dumnezeiesc al înţelepciunii celei preaînalte, înţelepte Apostole Luca, vistieria cea mare şi negrăită a Darului, îmbogățindu-ne o luăm cu osârdie, Domnului cântând, că cu mărire S-a preamărit.
Cu taină învăţându-te Hristos cele cereşti, şi scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ţie Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat şi propovăduitor preaînţelept al celor mai presus de minte; care cu osârdie strigi : Domnului să cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
Slavă...,
Pusu-te-a Biserica lui Hristos împreună-călător cu Pavel, Luca preafericite pe tine cel ce ai strălucit dumnezeieşte cu Darul Lui; şi urmelor Lui ai urmat, strigând : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
Și acum..., a Născătoarei :
Chipul zămislirii celei negrăite şi dumnezeieşti, ale celei curate, cu totul lăudate l-ai arătat, Apostole Luca; cum că Duhul Cel Preasfânt arătat a venit peste dânsa, şi cuvântul a umbrit-o; Căruia cu un glas cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...
Evanghelia ta dumnezeiescule Luca, a arătat şi arată pe Răsăritul cel de sus, care a cercetat pe oameni.
Faptele Apostolilor prea-dumnezeiește urmându-le cu toată buna credinţă, Slăvite, prin scrisoare le-ai însemnat.
Slavă...,
Pavel fericitul, ţi-a împletit ţie începuturi de laude, şi laudele tale le-a arătat prin epistole.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată acum te fericesc precum mai înainte ai zis Preacurată, toate neamurile oamenilor, mântuite fiind prin tine acum.
SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Călătorind tu după învierea lui Hristos, Luca preasfinţite, împreună cu Cleopa în satul Emmaus, pe când vă întrebaţi a stătut de faţă Domnul în chip necunoscut; şi luând iarăşi dare de pâine, ai cunoscut pe Mântuitorul. Căruia roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă...,
Altă Sedealnă, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul..
Ca un călător împreună cu Pavel, feluri de nevoi ai suferit cu răbdare, întrutot lăudate Apostole al Domnului, şi alergarea credinţei prin chinuire săvârşind, te veseleşti Fericite împreună cu Dânsul întru cele de sus. Pentru aceasta şi lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos, ai luminat toată partea cea de sub soare, Luca preacinstite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; scară cerească, Rai cuvântător, mântuire a Evei, şi vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă, preasfintei naşterii tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Încălecat-ai pe cai pe Apostolii...
Dacă te-ai văzut luminat cu razele Duhului, te-ai învrednicit cu mâinile tale a tipări preabunule legile Lui, celor iubitori de Dumnezeu, credincioşilor celor ce cântă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Darul aflându-te pe tine lăcaş Mângâietorului, s-a vărsat de prisosit în buzele tale şi propovăduitor păcii te-ai arătat, tuturor celor ce cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca cel ce te-ai arătat părtaş nevoinţelor lui Pavel, Slăvite, cununilor după dreptate te-ai învrednicit, şi împreună cu dânsul bucurându-te pentru împărăţie, cu un glas strigaţi : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...,
Aflând Domnul frumuseţea minţii tale, ca şi cu nişte dumnezeieşti raze, frumos strălucind, te-a hirotonit propovăduitor celor ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Surpat-a Domnul pe cei puternici de pe scaune Fecioară şi Maică, precum a zis; şi pe cei flămânzi i-a umplut de dumnezeieşti bunătăţi; pe cei ce cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Luminează-ne pe noi...
Lumina cea înţelegătoare în, inima ta luându-o, dacă te-ai curăţit de întinăciunile cele mai de înainte prin legea dragostei, tuturor Luca ai împărţit-o.
Tu cu fulgerele Darului, Preafericite, strălucit te vezi arătat, vorbind dumnezeieşte Luca cu limbă de foc.
Slavă...,
Dorit-ai cu Pavel înţeleptul împreună a umbla; că iubit te-ai numit, ca un slujitor şi evanghelist al Darului.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce eşti cu adevărat vistieria fecioriei, chemarea strămoaşei şi dezlegarea blestemului strămoşului.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciune vărs către Domnul...
În muntele faptelor bune suindu-te Apostole, ai vorbit cu cel dorit ca şi Moise; şi tablele cele de Dumnezeu scrise, însemnate cu degetul Duhului, îndoite le-ai luat, fericite Luca, învăţătorule al lumii.
Lumea ai luminat cu învăţăturile tale, ca un ritor al cinstitei Biserici; că cu razele Treimii Celei nezidite, luminat te-ai văzut de Dumnezeu primite; şi te-ai făcut ca un luceafăr, luminând marginile lumii.
Slavă...,
Bolile sufletelor, de Dumnezeu insuflate, acum le vindeci şi ale trupurilor, precum dedemult ţi s-a încredinţat din Cer Darul Duhului; că Pavel pe tine te mărturiseşte a fi doctor celor de faţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Căutat-a spre tine Domnul, înnoind firea mea ca un puternic, făcându-ţi mărire, precum ai zis Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană; şi m-a mântuit prin tine din stricăciune, ca un Dumnezeu şi de oameni Iubitor.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...
Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Pavel ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos.
ICOS
Ca un doctor şi ucenic iubit Luca, vindecă cu doctoria cea de taină patimile sufletului meu şi ale trupului, şi-mi dă să mă întăresc în totul şi să cinstesc, bucurându-mă, prăznuirea ta cea preaslăvită. Să ud cu ploi de lacrimi în loc de miruri, Sfântul şi preacinstitul tău trup, căci ca un stâlp scris al vieţii, strigi tuturor ca şi mai înainte în minunată Biserica Apostolilor, scriind dumnezeiască Evanghelia lui Hristos.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca.
Stih : Deșii mai înainte la Emmaus a te vedea era oprit.
Luca zice, însă acum pe tine Hristoase te văd arătat.
În a optsprezecea zi sfârşit Luca vieţii a primit.
Luca marele Apostol şi Evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meşteşugul, având şi ştiinţa zugrăviei desăvârşit. Această aflându-se în Tivele Beoţiei şi doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, află pe Sfântul Pavel Apostolul, şi crezând în Hristos, părăsi rătăcirea cea părintească, şi lăsându-se de tămăduirea cea trupească, se apucă de cea sufletească. A scris şi Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, spunându-i-o Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris şi faptele Apostolilor către acelaşi Teofil. Apoi după ce s-a dus de la Roma şi a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învăţând toată Elada, şi ajungând precum spun la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care s-a îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe Apostolul lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meşteşugului lui cel doctoricesc. (Căci Coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri şi din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut şi mai mult mormântul lui de toţi. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Tive moaştele lui, prin mijlocirea lui Artemie marelui duce al Egiptului, care şi Mucenic s-a făcut, şi le-a pus în biserica sfinţilor Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei şi ale lui Timotei. Şi zic, de dânsul, că el a zugrăvit întâi icoana sfintei Născătoarei de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugrăvesc de ceară şi alte două şi cum că le-a dus Apostolul la Maica Domnului să le vadă, şi Sfinţia Sa să fi zis : Darul celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea şi icoanele sfinţilor maimarilor Apostoli şi de atunci s-a împărţit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox şi întru tot cinstit
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel bătrân.
Stih : Marin bătrânul învechita înşelăciune a înfruntat :
Cu îndrăzneala ca un tânăr, şi de sabie s-a săvârşit
Acesta a fost pe vremea lui diocleţian şi a lui Aristobul. Deci, stând înaintea ighemonului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege, şi legându-i-se picioarele cu fiare, l-a băgat în temniţă şi a doua zi iarăşi aducându-l înainte l-a spânzurat pe lemn de picioare, şi l-a bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit munca prin sabie dându-şi duhul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iulian, cel de lângă râul Eufratului.
Stih : Viaţa cea ca visul trecătoare.
Iulian cu veselie trece la cea pururea fiitoare.
Acest dintru sfinţi Părintele nostru Iulian, părăsind lumea, se duse la ţărmurile apei Eufratului şi găsind acolo o peşteră, petrecea viaţă monahicească, căruia râvnindu-i mulţi, năzuit-au la acea peşteră mică şi făcându-şi colibe împrejur, se strânseră până la o sută, mâncând şi ei ce mânca învăţătorul lor. Minunatul acesta a omorât şi pe un balaur şi a făcut de a izvorât fântână cu apă în pământ sec şi fără de apă. Acesta mergând şi la muntele Sinai, a făcut o biserică deasupra pietrei pe care a văzut Moise puitorul pe Lege pe Dumnezeu, pe cât i-a fost prin putinţă a-l vedea, care se află şi până astăzi. Însă mulţi şi din cei ce se temeau de întoarcerea păgânului Iulian Paravatul de la Perşi, cunoscându-l că este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca să-i mântuiască de el, care făcând îndelungată rugăciune către Dumnezeu zece zile, auzi glas de sus zicând : Nu numai pentru tine, ci şi pentru alţii mulţi, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul şi păgânul Iulian s-a junghiat. Apoi după câţiva ani izgonindu-se fericitul Meletie de la Antiohia, chemară unii pe fericitul acesta, pentru ruga şi mângâierea multora, şi înduplecându-se şi mergând, se primi pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu şi şezând Sfântul la cină, fiind un copilaş de şapte ani al acelei femei unul născut, care se afla împrejurul mesei, şi depărtându-se puţintel de la ochi în laturi, se întâmplă de căzu într-un puţ. Iar cinstita aceea femeie văzând aceasta, fără a se întrista cât de puţin sau a se mâhni, nimic nu-şi schimbă firea, acoperind puţul, sluji Sfântului cu credinţă şi mărime de suflet. Deci Sfântul întrebând de copil, ea zise cum că îi este rău, iar Sfântul întrebând cu dinadinsul ca să vină copilul la masă să-l binecuvinteze, se pricepu lucrul, şi numaidecât sculându-se Sfântul de la masă şi descoperind puţul, a văzut copilaşul plutind deasupra apei sănătos, ca şi cum s-ar fi fost jucând cu mâinile şi porunci celor ce se aflau acolo de-l scoaseră; şi întrebându-se copilul, spunea, că nu i-a fost nici un rău, fiindcă se ridica deasupra şi se uşura de Sfântul, care îi vorbea în apă şi se juca cu dânsul. Deci mergând Sfântul la Antiohia, se pogorî la peştera, în care Sfântul Meletie oarecând se ascundea şi năvălind multă mulţime la peşteră, ca să ia Dar şi binecuvântare de la Sfântul, iar el fiind aprins de nişte friguri foarte grele, zăcea fără de glas, de-abia trăgându-şi sufletul. Deci supărându-l fraţii cei ce erau împrejurul lui zicându-i, că stau (mulţi afară) care vor să ia binecuvântarea sa, răspunse : De este pentru folosul vostru sănătatea, să le-o dea Domnul Atotputernicul. Şi făcând rugăciune, se sculă însuşi dintru acea mare fierbinţeală, pentru folosul mulţimii. Deci călătorind el oarecând pe cale de mergea la împărăţia Constantinopolului, un oarecare bolnav zăcând de multă vreme, atingându-se de cojocul lui, numaidecât se sculă, ţinându-se de dânsul ca şi oarecând ologul de Petru şi de Ioan. Şi nu numai aceasta, ci şi întărindu-l în pravoslavnica credinţă, se întoarse la sihăstreasca sa nevoinţă, făcându-şi calea prin mijlocul cetăţii Chirului, iar cei de loc de acolo din Chir oprind pe Sfântul pentru mângâiere, îi ziseră : Robule al lui Dumnezeu, aşteptăm în locul Episcopului nostru pe un oarecare Asterie rău credincios şi adânc în răutate, ci fii cu noi de ne ajută cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limbă, să ne întoarcă cu oarecare cuvinte. Deci Sfântul rămase şi făcu rugăciune toată noaptea cu puţini ce se adunase, şi-l omorî prin urgie trimisă de la Dumnezeu, lăsându-i viaţă chinuită numai de o zi, apoi întorcându-se către ucenicii săi şi petrecând câţiva ani cu dânşii, către Domnul a răposat.
Tot în această zi, Sfinţii patruzeci de tineri, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Îndoita zecime de două ori a tinerilor, prin sabie s-a săvârşit...
Cinstind pe Hristos cel cu firea îndoit.
Tot în această zi, Sfântul Mnason Episcopul Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Ca un turn plecat Mnason capul plecând...
Aşteaptă cea prin sabie cădere pe pământ.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor din nou arătaţi Mucenici Gavriil, şi Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul o mie cinci sute douăzeci şi doi.
Stih : Chirmidol şi Gavriil împreună...
Se nevoiesc amândoi şi se încunună.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Tinerii evreieşti oarecând...
O ! Cum lui Luca şi lui Cleopa S-a arătat Stăpânul din mormânt. Că înviind i-ai învăţat pe ei să strige : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Pe cărarea vieţii mergând, împreună-călător, ai aflat Fericite, pe Cuvântul, Care ţi-a deschis uşile lăcaşurilor celor cereşti ţie, celui ce strigai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...,
Alăuta Duhului te-ai arătat, care vesteşte de la Dumnezeu cântările cele dulci, luminând Luca pe oamenii cei ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel fără de trup a strigat ţie Fecioară : Bucură-te Marie de Dumnezeu Născătoare, cu care împreună credincioşii strigăm Fiului tău : Bine este cuvântat Preacurată; rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pe cel ce s-a preamărit...
Ca nişte table de Dumnezeu scrise, luând cărţile tale cu credinţă, ne îndulcim de luminarea Darului, Preafericite; pe Domnul lăudându-L, şi preaînălțându-L întru toţi vecii.
Ca şi cu un organ cu limba ta Duhul lucrând, luminează pe oameni, cu taină învăţând dogmele Darului, pe cei ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Legat fiind în dragoste cu Pavel cel de Dumnezeu grăitor, de Dumnezeu grăitorule Luca, şi însoţire preacinstită v-aţi arătat, pe Domnul lăudându-L şi preaînălțându-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu năvodul cuvintelor tale, cel de Dumnezeu împletit, ai vânat pe oamenii cei ţinuţi în rătăcire, şi ai prins cu luminarea credinţei, pe cei ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Elisabeta, Maică a Domnului pe tine te-a vestit, Proorociţă arătându-se, purtând pe Botezătorul şi Înaintemergătorul, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hotarele firii le-ai trecut...
Stătut-ai Luca întru bucuria celor de tine dorite, întrucât ai ajuns la săvârşire, şi sfârşit fericit ai dobândit după adevăr, dezlegându-se simbolurile prin arătările adevărului.
Strălucit-ai lumii ca un soare, de Dumnezeu insuflate, stând înaintea Treimii cu Pavel cel de Dumnezeu văzător, Luca prealăudate. Cu care neîncetat te mărim pe tine de Dumnezeu arătătorule.
Cu raza cea de lumină purtătorule Luca, roagă-te a se lumina cântăreţii tăi, şi dăruieşte pace lumii, Preafericite, ca neîncetat să te mărim pe tine de Dumnezeu grăitorule.
Slavă...,
Bucurându-te acum Luca, stai înaintea Împăratului tuturor, fiind împodobit cu cununa dumnezeieştii bunei podoabe şi a frumuseţii. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu grăitorule, neîncetat te mărim.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Cuvântul Cel fără de trup L-ai primit, pe Cel ce a voit să înnoiască firea mea. Şi pe Acesta întrupat Fecioară L-ai născut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii...
Luca al lui Hristos Apostole, tăinuitorule al celor negrăite şi învăţătorule al păgânilor; cu dumnezeiescul Pavel şi cu Curata de Dumnezeu Născătoarea, a cărei dumnezeiască icoană din dragoste ai zugrăvit-o, roagă-te văzătorule de Dumnezeu pentru noi, cei ce te fericim pe tine, şi săvârşim sfinţită adormirea ta preaînţelepte, grăitorule de cele de taină, (de două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Stăpână, împărăteasa tuturor, ajută întru primejdii, ajută întru necazuri, fii de faţă întru nevoi la ziua sfârşitului, ca să nu ne apuce pe noi satana, nici iadul, nici pierzarea. Ca să stăm înaintea Divanului celui înfricoşat al Fiului tău, toţi nevinovaţi. Căci ca o Maică a lui Dumnezeu, Stăpână, câte le voieşti le şi faci.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Pe tine norul luminii...
Pe Ucenicul lui Hristos, pe scriitorul Evangheliei cel preaînţelept, pe chipul cel însufleţit şi frumos al vasului alegerii, a cărui laudă este întru toate bisericile, credincioşii, întru cântări să cinstim pe Luca Apostolul. Că el a propovăduit preaslăvitele minuni ale lui Dumnezeu, luminând prin Dar pe cei de pe pământ, cu razele cuvântării de Dumnezeu.
Meşteşugul vindecării sufletelor, mai vârtos decât al trupurilor înţelepte învăţându-te, şi spre amândouă preabun arătându-te, cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind insuflat, prin care şi vindecând sufletele şi trupurile, Luca preafericite, chemi la cunoştinţă, şi îndemni spre dragostea lui Dumnezeu, şi totdeauna ridici pe oameni spre Cer. Şi te rogi pentru toţi cei ce te laudă pe tine.
Cu undiţa cea cuvântătoare, pe cei ce intraseră întru adâncul necunoștinței, trăgându-i ca pe nişte peşti la dumnezeiasca cunoştinţă, lui Hristos mâncare bună i-ai adus, Preafericite, cinste vrednică după datorie, viaţă nestricată, Luca preasfinţite. Pentru aceasta şi Apostol al lui Hristos ai fost, şi înţelept Evanghelist, scriitor faptelor celor lucrătoare ale Darului.
Alta a lui Leontie-Maestrul. Glasul al 8-lea.
Veniţi toată făptura, să lăudăm cu cântări pe doctorul cel sufletesc, cu adevărat, şi ucenicul Mântuitorului, pe Luca pururea fericitul. Că acesta boala nedumnezeirii, cu ungerea scăldătoarei lui Hristos a vindecat-o, şi cu râurile apelor celor de Dumnezeu izvorâte din gură, ţarinile cele însufleţite ale bunei-vestiri le-a adăpat. Pentru aceasta a ieşit după proorocie vestea lui în toată lumea, şi se roagă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glas acelaşi.
Adunându-ne credincioşii cu cântări, lui Luca ritorului celui de taină al Cuvântului, davidiceşte să-i strigăm : Limba, ta s-a arătat trestie a scriitorului, împodobind chipurile lui Hristos degrab scriitorului, de dumnezeiască ştiinţă, spre cunoştinţa păgânilor. Întru care ai propovăduit Evanghelia, şi împreună faptele Apostolilor le-ai scris. Pentru aceasta stând înaintea Treimii şi Dumnezeu, roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...
Eu sunt pomul cel neroditor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi care nu rodesc rod de mântuire. Pentru aceasta mă cutremur de tăiere, ca să nu mă arunc în focul cel nestins eu ticălosul. Pentru aceasta cad către tine, mântuieşte-mă de dânsul, şi aducător de roadă arată-mă Fiului tău, Preacurată cu mijlocirea ta.
SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.
Ecteniile şi Otpustul.
Ceas, 1, şi cel desăvârşit Otpust.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUĂSPREZECEA
ZIUA A NOUĂSPREZECEA
Sfântul Prooroc Ioil şi Sfântul Mucenic Uar
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stilurile pe 6; ale Proorocului 3, şi ale Mucenicului 3.
Stihirile Proorocului, glasul al 8-lea.
Podobie : O preaslăvită minune...
Dumnezeiescul Duh s-a vărsat peste noi, cei ce am crezut, precum cinstitul Ioil proorocind a zis îndemnându-se de Duhul. Şi descoperă arătarea dumnezeieştilor taine, şi proorocesc cei ce au primit lucrarea Lui, şi cei ce sunt luminaţi cu raza cea dumnezeiască, şi cu Dumnezeiescul Dar.
De dumnezeieşti graiuri fiind plin minunatul Ioil, ca un izvor a ieşit din casa Ta Stăpâne, adăpând sufletele, şi a picurat nouă dulceaţă, care îndulceşte cugetele; făcându-se cu totul înalt cu duhul prin faptele bune, către dumnezeiasca înălţime.
Cu îndrăzneala ta cea proorocească, şi cu unirea cea de gând către Dumnezeu, prin care vezi vedeniile cele dumnezeieşti Ioile, îmblânzeşte-L pe El asupra noastră, celor ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta; cerşind iertare greşelilor, Slăvite, şi împărtăşire dumnezeieştilor desfătări şi mare milă.
Alte Stihuri ale Mucenicului, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Văzând patimile mucenicilor celor bine biruitori, şi făcându-te plin de dumnezeiasca îndrăzneală, ai alergat la lupte Uare, şi ai propovăduit pe Hristos, că S-a făcut om pentru noi; netemându-te de moarte, nici de muncile care stau înaintea ta. Pentru aceea chinuindu-te şi fără de milă tăindu-te, te bucurai înţelepte, cu gând desăvârşit uitându-te către slava cea veșnică, a celor ce doresc de Dumnezeu.
Vedeai căzându-ţi cărnurile, dimpreună cu sângiurile, şi socoteai durerea întru nimic, ca şi cum ar pătimi altul viteazule pătimitor; că fiind legat de lemn, ai suferit spintecările celor fărădelege foarte tare. Iar dumnezeiescul tău suflet, l-ai dat în mâinile lui Dumnezeu, spăimântând, pe cei ce te vedeau, cu împotrivirile cele nestrămutate. Pentru aceasta te cinstim înţelepte, că ai făcut mare vitejie, şi ai surpat pe tiranul, cu ostenelile tale Uare.
Ungându-te cu miruri minunata Cleopatra, te-a pus în pământ, şi ţi-a zidit Sfântă Biserică, făcându-ţi praznic minunat Uare, şi îngrijindu-te cu credinţă, al cărei copilaş l-ai ales în oastea cea înţelegătoare, şi l-ai înfrumuseţat cu mărire, şi l-ai pus împreună cu cetele sfinţilor. De a căruia împărtăşire învredniceşte-ne pe noi, cei ce cu bunăcredinţă săvârşim prăznuirea ta, Mucenice vrednicule de laudă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Numai eu ticălosul singur am greşit, mai mult decât toţi fiii omeneşti, cele ce nici cu cuvântul nu se pot grăi, nici a se auzi nu sunt suferite, Preacurată. Pentru aceea mă şi rog : Iartă Stăpână, iartă, şi-mi dă pocăinţă; dă-mi mărturisire, dă-mi suspinare cu lacrimi. Ca prin mijlocirea acestora zdrobindu-mi inima dea pururea, să strig : Greşit-am Doamne, milostiveşte-Te de mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei :
Stând lângă lemnul Crucii oarecând în vremea răstignirii Fecioara, împreună cu ucenicul cel feciorelnic, plângând striga : Vai mie cum pătimeşti Hristoase ? Cel ce eşti nepătimirea tuturor !
Troparul Proorocului, glasul al 2-lea.
A Proorocului Tău, Doamne, Ioil pomenirea prăznuind, printr-însul te rugăm : Mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Uar întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.
CANONUL Proorocului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos :
Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe norodul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Ceata Proorocilor se veseleşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti Ioile, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi Fericite.
Vestind mai înainte cuvintele, cele dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pe dreptate, care s-a întâmplat din rea-credinţa norodului celui ce cugeta cele deşarte.
Pe tine te-a umbrit insuflarea Duhului cea minunată, şi purtătoare de lumină şi făcătoare de viaţă; şi a suflat întru tine cunoştinţa celor ce vor să fie, Proorocule preafericite.
A Născătoarei :
Pe tine te-a însemnat mai înainte cortul mărturiei, închipuindu-te cu multe feluri de închipuiri, şi arătând pe Cel întrupat din tine neschimbat, Maica lui Dumnezeu, preacurată Stăpână.
Alt CANON al Mucenicilor.
Facerea lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Arătându-te la înălţimea Bisericii lui Hristos Uare, ca soarele cel luminos ai luminat cu fulgerele luptelor tale, plinirile pământului, Fericite.
Fiind cuprins Preafericite, cu dorirea cea dulce a dragostei celei dumnezeieşti, te-ai lepădat de sine-ţi, şi ai năvălit la toată munca trupului, nevoindu-te cu tărie.
Slavă...,
Ca un înţelept te-ai legat pe sine-ţi purtătorule de chinuri, cu legăturile dumnezeieştii dragoste, şi ai rupt legăturile înşelăciunii, cu tare răbdare a multor munci.
Și acum..., a Născătoarei :
Cuvântul Cel mai presus de Fiinţă, S-a sălăşluit în pântecele tău mai presus de cuvânt, şi născându-Se cu dumnezeiască cuviinţă, a tras la sine-şi cetele mucenicilor Preacurată. Cu care dimpreună te lăudăm pe tine.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
Învăţându-ne din dogmele tale înţelepte Proorocule, propovăduim postire, şi slujbă cu bunăcredinţă, mergând în casa Domnului.
Cei ce urmăm învăţăturile tale din toată inima, şi din tot cugetul, cu plângere şi cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu, vrednicule de laudă.
Arătatu-ne-ai nouă Proorocule îndelungă-răbdare Atotţiitorului Stăpân, şi ne-ai descoperit aievea bunătatea şi blândeţea Lui cea dumnezeiască.
A Născătoarei :
Zămislit-ai Curată pe Dumnezeu, şi ai născut pe Cuvântul întrupat negrăit, pe Cel ce a grăit prin Prooroci, şi a săvârşit propovăduirile lor.
Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum tu...
Plecatu-te-ai cu gând întărit la nevoinţele cele vitejeşti, întărindu-te cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, şi cu învăţăturile mucenicilor lui Hristos cele preaînţelepte, Fericite.
Văzând ceata de sfinţi pătimitori, care au pătimit după lege, ai arătat tăria acelora, împreunându-te bărbăteşte cu chinuri de multe feluri Uare.
Slavă...,
La războiul cel sfinţit te-ai aflat ca un ostaş viteaz Uare, şi ai junghiat mulţime de vrăjmaşi cu sabia bărbăţiei, lăudându-te întru biruinţă înţelepte.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Maica lui Dumnezeu, rogu-te goneşte întunericul cel greu al lenevirii mele, şi norii patimilor, cu lumina Darului care este întru tine.
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
SEDEALNA Proorocului, glasul al 1-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...
Curăţindu-ţi mai înainte inima de întinăciuni, grăitorule de cele dumnezeieşti, te-ai arătat lăcaş curat al Sfântului Duh, Proorocule Ioile. Pentru aceea ai arătat cunoştinţa adevărului, şi ai propovăduit mai înainte venirea cu trup pe pământ a Mântuitorului şi Ziditorului, care S-a arătat mai pe urmă limbilor.
Slavă..., a Mucenicului, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Văzând patimile cinstiţilor Mucenici, şi sărutând cu dragoste legăturile lor, te-ai suit la înălţimea muceniciei preaminunate. Căci spânzurându-te pe lemn, ai răbdat muncile, până ce ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Marie Curată, ceea ce nu ştii de nuntă, ceea ce singură eşti părtinitoare şi acoperământ credincioşilor; mântuieşte de primejdii, de supărări şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine Fecioară, şi mântuieşte sufletele noastre cu dumnezeieştile tale rugăciuni.
A Crucii. A Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua cea nespurcată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul, mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se grăia, văitându-se ca o Maică : Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu ! Şi patima cea de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Fii milostiv Doamne, celor ce cu bunăcredinţă se pocăiesc către Tine; ca un singur Îndurat şi Multmilostiv.
Precum ai vestit mai înainte, Slăvite, S-a vărsat de la Dumnezeu Duhul peste tot trupul, care a crezut.
Pogorârea Duhului, înţelepţind pe Ucenicii Domnului, a săvârşit cuvintele tale cele grăite de Dumnezeu.
A Născătoarei :
Fiind mântuiţi Preacurată, din legăturile iadului cele întunecoase, prin dumnezeiască naşterea ta, pe tine te fericim.
Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Împodobindu-te cu sfintele tale răni, te-ai arătat foarte frumos, şi iubit lui Dumnezeu Uare, Celui ce a încununat creştetul tău, vrednicule de minunii.
Spânzurându-te pe lemn, Slăvite, şi fiind întins la pământ, ai răbdat dureri cumplite. Pentru aceasta ai câştigat viaţa cea fără de dureri, veselindu-te.
Slavă...,
Văzându-te dumnezeieştii Mucenici, că pătimeşti după lege, Fericite, îţi dădeau cu cuvântul îndrăzneală de răbdare. Cu care dimpreună săvârşind durerile cele prea-îndelungate, te-ai fericit.
Și acum..., a Născătoarei :
Scoate-mă din noroiul patimilor Stăpână, şi din ticăloşia cugetelor, celor ce mă depărtează de la însuşi Dumnezeu cel curat; ca să te fericesc cu credinţă.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Noaptea trecând s-a apropiat ziua, şi Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta te laudă cetele îngereşti, şi toate Te măresc pe Tine Hristoase Dumnezeule.
Mai înainte spunând Proorocul tuturor credincioşilor, venirea lui Hristos a propovăduit, că va veni şi va mântui neamul omenesc din înşelăciunea idolilor.
Cu totul înălţându-te, mărite Proorocule, către Lumina cea mai presus de minte şi de cuget, ai tras de acolo darul proorociei şi ai propovăduit dreptatea.
Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine preafericite Ioile, să se mântuiască de toată supărarea, şi să dobândească Darul dumnezeieştii Lumini.
A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, stăpâna lumii, roagă-te să se mântuiască de greşelile cele fără de număr, şi de primejdiile vieţii, cei ce te propovăduiesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...
Cu voinţele cele dumnezeieşti te-ai întărit, şi ai suferit sfărâmările cele necontenite cu cuget viteaz Uare, sfărâmând inima vrăjmaşului celui ce a născocit răutatea.
Preaslăvitul Mucenic, văzându-şi cărnurile sale căzând pe pământ, se bucura; socotind mai înainte cu luminarea gândului dumnezeieştile răsplătiri cele veşnice.
Slavă...,
Te laud pe tine Doamne Dumnezeule şi Te slăvesc şi mă închin Ție; că ne-am învrednicit bunătăţilor, care ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine; striga Mucenicul Uar când pătimea.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce cu adevărat te-ai arătat mai sfântă decât heruvimii şi decât serafimii, cea cu totul fără prihană; sfinţeşte pe toţi cei ce te fericesc acum pe tine cu credinţă şi mântuieşte cu mijlocirea ta pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut Mântuitorule, şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte.
Izvoarele graiului celui dumnezeiesc al dogmelor tale curg şi picură dulceaţa cea hrănitoare de suflet, adăpând pe cei ce cu credinţă te cinstesc, Mărite.
Munte, din care picură dulceaţa proorociei, te cunoaştem pe tine Ioile, şi propovăduitor al credinţei lui Dumnezeu, Proorocule, grăitorule de cele dumnezeieşti.
Păzeşte cu rugăciunile tale, Proorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă, mărita şi pururea fericită pomenirea ta; ca unul ce ai dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu.
A Născătoarei :
Ceea ce ai născut lumina cea neapusă, luminează inimile, celor ce te slavoslovesc cu credinţă pe tine Preacurată Stăpână, şi pe Cel ce S-a născut din tine negrăit.
Alt Canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Nu ai băgat în seamă cuvintele judecătorului celui fărădelege; şi focul durerilor celor nesuferite cu vitejie l-ai răbdat, mult-pătimitorule Uare, rugătorule pentru cei ce cu credinţă te laudă.
N-a încetat tiranul cel fără de minte, muncindu-te fără de milă cu rănile, până ce ţi-ai dat sfinţitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, fiind luminat cu podoabele chinurilor tale.
Slavă...,
Înălţatu-te-ai pe lemn urmând lui Hristos, şi fiind spânzurat pe el, ţi-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, Celui ce te-a încununat pe tine răbdătorule de chinuri; că te-ai purtat vitejeşte pentru lege.
Și acum..., a Născătoarei :
Îndreptează Stăpână smeritul meu suflet, că este înviforat totdeauna întru adâncul răutăţilor; şi-l scoate către limanul cel lin; ca să te fericesc pe tine cu cuget neîndoit.
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Lui Hristos ai urmat Mucenice Uare, al Căruia pahar l-ai băut, şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.
SINAXAR
În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil.
Stih : Ioil cel pe pământ nenorocirile a desemnat,
De pe pământ la loc mai presus de patimi s-a mutat.
În ziua a nouăsprezecea moartea lui Ioil a luat.
Acesta se tâlcuieşte dragostea Domnului, sau începătură, sau pârgă a lui Dumnezeu. El era din seminţia lui Rubim, din satul Metomoran; şi proorocind pentru foametea şi încetarea jertfelor legii, şi pentru patima dreptului Prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul; muri şi se îngropă în pământul lui.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar şi acelor ce erau cu el dimpreună.
Stih : Mulţime de zgârieturi Uar suferind...
Satana începătorul înşelăciunii zise : Vai mie ! Suspinând.
Acesta a fost în zilele împăratului Maximian, oştindu-se în Egipt, de neam mare şi luminos şi dreptmăritor. Deci fiind la închisoare şapte oarecari sfinţi, în multă vreme le purta de grijă Sfântul Uar în toate zilele. Şi săvârşindu-se unul dintru acei şapte, se puse Sfântul pe sine în locul aceluia; şi mergând la Ighemonul cu ceilalţi dimpreună, a fost bătut cu toiege, şi-i strujiră coastele mult şi într-aceste munci, cinci ceasuri aflându-se cu răbdare, pe lemn fiind pironit, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în această zi, şase Cuvioşi Mucenici din pustie, care dimpreună cu Sfântul Uar s-au nevoit, de sabie s-au săvârşit
Stih : Pustniceşte şase bărbaţi împreună au vieţuit...
Şi prin chinuri de sabie împreună au murit.
Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Sadot şi cei împreună cu dânsul o sută şi douăzeci de Mucenici, care s-au săvârşit la Persia.
Stih : Tăindu-se de sabie capul dumnezeiescului Sadot...
Se înfăţişează acum la Scaunul Dumnezeului Savaot.
Stih : Zecime înzecită a împreună mucenicilor.
Şi două zecimi de sabie fiind tăiaţi mor.
Împărăţind Savorie în ţara Perşilor, Sfântul Părintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împărăţiei lui, şi învăţând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuiesc spre folosinţa sufletească, botezând şi pe unii din Perşi fără de sfială, a fost pârât la împăratul; şi aducându-se înaintea lui, şi nesupunându-se a se închina soarelui şi lunii, apei şi focului, întâi îl bătu cu toiege. Apoi îi scoaseră o făşie din frunte până în unghiile picioarelor, de un deget de lată; şi iarăşi îl bătu cu vine de bou, şi-l tăvăliră peste spini şi peste scai de cei ghimpoşi, şi-l strânseră într-un teasc cu vârtej. Deci, răbdând acestea toate vitejeşte, spre mai multă mânie a aţâţat pe împăratul şi băgându-l în temniţă, iarăşi l-a scos la întrebare. Şi aflându-se sănătos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, şi l-a pătruns peste tot trupul cu ţepi de fier arse. Şi nesocotindu-le Sfântul acestea întru nimica, a auzit pe împăratul înfricoşându-l mai vârtos, şi zicându-i, că-i va risipi membrele trupului. Iar Sfântul împotrivă îi răspunse, zicând : Eu cred lui Dumnezeu, că creştinii vor împărţi moaştele mele, şi cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu, va afla mântuire. Şi îndată i-au tăiat limba. Iar Sfântul întinzându-şi mâinile şi ochii la Cer, şi rugându-se întru sine-şi a auzit glas din Cer, zicându-i : Plinitu-ţi-s-a cererea, şi iată vei grăi. Şi crescându-i altă limbă, mărea pe Dumnezeu. Acestea văzând popoarele se spăimântară, şi crezură în Domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie şi şaptezeci de bărbaţi, şi alţi două sute. Deci văzând împăratul, că vin mulţi prin mijlocul lui către Hristos Dumnezeul nostru, porunci să-i taie capul; de vreme ce şi alţii mulţi strigară zicând : Împărate, şi noi suntem creştini; şi a dat şi asupra lor judecata cea mai de pe urmă, şi luându-i slujitorii îi aduseră la locul junghierii. Deci, făcând Sfântul rugăciune şi însemnându-i cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fiind o sută douăzeci, întâi se tăie capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalţi, şi luară toţi cununile muceniciei.
Tot în această zi, Sfântul Leontiu filozoful, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Tu Părinte în viaţă-ţi cugetele cele spurcate le-ai înfrânat..
Şi cunoscând meşteşugul silogismelor, cu pace te-ai mutat.
Tot în această zi, Sfinţii Felix preotul, şi Evsevie diaconul, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Tăierea capetelor Evsevie şi Felix au suferit,
Pentru dragostea bunei cinstiri, pe care tare o a iubit,
Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Ioan făcătorul de minuni, care la muntele Rila s-a nevoit, şi mănăstirea de acolo o a zidit, cu pace s-a săvârşit.
Stih : Ctitor mânăstirii Rila tu Ioane arătându-te,
Locuieşti acum în lăcaşurile cereşti bucurându-te.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin,
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, văpaie înaltă a ridicat; iar Hristos a tins roua Duhului cinstitorilor de Dumnezeu tineri; Cel ce este binecuvântat şi prea-proslăvit.
Izvorul, care curgea din casa Domnului, şi adăpa, a ieşit precum ai zis mai înainte, Proorocule cinstite.
Râul desfătării a făcut roditor de grâu pârâul cel uscat, precum a zis mai înainte Ioil. Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Hristoase Dumnezeule, cel ce ai pus pe Prooroci dedemult în umbra legii, să proorocească de preaslăvită venirea Ta în trup, pe aceştia i-ai învăţat a şi striga : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Cel ce a făcut toate, a mântuit lumea născându-Se din Fecioară; care Îl laudă cu bunăcredinţă, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt Canon,
Irmos : Cuptorul dătător de rouă...
Luminându-te cu adaosul pătimitor, te-a dus Cleopatra, Mărite, la îngropare, aflând prin tine lauda vrednică credinţei; care cu fierbinţeală a arătat către tine, cu gând desăvârşit arătat.
Vărsând lacrimi peste tine; şi ungându-te cu miruri Cinstite, te-a ascuns sub pământ preacinstita femeie, pe tine care ai îngropat gândul cel viclean, şi cu strălucirile cele din mormânt, ne-ai luminat pe noi.
Slavă...,
N-a încetat cea pururea pomenita, slujindu-ţi cu cuviinţă ție slugii lui Hristos, până ce te-ai arătat ei solitor de Împărăţia Cerurilor înţelepte; căreia prin tine s-a învrednicit, dimpreună cu iubitul ei fiu.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind sfărâmat de nenumărate călcări ale poruncilor, înnoieşte-mă pe mine Fecioară cu mijlocirea ta, vindecându-mi sufletul şi dându-mi cuvânt a striga : Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Pe Domnul, Cel ce a răcorit dedemult în văpaie pe tinerii evreilor, şi a ars într-însa pe haldei, cu preamărire, să-L lăudăm zicând : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Arătat-ai, Mărite, aievea închipuirile pocăinţei, luând în chezăşia Sa, Domnul cel milostiv, pe cei ce se apropie de Dânsul cu credinţă, şi cântă : Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fiind tu slugă Domnului Proorocule Ioile, ţi s-au încredinţat tainele Lui, să le prooroceşti popoarelor, celor ce laudă şi zic : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Măriţii Apostoli ai Domnului varsă râuri de minuni între iudei, precum a grăit mai înainte Ioil; adăpând pe cei ce strigă : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Ipostas alcătuit în două fiinţe ai născut pe Hristos, ceea ce eşti cu totul fără prihană, rămânând Fecioară curată; pe care lăudându-L strigăm : Binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Ascultând rugăciunile maicii Mucenice, luminat ostaş te-ai făcut în oastea cea cerească, şi ai arătat că şi cinstitul copil se va împărtăşi laudei tale, prin negrăita milostivire.
De la Egipt te-a adus Cleopatra, Mucenice, ca pe o vistierie de mult preţ, care ai îmbogăţit cu daruri de dumnezeieşti tămăduiri toată Palestina; care te şi cinsteşte pe tine cu dragoste.
Slavă...,
Cu bucurie ţi-ai săvârşit chinurile, ostaşule preaviteaz al Atotţiitorului; şi ca un biruitor te-ai încununat de la Dânsul, Uare preafericite, lauda cea mare a mucenicilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Păcate adaug peste păcate, şi de înfricoşata judecată ce va să fie, nu mă cutremur. Biruieşte pururea Curată orbirea sufletului meu, şi cu rugăciunile tale întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Cea binecuvântată în ceruri, şi pe pământ mărită, bucură-te mireasă nenuntită.
Împreună cu Proorocii ca un Prooroc, te veseleşti acum cu bucurie în lăcaşurile cele cereşti.
Caută acum de sus către noi cei ce cu credinţă te mărim, grăitorule de cele dumnezeieşti întru-tot fericite.
Scurtă călătorie a mântuirii, a arătat Ioil dedemult prin pocăinţă, cu cuget dumnezeiesc.
A Născătoarei :
Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuţi Maica lui Dumnezeu; că ne-ai născut nouă pe Mântuitorul, şi Stăpânul cel prea-îndurat.
Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Puterea vrăjmaşului o ai surpat, fiind încins prea-arătat cu puterea cea dumnezeiască, purtătorule de chinuri, viteazule Uare; pentru aceasta te lăudăm, luând vindecare din-destul de la moaştele tale, noi credincioşii.
Ca un luceafăr de dimineaţă, ca soarele cel mare, s-a întins peste tot pământul pomenirea ta, Uare, luminând pe toţi cu strălucirile cele luminate ale cinstitelor tale patimi, goneşte întunericul inimilor, prealăudate.
Văzând iubitoarea de fiu pe fiul său strălucind cu mărire multă, a lăudat pe Dumnezeul tuturor; iar pe tine Mucenice mai ales te-a mărit, avându-te pe tine ca pe un mare mijlocitor, prin care arătat s-a îmbogăţit.
Slavă...,
Pământul unde zace trupul tău cel mai răbdător, înţelepte, dumnezeiește s-a sfinţit. Deci cu rugăciunile tale dă-ne nouă dezlegare păcatelor, îndreptare vieţii, şi izbăvire de toate necazurile Uare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătându-se Domnul din tine Fecioară, din norul cel luminos, pe toți idolii Egiptului i-a dat de tot pieirii; şi l-a învrednicit a avea mulţime de purtători de chinuri, care au râvnit cinstitelor Lui patimi.
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECEA
ZIUA A DOUĂZECEA
Sfântul marele Mucenic Artemie.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, Glasul al 4-lea
Podobie : Ca pe un viteaz...
Luminându-ţi cugetul cu strălucirile cele cereşti, ai fugit de întunericul rătăcirii, Slăvite, şi te-ai apropiat de lumina lui Hristos Dumnezeului nostru; şi cu darurile Lui luminezi marginile lumii. Pentru aceea roagă-te, să se ferească de stricăciune şi de primejdii, cei ce săvârşesc pomenirea ta, cea pururea cinstită.
Prin suflarea Duhului învăţându-te cunoştinţa cea dumnezeiască, ai cunoscut pe Ziditorul tuturor, Artemie; şi pe cei ce slujeau făpturii, foarte cu înţelepciune i-ai înfruntat, şi ai povăţuit popoare spre cunoştinţa lui Dumnezeu; pentru care te-ai nevoit, şi ai primit cununa ostenelilor; roagă-te să se mântuiască din stricăciune, cei ce te laudă pe tine.
Dându-ţi mult minunatul şi viteazul tău trup, să se chinuiască cu munci de multe feluri, şi cu bătăi cumplite, gânditorule de Dumnezeu, Artemie, nu te-ai lepădat de Hristos, nici ai jertfit celor ciopliţi; ci ai răbdat, ca şi cum ar pătimi altul, aşteptând răsplătirile cele viitoare, şi mărirea cea nemuritoare.
Alte stihiri, glasul al 8-lea.
Podobie : Mucenicii Tăi...
Măritul Artemie încingându-se cu adevărul, şi întrarmându-se arătat cu puterea Crucii, toate cetele cele potrivnice ale dracilor cu dumnezeiescul Dar le-a biruit; prin ale căruia rugăciuni Stăpâne, dă tuturor mare milă.
Roşitu-ţi-ai haina ta cu vopselele sângelui tău, Preafericite, şi împodobindu-te cu ea după cuviinţă împărăţeşti împreună cu Hristos, îmbrăcându-te cu cununa nestricăciunii, şi celor fără de trup asemănându-te; cu care împreună roagă-te neîncetat pentru lume, Mucenice Artemie.
Racla moaştelor tale izvorând râuri de minuni, cufundă dracii, şi îneacă patimile omeneşti cele nevindecate; pe aceasta înconjurându-o, o sărutăm, îndumnezeind biruinţele tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale sfinte, dă tuturor mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Studit,
Să cinstim pe luminătorul credinţei, pe Artemie cel înţelept; că a înfruntat pe vrăjmaşul împărat, şi cu sângele muceniciei lui a roşit Dumnezeu Biserica. Drept aceea a şi luat Darul cel bogat al tămăduirilor, a vindeca bolile, celor ce cu credinţă aleargă la sicriul moaştelor lui.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Tu eşti acoperământul şi sprijineala noastră a creştinilor; tu eşti scăpare tare, Maica Dumnezeului nostru. Deci şi acum şi totdeauna, cu neadormită cererea ta, nu înceta a te ruga, să se mântuiască toţi robii tăi de primejdii; că pe tine după Dumnezeu, te avem noi creştinii singură sprijineală şi scăpare.
A Crucii, a Născătoarei :
Când neîntinata Mieluşea, vedea pe Mieluşelul său trăgându-L către junghiere, grăia plângând : Te grăbeşti acum Hristoase să mă laşi fără de Fiu, pe mine care Te-a născut; pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule al tuturor ? Laud însă şi măresc bunătatea Ta cea desăvârşită, mai presus de minte şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., glasul al 6-lea :
După lege pentru Hristos pătimind Artemie, ai surpat dimpreună cu împăratul cel simţitor, şi pe vrăjmaşul cel gânditor. Deci după vrednicie ai luat cunună de la Mântuitorul, puitorul de nevoinţă. Şi acum împreună cu cetele îngereşti te bucuri în ceruri, îndulcindu-te luminat de vărsarea luminii celei de sus, şi de Începătorul luminii Cel în trei ipostasuri cu îndestulare împărtăşindu-te. Pentru aceasta şi noi poporul cel binecredincios şi iubitor de Mucenici, cu cântări strigăm ţie : Bucură-te diamante nebiruit cu sufletul şi ostaşule cel tare al lui Hristos ! Bucură-te pierzătorul înşelăciunii idoleşti şi cu adevărat luminat apărătorule ! Roagă-te Domnului, ca şi noi prin viaţa cea de Dumnezeu plăcută, să aflăm starea cea împreună cu tine, lângă Scaunul Măririi Lui.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
După ce Te-a văzut pe Tine Hristoase spânzurat pe Cruce, ceea ce Te-a născut, striga cu plângere : Fiul meu şi Dumnezeul meu, cum mori acum pe Cruce ? Cum şi în mormânt Te pun.
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sau acesta, compus de Iacov protopsalt Glasul 1:
Nevoindu-te, Preafericite cu muncile cele de multe feluri, ca un tare diamant, ai ruşinat pe Paravatul. Căci de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra, Hristos, şi rănindu-te ai primit cununa muceniciei, mare Mucenice Artemie. Slavă Celui ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui ce te-a încununat; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicie, şi al Sfântului pe 6,
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos :
Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon puterea cea preaîntrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău; Domnul Cel preamărit, că cu slavă S-a preamărit.
După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună Mucenice, şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea fără materie; pentru aceea te rugăm : Luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale.
Luminatul tău praznic, Mucenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţiile, împotrivirea; întru care desfătându-ne cu credinţă şi cu dragoste te fericim.
Slavă...,
Cunoscând, Fericite, pe Cel ce a murit pe Cruce cu trupul, pe Cel necuprins cu mintea, pe Domnul pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai poftit omorâre prin munci; pentru aceea ai aflat slava cea nepieritoare.
Și acum..., a Născătoarei :
Întrupându-Se din tine Cuvântul Cel fără de trup, după dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni Preacurată, a luat patimă, şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul cel preamărit; că cu slavă S-a preamărit.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Înflorit-a pustiul...
Dorind a te împodobi, Mărite, cu cununile mucenicilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinurilor, cu Darul cel dumnezeiesc.
N-a mişcat turnul inimii tale preaînţelepte, pornirea cea iute a muncilor; că a fost întărit pe Piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.
Slavă...,
Spânzurându-se pe lemn, şi fiind ocolit pretutindenea de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale Stăpână Preacurată, ca să mântuiască omenirea, şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.
Irmosul :
Înflorit-a pustiul ca şi crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.
SEDEALNA glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Împăratului veacurilor bine-plăcând, ai lepădat, Mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat, şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta jertfă pe sine-ţi te-ai adus, Cuvântului Celui ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de chinuri Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă..., glas 4.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Pe ostaşul lui Hristos cel nebiruit, şi surpătorul vrăjmaşului cel preaviteaz, care a strălucit întru minuni mari să-l lăudăm credincioşii, pe Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce năzuiesc către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite, şi părtineşte oamenilor celor ce sunt în nevoi.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce şade pe scaun de heruvimi, şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un scaun sfânt al Său şade Stăpână în sânurile tale; că cu adevărat a împărăţit Dumnezeu trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum. Pe Acesta roagă-L, să mântuiască pe robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Hristoase, care eşti născut din Tatăl cel fără de început, ceea ce Te-a născut mai pe urmă cu trup, striga : Vai mie preaiubite Iisuse ! Cum Tu Cel ce eşti cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege ! Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuţi Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.
Asemănându-te Celui ce S-a întins pe lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă, şi dezbrăcându-te de hainele cele de piele ale omorârii.
Durerile trupului tău şi răbdarea nevoinţelor, ţi-au pricinuit ţie Mucenice odihna cea fără durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.
Slavă...,
Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţelor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te Mucenice pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, ceea ce eşti neîntinată şi nestricată, Cel ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine Stăpâne am aflat întoarcerea către Părintele Tău, începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.
Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Artemie, luminând pe credincioşi, şi gonind duhurile cele împâclite şi pline de întuneric.
Cel ce ţi-ai întărit paşii sufletului pe Piatra vieţii, strângându-te între pietre, şi fiind ocolit de chinuri, ai rămas adevărat răbdător de chinuri nemişcat.
Slavă...,
Fiind întrarmat cu puterea Duhului cinstite, n-ai băgat în seamă spinii cei ascuţiţi, Mucenice înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.
Și acum..., a Născătoarei :
Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel ce din voia Sa, S-a născut din tine Stăpână; ca un puternic, a făcut pe Artemie tare mărturisitor patimilor Sale.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul greşelilor...
Jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Mucenice Artemie, Celui ce a primit răstignire de bunăvoie spre înnoirea noastră.
Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite Artemie, bun neamul sufletului l-ai păzit nevătămat întru credinţă.
Slavă...,
Mântuieşte-ne de boli Mucenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi cei ce alergăm către tine, următorule al Mântuitorului, Artemie.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind înviforat de valurile supărărilor, şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, mântuieşte-mă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
Condac, glasul al 2-lea :
Podobie : Pe propovăduitorii cei tari...
Pe Mucenicul cel cu bunăcredinţă şi purtătorul de cunună, care a ridicat semn de biruinţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între Mucenici Artemie, care este bogat dătător de minuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.
ICOS
Cine va putea ajunge să spună din-destul luptele tale purtătorule de chinuri, şi durerile tale, care bărbăteşte ai răbdat pentru credinţa Domnului ? Asemenea şi Darul, căruia te-ai învrednicit, nu poate din-destul gura omenească să-l spună. Căci cu înţelepciune fiind împodobit şi cu vitejia, urând bogăţia şi vrednicia cea vremelnică, ostaş te-ai arătat preaviteaz; şi te rogi Domnului pentru noi toţi.
