Duminica Vameșului și a Fariseului * Duminica Fiului Risipitor * Săptămâna Lăsatului sec de Carne * Duminica Lăsatului sec de Carne * Săptămâna Lăsatului sec de Brânză * Duminica Lăsatului sec de Brânză * Din Învățătura de Tipic a lui Marcu * Săptămâna 1-a din Postul Mare * Săptămâna a 2-a din Postul Mare * Săptămâna a 3-a din Postul Mare * Săptămâna a 4-a din Postul Mare * Săptămâna a 5-a din Postul Mare * Săptămâna a 6-a din Postul Mare * Duminica Floriilor * Săptămâna Patimilor * Cântări Treimice * Stihiri de Umilință * Viața Cuvioasei Maria Egipteanca * Istorie de folos
Embedded Files
DUMINICA
DUMINICA
A DOUA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
ÎN CARE SE CÂNTĂ RÂNDUIALA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELE NOSTRU GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI, AŞEZATĂ DE PREASFINŢITUL FILOTEI
LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, cântând : trei Stihiri ale învierii, trei ale lui Anatolie şi aceste patru ale Sfântului. Glasul al 2-lea,
Podobie : Cu ce cununi de laude...
Cu ce cântări de laude vom lăuda pe ierarhul ? Trâmbiţa teologiei, gura cea insuflată de focul darului, cinstitul locaş al Duhului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează lumea.
Cu ce flori de laude, vom încununa pe ierarhul ? Pe apărătorul creştinătăţii şi împotrivitorul păgânătăţii, pe folositorul cel călduros al credinţei, pe marele îndreptător şi învăţător; vioara cea bine tocmită a Duhului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care izvorăşte ape de vindecări credincioşilor; pe marele şi minunatul Grigorie.
Cu ce buze noi, pământenii, vom lăuda pe ierarhul ? Pe învăţătorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeieștii lumini, pe tăinuitorul cel ceresc al Treimii. Podoaba cea mare a monahilor; pe cel ce a strălucit cu fapta şi cu gândirea la cele de sus; lauda Tesalonicului, carele are în ceruri pe cel dintru aceeaşi cetate, pe izvorâtorul de mir, dumnezeiescul şi preaminunatul Dimitrie.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Cuvioase de trei ori fericite, preasfinte Părinte, păstorule cel bun şi discipol al lui Hristos, mai marele păstorilor, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi; însuţi şi acum Grigorie de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru, cu rugăciunile tale, cere să se dăruiască nouă mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu; cea dintâi a glasului.
LA LITIE
Stihira hramului, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, după Alfa-Vita.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Limba cea deşteaptă spre învăţătură, răsunând în urechile inimilor, ridică sufletele celor leneşi şi prin cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu scară se află, suind pe cei de pe pământ la Dumnezeu. Pentru aceasta, Grigorie, minunea Tesaliei, nu înceta rugându-te lui Hristos, să lumineze, cu dumnezeiasca lumină, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară ce nu ştii de mire, care ai zămislit negrăit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, primeşte rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curăţire de greşale; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
Acum slobozește pe robul Tău..., Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru..., Troparul : Născătoare de Dumnezeu..., (de trei ori) , Şi cealaltă urmare a Privegherii. Iar unde nu este Priveghere, zicem Troparul învierii. Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea : Luminătorule al dreptei credinţe..., Şi acum..., a Născătoarei : Cela ce pentru noi Te-ai născut...,
LA UTRENIE
După cei șase Psalmi, la, Dumnezeu este Domnul..., troparul învierii, (de două ori) Slavă..., al Sfântului, glasul al 8-lea.
Luminătorule al dreptei credinţe, întărirea Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al darului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei : Cela ce pentru noi Te-ai născut... Obişnuitele Catisme şi citire din Exaimeron. Apoi Antifoanele glasului. Toată suflarea..., Evanghelia Utreniei ce va fi de rând. Învierea lui Hristos..., Psalmul 50.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi : Glasul al 6-lea,
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira aceasta :
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție; Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
CANOANELE
Din Octoih al Învierii cu Irmosul pe 4, al Triodulul pe 4 şi al Sfântului pe 6.
Canonul Triodului.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...
Luând noi glasul desfrânatului, cu fierbinţi lacrimi cădem către Tine, Părintele şi Dumnezeul tuturor, strigând : Am greşit depărtându-ne de la Tine, necurăţiei slujind. Deci primeşte pocăinţa noastră.
Starea cea împărătească care o ai dăruit mie defăimându-o, Cuvinte, rău m-am osândit, ca cel ce iubind dulceaţa păcatului m-am asemănat dobitoacelor. Ci Tu, Mântuitorule, Cela ce pentru mine om Te-ai făcut, păzeşte-mă cu îndurarea Ta.
În genunchi cad ca şi dedemult desfrânatul, Stăpâne Doamne. Deci Tu grăbind primeşte-mă, şi îmbrăţişându-mă cu mâinile, dăruieşte-mi chipul mântuirii Tale, şi în loc de argat, Iubitorule de oameni, iarăşi fiu al Tău mă fă.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Dumnezeieștii arătări, firea omenească prin tine s-a învrednicit, că tu una părtinitoare ai fost Fecioară către Dumnezeu omul. Pentru aceasta ca pe o Născătoare de Dumnezeu, toţi, după vrednicie te slăvim.
Alt Canon, al Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Deschide-voi gura mea...
Veniţi dumnezeieşti ritori şi cei mai aleşi dintre teologi, veniţi limbile cele de Dumnezeu grăitoare, adunaţi-vă întru una, ca să lăudaţi după vrednicie pe ritorul Duhului, pe dumnezeiescul Grigorie.
Să se laude de mine stâlpul credinţei, apărătorul Bisericii, marele Grigorie, prea-alesul păstor al Tesalonicului, podoaba cea adevărată a cetei ierarhilor.
Slavă...
Din pruncie ai poftit viaţa cea mai bună, şi din tinereţe ai iubit Părinte înţelepciunea cea desăvârşită; şi întocmai cu obiceiurile şi cu gândul te-ai arătat cu cel de un nume cu tine, dumnezeiescul Grigorie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fii mie, Preacurată, cale vieţii mele, povăţuindu-mă spre dumnezeieştile locaşuri, că am rătăcit şi m-am alunecat în surpăturile răutăţii, din care ridică-mă cu mijlocirea ta.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut...
Înfricoşându-mă de lucrurile mele şi de înstrăinarea cea cu depărtare şi de risipirea bogăţiei Tale, pe care am cheltuit-o în desfrânări, întru pocăinţă strig către Tine, Dumnezeule şi Părintele meu : Greşit-am, mântuieşte-mă.
Greşind pe pământ, mă înfricoşez de cer; că am să fiu mustrat la judecată, când toţi vor sta de faţă, Cuvinte, judecându-se cu dreapta Ta judecată.
Întunecatele şi spurcatele mele gânduri mă hrăneau, când de la Tine, Mântuitorule, mă depărtasem eu, păcătosul. Iar acum strig : Greşit-am ! Greşit-am, mântuieşte-mă, pe cel ce cu căldură alerg la îndurarea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Frământătura lui Adam s-a îndumnezeit, Fecioară; că din pântecele tău purtător de trup S-a arătat Dumnezeu, prin Carele am fost chemaţi din osânda dedemult cei înşelaţi cu nădejdea îndumnezeirii.
Alt Canon,
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Păzind curgerile dumnezeieştilor tale învăţături, scăpăm de toată măiestria celor de