SINAXAR
Întru această lună, ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Artemie.
Stih : Artemie cel în viaţă cu totul strălucit,
Tăindu-se, la preastrălucită mărire s-a suit.
Lui Artemie celui întreg înţelept.
În ziua a douăzecea capul i s-a tăiat.
Acest fericit Artemie, fiind duce, şi August al Alexandriei, şi Patriciu, cinstindu-se de marele împărat Constantin; luând împărăţia Iulian Paravatul, şi muncind pe creştini la Antiohia, a mers de sineşi chemat fericitul acesta la muncă; şi mustrând fărădelegea lui, îl bătură cu vine de bou crude, şi-l zgâriară pe spate cu brice ascuţite şi tăioase, şi-i pătrunseră coastele şi tâmplele cu ţepuşe. Şi despicând o piatră mare tăietorii de pietre, îl băgară într-însa, şi lăsând piatra peste dânsul, se turti Sfântul, şi-i sări ochii şi maţele pe pământ; după aceea i-au tăiat capul. Şi aşa a luat de trei ori fericitul cununa cea neveştejită a muceniciei. Iar sfintele lui moaşte s-au adus de la Antiohia în Constantinopol, de către femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Şi s-a îngropat la locul ce se numeşte Ocsia. Din minunile Sfântului amintim : Un om un oarecare având boală de durere de boaşe, cu grea umflătură, veni către Sfântul plângând şi cerşindu-şi sănătate; aşadar căzu de se culcă în mijlocul bisericii şi Dacă adormi puţinel, vede pe Sfântul Artemie în somn zicându-i : Arată-mi durerea ta şi apucând Sfântul binişor umflătura boaşelor cu amândouă mâinile strânse cât putu, iar bolnavul de durere mare strigă tare zicând : Vai mie, şi deşteptându-se se afla pe sine sănătos, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu. Altul iarăşi având chilăvie la boaşe, veni către Sfântul şi făcând rugăciune noaptea, se culcă de adormi şi arătându-se Sfântul şi dezgolindu-l unde-i era durerea şi pipăindu-l cu mâinile sale, îl pecetlui cu semnul Crucii, şi lovindu-l în coaste, se făcu nevăzut. Iar bolnavul deşteptându-se, s-a aflat pe sine sănătos. Altul iarăşi fiind surpat rău, veni la Sfântul, care în vis îi spintecă umflătura cu briciul, din care ieşi mare putoare deşertându-se umezeala. Şi aşa deşteptându-se bolnavul s-a văzut sănătos şi locul plin de multă împuţiciune şi puroi. Altul iarăşi întorcându-se atunci de la Africa, auzi povestirea minunilor Sfântului de la oarecine, şi având la Africa pe o rudenie a sa bolnav de această boală grea a boaşelor, cât se deznădăjduise de viaţa lui, deci acesta crezând fără de îndoială şi luându-şi cele ce trebuia pentru priveghere, merse degrab la Sfântul şi făcând rugăciune toată noaptea, luă untdelemn din candelă şi se întoarse la gazdă. Iar Sfântul în noaptea aceea merse la Africa şi arătându-se bolnavului aceluia îi zise : De vreme ce mi s-a rugat rudenia ta pentru tine în Vizantia, să fii de acum sănătos. Deci deşteptându-se acela s-a văzut cu adevărat sănătos şi a dat slavă Atotputernicului Dumnezeu, neştiind de cine se făcu acest lucru slăvit şi minunat şi însemnând ziua, a făcut ştire rudeniei sale de sănătatea sa, deci se minună şi el, fiindcă tot întru acea noapte în care se făcuse priveghere în Africa, l-a tămăduit şi alergând la Sfântul i-a dat datornica mulţumire şi povestind minunea către cei ce se aflau acolo, a scris numaidecât şi celui vindecat cum a urmat pricina şi numele Sfântului. Altul iarăşi îngreuiat fiind cu greutate cumplită de această boală a boaşelor şi îngăduind la Biserica Sfântului îl supăra foarte, cerând izbăvire. Deci arătându-i-se Sfântul, îi zise : Du-te la Ioan faurul vecinul tău, şi-ţi pune umflătura deasupra pe nicovală şi să-şi înfierbânteze ciocanul şi cât va putea să o lovească şi îndată te vei tămădui. Iar el mâhnindu-se de acea vedenie, nu vru să facă aşa, după aceea Sfântul îi porunci iarăşi asemenea şi bietul om iarăşi se întristă şi arătându-i-se Sfântul iarăşi, îi zise : Crede frate că de nu vei face ce ţi-am zis, nu te vei tămădui niciodată. Deci el şi nevrând merse la faur şi punându-şi chilăvia deasupra nicovalei, când repezi faurul cu ciocanul înfierbântat, el se trase de frică şi lovi cu ciocanul numai nicovala goală, iar acela îndată se tămădui de boală şi se cutremurară toţi de acea minune mare, dând laudă şi mulţumire lui Dumnezeu celui ce a slăvit pe Mucenicul său. Încă şi altul luând cu credinţă lumânări şi untdelemn, mergea la Sfântul şi trecând pe cale îl întrebă un croitor : Unde mergi frate cu lumânări şi cu untdelemn ? Iar el răspunzând cu mâhnire a zis : Merg la Sfântul Artemie să fac slujbă. Şi dacă se duse mai înainte, îl strigă croitorul în chip de batjocură zicându-i : O cutare, când te vei întoarce, adu-mi şi mie o chilăvie; iar el mergând la Sfântul şi săvârşindu-se dumnezeiasca liturghie, se întoarse la casa sa şi încă mergând el pe cale, începu a i se slobozi boaşele în jos umflându-se foarte şi până a sosi drept prietenul său croitorul, abia putu de merse la dânsul, cât abia îşi trăgea sufletul, de nu putea nici să grăiască şi se luară în certe şi în cuvinte, zicând cel cu boala, că din pricină că şi-a râs croitorul de el zicându-i ca să-i aducă chilăvie, a căzut întru acel greu, şi adeverind că n-ar fi pătimit aşa, de n-ar fi grăit acela acele cuvinte bârfelnice şi de rău. Şi certându-se ei aşa şi întrebând cei ce se aflau acolo, de ce se ceartă ? Iar cel ce era îngreuiat la boaşe spunea pricina patimii şi pentru adeverinţă ridicându-şi poalele cu mânie, ca să vadă cei ce priveau ce a păţit el din cuvintele croitorului, el a fost sănătos, iar prietenul lui croitorul strigând totodată, vai de mine, arătă tuturor cea fără de veste umflare ce-i sosi la boaşele lui, şi toţi văzând acea fără de veste mutare şi trecere a bolii la celălalt, se minunară şi au dat slavă lui Dumnezeu şi Mucenicului său Artemie, celui ce l-a tămăduit, mulţumire. Iar celui ce-i găsi boala îi ziseră : îndrăzneşte frate nu te mâhni, dreaptă este judecata lui Dumnezeu, că ce ai poftit ai dobândit.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Evor şi Evnoi, care fiind ucişi cu pietre s-au săvârşit.
Stih : Cu pietre pe Evor şi pe Evnoiu cel împreună pătimitor.
Îi omoară ucigaşii nevoitorilor cei de pietre slujitori.
Tot în această zi, Cuvioasa Maica noastră Matroana cea de la cetatea Hiului.
Stih : Lumea cea plină de nerânduială a lăsat.
Şi acum mireasă Matroano Domnului te-ai înfăţişat.
Tot în această zi, Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Gherasim cel nou, sihastrul cel din Pelopones; ale căruia sfinte moaşte sunt în Chelafonia, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Gherasim preafrumoasă cunună a aflat.
Şi din dreapta Domnului cea de sus a luat-o.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor şi Antonin, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Sabia pe Zevina, Ghermano, Nichifor cei răbdători...
Împreună cu Antonin îi arată de biruinţă purtători.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Manato fecioara, care de foc s-a săvârşit.
Stih : Cum te-ai curăţit în foc intrând ?
Manato curată Fecioară şi cu Duhul şi cu trupul fiind.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului; Cel ce este binecuvântat şi prea-proslăvit.
Câştigând Artemie cuget nebiruit, prin întărirea cea nemişcată a sufletului, ai stricat Mucenice viclenirile vrăjmaşilor, cântând cu înţelegere : Cel ce eşti binecuvântat şi prea-proslăvit.
Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul muncilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu roua Duhului, bucurându-te strigai : Cel ce eşti binecuvântat şi prea-proslăvit.
Slavă...,
Izvorând daruri de tămăduiri, stingi aprinderile patimilor cu Darul cel dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată goneşti duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim mărite Artemie.
Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel ce a izvorât morţilor nemurire, cu dumnezeiască cuviinţă. Roagă-te dar către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, şi să ne învrednicească vieţii celei veşnice.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Cuptorul cel cu foc...
Topindu-ţi-se trupul Artemie cu bătăi iuţi, ai răbdat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, care a dat-o ţie, Mărite, Stăpânul, Celui ce strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul, şi trupul tău cel mult-chinuit s-a arătat doctorie, gonind pururea toată boala şi toată răutatea, şi toată vătămarea dracilor de la cei ce năzuiesc către tine Artemie.
Podoabă pătimitorilor te-ai arătat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios, şi cumpărând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău Artemie, şi strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul !
Binecuvântăm pe Tatăl...
Liman fără valuri te-ai arătat celor înviforați, şi celor ce umblă pe mare întru primejdii, şi în scârbe şi în patimi Artemie; întru care fiind păziţi cu Darul, strigăm totdeauna : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul !
Și acum..., a Născătoarei :
Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul cel Ipostatnic Preacurată; Căruia strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul !
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul !
Cântarea a 9-a :
Irmos : Fiul Părintelui celui...
Dorind a vedea frumuseţile cele cereşti, ai trecut frumuseţile cele văzute, ale lumii, şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoințelor Mucenice Artemie, veselindu-te ai câştigat bunătatea cea desăvârşită.
Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, Fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştean luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Artemie.
Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuind întru pomenirea dumnezeiescului Mucenic Artemie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Celui ce este minunat întru sfinţi, şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu credinţă.
Slavă...,
Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi, să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea trupească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.
Și acum..., a Născătoarei :
Luminează-mă cu lumina feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întunericul lenevirii; având rugătoare către Tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, puterile îngereşti, şi pe lăudatul Artemie.
Irmos :
Fiul Părintelui Celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Stând înaintea Sfintei Treimi, Artemie, şi luminându-te din-destul cu strălucirile cele de acolo, caută din Cer spre cei ce te cinstesc cu dragoste, mare Mucenice lăudate, şi ca un ostaş ales al lui Hristos pătimitorule, ajută cu armele cele dumnezeieşti purtătorului de Cruce, poporului nostru, împotriva vrăjmaşilor.
A Născătoarei :
Binecuvântată Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lauda creştinilor, mărirea îngerilor, podoaba purtătorilor de chinuri, tăria, zidul şi Acoperământul; turn întărit, pază şi părtinire, şi ajutătoare întru primejdii arată-te robilor tăi. Căci întru tine ne lăudăm, ceea ce eşti folositoare lumii.
STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.
Astăzi toată lumea se luminează cu razele pătimitorului; şi Biserica lui Hristos cu flori înfrumuseţându-se Artemie, strigă către tine : Omule al lui Hristos, şi mijlocitorule cel preafierbinte, nu înceta rugându-te pentru robii tăi.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Văzându-Te pe Tine răstignit Hristoase, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se ca o Maică, a strigat : Ce taină străină este, ceea ce se vede Fiul meu ? Cum mori spânzurat pe lemn cu trupul ? Dătătorule de viaţă.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA
Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel mare.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 Glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce de sus...
Cel ce ai fost blând cu sufletul şi cu inima, când te-a rănit pe tine dragostea cea dumnezeiască, şi cu suişuri sfinţite te-ai plecat să te ridici de la tulburările cele lumeşti; atunci întrarmându-te cu puterea Crucii, ai mers împotriva înşelăciunii dracilor, Preafericite, şi ţi-ai împletit cunună de biruinţă; şi acum ai ajuns la lăcaşurile cele luminoase ale sfinţilor. Cu care împreună cere-ne nouă luminare şi pace şi mântuire de greşeli.
Cu razele cele dătătoare de lumină ale tămăduirilor tale, minunat luminezi lumea cea de sub soare, Părinte vrednicule de laudă, risipind întunericul cel adânc al bolilor. Pentru aceea te cunoaştem ca pe un alt soare şi întărire sihaştrilor, şi povăţuitor celor ce se mântuiesc prin Dumnezeiescul Duh. Şi acum săvârşim pomenirea ta cea luminată şi mântuitoare, Cuvioase Ilarioane, luând prin mijlocirea ta iertare greşelilor.
Prin înfrânare ai supus Părinte patimile trupului, părţii celei înţelegătoare a sufletului; şi fiind împodobit cu aripile nepătimirii, ai luat Dar Cuvioase, a vindeca bolile oamenilor şi a goni duhurile răutăţii, şi a păzi pe cei ce se apropie de tine. Pentru aceea te fericesc cetele sihaştrilor, înţelepte vrednicule de laudă, şi cinsteşte toată făptura nevoinţele tale, Ilarioane.
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
Din tinereţile tale purtând înţelepciune desăvârşit, te-ai supus pe sine-ţi Ilarioane jugului lui Hristos, şi râvnind vieţii celei dumnezeieşti a lui Antonie, asemănându-te lui întocmai la măsurile bunătăţilor, ţi-ai topit trupul care sălta ca un asin încât era dator a se supune sufletului; şi ai săvârşit călătoria sihăstriei. Aşadar, o preafericite Părinte, şi făcătorule de minuni, purtătorule de Dumnezeu, cere pentru cei ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta, iertare şi mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn..
Toată viaţa mea cheltuindu-o în răutăţi eu ticălosul, acum am rămas cu adevărat pustiu de toată fapta bună şi văzând că se apropie moartea mă cutremur, Curată, vai mie de judecata Fiului tău şi Dumnezeu; din care scoate-mă Fecioară, şi mai înainte de nevoia aceea întoarce-mă Stăpână, şi mă mântuieşte.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Jăratecul, care l-a văzut mai înainte vestitul Isaia dedemult, se întrupează din Maică neispitită de bărbat, cu voia Tatălui care L-a născut; şi născându-Se, Se junghie de bunăvoia Lui, ridicând păcatul lumii, ca un Miel fără prihană. Pentru aceea văzându-L Mieluşeaua şi Fecioara pe Cruce, se rănea de sabia întristării.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea :
Fiind plin de Duhul Sfânt Ilarion Preacuviosul, a stricat cugetele cele drăceşti; că întrarmându-se cu Crucea, şi întru dânsa nădăjduindu-se, toate bolile cu cuvântul le-a tămăduit; încă şi patimile sufletului, şi toate neputinţele trupului. Pentru rugăciunile lui Hristoase, trimite-ne nouă pacea Ta, ca un Iubitor de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...
Eu sunt pomul cel neroditor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care nu fac roadă de mântuire; pentru aceea mă şi cutremur de tăiere, ca nu cumva să fiu aruncat ticălosul în focul cel nestins. Deci cad către tine, scapă-mă de dânsul Curată, şi mă arată aducător de roadă Fiului tău, cu mijlocirea ta.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Nu sufăr Fiul meu a Te vedea adormit pe lemn, pe Tine Cel ce dai tuturor privegherea, ca să dai dumnezeiască şi mântuitoare sculare, celor ce au adormit odinioară somnul cel de pierzare, prin călcarea poruncii mâncând din roadă, zicea Fecioara tânguindu-se; pe care o slăvim.
Tropar, glasul al 8-lea :
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine şi al Sfântului pe 6.
CANONUL Sfântului
Facere a lui Teofan.
Cântarea a 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos :
Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon, puterea cea prea-întrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea-rău; Domnul cel preamărit, căci cu mărire S-a preamărit.
Poftind cu bucurie a lăuda viaţa ta, Fericite, cea purtătoare de lumină şi cu chip luminat, roagă-te să mă luminez eu Părinte cu blândeţea luminii tale, şi goneşte de la mine întunericul păcatelor.
În tot chipul, Fericite, ai mers către Dumnezeu bucurându-te, făcându-te afară de trup şi de lume, şi ţi-ai păzit gândul netulburat, întărindu-te prin înfrânare; logodindu-ţi prin aceasta nepătimirea cea îndumnezeită.
Slavă...,
Luminându-te cu razele prealuminate ale Dumnezeirii celei preastăpânitoare şi nezidită, nebăgând în seamă nedumnezeirea cea părintească, te-ai lepădat de necunoştinţa ei cea mult-tulburătoare, unindu-te numai cu Treimea.
Și acum..., a Născătoarei :
Răsărind Soarele din tine Maică pururea Fecioară, Cel ce a fost mai înainte de veci din Tatăl, Cel nevăzut şi cuprins minunat de trupul cel văzut, a luminat pe oameni cu lumina bunei-credinţe.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Pe piatra credinţei întărindu-mă...
Vindecând pornirile patimilor, le-ai veştejit, tămăduindu-le cu sihăstria, Ilarioane pururea pomenite, strigând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai tu Doamne.
Hainele cele de piele ale omorârii le-ai rupt cu sabia înfrânării, şi ţi-ai ţesut haină de mântuire, strigând Ziditorului tău : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai Tu Doamne.
Slavă...,
Întărindu-te cu nădejdea celor veşnice, şi aducându-te lui Dumnezeu prin mâinile gânditorului de Dumnezeu Antonie, căruia asemănându-te purtătorule de Dumnezeu, te-ai făcut luminător, strălucind întru minuni Cuvioase Ilarioane.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce numai cu voia cea dumnezeiască a închipuit toate, a voit să ia chipul omului, zămislindu-Se în pântecele tău Maica lui Dumnezeu; Căruia strigăm acum : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt, fără numai Tu Doamne.
Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne.
SEDEALNA, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Râvnind duhovniceşte vieţii celei îmbunătăţite a dumnezeiescului Antonie, ai luat pe umerii tăi Crucea Domnului tău, şi părăsind toată grija vieţii, cu omorârea patimilor, ai trăit cu Duhul. Pentru aceasta ai şi umplut făptura cu semne minunate, prin Darul Duhului, Cuvioase Ilarioane Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistierie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor cele dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Pe lemnul Crucii văzând Maica cea fără prihană pe Mântuitorul, se tânguia lăcrimând, cu amar grăia, cu durere de inimă îşi smulgea părul, şi către dânsul striga : Fiul meu şi Doamne, cum Te pironeşte pe Cruce fără dreptate poporul evreiesc cel fărădelege, pe Tine Cel ce eşti fără păcat ? Şi cum suferi de voie pălmuirile obrazului, oţetul, şi pătrunderea coastei, fierea şi piroanele ? Vai mie îndelung-răbdătorule Doamne ! Ci slavă iconomiei Tale celei dumnezeieşti Mântuitorul meu.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Te laud pe Tine, că aud : Am auzit Doamne, şi m-am spăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive.
Omorând cugetul trupului şi fugind de pârâul nelegiuirii Cuvioase Ilarioane şi de meşteşugirile dracilor, te-ai odihnit în liniştea Dumnezeiescului Duh dimpreună cu drepţii Părinte.
Cu curgerile lacrimilor adăpându-ţi Cuvioase Ilarioane arătura sufletului, ai arătat-o tuturor cu multă roadă, prin lucrarea Mântuitorului aievea, înmulţind adunările sihaştrilor.
Slavă...,
Întărindu-te cu împărtăşirea Sfântului Duh purtătorule de Dumnezeu, duhurile răutăţii le-ai surpat; şi cu puterea lui Hristos ai tămăduit pe bolnavi, îmbogăţindu-te cu curăţia proorocească.
Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş şi cămară însufleţită te înţelegem pe tine, Maica lui Dumnezeu binecuvântată; masă gândită şi sfeşnic înţelegător, din care a răsărit celor din întuneric strălucirea Fiinţei Părinteşti.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi Hristoase Mântuitorul meu; către Tine mânec Împăratul păcii; luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Ca un fulger fiind cu curăţia şi cu petrecerea vieţuirii în lume, asemenea cu strălucirea celor fără de trup, goneşti pe domnul întunericului, luminându-te cu lumina bunei-credinţe, de Dumnezeu fericite
Strălucind, gânditorule de Dumnezeu, cu tot felul de minuni şi fiind luminat cu Dumnezeiescul Dar, la toţi te-ai cunoscut a fi comoară de tămăduiri, celor ce te doresc pe tine Părinte Ilarioane de Dumnezeu purtătorule; cunoscându-te ca un Prooroc al lui Dumnezeu.
Slavă...,
Cu strălucirea faptelor tale preablându-le Părinte, ai gonit puterile vrăjmaşului cele întunecate şi răpind din nebunia acelora pe cei ce năzuiesc la tine, i-ai luminat cu dumnezeieştile străluciri, către credinţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Un ipostas care se vede în două fiinţe, ne-ai născut nouă negrăit singură binecuvântată, pe Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, pentru nespusa milostivire. Pe Acesta roagă-L, să păzească pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Slujind însă începătoriei Dumnezeirii celei fără început, ai înfruntat multa începătorie, stricând cu Darul idoleasca credinţă, gânditorule de Dumnezeu.
Odrăslind ai înflorit ca un finic în Biserică, Părintele nostru Cuvioase, veselind plinirile credincioşilor cu dulceaţa rodurilor.
Slavă...,
Arătatu-te-ai surpător nebiruit duhurilor vicleniei, pururea pomenite, primind de la Hristos Daruri făcătoare de minuni, Ilarioane fericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Neispitită de bărbat ai născut Fecioară, şi în veac eşti Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmos :
Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Ca pe un luminător neapus al Soarelui celui înţelegător, adunându-ne astăzi, te lăudăm cu cântări; căci ai luminat celor ce erau în întunericul neştiinţei; pe toţi ridicându-ne către dumnezeiasca înălţime Ilarioane. Pentru aceasta strigăm : Bucură-te Părinte, cel ce eşti întemeierea pustnicilor.
ICOS
Iubind dumnezeieştile porunci ale lui Hristos, urând desfătarea trupului şi a lumii, ai venit către Dânsul cu osârdie, şi te-ai făcut luminător, luminând toate marginile, cu razele Duhului. Pentru aceea căzând la tine te rog : Luminează-mi şi mie ochii sufletului, ca să laud luptele tale, care ai arătat pe pământ pentru viaţa ce va să fie; de care acum îndulcindu-te, adu-ţi aminte de cei ce strigă : Bucură-te Părinte, întemeierea pustnicilor.
SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru llarion cel mare.
Stih : Semănând cu lacrimi şi osteneli mai înainte jos,
Ilarion bucurându-se, seceră acum sus mănos.
Mai pe urmă llarion adormi,
În a douăzeci şi una zi.
Acest preacuvios, a fost pe vremea împărăţiei marelui Constantin, născut şi crescut în cetatea Gazenilor, fecior din părinţi necredincioşi. Iar pentru dragostea învăţăturii, a mers în Alexandria; şi pedepsindu-se şi primind credinţa în Hristos, se făcu următor marelui Antonie, şi a rămas lângă dânsul multă vreme; după care întorcându-se la patria sa după moartea părinţilor săi, îşi împărţi toată averea la săraci. După aceea mergând la pustie, şi făcând nevoinţă desăvârşită, a fost făcător de multe minuni; şi umblând prin multe cetăţi, oraşe şi locuri, aşa îşi săvârşi viaţa, trăind de toţi anii săi optzeci.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Gaie, Dasie şi Zotic.
Stih : Tustrei bărbaţi în apă sărată murind,
Apă dulce din pârâul desfătării acum se află bând.
Aceşti sfinţi aflându-se în Nicomidia propovăduind, şi luând îndrăzneală, surpară cele ce se aflau în capiştile idoleşti; şi dacă se dovediră, suferiră tot felul de munci, adică spânzuraţi pe lemn, şi frecaţi pe coaste cu târsâni. După aceea legându-li-se pietre de grumazi, îi aruncară în mare.
Tot în această zi, Sfinţii şi din nou arătaţii Mucenici : Andrei, Ştefan, Pavel şi Petru.
Stih : Ştefan acum are trei de cunună purtători.
Pe cei ce prin aceeaşi sabie s-au arătat nevoitori.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teodota, şi Socrate Prezbiterul.
Stih : Socrat să se arate ţie Cuvinte, aleargă,
Şi fiind tăiat Socrat cunună purtă.
Altele ale Muceniței.
Stih : Pe Teodota cea prin ascuţită sabie tăiată,
O am cunoscut adusă lui Dumnezeu jertfă curată.
Sfânta Teodota a fost în zilele împăratului Alexandru Sever, din părinţi de bun neam din părţile Pontului. Deci mergând la un schit, şi petrecând sihăstreşte, a fost vădită. Şi prinzându-se de către domnul Capadociei pentru mărturisirea lui Hristos, a fost spânzurată în două rânduri, strujită, şi băgată într-un cuptor aprins. Şi fiind păzită cu Darul lui Hristos, a fost adusă de Domnul la Bizantia; după aceea la Angira, unde se află presbiterul Socrat; care, făcând elinii un praznic dracilor, cu tot poporul, şi închinându-se idolilor, umplându-se de dumnezeiasca râvnă, şi răsturnând vatra jertfelor, i s-a tăiat capul. Iar sfânta Teodota fiind silită ca să jertfească la idoli, şi nesupunându-se, de sabie îşi primi sfârşitul.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evcrat, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Amestecând sângele grumazului cu ploile lacrimilor celor de mai înainte,
Alcătuieşti întocmită amestecare, Fericite.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Filoteiu, cel ce s-a nevoit în muntele Atonului.
Stih : Vieţuind după dumnezeiasca plăcere Filoteiu,
Viaţă nesfârşită a aflat împreună cu plăcuţii lui Dumnezeu.
Tot în această zi, Cuviosul Mucenic Zaharia, care în mare s-a săvârşit.
Stih : Cărările mărilor psalmiceşte Zaharie trecând,
Alergi căile Cerului cu bucurie ajungând.
Tot în această zi, Cuviosul Varuh, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Dumnezeiescul Varuh lăsând greutatea locuinţei,
A locuit acolo în locul verdeţii.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Azis, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Azis deşi prin văpaie s-a săvârşit,
Însă vieţuieşte viaţă ce nu cunoaşte sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel de la Monemvasia, care s-a săvârşit în munci la Tesalonic, în anii o mie şapte sute şaptezeci şi trei.
Stih : Legile păzind în biruitoarea vreme cu dorinţă,
Ţi-ai jertfit viaţa o Ioane fericite, cu credinţă.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, roua Duhului; Cel ce este binecuvântat şi preamărit.
Graiul cuvintelor tale şi Darul cel dumnezeiesc al minunilor, au ieşit în tot pământul Părinte Cuvioase, vărsând peste toţi alinarea tămăduirilor, cu strălucirile bunei-credinţe.
Fiind îngrădit cu Crucea Mântuitorului, ai rămas nevătămat de trufia dracilor, care s-a pornit fără dreptate asupra ta preaînţelepte; că ştie preaînaltul Dumnezeu a-şi păzi sluga Sa.
Slavă...,
Ca un stâlp nemişcat, cu statul până la Cer, ca un turn neclintit te-ai arătat prin sihăstrie, luminând cu minunile, dând vindecări, izvorând dogme dumnezeieşti, din izvorul cel pururea curgător, al Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate.
Și acum..., a Născătoarei :
Norul Fecioară, Te-a născut pe Tine Soarele dreptăţii, rămânând iarăşi fecioară; împreunându-Te cu patima trupului, făcându-Te om Hristoase, pentru milostivire şi smerenie.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Cuptorul cel cu foc...
Scaun simţitor te-ai făcut cu adevărat, luminându-te cu dumnezeiască pricepere şi îndreptându-te cu dumnezeieştile porunci, şi cu faptele bune luminându-te; Cuvioase Ilarioane, podoaba sihaştrilor, ai strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Căruţă tainică te-ai arătat Cuvioase, purtând numele Domnului prin strălucirea faptelor, prin arătarea minunilor, şi prin viaţă curată, Cuvioase llarioane, locuitorule împreună cu cei fără de trupuri, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Fiu făcându-te prin Dumnezeiescul Dar, te-ai făcut moştean împreună cu Hristos, şi ai luat dumnezeiescule, avuţia cerească a împărăţiei celei nepieritoare, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai Fecioară Fiu numit, Mir înţelegător nedeşertat, umplând de bun miros cu roua Dumnezeirii pe oameni, şi scoţând din stricăciune pe cei ce strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind; pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea 9-a :
Irmos : Fiul Părintelui celui...
Învrednicitu-te-ai a umbla prin lăcaşurile sfinţilor, petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie Cuvioase; şi fiind cu adevărat blând, ţi-a răsărit lumina cea cu trei străluciri, şi a ei soţie, veselia, te-a primit.
Primind de la Dumnezeu darurile chinuirii, şi câştigând arătat viaţa cea veşnică, şi bine împărtăşindu-te cu frumuseţea cea mai presus de gând, Părinte Ilarioane, roagă-te Stăpânului, pentru cei ce te laudă.
Slavă...,
Înălţându-te prin bunătate ca un cedru cu ramurile înalte, te-ai sădit în curţile lui Dumnezeu Ilarioane, şi te-ai arătat ca o grădină închisă, ca un rai bine-înflorit, şi ca o fântână ce izvorăşte tămăduiri.
Și acum..., a Născătoarei :
Cămară de mire ai fost, întrupării celei mai presus de gând a Cuvântului, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, îmbrăcată şi împodobită întru mărirea bunătăţilor. Pentru aceasta pe tine te vestim fără prihană, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cel ce ai împodobit...
Blândeţea ta Părinte şi curăţia cea aleasă, văzându-o cel ce ştie gândurile tuturor, te-a arătat luminător în lume, pe tine cel ce eşti lauda sihaştrilor.
A Născătoarei :
Fecioară, ceea ce ai născut pe Făcătorul veacurilor, şi Stăpânul îngerilor; pe Acela roagă-L, să arate pe robii tăi stătători în partea cea dea dreapta.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 6-lea.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi...
Fiind cu totul plecat totdeauna Domnului, trupul ţi l-ai omorât cu nevoinţa bunătăţilor, din tinereţe; iar ochiul sufletului ţi l-ai întraripat întru socotinţă dătătoare de lumină, Părinte. Pentru aceasta făcându-te primitor Darurilor celor dumnezeieşti, te-ai îmbogăţit de haruri tămăduitoare, şi de minuni dumnezeieşti; împărţind din-destul tuturor celor ce aveau trebuinţă de daruri, şi cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre. (De două ori)
Primind luminat strălucirea cea în trei luminători Cuvioase Ilarioane, ca soarele cel văzut ai pătruns marginile pământului, semănând tuturor razele minunilor tale. Pentru aceea, cei ce s-au împărtăşit facerii tale de bine, şi s-au îndestulat de tămăduirile tale, de Dumnezeu gânditorule, te numeau pe tine Prooroc şi făcător de minuni, şi dumnezeiesc şi cuprins de Dumnezeu, dobândind mântuire prin învăţăturile tale.
Trecând cu Darul dulceaţa vieţii şi toate cele văzute, şi mutându-te către cele înţelegătoare, şi nemişcate Cuvioase, te-ai unit curat cu însuşi Cel Curat, prin isteţimea gândului şi prin curăţia sufletului ai vieţuit ca un înger, măcar că erai cu trup. Şi acum stând înaintea lui Hristos Stăpânului tuturor, roagă-te cu îndrăzneală, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Văzându-ţi Hristos blândeţea Părinte, viaţa cea curată, smerenia şi firea cea lină, Și-a făcut lăcaş întru tine. Şi te-ai arătat dumnezeiască sălăşluire. Şi pentru aceea petreci în ceruri împreună cu îngerii, Fericite.
Și acum..., a Născătoarei.
Podobie : Când de pe lemn...
Cu totul sunt al dezmierdărilor celor stricăcioase, cu totul sunt plin de tot felul de răutăţi, cu totul din copilărie până la bătrâneţe, necontenit sunt spurcat eu ticălosul, cu răutăţile cele obişnuite. Ci tu ceea ce ai născut negrăit pe Cel ce ridică păcatele lumii, roagă-L să-mi dea iertare greşelilor.
A Crucii, a Născătoarei asemenea :
Văzându-Te cea neispitită de bărbat pe lemnul Crucii, Iisuse, plângea şi zicea : Fiul meu preadulce, pentru ce m-ai părăsit, pe mine ceea ce Te-am născut; Lumina cea neapropiată a Tatălui Celui fără de început ? Grăbeşte şi Te măreşte, ca să dobândească dumnezeiasca fericire cei ce măresc dumnezeieştile Tale patimi.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea :
Mulţimile călugărilor te cinstim pe tine îndreptătorul, Ilarioane Părintele nostru. Că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit, şi puterea vrăjmaşului ai biruit; cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor. Cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...
Gândurile îmi sunt necurate, buzele viclene, şi lucrurile mele cu totul spurcate; şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul ? Stăpână Fecioară, roagă pe Fiul şi Ziditorul tău şi Domnul, ca să-mi primească duhul întru pocăinţă, ca Cel Unul Milostiv.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
Preacurata dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce de bunăvoie, înţelegând puterea Ta, era cuprinsă de întristare Hristoase, şi tânguindu-se striga Ție : Fiul meu nu mă părăsi pe mine ceea ce Te-am născut; dă-mi cuvânt Fiule; nu mă trece cu vederea, Cuvinte al lui Dumnezeu pe mine roaba Ta !
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA
Sfântul şi întocmai cu Apostolii Averchie Episcopul Ierapoliei făcătorul de minuni. Şi sfinţii şapte tineri din Efes.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Trei ale Ierarhului, şi trei ale mucenicilor.
Stihirile Ierarhului, glasul al 2-lea.
Podobie : Când de pe lemn..
Lui Dumnezeu fiind cu totul plecat, te-ai arătat împlinitor dumnezeieştilor porunci Averchie, şi primind sfinte Dar de la înălţime ai scăpat pe oameni de multe feluri de boli; dracii ai gonit, capiştile ai sfărâmat; cunoştinţa dumnezeiască ai sădit, la cei ce mai înainte cu necunoştinţa ticăloşeşte se primejduiau, Fericite.
Cu fulgerele dumnezeieştilor învăţături, ai risipit noaptea a multor dumnezei Părinte Averchie, şi ai răsărit zorii, fii zilei săvârşind, pe cei ce erau mai înainte întru întunericul nedumnezeirii, arătând minuni preamărite. Pentru aceasta cu credinţă prăznuim sfântă pomenirea ta, lăudându-te toţi cu cuvântul pe tine de Dumnezeu insuflate.
Făcând minunea, în acelaşi vas ai împreunat vin şi untdelemn, şi alt fel de materie Părinte se vedea, păzindu-se neamestecate cu dumnezeiescul Dar când au ieşit din vas; şi cu rugăciunea ai făcut, de a izvorât Dar din ape fierbinţi, care tămăduia toate bolile, celor ce veneau cu credinţă şi te fericeau pe tine Averchie.
Alte Stihiri ale sfinţilor Mucenici, glasul al 4-len.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Pe Dumnezeu ascultând fericiţii tineri, au defăimat porunca cea fărădelege; şi fiind legaţi, au dezlegat legătura rătăcirii, şi lepădând cinstea lumii, au luat vrednicia care i-a făcut lăudaţi şi le-a pricinuit desfătarea împărăţiei celei de sus.
Nevoindu-vă înşivă cu tărie către nevoinţele pătimirii sfinţilor, vă ascunde-aţi în peşteră, rugându-vă neîncetat către Domnul, să va dea putere şi tărie; şi după judecăţile care ştie Iubitorul de oameni, a poruncit cu stăpânie dumnezeiască, să adormiţi voi toţi cu pace.
Peste taină se mai adăuga taină sfinţilor; că precum nu simţeau când s-au săvârşit, aşa şi acum sculându-se, arătat se înfricoşau. Acest lucru care s-a săvârşit, pentru încredinţarea Învierii morţilor s-a făcut. Care cunoscându-o cei ce se lepădau de dânsa, li se astupa gura; iar noi slavoslovim cu credinţă pe Mucenici.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 3-lea a lui Ioan Monahul.
Arhiereule Cuvioase, întrutot fericite Părinte, făcătorule de minuni, slugă a lui Hristos, Averchie, strălucind cu viaţa proorocească, te-ai învrednicit şi darurilor Apostolice; slujind Mântuitorului, împreună cu îngerii te roagă neîncetat, să se ferească de toată îngrozirea sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei.
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Tu eşti Fecioară bucuria dumnezeieştilor îngeri, mărirea Apostolilor, şi pecetea Proorocilor, folositoarea oamenilor celor credincioşi, şi povăţuitoare de mântuire. Pentru aceasta ne închinăm ţie Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei.
Văzând pe Cel ce S-a născut din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, spânzurându-Se pe lemn, te văitai strigând : Preadoritul meu Fiu, unde Ți-a apus frumuseţea cea purtătoare de lumină ? Aceluia ce ai înfrumuseţat neamul omenesc.
STIHOAVNĂ din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor tineri, glasul al 8-lea :
Veniţi toată făptura, să trimitem laudă lui Dumnezeu, în chimvale de cântări, şi în glasuri de strigări, Celuia ce mai înaintea Învierii de obşte ne-a arătat nouă Învierea; care prin rugăciunea binecredinciosului împărat, a înviat din pământ pe sfinţii şapte tineri ce s-au fost săvârşit mai înainte cu trei sute şi şaptezeci şi doi de ani; spre căderea necredincioşilor vrăjmaşi, spre veşnica lor ruşine, şi spre lauda şi mărirea celor ce se tem de Dânsul. Că ştie Domnul a mări pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul. Că face în adevăr voia celor ce se tem de El; Cel ce singur este Milostiv şi Iubitor de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : O preamărită minune...
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Stăpână, bucură-te nevinovată, lăcaşul cel curat al lui Dumnezeu. Bucură-te căruţă dumnezeiască, care ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul. Bucură-te palat lucrat de Dumnezeu. Bucură-te vistierie dăruită de Dumnezeu. Cămară însufleţită, dumnezeiască masă şi sicriu, şi lăcaş fără prihană al Dumnezeiescului Duh.
A Crucii, a Născătoarei asemenea.
O preamărită minune ! O taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara zicea, văzându-Te pe Cruce spânzurat în mijlocul a doi tâlhari, pe Tine Cel ce fără de dureri minunat Te-a născut; şi plângea strigând : Vai mie Fiul meu preaiubite, cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor.
Troparul Ierarhului, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., al mucenicilor, asemenea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8.
CANONUL Ierarhului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos :
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Cu raza cea luminoasă a Dumnezeirii Celei în trei Feţe luminându-te Averchie, te-ai făcut lumină, luminând pe cei dintru întuneric, ai risipind toată negura dracilor.
Avut-ai pe pământ viaţă cerească, Fericite, petrecând cu trupul ca şi cum ai fi fost fără de trup, şi omorându-ţi patimile, ai primit Darul preoţiei.
Având întru tine Părinte pe Cuvântul grăind, ai dezlegat din necuvântare pe cei ce cugetau cele deşarte; surpând capiştile dracilor, şi rătăcirea celor ciopliţi.
A Născătoarei :
Limbi ritoriceşti nu pot să spună zămislirea cea mai presus de cuvânt; că ai născut pe Dumnezeu întrupat Preasfântă, asemănându-Se cu noi, pentru bunătatea Sa.
Alt CANON, al Mucenicilor.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Adâncul mării Roşie...
Ca unii ce staţi luminat înaintea Luminii celei mari mucenicilor, rugaţi-vă să apere de negura patimilor, pe cei ce cinstesc praznicul vostru cel dumnezeiesc şi luminat.
Când a-ţi cunoscut porunca cea păgânească şi fără de socoteală, care poruncea să jertfiţi celor spurcate, fiind întăriţi cu poruncile lui Dumnezeu, v-aţi arătat nestrămutaţi mucenicilor.
Slavă...,
Cu posturi şi cu rugăciuni, aţi mers de v-aţi ascuns, gătindu-vă către lupta vrăjmaşilor, sfinţilor. Domnul v-a păzit pe voi nevătămaţi.
Și acum..., a Născătoarei :
Aflându-te pe tine Preacurată, mai curată decât toată zidirea, Cel Curat S-a sălăşluit întru tine, vrând să scoată nelegiuirea cea sălăşluită în Adam, ca un Iubitor de oameni.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu cuvinte sfinţite, şi cu arătarea minunilor preamărite, ai îndreptat către limanul mântuirii pe cei ce înoată în marea rătăcirii, Averchie.
Lucrând tămăduiri, săvârşind cele alese, gonitor ai fost nălucirilor drăceşti, şi mântuirii tuturor pricinuitor, şi celor bogaţi folositor.
Cuvântul sfinţit, viaţa îndumnezeită, obiceiul strălucit cu minunile, vieţuirea ta Părinte cea slăvită, şi moartea ta s-a făcut cinstită.
A Născătoarei :
Fiind Dumnezeu mai înainte nevăzut, S-a văzut întrupat din pântecele tău Fecioară, pentru milostivire. Drept aceea cu credinţă te fericim pe tine.
Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
Adusu-v-aţi la împăratul cel fărădelege, mucenicilor, să mărturisiţi numele Dumnezeului Celui ce împărăteşte în ceruri.
Fiind îmbrăcaţi luminat cu credinţa ca şi cu o lumină pavăză, aţi rămas mucenicilor nerăniţi de săgeţile vrăjmaşilor.
Slavă...,
Stătut-aţi bărbăteşte, împotriva împăratului celui fărădelege sfinţilor, care poruncea vouă să aduceţi cinste necuvântătorilor idoli.
Și acum..., a Născătoarei :
Îmbrăcându-Se cu mine Hristos, din dumnezeieştile tale sângiuri Preacurată, m-a îmbrăcat cu podoaba Darului, de care eram dedemult despuiat.
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
CONDACUL sfinţilor Mucenici glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce...
Preamărit-ai pe pământ pe sfinţii Tăi mai înainte, prin înfricoşată şi preamărita înviere ai însemnat printr-înşii, mai înainte de învierea cea de obşte, ca să se astupe gurile celor ce nu o credeau; iar mai pe urmă Hristoase Dumnezeule, i-ai sălăşluit întru împărăţia Ta, să se desfăteze în veac.
ICOS :
Învierea minunată şi preamărită a tinerilor, văzând ierarhul Efesului oarecând, s-a spăimântat cu mintea, şi pe credinciosul împărat l-a înştiinţat de aceasta, şi la peşteră, unde sfinţii erau adunaţi, au mers cu toţi ai săi; şi văzând preamărita minune care ai făcut Hristoase prin sfinţii Tăi, a poruncit ca tot pământul să se veselească crezând învierea, şi gurile ereticilor astupându-se; iar pe sfinţii Tăi iarăşi i-ai chemat la Tine, în vederea tuturor; ca să se desfăteze în veac.
SEDEALNA, glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătatu-te-ai Ierarh Părinte, fiind uns cu ungere cinstită prin lucrare dumnezeiască, şi cu Darul desăvârşind pe toţi preasfinţite; şi fiind împodobit cu darurile dumnezeieştilor minuni, lucrezi semne şi minuni nenumărate; tămăduind boli, pe draci arzându-i, şi mulţime de rătăciţi întorcând Averchie. Pentru aceasta strigăm ţie : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Ca unii ce sunteţi stâlpi ai Bisericii lui Hristos, aţi surpat zidurile necredinţei, înţelepţilor Mucenici cei şapte luminători; pentru aceasta, precum mai înainte de moarte aţi ruşinat nebunia păgânilor, aşa şi după moarte tulburarea eresului. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Înnoit-ai Preacurată cu dumnezeiască naşterea ta firea pământenilor cea muritoare, fiind stricată de patimi; şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa fără de stricăciune. Pentru aceasta toţi te fericim după datorie Fecioară preamărită, precum însuţi ai proorocit.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul tău şi Dumnezeu răstignindu-Se de bunăvoie, pe care binecuvântată nu înceta rugându-L, să ne dăruiască iertare de greşeli.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Te laud pe Tine, că auz am auzit Doamne, şi m-am spăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive.
Frumos ţi-ai împodobit scaunul Cuvioase Ierarhe; că te-ai înfrumuseţat cu mari minuni, şi cu viaţă luminată. Pentru aceasta preamarele Dumnezeul nostru, te-a mărit pe tine Averchie.
Ştiind pe Domnul voitor de milă, purtătorule de Dumnezeu, cu fierbinţeală ai cerut de la el, să facă minunată izvorâre apelor celor fierbinţi, spre a multora vindecare, Averchie.
Făcut-ai cu Darul roditori pe cei neroditori; că punând în cugetul lor sămânţa cuvântului arătat, ca un semănător de cele bune, ai secerat spic însutit, de Dumnezeu insuflate Averchie.
A Născătoarei :
Vindecat-ai Preacurată zdrobirea şi ticăloşia cea dedemult a pământenilor, născând pe Cel ce a purtat neputinţele noastre, pentru nespusa milostivire, mireasă a lui Dumnezeu cu totul fără prihană.
Alt Canon
Irmos : Pentru dragostea chipului...
Înfrumuseța-tu-s-au tinerii foarte, unindu-se cu Stăpânul tuturor; drept aceea au lepădat toată răutatea şarpelui.
Nădăjduind la răsplătirile cele bogate, toată avuţia aţi deşertat-o săracilor, câştigând în locul aceleia avuţie nestricată, sfinţilor.
Slavă...,
Iubind bunul neam cel de sus, fiind născuţi din părinţi de bun neam, nicicum n-au primit să-şi tragă la sine neamul cel rău al răutăţilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Prunc tânăr ai născut pe Cel ce este mai înainte de veci Fecioară, ca să înnoiască lumea cu cunoştinţele cele dumnezeieşti, fiind învechită în păcate. Pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Întărindu-ţi picioarele tale pe piatra inimii gânditorule de Dumnezeu, pe cei ce au căzut la pierzare şi au dat cinste pietrelor, i-ai învăţat, Fericite, cu dumnezeieştile cuvinte, să cinstească Piatra cea tare, pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.
Pe tine ca pe un doctor celor ce bolesc în multe feluri, pe povăţuitorul tuturor rătăciţilor, pe vasul mirului darurilor celor de cinste, pe lăcaşul Dumnezeiescului Duh, pe sfinţitul tăinuitor Averchie, să-l cinstim.
Punându-se din porunca ta în acelaşi vas vin, untdelemn, şi încă un fel, se deşerta fiecare la vremea sa neamestecat; ai arătat prin aceasta Darul tău cel de prisosit, gânditorule de Dumnezeu Averchie.
A Născătoarei :
Legile se înnoiesc întru tine, Fecioară prealăudată; că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu Mântuitorul, şi iarăşi Fecioară ai rămas; minune străină ! Pentru aceea te vestim cu bunăcredinţă Maica lui Emmanuil.
Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Pe Maximilian, pe Constantin, pe Iamvlin, pe Martinian, luminătorii care luminează toate marginile, să-i cinstim.
Să lăudăm credincioşilor, pe măritul Antonin, şi pe Exacustodian; şi pe Dionisie cel preaînţelept, cu dragoste să-l mărim.
Slavă...,
În locul celor trecătoare şi pieritoare, aţi luat în schimb sfinţilor cele ce nu se strică, şi nicidecum nu se învechesc. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi.
Și acum..., a Născătoarei :
Risipeşte orbirea sufletului meu Preacurată, şi-mi dă mie să iau aminte cu bună simţire la dumnezeieştile porunci ale Fiului tău.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Întru adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
De la răsărit ai venit la apus cu puterea Duhului, lepădând pe împărăteasa patimilor celor drăceşti şi cumplite, Cuvioase.
Străin de lume arătându-te, preasfinţite, străine şi înfricoşate minuni ai săvârşit, trăind încă cu trupul, şi după ce te-ai mutat de aicea Averchie.
Arătându-te Părinte în chip de fulger, ai supus taberele cele drăceşti, care nu puteau să sufere îngrozirea ta Averchie, de Dumnezeu insuflate.
A Născătoarei :
Prin tine preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, ne-am învrednicit vieţii, noi cei omorâţi; şi robind stricăciunii, arătat ne-am îmbogăţit de nestricăciune.
Alt Canon,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Înotând prin luciul cel idolesc, acum aţi ajuns pătimitorilor la limanurile cele veşnice; ocârmuindu-vă de sus cu arma Crucii, şi făcându-vă dumnezei după Dar.
Stropind pământul cu picăturile lacrimilor şi cu rugăciunea cea către Dumnezeu, aţi dormit mulţi ani, şi sculându-vă, aţi arătat învierea tuturor.
Slavă...,
O minune ! Cum cei ce au dormit mulţi ani, încredinţează învierea care era neîncredinţată la cei mai mulţi, astupând gurile ereticilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Omoară cugetul trupului meu Fecioară, ceea ce ai născut Viaţa, care cu moarte a surpat moartea, şi pe tineri i-a preamărit, cu scularea cea slăvită.
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDACUL Ierarhului, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe un mai-mare preot, şi împreună-locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioşilor te cinsteşte pe tine Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, Fericite, nebiruită şi fără de valuri, de tot eresul cel gânditor de cele deşarte, mult-minunate.
ICOS
Foarte multă este bogăţia Darului Tău, şi cinstea Ta este fără măsură; că de unde n-au fost, toate le-ai făcut, cele văzute şi nevăzute, Doamne. Aşadar însuţi Tu Iubitorule de oameni, dăruieşte inimii mele celei spurcate, laudă dumnezeiască, Cel ce neîncetat eşti lăudat de îngeri, ca să cinstesc pe Ierarhul cel ce cu adevărat este mult-minunat.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea celui întru Sfinţi Părintelui nostru şi întocmai cu Apostolii Averchie, episcopul Ierapoliei făcătorul de minuni.
Stih : Averchie ţărâna ţărânei după legea muritorilor a dat,
Şi ca un Dumnezeu de Dumnezeu prin aşezarea firii s-a apropiat.
Averchie bucurându-se a călătorit,
În ziua a douăzeci şi doua de pe pământ.
Acesta a fost episcop în Ierapolia Frigiei Salutarie, pe vremea împărăţiei lui Marco Antonin, făcător de multe minuni şi tămăduiri. Pentru că punând vin şi untdelemn şi cu alte feluri tot într-un vas, făcu de a fost neamestecată unirea lor, prin rugăciune; porunci şi unui drac, de-i aduse o piatră foarte mare de la Roma la Ierapolia, care în loc de stâlp o puse la mormântul lui. Scoase şi ape calde cu rugăciunea sa din sânurile pământului; şi alte multe minuni a făcut, propovăduind Apostoleşte dreapta credinţă întru toate cetăţile Siriei şi ale Mesopotamiei; împăcând şi bisericile şi cetăţile care aveau vrajbă între ele. A lăsat încă şi o carte la biserica Ieropoliei, plină de învăţătură, pe care însuşi a scris-o foarte frumos. Deci, aşa vieţuind fericitul, strălucind pretutindenea cu cuvintele, cu faptele şi cu minunile, şi ajungând la şaptezeci şi doi de ani, către Domnul s-a mutat.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şapte tineri din Efes : Maximilian, Iamvlin, Martinian, Dionisie, Antonin, Exacustodian şi Constantin.
Stih : Tinerii lăsând somnul cel îndelungat
Iarăşi somnul cel cu pace au adormit.
Aceşti sfinţi au fost în zilele împăratului Deciu; şi luând vremea ca să se sfătuiască, îşi împărţiră averea la săraci, şi intrară într-o peşteră; şi rugându-se lui Dumnezeu, să le ia sufletele, ca să nu cadă în mâna împăratului; aşa şi-au dat sufletele. Iar Dacă se întoarse Deciu la Efes, întrebă de ei, ca să facă jertfă la idoli, şi aflând că au murit în peşteră porunci ca să astupe gura peşterii. Deci, de atunci trecând trei sute şaptezeci şi doi de ani, când a fost în vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se, un eres cum că nu este înviere, la treizeci şi opt de ani ai împărăţiei lui; şi văzând împăratul că se tulbură Biserica lui Dumnezeu, pentru că se aflau şi unii din episcopi cuprinşi de acel eres, stă îndoit ce va face. Deci dezbrăcându-se de haine, şi culcându-se jos la pământ, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i arate ceea ce dorea să ştie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a arătat cu chip de orânduială ca acesta. Stăpânul muntelui în care era peştera aceea, a vrut să facă întru aceeaşi vreme staul pentru turma sa; şi răsturnând pietrele de la peşteră, spre zidirea staulului, s-a deschis uşa peşterii; şi din porunca lui Dumnezeu s-au deşteptat acei şapte sfinţi tineri ce fusese săvârşiţi acolo, şi vorbeau între dânşii ca şi cum ar fi fost adormiţi de ieri, neschimbându-se nicidecum; atât cât nici hainele lor ce purtau, nu se stricase nimica de pământ; şi mai vârtos aceasta aducându-şi aminte, că şi Deciu îi cerca ca să-i muncească, vorbeau între dânşii, zicând Maximilian către ceilalţi : De cumva ne vor şi prinde fraţilor, să stăm bărbăteşte, şi să nu vindem bunul neam al credinţei noastre; iar tu frate Iamvline, du-te de cumpără pâine, şi ia mai multă, că aseară ai adus puţină, şi ne-am culcat flămânzi; şi află şi de Deciu, ce gând are pentru noi ? Deci, mergând Iamvlin la cetate, şi văzând semnul Crucii la poartă, se mira; acelaşi semn văzând şi prin alte părţi, şi zidirile schimbate, şi altfel de oameni, i se părea că visează, sau că nu-şi este în fire. Însă mergând către cei ce vindeau pâine, luă; şi dându-le argintul, se grăbea să se întoarcă. Văzând însă că vânzătorii arătau între dânşii şi pe la alţii argintul, şi căutând la dânsul, şi zicând că au găsit comoară, precum argintul arăta lucru de faţă, având închipuirea, celui ce a împărăţit mai înainte cu mulţi ani, îl cuprinse frică şi grijă şi nu putea să grăiască, cugetând că l-au cunoscut şi-l vor prinde, şi-l vor duce la împăratul Deciu. Drept aceea căzând la dânşii cu rugăminte zicea : Rogu-mă vouă domnilor mei, Dacă a-ţi luat argintul, luaţi şi pâinea, numai pe mine mă lăsaţi să-mi caut de cale. Iar aceea îi ziceau : Arată-ne comoara, şi ne fă şi pe noi părtaşi; sau de nu, te vom da spre moarte. Acestea zicându-i şi văzându-l că este pe gânduri, îl legară de grumazi, şi-l purtau prin târg, aducându-l la Antipatul cetăţii ca să-şi dea seama. Iar văzându-l dregătorul îi zise : Spune-ne tânărule, cum, ai aflat comoara, câtă este, şi unde ? Iar el a răspuns : Nici odinioară n-am aflat, comoară, ci banii îmi sunt de la părinţi şi ce întâmplare este aceasta nu ştiu. Iar Antipatul zise : Dar din care cetate eşti ? El zise : Dintru aceasta sunt, de este acesta Efesul. Iar Antipatul zise : Dar care îţi sunt părinţii ? Vie către noi, şi dacă se va cunoaşte adevărul te vom crede. Iar el zise : Cutare este tatăl meu şi cutare este muma mea, şi cutării îmi sunt rudele şi cutare este moşul meu. Iar dregătorul zise : Nu vei putea tu să ne faci să credem spunându-ne nume străine, care nu sunt acum, ci sunt afară din cele obişnuite. Iar Iamvlin zise : De nu mă crezi că spun adevărul, nu ştiu ce să zic alta. Atunci dregătorul zise : Păgâne, banul tău mărturiseşte după scrisoare că este tipărit mai înainte cu trei sute de ani şi mai bine, din zilele împăratului Deciu; şi tu fiind tânăr nici treizeci de ani având, te sileşte să ne amăgeşti atunci Iamvlin căzând la picioarele lor se ruga zicând : Mă rog domnilor mei, spuneţi-mi unde se află împăratul Deciu, care era întru această cetate ? Iar ei ziseră : În vremurile acestea nu se află Deciu, ci a fost mai înainte cu mulţi ani. Şi Iamvlin zise : Şi pentru aceasta v-aţi mirat domnii mei ? Veniţi dar după mine şi vă voi duce la soţii mei care sunt în peşteră, şi de la dânşii doară se vor crede cuvintele mele; că eu ştiu că am fugit de faţa împăratului Deciu. Şi ieri venind ca să cumpăr pâine, am văzut pe Deciu intrând în cetatea aceasta. Acestea zise, şi auzind episcopul Marin, zise către Antipatul : Pare-mi-se, să se fi întâmplat vreo minune la această povestire. Ci ia să mergem cu dânsul dimpreună să vedem. Şi mergând după cuvintele acestea, intră înainte Iamvlin în peşteră; după acea episcopul. Şi întorcându-se spre partea dreaptă a uşii, a văzut un sicriaş pecetluit, cu două peceţi de argint, pe care îl pusese Rufin şi Teodor creştini fiind, ce fuseseră trimişi împreună şi cu alţii de Deciu, ca să astupe peştera, scriind întru aceasta spre pomenirea sfinţilor, însemnându-le şi numele lor în table de plumb. Şi strângându-se toţi cei aleşi cu Antipatul le-au arătat lor. Şi deschizând găsiră tablele cele de plumb. Şi citind se minunară, şi intrând înlăuntru în peşteră, aflară pe sfinţi, şi au căzut la picioarele lor şi şezând îi întrebau. Iar ei povesteau mai întâi despre ale lor; după aceea de isprăvile împăratului Deciu; şi se mirau toţi, şi slăveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci Antipatul împreună cu Episcopul, au scris scrisoare la împăratul Teodosie, şi i-a vestit despre toate cele mai sus zise. Deci împăratul luând scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o înştiinţare ca aceasta, şi merse foarte degrab acolo la acel loc; şi cum intră în peşteră, căzu la pământ, şi udă picioarele sfinţilor cu lacrimile lui, şi i se bucura sufletul, căci i-a ascultat Domnul rugăciunea, arătându-i de faţă învierea morţilor. Deci, făcând împăratul nu puţină vorbă cu sfinţii împreună cu episcopii şi cu boierimea, sfinţii se cuprinseră ca de un somn şi privind toţi cum dormitau, iarăşi răposară către Domnul. Atunci împăratul dând haine scumpe şi aur şi argint, ca să facă şapte sicrie întru cinstea sfinţilor, îi puseră într-însele. Iar peste noapte se arătară împăratului şi-i ziseră : Lasă-ne împărate pe pământ, unde odată am înviat. Şi făcându-se adunare mare de episcopi, împăratul puse pe pământ precum ei poruncise prin vedenie şi făcând praznic cu bucurie, au dat multă milostenie la săracii cetăţii Efesului, şi se bucura, pe tot poporul său cinstindu-l cu daruri. Şi slobozi pe episcopii care erau închişi prin temniţă, pentru propovăduirea Învierii; şi se făcu de toţi praznic obştesc, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alexandru episcopul şi Iraclie Mucenicul, Anna şi Elisavet, Teodota şi Glicheria.
Stih : Cinstitul Alexandru tăierea gâtului răbdând,
Şi Mucenic al lui Hristos, nu numai jertfitor s-a arătat fiind.
Pe Teodota şi pe Glicheria sugrumând,
Pe dările Iui Dumnezeu cele dulci ce dorite sunt.
Să stăm bine şi gâtul sub sabie să-l punem se cuvine,
Purtătoarele de biruinţă zic amândouă între sine.
Sfântul Mucenic Alexandru, episcop fiind şi învăţând şi întorcând şi botezând pe mulţi, a fost prins de ighemonul şi muncindu-l mult, şi strujindu-l şi silindu-l ca să jertfească la idoli, n-a vrut să se supună. Deci văzând Iraclie ostaşul răbdarea lui, crezu în Hristos, şi muncindu-l şi pe el mai întâi mult, i-a tăiat capul. Şi făcând Sfântul Alexandru minuni şi tămăduindu-se de răni, cu ajutorul şi Darul lui Dumnezeu, a tras spre credinţa lui Hristos şi pe patru femei : Teodora, Glicheria, Anna şi Elisavet, care înaintea ighemonului stând şi mustrând înşelăciunea idolilor, li s-au tăiat capetele. Apoi şi Sfântul Alexandru lovit de sabie se săvârşi.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Zaharia, care în mare s-a săvârşit.
Stih : Pe dumnezeiescul înotător Zaharie,
ÎI cheamă să înoate înlăuntrul adâncului cu veselie.
Tot în această zi, Sfântul Ruf, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Ruf s-a dus de pe pământ şi din viaţă prea cu dulceaţă,
Căci ca un vis le socotea şi pe pământ şi pe viaţă.
Tot în această zi, Cuviosul Lot, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Lot al Scripturii nouă şi nou Lot cu chipul fiind,
Cu Lot al Scripturii vechi după cuviinţă este locuind.
Cu ale lor lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat; Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca un păstor dumnezeiesc, ca un însu-ţi făcător de minuni, cu rugăciunea ta Părinte ai dat vedere orbilor, auzire surzilor, curăţire leproşilor, bun umblet şchiopilor, care cântau : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Facerea minunii tale înţelepte Averchie, o propovăduieşte în veci izvorârea apelor celor fierbinţi, stâlpul care era pus la mormântul tău, pe care l-a adus duhul cel necurat de la cetatea Romei cea mare, gonindu-se dintr-însa.
Fost-ai smerit, mai mare peste popor, arătându-te înalt în socotințe, în fapte şi în puteri, preasfinţite; şi slugă Împăratului Celui Înalt, Căruia strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, S-a născut din tine în două fiinţe şi în două voiri, ca un Dumnezeu şi om, Fecioară; cunoscându-Se tuturor celor ce strigă cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt Canon,
Irmos : În cuptorul persienesc...
Dimpreună cu Iamvlin pe Exacustodian, pe Martinian, pe Antonin şi pe măritul Constantin, pe Dionisie, pe Maximilian mucenicii lui Hristos să-i cinstim.
Fiind ascunşi, vă rugaţi Celui ce ştie cele ascunse, să înceteze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. Pentru aceea murind întru ascuns, a-ţi închipuit înfricoşata înviere.
Slavă...,
Nicicum nu v-aţi plecat celor fărădelege, a da idolilor cinste urâtă lui Dumnezeu. Pentru aceasta cu credinţă cinstim moaştele voastre sfinţilor, luând sfinţenie.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai că întreci pe îngeri Născătoare de Dumnezeu, arătatu-te-ai cu adevărat întărire pătimitorilor, arătatu-te-ai Preacurată, pază celor ce te cunosc prea-adevărată Născătoare a Cuvântului.
Cântarea a 8-a.
Irmos :
Pe Dumnezeu care s-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o; ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Păstorul cel vrednic, izvorul cel nedeşertat al tămăduirilor, stâlpul Bisericii, întărirea credincioşilor, steaua cea mare şi mult-luminoasă, sfinţitul tăinuitorul Averchie, să se cinstească.
Ca un finic, precum zice Psalmistul, ai odrăslit în curţile lui Dumnezeu celui viu înmulţitu-te-ai ca cedrul, şi te-ai arătat ca măslinul înţelepte, ungând cu untul-de-lemn al faptelor tale, feţele tuturor prin credinţă.
Cunoscutu-te-ai ca o cetate ce este pusă deasupra unui munte vederos, al vieţuirii celei cu fapte bune; şi cetatea ta Cuvioase, care era mai înainte înecată în rătăcire, ai arătat-o moştenitoare cetăţii celei de sus.
A Născătoarei :
Împlinindu-se acum proorociile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, iată patul lui Solomon, pe care-l înconjură puternicii, întru care Hristos Dumnezeu prin dumnezeiasca întrupare S-a odihnit; aceasta este cea binecuvântată şi plină de Dar.
Alt Canon,
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Se bucură arătat luminata mitropolie a efesenilor, avându-vă pe voi ca o bogăţie, rugători şi sprijinitori către Cel Preabun sfinţilor; care v-aţi arătat tuturor pe pământ, vedere străină, prin învierea cea preamărită, prin care v-aţi preamărit.
După adormire v-aţi arătat nouă păzitori neadormiţi preaînţelepţilor, adormind valurile necredinţei, şi astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, care nu cântau : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Se surpă înaintea picioarelor voastre înşelătorul, zăcând mort fără simţire; cel ce mai înainte se lăuda peste măsură, era întunecat de trufie. Şi se preamăreşte Hristos, Cel ce v-a mărit pe voi; Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Astăzi cu sfinţite cuvinte să lăudăm pe tinerii, pe care i-a încununat Domnul cu cununi neveştejite, şi i-a preamărit cu străluciri de multe minuni; care cântă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Vindecă Fecioară sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul patimilor cel dintru mine, şi mă pune înaintea Atotţiitorului Dumnezeu cu totul mântuit; ca să cânt : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschide în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioşii cu un gând întru laude să-L mărim.
Cât îţi este de luminată viaţa ! Cât îţi sunt de frumoase picioarele ! Cât este foarte de minunată plecarea şi unirea cea către Dumnezeu ! Cât este de mare Darul ce ţi s-a dat ţie de sus înţelepte ? Pentru aceasta, cu credinţă te cinstim Averchie.
Pe tine cel locuitor dimpreună cu toţi Sfinții Mucenici, pe cel întocmai cu dumnezeieştii Ucenici, pe cel întocmai la o cinste cu Patriarhii, cu Proorocii şi cu Cuvioşii, şi pe cel împreună-vorbitor al slujitorilor cereşti; să cinstim cu credinţă pe Averchie.
Preasfântă pomenirea ta întinzându-se în lume, luminează sufletele oamenilor, cu lumină bogată, prin Dar. Care săvârşindu-o cu dragoste, ne rugăm ţie Averchie, izbăveşte-ne cu rugăciunile tale, de patimi şi de supărările întunericului.
A Născătoarei :
Şfeşnic luminător te-a văzut mai înainte Proorocul, purtând întru tine Făclia cea dumnezeiască cu adevărat, Preasfântă Fecioară; pe însuşi Domnul Cel ce S-a făcut om din tine, pentru milostivirea îndurării.
Alt Canon,
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Iată, ce este bun, sau ce este frumos ? Striga dumnezeiescul David : Fără numai a locui în unire sfinţii tineri, lăcaşurile cele cinstite; ei, care au păzit nedespărţită unirea cea către Ziditorul.
Arătatu-v-aţi casă Treimii, purtându-o câte şapte dumnezeieştilor Mucenici; murind înlăuntrul peşterii, şi surpând casele idolilor, şi către Biserica cea cerească mutându-vă, cu cuget de bunăcredinţă.
Saltă Biserica lui Hristos, care ai şapte stâlpi de te ţin; pe slugile Domnului, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale credinţei celei rele, cu Darul Celui ce a suflat viaţă morţilor.
Slavă...,
Ca nişte stele ce arată ziua, luminaţi tot pământul cu razele cele luminoase ale dumnezeieştilor fapte bune şi minuni, tineri preafericiţi. Pentru aceea luminaţi simţirile inimilor noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Porţi în braţe pe Cel ce ţine toate cu dumnezeiasca mână, pe Care roagă-L Fecioară, ca pentru milostivirea cea negrăită, să mă îmbrăţişeze, şi să mă mântuiască, pe mine cel ce sunt osândit.
Irmos :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat; adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Săvârşind minuni şi semne Averchie, cu rugăciunile tale ai făcut izvorârea apelor celor fierbinţi, şi cu porunca ta Părinte, punându-se într-un vas : Vin, untdelemn, şi încă un fel, cu dumnezeiască putere ieşeau neamestecate, fiecare la vreme în chip minunat, spre dumnezeiască slava lui Hristos.
Slavă..., a sfinţilor :
Dimpreună cu Iamvlin, să lăudăm cu cântări pe Antonin, pe Martinian şi pe Constantin; pe Maximilian şi pe Dionisie, dimpreună cu lăudatul Exacustodian, prăznuind luminat strălucita lor pomenire; ca şi cu rugăciunile lor, şi cu mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, să aflăm iertare greşelilor, de la Mântuitorul Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, folositoarea creştinilor, vezi suspinurile mele, vezi credinţa mea care am către tine, şi mă scapă de toate ispitele ce-mi vin asupra, de către văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi; ca să te laud pe tine, ca pe ceea ce ai născut Viaţa cea veşnică.
LA LAUDE
Stihirile podobnice ale Ierarhului. Glasul al 8-lea
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Unsu-te-a pe tine Arhiereu Darul Duhului Sfânt Averchie, ca să surpi capiştile înşelăciunii, şi să ridici cu Darul, sfinţite lăcaşuri lui Dumnezeu, întru cinstea şi slava Celui născut din Fecioară; Care pe toate le-a sfinţit.
Cu minuni ai întărit Părinte toate cuvintele dumnezeieştii propovăduiri şi ai întors pe oamenii cei rătăciţi spre dumnezeiasca cunoştinţă; arătându-te luminător nerătăcit Averchie, şi surpător dracilor. Pentru aceea te lăudăm.
Ca un soare preamare Părinte, ai răsărit lumii cu strălucirile preaînţeleptelor tale cuvinte, şi cu Darurile vindecărilor, luminând pe credincioşi şi gonind pururea întunericul patimilor, cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt, Fericite.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Bine slugă bună şi credincioasă, bine lucrătorule al viei lui Hristos ! Tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul ce ţi s-a dat, l-ai înmulţit, şi celor ce după tine au venit nu le-ai pizmuit. Pentru aceasta poarta Cerului ţie s-a deschis; intră dar întru bucuria Domnului tău, şi roagă-te pentru noi sfinte Averchie.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii. Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
După ce te-a văzut pe Tine Hristoase spânzurându-Te pe lemn, ceea ce Te-a născut striga cu plângere : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Cum mori acum pe Cruce ? Cum şi în mormânt Te pun ?
Şi cealaltă slujbă a Utreniei şi Otpustul
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA
Pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic şi Apostol Iacov, fratele Domnului.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 Glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Veniţi de Dumnezeu înţelepţilor să cinstim cu sfinţenie, pomenirea fratelui lui Dumnezeu; că jugul lui Hristos luând cu osârdie, Evangheliei, bunătăţii Lui, şi împărăţiei a fost propovăduitor, şi rânduiala Lui cea negrăită a se crede a făcut-o. Pentru care, Atotputernice, curăţire nouă ne dăruieşte.
Întru toate marginile lumii a răsunat vestea cuvintelor tale, prin care ne luminăm spre tot felul de faptă dumnezeiască, şi ne îndreptăm cu credinţă spre dumnezeiasca cunoştinţă a Treimii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă ca un Ierarh, pe Iisus Iubitorul de oameni, să mântuiască sufletele noastre.
De-departe viaţa ta Iacove mai înainte văzându-o, frate te-a primit Hristos Iubitorul de oameni, Cel preaînţelept şi mai înainte cunoscător, şi ierusalimitenilor credincios arătător de sfinţenie, şi maimare păstor te-a hirotonit, şi tăinuitor; care ai jertfit tainele cele negrăite. Pe Care şi acum roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Cu sângele muceniciei, preoţia ai împodobit, sfinţite Mucenice Apostole; că stând pe aripa Bisericii pe Dumnezeu Cuvântul ai propovăduit a fi Făcător a toate. Pentru aceasta de iudei fiind surpat, cămărilor cereşti te-ai învrednicit, fratele lui Dumnezeu Iacove; pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, Învierii.
Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut; Acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 8-lea.
Podobie : Doamne de ai şi stătut...
Doamne de a şi stătut pe aripa Bisericii Iacov, dar cu îndrăzneală grăind, pe Tine Dumnezeu Cuvântul Te-a propovăduit Făcător a toate, care în lume ai venit. Pentru ale cărui rugăciuni, dă şi acum luminarea sufletelor noastre.
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Doamne măcar, deşi cu lemn s-a sfărâmat capul Apostolului, dar în rai s-a dus la lemnul vieţii; căci din cele vremelnice dezlegându-se, în veci se bucură. Pentru ale cărui rugăciuni, trimite bisericilor pacea Ta.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
Doamne, mărturisindu-te pe pământ vitejeşte cu tot adevărul, fratele Tău cel pururea slăvit, pe Tine Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt, pe vrăjmaşii cei rău-slăviți i-a ruşinat şi i-a înfruntat. Pentru aceasta şi pătimind, Ție Ți-a stătut înainte, bucurându-se.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Lui Hristos începătorului păstorilor frate ai fost, următor scaunului, şi între Apostoli vestit; şi pentru acesta moarte ai iubit, şi de mucenicie nu te-ai ruşinat, Iacove Slăvite. Pe Acela roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Stăpână primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Tropar, glasul al 2-lea.
Ca un ucenic al Domnului, ai luat Evanghelia ca un Mucenic ai neschimbare; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un Ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... troparul de două ori, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii.
După întâia Catismă SEDEALNA, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Ca pe un dumnezeiesc ucenic al lui Hristos, frate şi Apostol, toţi cu cântări te cinstim Iacove fericite şi cu căldură strigăm ţie : Cu rugăciunile tale mântuieşte-ne pe noi robii tăi, cei ce cu credinţă prăznuim sfinţită şi dumnezeiască pomenirea ta. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Rugul care Moise nears l-a văzut; muntele lui Dumnezeu, nor sfânt, cort nespurcat, masă primitoare de Dumnezeu, palat înalt al Împăratului; uşă neumblată, cu totul luminată, Fecioară pe tine te lăudăm.
După a doua Catismă SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei...
Venirea Dumnezeiescului Duh, Fericite primindu-o, te-ai făcut lăcaş darurilor Lui, şi ai scris tainica închipuire a înfricoşatei sfinţitei lucrări, având întindere cu preasfinţite înţelesuri, şi cu înţelepte rostiri, purtătorule de Dumnezeu Iacove; şi pe aceasta ai dat-o Bisericii.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Ucenic al Cuvântului, şi al adevărului propovăduitor, ca o săgeată trimis ai fost luminând pe cei ce erau în cumplitul întuneric, Sfinte Apostole; şi întunericul nedumnezeirii ai risipit de pe pământ; şi pe toţi cei binecredincioşi, fii ai zilei i-ai arătat de Dumnezeu văzătorule Sfinte Iacove.
Și acum..., a Născătoarei :
Celor ce neclintit avem nădejdea spre tine Fecioară Preacurată, fii acoperământ, slobozindu-ne de multe feluri de ispite, înconjurări, şi cumplite nevoi. Roagă împreună cu Apostolii Lui pe Fiul tău, şi mântuieşte pe toţi cei ce nădăjduiesc spre tine.
Psalm 50.
CANOANELE
Amândouă din Octoih, fără mucenicine, şi a Apostolului pe 6.
CANONUL Apostolului
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Adâncul Mării Roşii...
Darea cea bună Iacove şi Darul cel desăvârşit, de la Părintele luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; Căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.
Cu raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat Iacove, şi cu Dânsul legile alcătuind, bisericile păgânilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu totul fericite.
Slavă...,
Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat o ai împodobit, ca unul ce ai fost întâi Arhiereu, fiind uns cu singură lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu, şi sfinţit propovăduitor de taine.
Și acum..., a Născătoarei :
Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu Născătoare prealăudată; tămăduirea sufletelor, şi înnoirea trupurilor.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
Veselească-se de tine seminţia Iudeii astăzi, văzându-te strălucit cu razele lui Hristos.
Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica păgânilor, pe tine prealăudatul propovăduitor, se luminează cu dumnezeieştile tale învăţături.
Slavă...,
Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viaţă făcător, legea aşezând şi vestind.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe Care ai născut cu trup Fecioară Maică, pe Cel ce a strălucit din Tatăl, Iacov ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.
SEDEALNA, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Apostole al lui Hristos, însu-ţi văzătorule şi Mucenice, Iacove înţelepte, fratele lui Dumnezeu fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, slobozeşte-i cu rugăciunile tale de greşelile cei ţin, cel ce ai moştenit cerurile cu puterea Duhului.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Rudenie lui Iisus după trup fiind, de la Dânsul Dar mult ai luat Apostole, şi tuturor ai dat luminare şi cunoştinţă, preaînţelepte Iacove, şi înşelăciunea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar maimarii întunericului, înşelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propovăduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta strigăm către tine : Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti Mireasă cu totul fără prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca ceea ce eşti lăcaş Mângâietorului cu totul fără prihană; pe mine cel ce sunt lăcaş spurcat fărădelegii, şi care m-am făcut batjocură dracilor întru cunoştinţă, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, lăcaş luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce eşti primitoare de lumină, Curată; goneşte-mi negura patimilor, şi împărtăşirii celei de sus mă învredniceşte, şi luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Pentru dragostea chipului...
Dus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli; Mântuitorule, şi au luminat pe păgâni, trăgându-i Doamne spre cunoştinţa Ta.
Neîntinată oglindă arătându-te, şi razele cele atotlucrătoare ale Treimii Celei nezidite luându-le, ai strălucit Iacove tuturor.
Slavă...,
Piatră rostogolindu-te, te-a văzut pe tine sfinţită proorocia, sfărâmând putreda deşertăciune a înşelăciunii, cu puterea Duhului.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce a intrat Fecioară Maică în pântecele tău, Cuvântul cel mai înainte de veci, Cel ce S-a născut negrăit din Tatăl, pe Iacov Apostol l-a arătat.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Tu Doamne rază de lumină strălucitoare pe Iacov l-ai arătat, care pe oameni din înşelăciune i-a schimbat.
Pe Tine Doamne cu glas slobod te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor patimii Tale a fost, fiind omorât.
Slavă...,
Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă; ţie celui luminat cu darurile faptei bune Iacove !
Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine cu adevărat dumnezeiesc lăcaş aflându-te S-a sălăşluit întru tine Fecioară Cuvântul, grijindu-Se de a noastră mântuire.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Jertfi-voi Ție Doamne...
Cu haină mai bună decât a legii te-a îmbrăcat pe tine, şi Arhiereu te-a arătat mai cinstit decât Aaron cel dedemult, Cel ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine.
Organ lovit cu lucrările Duhului, îndemnând toată mintea, şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea prea-cumplită, ai fost prea-ales.
Slavă...,
Însetat fiind, ai băut apa vieţii, şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dumnezeiescul Duh.
Și acum..., a Născătoarei :
Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu zămislind, a născut Viaţa cea neîmbătrânitoare, şi datoria cea dedemult pentru toţi a plătit-o.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat...
Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor, şi ispravnic credincios tainelor celor duhovniceşti. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim Apostole.
ICOS.
Pe tine fiul lui Iosif, şi întâiul Ierarh al ierusalimitenilor, Iacove de Dumnezeu văzătorule, şi frate al Domnului, cu cântări de laudă te cântăm cu bună cinstire, şi cu credinţă strigăm : Dăruieşte-ne nouă Dar desăvârşit de la Părintele luminilor. Şi goneşte necazul cel ce vine asupra noastră, şi care este de faţă pentru mulţimea greşelilor. Că au ridicat vrăjmaşii, asupra noastră călcâiul, şi ne-au înconjurat pe noi cei fărădelege. Ale căror arcuri frânge-le degrab sfinţite arătătorule; ca toţi să te cinstim Apostole.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic şi Apostol Iacov, fratele Domnului.
Stih : Chemându-te frate celui pe lemn osândit,
Mori pentru el preafericite, de lemn fiind lovit;
Pe fratele Domnului cel bun numit,
Cu lemn în douăzeci şi trei l-au omorât.
Acest sfânt Iacov fratele lui Dumnezeu, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însuşi Domnul şi întâi el a izvodit şi a scris dumnezeiasca Liturghie, învăţată de la însuşi Hristos. Pe care Liturghie în urmă a făcut-o mai pe scurt marele Vasile, şi după dânsul dumnezeiescul Hrisostom, pentru neputinţa omenească. Păstorind sfânta Biserică din Ierusalim, şi învăţând pe mulţi din jidovi şi din elini, şi întorcându-i spre Domnul, a pornit pe jidovi asupră-şi cu urgie, care prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa bisericii, şi fiind încă viu l-au omorât cu un lemn. Iar pentru că se zice fratele lui Dumnezeu, se trage acest cuvânt din predanie. Că Iosif logodnicul împărţindu-şi pământul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi, şi vrând să facă parte şi celui din sfânta Fecioară, Fiu şi Dumnezeu, ceilalţi nu-l primiră; iar Iacov luându-l părtaş de moştenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate lui Dumnezeu, ci şi drept.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului
Stih : Aflat-ai vechea vrednicie mutându-te Ignatie
Întâi şezătorule al Romei nouă bucurându-te.
Acest dintru sfinţi Părintele nostru Ignatie, a fost fecior împăratului Mihail Rangave, şi a împărătesei Procopia, frate lui Teofil, şi nepot împăratului Nichifor. Şi fiind eunuc adică scopit, se făcu călugăr şi egumen la mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. După aceea a fost Patriarh Constantinopolului, şi îndreptă biserica unsprezece ani şi cinci luni. Apoi se scoase de împăratul Mihail fiul lui Teofil, care puse Patriarh în locul lui pe Fotie, protospătarul şi protoasicritul, făcându-se mai întâi monah. După aceea şi pe el îl scoase împăratul Vasilie Machedon, şi puse iarăşi pe Ignatie şi ţinu zece ani, şi iarăşi se scoase; şi în locul lui s-a făcut patriarh cel între sfinţi Ştefan, fiul împăratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie mergând la mănăstirea Satirului, cu pace s-a săvârşit; vieţuind de toţi anii vieţii sale şaptezeci şi nouă.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Macarie Romanul.
Stih : Pustiul ai iubit, Preafericite ca să locuieşti...
Ca singur cu singur Dumnezeu să vorbeşti.
Trei, oarecari sfinţi bătrâni; Serghie şi Ighin şi Teofil, din mănăstirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu bună socoteală, se vorbiră într-una din zile, şi puseră gând până în sfârşit să umble, să înconjure pământul; şi plecând întru acea cale, aveau adesea groază, şi despre oameni şi despre fiare cu scârbă şi cu patimă rea; câteodată lipsiţi chiar şi de hrana buruienilor sălbatice. Deci călătorind multe zile, ajunseră la un loc, unde se vedeau urme de om; după care s-au şi îndreptat de au mers la o peşteră, care se vedea a locui om într-însa, că era grijită binişor. Şi intrând într-însa, aştepta ca să vadă pe cel ce locuia acolo. Şi peste puţin simţind un miros frumos, văzură o asemănare de om împodobit cu părul său. Şi acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre peşteră, îi simţi de-departe, şi aruncându-se bătrânul jos la pământ, făcu rugăciune, şi strigând cu glas mare, zise : De sunteţi de la Dumnezeu, iviţi-vă la mine, iar de sunteţi de la diavolul, vă depărtaţi de la mine smeritul şi păcătosul. Iar ei răspunseră, zicând : Binecuvintează-ne robul lui Dumnezeu; că suntem creştini, şi ne-am lepădat de diavolul. Atunci sculându-se stareţul, veni către dânşii şi desfăcându-şi părul de pe obraz, îi binecuvântă; Însă îi era părul alb ca zăpada, iar pielea trupului său eră ca ţestul de broască, şi de multă bătrâneţe îi erau lăsate sprâncenele pe ochi şi unghiile mâinilor şi ale picioarelor sale mai lungi decât o mână erau, iar barba ajungea până la picioare. Şi începu a-i întreba : De unde sunteţi fiii mei, şi pentru ce aţi venit aicea ? Iar ei îi spuseră toată întâmplarea şi gândul lor. Şi el zise : Fiii mei, nu se va afla om ca să poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am nevoit să o fac aceasta, şi mi s-a arătat unul noaptea şi mi-a zis : Nu te pune a ispiti pe cel ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai înainte din locul acesta. Deci auzind ei acestea foarte se înfricoşară, şi fiind în deseară, le zise : Fiii mei, staţi puţintel înlături, căci am doi copii aicea, care vin în toată seara la mine, ca nu cumva văzându-vă străini să vă vatăme. Şi iată doi lei veneau din pustie repede şi căzură la picioarele lui răcnind; iar aceia de frică căzură cu faţa la pământ. Deci punând bătrânul mâinile peste fiare le zise : Fiii mei, din pământul omenesc a venit oarecare la mine, ci să nu le faceţi vre-un rău. Şi îndată bătrânul întorcându-se către monahi, le zise : Veniţi fraţilor să facem Vecernia; şi dacă se sculară aceia înfricoşaţi, se repeziră leii la dânşii, şi le lingeau picioarele. Iar când a fost a doua zi, ziseră Sfântului : Spune-ne cinstite Părinte, cum ai venit aicea; şi el răspunzând, zise : Eu am fost fiul al oarecăruia boier Ioan Romanul, singliticul şi mă logodiră părinţii mei ca să mă însoare fără voia mea, şi se făcu nunta, şi când au vrut, să mă închidă la aşternut, jucând oamenii; şi umblând ei încoace şi încolo eu ieşii singur afară, pe sub cumpăt şi mă ascunsei într-o casă a unei femei văduve, şapte zile. Iar părinţii mei plângând, şi căutându-mă, eu la miezul nopţii ieşind la drum, am aflat un bătrân şi-l întrebai : Unde mergi Părinte ? Iar el îmi răspunse : Unde gândeşti tu, acolo merg şi eu; şi mă lu-ai după dânsul, şi peste trei ani am venit aicea împreună cu dânsul. Iar mai înainte cu puţine zile până aicea, dormind noi, cum n-am mai văzut pe împreună călătorul meu, şi începui a plânge şi a mă întrista, şi numaidecât mi se arătă, zicând : Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci dă slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul şi ai venit la lumină. Zicându-mi acestea, iarăşi s-a făcut nevăzut de la ochii mei. Iar eu plecai, şi după cinci zile venii aicea şi aflai întru această peşteră o leoaică moartă, şi puii amândoi unde ţipau neavând ce suge, şi luându-i i-am hrănit cu mugur de prin copaci, ca pe nişte fii ai mei; iar pe leoaică am îngropat-o în pământ. Şi Dacă împlinii doi ani aici ieşii în al şaptelea ceas, şi şezui cu aceşti leişori, şi iată văzui o basma jos, foarte subţire şi frumoasă şi eu mă mirai în cugetul meu şi zisei : De unde să fie aceasta; iar a doua zi găsii nişte papuci de mătase, şi mă mirai şi de acelea. Şi căutând împrejur văzui o femeie şezând deasupra unei pietre, şi era împodobită cu haine cu aur de mult preţ şi frumoasă. Şi-i zisei : De unde ai venit, şi ce este acest chip diavolesc ? Iar ea plângea cu amar, zicând : Eu ticăloasa sunt fiica oarecăruia boier Roman, şi mă siliră părinţii de mă măritară fără de voia mea. Şi fugind eu de la împreunare neştiind nimenea dintr-înşii fuga mea, mă rătăcesc prin munţi, prin peşteri şi pustietăţi; şi am nimerit aicea neştiind unde voi merge; ci nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce şi eu sunt zidirea lui Dumnezeu. Şi ea era ispită diavolească, şi-mi grăia cu meşteşug, şi eu nu ştiam. Deci zisei către dânsa : Unde vrei să mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te afli aicea cu mine ? Iar ea zise : Venit-am să locuiesc aicea în pustiul acesta. Şi luându-o de mână o dusei în peşteră, şi-i dedei să mănânce mugur, de care mâneam şi eu. Şi lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura şi mie sufletul; şi Dacă însera şi-mi făcui ruga Vecerniei, mă culcai pe pământ să mă odihnesc puţin, şi începu a mă tulbura satana. Şi eu cel ce nici odinioară n-am poftit vreun păcat trupesc, îndrăgii femeia; şi când vrui să mă împreun cu dânsa, îndată pieri dinaintea mea. Şi cunoscând că am greşit înaintea lui Dumnezeu, zisei : Greşit-am înaintea ta Doamne, miluieşte-mă ! Şi în sfârşit venindu-mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că nici leii aceştia nu veneau la mine de zece zile, precum făceau mai înainte. Şi pusei gând ca să mă mut de aicea, ca nu cândva să mă amăgească iarăşi, şi voi fi lepădat de către faţa Domnului. Şi sculându-mă ieşii dintru această peşteră, şi umblând cale de două zile mi se arătă îngerul Domnului, şi-mi zise : Unde mergi Macarie ? Iar eu îi zisei : Fug de faţa păcatelor mele. Şi-mi zise îngerul : O ispită nu putuşi răbda ? Întoarce-te la chilia ta, şi eu îi zisei : Dar cine eşti tu Doamne ? Şi zise : Eu sunt Rafail care te-am povăţuit la calea aceasta. Şi acestea zicând, a fost nevăzut de la mine, şi întorcându-mă la chilia aceasta am îngenunchiat către Domnul, petrecând patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi nemâncat. Şi sculându-mă, văzui că erau lumini în peşteră la câte patru unghiurile, şi un om îmbrăcat în porfiră, şi cu cunună de aur în cap de pietre scumpe, şi cânta o cântare preaminunată, şi glasul lui era ca de norod mult cântând. Şi dacă sfârşi cântarea se făcu miros înfricoşat, şi îndată se făcu nevăzut dinaintea mea cel ce Se arătase; care suindu-se la ceruri, se făcură fulgere şi tunete şi cutremure; şi eu îngrozindu-mă, fiii mei, am rămas mut fără de grai şaptezeci de zile; eram atunci de patruzeci şi opt de ani. Iată acestea le-aţi auzit fraţilor; de veţi putea să suferiţi, rămâneţi cu noi; iar de nu, Domnul să vă îndrepteze. Şi slobozindu-i le zise : Mântuiţi-vă cu pace duhovniceştii mei fii, rugându-vă şi pentru mine. Şi-i petrecură leii trei zile; care sărutând urmele picioarelor lor, se întoarseră către stareţul; iar monahii călătorind câteva zile, şi sosind la un râu, şi culcându-se puţintel să doarmă, se răpiră de dumnezeieştii îngeri şi fură puşi în Ierusalim. Deci deşteptându-se şi cugetând câtă cale ca prin vis o trecură, au slăvit pe Dumnezeu, şi făcând rugă şi închinându-se pe la sfintele locuri, se întoarseră la mănăstirea lor, povestind afară din celelalte ce văzuse şi pătimise şi de ale Sfântului Macarie.
Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Nichifor, cel ce a aşezat mănăstirea cea din Harsian, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Ridicând sfinţită mănăstire Nichifor prea cu cuviinţă,
Se silea a fi şi al vieţii purtător de biruinţă.
Tot în această zi, Cuviosul Petronie, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Moise pe Dumnezeu vedea de piatră acoperit fiind,
Şi Petronie pe nematerialnica piatră stând.
Tot în această zi, Sfinţii doi tineri, care fiind siliţi a alerga peste foc aşternut pe pământ, s-au săvârşit.
Stih : La doi tineri alergători dă cununile îndoite,
Care alergau peste foc, ca la Olimpia cuvinte.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : În cuptorul persienesc...
Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dumnezeiescului Duh, în taină Iacov a strigat : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Suflarea cea repede de sus, a întocmit pe Iacov cu limbă în chipul focului, a grăi măririle lui Dumnezeu : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Slavă...,
Alcătuind cartea privirii la Dumnezeu celei lucrătoare, ca dintr-o tăbliţă duhovnicească, ai făcut pe oameni mai buni, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Cel ce iarăşi a zidit lumea în pântecele tău dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor dumnezeieştii Liturghii pe Iacov cel ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană Stăpână.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Mâinile cele tari tinzându-Ți Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te Stăpâne către Părintele tău Cel fără de început, şi i-ai gătit să strige cu veselie : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Precum te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai trimis pe Sfântul Duh; şi cu strălucirea Acestuia, Iacov fiind luminat Stăpâne, luminează lumea, ca să strige : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Înţelepciunea cea ipostatnică Iacove înţelepte ai avut-o învăţător, Care te-a învăţat pe tine tainele cele nespuse şi negrăite; şi spre buna-credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Munte arătat înţelegător Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul; că din tine S-a tăiat Piatra cea preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce strigă dumnezeieşte : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
Veniţi toţi, pe cel întâi pe scaun şezător, luminătorul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Iacov ca pe un Ierarh şi dumnezeiesc propovăduitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.
Pe tine ca pe cel ce te-ai arătat părtaş dumnezeieştii împărăţii celei fără de sfârşit, şi frate lui Dumnezeu te-ai chemat, şi ai arătat cu numirea viaţă adevărată, te mărim Iacove.
Slavă...,
Înaintea Scaunului Treimii stând fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău Arhiereule Iacove, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Tu de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat din Fecioară. Întru care şi crezând acum după vrednicie Îl mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Ca un întâi Ierarh al legământului nou, ca un maimare Apostol, ca un înţelept vestitor, ca un Mucenic (ce eşti) al adevărului; mai mult decât toţi te-ai îmbogăţit cu înalta vrednicie a fi frate Domnului; acum cu pietre fiind lovit şi mutându-te la Dânsul cere nouă Iacove dezlegare de greşeli. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ziua cea înfricoşată şi mare a judecăţii, a sosit acum lângă uşi; vezi suflete al meu, ia aminte, deşteaptă-te; şi din inimă cazi către Fecioara şi Maica lui Dumnezeu, strigând cu lacrimi : Te rog Curată scapă-mă de toată pedeapsa, şi mă aşează cu oile cele dea-dreapta Fiului tău.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria..
Mulţimile credincioşilor, săvârşind acum sfinţit praznic, cu bucurie să strigăm astăzi toţi cu credinţă, lăudând cu psalmi şi cu cântări pe fratele şi Apostolul Domnului; care pururea se roagă să ne mântuim noi. (De două ori)
Venirii Domnului celei după trup înţelepte, frate arătându-te, ucenice ai fost şi însuţi văzător al dumnezeieştilor taine, şi ai fugit cu Dânsul în Egipt cu Iosif şi cu Maica lui Iisus. Cu care roagă-te să ne mântuim noi.
Adunarea Apostolilor te-a ales pe tine a fi întâi sfinţitor în Sfântul Sion, al lui Hristos Făcătorului de bine; ca pe cel ce ai fost rudenie naşterii Lui celei după trup şi frate, şi împreună călător, şi următor urmelor Lui, Iacove.
Slavă..., glasul 1, a lui Vizantie.
Cu raza cea de foc a Dumnezeiescului Duh luminându-te, creştinătăţii te-ai arătat dumnezeiesc râvnitor, frate al lui Dumnezeu Iacove; pentru aceasta şi cu haină mai cinstită decât a preoţiei legii, ca pe Aaron cel dedemult te-a îmbrăcat, Cel ce pentru milostivire, întru frăţie te-a primit. Pe acela roagă-L, mărite Apostole, să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară ! Bucură-te lauda a toată lumea ! Bucură-te Preacurată, Maica lui Dumnezeu binecuvântată.
SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare. Ecteniile, şi Otpustul.
Ceasul 1, şi Otpustul deplin.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA
Sfântul Mucenic Aretha şi cu însoţitoarele lui.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Bărbăţia ta ai pus-o împotriva cruzimii evreilor, Mucenice Aretha prealăudate, şi cu Harul cel dumnezeiesc, te-ai arătat purtător de biruinţă, şi ai adus, Slăvite, lui Hristos mare ceată de Mucenici, oşteni, care s-au adunat din toată vârsta, şi s-au alcătuit din tot neamul.
Aretha preamărit eşti care ai întărit ceată veselitoare de sfinţi Mucenici, cu care, împreună ai pătimit pătimirea cea bună, şi ai săvârşit călătoria chinurilor tale celor bărbăteşti. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Fecioare de Dumnezeu înţelepţite, Mucenițe înfierbântându-se de iubirea lui Hristos, uitându-şi neputinţa firii, şi cu puterea cea dumnezeiască întărindu-se, au călcat înşelăciunea vrăjmaşului; nespăimântându-se, de durerea chinurilor, şi neîngrozindu-se de focul cuptorului.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Cu cântare astăzi să cinstim credincioşii dintr-un cuget, pe păstorul cel mare, pe Aretha preamăritul, împreună cu ceata sa că a înfruntat pe împăratul cel fărădelege, şi şi-a vărsat sângele pentru mărturisirea lui Hristos. De aceea, ca un nor de foc ardea pe faţa pământului, mustrând necredinţa celor fărădelege. Pentru aceasta Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai întărit pe purtătorii Tăi de chinuri către mărturisirea Ta mântuieşte-ne pe noi ca un Stăpân al tuturor, de supărări şi de nevoi, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn...
Şterge întinăciunea smeritei inimii mele, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, şi toate rănile, şi curăţeşte rănile ei cele din păcate, şi nestatornicia gândului meu întăreşte-o. Ca mântuindu-mă eu netrebnicul robul tău, să măresc puterea ta, şi ajutorul tău cel mare.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzându-Te soarele şi luna Iubitorule de oameni spânzurat pe lemn, şi-a ascuns razele, Soare al dreptăţii Hristoase al meu ! Şi temeliile pământului s-au clătit de frica puterii Tale. Iar Maica Ta rănindu-se la cele dinlăuntru, striga către Tine : Iisuse preabunule, slavă îndurării Tale.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea :
Sfătuirea cea rea, vicleană şi fără de credinţă a evreilor, cunoscându-o mai înainte, cu îndrăzneala Duhului v-aţi nevoit a pătimi pentru Hristos. Ca precum dedemult în lege au supărat în pustie pe Cel ce i-a mântuit din Egipt, şi pe Acesta L-au osândit la Cruce; aşa şi acum la voi, cu fapta a trecut peste cuvânt; căci râvnind necredinţei, pe voi v-au osândit focului. Voi însă cu un cuget al bărbăţiei nevoindu-vă cu tărie, v-aţi arătat înfricoşători între Mucenici. Având dar îndrăzneală către Dumnezeu, cereţi, să se mântuiască sufletele noastre de greşelile cele cumplite.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...
Răpeşte-mă Stăpână din mâna balaurului celui ucigător de oameni, care bate război cu mine ca să mă înghită de tot cu înşelăciunea. Sfărâmă-i măselele rogu-mă şi strică-i măiestriile. Ca izbăvindu-mă din ghiarele lui, să măresc puterea ta.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzându-Te răstignit şi omorât, Născătoarea de Dumnezeu, striga : Vai mie, cum suferi durerile preadulcele meu Fiu ! Suliţa Ta mă răneşte la inimă, şi patima Ta arde cele dinlăuntru ale mele. Te laud însă, că acestea le pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om.
Tropar, glasul 1 :
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih; şi al mucenicilor pe 4
CANONUL Mucenicilor
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :
Irmos :
Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scăpat din robie pe Israil; cântare de biruinţă cântându-i, să strigăm; Să cântăm Ție unuia Stăpânului.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Aretha preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi dumnezeiască.
Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sine-ţi evreilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.
Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, evreul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi dumnezeiasca rânduială.
Slavă...,
Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de Mucenici, Aretha prealăudate, adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu cântări să lăudăm credincioşilor pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea plină de daruri, pe Acoperământul cel dumnezeiesc şi limanul cel cu bună linişte; pe mântuirea tuturor credincioşilor.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Doamne cel ce ai făcut..
Fii evreilor celor fărădelege, văzând că adunarea ta se întăreşte cu Darul lui Hristos, topindu-se de invidie, fără milă o chinuiau cu multe feluri de munci, unule Iubitorule de oameni.
Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine Mântuitorule.
Tu Cel ce singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă cine o va putea pricepe ? Căci turma, care ai adunat-o Hristoase, ai dat-o lupilor.
Slavă...,
Turma ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie Te chema pe Tine : Primeşte Mântuitorule duhurile şi sufletele noastre şi le condu la lumina Împărăţiei Tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind omorât dedemult, iarăşi m-ai adus către viaţă Preacurată, ceea ce singură ai născut viaţa cea Ipostatnică; de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, de faţă s-a zdrobit.
Irmosul :
Doamne, Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
SEDEALNA. Glasul al 8-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu puterea Crucii întrarmându-te şi cu credinţă îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe Mucenici. Pentru aceea adunându-ne, după datorie cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri fericite Aretha, pururea pomenite, Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mireasă fără prihană a Făcătorului, ca o Maică neispitită de bărbat a Mântuitorului Preacurată ca una ce eşti lăcaş Mângâietorului, pe mine care sunt lăcaş spurcat al fărădelegii, şi care m-am făcut întru cunoştinţă batjocură dracilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă lăcaş luminat prin fapte bune, ceea ce eşti primitoare de lumină Preacurată. Goneşte-mi norul patimilor, şi mă învredniceşte împărtăşirii celei de sus, şi luminii celei neînserate, prin rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea.
Suindu-te Cuvinte pe Cruce, văzând zidirea bogăţia bunătăţi Tale, Cela ce eşti necuprins de minte, tremura; şi toată clătindu-se era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat : Ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce ! Pironeşte-L cu cuie, şi-L împunge cu suliţa şi-L dă la moarte ! Iar Maica Ta văzând că pătimeşti; acestea, striga cu durere : Vai mie Stăpâne ! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită Cuvinte !
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Adunarea întărită prin Duhul, ceata dumnezeiască şi prealuminată, şi oastea mucenicească, purtătoare de biruinţă, care are Arhistrateg pe Aretha, să se laude cu cinste de cei ce cântă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Adunându-se cetatea cea gânditoare de Dumnezeu, Preafericite, prin a ta înţelepciune, întru care străluceşti cu cinstite cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte asupra celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Cu legea cea nouă a Duhului Celui făcător de viaţă fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit legea vechii Scripturi, cu curăţirea sufletului şi cu bun neamul obiceiului, cântând lui Hristos : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Slavă...,
Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat preacinstită, şi lăcaş dumnezeiesc al mucenicilor; şi acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata aceea ce cântă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Din neamul cel împărătesc al lui David odrăslind, ai născut Fecioară pe Cel ce împărăţeşte peste toţi, pe Cuvântul Cel ce a strălucit negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget dumnezeiesc, credincioşii te fericim.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumina neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu fierbinţeală întărind unul pe altul, şi ajutându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună-laudă bunii biruitori.
Întărindu-se cu credinţa, şi înfierbântându-se cu râvna bunei-credinţe, slugile tale Hristoase, nu s-au spăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci fiind strâns-legaţi cu dragostea ta, s-au dat pe sine-şi de bunăvoia lor.
Spre dumnezeiasca providenţă şi în negrăita şi înţeleapta hotărâre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa, poporul cel dumnezeiesc, au mers vitejii cu multă îndrăzneală la moartea cea prin iudeii cei fărădelege.
Slavă...,
Numai în tine nădăjduindu-se, şi crezând învierea Ta vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, netemându-se, nici strigând, s-au omorât de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, împreună vecuitor cu Tatăl, pentru bogăţia milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău a sărăcit, şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se trup, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Însemnându-se sfinţii cu sângele lui Hristos, şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii Mucenici, şi acum s-au învrednicit împărăţiei împreună cu El.
Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vorbele pruncilor celor mici propovăduiau pe Hristos; şi fecioare gânditoare de Dumnezeu, sau adus jertfă pentru bună-credința lui Dumnezeu.
Când a răsărit în tine lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Aretha de Dumnezeu grăitorule, atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii.
Slavă...,
Mulţime de Mucenici dumnezeieşti Ți S-a adus Mântuitorule; care dănţuind împrejurul Tău dansurile sfinţilor, cer iertare păcatelor, celor ce Te slăvesc pururea.
Și acum..., a Născătoarei :
Strălucit-a din Sion bună-cuviința Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului, care din tine l-a luat prin negrăita unire, ceea ce eşti neispitită de nuntă, şi lumea a luminat-o.
Irmosul :
Curăteşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea :
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de chinuri; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel ce este întru înălţime.
ICOS
Luminează-mi Hristoase gândul meu cu strălucirile pătimirilor viteazului Aretha, şi cu ale tuturor sfinţilor celor ce au pătimit împreună cu acesta. Că mai întâi decât toţi s-a arătat credincios, stând împotriva celor ce tăgăduiesc întruparea Ta, a Celui ce Te-ai întrupat şi Te-ai născut mai presus de fire, ca să ne izbăveşti din înşelăciune, şi să ne arăţi nouă celor ce vom vrea să umblăm fără rătăcire, calea mărturisirii; pe care răbdătorii de chinuri au umblat, lăudându-Te pe Tine Doamne, Cela ce eşti întru înălţime.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Aretha, şi (însoţitoarele sale) celor împreună cu el.
Stih : Mucenicul lui Dumnezeu Aretha tăindu-se,
Mulţi asemenea Mucenici lui Dumnezeu aduse.
Aretha în a douăzeci şi patra zi s-a tăiat,
Şi împreună cu cei sfinţi s-a numărat.
Acesta a fost stăpânitor al cetăţii Negrancei din Etiopia, pe vremea împărăţiei lui Iustin, în anii patru sute patruzeci şi doi. Iar în Etiopia împărăţea Elezvoiu preacredinciosul împărat; şi în ţara Omiriţilor împărăţea păgânul Dunaan, evreul; această ţară a Omiriţilor în Sfânta Scriptură se numeşte Sava, iar de elini se numeşte Arabia fericită. Deci fiindcă binecredinciosul Elezvoiu a fost biruit pe păgânul Dunaan, şi a pus păzitori şi boieri de ai săi, ca să păzească şi să ocârmuiască cetăţile acelea; pentru aceasta Dunaan sculându-se cu război, a omorât pe păzitorii dreptmăritorului Elezvoiu. Şi încă mergând şi la cetatea Negran, a înconjurat-o, şi neputând a o lua cu război, a făcut jurământ, cum că nu va supăra pe creştinii cei dintr-însa, şi aşa intră în cetate. Apoi călcându-şi jurământul, a omorât băutorul de sânge pe toţi câţi i-a aflat într-însa, atât bărbaţi, cât şi femei. Care cu toţii au stătut bărbăteşte şi au mărturisit credinţa cea în Hristos. Atunci şi Sfântul acesta Aretha, a stătut cu bărbăţie şi mărime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate că era atât de bătrân, cât nici putea umbla. Deci după ce mai întâi viteazul acesta nevoitor al bunei credinţe, a întărit cu cuvintele sale pe toţi împreună cetăţenii săi în credinţa cea în Hristos, a luat moartea prin sabie, şi aşa s-au mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea femeii celei ce a pătimit cu Sfântul Aretha, şi a copilului ei; pe care văzându-o pruncul în foc, s-a aruncat singur în văpaie; la dânsa, şi s-a săvârşit împreună.
Stih : Către Maica care în foc cu linişte cenuşă s-a făcut :
Pruncul cu prunceşti cuvinte neînţeles a urmat.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sevastiani
Stih : Sevastiani la tăiere lapte izvora,
Nu sânge şi carne precum mai înainte de sabie era.
Pe vremea împărăţiei lui Dometian, aflându-se petrecând sfânta Muceniță Sevastiani în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la ighemonul Serghie că este creştină; aducându-o de faţă înaintea lui, şi mărturisind sfânta, că a fost uceniţă Apostolului Pavel, şi s-a botezat de dânsul şi cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi o bătură cu măciuci de plumb peste tot trupul, şi o băgară în temniţă, unde i se arătă Apostolul zicându-i : Bucură-te, şi nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos. Şi peste şapte zile scoţându-o ighemonul din temniţă, şi arzând foarte tare un cuptor, o osândi, că să se arunce într-însul. Iar sfânta aruncându-se într-însul, şi rămânând nevătămată, a ieşit, cât s-au minunat toţi şi s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, se făcu glas mare din Cer, şi fulgere şi tunete şi grindină, atât cât stinse şi focul, şi mulţi se primejduiră, şi fugea şi ighemonul cu ceilalţi. După acestea zise ighemonul : Cine eşti tu, ce este pentru tine, şi din ce cetate eşti ? Iar sfânta tăcea. Şi înţelegând de la cei ce stau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, o trimise legată la ighemonul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se îi zise : îndrăzneşte fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de faţă înaintea ighemonului Pompian, şi eu sunt cu tine. Şi mergând în Iraclia stătu înaintea ighemonului, care spânzurându-o de un lemn, o strujea fără de milă ca la trei ceasuri : şi rupându-se carnea, ieşea din ea miros frumos de mir. Deci strujindu-se ea, se ruga întru sineşi atâta, cât ziceau toţi că pătimeşte trup neînsufleţit. Şi pogorându-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Şi slobozindu-se un leu foarte mare, veni lângă dânsa, şi luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, lăuda pe sfânta şi mustra pe cei fărădelege. Apoi sloboziră asupra ei o leoaică foarte rea, şi nu-i strică nimic; şi sta amândouă fiarele, ca nişte mieluşei tineri, şi blânzi; de care mirându-se ighemonul, a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei. Şi scoţându-o afară din cetate, îi tăiată cinstitul cap, din care curse lapte în loc de sânge. Deci băgând păgânul Sfântul ei trup şi capul într-un sac, cu trei sute de litre de plumb, şi legându-l cu tot dinadinsul, îl aruncă în mijlocul mării. Iar îngerul Domnului rupând sacul, scoase trupul sfintei la locul ce se cheamă, Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă află, înfăşură moaştele cu pânză curată şi cu miresme scumpe, şi le aşeză întru acelaşi loc la Risiston.
Tot în această zi, Sfinţii Marco, Sotirih şi Valentin, care pe pământ târându-se, s-au săvârşit.
Stih : Treimea împreună nevoitorilor are stâlpi pe pământ.
Care strigă, durerile lor cele pururea fericite lăudând.
Tot în această zi, Sfântul Acachie preotul, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Acachie alegându-te pe tine cuvinte şi decât sufletul mai mult,
Ca să-şi pună sufletul pentru tine, la sabie a năzuit
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a săvârşit.
Stih : Într-un cuptor ars cu foc fiind băgat.
Nerdon soarbe paharul dumnezeiescului sfârşit.
Tot în această zi, cel între sfinţi Părintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au strigat : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor, şi strigă Ție Ziditorului cu osârdie : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta Hristoase, nu şi-au îngăduit pruncilor, ci arzându-se în cuptor, strigau Ție Stăpânului : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Tot sfatul celor fărădelege l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu dumnezeiască minte şi isteţime; şi veselindu-se, se junghiau zicând. : Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Aprinzând făcliile pătimirii şi ale fecioriei luminat, şi veselindu-se în cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înţelepte, purtătorii de chinuri strigă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Pricină de curăţie şi de mântuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine Maica lui Dumnezeu, şi celor ce strigă Fiului tău cu un glas : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a :
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Nu este în umbra legii săvârşirea, ci întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă strigau mucenicii spunând ucigaşilor de Dumnezeu. Pentru aceasta cu veselie poftim să murim toţi, şi murim cu dragoste şi-i cântăm : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la icoana Ta cea preacurată Hristoase, şi să primească credinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie împreună cu ceea ce l-a născut, cântând : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu bunăcredinţă au pătimit mucenicii pe pământ, şi după vrednicie au primit cunună de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este lăcaşul celor ce se bucură; care cu credinţă cântau : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit, şi pe cei ce slujesc voirilor lui, v-aţi mutat către Atotţiitorul şi Domnul tuturor, strigând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă pe Fiul tău şi Domnul Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoare de Dumnezeu, şi cerem dezlegarea păcatelor; ca să dobândim mântuire, cei ce cu credinţă cântăm : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Părtaşi slavei lui Hristos v-aţi şi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor Mucenici; şi v-aţi împodobit luminat cu diadema împărăţiei, şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu, cerându-ne nouă mântuire sufletească, vrednicilor de laudă.
După lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi Mucenici nebiruiţi, Aretha preaînţelepte, şi cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri, şi fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugaţi-vă pentru noi.
Mulţime stă înaintea noastră, mare adunare de Mucenici aleasă de Dumnezeu; veniţi iubitorilor de Dumnezeu, să-i lăudăm cu laude, ca pe nişte purtători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni.
Slavă...,
Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreptează viaţa mea, şi o chiverniseşte Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te iubesc. Şi trecând cu vederea păcatele mele, mă învredniceşte să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun Iubitor de oameni.
Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel neîncăput, şi ai întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe care acum roagă-L Curată, să dăruiască iertare păcatelor, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea.
Irmosul :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
LUMINÂNDA.
Podobie : Femei auziţi...
Aretha preafericite, împreună cu pătimitorii cei cu tine, roagă-te lui Hristos, să dea lumii unire şi pace; asemenea stăpânitorilor domni şi regilor binecredincioşi, şi gânditorilor de Dumnezeu împăraţi, mare Mucenice prealăudate, şi iertare păcatelor celor ce săvârşesc sfinţita pomenirea voastră.
A Născătoarei :
Înnoit-ai firea strămoşului, ceea ce era stricată, zămislind în pântece mai presus de fiinţă, şi fără ispită de bărbat, născând pe Făcătorul lumii; prin Care fiind izbăviţi, cetele mucenicilor au pătimit, lăudându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti începătura mântuirii noastre.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
Sfinţii Mucenici Marchian şi Martirie, notarii.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Cei ce au săvârşit călătoria, şi au păzit credinţa, s-au încununat cu cununile muceniciei, Marchian şi Martirie, stâlpii cei nemişcaţi ai Bisericii, care izvorăsc laptele cel curat; mărgăritarii cei luminoşi, luminătorii care luminează făptura cu razele bunei-credinţe.
Însoţirea cea dumnezeiască, purtând tot un gând, şi având tot un cuget, a risipit eresul lui Arie, învăţând să ne închinăm Fiului Celui pururea vecuitor şi împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Treimii întru o Unime, şi Treimea întru Unimea firii, în trei feţe nedespărţite.
Următori şi asemenea la năravuri, râvnitori şi întocmai la obiceiuri v-aţi arătat lui Pavel propovăduitorul de cele sfinte; şi în vărsarea sângelui aţi înecat pe vrăjmaşi, şi aţi uscat pârâul eresurilor celor cumplite, şi v-aţi arătat râuri ale bunei-credinţe, adăpând Biserica lui Hristos, Marchiane şi Martirie.
Slavă..., glasul 1, a lui Ghermano :
Ucenici şi următori v-aţi făcut Mărturisitorului, şi propovăduitorului Treimii Celei de o Fiinţă, şi împreună cu dânsul pentru Ea fiind goniţi fericiţilor, aţi ales mai bună moartea cea prin sabie, decât hula cea ereticească. Pentru aceea fiind împodobiţi de la Dumnezeu, cu cununi muceniceşti, şi având îndrăzneală, rugaţi-vă, să se izbăvească de primejdii, cei ce cinstesc pomenirea voastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Alunecându-mă după gândul cel putred, zac gol, şi către limanul tău alerg Fecioară; izbăveşte-mă de viforul cel potrivnic, şi de supărările cele de multe feluri; ca să-ţi laud Darul cu dumnezeiască cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Pentru noi a suferit a pătimi Fiul tău, ca şi cu patima Sa să dea tuturor nepătimire, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea roagă-te Lui totdeauna, să ne izbăvească de tot felul de patimi, ale sufletului şi ale trupului, pentru rugăciunile tale.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a sfinţilor, glasul al 3-lea;
Luminătorii Bisericii cei înţelepţi, şi apărătorii Treimii, Marchian şi Martirie, cu pavăza credinţei risipind eresurile, au luminat lumea cu lumina pravoslaviei; căci plecându-se dogmelor celor adevărate ale lui Pavel păstorului şi învăţătorului, celui întocmai cu Apostolii, au surpat eresul lui Arie şi al lui Nestorie; au răsturnat tulburarea lui Savelie şi a lui Sevir, au propovăduit prealăudaţii ca teologi, să lăudăm toţi cu bunăcredinţă Unimea Treimii, şi pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat din Fecioară, pe Unul Fiul în două firi. Pentru aceea luând din ceruri cununi de biruinţă, grăitorii de Dumnezeu, cer pentru noi mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti între femei sfântă; de Dumnezeu Născătoare Maică nenuntită, roagă pe Împăratul şi Dumnezeu, pe care L-ai născut, să ne mântuiască, ca un Iubitor de oameni.
A Crucii, a Născătoarei :
Văzând pe Cel ce S-a născut din tine, Preacurată, spânzurat pe lemn, te văitai strigând : Preadoritul meu Fiu ! Unde Ți-a apus frumuseţea cea purtătoare de lumină ? Care a înfrumuseţat firea omenească.
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih, şi al sfinţilor pe 4.
CANONUL Sfinților
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii; ca Ție ca întru o alăută, prin omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă.
Cu totul luminându-vă cu lumina Sfintei Treimi totdeauna, aţi ajuns a fi luminători neînşelaţi sfinţilor. Pentru aceasta cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim.
Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul, Cel ce a strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine-întărit.
Slavă...,
Arătându-vă următori şi ucenici înţeleptului Pavel, grăitorilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta tăindu-vă cu sabia, aţi sfinţit pământul cu vărsarea sângelui vostru, răbdătorilor de chinuri.
Și acum..., a Născătoarei :
Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu cel fără început, L-ai întrupat Preacurată, făcându-Se Om pentru mila cea nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu bunăcredinţă te mărim pe tine, ceea ce eşti pricina îndumnezeirii tuturor.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Luminându-vă cu ortodoxia prin Dumnezeiescul Duh, aţi gonit cu totul întunericul lui Arie, făcându-vă mărturisitori ai Atotţiitorului.
Punând dogmă a fi Cuvântul întocmai cu Tatăl, sfinţilor, v-aţi osândit la moarte, Marchiane şi Martirie, şi v-aţi mutat către viaţa cea fără de sfârşit.
Slavă...,
Unitu-v-aţi cu îngerii prin oştirea sfinţită, şi v-aţi numărat luminat cu cetele mucenicilor. Pentru aceasta lăudăm cinstită pomenirea voastră.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind împodobită cu lanţuri de aur, o Stăpână împărăteasă, stai acum dea-dreapta Stăpânului şi Dumnezeu, rugându-te pentru noi robii tăi.
Irmosul :
Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale..
Pe Fiul şi Domnul, pe Cuvântul Hristos întrupat, L-aţi propovăduit arătat, de o Fiinţă cu Tatăl cel mai înainte de veci nedespărţit, sfinţilor. Pentru aceasta v-aţi luptat pentru El până la sânge, vădind toată reaua-credinţă a lui Arie. Pentru aceasta având îndrăzneală, rugaţi-vă, pentru sufletele noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Nepricepută şi necuprinsă de minte este înfricoşata taină, care s-a făcut prin tine, Stăpână curată de Dumnezeu dăruită; că luând în pântece, ai născut pe Cel necuprins, îmbrăcat cu trup din preacurate sângiurile tale, pe care roagă-L totdeauna Preacurată ca pe un Fiu al tău, să mântuiască sufletele noastre.
A Crucii a Născătoarei, asemenea :
Preacurata Maica Ta cea neispitită de nuntă, văzându-Te Hristoase spânzurat pe lemn, ca o Maică tânguindu-se zicea : Ce răsplătire Ți-a dat Ție poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a îndestulat de multe şi mari darurile Tale, Îndurate ? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Cela ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
Cu mintea întărită, şi cu cuget desăvârşit al ortodoxiei, întărindu-vă Mucenici ai Domnului, aţi săvârşit lupta muceniciei pierzând întunericul eresului.
Cel ce n-a propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl, ca un nebun fără de minte s-a sugrumat cu strunele ostenelilor voastre, şi s-a înecat în curgerile sângiurilor voastre cu Dumnezeiescul Dar.
Întrarmându-vă întru Domnul pentru credinţă sfinţilor, şi chinuindu-vă, v-aţi numărat împreună cu oştile cele cereşti; pentru aceasta vă fericiţi, fiindu-ne nouă întărire şi luminare.
Slavă...,
Sânii Bisericii care izvorăsc laptele bunei-credinţe şi hrănesc pe credincioşi, viteazul Marchian şi Martirie, să se laude cu cântări de bucurie.
Și acum..., a Născătoarei :
Sfinţitul Prooroc odinioară te-a numit pe tine Fecioară Preacurată, munte dumnezeiesc, umbrit peste tot cu bunătăţile; din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre înnoirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta Hristoase, iar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Arătatu-v-aţi următori dogmelor celor preaînţelepte, ale dumnezeiescului Pavel lucrătorului de sfinţenie, şi asemănându-vă obiceiurilor lui, mucenicilor, aţi pătimit cu tărie şi după lege v-aţi încununat.
Ca nişte stele străluciţi la înălţimea cinstitei Biserici, gonind întunericul cel adânc al eresului lui Arie, vitejilor Mucenici.
Slavă...,
Lepădându-vă sfinţilor de frumuseţile vieţii, v-aţi apropiat de Hristos, prin puţin sânge, şi aţi moştenit împărăţia cea neclintită, prealăudaţilor biruitori.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat ai născut Preacurată pe Fiul lui Dumnezeu, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, şi cu Dumnezeiescul Duh, Născătoare de Dumnezeu, pe care roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Venit-am întru adâncurile...
Urmând cuvintelor păstorului celui de Dumnezeu înţelepţit, aţi păzit dreapta-credinţă, Marchiane şi dumnezeiescule Martirie; pentru care v-aţi şi junghiat.
Cinstită s-a văzut moartea voastră înaintea Domnului, sfinţilor ostaşi, înţelepţi. Pentru aceea peste an cu cinste vă lăudăm toţi fericiţilor.
Slavă...,
Avându-vă Biserica lui Hristos izvor de minuni, pe voi răbdătorilor de chinuri preaviteji, Marchiane preafericite, şi Martirie, se veseleşte în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu gura şi cu limba te mărturisim cu adevărat Fecioară Maica Dumnezeului nostru. Roagă-L pe El Curată, să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul :
Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Cu nevoinţă bună v-aţi nevoit din pruncie, Marchiane împreună cu înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată dreapta-credință, urmând lui Pavel înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta împreună cu dânsul aţi aflat viaţa, ca nişte apărători ai Treimii prea-aleşi.
ICOS.
Ca nişte slugi binecredincioase ale Iubitorului de oameni Dumnezeu, doime binecuvântată, apucaţi înainte degrab, păzindu-mă de rele, şi dându-mi cuvânt de înţelepciune mie, celui ce laud patimile voastre, care aţi răbdat pentru credinţă cu gând neîndoit sfinţilor, şi aţi luat cununile cele cereşti. Şi vă bucuraţi pururea cu cetele Mucenicilor şi cu ale Apostolilor, cu ale învăţătorilor şi cu ale cinstiţilor arhierei, ca nişte propovăduitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, ca nişte apărători prea-aleşi ai Treimii.
SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Marchian şi Martirie Notarii.
Stih : Înţelege pe Notari, ale lui Hristos condeie,
Vopsite în sângele lor, cel vărsat prin sabie.
S-au tăiat în ziua douăzeci şi cinci.
Marchian şi Martirie, ca nişte Mucenici.
Pavel Mărturisitorul, patriarhind în Constantinopol după adormirea lui Alexandru, pe vremea împărăţiei lui Constantie arianul, fiindcă n-a primit arieneasca împărtăşire, ci mai vârtos a înfruntat-o : s-a izgonit de către acelaşi împărat în Armenia, unde a primit fericitul sfârşit, sugrumându-se de către arieni. Deci atunci şi sfinţii aceştia, ca unii ce au fost notari sau scriitori ai lui, care citeau sfinţitele cărţi la popor, luminând ortodoxia, s-au tăiat cu sabia, şi s-au îngropat la poarta Constantinopolului, ce se numea Milandisia, la locul Devterukil; a căror biserică după acestea, din temelie a ridicat-o cel între sfinţi Părintele nostru Ioan Hrisostomul.
Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Anastasie
Stih : Ce dar voi scrie ţie Anastasie.
Celui ce pentru Hristos te sârguieşti a muri prin sabie.
Acesta mergând singur de sineşi chemat la tirani şi propovăduind cu îndrăznire pe Hristos, adevărat Dumnezeu şi făcător tuturor, se minunară toţi, şi văzând neînduplecarea gândului lui, îi tăiară capul cu săbii şi-l aruncară în mare, iar oarecare femeie având frica lui Dumnezeu, scoţând din mare sfinţitele sale moaşte, şi înfăşurându-le cu mirosuri şi cu pânză curată, le puse într-o casă de rugăciune ce-şi făcuse, cu a căror aşezare se făcură multe tămăduiri şi se fac până astăzi întru mărirea Iubitorului de oameni Dumnezeului nostru, Amin.
Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Valerin.
Stih : Tăindu-se capul lui Valerin de sabie
Prin scurtă tăiere, o câte cununi acum ia.
Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Savin.
Stih : În foc intrând, Mucenice Savine dănţuieşti,
Dumnezeiască dănţuire, pricinuitoare cununii dumnezeieşti.
Tot întru această zi, Sfântul Mucenic Valerie, şi Hrisaf.
Stih : Amândurora nevoitorilor pedeapsa prin sabie fiindu-le,
Care socoteau desfătare muncile.
Tot întru această zi, Sfânta Tavita, pe care a înviat-o Sfântul Apostol Petru.
Stih : Unde-ţi este Petru, Tavita, că iar; de ar fi fost,
Te-ar fi ascultat de ai şi murit precum dedemult.
Tot întru această zi, Sfântul Uar cel din Egipt, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Capetele silnicilor demoni întru uimire,
Uar le-a tăiat primind a capului tăiere.
Tot întru această zi, Cuviosul Gheorghe episcopul Amastridei, făcătorul oarecărora canoane, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Pe Dumnezeu pe pământ şi după moarte îl lauzi Părinte,
Slăvindu-l pe acela cu ale tale cuvinte.
Tot întru această zi, Sfinţii : Papia, Diodor şi Claudian, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Capetele de trei ori nevoitorilor, câte trele sabia le taie,
În care capete tustrele era asemenea cugetare.
Tot întru această zi, Sfinţii : Favet, Vasilie şi Luchian, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Un sfârşit prin sabie a câte trei. Împreună nevoitorilor era.
Care pe Dumnezeu, Unul şi în Treime îl cugetau.
Tot întru această zi, Sfinţii Nichifor şi Ştefan, care strujindu-se s-au săvârşit.
Stih : Lui Nichifor şi Ştefan celor ce s-au strujit,
Li s-a împletit cunună purtătorului de biruinţă sfârşit
Tot întru această zi, Sfinţii Filadelf şi Policarp, care cu pace s-au săvârşit.
Stih : Sfârşitul vis cu adevărat a stătut,
Şi Iui Filadelf şi lui Policarp iubiţi.
Tot întru această zi, Cuviosul Macarie, episcopul Palei celei din Cipru, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Întâistătătorul Palei s-a ascuns în mormânt,
Cel ce şi întru celelalte, nu numai cu numirea a fost fericit.
Tot întru această zi, Sfinţii Mucenici, cei din Tracia, prin mijlocul a două pietre înghesuindu-se, s-au săvârşit
Stih : Viclenii și rostogoliri de pietre au aflat,
Între care amândoi împreună nevoitorii s-au înghesuit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mergând bine pe urma păstorului celui sfinţit, şi fiind împodobiţi cu ortodoxia, v-aţi omorât de mâinile celor cu rea-credinţă deşartă, ostaşi prealăudaţi.
Legile Iui Dumnezeu păzindu-le dumnezeieştilor Mucenici, cu credinţă nevătămată după lege aţi pătimit, fiind omorâţi cu sabia de mâinile celor fărădelege.
După sfinţită îngroparea voastră, vindecaţi bolile celor ce se apropie cu credinţă la mormintele voastre, sfinţilor; cu sfinţitele voastre mijlociri către Dătătorul de viaţă.
Slavă...,
Din izvoarele cele sfinţite, îmbogăţindu-vă în taină, de Dumnezeiescul Dar al tămăduirilor, adăpaţi pe credincioşi, uscând toată mulţimea bolilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuindu-ne prin naşterea ta de osânda cea dedemult, Născătoare de Dumnezeu ţie strigăm pururea : Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată, şi plină de Dar.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Ca doi mieluşei vă junghiaţi, propovăduind pe Mielul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl; şi fiind aduşi la masa cea de sus, sunteţi rânduiţi împreună cu adunarea pătimitorilor.
Întărindu-se cu puterea Duhului, a slăbit tăria rătăcirii, şi tare pătimind, tămăduiesc cinstiţii Mucenici pe cei ce sunt slăbănogi de boli.
Doctori ai credincioşilor, bolile cele cumplite, ale sufletelor noastre sfinţilor Mucenici, cu dumnezeieştile voastre rugăciuni le tămăduiţi şi năvălirile cele potrivnice.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Lăudăm pe Tatăl Cel nenăscut, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, o Fiinţă nezidită şi o Dumnezeire, strigând : Toate lucrurile Domnului binecuvântaţi pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind noi morţi ne-ai înviat, născând viaţa tuturor, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, mărirea mucenicilor, şi curăţitoarea cea caldă a oamenilor celor greşiţi.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Eva adică prin boala...
Întărindu-vă cu puterea lui Hristos, nu v-aţi înfricoşat de moarte, răbdătorilor de chinuri; ci cu grabă supunându-vă grumazii la sabie, vitejeşte aţi săvârşit dumnezeiasca nevoinţă. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiţi.
Ca doi luceferi străluciţi, luminaţi marginile lumii cu strălucirile dumnezeieştilor patimi, înţelepte Marchiane şi Martirie; gonind întunericul eresului celui întunecat al lui Arie.
Biruind pe Macedonie cel orb cu gândul, aţi luat cununi de la Dumnezeu după vrednicie şi staţi înaintea Scaunului Stăpânului, cerându-ne nouă dezlegare păcatelor desăvârşit, vrednicilor de laudă.
Slavă...,
Dumnezeiască pomenirea voastră a răsărit mai luminat decât soarele, luminând inimile tuturor celor ce cu dragoste o prăznuiesc preafericiţilor; întru care rugaţi pe Domnul, să ne izbăvească pe noi de întunericul greşelilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Lăcaş luminii fiind Preacurată, luminează-mi ochii sufletului care sunt întunecaţi de lenevire, şi pururea acoperiţi de întunericul cel prea-adânc al negrijirii; ca şi cu credinţă să te fericesc.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.
LUMINÂNDA
Preaînţeleptul Marchian împreună cu Martirie, au surpat dogma lui Arie cea străină şi nebunească, cu Dumnezeiescul Dar al Sfintei Treimi, pentru care s-au şi chinuit; şi ca nişte dumnezeieşti Mucenici primind cununi luminate de la Hristos Mântuitorul, se roagă pentru noi, cei ce-i lăudăm pe ei.
A Născătoarei :
Pe tine preasfântă Fecioară şi de Dumnezeu Născătoare, care eşti sicriu, masă şi sfeşnic, năstrapă, munte şi palat, scaun, pat şi uşă Împăratului slavei; toţi te lăudăm cu dragoste, că eşti acoperământ şi mântuire creştinilor şi ajutătoare neînfruntată şi părtinitoare şi păzitoare.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎNTRU ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA
Sfântul şi marele Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Şi pomenirea marelui şi înfricoşatului cutremur.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 4. Glasul 1.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Pe ostaşul cel dumnezeiesc cu adevărat, şi următorul lui Hristos, frumuseţea curăţiei, izvorul minunilor, pe Dimitrie cel mare, toţi credincioşii cu cântări să-l cinstim, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, întru pomenirea nevoinţei sale.
Tesalonicul saltă întru pomenirea ta, şi împreună cheamă toate cetăţile cele de primprejur, Dimitrie de trei ori fericite, să săvârşească praznicul tău cel de lumină purtător. Cu care împreună adunându-ne şi noi cu cântări lăudăm luptele tale.
Întru prealuminatul praznic al dumnezeiescului Mucenic, să ne desfătăm toţi, şi cu credinţă să ne veselim, săvârşind credincioşii praznic de toţi prăznuit al săvârşirii sale; lăudând cu cântări pe Iisus, Cel ce a preamărit pomenirea sa.
Veniţi credincioşii adunându-ne, să lăudăm pe ostaşul lui Hristos, şi viteazul luminător Dimitrie, care toată asupreala vrăjmaşului o a călcat. Acestuia să-i cântăm cu credinţă : Roagă te pentru noi lui Hristos, mare Mucenice !
Slavă..., glasul al 6-lea :
Astăzi lumea toată se luminează cu razele purtătorului de chinuri, şi Biserica lui Dumnezeu cu flori fiind împodobită, strigă ţie Dimitrie : Iubite al lui Hristos ! Şi folositorule cel preafierbinte, nu înceta a-L ruga pentru robii tăi.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu marele Mucenic Dimitrie, să mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...
Te avem pe tine, dătător de multe daruri, iubite al Domnului; că plineşti cererile, care avem pururea.
Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca Cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Punere înainte de cântări dulci, de laudele patimilor, de răsplătirile darurilor, primeşte fericite Dimitrie.
Stih : Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
Podoaba pătimitorilor, bunăcuviinţa mucenicilor, păzitorule al împăraţilor, primeşte acum lauda, celor ce cu dragoste te măresc.
Slavă..., Și acum..., aceiaşi podobie :
Lucrul lui Dumnezeu este, Fecioară după naştere; Dumnezeu Cuvântul Cel născut, fire omenească având, şi arătând cele materialnice.
Troparul Sfântului, glasul al 3-lea :
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor; aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Și acum..., al cutremurului, glasul 8-lea
Cela ce cauţi spre pământ, şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşată a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru, şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Ectenia mică, şi Otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul, Starea întâia.
La Doamne strigat-am...., Stihirile pe 8, glasul al 8-lea.
Podobie : O preaslăvită minune...
O preaslăvită minune ! În Cer şi pe pământ bucurie astăzi a strălucit, întru pomenirea Mucenicului Dimitrie. De la îngeri cu laude se încununează, şi de la oameni cântare primeşte ! O ! Cum a pătimit ! Cum bine s-a luptat ! Prin care vrăjmaşul cel viclean a căzut, biruindu-l Hristos ! (De două ori)
O preaslăvită minune ! Cu razele minunilor mai mult decât soarele, pururea luminează Dimitrie marginilor, din lumina cea neînserată fiind strălucit, şi cu lumina cea neapusă fiind împodobit. De ale cărei străluciri, norii barbarilor, s-au împrăştiat, bolile s-au gonit, dracii s-au biruit. (De două ori)
O preaslăvită minune ! Pentru Hristos fiind împuns de trei ori fericite Dimitrie, asupra vrăjmaşilor totdeauna s-a arătat sabie de amândouă părţile ascuţită; secerând mândriile vrăjmaşilor, şi surpând năvălirile dracilor. Căruia să-i strigăm : Sfinte Dimitrie acoperă-ne pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta.
Turn al creştinătăţii te-ai văzut, întărit tare pe piatra credinţei, de ispite nebiruit, de nevoi nemişcat. Că şi cu mare tulburare şi cu vifor, valurile celor fără de Dumnezeu pornindu-se asupra ta, n-au surpat tăria ta cea nemişcată; şi cu cunună mucenicească ai poftit a te împodobi.
Cu patima urmând patimii lui Hristos celei de viaţă purtătoare, de la El lucrarea minunilor ai luat purtătorule de chinuri Dimitrie, şi mântuieşti pe cei ce aleargă la tine, izbăvindu-i de multe nevoi. Având, Mărite, bineplăcută îndrăzneală către Hristos, înaintea căruia şi acum stai, fiind plin de slavă.
Sângele tău picând, te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viaţă, Celui ce Și-a scurs sângele Său cel scump pentru tine Dimitrie; şi părtaş slavei te-a făcut, şi împărăţiei Lui împreună-locuitor; ca pe cel ce preabine te-ai oştit împotriva celui pierzător, şi meşteşugirile lui cele cumplite, desăvârşit le-ai stins.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie.
Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniţi dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârşim pomenirea lui, zicând : Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătăţii prin credinţă, şi cu vitejia Duhului te-ai înfăşurat ! Bucură-te, cel ce ai stricat meşteşugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ţie de la unul Dumnezeu ! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, şi să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei a Învierii : Cine nu te va ferici pe tine...
Sau acesta, glasul acelaşi :
Preasfântă Stăpână, ajutătoarea lumii, şi nădejdea creştinilor, pe tine acum te rugăm şi ţie ne cucerim, ceea ce eşti bună; fă Milostiv pentru noi, cei ce am greşit şi suntem deznădăjduiţi, pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare. Că ai putere cu îndrăzneala ta de Maică, ce ai către Dânsul. Grăbeşte Preacurată, şi fii mijlocitoare. Şi izbăveşte pe poporul tău de groaza cutremurului; şi pentru milostivirea milei, să nu treci cu vederea pe cei ce te laudă pe tine.
IEŞIRE (Vohod) : Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile.
Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 63, Vers 15.
Caută din Cer Doamne, şi vezi din casa cea sfântă a Ta şi a slavei Tale, unde este mare iubirea Ta, şi tăria Ta ? Unde este mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale ? Că ne-ai răbdat pe noi Doamne ! Pentru că Tu eşti Părintele nostru ! Că Avraam nu ne-a ştiut, şi Israil nu ne-a cunoscut; ci Tu Doamne Părintele nostru, izbăvește-ne pe noi. Din început numele Tău este peste noi. Dar pentru ce ne-ai abătut pe noi Doamne, de am rătăcit din calea Ta ? Învârtoşat-ai inimile noastre, ca să nu ne temem de Tine; întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru neamurile moştenirii Tale, ca să moştenim cât de puţin muntele, cel sfânt al Tău. Potrivnicii noştri călcat-au sfinţirea Ta; făcutu-ne-am ca din început când nu ne-ai stăpânit pe noi, nici s-a chemat numele Tău între noi. De vei deschide Cerul, cutremur vor lua de la Tine munţii şi se vor topi ca ceara de faţa focului; şi va arde focul pe vrăjmaşii tăi, şi se va arăta numele Tău potrivnicilor Tăi. De faţa Ta neamurile se vor tulbura; când vei face cele mărite; cutremur vor lua de la Tine munţii. Din veac n-am auzit, nici ochii noştri n-au văzut alt Dumnezeu afară de Tine şi lucrurile Tale sunt adevărate; şi vei face celor ce Te aşteaptă milă. Că va întâmpina mila pe cei ce fac dreptate, şi de căile Tale îşi vor aduce aminte. Şi acum Doamne Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, Tu eşti, iar noi suntem tină, şi Tu Făcătorul nostru; şi lucrurile mâinilor Tale, noi toţi. Nu te mânia pe noi Doamne foarte, şi ca vremea să nu pomeneşti păcatele noastre; şi acum caută Doamne că poporul Tău suntem noi toţi.
Din Proorocia lui Ieremia citire :
Cap. 2, Vers 1.
Acestea grăieşte Domnul : Adusu-mi-am aminte de mila tinereţelor tale, şi de dragostea săvârşirii tale, şi când urmai tu Sfântului lui Israil, grăieşte Domnul. Israil era atunci sfânt Domnului, pârga rodurilor lui, toţi cei ce voiau să-l mănânce, au fost pedepsiţi, rele au venit asupra lor, zice Domnul. Auziţi cuvântul Domnului casa lui Iacov, și toată moştenirea casei lui Israil. Acestea zice Domnul, ce greşeală a aflat întru Mine părinţii voştri, că s-au depărtat departe de la Mine şi au umblat după deşertăciuni, şi de nici o treabă s-au făcut; şi n-au zis, unde este Domnul, Cel ce ne-a scos pe noi din pământul Egiptului ? Cel ce ne-a trecut pe noi prin pământ uscat şi neumblat, prin pământ fără de apă şi fără de rod, şi prin umbra morţii ? Prin pământ, prin care n-a umblat cândva bărbat, nici a locuit fiu de om acolo. Şi v-am trimis pe voi în Carmel, ca să mâncaţi rodurile lui şi bunătăţile lui şi aţi intrat şi aţi pângărit pământul Meu, şi moştenirea Mea aţi pus întru uriciune. Preoţii n-au zis : Unde este Domnul ? Şi cei ce ţineau legea nu M-au ştiut pe Mine, şi păstorii au făcut necurăţie împotriva Mea; şi proorocii au proorocit întru Baal, şi au umblat în urma celor netrebnice. Pentru aceasta încă Mă voi judeca cu voi, zice Domnul, şi cu fiii fiilor voştri Mă voi pârâ; treceţi în ostroavele Hettimului şi vedeţi, şi în Chidar trimiteţi şi socotiţi bine, şi vedeţi de s-au făcut unele ca acestea; de şi-au schimbat păgânii dumnezeii lor, şi adevărat aceia nu sunt dumnezei. Iar poporul meu a schimbat slava mea întru aceia, de la care nu se vor folosi. Spăimântatu-s-a Cerul de aceasta, şi s-a înfricoşat foarte, zice Domnul.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, Vers 1.
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, și s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul; şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului, apoi acestea ale Sfântului, facere a lui Gheorghe Sicheliotul; glasul 1.
Veseleşte-te întru Domnul cetatea Tesalonic, bucură-te şi dănţuieşte, cu credinţă luminată îmbrăcându-te; având în sânul tău ca o vistierie pe Dimitrie întru-tot slăvitul pătimitor, şi mărturisitorul adevărului. Desfătează-te văzând tămăduirile minunilor; şi vezi pe cel ce surpă îndrăznirile barbarilor; şi strigă cu mulţumită Mântuitorului : Doamne slavă, Ție.
Facere a lui Anatolie.
Cu frumuseţea cântărilor, să luminăm această zi de acum, şi să glăsuim vitejiile Mucenicului. Că marele Dimitrie este pus înaintea noastră spre laudă. Pentru că năvălirile tiranilor bărbăteşte pierzându-le, la privelişte de bunăvoie a venit, şi purtând laude de biruinţă cu slavă, Mântuitorului se roagă, să mântuiască sufletele noastre.
Întreitule biruitor, apărătorul nostru mare Dimitrie, floarea cea neveştejită din văile muceniceşti, mărul cel cu bun miros, via cea împodobită cu felurite darurile Duhului; preaminunat este numele tău în tot pământul. Căci s-a înălţat mare cuviinţa minunilor tale mai presus de ceruri. Să-ţi cânte ţie acestea în toată vremea davidiceasca alăută; că pe Cuvântul, Dumnezeu Omul, Cel din Tatăl Cel Preaînalt urmând după putere, ca un adevărat rob al aceluia, pe Cruce adică nu te-ai suit, iar preacuratul tău trup, l-ai arătat înmiit rănit de împungerile suliţelor. Şi acum se cucereşte de cinstită pătimirea ta, sabia cea de foc din Eden, precum dedemult s-a îngrozit de lovirea în coasta Mântuitorului, şi a dat loc tâlharului celui întâi bine-cunoscător şi de Dumnezeu înţelepţit. Pentru aceasta şi numele tău este minunat în tot pământul, şi mare cuviinţa slavei tale, se măreşte de la margini până la margini. Iar mai vârtos în părintescul tău pământ, care este scaunul Tetalenilor, şi se păzeşte prin tine, de toate felurile şi adesele întâmplări.
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.
Întru lăcaşurile cele mai presus de lume, Duhul tău cel fără prihană Dimitrie Mucenice înţelepte, Hristos Dumnezeu l-a primit; că tu Treimii ai fost apărător, şi în privelişte bărbăteşte ai pătimit ca un tare diamant. Şi împuns fiind în coasta ta cea nestricăcioasă întru-tot cinstite, asemănându-te Celui ce S-a împuns pe lemn spre mântuirea a toată lumea, ai luat lucrare de minuni, dând oamenilor tămăduiri din-destul. Pentru aceasta astăzi prăznuind adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine.
Și acum..., a Născătoarei :
O mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea şi nu tăgăduiesc Omenirea. Că Emmanuil uşile firii a deschis ca un Om; iar încuietorile fecioriei nu le-a stricat, ca un Dumnezeu. Ci a ieşit din pântece aşa precum prin auz a intrat. Aşa S-a întrupat, precum S-a zămislit. Fără patimă a intrat, negrăit a ieşit, după cum zice Proorocul. Această uşă încuiată va fi, şi nimenea nu va trece printr-însa, fără numai Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile singur glasul ale cutremurului, facere a lui Simeon din muntele cel minunat.
Glasul al 2-lea :
Pământul tulburându-se de frica mâniei Tale, dealurile şi munţii se cutremură Doamne; ci cu ochiul bunei îndurări căutând spre noi, nu te mânia cu iuţimea Ta asupra noastră; ci milostivindu-Te spre zidirea mâinilor Tale, izbăveşte-ne de groaza cea înfricoşată a cutremurului, ca un un Bun şi Iubitor de oameni.
Glasul al 6-lea,
Stih : Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe dânsul.
Înfricoşat eşti Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia Ta ? Sau cine Te va îmblânzi pe Tine ? Sau cine Milostiv Te va face Bunule spre poporul cel ce a greşit şi s-a deznădăjduit ? Cetele cereşti, îngerii, căpeteniile, şi stăpâniile, scaunele domniile, heruvimii şi serafimii, pentru noi strigă către Tine : Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne ! Lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea Bunule ! Pentru milostivirea milei, mântuieşte ţara şi cetatea, care este întru primejdii.
Stih : Cel ce caută spre pământ și‑l face pe el de se cutremură; Cel ce Se atinge de munți și fumegă.
Ninivitenii pentru greşeli, prin îngrozirea de cutremur surpare au auzit, iar întru semnul chitului care prin Iona mijlocea învierea, pocăinţa au îmblânzit. Ci precum spre aceia milostivindu-Te, ai primit strigarea poporului Tău, cu a pruncilor şi a dobitoacelor, aşa şi pe noi cei pedepsiţi, iartă şi ne miluieşte pentru învierea Ta cea de a treia zi.
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Anatolie.
Are prea-dumnezeiesc şi fără prihană sufletul tău, pururea lăudate Dimitrie, lăcaş cerescul Ierusalim, ai căruia pereţi s-au zugrăvit cu preacurate mâinile nevăzutului Dumnezeu. Are şi preacinstitul şi multpătimitorul tău trup, această preamărită Biserică pe pământ, vistierie de minuni nefurată doctorie de boli, unde alergând luăm tămăduiri. Păzeşte prealăudate, cetatea ceea ce te măreşte pe tine de năvălirile cele potrivnice; ca cel ce ai îndrăzneală către Hristos, Cel ce te-a preamărit pe tine.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară ceea ce nu ştii de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; care tuturor dăruieşti curăţire greşelilor; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
La binecuvântarea pâinilor
Troparul Sfântului, glasul al 3-lea :
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat, şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor; aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.
Şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată; şi citirea Cuvântului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... Troparul cutremurului de două ori, Slavă..., al Sfântului. Şi acum... iarăşi al cutremurului.
După întâia Catismă SEDEALNA glasul al 4-lea :
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...
Pomenirea ta mărite Mucenice Dimitrie, a luminat astăzi Biserica lui Hristos, şi pe toţi i-a adunat, cu cântări după vrednicie să te laude pe tine de Dumnezeu înţelepţite, ca pe un ostaş adevărat, şi pierzător de vrăjmaşi. Pentru aceasta cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de ispite.
Slavă..., asemenea.
Lauda nevoinţei Mucenice Dimitrie, întru Hristos îmbrăcându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel neputernic. Că înşelăciunea celor fărădelege, întru dânsul surpându-o, ai fost celor credincioşi îndemnător spre evlavie. Pentru aceasta cu cinste prăznuim pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Nădejdea cea neruşinată, a celor ce nădăjduiesc întru tine, ceea ce una ai născut mai presus de fire cu trup, pe Hristos Dumnezeul nostru; pe acesta roagă-L cu sfinţii Apostoli, să dăruiască lumii curăţire şi pace, şi nouă tuturor mai înainte de sfârşit îndreptare vieţii.
După a doua Catismă, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Să săvârşim astăzi cu bună cinstire praznicul lui Dimitrie purtătorul de nevoinţă, ca cel ce se roagă neîncetat lui Hristos, să se dea tuturor pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Cu credinţă neîndoită purtătorul de chinuri al lui Hristos, îndrăznirile tiranilor surpându-le bărbăteşte, vitejeşte pe cel viclean a biruit. Şi răsplătirile pentru munci, darea de minuni a luat, de la Unul Dumnezeu puitorul de nevoinţă; Căruia se şi roagă, să ne miluiască pe noi.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Bucură-te uşa Domnului cea neumblată ! Bucură-te zidul şi Acoperământul celor ce aleargă la tine ! Bucură-te limanul cel neînviforat şi care nu ştii de nuntă ! Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu; nu lipsi a te ruga, pentru cei ce cântă şi se închină naşterii tale.
După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Pe tine Mucenicul Domnului cel preamilosârd te rugăm cu credinţă Dimitrie; izbăveşte-ne pe noi cei cuprinşi de toate felurile de primejdii.
Tămăduieşte rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Sfărâmă pornirile vrăjmaşilor noştri, sfinte. Împacă viaţa noastră, ca pururea să te mărim pe tine.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
Lăudămu-te pe tine cu credinţă, ca pe un viteaz nevoitor, şi ostaş tare, al Împăratului a toate Hristos. Bucură-te frumuseţea şi veselia mucenicilor ! Bucură-te steaua cea luminată a Bisericii; zidul şi limanul celor ce aleargă la tine, mare Mucenice mărite Dimitrie; păzeşte pe cei ce te laudă pe tine, şi-i izbăveşte de toată vătămarea şi stricăciunea celui străin.
Și acum..., glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Ca Cel ce Te-ai uitat pe pământ cu groază, L-ai cutremurat pe el cu puterea Ta, şi sufletele tuturor credincioşilor le-ai clătit. Pentru aceasta strigăm Ție, ca Dumnezeului a toate : Stăpâne îndelung răbdătorule, lasă acum urgia Ta, şi nu trece cu vederea cetatea şi poporul; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine Hristoase.
Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Minunat este Dumnezeu, întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei :
Zis-a Domnul Ucenicilor Săi : Iată Eu vă trimit...
După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea :
Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Dimitrie, Milostive curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Şi Stihira, glasul al 6-lea :
Astăzi ne adună prăznuirea cea a toată lumea, a purtătorului de chinuri. Veniţi dar iubitorilor de praznic, luminat să săvârşim pomenirea lui, zicând : Bucură-te, cel ce ai rupt haina păgânătăţii prin credinţă, şi cu vitejia Duhului te-ai înfăşurat ! Bucură-te, cel ce ai stricat meşteşugirile călcătorilor de lege, cu puterea cea dată ţie de la Unul Dumnezeu ! Bucură-te cel ce ai închipuit prin mădularele tale cele împunse, fericită patima lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, podoaba purtătorilor de chinuri Dimitrie, să ne izbăvim noi, de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, şi să mântuiască sufletele noastre.
CANOANELE
Al cutremurului cu Irmosul pe 6. Şi ale Sfântului două pe 8.
CANONUL cutremurului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea :
Irmos :
Pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Cât este de înfricoşată mânia Ta, de care ne-ai izbăvit Doamne, neîngropând în pământ toată mişcarea noastră. Pentru aceasta cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim.
Bucurându-Te pururea şi cu adevărat, de a noastră cu totul desăvârşită îndreptare Stăpâne, ca pe o frunză proastă clăteşti tot pământul, întărind Doamne întru frica Ta pe credincioşi.
Izbăveşte-ne de cutremurul cel prea-greu pe noi pe toţi, şi nu da Doamne să piară cu totul moştenirea Ta, care cu multe răutăţi Te mânie pe Tine, Cel îndelung-răbdător.
A Născătoarei :
Ca nişte robi strigăm către tine Maica lui Dumnezeu; arată îndurările tale cele obişnuite spre cetate şi poporul tău; şi cu milostivire izbăveşte-ne de cutremur greu şi de nimicire.
CANONUL întâi al Sfântului.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Adâncul Mării Roşii...
Cu dumnezeiască cununa muceniciei fiind încununat, lângă Dumnezeu dănţuieşti, strălucind cu strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină Mucenice, pururea lăudate Dimitrie.
Ca pe cel ce ai fost mărturisitor adevărului, şi până la sânge te-ai luptat Fericite cu răbdare, şi tare împotrivire împotriva luptelor ai arătat, Stăpânul te-a primit, Mărite.
Pe aflătorul răutăţii l-ai doborât la pământ Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliţă; fiind întărit spre aceasta Fericite, cu puterile dumnezeieştii bunătăţi, cele mai presus de minte.
A Născătoarei :
Cel ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai înainte a fost, S-a făcut precum suntem noi, fără tată, din tine Născătoare de Dumnezeu prealăudată, trup luând după unire, mai presus de cuvânt şi de cuget.
Alt Canon, al Sfântului.
Facere a Preasfântului patriarh Filotei, având temeiul laudelor şi rugăciunii, Sfântul Mir.
Cântarea 1-a, glasul acelaşi :
Irmos : Deschide-voi gura mea...
Partea mea Dimitrie şi dumnezeiască mărire te fă, că şi eu sunt oaie din staulul dragostei tale. Pentru aceasta primeşte cântarea mea purtătorule de cunună, prin care laud astăzi darul mirului tău.
Intrat-ai Dimitrie luminat, în priveliştea mucenicilor, cu untul-de-lemn al faptelor bune ungându-ţi sufletul tău; şi cu chip nou căzând, biruieşti viteazule, şi izvor de mir ai arătat trupul tău.
De curgerile întinăciunii, şi de putoarea păcatului curăţeşte-mă Dimitrie, rogu-mă, şi de patimile cele necurate, şi cu mirul tău arătat mirosind, fă-mă vrednic lăcaş de mireasma lui Hristos.
Slavă...,
Ca nişte mir, a zis dumnezeiescul David cu duhul, este unirea fraţilor cea frumoasă, Slăvite; căci mirurile tale, înţelepte, adună făptura cea nouă, spre unirea Mirului celui mai bun.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce te-ai arătat cu totul fără prihană, alabastru Mirului Dumnezeiesc, şi vas prea-ales al miresmei lui Hristos; rogu-mă ție, izbăveşte-mă de putoarea patimilor, şi de tina păcatelor.
Catavasia : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pământul se răneşte, când noi săvârşim păcate, şi pururea mânia Ta o porneşte asupra noastră, întru-tot Îndurate Împărate; ci iartă Stăpâne pe robii Tăi.
Clătind Doamne pământul, l-ai întărit iarăşi, dojenind şi întorcând neputinţa noastră; vrând prin aceasta să ne întărim cu dumnezeiască frica Ta, Preabunule.
Să fugim fraţilor de păcatele cele ce nasc moarte amară, şi cutremure preagrele, şi răni nesuferite; şi pe Dumnezeu cu chipuri de pocăinţă să-L îmblânzim.
A Născătoarei :
Ceea ce una eşti bună, pe Cuvântul cel Preabun roagă-L cu dinadinsul, să ne apere de nevoia cutremurului, şi de toată mânia, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugămu-ne.
Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...
Socotitu-s-a de nimica înaintea ta porunca tiranilor; că pe Cuvântul lui Dumnezeu, purtătorule de chinuri mai mult decât pe toţi L-ai cinstit.
Sfeşnic luminos, în cortul muceniciei ai fost, cu dumnezeiască lumină strălucind, Mucenice purtătorule de chinuri Dimitrie.
Izvor de tămăduiri, şi vistierie nefurată câştigându-te, de toată veselia s-a îmbogăţit sfinţită şi minunată cetatea ta.
A Născătoarei :
Tămăduind chipul cel putred al pământenilor Preacurată, întru acesta din tine S-a îmbrăcat, rămânând precum a fost Iubitorul de oameni.
Alt Canon,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Intrat-ai în izvoarele cele de viaţă curgătoare, curăţindu-te cu dumnezeiescul Botez şi cu sângele mucenicesc spălându-te Dimitrie, fire nouă ţi-ai săvârşit, izvor de mir făcându-te.
Cel ce eşti mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veseleşti luminat cetatea ta, cu curgerile mirului, şi ca pe nişte dumnezeieşti lăcaşuri, sfinţeşti toate.
Cetatea ta Mucenice, este ca un izvor de ape vii, şi vărsând ca nişte curgeri în chip de râu mirurile tale, îneacă mările eresurilor şi ale patimilor.
Slavă...,
Mirul Hristos, în sufletul tău Dimitrie a curs cu înţelegere şi ca nişte miere în buzele tale, izvor de mir a turnat, Darul Duhului, pe tine cinstit lăcaş arătându-te.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată Fecioara striga către Stăpânul tuturor şi Fiul său : Bun eşti Mirele meu, iată bun şi frumos ! Întru mireasma mirului Tău, degrab alerg în urma Ta.
CONDACUL cutremurului, glasul al 6-lea.
Podobie : Plinind rânduiala cea...
Mântuieşte-ne Doamne pe noi pe toţi de cutremurul cel greu şi de rănile cele nesuferite, pentru păcatele noastre. Miluieşte Doamne pe iubitorii de Dumnezeu conducătorii noștri, şi pe popor pe care l-ai câştigat cu scump sângele Tău Stăpâne; şi cetatea Ta să nu o dai pierzării prin cutremurul cel înfricoşător; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştim. Şi strigă celor ce-Ți cântă Ție : Eu sunt cu voi, şi nimenea împotriva voastră.
SEDEALNA Sfântului, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu obiceiurile creştinătăţii îmbogăţindu-te, înşelăciunea păgânătăţii surpând, Mucenice, ai călcat îndrăznirile tiranilor şi cu dumnezeiescul dor mintea aprinzându-ţi, înşelăciunea idolilor în prăpastie o ai afundat. Pentru aceasta după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat; facerea de minuni, şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de chinuri, Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.
Slavă..., asemenea.
Împăratului veacurilor bine-plăcând, de către tot sfatul împăratului celui fărădelege te-ai ferit, Slăvite, şi celor ciopliţi n-ai jertfit. Pentru aceasta, jertfă pe tine însuţi te-ai adus Cuvântului Celui ce S-a jertfit, prea-tare pătimind. Pentru aceasta şi cu suliţa în coastă fiind împuns, tămăduieşti patimile celor ce vin Ia tine cu credinţă purtătorule de chinuri Dimitrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a cutremurului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat pe Cruce...
Fiindcă te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea nesuferită, ce a venit asupra noastră; noianul iubirii de oameni arătându-ne Hristoase, acum bine-mulţumim Ție. Fereşte-ne pe noi cei pedepsiţi pentru toate relele noastre care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te Mântuitorule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Tu Doamne care clăteşti pământul, voind, întăreşte-ne Stăpâne întru frica adevărului, pe noi pe toţi cei clătiţi de năravurile vicleanului luptător.
Cu dumnezeiască voia Ta clăteşti toate şi spăimântezi inimile celor ce locuiesc pe pământ, Stăpâne. Dar slăbeşte Doamne valurile dreptei-mâniei Tale.
Neavând nicicum în minte frica Ta, spăimântezi cu cutremur inimile celor de pe pământ, Unule bine Îndurate; ci după obicei minunează spre noi milele Tale.
A Născătoarei :
Lăcaş al lui Dumnezeu Stăpână pe tine ştiindu-te, întru Sfântul tău lăcaş, mâinile cu umilinţă ridicăm spre rugăciune; vezi dosădirea noastră, şi ne dă ajutor.
Alt Canon,
Irmos : Ridicat pe Cruce văzându-te...
Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătăţii, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a încununat Dimitrie, pe cel ce cânţi : slavă puterii Tale, Doamne.
Îndreptat fiind cu palma cea de viaţă purtătoare, ai ajuns la limanurile cele prea line, unde acum bucurându-te, strigi Dimitrie : Slavă puterii Tale, Doamne !
Asupra înşelăciunii biruinţă ridicând, cununa dreptăţii cea de biruinţă ai luat Dimitrie, strigând Ziditorului tău : Slavă puterii Tale, Doamne !
A Născătoarei :
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că pe Acesta născând, lumea ai luminat cu Darul cunoştinţei de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Sfatul cel neurmat...
Ca pe un strugur copt pe tine, Fericite, culegându-te Hristos din dumnezeiasca viţă, te-a stors în teascurile muceniciei; şi ca nişte must curgând, te-a făcut dumnezeiesc izvor de mir.
Unde petreci Mirele meu ? Unde Ți-ai pus lăcaşul Tău întru amiază-zi ? Cel încununat cu slavă, a strigat către Hristos : Spre mireasma mirurilor Tale alerg, mir luând.
Slavă...,
Cel ce curgerile înşelăciunii le-ai înecat Dimitrie, cu curgerile sângiurilor tale; usucă şi râurile păcatelor şi ale patimilor mele, cu curgerile mirurilor tale, rogu-mă.
Și acum..., a Născătoarei :
Spune-mi mie Mirele meu ! Spune-mi mai luminat, unde paşti oile ? Mireasa striga către Mirele şi Fiul; că mireasma mirurilor Tale, a tras pe toţi cei ce Te iubesc.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greşelilor.
Şi tu inimă te clăteşte acum, văzând îngrozirea lui Dumnezeu stându-ţi asupra, şi strigă : Iartă pe poporul Tău Stăpâne Doamne, şi potoleşte mânia Ta, Îndurate.
Poporul şi cetatea, care le-ai câştigat cu sângele Tău Iisuse, nu le da întru pierzare ; nu lăsa să se tulbure pământul cu cutremur groaznic; ceata Apostolilor Te roagă pe Tine.
De la căile Tale Stăpâne cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, întru mânie Te-am întors pe Tine, Cel Milosârd, şi care nu ții minte răul; ci milostiv fii Îndurate, robilor Tăi.
A Născătoarei :
Acum a venit vreme de ajutor, acum împăcare trebuieşte Preacurată, către Fiul tău şi Domnul; roagă-L să se milostivească spre noi cei ce ne împotrivim Lui, şi să ne izbăvească de această mânie de acum.
Alt Canon,
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Focul dumnezeieştii dragoste în inimă primind, ai stins focul nedumnezeieştii nebunii idoleşti, pururea Slăvite Dimitrie.
Mântuindu-ne pe noi de primejdii arătate Dimitrie, acoperă cu rugăciunile tale pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te laudă pe tine.
Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la lăcaşul tău Dimitrie, degrab se mântuiesc de boli şi de patimile cele de suflet stricătoare.
A Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, al tău Fiu este Maica lui Dumnezeu, mai presus de minte şi de cuvânt, cu tine de o fiinţă fiind.
Alt Canon,
Irmos : Spâimânta-tu-s-au toate...
Marele între Mucenici Dimitrie, cu sângiurile amestecând sudorile nevoinţelor, mir dumnezeiesc nouă ne-a gătit, bine fierbând doctorie cu focul Duhului, spre nouă curăţire a sufletelor noastre.
Rănile trupurilor şi ale sufletelor le curăţeşti Dimitrie, ca şi cu nişte lucrătoare doctorii, cu mirul cel din mormântul tău; spălând veninul cel înţelegător, prin rîvna Stăpânului tău, cu picăturile sângiurilor tale.
Slavă...,
Mirul cel mai lucrător decât focul Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază, şi lucrează tainic, celor ce aleargă cu credinţă la dânsul, arzându-le bolile, şi gonind dracii.
Și acum..., a Născătoarei :
Cuvântul sălăşluindu-Se în pântecele tău Fecioară, l-a făcut doctorie de mir nou. Pentru aceasta sufletele cele fecioreşti ale dumnezeieştilor sfinţi, în urma ta au alergat cu căldură : Bună eşti ! Strigând către tine; bună eşti ! Fecioară Stăpână.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.
Neavând Stăpâne îndrăzneală noi smeriţii, a ne ruga înălţimii Tale, pe îngerii Tăi cei aleşi îi mişcăm spre călduroasă rugăciune; pentru dânşii, izbăveşte-ne pe noi de mânia Ta.
Acum am cunoscut Doamne, că ai voit întru noi şi nu ne-ai ţinut sub pământ pentru păcatele cele cumplite; pe noi cei ce mult am greşit. Pentru aceasta cu mulţumită Te slăvim.
Porunceşti să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriţii să încetăm a ne clinti din starea cea mai bună a faptelor celor bune, şi să ne întărim cu frica Ta Cuvinte.
A Născătoarei :
Sfântă dumnezeiască Mireasă, milostiveşte-te acum spre poporul tău cel fără pricepere, şi cu rugăciunile tale cele de Maică, opreşte degrab mânia lui Dumnezeu ce este asupra noastră, rugămu-ne ţie.
Alt Canon,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
Adunându-ne împreună, cu un glas lăudăm Dimitrie pomenirea ta cea de lumină purtătoare, şi plină de minuni, şi de darurile Sfântului Duh, Preafericite.
Dezleagă legăturile greşelilor mele, cu rugăciunile tale; căci ca un nebiruit Mucenic ai îndrăzneală către Stăpânul; şi fii mie scăpare şi acoperământ Dimitrie.
A Născătoarei :
Neîntinată, aflându-te Mirele Cuvântul în mijlocul spinilor, ca un crin preacurat, şi ca o floare din văi, o Maică a lui Dumnezeu ! În pântecele tău S-a sălăşluit.
Alt Canon,
Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu...
În baia dumnezeiescului Botez spălându-te, te-ai uns, Mărite, cu mirul Duhului; care păzindu-l nespurcat sângele coastei tale, mir l-a făcut.
Scoală, vino aproape de mine sufletul lui Dimitrie, grăieşte Mirele Domnul; să intrăm în camera cea cu nard, şi miresmei mirului meu să ne împărtăşim.
Nouă toate s-au făcut Dimitrie, strigă ție Mirele Hristos; iarna a trecut, vino, trandafirul a înflorit. Aleargă o prietene ! La mireasma mirurilor Mele !
Slavă...,
Eu, zice cel iubit, eu mirele sârguiesc în urma Ta; că mireasma mirurilor Tale întrece toate mirurile; ea, care sângele nostru mir l-a făcut.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu moarte moartea s-a stricat, viaţa din mormânt a răsărit; prin străină naşterea ta, legile fireşti dezlegându-se; şi sângele mucenicilor mir s-a făcut.
CONDAC, glasul al 2-lea :
Cu curgerile sângiurilor tale Dimitrie, Biserica, Dumnezeu o a roşit, Cel ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită; şi păzeşte cetatea ta nevătămată, că tu eşti întărirea ei.
ICOS.
Pe marele Mucenic, toţi credincioşii adunându-ne, cu un glas să-l lăudăm ca pe un ostaş al lui Hristos şi Mucenic; cu cântări şi cu laude strigând Stăpânului şi Ziditorului lumii : Izbăveşte-ne pe noi de nevoia cutremurului, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi Mucenici. Întru tine nădăjduim, să ne izbăvim de nevoi şi de necazuri; că Tu eşti întărirea noastră.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfântului slăvitului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni.
Stih : Sulițele Hristoase al meu, pe Dimitrie împungând.
Care paternei coastei tale celei de suliţe împunse râvnind.
În a douăzeci şi şasea zi pe Dimitrie l-au rănit, suliţele şi l-au omorât.
Acesta a fost pe vremea împăiaţilor Diocleţian şi Maximian, trăgându-se din Tesalonic, fiind din început blagocestiv şi învăţător al credinţei celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic, a fost prins Sfântul şi pus în temniţă, pentru că era vestit în buna-credinţă. Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie şi îndemnând pe oamenii cetăţii să iasă să se lupte cu dânsul, căci întrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi la virtute. Un oarecare tânăr creştin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniţă, îi zise : Robule a lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie, ci te roagă pentru mine. Iar Sfântul însemnându-l la frunte cu semnul Crucii, îi zise : Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi. Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit împreună şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a înştiinţat cum că Sfântul Dimitrie a îndemnat la această pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul înlăuntru în temniţă, pentru că a fost pricină junghierii lui Lie şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi preaslăvite tămăduiri. Apoi din porunca împăratului s-a tăiat şi capul Sfântului Nestor.
Dintru ale lui Metafrast.
Aşadar a fost cele ale Sfântului şi zăcându-i trupul mort pe pământ, au luat apoi nişte creştini cinstitele lui moaşte şi le-au îngropat cu cinste şi cu dragoste dumnezeiască. Iar o slugă a Sfântului ce-i slujea, când a primit Sfântul fericita junghiere, el precum putu strânse sfinţitul acela sânge al Mucenicului, în Sfântul orar ce-l purta Sfântul pe umeri, încă şi inelul Sfântului ce-l purta în mână sângerându-i cu mucenicescul sânge, multe minuni cu dânsul a făcut, cât se umplu toată cetatea Tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinţă a se ascunde aceasta de Maximian, nici el a suferi zavistia, ci prinseră numaidecât pe acea minunată slugă, care se chema Lupul, şi-l omorâră. Deci trecând câtăva vreme şi întinzându-se minunile şi ajungând în toate părţile, un om un oarecare anume Leontie, foarte de cinste şi cu căldură spre credinţa în Hristos, căzu într-o boală foarte grea, încât socotea mai dorită moartea, şi neputând doctorii nimic a-i folosi şi boala tot întărindu-se, năzui la sfânta biserică a Mucenicului, şi îndată cum l-a dus şi-l puse acolo, şi el chemând numele Sfântului prin buzele sale, prea-lesne se tămădui de acea boală. Şi precum Leontie curând îşi luă tămăduirea, aşa fără de zăbavă precum a putut a dat răsplătirea. Că strică lăcaşul cel mic unde era trupul Sfântului fiind foarte strâmt, strâmtându-se de zidul băii şi de uliţă, şi zidi din temelie lăcaş mai mare în cetatea Tesalonicului, care stă până astăzi foarte cuvios în faţa uliţei celei mari, unde este : baia cea de obşte. Deci vrând acest blagocestiv om, ca să meargă la Iliric unde ocârmuia şi dregătoria eparhului, şi vrând el să ia oarece părţi din Sfântul trup, ca să zidească şi acolo biserică Sfântului Mucenic, dar fiindcă nu luase voie de la Sfântul, pentru aceea îl zăticni, arătându-se noaptea. Pentru care făcu a doua călătorie precum zic şi-şi tocmi lucrul, luând haina Mucenicului ce era roşită de Sfântul său sânge şi o parte din orar şi punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevărat cinstite, într-acest chip plini pofta Mucenicului, şi luişi mare întemeiere. Deci vrând aşi face calea către Sirmion în vreme de iarnă şi sosind la ţărmurile apei Istrului şi venind apa foarte mare, în scârbă era omul. Iar Sfântul Dimitrie arătându-i-se, zise : Să nu aibi nici o grijă, ci ţinând în mâini cele ce duci, treci fără de nici o îndoială râul, şi ascultă eparhul pe cel ce i se arată şi dimineaţa suindu-se în car trecu apa ţinând sicriaşul în mâini, îi făcu apa loc, şi curgea cu linişte. Deci aşa trecând fără de nici o vătămare şi sosind la Sirmion a dat acest sfânt sicriu cu odorul ce era într-însul în biserica ce zidise Mucenicului. Şi mulţi se îndulciră de multele minuni şi tămăduiri ce făcea acea sfântă hlamidă, încă şi pe cale. Şi pe Marian eparhul Uirionilor, care era cuprins de o boală rea din cap până la picioare, părăsindu-l doctorii şi mergând la biserica Sfântului precum îi poruncise Sfântul, l-a izbăvit de acea boală. Şi pe alt om ce avea boală de curgerea sângelui, l-a tămăduit minunat, şi pe altul ce era îndrăcit, încă şi pe cetatea cea mare a Tesalonicului o a izbăvit de înconjurarea şi bătaia barbarilor şi i-a scos din robia lor. Şi pe episcopul Afrorilor, pe care îi scriu elinii mutaţi din Fenicia, robindu-se de către barbari l-a izbăvit, arătându-i-se Sfântul şi slobozindu-l din legăturile ce avea împrejur, l-a îndreptat până la Tesalonic. Iar dacă s-a dus episcopul la Africa, a zidit o biserică marelui Mucenic Dimitrie şi silindu-se încă ca să-i facă şi un chivot şi un amvon, iar Sfântul neîntârziind, ci arătându-se episcopului în vis, i-a zis : Ia aminte corabia ce a sosit acum în liman, că a adus marmură de câte îţi trebuiesc. Şi dintru acelea vei lua pentru acea trebuinţă; deci vorbind episcopul cu corăbierul şi neputând isprăvi, tăgăduindu-le acela, i se arătă iarăşi Sfântul şi i-a zis : Că la pliscul corăbiei zăceau marmurile, spunându-le locul anume cum şi în ce fel de formă erau, şi cum că le cumpărase pe numele fratelui său şi împreună Mucenicului Victor, şi cum că acela i le-a dăruit acum aflându-se pentru dânsul altele în Ţarigrad de i s-a împlinit trebuinţa, şi să spună aievea corăbierului într-acest chip, că aşa îl va pleca şi le va lua, precum a şi fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea şi moartea ce era, înconjurând pe la limanuri şi arătându-se corăbierilor, le porunci de-şi porneau corăbiile cu bucate acolo degrab, arătându-se atunci şi aievea, de-l vedeau corăbierii cu ochii şi mergea Sfântul departe înaintea corăbiilor, umblând pe mare. Deci pururea pomenitul împăratul Iustinian, a zidit, acel de Dumnezeu făcut şi fără prihană lucru, în numele adevăratei înţelepciunii Cuvântului lui Dumnezeu şi cerca ca să ascunză acolo toate cele dedemult vechi şi cinstite lucruri şi poftind să i se aducă acolo şi vreo părticică din moaştele Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, şi pornindu-se spre acel lucru cei trimişi de dânsul şi apropiindu-se de mucenicescul şi de Dumnezeu cinstitul mormânt al Mucenicului; îndată se arătă unde strălucea foc de la cinstitul sicriu şi sărea de acolo văpaie de foc de-i lovea în gură şi nu-i lăsa ca să se apropie, şi glas din foc ieşind şi povestind acel înfricoşat şi minunat lucru zicea : Părăsiţi-vă a mai bântui; de care îngrozindu-se căzură cu faţa la pământ şi luând numai ţărână de acolo, se duseră. Din care jumătate o puseră ca un odor în Schevofilachie, iar jumătate o trimiseră la împăratul pentru sfinţenie, povestindu-i cele ce li s-au întâmplat şi li s-au grăit. Iar diavolul cel ce pururea pizmuieşte cele bune, ispiti oarecând să dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrăjmaşilor într-acest chip : Meşteşugii ca să ardă Chivotul Sfântului în biserică, şi aprinzându-se biserica de ardea, sosi şi neamul cel fără de omenie al Slavinilor, şi îşi ascunse oastea puţintel în laturi de la cetate, care aceasta a fost din pornirea vicleanului satana. Iar poporul strângându-se ca să stingă focul, cel ce era purtător de grijă, de lucrurile cele sfinte ale bisericii, văzând că argintul sicriului se topise de curgea pe pământ, se temu, să nu se facă vreun jaf, să piară argintul de norod, deci strigă cu glas mare zicând : O prietenilor şi fraţilor, vrăjmaşii împresurară cetatea şi au început a sfărâma zidurile; meşteşugindu-se el cu cuvântul lui, ca să risipească mulţimea oamenilor, ca să nu jefuiască argintul, căci Sfântul dădu-se insuflarea aceasta, care crezând cuvântul aceluia, precum şi era de crezut şi pornindu-se toţi numaidecât la ziduri, aflară pe vrăşmaşi punând scările la ziduri şi măiestriile cele de stricăciunea cetăţii şi pe cei ce dăduse năvală asupra cetăţii numai puţin decât focul; deci chemând pe Sfântul întru ajutor, îi goniră. Iar după ce se stinse şi focul, păzitorul acela al bisericii, spuse către toţi minunea, zicând : Că strigarea aceea ce făcuse, nu era doar că ştia el ceva de venirea vrăjmaşilor, ci numai pentru paza Sfântului, ca să nu se jefuiască argintul de norod. Care este arătată la cei chibzuiţi, care ştiu socoti lucrurile şi cunosc dumnezeieştile rânduieli, că cu pronia Sfântului întorcând la capul vrăjmaşului meşteşugurile lui, se tămădui răul cu rău, căci cu aprinderea focului scorni norodul şi cu stingerea îl întări, iar cu glasul cel de mântuire care s-a dat din dumnezeiasca insuflare păzitorului bisericii le strigă, fiind norodul înfierbântat, mântui şi zidul şi cetatea foarte lesne. Aşijderea şi un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba elinească protospătar, şezând lângă biserica Sfântului, dumnezeiesc om se cunoştea a fi. Acesta spunea, că pe vremea războiului avarilor împărăţind Mavrichie, a văzut doi bărbaţi luminoşi la chip şi la stat, ca cei ce se cinstesc şi stau înaintea feţei împăratului, care mergeau să intre în biserica Sfântului şi când au fost la locul ce se cheamă Trivolon, de unde se începe a intra în biserică, între cei doi stâlpi mari de temelie, ce stau spre apus, ziseră slugii să-i ducă la domnul casei, şi apropiindu-se el de intrarea Sfântului Chivot, iar Sfântul cu degrab deschise uşile, şi ieşi de-i întâmpină şi le-a dat închinăciunea sănătăţii ca unor cunoscuţi şi veniţi de la împăratul, şi făcând voia împăratului. Iar ei grăiră către dânsul, zicând : Că împăratul a poruncit sfinţiei tale să laşi cetatea şi să mergi către dânsul, că s-a lăsat vrăjmaşilor cetatea aceasta. Care dacă auzi Sfântul, plânse plecând capul, fiind cuprins cu tăcere, multă vreme, arătând cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i deteră cuvintele acelea, de care mâhnindu-se şi sluga, zise : De aş fi ştiut fraţilor, că va aduce venirea voastră atâta amărăciune, nu aş fi spus domnului meu. Şi după aceea târziu îi întrebă Sfântul : Adevărat, aşa a plăcut ? Aşa s-a părut Domnului şi Stăpânului tuturor ? Să părăsească o cetate atât de mare care a cumpărat-o cu sângele său, să o dobândească cei ce nu-l cunosc ? Şi zicând ei aşa adevărat iar Sfântul şi multmilostivul Mucenic, îi tocmi şi învăţă să ducă răspunsul la Domnul şi Stăpânul tuturor care era într-acest chip : Cunosc iubitorule de oameni Doamne, milosârdiile tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea ta, care o aţâţă păcatele noastre, cunosc că ţi-ai pus sufletul pentru păcătoşi şi ţi-ai vărsat sângele pentru ei, şi nu s-a zăticnit niciodată această bunăvoire a ta şi de păcatele noastre, şi de vreme ce m-ai pus şi pe mine păzitor acestei cetăţi, mă voi asemăna ţie Stăpânului meu şi-mi voi pune sufletul pentru dânşii şi voi pieri cu pieritorii aceştia, ce cred în numele tău. Şi nu s-au despărţit de la tine, măcar că au greşit, iar tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Spre acestea ziseră bărbaţii aceia : Acestea să spunem celui ce ne-a trimis ? Acestea să zicem împăratului ? Frică ne este să nu cumva să se mâhnească asupra ta; iar Sfântul zise : să le zică şi iar să le zică şi se întoarse iarăşi la Chimitirion şi închise Sfântul Chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purceseră de se duseră după vorba aceasta. Acestea le adeverea sfinţitul Ilustrie, că le văzuse aievea întru uimire; sau vedenie şi povestindu-le cetăţenilor, ce mai rămăsese, le da îndrăznire cu cuvântul, că erau îngroziţi şi slăbiţi pentru boala omorului, ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multă neputinţă şi la lipsă de prada şi călcarea limbilor, şi-i îmbuna, că este Sfântul întru ajutor cu dânşii şi-i adeverea că cu rugăciunile Sfântului vor fi păziţi, precum mai pe urmă sfârşitul lucrurilor a arătat. Iarăşi un eclesiarh anume Onisofor, păzind la Sfântul mormânt şi se ostenea la aprinderea candelelor şi a lumânărilor şi fiind rău cu năravul aşa, că fura lumânările şi care făcându-o aceasta multă vreme, n-a lăsat Sfântul netămăduit năravul lui cel nepriceput şi de stricăciune, ci arătându-i-se în vis, îl mustră, şi-l învăţă cu binişor, ceea ce se cădea să facă, zicându-i : Frate Onisifore, nu-mi place ceea ce faci la lumânări, ca să ştii, că făcând aceasta şi pe cei ce le aduc păgubeşti mult, şi însuţi pe tine te-ai împins în prăpastia pierzării. Că cu cât se aprind mai mult lumânările, se milostiveşte şi Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micşorează lucrul mila aceluia şi sporeşte osânda celuia ce le ia. Deci oprindu-se Onisifor puţinel din cuvintele acestea, peste puţină vreme iarăşi lăsându-se de îmblânzirea vedeniei, se apucă iarăşi de cele obişnuite, făcându-le fără de frică. Şi când a fost într-o zi mergând un creştin foarte de noapte, duse lumânări foarte frumoase, care plăcură lui Onisifor şi îndată cum le-a aprins merse să le ia, după ce se duse cel ce le adusese. Însă vezi şi grija Sfântului; cum se întinse acela la lumânări, Sfântul încă slobozi glas din sicriu, zicându-i : Dar nu te-ai mai părăsit ? Într-acest chip lovindu-se Onisifor, căzu la pământ cădere grea, îngrozindu-se de frică şi de sunetul glasului, până a mers un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos şi l-a ţinut de şi-a venit în fire; şi după ce îşi veni în fire, îşi mărturisi către toţi îndrăznirea nebuniei lui şi purtarea de grijă a Sfântului, cu cea dintâi şi a doua certare cu iubire omenească, cât nu numai el ci şi alţii toţi se folosiră de minunea aceasta.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Artemidor şi Vasilie, care de sabie s-au săvârşit.
Stih : Artemidor al căruia sfârşii prin sabie s-a hotărât,
Împreună nevoitor la sabie pe Vasilie a avut.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Leptina care pe pământ târându-se s-a săvârşit.
Stih : De mâinile rău-cugetătorilor târându-se pe pământ,
A lăsat Leptina grăsimea trupului la pământ.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Glicon, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Grumazii la sabie întinzăndu-ţi Glicone Mucenice,
Sângele tău pentru Hristos îl verşi jertfă preadulce.
Tot în această zi, pomenirea marelui şi groaznicului cutremur.
Erau douăzeci şi patru de ani ai împărăţiei lui Leon Isaurul, la al nouălea Indiction, în 26 de zile ale lui Octombrie, se făcu cutremur mare şi înfricoşat în Constantinopol, atâta cât au căzut cele înalte şi mai frumoase lăcaşuri şi mulţi s-au prăpădit împreună cu acelea. Drept aceea întru această zi a marelui Mucenic Dimitrie, facem şi pomenirea acelei groaznice înfricoşări a cutremurului, mergând cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei şi slăvitei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, săvârşind într-însa şi dumnezeiasca Liturghie. Cu ale cărei rugăciuni să ne mântuim de toată groaza şi să ne învrednicim veşnicelor bunătăţi, în Hristos Iisus Domnul, nostru, a căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
Tot în această zi, pomenirea mutării icoanei slăvitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic în Constantinopol, la mănăstirea Pantocratorului, care icoană mai-nainte sta deasupra mormântului lui cel izvorâtor de mir, şi-l acoperea pe el.
Stih : De patria ta nedepărtându-te la împărăteasca cetate venind,
Prin icoana ta Mucenice te-ai mutat voind.
Tot în această zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Amestecând cu pustnicia nevoinţa, Fericite,
Iosafe primeşti cununi îndoite.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Prealăudat eşti Doamne îndelung-răbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu înfricoşată clătirea pământului; ci numai ne-ai îngrozit, căutând să ne întoarcem de la rele, şi să viem noi toţi.
Suspinuri din inimă să înălţăm, şi lacrimi să vărsăm, ca Milostiv să avem pe Stăpânul Hristos, Cel ce ne îngrozeşte că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulţimea păcatelor.
Vai să strigăm ! Şi mâinile să ne tindem, către Dumnezeu Cel Preaînalt, şi să ne părăsim de acum a mai face rău. Iată Mântuitorul mâniindu-Se, cutremură tot pământul, vrând să ne întărească.
A Născătoarei :
Caută Preacurată mântuieşte pe robii tăi, cei ce vor să piară întru mânia lui Dumnezeu, şi întru iuţimea cea mare şi înfricoşată a îngrozirii acestei de acum, ce ne-a venit asupra, pentru mulţimea păcatelor noastre celor multe.
Alt Canon,
Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...
Luminat fiind cu dumnezeiasca mărire şi cu Darul, Mucenice purtătorule de chinuri, străluceşti luminos, şi luminezi pe cei ce strigă : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne !
Ca şi cu o porfiră împodobit fiind cu sângele tău, având în loc de sceptru Crucea, împreună cu Hristos împărăteşti acum, Mucenice Dimitrie, cu împărăţie nesurpată în veci.
A Născătoarei :
Prealuminată Maică Fecioară, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul adevărată Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-i tu ceea ce eşti binecuvântată între femei, cu totul fără prihană Stăpână.
Alt Canon,
Irmos : N-au slujit făpturii...
Jertfitu-ţi-ai sângele tău Împăratului tuturor Dimitrie, cel ce ai fost mărit în oaste, şi în coastă te-ai împuns, urmându-i Lui. Pentru aceasta îţi dă plată cuvioasă, ca alt mir primindu-te pe tine.
Întrupatu-S-a Mirul cel ceresc, Hristos Domnul, pentru iubirea de oameni; şi Dimitrie iubindu-L foarte, uns s-a făcut, cu mir nou ungându-se, şi trupul lui izvorăşte.
Slavă...,
Cu mirul bucuriei ungându-mă pe mine Hristos, din robie m-a dezlegat, şi din tirania cea amară; ci iarăşi m-am robit cu faptele cele de ruşine. Izbăveşte-mă de robia cea urâtă Bunule, ungându-mă cu mirul Tău.
Și acum..., a Născătoarei :
Alegându-te pe tine Mirele cel frumos al tău Fecioară Stăpână, din seminţia pământenilor, frumos ai stătut înainte dea dreapta Lui : Vino Mireasa mea, din Liban ! Grăindu-ţi ţie; vino Mireasa mea şi Maică !
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci Hristoase cu singură venirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Dreaptă mânia Ta aceasta Iubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburat; şi cu deznădăjduire cu totul suntem cuprinşi, văzându-Te tulburat asupra noastră, Îndurate.
Să tindem credincioşilor, mâinile şi ochii către unul Stăpânul cel ce poate să mântuiască, şi să strigăm : Hristoase, întoarce mânia Ta de la noi, Iubitor de oameni fiind.
Mii de îngeri, adunarea mucenicilor, sfânta ceată a Proorocilor, a Apostolilor, a Cuvioşilor, a Ierarhilor, Te roagă pe Tine Stăpâne : Iartă pe poporul Tău cel smerit !
Îndurate, Cel ce ştii neputinţa noastră, şi toată alunecarea şi neîndreptarea, slăbeşte mânia, şi tulburarea o alină, şi cu mila Ta milostiveşte-Te spre lume.
A Născătoarei :
Milostivă de Dumnezeu Născătoare ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv vezi dosădirea şi suspinul poporului tău, şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi.
Alt Canon :
Irmos : Mâinile întinzându-şi..
Întunecat-ai prealăudate, toată nebunia vrăjmaşului, încingându-te cu puterea cea nebiruită a lui Hristos; şi purtător de biruinţă fiind, Mucenice Dimitrie ai strigat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Bună starea mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor Dimitrie ai moştenit; în baia cea sfântă spălându-te, care nu se spurcă cu adaosurile de a două oară ale păcatelor, şi cu suliţa fiind împuns, ai strigat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Mulţimea darurilor minunilor tale celor mai presus de minte, care ţi-a dat Hristos, Mărite, tuturor se arată, şi darul tămăduirilor, Darul cel mai presus de cuvânt, arătat îl propovăduieşte nouă celor ce strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
A Născătoarei :
Pe una întru toate neamurile Fecioară Maică, şi Curată de Dumnezeu Născătoarea, cu cântări să o lăudăm; că aceasta este solitoarea mântuirii noastre, ca ceea ce a născut pe Cuvântul Mântuitorul lumii; Căruia strigăm : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Alt Canon,
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Înălţând pe Hristos în Biserică, gâtlejul tău s-a învăţat adevărul; gura ta a grăit cuvintele înţelepciunii, fălcile tale s-au arătat pahare de miresme. Pentru aceasta Hristos te-a arătat lumii izvor de mir dumnezeiesc.
Puterea cuvintelor tale purtătorule de cunună, care ca nişte săgeţi ale Celui puternic, în mâinile tale de departe se învârtea, cel împotrivă luptător al tău îngrozindu-o, ţi-a împuns coasta cu suliţă lungă. Însă întorcându-se marea mirurilor tale, l-a înecat ca pe egipteni.
Marele păstor al Tesalonicului, mântuitorul întru primejdii cel prea-ales, apărătorul cel preatare a toată Biserica, ca un Părinte iubitor de fii, fiilor îşi dă coasta ca un sân hrănitor de suflet, care mirul ca nişte lapte îl dăruieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl...
De boli, şi de neputinţele cele grele, şi de pânditurile dracilor ai mântuit, mare Dimitrie, cu stropirile mirului tău casa cea părintească, care ai iubit-o, cinstind fapta bună a părinţilor; la care ne aduni pe noi cei ce lăudăm harul tău.
Și acum..., a Născătoarei :
Bogăţie de obşte, o de Dumnezeu Născătoare ! şi mărire avându-te toţi cei ce te cinstim pe tine, cu credinţă la tine alergăm, cu dragoste te rugăm, mântuieşte-ne de osânda cea din veacul ce va să fie; învrednicindu-ne desfătării celei veşnice şi măririi, în lăcaşurile drepţilor.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
Iată noi toţi am greşit, şi cu frică pământul cel ce nimic n-a greşit se munceşte. Că certându-ne pe noi Iubitorule de oameni, pe acesta tot îl clăteşti, ca să luăm simţire, şi să ne grijim de mântuirea noastră.
Cel ce eşti al ceasurilor şi al vremilor Domn, într-o clipeală ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar din multă milostivirea Ta Stăpâne Te-ai oprit; mulţumim Ție noi cei fără de răspuns, Unule Iubitorule de oameni.
Scapă Îndurate de cutremur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vrăjmaşilor, de foamete şi de ciumă, şi de orice altă pedeapsă, cetatea Ta şi toată latura, celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine.
Pământul fără limbă strigă suspinând : Pentru ce cu multe rele mă spurcaţi voi oamenii ? Că Stăpânul neîndurându-Se de voi, tot pe mine mă răneşte. Luaţi simţire, şi prin pocăinţă faceţi pe Dumnezeu, Milostiv.
A Născătoarei :
Ceea ce n-ai luat stricăciune întru naştere, din toată stricăciunea scoate-ne pe noi pe toţi Fecioară, şi din cutremur mare, şi din necaz; alină mânia Stăpânului, cu împăcările cele de Maică ! Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
Alt Canon,
Irmos : Piatra cea netăiată de mână...
Rupe legăturile greşelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de chinuri; alină asuprelile patimilor, strică tulburarea eresurilor; potoleşte viforul ispitelor, cu rugăciunile tale.
Roagă-te Mucenice Dimitrie să dobândească cununile măririi şi câştigarea împărăţiei cereşti, cei ce te laudă pe tine; roagă pe Domnul Dătătorul de viaţă, şi Împăratul puterilor.
Îndreptează la cărările cele drepte ale împărăţiei cereşti, pe sfântă turma ta, purtătorule de cunună Mucenice Dimitrie; povăţuieşte-i la păşunea cea de mântuire, la locul cel veşnic.
A Născătoarei :
Ca pe o rădăcină, izvor şi pricină nestricăciunii, te lăudăm pe tine Fecioară toţi credincioşii, cei ce nădăjduim spre tine. Că tu ne-ai izvorât nemurirea cea Ipostatnică.
Alt Canon,
Irmos : Tot neamul pământesc...
Pământul şi Cerul se minunează de lucrul tău Dimitrie, că în trup viaţa tuturor celor buni ai împodobit-o cu podoaba cea după chip preabunule, luminat ungându-o. Şi trupul vopsindu-ţi cu sângiurile, ca un împărat luminos cu mir te-ai uns.
Ca să te îmbraci în haina, de care s-a dezbrăcat dedemult Adam cel vechi, Dimitrie, în Adam cel nou te-ai îmbrăcat, şi pielea trupului bucurându-te ai lepădat-o. Pentru aceasta cu miresme, şi cu cununi ți s-a încredinţat împărăţia cea luminoasă.
Mintea nu este îndestulată, şi cuvântul omenesc nu poate spune cinstirile cele mai presus de fire, şi măririle cu care te-ai uns Mucenice; împărăţind neîncetat cu Hristos, Fericite. Şi mirul cel ce curge mai presus de fire din moaştele tale, este semn prealuminat.
Slavă...,
Turma care Hristos a răscumpărat-o cu sângele său, pătimitorule, şi tu cu cuvinte sfinţite şi cu legi, şi cu sângiuri ai aşezat-o. Încă şi acum cu mirurile tale, şi cu minunile hrănindu-o, în veci nevătămată păzeşte-o de eresurile cele cumplite, prealăudate.
Și acum..., a Născătoarei :
Cântările cele slabe, şi rugăciunile noastre primindu-le Stăpână, împrăştie norul primejdiilor celor amare, celor împreună şi osebite ale noastre. Potoleşte viforul Bisericii, Preacurată, risipeşte oştile barbarilor; și ne mântuieşte de munca ce va să fie.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Mucenice al lui Hristos Dimitrie, precum oarecând mândria lui Lie şi înălţarea şi îndrăzneala cea dobitocească ai surpat-o cu Harul lui Dumnezeu, şi pe viteazul Nestor în locul cel de luptă l-ai întărit cu puterea Crucii; aşa şi pe mine mă întăreşte totdeauna cu rugăciunile tale, purtătorule de chinuri, împotriva dracilor, şi a patimilor celor de suflet pierzătoare. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe Domnul, care S-a întrupat din curat sângele tău, Fecioară Maică preacurată, roagă-L neîncetat pentru noi robii tăi; ca să aflăm Har şi ajutor în vreme cuvioasă, în ziua nevoii. Păzeşte neamul omenesc de groaza înfricoşătorului cutremur, şi de primejdii ferindu-l, cu rugăciunile tale cele de Maică.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara cea cu bun miros...
Vino Mucenice al lui Hristos la noi, celor ce ne trebuieşte a ta milostivă cercetare şi ne apără pe noi cei dosădiţi cu îngrozirile cele tirăneşti şi cu nebunia cea cumplită a eresurilor ! De care ca nişte robiţi şi goi suntem goniţi, din loc în loc adesea trecând, şi rătăcind prin peşteri şi prin munţi. Deci milostiveşte-te prealăudate, şi ne dă nouă iertare; alină viforul, şi potoleşte mânia cea asupra noastră; rugând pe Dumnezeu, cel ce dă lumii mare milă. (De două ori)
Zid tare care nu te temi de robiile vrăjmaşului, te-ai dat nouă, năvălirile barbarilor surpând, şi asuprelile bolilor potolind. Aşezământ nestricat, şi temelie nemişcată. Păzitor şi folositor, şi apărător ai fost cetăţii tale Dimitrie, pe care şi acum, Fericite, fiind în cumplite primejdii şi împresurată cu nemernicie, cu rugăciunile tale o mântuieşte; rugând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.
Toată fapta bună luând împreună, ceata purtătorilor de chinuri s-a arătat; de unde desfătarea vieţii celei nestricate şi fericite, după vrednicie au moştenit. Între care împodobit fiind după vrednicie, minunate Dimitrie, şi cu urmarea lui Hristos cinstit fiind, şi lăudându-te cu asemănarea suliţei, roagă-te mai cu dinadinsul, să ne mântuiască pe noi cei ce te cinstim pe tine, de patimi şi de cumplite primejdii, cu căldură rugând, pe Cel ce dă lumii mare milă.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Facere a lui Andrei Ierusalimneanul.
Pe cel ce şi-a câştigat cu suliţele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu suliţa; din care ne izvorăşte Stăpânul apele vieţii, şi ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înţelept întru învăţături şi purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, şi prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, şi milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe şi adese cumplite primejdii. A căruia şi pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-ne din toate nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toţi să strigăm către tine : Bucură-te una folositoarea sufletelor noastre.
SLAVOSLOVIA cea mare.
Şi se face fraţilor prin Preot ungere din candela Sfântului.
Ecteniile şi Otpustul.
Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust.
CADE-SE A ŞTI :
De se va întâmpla pomenirea Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi a cutremurului, Duminică : Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihirile Învierii, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.
La Vecernia cea mare, după obişnuita Catismă, la Doamne strigat-am... : Stihirile Învierii 3, ale cutremurului 3, care sunt la Stihoavna Vecerniei celei mari, şi ale Sfântului Dimitrie 4. Slavă..., a Sfântului Dimitrie, Și acum..., Dogmatica glasului Prochimenul zilei, şi citirile.
La Litie. Stihira hramului, şi Stihirile Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei.
La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a Născătoarei Învierii, după glasul slavei Sfântului.
La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, şi al Sfântului odată. Iar de nu este priveghere, după Tatăl nostru.. Troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului; Ectenia, şi Otpustul.
La Pavecerniţă, după Cade-se să te fericim..., şi după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului; Slavă..., Și acum..., al cutremurului,
La Utrenie, La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii, de două ori; Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al cutremurului. După obişnuitele Catisme, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul, cu Mărimurile lui. Soborul îngeresc...; Ipacoi al glasului, şi Sedelnele Sfântului, amândouă câte odată, Slavă..., Sedealna cea de după Polieleu. Și acum..., a Născătoarei. Antifoanele, şi prochimenul glasului; Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50, şi Stihira Învierii.
Canoanele : Al Învierii cu Irmosul pe 4, al cutremurului pe 4, şi al Sfântului, amândouă pe 6. Catavasia, Deschide-voi gura mea... După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul Sfântului, şi SEDEALNA, de două ori. Slavă..., Și acum..., a cutremurului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii. După a 9-a Cântare, LUMINÂNDA Învierii. Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a cutremurului.
La Laude, Stihirile Învierii 4, şi ale Sfântului cu Slava 4, cu Stihirile lui. Slavă..., Stihira Evangheliei; Şi acum : Prea binecuvântată eşti..., şi Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ecteniile, şi Otpustul. Apoi Ceas 1, la care zicem Troparul Învierii, Slavă..., al Cutremurului, Și acum..., a Născătoarei, ceasului 1 şi la celelalte Ceasuri, Troparele şi Condacele, le zicem schimbându-le; numai Troparul Învierii nu se schimbă.
La Liturghie Fericirile glasului pe 4, din Canonul cutremurului, Cântarea a 3-a, pe 4. Şi din ale Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4. După Ieşire, Troparul Învierii, al cutremurului, al hramului Dacă este al Născătoarei de Dumnezeu, şi al Sfântului. Condacele : al Învierii şi, al cutremurului, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. Iar de nu este hramul Născătoarei de Dumnezeu, zicem Și acum..., al cutremurului. Prochimenul cutremurului, şi al Sfântului; Apostolul întâi al cutremurului, al Duminicii rândului în mijloc, apoi al Sfântului. Asemenea şi Evangheliile. Chinonicul Duminicii şi al Sfântului.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
Sfântul Mucenic Nestor.
Tot în această zi se prăznuieşte şi Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 8-lea.
Podobie : O ! Preaslăvită minune...
Fericite pătimitorule Nestore, îmbrăcându-te cu toată întrarmarea lui Hristos, luptându-te de faţă cu Lie, l-ai omorât; şi cu săgeţile cele nevăzute, ai împiedicat pe Veliar cel nevăzut, şi l-ai omorât. Pentru aceasta Marele dătător cu cunună de biruinţă a încununat capul tău.
Întărindu-te înţelepţite Nestore, cu cuvintele cele dumnezeieşti ale Mucenicului Dimitrie, ai omorât bărbăteşte pe tiranul cel mândru; şi pe Cel ce a murit şi a stricat iadul, L-ai mărturisit că este Dumnezeu fără de moarte; răbdând moarte fără dreptate, măritule ! Pentru aceasta bucurându-te, ai moştenit viaţa cea fără de sfârşit.
Tânăr dumnezeiesc te-ai făcut cu adevărat Nestore, strălucind cu frumuseţea trupului înţelepte; înfrumuseţat cu Dumnezeiescul Dar, şi îmbrăcat cu putere. Pentru aceea pierzând puterea lui Lie, cu puterea Atotţiitorului bucurându-te ai pătimit, şi te-ai numărat cu cetele mucenicilor; cu care împreună veselindu-te, adu-ţi aminte de noi.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Facerea lui Ghermano.
În lăcaşurile cele mai presus de lume, Hristos Dumnezeu a primit Duhul tău neprihănit, Dimitrie Mucenice înţelepte, căci tu te-ai făcut apărător al Treimii, bărbăteşte nevoindu-te în luptă, ca un tare diamant. Iar cu suliţa împungându-ţi-se preacurata ta coastă preacinstite, urmând Celui ce S-a întins pe Cruce pentru mântuirea a toată lumea, ai luat lucrarea minunilor; dând oamenilor vindecările cu îmbelşugare. Pentru aceasta prăznuind astăzi adormirea ta, după vrednicie slăvim pe Domnul, Cel ce te-a încununat.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositoare.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Răstignirea Ta cea fără de dreptate, văzându-o Cuvinte preabunule, Maica Ta ceea ce Te-a născut, lăcrima cu amar, şi striga : Vai mie Fiule preadulce, cum mori fără dreptate, vrând să mântuieşti pe pământeni din stricăciune ? Însă laud şi slăvesc, iconomia Ta cea mai presus de minte Iubitorule de oameni.
La stihoavnă, Stihirile Octoihului.
Slavă..., glasul al 4-lea, facere a lui Andrei Ierusalimneanul.
Pe cel ce şi-a câştigat cu suliţele, Darul coastei Mântuitorului cea împunsă cu suliţa; din care ne izvorăşte Stăpânul apele vieţii, şi ale nestricăciunii; pe Dimitrie să-l cinstim, cel înţelept întru învăţături şi purtător de cunună între Mucenici; cel ce prin sânge a plinit călătoria pătimirii, şi prin minuni a strălucit la toată lumea. Prea-râvnitorul Stăpânului, şi milostivul iubitor de săraci. Pe folositorul Tesalonicenilor, întru multe şi adese cumplite primejdii. A căruia şi pomenirea cea de peste an cinstind, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce lucrează printr-însul tuturor tămăduiri.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte din nevoi pe robii tăi Născătoare de Dumnezeu; că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositoare.
A Crucii, a Născătoarei.
Podobie : Ca pe un viteaz între Mucenici...
Văzându-te pe Tine Doamne Maica Ta spânzurat pe Cruce, plângea şi se tânguia, şi ca o Maică grăia Ție : Fiul meu preaiubite, cum Te-au pironit pe Cruce, pe Tine însu-Ți Făcătorul de bine, cumpliţii şi nerecunoscătorii iudei ! Ci scoală-Te degrab, bucurându-mă pe mine, precum ai zis.
Troparul, glasul al 4-lea.
Mucenicul Tău, Doamne, Nestor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sau : Mare apărător te-a aflat...
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih şi al Sfântului pe 4.
CANONUL Sfântului
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Urmele lui Faraon, şi puterea lui le-a aruncat în mare, Cel tare întru războaie; să-i cântăm cântare nouă, că S-a preamărit.
Pusu-te-ai bucurându-te peste sângele tău înţelepte, ca pe o căruţă de văpaie, şi te-ai suit cu bucurie către înălţimea Cerului, unde este Iisus, Lumina cea neînserată,
Înfăşurându-te cu platoşa cea înţelegătoare a credinţei Nestore, şi având în mâini Crucea ca o suliţă, ai tăiat cu tărie taberele vrăjmaşului.
Slavă...,
Întărindu-te cu căldura dragostei lui Hristos, ai sărit în locul cel de privelişte, ai risipit meşteşugirile lui Lie, şi ai întărit semn de biruinţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Zămislit-ai în pântece pe Cel împreună fără de început cu Tatăl; născut-ai neştiind de bărbat mai presus de fire cu trup, rămânând cu adevărat Fecioară curată. Pentru această toţi te cinstim.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Cel ce întăreşti tunetul...
Întărindu-te cu tăria puterii Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, degrab ai intrat la luptă, şi tare ai sfărâmat măiestriile vrăjmaşului.
Pe începătorul cel vechi al înşelăciunii, l-ai călcat sub picioarele tale, căci ca un tânăr bărbat ai mers către tăierea sabiei, Nestore, lauda mucenicilor. Pentru aceea te lăudăm.
Slavă...,
Zdrobind mai înainte semeţia celor fărădelege, ai jertfit lui Dumnezeu Mucenice, dându-i Lui răsplătire sângele tău cel sfinţit. Pentru aceea, din nou ţi-a dat ţie răsplătire cu bogate daruri.
Și acum..., a Născătoarei :
Iisus Cel ce L-ai purtat în pântecele tău Născătoare de Dumnezeu, a înnoit mai presus de fire chipul cel pierdut al neamului, prin mâncarea lui Adam, dându-i podoaba cea dintâi.
Irmosul :
Cel ce întăreşti tunetul, şi zideşti Duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.
SEDEALNA, glasul 1 :
Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
Pe dumnezeiescul nevoitor Dimitrie, credincioşii cu evlavie adunându-ne, toţi să-l lăudăm cu cântări, mărind împreună cu aceasta pe strălucitul Nestor. Care a surpat mândria lui Lie, şi s-a nevoit pentru Hristos, învrednicindu-se şi slavei Lui.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...
Nu te-ai spăimântat de sălbătăcirea vrăjmaşilor, nici te-ai înfricoşat de bătăile trupului; ci fără de temere ai alergat la luptă înţelepte, purtând arma cea nebiruită, dumnezeiasca Cruce. Drept aceia ai şi omorât pe înşelătorul, şi fiind omorât Nestore, te-ai învrednicit vieţii, stând înaintea lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Cel ce şade pe scaun de heruvimi, şi se află în Sânurile Tatălui, şade în sânurile tale trupeşte ca pe un scaun sfinţit al Său. Căci cu adevărat a împărăţit Dumnezeu peste toate limbile, şi cu înţelegere cântăm Lui acum. Pe Acesta roagă-L, să se mântuiască robii tăi.
A Crucii, a Născătoarei :
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...
Dacă Te-a văzut preacurata Maica Ta înălţat pe Cruce, pe Tine Cuvântule al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, zicea : Ce este această minune nouă şi străină Fiul meu ? Cum Tu viaţa tuturor primeşti moarte ? Vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Auzit-am Dumnezeule auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat Doamne; că de lauda Ta este plin pământul.
Luminându-te cu învăţăturile cele dătătoare de lumină ale lui Dimitrie, ai fugit de la întunericul deşertăciunii elinilor, şi ai strălucit cu lumina muceniciei.
Tulburând marea cea sărată a necredinţei, cu dulceaţa credinţei tale Nestore, ai înecat oştile necredincioşilor întru adâncul sângiurilor tale.
Slavă...,
Arătatu-te-ai pom sădit pe lângă viaţă, hrănind cu bună-rodirea chinurilor tale plinirea credincioşilor, Nestore, lauda mucenicilor.
Și acum..., a Născătoarei :
Fii curăţitoare păcatelor mele, şi-mi dă mână de ajutor, mie celui ce mă primejduiesc, Preasfântă Stăpână, folositoarea cea tare a creştinilor.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Răsari mie Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, împăratul păcii.
Udându-ţi cugetul cu cunoştinţa cuvintelor celor dumnezeieşti, ai odrăslit spic de mucenicie copt la vreme, mărite Nestore.
Prin râurile cuvintelor tale o Dimitrie, Mucenice al lui Hristos ! A lăsat Nestor nelegiuirea cea mare a nedumnezeirii.
Slavă...,
Luptându-te cu vrăjmaşul cel văzut, ai luat ajutorul lui Dumnezeu nevăzut, Nestore pururea pomenite.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul nostru ! Bucură-te, una Maica lui Dumnezeu Preacurată ! Bucură-te Mireasă nenuntită !
Cântarea a 6-a :
Irmos : Viforul gândurilor apucând...
Însemnându-ţi-se inima cu pecete, vitejeşte ai rănit inima lui Lie, pătimitorule, cu suliţa bărbăţiei tale. Şi bucurându-te, te omori pentru Iisus viaţa tuturor.
Ca un mire din cămara trupului ai ieşit Nestore, şi fiind luminat şi împodobit cu hainele cele sfinţite, din sângiurile tale Mucenice, ai stătut înaintea Stăpânului.
Slavă...,
Înălţându-ţi picioarele pe piatra bunei-credinţe, te-a întărit Hristos, Piatra vieţii şi a îndreptat cărările tale către El Nestore; şi pe vrăjmaşii tăi i-a ruşinat.
Și acum..., a Născătoarei :
Rupe lanţurile greşelilor mele, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, Fecioară Marie. Că întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii.
Irmosul :
Viforul gândurilor apucându-mă, mă trage întru adâncul greşelilor celor nemăsurate; ci Tu Cârmuitorule bune, mai-nainte apucând cârmuiește-mă, ca pe Proorocul şi mă mântuieşte.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Căutând cele de sus...
Nevoindu-te bine, ai moştenit acum slava Cea nemuritoare, ostaş prea-ales al Stăpânului făcându-te, rugăciunile lui Dimitrie Mucenicul, cu care împreună Nestore înţelepte, nu înceta a te ruga pentru noi toţi.
ICOS.
Cu dumnezeiasca putere nevoindu-te, Preafericite, purtător de biruinţă te-ai arătat; pe vrăjmaşul cu picioarele tale călcându-l, te-ai preamărit; purtător de cunună te-ai arătat, împreună cu cetele cinstiţilor purtători de chinuri Nestore, şi pe Aaron l-ai covârşit viteazule al lui Hristos, aducându-ţi împreună cu Abel dumnezeiescul tău sânge, şi acum stai înaintea Dumnezeiescului Scaun al Ziditorului, împreună cu cetele îngereşti, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
SINAXAR
Întru această lună în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Nestor.
Stih : Stricăciunea înşelăciunii, împreună cu Lie,
Omorând Nestor, prin sabie se taie.
În a douăzeci şi şaptea zi a tăiat,
Pe Nestor cel preanevinovat
Acesta fiind tânăr şi foarte frumos, era cunoscut marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, căzu la picioarele lui, şi zise : Robul lui Dumnezeu, voi să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos. Iar Sfântul însemnâdu-l cu semnul cinstitei Cruci, îi zise : Şi pe Lie vei birui, şi pentru Hristos vei mărturisi. Deci mergând la locul cel de luptă, privindu-l Maximian, a zis : Dumnezeul lui Dimitrie ajută-mi, şi apucându-se cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, îl omorî. Iar împăratul se tulbură la suflet şi îndată porunci de omorâră pe Sfântul Dimitrie ca suliţele, ca pe un pricinuitor ce era de junghierea lui Lie; şi pe Sfântul Nestor porunci de-l omorâră cu sabia lui.
Tot în această zi, Sfintele Mucenițe : Capitolina şi Erotiida.
Stih : Din sabie pe sluga şi stăpâna omorând,
Pe cele ce slugi ale Treimii ce cu adevărat domnitoare sunt.
Acestea au fost pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Zilichinie Domnul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind şi bogată, împărţindu-şi toată averea la săraci şi iertându-şi robii săi cu cinste, luă îndrăznire, şi merse înaintea Domnului de se mărturisi că este creştină. Şi băgându-o în temniţă, a două zi o scoaseră, şi-i tăiară capul; iar Erotiida, care şi roabă era sfintei, de vreme ce şi cu pietre a zvârlit în Eparhul de l-a lovit, a fost bătută cu toiege; şi cu Darul lui Hristos făcându-se sănătoasă, i-a tăiat şi ei capul.
Tot în această zi, cel dintre Sfinţi Părintele nostru Chiriac Patriarhul Constantinopolului.
Stih : Chiriac lăsând pământul şi viaţa muritorilor.
Merge către însuşi Domnul domnilor,
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, femeia lui Pilat.
Stih : Stăpânul pe tine Proclo te are stătătoare înainte,
Cel ce a stătut de faţă la soţul tău Pilat mai-nainte.
Povestire pentru iviriţi, cum au venit la cunoştinţa dumnezeiască, de la o femeie roabă.
Stih : Faptă preamare cucernica femeie lucrând.
Pe tot întreg neamul Ivirilor întorcând.
În zilele celui dintru sfinţi Constantin marele împărat, o oarecare femeie a fost adusă roabă la Iviri, care era pedepsită din copilărie, desăvârşit cu viaţă sihăstrească, şi ajungând la robie, asemenea se ostenea. Deci Ivirii fiind lipsiţi de tot, de meşteşugul doctoresc, au obicei de merg unii la alţii, de-şi întrebă de leacul bolii, ce li se întâmplă. Deci a mers altă femeie la acea vrednică şi minunată femeie având un copil, care se îngreuia şi se chinuia cu lovitură de cumplită boală întrebând-o, adică să o întrebe ce ar face ? Iar roaba aceea luând pruncul îl puse în patul său şi se rugă la Dumnezeu, ca să-l izbăvească din boală, şi o auzi, cel ce cunoaşte ascunsurile inimilor, şi fără de zăbavă a dat sănătate copilului. De care lucru a fost vestită acea minunată femeie, cât merse şi la urechile împărătesei, cea ce se făcu, care îndată trimise să o ia pentru că şi ea avea o boală grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea să meargă, socotindu-se pe sine nevrednică a merge la împărăteasă. Deci împărăteasa nebăgând nicidecum seamă de mărirea împărăţiei, se pogorî, de merse la acea roabă, şi ea făcând loc împărătesei de şezu pe patul ei cel sărac, unde pusese şi copilul, aduse rugăciunea în loc de iarbă pentru leacul bolii; şi izbăvindu-se împărăteasa de boală, îi da aur şi argint, şi haine şi alte daruri împărăteşti, făcând răsplătire celeia ce aşa curând cu tot harul o izbăvi de boală. Iar minunata aceia femeie zise : Că nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plată mare a fi cunoştinţa bunei credinţe. Şi-i porunci să zidească o biserică lui Dumnezeu acelui ce a izbăvit-o de acea boală, şi a mântuit-o. Auzind împărăteasa cuvintele acestea, merse la împărăţie şi făcu pe împăratul de se minună de acea minunată tămăduire, povestindu-i şi în ce chip, şi adeverea că Dumnezeul roabei, acela este cel adevărat Dumnezeu. Şi cum că se cade, cât mai curând să zidească o biserică, şi să întoarcă pe tot poporul spre închinăciunea aceluia. Deci împăratul de acel lucru minunat se miră, iar a zidi biserică nu vrea. Şi peste puţină vreme ieşind împăratul la vânat, ceilalţi toţi făceau vânarea fără de nici o sminteală, iar împăratul singur rămăsese, că-l lovise nevederea şi mirându-se de ceea ce i se întâmplase, îşi aduse aminte de neascultare, şi chemând întru ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbăvi îndată de întunecare şi mergând la acea minunată roabă, o rugă, ca să-i arate chipul zidirii şi ea însemna şi închipuia, iar meşterii zideau. Deci Dacă se isprăvi biserica şi se acoperi şi rămăsese lucrul numai pe preoţi, află prilej şi pentru lucrul acesta minunata femeie. Şi plecă pe împăratul Ivirilor, să trimiţă solie la împăratul Romanilor să-l roage, să trimită dascăli de blagocestie, care făcu după pofta ei şi trimise. Iar împăratul Constantin primind solia prieteneşte şi cu cinste, mulţumi lui Dumnezeu, şi trimise pe un oarecare om de cinste, împodobit fiind cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu bună viaţă, şi vrednic Arhiereu, a propovădui dumnezeiasca cunoştinţă la neamul acela, cu multe daruri, care mergând şi trăgând pe toţi cu minuni şi cu învăţături spre adevărata credinţă creştinească şi botezându-i, şi zidindu-le multe biserici şi făcând preoţi, şi întorcând toată ţara Ivirilor spre dumnezeiasca cunoştinţă, s-a mutat către Domnul. Într-acest chip au cunoscut Ivirii pe Dumnezeu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Cela ce ai grăit cu Moise în munte, şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat; binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noștri.
Cela ce ai luminat inimile credincioşilor, cu razele nevoinţelor răbdătorului de chinuri; binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stingând văpaia necredinţei, cu roua dumnezeieştilor tale sângiuri, Mucenice Nestore, acum cânţi : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Jertfă vie aducându-te Domnului, întru miros cu bună mireasmă, Mucenice Nestore, strigai : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Și acum..., a Născătoarei :
Mai sfântă decât heruvimii te-ai arătat, preasfântă Stăpână, născând pe Preasfântul Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce ne sfinţeşte pe noi.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Pământul, şi toate cele...
Pământul a primit cinstitul tău sânge, cel ce s-a vărsat pentru Hristos; cerurile ţi-au primit sufletul, ca pe o mireasă înfrumuseţată; cetele mucenicilor şi sufletele tuturor drepţilor, cu veselie te-au întâmpinat pe tine Mucenice.
O sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu ! Care întru nimic a socotit moartea cea vremelnică, iar viaţa cea întru Dumnezeu a ales-o; o ce bărbăţie dumnezeiască ! Care a biruit cu tărie nebărbăţia vrăjmaşilor, celor ce nu mărturisesc pe Hristos.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Luptatu-te-ai lupta cea bună, călătoria ai săvârşit-o cu adevărat Nestore înţelepte, şi ţi-ai păzit credinţa; şi de acum înainte te aşteaptă cununa dreptăţii, care o va da ţie Hristos în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Nu mă tem de vânările vrăjmaşului, avându-te pe tine ajutătoare. Nu mă voi teme de rele, năzuind la tine Născătoare de Dumnezeu; că întru tine mă laud, şi întru tine voi trece zidul păcatului, mântuindu-mă cu rugăciunea ta, Preacurată.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţi, binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pentru că mi-a făcut mie...
Îmbrăcându-te cu porfiră vopsită din sfinţite sângiurile tale, şi ţinând în dreapta ta Crucea ca un sceptru, împărăţeşti împreună cu Hristos, fericite Nestore.
Strugur copt al viei celei înţelegătoare te-ai arătat, şi în linurile muceniciei ne-ai stors nouă vinul umilinţei, izvorându-l credincioşilor, Nestore mult-pătimitorule.
Slavă...,
Cel ce dănţuieşti împreună cu îngerii înaintea feţei lui Iisus, şi te îndestulezi de slava Lui, Nestore, adu-ţi aminte totdeauna de cei ce săvârşesc cu credinţă, cinstită pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş Luminii, ceea ce a risipit negura necunoştinţei, celei dedemult cu adevărat; Biserică a sfinţeniei, sfeşnic de aur, ceea ce eşti mai presus de ceruri, Preacurată.
Irmosul :
Pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, şi sfânt numele Lui; şi mila Lui este din neam în neam spre cei ce se tem de Dânsul.
LUMINÂNDA.
Podobie : Femei auziţi...
Precum ai risipit gândul cel trufaş, şi semeţia cea duşmănoasă a lui Lie, şi a tiranilor celor împreună cu el, Nestore; aşa surpă şi mişcările patimilor, ale celor ce te laudă pe tine Mucenice al lui Hristos; ca prin nepătimire să te lăudăm pe tine, Mucenice al lui Hristos.
A Născătoarei :
După obicei Preacurată Născătoare de Dumnezeu arată şi acum milele tale şi îndurările tale cele multe, ceea ce eşti iubitoare de bine; păzindu-ne de toată nevoia, apărându-ne de primejdii şi de scârbe, pe noi pe toţi; şi ne scapă de îngrozirea cea înfricoşată a cutremurului.
La Stihoavnă, Stilurile Octoihului.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Astăzi toată lumea străluceşte, cu razele purtătorului de nevoinţă, şi Biserica lui Hristos cu flori împodobindu-se, strigă ţie Dimitrie, slugă a lui Hristos şi apărătorule preafierbinte : Nu lipsi a te ruga pentru robii tăi.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
A Crucii, a Născătoarei :
M-am pironit cu adevărat pe lemn ca un om; am murit şi în mormânt M-am pus ca un muritor; iar ca Dumnezeu, o Maică, morţii voi învia, şi pe tine te voi slăvi cu scularea Mea.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Slujbă obişnuită.
ÎN ACEASTĂ ZI
ÎN ACEASTĂ ZI
Se prăznuieşte şi Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.
Se prăznuieşte şi Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.
VEZI : Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie, n-a fost în Mineiele bisericeşti; ci numai în osebită filadă. Iar pe vremea şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Meletie, s-a pus după slujba Sfântului Nestor; ca cei ce vor avea evlavie şi vor voi, să poată să-i cânte slujba cu polieleu după cum este de faţă; pentru Sfintele lui Moaşte ce se află în sfânta Mitropolie, din Bucureşti.
LA VECERNIE
După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul... Starea întâia.
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.
Glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Nicidecum nu te-ai înşelat de dulceţile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător te-ai amăgit cu ispitele, Slăvite Dimitrie; ci cu totul te-ai arătat, slujitor bun Stăpânului, primind jugul cel preabun şi sarcina cea uşoară a vieţii celei curate; pentru aceasta te fericim.
Ascultând pe Stăpânul tău, cel ce zice prin rostul său : Cel ce voieşte a urma după Mine, să lepede toată voia sa trupească, şi Crucea să-şi ia, şi să vină după Mine. Din pruncia ta ai urmat aceasta, lepădându-te de toată deşertăciunea lumească, Preacuvioase Dimitrie.
Pavel Apostolul, vasul cel sfânt al alegerii zice : Pe cei slabi şi pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunteze pe cei tari ai lumii acesteia; care o mărturisim pentru tine, Cuvioase; că păstor fiind, simplu, şi slujitor între oameni, ca un prunc fără prihană; cu fericire te-a preaslăvit.
Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privigherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţile, te-au preamărit şi vestit te-au arătat tuturor credincioşilor, o Dimitrie; ci ca cela ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi toţi să ne mântuim.
Ca o stea fiind luminat de razele Soarelui celui înalt şi luminat, Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem întunecaţi de norul ispitelor şi de rele supărări; ca să putem fi fiii luminii prin candelă aprinsă, ieşind spre întâmpinarea Mirelui şi Stăpânului.
Pe noi care te fericim cu credinţă, şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli năpraznice, din primejdii şi din nevoi, mântuieşte-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca rob credincios, preafericite Dimitrie.
Slavă..., glasul al 2-lea.
Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului, şi îmblânzirea Stăpânului, aşa şi Sfintele tale Moaşte, Fericite, ne-au pricinuit încetarea a tuturor scârbelor, şi nu numai vestitor de bucurie te-ai arătat, ci şi mijlocitor te-ai făcut către Domnul, pentru potolirea mâniei, celei cu dreptate pornită asupra noastră. Pentru aceasta toţi cu un glas te fericim, şi cu credinţă alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bineprimite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita şi să ne împărtăşim veşnicei împărăţii cereşti.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Trecut-a umbra legii, şi Darul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
IEŞIRE (Vohod) Lumină lină...
Prochimenul zilei şi citirile.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, vers 1 :
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţii într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetarea întru aleşii Lui.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, Vers 16.
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului, luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 7.
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihirile, glasul l.
Cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabovul, prin naşterea ta l-ai cinstit, cu creşterea ta l-ai preamărit, şi cu viaţa cea fără prihană Preacuvioase Părinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa cea mică a Lomului, cu afundarea într-însa a Sfintelor tale Moaşte ai sfinţit-o, şi tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum oraşul acesta cel drept-slăvitor cu darurile tale îl veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne, şi apărându-ne de ispitele vrăjmaşului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă.
Glasul al 8-lea.
Cu nebiruită vitejie, Cuvioase Părinte şi cu preaînaltă înţelepciune, luptându-te împotriva patimilor, şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaş să te înşele precum oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu înălţarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca şi cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat; şi nu numai în viaţă ai petrecut necunoscut, ci şi după moarte ţi-ai ascuns trupul în apa Lomului. Ci Domnul Cel ce preamăreşte pe robii Săi, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cuvioase Părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând, şi viaţă fără prihană prin muncă câştigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh, şi de la acesta învrednicindu-te Darului de minuni, ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieştilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noştri cei sufleteşti, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, Părinte Dimitrie.
Și acum..., a Născătoarei :
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul l.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Părinte Dimitrie, de mic ţi-ai înfrânat poftele, şi toată voia dulceţii trupului ai lepădat, şi cu vitejie împotriva şarpelui te-ai luptat, prin post şi prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit.
Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Nu sânge nici trup ai biruit de trei ori fericite, ci pe vrăjmaşul diavolul, care a izgonit pe Adam, pe Eva şi pe noi pe toţi din rai, cu sfatul cel viclean şi înşelător spre pomul cel oprit. Ci, ca iarăşi toţi să câştigăm fericirea, roagă-te către Domnul.
Stih : Fericit este omul, cel ce se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.
Pe noi cei de tot îngreuiaţi cu sarcina poftelor, şi cu ispitele bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acoperă-ne Sfinte cu Harul tău, şi ne mântuieşte din nevoi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 6-lea :
Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit, şi bogăţia şi mărirea întru nimic le-ai socotit, şi către toţi ai strigat : Iubiţi pe Dumnezeu, şi veţi afla Har veşnic şi fără de sfârşit ! Să nu cinstiţi nimic mai mult decât iubirea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflaţi odihnă sufletelor voastre, împreună cu toţi sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Cuviosul Dimitrie şi cu toţi sfinţii, să ne miluiască sufletele noastre.
Tropar, glasul al 8-lea.
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Dimitrie, duhul tău.
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei :
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă SEDEALNA, glasul l.
Podobie : Mormântul tău...
Din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi, scapă sfinte pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie : O Dimitrie preafericite şi bune, tinde-ţi mâinile către Stăpânul şi-L roagă, ca toţi să ne mântuim. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe noi cei ce am căzut în păcate grozave, şi robi ne-am osândit tiraniei celei crude a şarpelui celui viclean şi pierzător neamului omenesc, preamilostivă Fecioară nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poţi a ne mântui.
După a 2-a Catismă SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif..
Ca un înger pe pământ, viaţa ta ţi-ai săvârşit în post şi în rugăciuni, ziua şi noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al, Domnului; a Căruia voia ai plinit din tinereţe Dimitrie şi toate întru nimica le-ai socotit; pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te preamărim. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Iosif s-a spăimântat, în mintea sa fiind luptat, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, neispitită ştiindu-te de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, şi la rugul cel nears şi la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa, şi a strigat prealăudată Mireasă : Fecioara naşte, şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
După Polieleu, SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Degrab mântuieşte-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câştigat folositor în nevoi, Slăvite Dimitrie; apără, mântuieşte de boli tot poporul; roagă-te cu dinadinsul şi îmblânzeşte pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Spre tine am năzuit noi, toţi ce suntem cuprinşi de boli năprasnice, sufleteşti şi trupeşti, strigând cu osârdie : Maică preafericită, apără, mântuieşte de nevoi şi de scârbe a ta moştenire, ne rugăm şi ne cucerim noi nevrednicii.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ?
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca :
În vremea aceea stătut-a Iisus la loc şes...
După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Milostive...
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...
Apoi
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare...
Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului cu Irmosul pe 6, al Cuviosului pe 8.
CANONUL Cuviosului
Cântarea 1-a, glasul l :
Irmos : Dreapta ta cea purtătoare...
Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l, rugămu-ne, Părintele nostru; ca şi cu laude să te mărim.
Rod bun din părinţi binecredincioşi, născându-te Părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos.
Slavă...,
Edenul încă de aici l-ai dobândit, cu blândeţe şi smerenie vieţuind; unde acum locuind, şi îndulcindu-te de faţa Stăpânului cu dinadinsul roagă-L pentru noi Sfinte Dimitrie.
Și acum..., a Născătoarei :
David mai întâi, strămoşul tău, împărăteasă te-a numit şi munte închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup omenesc. Deci şi noi Curată, Născătoare de Dumnezeu, te vestim.
Catavasia : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a :
Irmos : Însu-ţi cel ce ştii neputinţa..
Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, Cuvioase Părinte Dimitrie; ca urmând ţie, să slujim lui Dumnezeu, şi cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor.
Moaştele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător, de multe minuni şi tămăduiri; că bolile năprasnice le goneşte de la noi, şi pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, Părinte, cu darul tău.
Slavă...,
Armă bineplăcută lui Dumnezeu, o Părinte ai aflat; căci cu traiul tău cel simplu, biruind pe vechiul vrăjmaş, sub picioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor, pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul.
Și acum..., a Născătoarei :
Treime nedespărţită, un Dumnezeu, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, se roagă Ție Preacurata Maria, cu Cuviosul Dimitrie, miluieşte lumea Ta, care cu bunăcredinţă Te laudă.
SEDEALNA, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatute-ai astăzi...
Sărăcia Domnului ai iubit-o, urând bogăţia cea trecătoare; pentru aceea ai câştigat împărăţia cea pururea veşnică. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi robii tăi şi cerem iertare de relele cele ce am făcut, cu umilinţă rugându-ne pururea.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Munte umbrit cu Darul...
Raiul cugetând în minte Dimitrie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, şi aici în viaţa ta pe pământ linişte petrecând, acum te îndulceşti de pomul vieţii.
Iisus Dumnezeu cu Darul Său umbrindu-te, El care a grăit prin Prooroci, că aceia îi sunt iubiţi, adică cei blânzi; te-ai depărtat prin munţi şi prin peşteri, ridicând cu bucurie jugul Lui.
Iernând gol şi fără acoperământ ani mulţi pe pământ, te încălzea cu Darul său umbrirea Preasfântului Duh. Iar acum te încălzeşte sânul lui Avraam, Părinte Dimitrie.
Slavă...,
Ceasul cel înfricoşat al judecăţii cugetând, întru suspinuri neîncetat ziua şi noaptea ai petrecut; şi cu posturi şi privegheri trupul topindu-ţi Dimitrie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar.
Și acum..., a Născătoarei :
Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului ! Viaţă veşnică lumii ai odrăslit, născând Fecioară pe Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Cel ce ai luminat...
Luceafăr luminat a toată lumea Părinte te-ai arătat, căci după multe osteneli ale pustiei, ce ai săvârşit, Dar de minuni ai primit; toată boala tămăduieşti, de la toţi cei ce năzuiesc la tine cu credinţă.
Minunată a fost viaţa ta înţelepte Părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minunată a fost şi aflarea ta, ieşind din apele Lomului, ca o comoară de mult preţ.
Arătatu-te-a după mulţi ani din ape Dumnezeu, şi ai tămăduit pe cel cuprins de duh necurat, izvorând tămăduiri şi celor ce veneau la Sfintele tale Moaşte, spre slava lui Dumnezeu.
Slavă...,
Ridicând din apă trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se, şi cu cântări şi laude l-a pus în Biserica Basarabov, ca un Dar primit lui Dumnezeu.
Și acum..., a Născătoarei :
Ieşiţi şi staţi de faţă toţi ritorii şi cei cu multe învăţături, de împletiţi Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de faţă acum slăvind pe cei ce cântă cu bunăcredinţă minunile ei.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Pe Proorocul Iona...
Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor şi de binefăcător pe Dimitrie; Părinte, doctor, şi de minuni făcător !
Auzi Părinte pe fii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor, mântuindu-i din nevoi; întâmpină nevoia, dând la toţi bogată mila ta.
Slavă...,
Unime în trei Ipostasuri, Treime nedespărţită, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule Cel Drept, miluieşte-ne pe noi cei ce ne închinăm stăpânirii Tale.
Și acum..., a Născătoarei :
Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu, şi ai rămas Fecioară după naştere ca şi mai înainte de naştere.
CONDAC, glasul al 8-lea
Podobie : Apărătoare Doamnă...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău Dimitrie. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l pe el de toate nevoile; ca să strigăm ţie : Bucură-te făcătorule de minuni, Dimitrie.
ICOS
Jugul Domnului cel uşor cu tot sufletul pe umeri luându-l, Lui ai urmat Cuvioase, şi valurile lumeşti de tot aruncându-le, în peşteră, Fericite, cu osârdie te-ai nevoit, şi pe toate marginile ca un soare ai strălucit. Pentru aceasta cu credinţă strigăm către tine unele ca acestea : Bucură-te lauda cea frumoasă a Basarabovului ! Bucură-te luminătorul cel strălucit al Daciei. Bucură-te bună odraslă a peşterii ! Bucură-te al monahilor îndreptător şi pravilă ! Bucură-te mângâierea cea grabnică a celor bolnavi ! Bucură-te reazemul cel neclintit al celor sănătoşi ! Bucură-le că în ceruri cu îngerii dănţuieşti ! Bucură-te că prin multa răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Sfântului Duh ! Bucură-te păzitorul dumnezeieştilor fapte cu adevărat ! Bucură-te izgonitorul tuturor patimilor ! Bucură-te folositorul nostru cel preacald ! Bucură-te scăparea tuturor credincioşilor ! Bucură-te făcătorule de minuni Dimitrie !
SINAXAR
Întru această zi, se prăznuieşte în România, Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.
Stih : Ca un al doilea sicriu din apa Lomului ieşind.
Şi Basarabovul cu facerea de minuni mângâind;
Mai pe urmă te-ai dat Valahiei Voievod mare.
Gonind pe păgâni, şi ciuma cu putere tare.
Acest cuvios Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se cheamă Basarabov, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul acela, şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabov, şi s-a făcut călugăr la o mănăstire ce era înlăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit ? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea ! Încât şi darului facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu. Şi trecând multă vreme, a venit acea apă a Lomului mare de surpa lemnele şi pietrele de primprejur. Atunci a căzut în apă şi cele două pietre ce erau în cuprinsul peşterii, dimpreună cu Moaştele Sfântului; şi mult timp a fost acolo. Deci vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis la o copilă a unui evlavios, ce pătimea de duh necurat, zicându-i : De mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui; şi Dacă s-a sculat copila dimineaţa, a spus visul ce a văzut la părinţii ei, şi aşa adunându-se preoţi şi oameni mulţi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arăta lumină, şi cei ce vedeau, socoteau a fi comoară, şi au găsit pe Sfântul precum a zis îngerul, întreg şi luminat ca soarele, şi luându-l l-au dus în sat, şi mergând vestea în toate părţile de aflarea Sfântului, a ajuns şi la urechile domnului din Bucureşti, care îndată a şi trimis preoţi şi boieri, să aducă pe Sfântul la biserica curţii domneşti. Şi mergând trimişii aceia la Basarabov, au luat pe Sfântul, şi au purces să meargă la Bucureşti, şi sosind până aproape de Ruşi, unde este o fântână, n-a vrut să meargă mai înainte. Deci văzând preoţii şi boierii acea minune, şi neştiind ce să facă, s-au socotit cu sfat de obşte de au înjugat doi junci tineri neînvăţaţi, ca să vadă unde este voia Sfântului să meargă, şi aşa o minune ! S-a întors îndată Sfântul la Basarabov în mijlocul satului, şi acolo a stătut. Iar preoţii şi boierii întorcându-se la Bucureşti, au spus toate cele ce au văzut. Deci domnul a trimis boieri cu cheltuială de au făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabov, unde s-a şi aşezat Sfântul. Unde multe minuni a lucrat la cei ce cu credinţă au năzuit; şi măcar că fiind satul mic şi prost şi lipsit de oameni cu ştiinţă, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au văzut minunile Sfântului, prin cucernici creştini le însemnăm : Două oarecare femei surori anume Aspra şi Ecaterina, de la satul ce se numeşte Cernavodă, au făcut o biserică preafrumoasă, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, şi au gândit întru sine, doară ar putea să ia vreo părticică din moaştele Sfântului Dimitrie, şi să o aducă în biserica lor; că de ale lua cu totul, socoteau ele că nu va vrea Sfântul, precum a şi fost. Deci venind prea cu smerenie şi cu evlavie, şi închinându-se Sfântului, în taină au luat o mică părticică din Moaştele lui, şi vrând să se ducă, şezând în căruţele lor, nicidecum n-au putut a se mişca caii din locul acela, măcar de-i şi bătea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina, şi din căruţe pogorându-se, cu lacrimi au alergat şi au căzut la Sfântul, şi punând părticica la locul ei, s-au rugat să le ierte greşeala, şi aşa s-au dus cu pace la satul lor. Altădată a venit preasfinţitul Mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca să se închine Sfintelor Moaşte, ale Sfântului Dimitrie. Şi închinându-se mai întâi Mitropolitul, şi sărutând Sfintele Moaşte, şi depărtându-se a şezut pe un scaun; apoi pe rând mergând şi ceilalţi ai sinodiei lui toţi, şi sărutând Sfintele Moaşte, un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sărutării, ispitindu-se să rupă cu gura o mică părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului, a rămas cu gura căscată, şi toţi căutând la dânsul, şi văzându-l cu gura căscată, nu se pricepeau ce a pătimit iar Mitropolitul i-a poruncit, să se dea în lături, ca să se închine şi ceilalţi. Iar el mut şi fără de glas fiind, deabia s-a depărtat puţin de la sicriul Sfântului. Iar după ce au ieşit toţi, a căzut cu lacrimi rugându-se Sfântului, şi cerându-şi iertăciune, şi aşa i s-a dezlegat limba, şi a grăit ca mai înainte. După aceea a mers cu Mitropolitul la gazdă, şi ia spus toate cele ce a pătimit. Iar el i-a zis : O omule, cum n-ai socotit, că de ar fi fost să se împartă Moaştele la toţi câţi vin spre închinarea lor, până acum n-ar fi rămas nimic. Ci de acum căieşte-te, că ai greşit lui Dumnezeu şi Sfântului. Un iubitor de Dumnezeu Episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, căzând într-o boală foarte grea, încât de patru inşi se purta, şi neputând a se vindeca, l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie, şi l-au pus cu aşternutul lui înlăuntru în biserică, şi slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos, şi umbla pe picioarele sale, lăudând pe Sfântul, şi mulţumindu-i. Acestea şi altele minuni a făcut Sfântul, care nu s-au scris după cum s-a zis, pentru neştiinţa vindecărilor. Iar în anii o mie şapte sute şaizeci şi nouă, şi o mie şapte sute şaptezeci şi patru, fiind război între împărăţia Rusiei şi între poarta Otomană, şi cuprinzând muscalii amândouă ţările acestea, şi trecând generalul Petru Salticov, Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi câteva sate de peste Dunăre, oraşul Cernavodă şi altele; între care a călcat şi satul Basarabov, unde se afla Moaştele Sfântului, pe care luându-le mai sus numitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie întâmplându-se într-acea vreme lângă generalul a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze Sfintele Moaşte, ci să le dăruiască ţării ca răsplată pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului, şi să o mângâie cu acest dar al Sfintelor Moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, în zilele preasfinţitului Mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi părtinirea Sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşată a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către Sfântul. Pentru ale căruia rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte şi pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Chiar şi în timpurile noastre săvârşeşte Sfântul multe minuni. Arătăm cititorilor acestei sfinte cărţi, ceea ce a spus duhovniceşte un bătrân colonel, care a încetat din viaţă. La începutul războiului româno-ruso-turc, în anii 1877—1878, acest bătrân avea şapte feciori, în armata 13. Îngrijorat foarte de soarta tor, a însemnat numele lor pe o hârtie, care punându-o sub capul Sfântului, s-a rugat să-i păstreze şi să-i întoarcă pe toţi sănătoşi. Dorinţa bătrânului colonel a fost îndeplinită; căci după război toţi şapte s-au întors sănătoşi. Trăieşte şi acum în comuna Dudeşti o fată care s-a vindecat la racla Sfântului de paralizie. Nu mai vorbim de însănătoşiri de boli obişnuite şi de împlinirea de cereri ale celor ce se roagă cu credinţă lui Dumnezeu şi Sfântului.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Pe tine cuptor înţelegător...
Ieşind ca Avraam din patria ta, ai venit să ne cercetezi, ca un tată preadorit, pe noi iubiţii fiii tăi, ce eram de tot pierduţi, de nenumăraţii vrăjmaşi şi de desele boli; şi de acestea de toate, ne-ai scăpat Sfinte Dimitrie.
Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul trupul tău goneşti toată boala celor ce cu credinţă vin, şi de păcate sufleteşti îi curăţeşti Dimitrie; deci cu un glas te lăudăm, mărind pomenirea ta.
Slavă...,
Mare uşurare cu adevărat a luat toată ţara Daciei, cu primirea trupului tău în sânurile ei; căci îndată s-a gonit boala ciumei cea prea-grea, şi pe cei ce căutau, a o pierde, i-ai înfrânt.
Și acum..., a Născătoarei :
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, preacurată Maică; ceea ce ai născut nespus pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce.
Cântarea a 8-a :
Irmos : Taină mai presus de minte...
Cheamă în taină sicriul tău Sfinte, pe toţi câţi pătimesc în nevoi : Cei ce sunteţi bântuiţi de duhuri rele, de friguri şi de ciumă, veniţi cu credinţă şi cu dragoste, de vă atingeţi de Moaştele lui Dimitrie, şi fără de plată vă primiţi sănătatea.
Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toţi, din sicriul Moaştelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor a ne da pierzării, în luciul cel fără de fund. Că al doilea Moise al nostru te avem, de la Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...,
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o, şi fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru Arhierei şi călugări, pentru preoţi sfinţitori, şi pentru tot sufletul creştinesc; ca păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze pe Domnul întru toţi vecii.
Și acum..., a Născătoarei :
Eu sunt pomul cel fără de roadă, şi mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci milostiveşte-Te Hristoase Doamne, şi mă miluieşte; că se roagă Ție Fecioara Maica Ta, şi al Tău Preacuvios Dimitrie, dimpreună şi adunările sfinţilor, şi cele fără de trupuri puteri gânditoare.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Pe norul cel purtător...
Rămân cu totul fără glas, şi înspăimântat de minune ! Cum slăbănogul Episcop Ioanichie al Preslavei, numai cât a sărutat preacinstit trupul tău, şi s-a sculat; iar pe cei ce au vrut să fure din Moaştele tale i-ai pedepsit.
Aducându-ne aminte de neputinţa firii noastre, socotind însă şi mărimea Darului tău, Sfinte, îndrăzneala ce ai luat de la Dumnezeu Dimitrie, nu ne pricepem a-ţi împleti laudă vrednică, ci primeşte cea după putinţa noastră.
Saltă şi dănţuieşte Basarabovul, o Părinte, căci întru dânsul ai crescut, vieţuind îngereşte. Dar se laudă mai ales şi România, avându-te Dimitrie vistierie nefurată, şi Voievod apărător nebiruit.
Slavă...,
Iisus Hristos Domnul, cu toţi cuvioşii şi drepţii, şi cu toţii sfinţii au venit, la Sfântul tău sfârşit; sfinţii îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ţi sufletul; iar trupul ni l-a lăsat nouă fiilor tăi, izvor de minuni !
Și acum..., a Născătoarei :
Mintea celor fără de trupuri, nu se pricep o Fecioară, a lăuda precum se cade minunea naşterii tale; dar ştiind dragostea ta ce ai spre fiii omeneşti cei muritori, am îndrăznit; ci primeşte-o dar, că spre aceasta şi cântarea o săvârşim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Din mâna Ziditorului ai primit Cuvioase, cununa ostenelilor, şi în lăcaşul drepţilor te sălăşluieşti Dimitrie, privind faţa Stăpânului; având desfătare cântarea cea îngerească şi întreit sfântă. (De două ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Pe tine Fecioară toţi Proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug şi tăbliţă, cădelniţă de aur, sfeşnic şi masă, toiag şi munte netăiat; iar noi fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul l.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Defăimătorul celor de jos şi înstrăinatul, iubitorul celor de sus, şi cetăţeanul pustiei, Dimitrie preaînţeleptul, pe noi pe toţi ne-a adunat, să prăznuim cu credinţă mutarea lui cea către Dumnezeu, şi mântuitoarea zi.
Afară de trup şi de lume prin fapte bune făcându-te, şi printr-însele preamărind pe pământ cu viaţa ta pe Domnul slavei, Părinte înţelepte, după vrednicie te-ai preamărit, şi te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri Dimitrie.
Smerit, fără de răutate, blând şi fără vicleşug, liniştit fiind Părinte, mai presus de om cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, lăcaş vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la El daruri de tămăduiri, şi nouă izvorându-le totdeauna.
Începătură de frunte a celor bune te-ai arătat, şi pricină de mântuire, Părinte Dimitrie; că viaţa din pruncie ţi-ai făgăduit lui Hristos, Dumnezeului nostru; pe Acesta roagă-L să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea :
Cuvioase Părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh, şi de la El luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulceţile; şi acum mai curat cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre Părinte Dimitrie.
Și acum..., a Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub Acoperământul tău.
SLAVOSLOVIA (Doxologia) cea mare.
Ecteniile, şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA
Sfinţii Mucenici Terentie, Neonilla şi cei împreună cu dânşii. Şi Cuviosul Părintele nostru Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; trei ale Mucenicilor şi trei ale Cuviosului.
Stihirile Mucenicilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Multe feluri de munci răbdând bărbăteşte aţi surpat trufia vrăjmaşilor, fericiţilor mărturisind înaintea tiranilor, pe Cel ce S-a arătat pentru noi întrupat şi a răbdat patimile cele preacurate de bunăvoie şi a izvorât lumii luminare şi nepătimire.
Împreună cu Terentie, a strălucit Neonilla cea mărită, Nita şi Sarvil minunaţii, Fota şi Ierax, dimpreună pătimind după lege, şi stingând focul muncilor cu dumnezeiască roua Duhului, făcându-se turnuri ale credinţei şi jertfe bineprimite şi prinoase preacurate.
Ca un soare prealuminos Terentie, împreunându-te cu luna Neonilla, ai născut ceata numărului cea de stele înşeptită; care s-au roşit cu sângele muceniciei, şi varsă strălucirile luminii, sălăşluindu-se în odihna cea neînserată; unde dănţuiesc cu veselie cetele tuturor pătimitorilor.
Alte Stihiri ale prea Cuviosului, glasul al 8-lea.
Podobie : O preamărită minune...
Părinte purtătorule de Dumnezeu Ştefane, întărindu-ți gândul luminat cu dumnezeiască minte, ai îndreptat prin bunătate mânia cu bărbăţie şi pofta prin curăţie, şi toată puterea sufletului cu dreptatea, făcându-ţi căruţă veselitoare de bunătăţi; în care punându-te cu bucurie, te-ai suit întru înălţime Cuvioase !
Părinte de Dumnezeu grăitorule Ştefane ! Luminatu-ţi-ai gândul cu teologia, Cuvioase, punând mânia ca pe un arc încordat împotriva hulitoarelor eresuri,, Fericite; pentru dorirea desfătării celei de sus, căreia te-ai învrednicit a te împărtăşi; minunat stând înaintea Scaunului Împăratului tuturor, şi Atotţiitorului.
Părinte de Dumnezeu grăitorule Ştefane ! Prin înfrânare îngrădindu-ţi mintea, o ai făcut a se înălţa către pricina cea dintâi, şi liniştind tulburarea patimilor şi lepădându-te de certe, cu curăţia minţii, te-ai amestecat preaînţelepte după adevăr cu dorirea cea desăvârşită, Cuvioase de Dumnezeu gânditorule !
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Miluieşte-mă ceea ce eşti fără prihană; mântuieşte-mă, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos negrăit; că numai pe tine te am părtinitoare şi zid nebiruit, acoperământ şi veselie şi sufletului meu dumnezeiască mângâiere. Mântuieşte-mă de viermele cel neadormit, şi de focul cel veşnic, Maica lui Hristos Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara şi Maica Ta, văzându-Te pe Tine Iisuse pironit pe Cruce, şi primind patimile de bunăvoie Stăpâne, striga : Fiul meu Cel preadulce, cum suferi răni fără dreptate Doctorule, Cel ce ai tămăduit neputinţa oamenilor, şi ai scăpat pe toţi din stricăciune cu milostivirea Ta.
Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ştefane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8:
CANONUL mucenicilor.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos :
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Fiind eu înviforat de adâncul păcatelor, Iubitorule de oameni, numai către luciul milostivirii Tale întind ochiul inimii mele, îndreptează-mă şi mă mântuieşte, cu rugăciunile purtătorilor de chinuri.
Soarele cel neapus v-a arătat stele, spre întărirea Bisericii Sale, luminând plinirea ei, cu strălucirea nevoinţelor voastre, prealăudaţilor Mucenici.
Stâlpi credinţei, întărire Bisericii s-au tăcut Terentie şi Nita, Sarvil şi Teodul, Ierax, Neonilla şi Vil minunaţii, Evnichi şi Fota.
A Născătoarei :
Pricinuitoare de bucurie te-ai arătat nouă, cea cu totul fără prihană, ca una ce ai primit plinirea a toată Dumnezeirea. Pentru aceasta toţi împreună cu îngerul strigăm ţie : Bucură-te ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită !
Alt CANON al Cuviosului.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :
Irmos : Întru adânc a aşternut...
Ţie, Preafericite aducând mulţumire pentru învăţătura ta, ne plinim datoria Ştefane, împletindu-ţi lauda; iar tu primind aceasta cu blândele, Preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale Darul Duhului.
Pornirea patimilor celor de pierzare o ai veştejit Părinte, prin cuget gânditor de Dumnezeu; că ai fost blând, bine-primitor, lin şi smerit, fiind încununat cu cuvântul înţelepciunii, şi al ştiinţei Ştefane.
Slavă...,
Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însu-ţi Părinte, prin cunoştinţă, şi prin Darul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu Ştefane; că dorind de cununile slavei lui Hristos, ţi-ai îndeplinit foarte bine dorinţa.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai aleasă eşti decât toate zidirile cele văzute şi nevăzute, ceea ce eşti fără prihană, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit să se întrupeze din pântecele tău Preacurată; pe care roagă-L cu îndrăzneală, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Ca un soare, împreunându-te cu Neonilla luna cea prealuminoasă, ai născut Terentie ceata mucenicilor lui Hristos, cea de stele înşeptită.
Cu zdrobirea mădularelor tale, pătimitorule Terentie, ai subţiat ca ţărâna oasele înşelăciunii; iar ție ţi-ai dobândit mărirea cea negrăită.
Cu aripile cele de aur zburând Evnichi, ai scăpat de vicleşugurile vânătorilor celor fărădelege, şi te-ai sălăşluit înlăuntrul cămării celei înţelegătoare.
A Născătoarei :
Aflându-te înţelepciunea lui Dumnezeu lăcaş preacurat, S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, şi după naştere te-a arătat nestricată.
Alt Canon,
Irmos : Înflorit-a pustia ca crinul...
Strălucit-a viaţa ta de Dumnezeu purtătorule Ştefane în lume, ca soarele cel prealuminos, şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se lipesc de tine.
Cu învăţăturile tale Cuvioase, se luminează marginile lumii; că ai strălucit ca un luminător, purtătorule de Dumnezeu, Bisericii lui Hristos; întru care s-a întărit inima ta.
Slavă...,
Păzitu-ţi-ai sufletul nerobit de patimi, şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dumnezeu cinstite Ştefane. Pentru aceasta acum după vrednicie pe tine te lăudăm.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai cu curăţia Stăpână, ca crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu strălucirile fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea cinstită.
Irmosul :
Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
SEDEALNA sfinţilor Mucenici, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca nişte stele luminoase fiii lui Terentie cei sfinţiţi, asemănându-se cu lumina soarelui, luminează făptura, şi strălucind vitejeşte cu bărbăteştile nevoinţe, au risipit cu adevărat noaptea mulţimii dumnezeilor. Pe care să-i fericim cu credinţă, ca pe cei ce sunt cu adevărat slugi ai lui Dumnezeu, şi să strigăm : Purtători de chinuri prealăudaţi ! Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., altă Sedealnă a Cuviosului, glasul al 8-lea :
Podobie : Înviat-ai din morţi...
Făcându-ţi sufletul lăcaş luminos al Sfântului Duh, Părinte Cuvioase, ai avut înlăuntru negrăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni, şi împarţi lumii daruri fără scumpete. Pentru aceea păzeşte de primejdii şi de stricăciune, pe toţi cei ce te laudă.
Și acum..., a Născătoarei :
Fecioară Marie, mărirea îngerilor, tu frumuseţea cea veselitoare, şi podoaba pământenilor, dăruieşte iertare păcatelor, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti scăparea celor deznădăjduiţi Preacurată, şi cu adevărat tare solitoare oamenilor.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Mieluşeaua cea curată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga : Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată ? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, asemenea cu oamenii ? Ci Te scoală din morţi a treia zi precum ai zis, ca bucurându-mă să Te măresc.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Ceata cea de şapte fraţi a pătimitorilor, împreună cu doi părinţi ai săi, ca o jertfă fără prihană s-a adus Ție, Stăpâne Hristoase, Celuia ce Te-ai jertfit pentru noi ca o oaie, Iubitorule de oameni.
Darul Duhului S-a arătat ție în chip de porumb mărită Evnichi, uşurându-ți viforul nevoilor şi al scârbelor celor cumplite, ce erau asupra ta.
Cu armele credinţei aţi biruit, Mucenici prealăudaţi, pe tiranul cel mândru, pe cel ce s-a înălţat cu stăpânirea necredinţei, şi aţi cântat : Slavă puterii Tale, Doamne.
A Născătoarei :
Cel ce a zidit toate cu voirea, voind se zideşte din preacurate sângiurile tale mai presus de cuvânt, ceea ce eşti neispitită de nuntă; mântuind pe cei ce strigă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Alt Canon,
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
Tu Ştefane te-ai făcut cunună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu bunătatea; că te-ai arătat cu adevărat fericite, lăcaş de Dumnezeu dăruit.
Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu înţelepciunea cea dumnezeiască; că aceasta te-a luminat pe tine cu cununile darurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, Părinte pururea pomenite.
Slavă...,
Cu toate mişcările inimii ai poftit dorirea cea desăvârşită, părăsind dulceaţa lumii; şi după pofta ta ai şi aflat desfătare potrivită, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu Preacurată, născând Viaţa cea ipostatnică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceasta strig ţie : Mărire naşterii tale Stăpână.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Pe Tine Doamne avându-Te mucenicii putere, au îndrăznit cu bărbăţie spre munci şi spre bătăi, la foc şi la moarte.
O fii sfinţiţi ! O junghieri plăcute lui Dumnezeu ! O adunare care ai stricat măiestriile cele viclene ale vrăjmaşului.
Cu biruinţă nemuritoare ţi-ai încununat capul, ca ai biruit Evnichi pe şarpele, cel ce a biruit pe Eva.
A Născătoarei :
Născut-ai nouă lumina cea neînserată, strălucirea Tatălui, făcându-Se sub ani, din bogăţia bunătăţii, ceea ce eşti fără prihană.
Alt Canon,
Irmos : Mijlocitor lui Dumnezeu...
Pornirea patimilor, cu dragostea nepătimirii o ai stins purtătorule de Dumnezeu Ştefane, şi cu privirile, şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului.
Cu cuget curat ai priceput scripturile Duhului, de Dumnezeu grăitorule Ştefane; şi ai adunat bogăţia privirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, Părinte Cuvioase.
Slavă...,
Cercând adâncul înţelepciunii Ştefane, şi aflându-l, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Iată ai luat în pântece Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte; şi L-ai născut mai presus de fire.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Poruncind tiranul, să se întindă fără milă şi să se lege de roate mucenicii cu silnicie, aceştia au răbdat multe feluri de munci. Dar aceia s-au ruşinat văzându-i nebiruiţi.
Sarvil, Neonilla, Fota şi Teodul, Vil, Ierax, Evnichi, şi dumnezeiescul Nita, împreună cu Terentie, ca nişte Mucenici viteji, cu bunăcredinţă să se laude.
Intrând în livada pătimirii voastre, ne umplem de mirosul dumnezeiesc al chinurilor voastre, fericiţilor, lepădând din suflet uriciunea patimilor.
A Născătoarei :
Rugul însemna mai-nainte taina cea mare a naşterii tale celei mai presus de gând, fiind cuprins peste tot cu foc şi nicidecum arzându-se, Fecioară prealăudată.
Alt Canon,
Irmos : De adâncul greşelilor fiind...
Arătatu-te-ai Părinte Ştefane luminător lumii prealuminat, luminând cu strălucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste.
Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că închizându-ţi simţirile, ai ieşit afară din tulburarea lumii, şi cu Dumnezeu ai vorbit Ştefane.
Slavă...,
Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum preaînţelepte Ştefane, fiind încununat cu bunătăţile, şi împărăţind peste patimi prea-alesule.
Și acum..., a Născătoarei :
Mai presus de fire ai născut Fecioară, şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul :
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
CONDACUL sfinţilor, glasul al 4-lea.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Săvârşind astăzi cu credinţă pomenirea lui Terentie şi a Neonilei soţiei sale, şi a fiilor săi, să lăudăm pe Domnul, Cel ce cu mărire i-a preamărit.
Alt CANON al Cuviosului, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
Sădit-ai raiul faptelor bune, şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit lemnul vieţii preamărite; mântuieşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asupreală pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine înţelepte folositor preamare, toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.
ICOS
Ca la un pierzător al patimilor şi chip al vieţii celei drepte, şi ajutor al celor necăsătoriţi, îndreptător călugărilor şi pildă de fapte bune, toţi la tine venind întru pomenirea ta înţelepte, ucenicii tăi strigăm : Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine după vrednicie, cu minuni neîncetate şi cu semne înfricoşate; nu numai întru această viaţă de acum, ci şi după sfârşit. Pentru aceasta nu înceta a te ruga lui Hristos, ca să se trimită pururea celor ce te cinstesc pe tine, dezlegare de greşelile cele multe şi rele. Că pe tine înţelepte folositor preamare, toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.
SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, Sfinţii Mucenici Terentie, Neonila şi fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Pot, Vil şi Evnichi.
Stih : Împreună cu şapte copii a însoţiţilor pereche :
Cinste socotea tăierea cea prin sabie.
În douăzeci şi opt a lui Octomvrie :
S-au tăiat grumazii lui Terentie.
Aceşti sfinţi fiind într-o casă, închinându-se şi slujind lui Dumnezeu pururea, au fost pârâţi şi aducându-i la judecată, mărturisiră pe Hristos Dumnezeu adevărat, şi pe idoli batjocoreau. Deci spânzurându-i îi strujea, şi-i uda peste răni cu oţet iute şi cu sare, pârjolindu-i dedesubt cu foc. Iar ei se rugau lui Dumnezeu în tăcere, îndemnându-se unul pe altul la mucenicie. Şi nu trecu Dumnezeu cu vederea ruga lor, şi îngeri nevăzuţi îi sloboziră din legături, şi le dădură tămăduiri; iar păgânii se înfricoşau şi se spăimântau. Apoi legându-i la o roată, îi băteau, şi cât se părea acelora că-i bat, ei nici un rău la nici o muncă nu pătimeau; apoi i-au dat să-i mănânce fiarele. Şi sfinţii Mucenici rămânând de toate nevătămaţi, îi băgară în nişte căldări cu smoală clocotind pe foc; şi smoala se prefăcu în apă. Deci văzând păgânii că muncile nu-s nimic înaintea lor, le tăiară capetele.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ştefan Savaitul.
Stih : Ştefane după numire, acolo cunună eşti purtând,
Pe care mâna cea făcătoare de bine ţi-a împletit.
Acest cuvios din tânără vrâstă dorind, s-a făcut monah, în anii şapte sute nouăzeci; şi venind în Lavra marelui Sava, şi primindu-se de către sfinţii părinţi ce locuiau în Lavră, s-a învăţat de către aceia frica lui Dumnezeu, şi toată altă faptă bună, şi regula pustnicească. Deci a rămas neîmpărtăşit de dulceţile lumii fericitul acesta, căci s-a făcut monah foarte de tânăr. Iar după ce a sporit cu vârsta cea după Dumnezeu, şi a strălucit cu ascultarea şi liniştea, atunci s-a învrednicit şi darului Arhieriei. Şi nu numai aceasta, ci şi Dar făcător de minuni a luat de la Dumnezeu, după ce mai întâi a omorât patimile sufletului şi ale trupului, cu înfrânarea, cu osteneala sihăstriei, şi cu dumnezeiasca cugetare. A vindecat pe o fecioară îndrăcită prin rugăciunea sa, şi sănătoasă o a dat tatălui ei; îmblânzea fiarele cele sălbatice, şi cerbilor celor ce veneau la el, le da hrană cu mâinile sale. Odată lovind Cuviosul pământul cu toiagul său, a scos apă de a adăpat, pe ucenicul său, şi alte semne şi minuni a făcut. A strălucit în sfârşit pretutindenea ca un soare, cu nevoinţa şi cu minunile, şi pildă a faptelor bune făcându-se ucenicilor săi, cu pace s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici : African, Terentie, Maxim, Pompie, şi alţii treizeci şi şase.
La Terentie.
Stih : Taie pe Terentie, care lapte în Ioc de sânge au dat,
Şi după tăiere, minune nouă a arătat.
La African, Maxim şi Pompie :
Stih : Prea răi, ai idolilor închinători,
Omoară prin sabie pe cei ai Treimii slăvitori.
La cei treizeci şi şase.
Stih : Pe şase bărbaţi şi împreună de trei ori zece, nevoitori,
I-am cunoscut din sabie împreună luptători.
Aceşti sfinţi Mucenici s-au nevoit pe timpul împăratului Deciu, şi a ighemonului Fortunat, fiind născuţi în Africa, şi ieşind la nevoinţă, au fost bătuţi cu vine de bou crude, apoi cu toiege, şi arşi pe spinare, cu ţepi arse în foc; apoi căliţi cu oţet amestecat cu sare peste arsuri şi frecaţi cu târsâni; apoi întrebându-se iarăşi, şi neînduplecându-se a se lepăda de Hristos, îi legară goi la pământ, deasupra focului, şi iarăşi îi frecară cu târsâni. După aceea îi aruncară într-o groapa plină de şerpi şi de scorpii, şi rămânând nevătămaţi, le tăiară capetele.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Firmilian, episcopul Chesariei şi Melhion dascălul şi preotul Antiohiei, cel ce a caterisii pe Pavel Samosatul.
Stih : Cu pace fiii păcii au adormit :
Firmilian şi cu el Melhion cel iubit.
Tot în această zi, Sfinţitul Mucenic Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce, în zilele marelui Constantin, şi a Maicii sale Elena.
Stih : Chiriace preafericite cu untdelemn ai amestecat,
Cinstitul tău sânge, şi nouă amestecare ai lucrat.
Acesta după ce descoperi cinstita Cruce, şi a crezut, şi se boteză, se făcu episcop Ierusalimului şi trăi până în zilele lui Iulian Paravatul. Care ridicându-se cu oaste asupra Perşilor, merse şi la Ierusalim, şi aflând de Sfântul acesta, trimise de-l prinse şi-l aduse înaintea lui şi silindu-l să facă jertfă la idoli, se mustră de dânsul împăratul. Drept aceea porunci păgânul de-i tăie mâna dreaptă, zicându-i : Multe cărţi ai scris tu cu mâna aceasta, de ai întors pe mulţi de la închinăciunea dumnezeilor. După aceea îi turnă plumb topit în gură şi apoi îl culcă pe un pat de fier ars în foc cu faţa în jos. Între acestea mergând mumă-sa la dânsul, o prinse şi pe ea, şi porunci de o spânzură de părul capului şi pe ea, şi strujindu-o, şi-a dat duhul către Domnul. Apoi şi pe Sfântul băgându-l într-o căldare, plină de untdelemn fierbinte, a fost junghiat de sabie şi aşa luă sfârşitul.
Tot în această zi, Anna Maica Sfântului Chiriac care cu făclii arzându-se şi strujindu-se, s-a săvârşit.
Stih : Arzându-se trupul Muceniței Anna cu făclii aprinse,
A stătut înaintea Domnului ca o făclie pururea luminoasă.
Tot în această zi, Sfânta Fevronia fiica împăratului Iraclie, care cu pace s-a săvârşit.
Stih : Împărăţia cerurilor Fevronio preacinstită,
Mai întâi alegi decât cea părintească, ceea ce eşti cu mintea ascuţită.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Atanasie Patriarhul Constantinopolului, care a sihăstrit în muntele Atonului.
Stih : Atanasie cine nu te va slăvi pe tine,
Pe care singură Treimea te-a slăvit pretutindenea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei-credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
În cuptorul chinurilor fiind aruncaţi, mucenicilor, prin răbdare aţi aflat roua din Cer, cu mulţumire cântând : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Având cugetul sufletului întărit pe piatra cea nemişcată a credinţei lui Hristos, au surpat mucenicii îngâmfarea celor fără de Dumnezeu, făcând cutremur prin rugăciune.
Spânzurându-vă şi strujindu-vi-se coastele cu tărie şi aprinzându-vă cu oţet tare şi cu ardere de foc fericiţilor, aţi ars toată înşelăciunea cea materială, lăudând pe Dumnezeu în veci.
A Născătoarei :
Cel ce îmbracă Cerul cu nori, Preacurată, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ, şi din tine S-a îmbrăcat în om deplin, şi mă îndumnezeieşte pe mine, pentru îndurarea cea nemăsurată.
Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Cuvintele dogmelor tale Cuvioase, bine-înmiresmează, luminându-se cu Darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în trei feţe, şi lăudând întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun-miros, întru-tot fericite.
Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul Părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, Preafericite; că te-ai făcut organ al înţelepciunii Părinte preacinstite, strigând Ziditorului tău : Binecuvântat eşti şi preamărit.
Slavă...,
Cuvântul tău este cu sare îndulcit, viaţa ta s-a arătat luminată cu Darul, Preafericite dumnezeiescule; pentru aceea ai locuit în lăcaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înaintea lui Hristos cu îndrăzneală.
Și acum..., a Născătoarei :
Îndreptând viaţa mea, Curată, povăţuieşte-mă către limanul tău cel cu totul lin, ca una ce ai născut pe Dumnezeu, izvorul binelui, Cel ce dă tuturor credincioşilor, bunătatea nestricăciunii.
Cântarea a 8-a :
Irmos :
Mâinile întinzându-şi DaniiI, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu buna-faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Fiind luminaţi cu lumina Dumnezeiescului Duh, dumnezeieştii Mucenici, nu s-au temut de foc, fierberea căldărilor o au arătat nelucrătoare, primind de la Cer răcorire dumnezeiască; pe care după vrednicie, noi credincioşii să-i lăudăm.
Arătatu-s-a mulţime de îngeri întărindu-vă luminat la luptă, pe voi prealăudaţilor Mucenici şi de dureri uşurându-vă, cu care împreună strigaţi cântarea tinerilor : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Avându-ți ochiul inimii tale priveghetor către Dumnezeu Sarvile, ai suferit scoaterea ochilor, înfruntând pe muncitorul, care era cuprins de întunericul nedumnezeirii. Pentru aceasta toţi te fericim ca pe un fiu al zilei.
A Născătoarei :
Cu bunăvoinţa Tatălui ai luat în pântece pe Fiul, umbrindu-te Dumnezeiescul Duh Preacurată; şi născându-L ai rămas Fecioară ca şi mai înainte. Către Care roagă-te neîncetat, să se mântuiască toată lumea de stricăciune şi de iad.
Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel cu foc oarecând...
Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătătorul de viaţă Hristos, Ştefane, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, strigând : Preaînălţaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat gânditorule de Dumnezeu şi adunările sfinţilor, şi împreună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de dumnezeiasca desfătare; şi strigând : Preaînălţaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Gândul cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gândul cel omenesc Preacurată, şi prin grosimea trupului, S-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând iar pe credincioşi răcorind pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Arătatu-v-aţi rai, având în mijloc lemnul vieţii pe Domnul şi izvorând râuri de tămăduiri, şi pâraie cu adevărat pline de apele dumnezeieşti ale Duhului, sfinţilor.
Stâlpi ai Bisericii lui Hristos, şi limanuri foarte line celor ce sunt înviforaţi în luciul răutăţii, v-aţi arătat mucenicilor, solitori pentru lume, şi vieţuitori împreună cu îngerii.
Cununile cele neveştejite dobândind răbdătorilor de patimi, şi întru lăţimea raiului umblând, păziţi-ne pe noi, care vă lăudăm pe pământ de toată stricăciunea, şi de supărări.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti mai desfătată decât cerurile, mai sfântă decât heruvimii, şi mai cinstită decât toată făptura, roagă pe Dumnezeu, pe care L-ai născut, pentru noi cei ce te cinstim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Alt Canon,
Irmos : Fiul Părintelui...
Preacinstite Ştefane, cel ce te îndulceşti acum curat, şi ai dobândit desfătarea cea mai presus de gând, unde adunările sfinţilor dănţuieşte, împrejurul lui Dumnezeu, Fericite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce năzuiesc la ajutorul tău.
Mutatu-te-ai vesel către dorirea cea desăvârşită, către însuşi Cel cu adevărat Fericit, către frumuseţea cea întru-totul aleasă, către viaţa cea cu adevărat neîmbătrânită, către lumina cea neînserată, purtătorule de Dumnezeu Părinte Ştefane.
Slavă...,
Ca soarele ai strălucit în adunarea călugărilor, fiind sfinţit din pruncie, împrăştiind bunătăţile vieţii tale ca nişte raze, preadulce Ştefane, purtătorule de Dumnezeu Părinte Cuvioase.
Și acum..., a Născătoarei :
Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei să fii Maică Făcătorului tuturor şi Stăpânului. Pentru aceasta te mărim pe tine întru-tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Dimpreună cu Terentie, au strălucit cinstita Neonila, Nita, Fota şi Sarvil, Vil şi Ierax, Teodul şi Evnichi; că au pătimit pentru Hristos de bunăvoie cu vitejie, şi au surpat pe tirani, purtătorii de chinuri mucenicii cei prealăudaţi. Pe care cinstindu-i, prăznuim luminat pomenirea lor cea luminată.
Slavă..., a Cuviosului :
Purtătorule de cunună Ştefane, primind căldura Sfântului Duh, te-ai osebit de lume, ridicându-ţi Crucea, Părinte, şi unindu-te cu Hristos prin sihăstrie desăvârşit şi prin feciorie curată, te-ai învrednicit Cuvioase darurilor celor mai presus de gând; din care îmbogăţeşti preaînţelepte toată lumea cea de sub soare.
Și acum..., a Născătoarei :
Nu înceta de a te ruga Domnului Celui ce S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, Fecioară Maică Preacurată, pentru netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Har, şi ajutor la vreme de trebuinţă, la ziua întru care va judeca neamul omenesc, dând după vrednicia fiecăruia, ca un Dumnezeu; că pe tine te avem toţi folositoare întru nevoi.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA
Sfânta şi Preacuvioasa marea Muceniță Anastasia Romana; Şi Preacuviosul Părintele nostru Avramie închisul.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6; trei ale sfintei şi trei ale Cuviosului.
Stihirile sfintei, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Chinurile trupului, şi tăierea sânilor şi a mâinilor, le-ai suferit toate cu tărie; dezrădăcinarea dinţilor, arsura coastelor, tăierea picioarelor, şi moartea cea fără dreptate. Pentru aceasta ai luat cununile biruinţei, locuind în cămările cereşti, Anastasie multpătimitoare.
Odor al fecioriei, rai închis, jertfă sfinţită, lăcaş dumnezeiesc, mireasă a lui Hristos cu totul nestricată, şi chip însufleţit; pildă sihaştrilor, podoabă mucenicilor, fântână ce izvorăşte râuri de tămăduiri, te-ai arătat celor ce săvârşesc pomenirea ta, Anastasie prealăudată.
Pe podoaba muceniţelor, pe înflorirea fecioarelor, pe marea înfrumuseţare a cuvioaselor, pe Anastasia cea multpătimitoare, care este lauda Romei, şi junghierea lui Dumnezeu foarte veselitoare şi fără prihană; pe temelia cea nemişcată a bunei-credinţe; veniţi toţi să o lăudăm cu osârdie, că a pătimit luminat.
Alte Stihiri ale Preacuviosului, glasul al. 8-lea.
Podobie : O preamărită minune...
Părinte de Dumnezeu înţelepţite Avramie, făcându-te următor lui Avraam cu duhul, te-ai mutat din patria ta, Fericite, şi lepădându-te de pofte ţi-ai închis trupul într-o colibă mică, bucurându-te; iar sufletul ţi l-ai înălţat la Cer, unde arătat ţi-ai câştigat petrecerea.
Cuvioase Părinte Avramie, fiindu-ţi sufletul ca al lui Avraam, după asemănarea numelui ai suferit supărări; fiind însă întărit în dumnezeiasca credinţă, şi prin dragoste unindu-te cu Dumnezeu, ai câştigat pământul făgăduinţei; înfrumuseţându-te cu strălucirile bunătăţilor. Pentru aceasta prăznuim pomenirea ta veselindu-ne.
Cuvioase Părinte Avramie, pe ceea ce s-a amăgit cumplit de înşelăciunea şarpelui, şi a alunecat în prăpastia pierzării, prin dumnezeiasca insuflare ai tras-o, şi ai pus-o înaintea lui Dumnezeu mântuită. De a cărei pocăinţă toţi s-au mirat, cei ce cu buna-credinţă slăvesc pe Domnul cel Preabun.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Cui te-ai asemănat ticăloase suflete ? Cel ce spre pocăinţă nicidecum nu te deştepţi, şi de foc nu te temi, nedepărtându-te de răutăţi; scoală-te, şi cheamă pe cea una grabnică ajutătoare spre folosinţă; nu înceta rugând pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să mă scape de cursele celui viclean.
A Crucii, a Născătoarei :
Pe Cruce răstignit văzându-Te Curata, ceea ce Te-a născut pe Tine Doamne, şi stând aproape, plângând grăia : Fiule, ce pătimeşti acestea cu trupul şi Te sileşti să mă laşi fără de Fiu ? Te grăbeşti ca să Te preamăreşti, şi să mă măresc şi eu cu patima Ta.
Troparul sfintei, glasul al 4-lea.
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea :
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Avramie, duhul tău.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8.
CANONUL Muceniţei.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :
Irmos :
Să cântăm Domnului Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
Dă-mi luminare mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta, gonind întunericul sufletului meu.
Cu totul te-ai închinat pe sine-ţi Ziditorului tău încă din scutece, şi cu focul înfrânării ai ars poftele trupului.
Suindu-te către înălţimea muceniciei, Muceniţă care ai numele Învierii, te-ai învrednicit ca o fecioară cămării celei înţelegătoare.
A Născătoarei :
Pe tine scara cea înaltă până la Cer, pe care S-a întărit Dumnezeu, făcând pe oameni cereşti, te lăudăm Fecioară.
Alt CANON, al Cuviosului.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :
Irmos : Apa trecându-o...
Fiind luminat cu dumnezeieştile fulgere, mântuieşte Avramie cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârşesc praznicul tău cel purtător de lumină, de patimile întunericului, Preafericite.
Aprinzând în sufletul tău Avramie pofta cea dumnezeiască, ai stins dragostea trupului Părinte, şi aceasta te-a făcut să vieţuieşti pe pământ, fără de materie.
Slavă...,
Omorându-ţi mădularele cele de pe pământ, cu postul şi cu toate patimile cele aspre Părinte înţelepte, te-ai învrednicit de viaţa cea mai bună în ceruri, de Dumnezeu purtătorule Avramie.
Și acum..., a Născătoarei :
Din sfinţite sângiurile tale S-a întrupat mai presus de fire Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Fecioară Marie; pe Care roagă-L să omoare cugetele trupului meu.
Cântarea a 3-a :
Irmos :
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stătut-ai înaintea judeţului tirănesc, propovăduind pe Dumnezeu Cuvântul, pe Hristos Împăratul şi Făcătorul şi Stăpânul tuturor.
Frumuseţea cea din inimă a chipului celui văzut risipindu-se, te-a arătat pe tine preafrumoasă, celor ce te vedeau, prealăudată.
Bogăţie neîmpuţinată de tămăduiri ţi-a dat ţie Fecioară, Hristos, a Căruia sărăcie ai iubit de bunăvoie.
A Născătoarei :
Cuptorul păcatelor mele, stinge-l cu focul rugăciunilor tale, Maica lui Dumnezeu, aducându-mi dumnezeiasca rouă a iertării.
Alt Canon,
Irmos : Doamne cel ce ai făcut cele...
În tot chipul dorind de dragostea cea mai desăvârşită, purtătorule de Dumnezeu, ai ieşit afară din lume şi din trup. Pentru aceasta ai luat mărirea cea mai presus de gând şi veşnica desfătare, Părinte Avramie.
Lăcaş viu te-ai arătat Duhului Celui ce lucrează toate Părinte, închizându-ţi Cuvioase trupul în colibă; pentru aceasta ai strălucit cu lumina bunătăţilor, împodobindu-te sfinţite Părinte Avramie.
Slavă...,
Cu plugăria ostenelilor tale, ai crescut spic copt însutit de bunătăţi Cuvioase; cu care se hrănesc râvnindu-ţi, cei ce prăznuiesc dumnezeiască adormirea ta.
Și acum..., a Născătoarei :
Întru tine preasfântă S-a sălăşluit voind, Cel ce este pricina tuturor pentru multa milostivire, şi a sfinţit fiinţa omenească, care a fost alunecată mai înainte prin călcarea poruncii.
Irmosul :
Doamne Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
CONDACUL sfintei, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
Cu apele fecioriei curăţindu-te Cuvioasă, cu sângele muceniciei Anastasie încununându-te, dai celor ce sunt întru nevoi tămăduiri de boli, şi mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ţi-a dat ţie Hristos Mirele tău, Cel ce izvorăşte Dar pururea curgător.
SEDEALNA sfintei, glasul 1.
Podobie : Mormântul tău...
Din pruncie te-ai închinat lui Dumnezeu Cuvioasă, omorând patimile trupului cu postirea, te-ai suit la înălţimea muceniciei cea preamărită, chinuindu-te după lege Anastasie, şi surpând în prăpastie pe balaurul cu puterea Duhului.
Slavă..., a Cuviosului, asemenea :
Urmând lui Avraam celui dedemult Părinte, te-ai depărtat de rudeniile cele după trup, plecându-te Dumnezeului nostru Celui ce te-a chemat Avramie; pentru aceea ai postit, şi ţi-ai arătat sufletul mai luminat decât razele soarelui, gânditorule de Dumnezeu, Preafericite.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe rugul care l-a văzut Moise nears, pe muntele lui Dumnezeu, pe norul cel sfânt, pe cortul cel nespurcat, pe masa cea primitoare de Dumnezeu; pe palatul Împăratului Celui Înalt, pe uşa cea cu totul luminoasă şi neumblată; pe tine Fecioară te lăudăm.
A Crucii, a Născătoarei :
Crucea Ta o laud, şi patimilor Tale mă închin, şi bunătatea Ta o slăvesc Fiule; că de bunăvoie ai răbdat moarte de ocară. Ce adâncime străină şi înfricoşată este aceasta a rânduielii Tale celei negrăite Mântuitorule ! Striga către Tine Maica Ta.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Pe tine Muceniță, care din tinereţe ai purtat jugul cel uşor, te-au osândit cei fără-de-lege, să porţi lanţ de fier.
Picăturile sângelui tău au stins jăratecul mulţimii dumnezeilor; iar razele minunilor tale, au ars materia patimilor.
Despuind vicleanul trupul tău, de Dar nu l-a putut despuia; ci mai vârtos ţi-a pricinuit ţie haină ţesută de sus, care nu se sparge.
Ridicându-te mai sus de pământ, se aprindea Fericită, foc pe pieptul tău, care aprindea dragostea ta către Stăpânul, frumoasă Fecioară.
A Născătoarei :
După naştere ai rămas Fecioară nestricată, ca şi mai înainte de naştere; că ai născut Prunc tânăr, pe Cel cunoscut mai înainte de veci.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu curgerile lacrimilor tale Părinte spălând întinăciunile sufleteşti, te-ai făcut lăcaş dumnezeiesc şi cinstit al Duhului, Preafericite.
Priveghere de toată noaptea, rugăciune neîncetată, nepizmuire, dragoste nefăţarnică, şi credinţă desăvârşită te-ai nevoit a avea Părinte.
Slavă...,
Luat-ai Dar Avramie, a vindeca boli şi a goni duhuri; ca o adevărată slugă a lui Dumnezeu, Cuvioase.
Și acum..., a Născătoarei :
Fiind biruit de lenevire, şi înecându-mă în păcate, izbăveşte-mă cu rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Necuprinsă de focul cel material te-ai arătat Muceniță Anastasie; că te răcorea pe tine focul cel din inimă, al dumnezeieştii dragoste.
Înfrumuseţându-se Muceniţă obrazul tău de pălmuire, ai pălmuit obrazele cele grozave ale vrăjmaşilor.
Întinzându-te pe lemn, de Dumnezeu gânditoare Anastasie, pentru dragostea Mirelui tău, ai închipuit dumnezeiasca patimă.
A Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine pururea lăudată Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu; că ai născut cu trup pe Dumnezeu cel prealăudat.
Alt Canon,
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
Ca o viţă foarte roditoare, ai crescut Părinte Avramie, struguri de bunătăţi dumnezeieşti, care izvorăsc vinul cel de umilinţă, şi izgonesc din suflet beţia patimilor, şi veselesc inimile credincioşilor.
Multe feluri de supărări ţi-a scornit ţie şarpele cel preaviclean, Părinte, iar tu cu arma Crucii l-ai omorât, purtătorule de Dumnezeu; şi ai luat de la Dumnezeu cununa biruinţei cu dreaptă judecată, de Dumnezeu înţelepţite Avramie.
Slavă...,
Făcându-te prin credinţă casă preasfântă Dumnezeiescului Duh, Părinte, ai zidit casă sfântă; şi cu învăţăturile tale prefăcând adunarea cea nesfinţită a rătăcirii celei fără sfinţenie, ai închinat-o Dumnezeului tuturor.
Și acum..., a Născătoarei :
Luminându-se cu Dumnezeiescul Duh, Sfinţii Prooroci, Preacurată, cu glasuri sfinţite te-au vestit mai înainte Fecioară Maică; din care S-a întrupat Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, pentru mila cea nemăsurată.
Cântarea a 6-a :
Irmos :
Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.
Zdruncinându-ți-se trupul cu chinuri, însemna îndreptarea voirii tale către Dumnezeu, Anastasie prealăudată.
Spânzuratu-te-ai sus, răbdând bătăi Muceniţă, şi ferind bun-neamul sufletului nerănit, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Răbdat-ai scoaterea dinţilor, tăierea mâinilor şi a picioarelor, Muceniţă mult-pătimitoare, uitându-te la Mirele tău Hristos.
A Născătoarei :
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Iubitorul de oameni, Stăpână iubitoare de bine, roagă-L, să ne izbăvească pe noi de focul gheenei.
Alt Canon,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Aflându-te pe tine cei din întunericul rătăcirii, luminător care povăţuieşti drept către căile vieţii, purtătorule de Dumnezeu, au părăsit întunericul necunoştinţei, făcându-se luminoşi prin dumnezeiasca credinţă, Avramie.
Cu privegherea îmblânzind pe Dumnezeu, şi trimiţând luminare de mântuire celor cuprinşi de noaptea nebuniei idoleşti, gânditorule de Dumnezeu, i-ai arătat pe toţi fii Luminii şi zilei cu Darul.
Slavă...,
Cu linişte săvârşindu-ţi viaţa, ai trecut întreitele valuri cele din viaţă, cu nădejdea cea către Dumnezeu, Fericite, şi ai apucat la limanurile cele line ale împărăţiei cerurilor, şi ale dumnezeieştii luminări, Avramie.
Și acum..., a Născătoarei :
Pe mine cel ce sunt îngreuiat de somnul lenevirii, ridică-mă cu mijlocirea ta, Maica lui Dumnezeu, şi nu mă lăsa a dormi spre moartea păcatului Fecioară; că pe tine mi te ştiu folositoare şi îndreptătoare vieţii mele.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog : Dumnezeule scoate-mă din stricăciune.
CONDACUL Cuviosului, glasul al 3-lea.
Podobie : Fecioara astăzi...
În trup ca un înger pe pământ te-ai arătat, şi pustnicind, ai fost ca un pom răsădit bine-crescând lângă apa înfrânării, şi cu curgerile lacrimilor tale spălând întinăciunea. Pentru aceasta te-ai arătat lăcaş dumnezeiesc al Duhului, Avramie.
ICOS.
Lepădându-te de cele stricăcioase, ai dobândit frumuseţile cele nestricăcioase; desfătările trupului le-ai urât înţelepte, şi din pruncie ai iubit curăţia. Pentru că de cămară şi de lume fugind, de lăudata soţie, şi de părinţi te-ai ferit. Pe unul Dumnezeu înţelepte ai iubit, şi l-ai dorit în adevăr din tot sufletul şi inima, Părinte. Pentru aceasta te-ai arătat lăcaş fecioriei şi curăţiei, şi vas dumnezeiesc al Duhului, Avramie.
SINAXAR
În această lună în ziua a douăzeci şi noua, Sfânta Preacuvioasa marea Muceniță Anastasia Romana.
Stih : Tăierea capului a răbdat cu tăria inimii,
Muceniţa Anastasia odrasla Romei.
În a douăzeci şi noua este săvârşită,
Anastasia, prin sabie ascuţită.
Aceasta a fost pe vremea împăraţilor Deciu şi Valerian, şi a ighemonului Prob, romană de neam, tânără fiind şi locuind la o Mănăstire. Aceasta mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală de faţă, a fost bătută cu palme peste obraz, şi o întinseră pe jăratec de foc, apoi o bătură cu toiege. Apoi spânzurându-o pe lemn. O strânseră cu vârteje de munci, şi o pătrunseră cu ţepi ascuţite. Şi iarăşi spânzurându-o, o strujiră peste tot trupul, şi-i tăiară sânii; îi dezrădăcinară unghiile, şi-i tăiară mâinile, picioarele şi limba; apoi i-au scos măselele şi dinţii, şi pe urmă i-au tăiat şi capul.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Avramie, şi Maria nepoata sa.
Stih : Avramie omorându-ţi toată partea trupului prin osteneli bărbăteşti,
După moarte cu îngerii cei netrupeşti împreună locuieşti.
Maria pe iubitorii trupului ai lăsat,
Şi tainic cu îndrăgitorul sufletelor te-ai împreunat.
Acesta a fost fiu din părinţi creştini şi însurându-l fără voia lui, lăsă toate pentru dragostea ce avea către Domnul, şi se duse de se închise într-o chilioară, pedepsindu-se cu toată nevoinţa; şi peste zece ani, se hirotoni preot. Deci murind frate-său cel trupesc, îi rămaseră o copilă de nouă ani, şi o luă la sine, şi făcând o chilioară lângă chilia lui, o puse acolo; iar când fata ajunse la vârsta de două zeci de ani, i se întâmplă de căzu cu oarecine în păcat; şi fugi de se duse la o casă publică. Atunci Sfântul îmbrăcându-se în port ostăşesc, încălecă pe un cal, şi se duse de o luă dintru acea cădere, şi o aduse iarăşi la acel loc; care atâta pocăinţă a arătat, cât peste scurtă vreme făcea mari minuni. Deci răposând fericitul Avramie în 30 ale lui Octombrie, ea cu puţin mai pe urmă s-a săvârşit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Chiril.
Stih : Chiril zice ştiu că a sabiei îngrozire,
Îmi este făgăduinţă de cunună fiitoare.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Min, şi Mineu.
Stih : Cade Mineu de sabie, a vedea dorind,
Şi pe Min cu asemenea sfârşit căzând.
Tot în această zi, Sfântul Sava Stratilatul, care de toate părţile însuliţat şi pătruns fiind s-a săvârşit.
Stih : Sava după amândouă părţile numirii Sava se zice,
După amândouă dar părţile cu suliţele se împunge.
Tot în această zi, pomenirea Maicii noastre Anna, care şi-a schimbat portul şi numele bărbăteşte şi s-a numit Eufimian.
Stih : Sub haină bărbătească cinstita Anna s-a ascuns,
Pe care a îmbărbătat-o asupra dracilor însuşi Hristos.
Această Preacuvioasă Maica noastră Anna s-a născut în Vizantia, fiind fiică unui diacon cucernic de la biserica preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne, pe vremea împăratului Leon Isaurul, în anii şapte sute şaisprezece. De aceia rămânând ea săracă de părinţi, se silea moaşă-sa ca să o mărite după vreun om cinstit, precum în cea de apoi a şi făcut şi venind de la muntele Olimpului unchiul ei după tată, om foarte ales dintre sihaştri şi procopsit spre cele dumnezeieşti, căruia cu toate că îi tăiase limba Leon Iconomahul, tot vorbea şi după tăietură curat şi nesmintit. Deci Dacă a văzut-o măritată, zise : Pentru ce aţi dat-o după bărbat pe aceasta, care trăgea spre dumnezeieştile nevoinţe şi osteneli ? Şi dându-i blagoslovenia sa, se duse. De aceea trecând câţiva ani, pieri acel necredincios împărat Leon şi se duse în fundul iadului, iar Irina şi Constantin pravoslavnicii şi prea-credincioşii împăraţi, trimiţând să aducă pe Sfântul acesta şi aflându-i de patima ce pătimise de la cel mai dinainte împărat, îi primi rugăciunea şi blagoslovenia şi el învăţându-i cele ce erau de folos spre bună-plăcerea lui Dumnezeu, s-a dus la lăcaşul său. Atunci iarăşi văzând pe fericita aceasta, îi zise : Îmbărbătează-te şi te întăreşte fiică, că multe sunt scârbele drepţilor şi să ştii că nu vei naşte copilul din pântecele tău, până nu-ţi vei îngropa mai întâi pe bărbatul tău, care a şi fost; că fiind ea grea de şase luni, îi muri bărbatul, care plângând şi tânguindu-se, după ce făcu copilul şi îl înţărcă, l-a dat în mâinile altui unchi al ei. Iar ea se supuse la nevoinţele pustniceşti. În ce chip şi precum ştiu cei ce i-au urmat şi au săvârşit prea-deplin viaţa cea sihăstrească. Deci aflându-se ea întru acestea, veni iarăşi de la muntele Olimpului Sfântul acela om de cele înainte cunoscător şi ea căzându-i la picioare şi cerşindu-i blagoslovenia, auzi zicându-i, întăreşte-te întru Domnul fiică. De aceea o întrebă : Unde-ţi este copilul ? Iar ea răspunse : Unul am dat fratelui tău celui după Dumnezeu mie făcător de bine, iar celălalt, este cu mine. Acestea şi alte cuvinte amestecate zise din inimă foarte mâhnită, şi aducându-şi amândoi copii înaintea cinstitului stareţ, plângând se rugă, zicând : Roagă-te pentru copiii mei aceştia cinstite Părinte. Iar el zise : N-au trebuinţă aceştia de rugăciune, care cuvânt a fost greu la urechile ei şi suspinând dintru adânc, zise : Vai mie păcătoasei ! Ce rău va să-mi mai vină ? Şi stareţul zise. Nu ţi-am spus fiică, că multe sunt scârbele drepţilor ? De nu vom suferi, nu ne vom mântui niciodată, că aşa se cade şi place lui Dumnezeu, iar ea zise : Au doară Părinte s-a părut Stăpânului nostru Hristos să-mi mute copilaşii cei fără de vârstă la lăcaşurile cele de acolo ? Şi minunatul Părinte zise : Bine ai zis fiica mea, că curând va să-i ia Domnul de la tine. Iar ea mulţumind lui Dumnezeu cu cuviinţă, şi căzând la picioarele cinstitului stareţ şi luându-i rugăciunea, începu cu amândouă mâinile a-şi împărţi averea la săraci şi apoi în scurtă vreme murindu-i copilaşii, plânse mult după dânşii, şi dând şi ce mai rămăsese iată la săraci, înconjură pe la biserici, făcând rugăciune şi aprinzând lumini. Şi luându-şi ziua bună şi iertăciune de către toţi, află pe un oarecare monah de la muntele Olimpului şi se tunse de dânsul în chipul monahicesc. Deci se îmbrăcă pe dedesubt cu port bărbătesc şi pe dinafară cu femeiesc şi purcezând pe ascuns, a mers spre părţile Olimpului şi acolo lepădând desăvârşit portul femeiesc. Mergând la o mănăstire de cele de obşte, vorbi cu portarul şi-i zise : că-i este aminte foarte a vedea pe egumenul. Deci portarul făcând ştire egumenului, o chemă de merse la dânsul şi căzând cinstita femeie la picioarele egumenului şi cerând blagoslovenie după obicei, iar dumnezeiescul acela bărbat blagoslovindu-o şi sculându-o, îi zise : Pentru care pricină ai venit aicea ? Şi cum îţi este numele ? Şi ea zise : Pricina venirii mele la sfânta această mănăstire, sfinte Părinte, este mulţimea păcatelor mele, ca să pot afla pe Dumnezeu blând şi milostiv la ziua judecăţii, sihăstrind aicea rămăşiţa vieţii mele, iar numele îmi este Eufimian. Deci Stareţul zise : De ai pus în inima ta fiul meu gând ca acela şi pofteşti să te mântuieşti, să fugi din adunare, că firea celor fameni se biruieşte lesne de gândurile poftei lor. Acestea zicându-i şi blagoslovind-o o rândui în ceata celorlalţi fraţi. De aicea atâta procopsi şi spori spre toată fapta bună şi smerirea, încât se făcu pildă tuturor monahilor, ce se nevoiau la mănăstire. Iar sluga care o alesese ea de o lăsase iconom peste casa ei, tocmind toate precum îi poruncise, ieşise de căuta pe stăpâna sa. Şi întâmpinând pe monahul acela care o tunsese, îl întrebă, de ştie unde se află, ceea ce a părăsit cele pământeşti şi căuta cele cereşti; iar el răspunzând zise : Cum că ştiu de întâmplarea ei fiul meu, nu tăgăduiesc, iar unde s-ar fi aflând ea acum, nu o ştiu; ci vino mai peste un ceas să mergem împreună la o mănăstire. Şi mergând aflară de la portar, că era înlăuntru ceea ce se căuta. Şi-l rugară să-i facă ştire. Deci ieşind ea, şi arătându-i monahul pe sluga sa, îi zise : Iată credinciosul iconom al casei tale, că este aicea care mult s-a ostenit căutându-te şi de vei vrea să mergem la mănăstirea noastră. Auzind acestea sfânta şi mergând la egumenul mânăstirii şi luând blagoslovenie de la dânsul şi de la toţi fraţii, ieşi de se duse cu sluga ei şi cu monahul la lavră. Şi petrecând câtăva vreme acolo, se arătă de nespuse minuni făcătoare. Drept aceea ducându-se vestea minunilor, mergea la mănăstire multă mulţime de cei ce se lepădau de lume, ca să se facă monahi, iar strâmtoarea locului îi oprea a se înmulţi cei ce veneau. Pentru aceea egumenului mânăstirii dându-i-se insuflare de la Dumnezeu, a dat ştire Patriarhului ce era atunci în Constantinopol, Sfântului Tarasie, ca să ştie de lucrurile cele minunate ale monahului Eufimian, că înţelegându-se vestea minunilor, au năvălit mulţime multă la mănăstire şi nu mai încăpea pentru strâmtoarea şi micşorarea locului. De care lucrul află pe Patriarhul la un gând cu dânsul şi-i dărui un loc căzut. Deci luându-l egumenul pe acesta, în puţină vreme a zidit acolo o mănăstire din temelie spre a multora mântuire sufletească, care acum se numeşte mănăstirea Avramitenilor. Şi aşeză pe sfânta ca să-şi săvârşească vremea nevoinţei acolo. Şi aşa vestindu-se la toţi acea îngerească petrecere şi vieţuire şi vădindu-se pe încet ceea ce se ascundea, nu este cu putinţă a scrie la câtă sumă de număr venise din cei ce se adunau în toate zilele. Iar de vreme ce se întâmplă sfintei şi bântuială, de către un oarecare ce era numai cu chipul monah, iar cu faptele asemenea cu cei ce locuiesc cu pizmătăreţul diavol. Care nu părăsea a ocărî în toată vremea şi a batjocori pe sfânta, defăimându-o de faţă, în nume de scopit. Deci ea socotindu-le acestea întru nimica, se adeveri, că mai mult îi sunt de folos cele ce o ponosluieşte. Iar o oarecare femeie iubitoare de Dumnezeu, auzind acele cuvinte grozave şi pline de scârbă, ale acelui necurat şi ucigaş precum s-a arătat mai pe urmă, îi zicea, socoteşte frate, dar dacă nu va fi scopit, nici cu poftă precum ţi se pare, ci este femeie nepătimaşă. Şi vei dobândi gheena focului, căci ocărăşti şi defaimi pe cea nevinovată şi pângăreşti pe cei ce aud. Căci cu puţină vreme mai înainte o femeie oarecare împărţindu-şi averea la săraci, nu s-a mai văzut, şi oare nu cumva este aceea, care zici tu că este scopit, şi-ţi bagi sufletul întru adâncimea pierzării. Iar pângăritul acela şi vicleanul, luându-o şi această spre răutatea lui, vădi cuvântul la mulţi şi părăsind ocăririle, pândea vreme ca să-i dea brânci sfintei undeva, să o surpe jos, ca să i se dezgolească trupul să se adevereze, precum a şi făcut şi n-a văzut nimic. Şi-i secă lui trupul jumătate, pedepsindu-se de puterea dumnezeiască. Deci ducându-se el din mănăstire, a mers la patria sa şi acolo aflându-se a fost prins cu vină de ucidere şi osândindu-se îl puseră în ţeapă, dându-şi pângăritul lui suflet la pierzare. Iar sfânta vestindu-se şi dintr-aceasta, şi fugind de scandal, luând doi monahi cu dânsa, suindu-se la părţile ce se chemau a lui Steno şi aflând o Biserică ce avea apă şi o grădiniţă, locui acolo cu acei doi monahi ce se numeau Eustatie şi Neofit. Şi peste puţină vreme se duse şi de acolo, fiind chemată la Vizantia de oarecari monahi spre părţile Sigmatei, petrecând acolo rămăşiţa vieţii cu plăcere dumnezeiască, şi dăruind tămăduiri şi minuni multe celor ce mergeau către dânsa, către Domnul a răposat.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Melitina.
Stih : Melitinei tăindu-i-se capul cu sabia,
A adus lui Hristos sângele dulce ca mierea.
Această sfântă Muceniță fiind pârâtă, că este creştină, şi stând înaintea Stăpânitorului, întâi o bătu peste obraz, şi dezbrăcându-o în pielea goală; şi stând la întrebare câteva ceasuri, în mijlocul divanului, batjocorii pe stăpânitorul, şi toate închinăciunile lui. De aceea, dându-se la multe munci, şi cu puterea lui Dumnezeu ferindu-se nevătămată, pe urmă a fost tăiată de sabie, şi aşa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului sfinţit Mucenic Atanasie celui ce era din Sparta Ataliei, care a mărturisit în Muntania în anii o mie şase sute cincizeci şi trei.
Stih : Prin moarte nemurirea primeşti,
Atanasie cel ce slava sfinţiţilor eşti.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Unde este sunetul glasului celor ce prăznuiesc, acolo dănţuieşti pătimitoare, cu fecioarele cântând Ziditorului : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Văzându-ți mădularele zdrobite, şi suferind dezrădăcinarea unghiilor, te-ai adus jertfă lui Hristos, cântând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
De Dumnezeu gânditoare, arătatu-te-ai ca o vie, tăinduţi-se mâinile şi picioarele ca nişte ramuri, şi nouă izvorându-ne vinul cel înţelegător, care veseleşte inimile şi goneşte beţia patimilor, Anastasie.
De focul cel mistuitor nu te-ai spăimântat, asemănându-te tinerilor celor dedemult. Că ai luat dumnezeiască rouă, ceea ce eşti curată, cântând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
A Născătoarei :
Îmbrăcându-Se Domnul în om deplin afară de păcat, a ieşit din pântecele tău Curată purtător de trup; pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
Alt Canon,
Irmos :
Ca să dobândeşti împărăţia cea de sus, şi mărirea cea negrăită, înţelepţeşte ai defăimat mărirea cea trecătoare şi care se strică înţelepte; ca unul ce ai fost cu minte şi cu pricepere.
Când a răpit cu vicleşug, lupul cel viclean pe mieluşeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile înţelepte, iar pe dânsa ca un păstor preabun ai adus-o la viaţă.
Slavă...,
Plecându-te legilor Stăpânului, ai căutat oaia cea rătăcită, şi ai aflat-o, şi ridicându-o pe umerii tăi, Preafericite, ca un păstor ai adus-o la staulul pocăinţei.
Și acum..., a Născătoarei :
Numai tu ai născut pe Unul din Treime în două firi, şi într-un Ipostas Fecioară; Căruia cântăm : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci,
Cântarea a 8-a :
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudați-L întru toţi vecii.
Ca un biruitor ai făcut vitejie, purtătoare de chinuri prealăudată, şi împotriva rătăcirii ai ridicat semne de biruinţă. Că lipsirea de mâini şi de picioare ai răbdat, şi ai suferit tăierea sânilor şi dezrădăcinarea dinţilor tăi Muceniță, cântând cu bucurie : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Ca soarele cel cu totul luminos ai strălucit cu razele fecioriei, şi cu podoabele muceniciei, şi lumea ai luminat-o cu strălucirile cele vărsătoare de lumină ale răbdării tale celei multe Anastasie, cu osârdie strigând : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Sufletul meu cel întinat cu patimile, mireasă a lui Dumnezeu, şi întunecat de năpădirile şarpelui, cu rugăciunile tale curăţeşte-l de rele, şi-l străluceşte cu arătarea ta cea luminătoare cinstită Muceniță Anastasie; şi învredniceşte-mă să cânt : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Pe tine cea Curată şi fără prihană, dorind fecioara Anastasia şi-a păzit şi trupul şi sufletul fără prihană, arzând aţâţările patimilor cu răbdare suferind ispita a multor munci şi acum dănţuieşte în cereştile cămări, veselindu-se împreună cu tine întru toți vecii.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii cei de Dumnezeu...
În prăpastia pierzării, a împins pe porumbiţa ta cea curată, şarpele făcătorul de rele; dar ai scos-o pe ea Părinte cu minte întreagă, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi în viaţă fiind Părinte Avramie, şi după moarte te-ai arătat doctor bolilor, cu Darul cel Dumnezeiesc al Duhului, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu nerăutate şi cu dreptate, cu curăţie şi cu credinţă strălucind Părinte, te-ai numărat împreună cu îngerii Cuvioase, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Și acum..., a Născătoarei :
Arătatu-te-ai lăcaş preasfânt Râului celui viu, din care bând noi cei omorâţi, moştenim viaţa, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a :
Irmos :
Spăimănta-tu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Fiind spânzurată pe lemn ai închipuit patima cea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, şi ai suferit tăierea mâinilor şi a picioarelor; dezrădăcinarea dinţilor, tăierea limbii şi a sânilor, curată Anastasie lauda, sihaştrilor, podoaba mucenicilor.
Ca o mireasă te-ai împodobit cu frumuseţile, logodindu-te cu Mirele prin patimile cele roditoare de bunătăţi şi ca o aleasă te-ai sălăşluit înlăuntru cămărilor celor luminate, purtând făclia fecioriei. Şi acum împărăţeşti Anastasie dimpreună cu Cel ce este viu în veci.
Ostenelile tale picură dulceaţa, care pierde amărăciunea păcatului; iar mormântul tău izvorăşte râuri de tămăduiri şi îneacă toate patimile şi bolile cele cumplite întru slava Mântuitorului, Celui ce după vrednicie te-a preamărit pe tine lăudată Anastasie.
Făcut-au vitejie femeile, întărindu-se cu Crucea Ta Hristoase Atotputernice; şi capul vrăjmaşului celui cu multe măiestrii, bărbăteşte l-au zdrobit, Cuvântule al lui Dumnezeu; şi câştigând lăcaşul raiului, cu bucurie s-au împărtăşit Dumnezeirii, lăudându-te pe tine după vrednicie.
A Născătoarei :
Dacă a cunoscut Mucenița Ta Doamne, că Te-ai îmbrăcat cu trup din femeie, fiind luminată cu razele fecioriei şi înflorită cu sângele muceniciei, s-a adus Ție Hristoase, ca unui Împărat al zidirii, urmând după Maica Ta.
Alt Canon,
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Învrednicitu-te-ai a vedea Părinte purtătorule de Dumnezeu, cele de care dedemult doreai prin nădejde; care ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit.
Frumos te-ai arătat, strălucind cu dumnezeieştile raze ale bunătăţilor Avramie şi bucurându-te stai înaintea Stăpânului tuturor.
Slavă...,
Zi de veselie face bucurându-se Biserica, prăznuind adormirea ta cea sfântă Avramie şi cinstindu-ţi vieţuirea.
Și acum..., a Născătoarei :
Iubitoare de bine Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate; şi mă fă părtaş bunătăţilor cereşti.
Irmosul :
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine; cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.
LUMINÂNDA Sfintei.
Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...
Lauda sihaştrilor şi frumuseţea mucenicilor, tu te-ai arătat Anastasie, nevoindu-te întru feciorie şi chinuindu-te întru tărie, pentru dragostea lui Hristos.
Slavă..., al Cuviosului.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Precum ai izbăvit din înşelăciunea dracilor pe cei de rea credinţă, Cuvioase Avramie de Dumnezeu purtătorule şi i-ai adus lui Dumnezeu şi Mântuitorului şi pe cei ce au căzut odinioară în prăpastia pieirii; aşa şi pe noi izbăveşte-ne cu rugăciunile tale de supărările cele multe, de nevoi şi de necazuri; pe cei ce săvârşim cu dragoste cinstită pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Rai de Dumnezeu sădit te-ai arătat Preacurată Născătoare de Dumnezeu, având în mijloc Pomul vieţii pe Domnul; din care mâncând nu vom muri niciodată; ci prin tine vom vieţui toţi viaţă mai bună; purtând arma Crucii peste noi, şi biruind pe vicleanul tiran, lăudându-te pe tine Fecioară în veci.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE. Slujba cuvioşească.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECEA
ZIUA A TREIZECEA
Sfinţitul Mucenic Zenovie, episcopul Egheilor, şi sora lui Zenovia.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... trei Stihiri din Octoih şi trei ale sfinţilor.
Glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un viteaz...
Vopsindu-ţi haina cu sângele muceniciei Slăvite Zenovie, ai făcut-o sfinţită cu Harul, cu care ai intrat în Sfintele Sfinţilor ca un arhiereu înţelept; aducându-te jertfă fără de prihană şi prinos preacurat şi desăvârşit, Celui ce S-a jertfit pentru tine Preasfinţite.
Strujindu-ţi-se trupul, frumuseţea sufletului tău cea prealuminată, mai frumoasă ai arătat-o vrednicule de laudă, sfinţite Mucenice, de Dumnezeu gânditorule Zenovie, frumuseţea preoţilor, lauda pătimitorilor, izvorul cel pururea curgător al minunilor, gonitorul duhurilor celor necurate, şi rugătorule pentru sufletele noastre.
Fiind la un gând cu tine sora ta cea de un sânge, Zenovia preaînţeleapta, a voit să pătimească împreună cu tine; că fierberile căldărilor, îngrozirea focului şi moartea cea silnică, le-a răbdat bărbăteşte. Pentru aceasta împreună cu tine a dobândit cununile biruinţei şi împărăţia cea de sus, sfinţite tăinuitorule Zenovie.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Facere a lui Ioan Monahul.
Ceată de cântăreţi să adunăm astăzi o iubitorilor de Mucenici, la pomenirea prealăudaţilor pătimitori, Zenovie şi Zenovia. Că aceştia s-au făcut apărători Treimii, şi la luptă cu bărbăţie au înecat pe vrăjmaşul cel nevăzut, întru cinstit sângele lor, şi cu slavă au luat cununa biruinţei. Pentru aceasta strigăm către ei : Însoţire sfântă a Domnului, binecuvântată şi luminată pereche, rugaţi-vă Mântuitorului, pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Sprijin şi acoperământ, îmi eşti mie de Dumnezeu Născătoare fără prihană; că pe tine te am ajutătoare în supărări, în boli şi în nevoi, şi pe tine te cânt, ceea ce eşti nevinovată.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea :
Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.
Tropar, glasul al 4-lea :
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Amândouă din Octoih şi al sfinţilor pe 4.
CANONUL sfinţilor.
Facerea lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :
Irmos :
Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scăpat din robie pe Israil, care cânta cântare de biruinţă şi striga : Să cântăm Ție, Unuia Stăpânului.
Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bineprimit, şi ca un Mucenic prea-ales, Zenovie de trei ori fericite, apără de smintelile vieţii, pe cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta cea purtătoare de lumină.
Luminându-te înţelepte cu strălucirea Luminii celei în trei luminători, ai risipit întunericul păgânătăţii, luminând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mutat către lumina cea neapusă.
Slavă...,
Arătatu-te-ai cărbune înţelegător, aprins de focul Dumnezeiescului Duh, şi ai aprins inimile tuturor către dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule, şi ai ars toată înşelăciunea.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te lăcaşul cel preasfânt, lâna cea cu rouă dumnezeiască, fântână pecetluită a Râului celui nemuritor; păzeşte turma ta Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Frica ta Doamne o sădeşte...
Fiind uns Zenovie cu mirul ungerii Duhului, ai preoţit ca un înger, împodobindu-te la sfârşit cu cununi muceniceşti.
Luând purtarea de grijă a sufletelor, cu lucrarea cea dumnezeiască, Preacuvioase, le-ai arătat întru-totul roditoare. Pentru aceasta te-ai învrednicit viei Domnului.
Slavă...,
La un cuget cu tine s-a arătat sora ta Zenovia, că a ales a pătimi împreună cu tine Zenovie, ca şi cu tine să dobândească şi mărirea cea dumnezeiască.
Și acum..., a Născătoarei :
Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a îmbrăcat cu omenirea, preasfântă Maică Fecioară; pe care roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Irmosul :
Frica Ta Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi, şi fii nouă întărire, celor ce întru adevăr te chemăm pe Tine.
Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Înţeleapta frăţie a pătimitorilor, să o lăudăm toţi cu credinţă; pe Mucenicul Zenovie cel nebiruit, împreună şi pe Zenovia, perechea cea cinstită : ca pe nişte pahare care varsă ape dumnezeieşti. de la care, totdeauna peste an luăm tămăduiri cu credinţă, strigând cu cucernicie, pătimitorilor prealăudaţi : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu iubire prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei :
Căzând la grea slăbiciune şi împilându-mă cu dureri cumplite, nu mai pot răbda bolnăvirea lenevirii mele. Ci Tu Mântuitorule, Cel ce ştii neputinţa fiecăruia, şi ca un Părinte pedepseşti pe cei ce Ți-au greşit prin cunoştinţă, ridică-mă, Tu care eşti puternic a vindeca bolile trupurilor şi ale sufletelor noastre; ca pururea să strigăm Ție : Mari sunt lucrurile Tale Mântuitorule, şi minunile înfricoşătoare că mântuieşti pe cei credincioşi din nevoi, pentru rugăciunile singurei pururea Fecioarei.
A Crucii a Născătoarei, asemenea.
Văzând Maica cea fără prihană, pe Mântuitorul pe lemnul Crucii, se tânguia lăcrimând, şi cu amar grăia, şi de întristarea inimii îşi smulgea părul, şi striga către El : Fiul meu şi Doamne cum Te pironesc fără dreptate pe Cruce, pe Tine cel fără de păcat, poporul iudeilor cel fărădelege ? Şi cum voind rabzi pălmuiri peste obraz, piroanele şi împungerea coastei, fierea şi oţetul ? Vai mie îndelung-răbdătorule ! Ci slavă dumnezeieştii iconomiei Tale Mântuitorule.
Cântarea a 4-a :
Irmos :
Încălecat-ai pe cai, pe Apostolii Tăi Doamne, şi ai luat cu mâinile tale frâiele lor, şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-ţi cântă cu credinţă : Slavă puterii Tale, Doamne.
Preaînalt te-ai arătat cu cinstitele chinuri, şi ai luat cununi de biruinţă înţelepte, şi ai dobândit veselia cea veşnică. Pentru aceasta te lăudăm sfinţite Mucenice Ierarhe Zenovie.
Urmând Celui ce S-a întins de bunăvoie pe lemn, te-ai spânzurat şi te-ai sfâşiat Zenovie, şi dezbrăcându-te, Fericite, de grăsimea stricăciunii şi a omorârii, te-ai îmbrăcat în podoabă nestricăcioasă.
Slavă...,
Cu rugăciunea ta cea tare s-a surpat tăria dracilor, şi capiştile s-au sfărâmat, prin credinţa ta cea întărită Zenovie fericite, lauda Sfinţiţilor Mucenici.
Și acum..., a Născătoarei :
Cu naşterea ta cea străină, pe cei ce s-au înstrăinat de Dumnezeu, i-ai unit cu El, ceea ce eşti pururea lăudată. Pentru aceasta cu glas mare te lăudăm toţi cu credinţă, şi strigăm : Bucură-te mântuirea tuturor pământenilor.
Cântarea a 5-a :
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine păcătosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.
Firea cea femeiască s-a întărit cu Dumnezeiescul Duh, şi a ruşinat pe cel ce a înşelat odinioară pe strămoaşa Eva; şi s-a învrednicit dumnezeieştii măriri în ceruri Zenovia, strălucind prin chinuire.
Făcutu-s-a limba ta nor dătător de ploaie, ca una ce ai plouat ploi de bunăcredinţă, şi adapă inimile credincioşilor, şi îndreptează gândurile spre bună-rodirea faptelor celor bune, Zenovio.
Slavă...,
Cu razele fecioriei, ai risipit întunericul dezmierdărilor, şi cu lumina chinurilor, ai pierdut noaptea nedumnezeirii, Muceniță Zenovia, frumoasă mireasă a lui Hristos, locaşule al Dumnezeiescului Duh.
Și acum..., a Născătoarei :
Totdeauna sunt împresurat cu mari greutăţi ale păcatului, Preacurată; de aceea strig ţie : Uşurează-mă de dânsele cu mijlocirea ta cea dumnezeiască ! Că tu eşti folositoarea păcătoşilor preamărită, că ai născut pe Mântuitorul.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Rugăciunea dumnezeiescului tău suflet, s-a primit ca o tămâie Părinte; că te-ai jertfit Zenovie fericite, întru miros de bună-mireasmă a patimilor Celui ce a strălucit din femeie, şi a luminat toată zidirea.
Cu sângele chinuirii Mucenice, ai sfinţit pământul, iar Duhul înălţându-se, s-a suit în ceruri, luminând Biserica celor întâi născuţi dumnezeieşte, Zenovie, lauda cea luminată a ierarhilor şi a mucenicilor.
Slavă...,
Strâmtorat-ai păgânătatea, Fericite; că lăţimea bunei-credinţe celei adevărate, şi căile care duc către dânsa le-ai arătat celor rătăciţi; şi ai mântuit pe cei ce înotau cumplit pe marea apelor rătăcirii.
Și acum..., a Născătoarei :
Înfrumuseţează sufletul meu Fecioară, care este biruit de urâciunea patimilor şi a gândurilor, şi cu chipuri de pocăinţă adevărată, întăreşte ticăloasa mea inimă; şi mă mântuieşte pe mine, care nădăjduiesc spre tine cu adevărat Fecioară.
Irmosul :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.
CONDACUL glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Pe mărturisitorii adevărului, şi propovăduitorii bunei-credinţe, doimea după vrednicie să o cinstim cu cântări de Dumnezeu insuflate, pe Zenovie şi pe înţeleapta Zenovia; pe cei ce împreună au vieţuit şi împreună au pătimit, şi care prin mucenicie au luat cunună nestricăcioasă.
ICOS
Pe viteazul şi marele Zenovie, cu cântări şi cu laude să-l lăudăm, şi cu dânsul împreună şi pe Fecioara şi nespurcata Zenovia, care a fost împreună-pătimitoare. Aceştia au surpat îngâmfarea vrăjmaşilor, şi credinţa lui Hristos luminat au arătat-o. Pentru aceasta arătat au şi luat din Cer, după vrednicie de la Dumnezeu, cunună nestricăcioasă.
SINAXAR
În această lună în ziua a treizecea, Sfinţii Mucenici şi fraţi Zenovie episcopul cetăţii Egheilor, şi cu sora lui Zenovia.
Stih : Împreună cu tine Zenovie îngădui la sabie.
Zenovia cea cu cuget îngăduitor deşi era femeie.
Zenovia şi fratele ei se taie,
În ziua a treizecea.
Aceştia au fost în zilele împărăţiei lui Diocleţian, fii din părinţi creştini. Deci Zenovie sporind în buna-cinstire cea după Dumnezeu, s-a pus episcop cetăţii Egheilor, în care s-a şi născut şi s-a îngropat, făcând multe minuni cu numele lui Hristos. Şi fiind prins, stătu înaintea ighemonului. Şi acolo unde se afla el la întrebare, s-a dat singură pe sine şi sora sa Zenovia. Deci îi bătură pe amândoi, şi-i băgară într-o căldare plină cu smoală fierbând pe foc şi păzindu-se cu Darul lui Dumnezeu nevătămaţi, îşi primiră sfârşitul prin sabie, şi aşa au luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Melitina şi Sfântul Marchian episcopul Siracusiei, ucenicul Sfântului Apostol Petru.
Stih : Pe Marchian slujitorul lui Hristos cel iubit.
Prin sugrumare ucigaşii de Hristos l-au omorât.
Acesta hirotonit fiind de Apostolul Petru se trimise la Siracusele Siciliei, care surpând cu rugăciunea sa capiştile idolilor şi trăgând pe mulţi spre adevăr, şi înfricoşându-i cu semne şi cu minuni, i-a făcut fii Luminii. Pentru care zavistuind jidovii, nesuferindu-i făţişa îndrăznire a sa, îl omorâră cu moarte grabnică. Şi aşa a luat fericitul cununa chinuirii cea neveştejită.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie şi alţi treisprezece.
Stih : Fierberea valului împreună Alexandru cu Cronion,
Sufere necinstind pe fiul lui Cron,
Iulian şi Macarie prin a sabiei tăiere,
Au aflat viaţa cea plină de fericire.
Nici foc aprins, nici sabie ascuţită Cuvinte de ar fi,
Ziceau bărbaţii cei de două ori, cinci şi trei, de tine nu ne va despărţi.
Sfinţii aceştia au pătimit pe vremea împăratului Deciu la Alexandria. Deci aducându-se de faţă întâi Alexandru şi neputând sta pe picioare, că era podagros, îl puseră călare pe cămilă împreună cu Cronion, care era om al lui şi-i purtară pe uliţe, apoi spânzurându-i şi bătându-i, mai pe urmă turnară pe dânşii var nestins. Şi aşa fericiţii prin munca aceasta şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Iar lui Iulian şi Macarie după multe munci, li s-au tăiat capetele. Aşijderea şi din cei treisprezece unii strujiţi în multe feluri, alţii arşi, alţii omorâţi de săbii şi nepărăsindu-şi credinţa lor, luară cu toţii cununa muceniciei.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Eutropia.
Stih : Pe Eutropia cu făclii ca pe o mireasă,
O a adus la cămara gânditorului Mire cea frumoasă.
Această a fost pârâtă la ighemonul Apelian, că este creştină şi cum că umblă pe la temniţă, de caută şi miluieşte pe cei închişi. Drept aceea întâi o spânzurară şi o arseră cu lumânări aprinse. Iar ea socotea văpaia focului ca apa, şi adeverea către toţi, că vedea un om înfricoşat rourându-o şi răcorindu-o, pe care om îl vedeau şi slujitorii. După aceea muncindu-o mai cumplit, aşa întru acele munci şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în această zi, Sfântul Apostol Cleopa şi Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Iosif patriarhul Constantinopolului.
Stih : Cleopa Cuvinte nu ca mai înainte pe tine te vede,
Şi acum se desfătează de privirea ta văzându-te aievea.
Între patriarhi Iosif foarte strălucind,
Cerul lăcaş împreună cu patriarhii este având.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Asterie, Claudie, Neon şi cu sora lor Neonilla.
Stih : Claudie, Asterie încă şi Neon fiind,
Stele nouă s-au văzut munca sabiei răbdând.
Pe lemn Neonilla întinzându-se,
Scuipă vechea stricăciune cea din lemn, îngreţoşându-se.
La întâia ipatie a lui Diocleţian domnind în Cilicia, Lisie, erau aceşti sfinţi creştini şi fraţi buni, locuind împreună şi având avere destulă. Deci murind mama lor, avea mamă vitregă. După aceea murind şi tatăl lor şi silindu-se maştera să le oprească averea părinţilor, îi pârâ la ighemonul că sunt creştini, şi dacă stătură tinerii înaintea ighemonului la întrebare, răspunseră : Noi de nici un lucru o ighemonule nu băgăm seamă, ci pentru credinţa noastră vom răbda orice rău ne va veni asupra. Iar ceea ce în locul maicii noastre nu bine s-a ales, ne-a pârât la tine, nu îndreptând legea voastră, ci silind ca să ne oprească părinteasca moştenire, multă fiind. Acestea auzindu-le ighemonul, i se păru şi aceasta a fi după gândul lui pentru a lui îndreptare şi îndată întinseră la pământ pe Claudie de patru părţi şi porunci să-l bată cu toiege pe spate. După aceea spânzurându-l de degetele mâinilor, îl ardea la picioare cu jeratec şi-i zgâria coastele cu bolduri, şi iarăşi frecându-l peste răni cu hârburi, îl ardea cu papură. Iar Sfântul auzind totdeauna zicându-i, fă jertfă dumnezeilor şi să te izbăveşti, răspunse : Am zis odată, că pentru credinţa lui Hristos Domnului meu, nici de moarte nu bag seamă, ci fă ce-ţi este voia. Şi pogorându-l de pe lemn îl băgară în temniţă şi aduseră înaintea judecăţii pe Asterie, către care zise Lisie : Cum îţi este numele ? Şi tăcând Sfântul nevrând să răspundă, porunci de-i zdrobiră dinţii, şi auzind Sfântul pe propovăduitori zicând : Închină-te dumnezeilor, această răspundea : Ceea ce vrei să faci ighemonule, fă-o; că eu nu mă voi lepăda niciodată de Dumnezeul meu. Atunci spânzurându-l îl strujea şi aşternându-i jăratec din jos, îi ardea picioarele. De aceea bătându-l cu toiege, l-au băgat în temniţă. Şi-au adus pe Neon, care întrebându-se şi el, cum îţi este numele ? Zise : De vei vrea să afli numele meu ighemonule, Neon mă cheamă. Iar mai mult decât aceasta de la mine nu nădăjdui a şti; că fiind eu frate cu cei ce înaintea mea s-au muncit, nu pot să mă despart de dânşii, ci iată înaintea ta sunt pentru mărturisirea Hristosului meu şi nu zăbovi a face ceea ce vrei să faci. Atunci întinzându-l şi pe dânsul, îl bătură rău, aşternând şi sub picioarele lui foc, şi bătându-l multe ceasuri, îl băgară în temniţă şi a doua zi şezând Lisie pe scaun la judecată aduseră înainte pe Sfântul Claudie şi zise : Spune-ne de te-ai dojenit însuţi pe tine şi ţi-ai schimbat gândul şi ai pus socoteală mai bună. Iar Sfântul zise : încă mai îndrăzneţ îţi stau înainte astăzi decât ieri, făcându-mă mai ager muncilor tale şi mai îndrăzneţ. Deci îndată legându-l vârtos, îl ridicară de degetele mâinilor şi ale picioarelor şi aducând cleşte şi croieli de deznodături, i-au deznodat mâinile şi picioarele de prin încheieturi. Şi după multă vreme ce stătu spânzurat, pogorându-l mai mort, l-au băgat în temniţă. După aceea uitându-se Lisie şi la Sfântul Asterie cel ce era adus înainte, îi zise : Dar tu ce zici ? Socotitu-te-ai a jertfi dumnezeilor şi a te slobozi de acum înainte de munci ? Iar Sfântul zise : cel ce cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, şi-şi pune toată nădejdea întru dânsul, nu-i este grijă de moarte, măcar de ar cădea în mii de răutăţi. Atunci zise Lisie : Spânzuraţi-l pe dânsul, şi-i strujiţi coastele, şi să i se taie degetele mâinilor şi ale picioarelor, şi-i frigeţi armurile cu frigări arse în foc. Şi făcându-se acestea, iar Sfântul de dureri mari şi iuţi ce simţea strigă, zicând : vadă Dumnezeu acestea ce faci tu robului lui, necuratule, şi să-ţi facă dreaptă izbândire. Deci Lisie porunci să bage pe aceasta în temniţă şi să aducă pe celălalt la întrebare și stând Sfântul Neon de faţă, tot acelaşi era ca şi întâi cu îndrăzneala şi întinzându-l iarăşi la pământ îl bătură cu vine de bou şi înnoindu-i rănile cele de mai înainte, îl făcură peste tot trupul răni şi-l băgară în temniţă. Atunci porunci ighemonul de aduseră şi pe Neonilla sora sfinţilor şi aflând-o şi pe dânsa mai întărită decât piatra întru credinţa lui Hristos, porunci de o bătură peste obraz şi o legară de picioare şi o bătură pe tălpi cu bice. Apoi o spânzurară de degetele mâinilor. De aceea o raseră pe cap şi întinzându-o de patru părţi, o ucidea pe trup cu curele crude. De aceea o întinseră la pământ cu faţa în sus şi umplură un vas de jeratec de-l puseră pe pântecele sfintei, sfârâind şi cu această o scoaseră din viaţa aceasta. De aceea băgând cinstitul ei trup într-un sac, îl aruncară în mijlocul mării. Iar pe sfinţii Mucenici Claudie, Asterie şi Neon, tăindu-le capetele slujitorii afară din cetate, i-au aruncat să-i mănânce fiarele. Şi aşa s-au sfârşit sfinţii şi bunii biruitorii lui Hristos Mucenici şi fraţi, şi au luat cununa biruinţei.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Tertie, Marcu, Iust care se zice şi Iisus şi Artema.
Stih : Tu scriitor cuvintelor lui Pavel fiind,
Iar eu Tertie al tău nou scriitor sunt.
Slugă Apostolilor pe tine Marcu te-am ştiut.
Dar însă iarăşi şi împreună-lucrător te-am cunoscut.
Iisus aflând pe Iisus mântuire,
Mântuitor s-a arătat a altora prin a numelui purtare.
Artema de slava celor fără de trup s-a împărtăşit.
Păzindu-şi cel către Domnul gând întreg neprihănit.
Aceşti sfinţi Apostoli sunt din cei şaptezeci, luminaţi fiind întru credinţa cea către Dumnezeu. Deci Tertie a fost al doilea episcop al Icoanei după Sosipatru, şi a acestuia lipsă a plinit şi a înnoit pe toţi cei rămaşi cu Sfântul botez, adică câţi rămăsese de la Sosipatru, făcându-se făcător de minuni, a scris şi epistolia Sfântului Pavel cea către Romani. Iar Marcu nepotul de frate al Varnavei de care pomeneşte Apostolul Pavel la epistolie, şi acesta a fost hirotonit episcop Apoloniadei risipind cu propovăduirea adevărului închinăciunea idolilor. Iar Iust căruia şi Iisus îi zic, a fost episcop în Elevterupolis, trăgând pe toţi la cunoştinţa adevărului cu cuvântul învăţăturii sale. Iar Artema a fost episcop în Listra, risipind toate îndărătniciile şi vicleniile dracilor, ca un slujitor desăvârşit al lui Hristos. Deci aşa nevoindu-se aceşti patru Apostoli pentru buna-credinţă şi căzând întru mari şi grele bântuieli cu pace şi-au dat sufletele către Domnul.
Tot în această zi, Sfinţii nouă Mucenici, care prin foc s-au săvârşit.
Stih : Către cuptorul cel ars face pe cei nouă îndrăzneţi.
Cuptorul cel înfocat al dumnezeieştilor dorinţi.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Manuil, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Manuil prin tăierea sabiei să mi se verse zice,
Măcar un pahar de ar fi al meu sânge.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Dometie, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Cu mânie cumplită sabia asupra lui Dometie repezind,
Acesta purtător de sabie este înlăuntrul privind.
Tot în această zi, un gealat oarecare cunoscând pe Hristos, şi în închisoare întunecată fiind băgat s-a săvârşit.
Stih : La închisoare întunecoasă gelatul s-a osândit,
Căci pe Hristos cel ce scoate din întuneric la lumină, l-a cunoscut.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos :
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Cu curgerile sângiurilor stingând focul păgânătăţii, pururea pomenite Zenovie, totdeauna ne rourezi cu ploaia minunilor tale, pe noi cei ce binecuvântăm pe Stăpânul : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Intrând în dumnezeiescul nor, ai văzut pe Cel nevăzut pe cât s-a putut, care ţi-a luminat gândul şi sufletul, Fericite, cântând cu cuget de bunăcredinţă : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...,
Muceniţa cea dintr-un sânge, fiind la un gând cu tine, şi făcând împreună cu tine cele cuvioase cu dragoste, cu tine se învredniceşte bucuriei celei de acolo, slujitorule de cele sfinte Zenovie; cu care împreună cu credinţă te cinstim.
Și acum..., a Născătoarei :
Loc de sfinţenie te-ai arătat Fecioară, de unde Dumnezeu s-a arătat, sfinţindu-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm : Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Cântarea a a 8-a :
Irmos : Tinerii cei grăitori de...
Nu te-ai spăimântat de sabie Ierahe, nu te-ai îngrozit de primejdii, nu te-ai înfricoşat de moarte, care acestea te arăta că eşti împărtăşit cu mărirea cea nemuritoare.
Sfinţit lucrător te-ai arătat tainelor, şi sfinţindu-te pe tine însuţi, te-ai arătat jertfă de bun miros, şi vrednic de masa cea de sus, Zenovie.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Strălucind cu lucruri minunate Ierarhe, luminat ai strălucit raze de mucenicie, şi negura înşelăciunii de tot ai pierdut-o.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai zămislit Strugurul cel nelucrat, care izvorăşte vinul iertării, Fecioară Maică, scapă-mă rogu-mă, de beţia patimilor.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a a 9-a :
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul..
Stătut-ai înaintea judecăţii muncitorilor, Preafericite, propovăduind cu glas mare întruparea Atotţiitorului, şi patimile Lui, Crucea, moartea şi învierea; prin care ne-a mântuit pe noi, ca un Iubitor de oameni.
O minune ! Cum fiind cu trup a biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup ? Cum prin slăbiciune a surpat pe cel cu multe măiestrii ? Cum cel pământean s-a adunat cu slujitorii cereşti, nevoindu-se Zenovie ! Pe care acum îl fericim.
Cinstiţilor Mucenici, trupurile v-aţi dat la tot felul de chinuri, uitându-vă la fericirea cea veşnică; că dumnezeiescul Zenovie prin dragostea cea frăţească, cu podoabe muceniceşti se luminează, împreună cu cinstita Zenovia; pentru aceasta se şi fericesc.
Slavă...,
Pomenirea voastră astăzi fiind luminată cu luminarea Duhului, la toţi a strălucit, luminând cu Darul minunilor; şi totdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri; pe care prăznuind-o vă fericim pe voi mucenicii lui Hristos.
Și acum..., a Născătoarei :
Luminează ochii inimii mele uşă a Luminii rogu-mă, gonind departe întunericul cel adânc al păcatului, de la ticălosul meu suflet; ca să te măresc şi să te cânt, şi cu dragoste să te laud pe tine cea pururea lăudată.
Irmosul :
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup; din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Vopsindu-ţi mai mult decât cu roşu sfinţita podoabă Zenovie fericite, stai înaintea lui Hristos bucurându-te, ca un Ierarh îndumnezeit, rugându-te pentru noi, dimpreună cu cea de un sânge cu tine sfinţita fecioară şi Muceniță Zenovia.
A Născătoarei :
Pe tine te-au propovăduit mai înainte Proorocii, sicriu şi masă, năstrapă şi toiag, munte şi carte scrisă, palat şi scară, şi pod care duci către înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe; iar noi după vrednicie te lăudăm Născătoare de Dumnezeu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECI ŞI UNA
ZIUA A TREIZECI ŞI UNA
Sfinţii Apostoli, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis, şi Sfântul Mucenic Epimah.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale Apostolilor, şi trei ale Mucenicului.
Stihirile Apostolilor, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Peste tot pământul a alergat mântuitoarea voastră vestire, Apostoli ai Domnului, luminând inimile tuturor cu lumina Harului, slăviţilor, şi risipind negura înşelăciunii. Pentru aceasta rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Stahie preafericitul propovăduitor şi Apostol al lui Hristos, Apeli minunatul şi Aristobul, Urban, Amplie şi dumnezeiescul Narcis propovăduind pe Preasfânta Treime, au luminat neamurile şi le-au scos din robie. Pe toţi aceştia să-i fericim cu credinţă.
Luminători prealuminaţi, vase preacurate ale lui Hristos, în care a încăput cu credinţă toată lumina Duhului; stâlpii Bisericii, ceruri preaslăvite, care vestiţi slava lui Dumnezeu, Acestuia vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul acelaşi.
Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor...
Frumuseţile Cerului poftind, Slăvite, întru nimica ai socotit preţul celor vremelnice. Pentru aceasta vieţuind asemenea ca îngerii în trup, ca şi cum ar fi fost fără trup, vitejeşte ai răbdat muncile cele de multe feluri ale tiranilor, Epimahe.
În cămările cereşti dănţuind Slăvite, şi îndulcindu-te de slava Stăpânului tuturor, Epimahe de trei ori fericite; roagă-L pe El pentru noi cei ce te cinstim pe tine; ca să dobândim desfătarea cea veşnică, şi bucuria cea dimpreună cu îngerii.
Luminător prealuminat te-ai arătat Mucenice Epimahe, luminând celor dintru întuneric; pe cei biruiţi mai dedemult de negura necunoştinţei, luminându-i cu învăţăturile tale cele sfinţite; şi pătimind după lege pentru Hristos, ai luat cununa biruinţei.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cu cântări dumnezeieşti, adunându-ne împreună să lăudăm cu credinţă pe Amplie văzătorul de Dumnezeu, şi pe Aristobul şi pe Narcis, pe Stahie şi Urban, şi pe Apeli. Căci aceştia înconjurând toată lumea, cu lumina dreptei-credinţe au pierdut întunericul cel adânc al relei-credinţe; şi surpând capiştile idolilor, au zidit lăcaşuri spre slava lui Dumnezeu; Căruia se şi roagă pururea, să dăruiască lumii un cuget, pace şi mare milă.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te uşa lui Dumnezeu ! Bucură-te Fecioară curată cu totul fără prihană ! Bucură-te Stăpâna şi folositoarea lumii ! Bucură-te zidul şi scăparea, şi acoperitoarea neamului nostru.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioara Maică, şi prunca cea fără prihană, văzând oarecând, pe Mielul său pe Cruce înălţat plângând, striga : Vai mie Fiul meu ! Cum mori, fiind cu firea Dumnezeu fără de moarte.
Troparul Apostolilor, glasul al 3-lea :
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al Mucenicului, glasul al 4-lea :
Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei.
LA UTRENIE
CANOANELE
Din Octoih, unul cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe 8:
CANONUL Apostolilor.
Facere a lui losif.
Cântarea 1-a, glasul 1 :
Irmos : Dreapta ta cea purtătoare...
Pe cei ce cinstesc cu credinţă, şi prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfinţită, de Dumnezeu grăitorilor, mântuiţi-i de negura patimilor, şi-i faceţi părtaşi bucuriei celei veşnice.
Mergând pe urma lui Hristos, Celui ce S-a întrupat pentru milostivire, preafericiţilor; slujind poruncilor Lui celor dumnezeieşti, v-aţi arătat îndreptători către buna-credinţă tuturor celor rătăciţi.
Pe Stahie şi pe Amplie înţeleptul, pe Urban şi Apeli, pe Narcis şi pe Aristobul, pe Ucenicii lui Hristos, adunându-ne dimpreună cu credinţă după datorie să-i fericim.
A Născătoarei :
Pe muntele lui Dumnezeu cel prea-arătat, pe sicriul cel sfânt, masa şi năstrapa cea de aur, pe palatul lui Iisus cel cinstit, pe cea binecuvântată între femei, să o fericim.
Alt CANON al Mucenicului.
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :
Irmos : Cânt ţie Doamne Dumnezeul meu...
Roagă-te fericite Epimahe, să se lumineze cu dumnezeieştile lumini purtătorule de chinuri, cei ce săvârşesc cu credinţă praznicul tău cel purtător de lumină şi cinstit.
Mers-ai către munci bucurându-te, nespăimântându-te de semeţiile tiranilor, Preafericite; ci pentru dragostea Ziditorului tău, te vesele-ai când te ucidea.
Slavă...,
Stătut-ai înaintea divanului purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu cuget vitejesc.
Și acum..., a Născătoarei :
Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că fără sămânţă Te-ai născut din pântecele Fecioarei, prin care ai mântuit pe toţi, ca Unul ce singur eşti Multmilostiv.
Cântarea a 3-a :
Irmos : Însuţi cel ce ştii neputinţa...
Ca un spic cu multă roadă te-ai arătat înţelepte, hrănind pe cei ce se topeau de foamea credinţei, cu cuvântul înţelegerii Stahie de Dumnezeu fericite, şi i-ai făcut părtaşi hranei celei mai bune, prin Dar, cu puterea Duhului.
Făcându-te iscusit cu mreaja limbii, ai vânat mulţimea din adâncimea rătăcirii Apostole, şi ai adus-o dobândă dumnezeiască, Narcise, Împăratului şi Stăpânului făpturii; Celui ce a venit să mântuiască pe cel rătăcit.
Pornind de la răsărit ai alergat ca o stea, şi ai ajuns la cetăţile Britaniei, propovăduind Evanghelia lui Hristos şi luminând cu Darul, pe cei ce primeau cuvântul tău cu credinţă, fericite Aristobule.
A Născătoarei :
Cămară a lui Hristos purtătoare de lumină şi scaun preaînalt te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană; că întru tine odihnindu-Se însuşi a ridicat ostenelile noastre, şi a gătit celor vrednici, odihna ceea ce va să fie.
Alt Canon,
Irmos : Arcul celor puternici..
Semeţia păgânilor a întunecat-o, îmbrăcându-se cu toată întrarmarea Crucii, purtătorul de biruinţă şi încununatul Mucenic a lui Hristos Epimah.
Nebăgând în seamă mărirea cea vremelnică, şi dezbrăcându-te pentru lupte te bucurai ca un ostaş cu gând viteaz, Mucenice a lui Hristos Epimahe.
Slavă...,
Trupul ţi l-ai dat muncilor Mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuţi jertfă preacinstită Stăpânului.
Și acum..., a Născătoarei :
Bucură-te Maică pururea Fecioară, ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul, şi L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu şi Om.
Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
CONDACUL Apostolilor, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Ca nişte sfinţite vistierii ale Preasfântului Duh şi raze ale Soarelui Slavei, după datorie să lăudăm pe înţelepţii Apostoli, pe Apeli pe Urban şi pe Aristobul, pe Amplie, pe Narcis şi pe Stahie, pe care i-a adunat Harul Dumnezeului nostru.
SEDEALNA, glasul 1:
Podobie : Mormântul tău...
În tot pământul a ieşit cu adevărat vestea voastră cea înţeleaptă, singuri văzători ai Domnului, Apostoli slăviţi Urbane cu Amplie şi Aristobule, Apeli şi Narcise, împreună cu Stahie; rugaţi-vă neîncetat Mântuitorului pentru noi.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...
Împodobindu-te cu dumnezeieştile luminări, ai împuţinat întunericul nedumnezeirii înţelepte, chinuindu-te prin sânge; pentru aceea, săvârşind cu credinţă preasfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta, toţi ne rugăm ca să luăm milă, Mucenice Epimahe.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea :
Curată cu totul fără prihană şi neispitită de nuntă, ceea ce singură ai născut în vreme, pe Fiul şi cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus de vreme; pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii Patriarhi, cu Mucenicii, Cuvioşii şi cu Proorocii, să ne dăruiască nouă iertare şi mare milă.
A Crucii, a Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe care binecuvântată nu înceta rugându-L, să ne dăruiască nouă iertare greşelilor.
Cântarea a 4-a :
Irmos : Munte umbrit cu Darul...
Strălucind pe pământ Soarele dreptăţii, aievea a slobozit ca pe nişte raze de taină pe Stahie, pe Narcis şi pe Urban, pe Amplie, pe Aristobul şi pe Apeli, ca să lumineze pe cei dintru întuneric.
Întărindu-te cu puterea Dumnezeiescului Duh, pe cei ce locuiau întru adâncimea necunoştinţei i-ai arătat fii Luminii, Amplie Apostole; săvârşind lucruri minunate preamărite şi năbuşind taberele dracilor.
Fiind plin de ape dumnezeieşti, ai curs ca un râu de mântuire Urbane, gonind apele cele amare, care nu erau de băut şi adăpând cu Darul plinirea celor cu bunăcredinţă, Preafericite.
A Născătoarei :
Arătatu-te-ai mai aleasă decât îngerii Stăpână, că te-ai învrednicit a încăpea în pântece minunat, pe Acela de Care şi ei singuri se înfricoşează, şi a purta în mâini ca pe un Prunc, pe Acela ce este mai presus de zile şi de ani.
Alt Canon,
Irmos : Arătatu-te-ai pe pământ...
Negrijind de înfricoşările celor fără de Dumnezeu, s-au întrarmat către nevoinţă lăudatul Epimah, strigând cu îndrăzneală : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.
Fiind întărit cu nădejdea bunătăţilor celor ce vor să fie, bărbăteşte a defăimat durerile, strigând Epimah : Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...,
Defăimând lucrurile cele pământeşti, prin moarte ai moştenit împărăţia cea veşnică, minunate Epimahe, cu credinţă strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Și acum..., a Născătoarei :
Ceea ce întreci cetele heruvimilor şi ai ţinut în braţe pe Dumnezeu cu trup; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti nenuntită.
Cântarea a 5-a :
Irmos : Cel ce ai luminat cu lumina...
Oile cele alese de Dumnezeu ale Păstorului celui bun, în mijlocul lupilor s-au trimis de El, ca să-i îmblânzească şi să-i ducă în staulul cel înţelegător prin credinţă.
Marele Andrei te-a sfinţit pe tine Stahie preasfinţite, episcop Bizantiei, ca să ocârmuieşti pe credincioşii cei de acolo, ce înoată către limanurile cele line, cu Dumnezeiescul Dar.
Ca o piatră de mare preţ din marginea unghiului, te-a avut cinstita Biserică a Iracliei, Apeli fericite, întărindu-o pe ea cu cuvântul adevărului. Pentru aceea după vrednicie te lăudăm pe tine.
A Născătoarei :
Zămislit-ai pe Cuvântul mai presus de cuvânt şi ai născut prealăudată, pe Cel ce Tatăl L-a născut din pântece mai înainte de veci. Pentru aceea ca pe o Maică a Acestuia, după vrednicie te fericim.
Alt Canon,
Irmos : Lumina ta Doamne trimite-ne...
Împlătoşându-se prin Dar cu arma Crucii, striga Mucenicul către păgâni : Nici sabia, nici focul, nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos.
Epimah cel cu bună laudă stând la judecată de faţă, înaintea celor fărădelege, a strigat cu îndrăzneală : Dumnezeii care n-au făcut Cerul şi pământul, să piară.
Epimah ca răbdător de chinuri insuflându-ţi-se de Dumnezeu, ai propovăduit Treimea celor ce nu cunoşteau pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh întru o Fiinţă.
Și acum..., a Născătoarei :
Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt al naşterii tale Curată ? Că ai născut întrupat pe Cel din fire Dumnezeu, mai presus de cuvânt.
Cântarea a 6-a :
Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul...
Tulburat-aţi marea păgânilor, cu dumnezeieştile voastre umblete, şi aţi mântuit pe cei ce se înecau dedemult în apa cea sărată, care mântuindu-se, i-aţi adus Mântuitorului, de Dumnezeu fericiţilor.
Propovăduit-ai pe Dumnezeu cel voitor de milă, şi ai scăpat din înşelăciune sufletele celor binecredincioşi, dumnezeiescule Narcise, făcându-te maimare scaunului Atineilor, şi săditor de pomi frumoşi, de Dumnezeu fericite.
Dumnezeiescul Urban, izvorând cuvânt izvorâtor de viaţă, şi Dar de tămăduiri, a tras popoare către luminarea dumnezeiescului Dar, ca un următor Celui ce S-a întrupat şi a mântuit lumea.
A Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine prin care ne-am îndreptat, noi cei mai înainte osândiţi, şi ne-am unit cu slujitorii cei fără materie, şi ne-am învrednicit raiului, ceea ce eşti între femei binecuvântată şi de Dumnezeu dăruită.
Alt Canon,
Irmos : Strigat-au mai înainte...
Încetat-a rătăcirea idolilor Epimah, cu puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi a luat de la Dânsul cununile măririi cu adevărat.
Părăsit-a cele din lume şi lumea Epimah, şi trupul şi l-a dat muncilor cu bărbăţie pentru Stăpânul; şi acum se bucură cu purtătorii de chinuri.
Slavă...,
Patimilor lui Hristos împărtăşindu-se Epimah, cu puterea Dumnezeului nostru Celui ce S-a răstignit cu trupul, a luat de la Dânsul cununile măririi, ca un următor al Lui.
Și acum..., a Născătoarei :
Roagă pentru robii tăi Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pe Cel ce S-a întrupat din tine Dumnezeul nostru; că numai pe tine te ştim folositoare, noi credincioşii.
Irmosul :
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune scoate-mă, Iisuse Împărate al puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie : Cu sângiurile tale...
Până la marginile lumii alergând, cuvântul cunoştinţei de Dumnezeu aţi semănat şi spic înmulţit secerând, Împăratului tuturor l-aţi adus, Apostolii lui Hristos cei preafericiţi.
ICOS.
Pomenirea Apostolilor, toţi ca pe o zi de mântuire să o lăudăm acum, şi cu bunăcredinţă să o fericim. Că aceasta luminează la toată lumea ca un soare, gonind cu razele luminii toată negura, şi strălucind pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea lor, şi o cinstesc cu credinţă. Pentru aceasta cu osârdie să ne adunăm, să-i lăudăm şi să strigăm către dânşii : Păziţi-ne de primejdii Apostoli ai Domnului preafericiţi.
SINAXAR
În această lună, în ziua treizeci şi una, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci : Stahie, Amplie, Urban, Narcis, Apeli şi Aristobul.
Stih : Stahie prin secera sfârşitului ca un spic arătându-se.
Din viaţa aceasta s-a mutat secerându-se.
Aristobul sufletele cu cuvinte vânând,
Le aduce lui Hristos plata vânării cerând.
Tace alăuta cea cu patru strune a Apostolilor,
Pentru despărţirea duhurilor, ce pentru a strunelor.
Întru a treizeci şi una, şase Apostoli au adormit,
Şi sfârşitul cel dorit au dobândit.
Dintre aceşti cinci sfinţi Apostoli, Stahie se puse episcop Vizantiei de către Apostolul Andrei şi a zidit şi biserică în Arghiropol, la care se aduna nenumărată mulţime de creştini şi-i învăţa. Şi aşa vieţuind şaisprezece ani, cu pace a răposat iar Sfântul Apeli făcându-se episcop Iracliei şi pe mulţi aducând la credinţa lui Hristos, a luat fericitul sfârşit. Iar Sfântul Amplie şi Urban, făcându-se şi ei episcopi, tot de acest Apostol Andrei, însă Amplie cetăţii Odisopoleos, iar Urban Macedoniei şi pentru mărturisirea în Hristos şi a idolilor surpare, omorâţi fiind de jidovi şi de elini, şi-au dat fericitele lor suflete la Dumnezeu. Iar Narcis aşezându-se episcop Atineilor şi în multe feluri fiind muncit, şi-a dat şi el sufletul la Dumnezeu, pentru care şi-a vărsat şi sângele cu osârdie. Iar Aristobul, s-a hirotonit şi acesta păstor al oilor celor cuvântătoare şi pe Hristos tuturor propovăduindu-l, a luat fericitul sfârşit al ostenelilor sale celor multe.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah
Stih : Nu s-a arătat Epimah către sabie fricos,
Căci apărător avea pe Dumnezeu cel necuprins.
În a treizeci şi una lui Epimah gâtul i s-a tăiat,
Şi bucurându-se, la Cer s-a mutat.
Acesta era din Egipt, foarte frumos la faţă, şi locuia la ţară, fiind din cetatea Pilusiului. Deci pârându-se la ighemonul Apelian, care muncea mulţime de sfinţi în Alexandria şi când se făcea jertfă idolilor mergând Epimah degrabă, se apucă să răstoarne jertfelnicul. Deci îndată îl spânzurară de un lemn şi-l strujiră cu unghii de fier şi-i zdrobiră oasele cu pietre. Deci stând o femeie acolo, care era oarbă de un ochi şi căutând fără abatere tot la Sfântul, se făcu la dânsa o minune mare şi dorită, că strujind pe Sfântul şi rupându-se oarece parte din trupul său, de se aruncă în văzduh, pică o picătură din sângele lui în ochiul ei cel beteag şi închegându-se picătura, o minune i se făcu lumină şi i se făcu ochiul sănătos, apoi şi capul Sfântului s-a tăiat.
Tot în această zi, cel dintru Sfinţi Părintele nostru Iacov episcopul Migdoniei, unul din cei trei sute optsprezece Sfinţi Părinţi din Niceea.
Stih : Iacov strămutând patimile trupului,
A arătat din lucruri purtarea numelui.
Acest sfânt Părintele nostru Iacov, a fost episcop în Antiohia Migdoniei, căreia îi zic şi Nisibia, şi pentru cea desăvârşită faptă bună a sa, făcându-se mare şi de minuni făcător, a înviat morţi cu puterea lui Hristos şi a întors pe mulţi din nebunia idolească spre cunoştinţa dumnezeiască, şi pe alţii care de frica omenească se lepădau de Hristos, i-a făcut de s-au întors la dânsul. Şi a scris şi o carte foarte de folos, şi a urmat unele dintru acea carte Teodorit episcopul Chirului la a sa de Dumnezeu iubitoare istorie. Acesta răbdând multe năpaste de la împăraţii cei închinători de idoli şi neînduplecându-se, ajunse până în zilele marelui împărat Constantin, de a fost unul din acei trei sute optsprezece sfinţi Părinţi, ce s-au strâns la Soborul cel dintâi şi pecetluind şi adeverind cu cei ce erau împreună cu dânsul, câte s-au propovăduit acolo cu bunăcredinţă, se duse la Constantinopol la marele Mitrofan, şi adunându-se cu dânsul şi îngropându-l după ce a răposat, s-a întors la scaunul său şi puţin trăind în urmă şi luminând cu semne şi cu minuni, a răposat întru Domnul.
Tot în această zi, povestirea lui Teodorit episcopul, pentru viaţa şi nevoinţa oarecăruia Mărturisitor nenumit.
Stih : Deşi nu ştim care ţi-i numirea fericite
Dar cu adevărat eşti scris în cartea celor vii sfinte.
În zilele apostatului Iulian, un tânăr un oarecare fecior de popă idolesc, fiind crescut în păgânătate, se mută în ceata bunilor credincioşi, într-acest chip : Oarecare femeie vestită în frica lui Dumnezeu şi cu vrednicia diaconiţă, era cunoscută cu mama Sfântului acestuia. Aceasta când venea el cu mamă-sa încă mic fiind, îl primea şi-l îndemna spre creştinătate. După aceea murind mamă-sa, mergea la dânsa tânărul şi lua obişnuita învăţătură. Şi întărindu-se cu aceste învăţături ale cinstitei femei, o întrebă, zicând : Cum aş putea să scap de rătăcirea tatălui meu şi să fiu părtaş adevărului, care îl propovăduieşti tu ? Iar ea îi zise : Trebuie fiul meu să scapi de la tatăl tău şi să alegi pe Făcătorul şi al tău şi al lui şi să mergi într-altă cetate, unde vei putea să scapi de mâinile păgânului împărat. Şi ea i se făgădui că-i va purta grija, de va veni lucrul acesta la sfârşit. Iar tânărul zise : Da-m-voi şi sufletul. Deci trecând câteva zile, Iulian se sui în Antiohia la Dafne, făcând jertfe de obşte cu poporul şi împreună cu dânsul se sui şi tatăl copilului fiind popă idolesc, că avea obicei a merge şi el cu împăratul. Deci era şi copilul cu tatăl său şi cu alt frate al lui că era slujitor capiştei şi stropea bucatele împărăteşti, căci 7 zile obişnuia a prăznui la Dafne. Iar la ziua dintâi stând înainte copilul la rânduielile slujbei ce avea de presără înaintea împăratului şi stropind spurcatele bucate după obicei şi umplându-se de urâciune, fugi de merse la Antiohia şi îndată sosind la minunata acea femeie, zise : Eu m-am ţinut de cuvânt şi am făcut precum m-am făgăduit, de am venit, iar tu te grijeşte şi de mântuirea mea şi de a ta, şi plineşte ceea ce mi-ai făgăduit. Şi îndată sculându-se, a dus pe copil la omul lui Dumnezeu la Sfântul Meletie şi el atunci îl aşeză, ca să se afle sus la lăcaşul lui. Iar tatăl său căutându-şi copilul, înconjură dafnele şi mergând în cetate lua aminte în toate părţile, înconjurând drumurile şi cărările ca să-l afle. Deci mergând şi acolo unde era lăcaşul Sfântului Meletie, căutând în sus, l-a văzut unde se pleca în jos şi grăbind îl apucă de-l pogorî târâş; şi aducându-i la casa lui întâi îl bătu cu toiege şi i-a pătruns spinarea şi mâinile şi picioarele cu frigări arse. De aceia l-a închis într-o cămară şi încuind-o pe dinafară se sui la Dafne. Acestea eu (zice fericitul Teodorit) am auzit povestind omul bătrân fiind atunci, că făcându-se minunat şi plin de dumnezeiescul Dar, a zdrobit toţi idolii tatălui său şi batjocorii slăbiciunea lor. De aceia luându-şi seama de ce făcu pentru venirea tatălui său, se rugă lui Dumnezeu să se năstăvească, să zdrobească încuietorile şi să se deschidă uşile, că pentru tine Doamne, zicea, am pătimit şi am făcut aceasta. Şi zicând eu, zice, aceste cuvinte, căzură încuietorile şi se deschiseră uşile. Şi numaidecât ieşii de mă dusei la acea femeie şi ea îmbrăcându-mă în port femeiesc şi ţinându-mă în camera ei, mă duse iarăşi la Sfântul Meletie. Iar el m-a dat în mâna Patriarhului din Ierusalim, fiind atunci Sfântul Chiril, şi aşa ne-am dus noaptea la Palestina. Deci după moartea lui Iulian, a povăţuit aceasta şi pe tată-său la buna-credinţă; şi ajungând la bătrâneţe şi purtând rănile pe trupul său şi povăţuind şi pe alţi elini spre buna-credinţă, s-a dus şi el către veşnicele lăcaşuri.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Ştefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma, Damian, Sava, Vas, Avramie şi sinodia lor.
Stih : Cei nouă nevoitori cu mulţimea împreună a pătimitorilor.
În ceruri deopotrivă s-au împărtăşit şi cununilor.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Pes, care cu piatra fiind lovit în cap s-a săvârşit.
Stih : Piatră roşie ca un Dar este ţie aducând,
Pes, capul său sângerat având.
Tot în această zi, Sfintele douăsprezece tinere, care înlăuntrul cămării spânzurate s-au săvârşit,
Stih : Ca un ceasornic lemnul cel ce în mijlocul cămării era,
Pe cele douăsprezece tinere în loc de ceasuri le arătă.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Seleuc şi Stratonic împreună vieţuitori, care de sabie s-au săvârşit care izvorăsc mir pururea.
Stih : Împreună vieţuitorii prin sabie sângele lor vărsând,
Care şi morţi fiind se văd Mir pururea izvorând.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Gordian, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Şi Gordian slava mucenicilor a căutat,
Care prin sabie Mucenic arătându-se o a aflat.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Epimah Romanul, care de sabie tăiat s-a săvârşit.
Stih : Epimahe ascuţiturile săbiilor răbdând,
Împungi pe vrăjmaşii ale căror dinţii ca sabia sunt.
Tot în această zi, Sfinţii trei Mucenici cei în Melitina, care zdrobindu-li-se picioarele s-au săvârşit.
Stih : La trei Mucenici picioarele cu lemne li s-au sfărâmat,
Şi picioarele înşelăciunii cele lungi le-au sfărâmat.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae, care în Hio a mărturisit la anul o mie şapte sute cincizeci şi patru, care de sabie s-a săvârşit.
Stih : Nicolae răsplătiri de biruinţă ai luat,
Căci pentru Hristos fericite cu tărie te-ai luptat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a :
Irmos : Pe tine Născătoare...
Cu răbdarea v-aţi scăpat de surpările vrăjmaşului, care vă supăra pe voi, cu ploile cuvântului vieţii măriţilor Apostoli, toată văpaia rătăcirii aţi încetat-o, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri binecuvântat eşti şi preamărit.
Luminat te-ai sfătuit prea-alesule, şi desăvârşit ai învăţat pe ucenicii tăi Aristobule fericite; ca unul ce ai avut pe înţelepciunea cea Ipostatnică, de te-ai învăţat să propovăduieşti pe Dumnezeu, Cel prealăudat şi preamărit.
Adunarea cea sfinţită a credincioşilor, cu preasfinţite glasuri te fericeşte pe tine Apeli, că ai avut sfârşit fericit şi vieţuire îngerească, cântând totdeauna : Dumnezeul părinţilor, Cel prealăudat şi preamărit.
A Născătoarei :
Mântuieşte-ne pe noi de supărări şi de scârbe, de tot felul de primejdii, şi de năpădirea barbarilor, Stăpână prealăudată; ca să te mărim pe tine, şi pe Cel născut din tine, mireasă a lui Dumnezeu pe Cel lăudat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor.
Alt canon,
Irmos : Tinerii lui Avraam oarecând...
Călcând bărbăteşte rătăcirea împreună cu focul pururea pomenitul Epimah, striga Celui răstignit : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Nu s-a spăimântat Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de munci, ci a strigat : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă...,
Cu răbdarea supărărilor, Mucenicul nicicum n-a dat cinste dumnezeilor celor fără de suflet. Ci cu credinţă striga : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Și acum..., a Născătoare :
În rugul cel nears şi în cuptorul cel dătător de rouă, tu te-ai însemnat mai înainte Maică Fecioară; care ai născut negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine.
Cântarea a 8-a :
Irmos : În cuptor tinerii lui Israil...
În lume ca nişte fulgere v-aţi arătat văzătorilor de Dumnezeu, arzând rătăcirea; iar pe fiii zilei i-aţi arătat cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu sarea cea dulce a dogmelor tale Amplie, ai curăţit putrejunea rătăcirii. Pentru aceasta cinstindu-te cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Să se laude Stahie cel mărit, Amplie, Apeli şi Narcis, Urban şi preaînţeleptul Aristob, strigând cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Ştiindu-te pe tine zid, scăpare şi scară, care duci pe om întru înălţime, ceea ce eşti Curată fără prihană, strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Pe cel ce s-a pironit...
Închipuind cinstita patimă pe mădularele tale înţelepte, ai suferit bărbăteşte ispita multor munci propovăduind pe Hristos Dumnezeul nostru.
Sudorile tale Mucenice, pică dulceaţă de dumnezeiască credinţă, care ridică amărăciunea rătăcirii idoleşti Epimahe; pentru aceea măreşti pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Epimahe preafericite, strigând : Preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Și acum..., a Născătoarei :
Mântuieşte-mă Curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care S-a asemănat nouă; ca şi cu laude pururea să te fericim, binecuvântată.
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.
Cântarea a 9-a :
Irmos : Chipul naşterii ale celei curate...
Ca să luminezi lumina cunoştinţei marginilor pământului, care erau pline de rătăcirea vrăjmaşului, pline de întunericul nedumnezeirii, le-ai trimis lor Îndurate razele Tale de mântuire.
Cu purtarea numelui te-ai arătat, Mărite, spic de mântuire, aducând celor ce au trebuinţă, grâu care dă întărirea cunoştinţei lui Dumnezeu, şi scapă din foametea cea înţelegătoare, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te fericesc pe tine, propovăduitorule de cele sfinte.
Dumnezeiască gură făcându-te, limbile ritorilor le-ai arătat negrăitoare, şi din gâtlejul vrăjmaşului ai scos sufletele Aristobule, şi prin cunoştinţă desăvârşit le-ai adus Domnului mântuite.
Vieţuind, v-aţi arătat dumnezeieşti Apostoli ca nişte ceruri văzătoare de Dumnezeu; pentru aceea, pe cei ce curat vă cinstesc şi cu dragoste vă fericesc, să-i învredniciţi a fi părtaşi Luminii celei veşnice.
A Născătoarei :
Purtând pe Cel ce poartă toate, şi aplecând pe Cel ce dă hrană tuturor, mare şi înfricoşată este taina cea mai presus de gând, sicriule al sfinţeniei şi al curăţiei, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceea cu credinţă te fericim.
Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Fiind întărit cu puterea lui Hristos, Epimahe purtătorule de chinuri, ai smerit stăpânirea cea neputincioasă a dracilor, şi ai ridicat luminat semn de biruinţă, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru aceasta cu credinţă te fericim.
Arătatu-s-a ca un izvor adevărat sicriul tău Epimahe, izvorând dar de minuni preamărite, şi gonind norul patimilor de la cei ce vin către tine totdeauna, Mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă.
Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmaşului, prealăudate, şi ai pierdut numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înaintea tiranilor şi a împăraţilor, Epimahe. Pentru aceasta toţi te fericim.
Slavă...,
Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor ce te laudă cu credinţă, fericite purtătorule de chinuri Epimahe. Pentru aceasta toţi te fericim.
Și acum...,
Lăcaş Luminii te-ai făcut Curată; pentru aceasta te rog, luminează-mi rogu-mă Stăpână, ochii inimii mele celei smerite de negurile cele cumplite ale patimilor, ca şi cu credinţă să te fericesc.
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
SEDEALNA
Podobie : Femei auziţi...
Stahie, Amplie, Narcis, Apeli Slăvitul, dumnezeiescul Aristobul şi Urban, luminătorii, acum să se laude de noi după datorie, ca nişte Apostoli ai lui Hristos; rugându-se pentru noi, cei ce cu iubire săvârşim sfinţită pomenirea lor.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea.
Uitându-te către moştenirea cea prealăudată, păzeşte-o cu puterea ta cea nebiruită; îndreptează sceptrurile împărăţiei, şi le întăreşte; îmblânzeşte limbile şi revarsă pacea până la marginile lumii, Născătoare de Dumnezeu.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Page updated
Google Sites
Report abuse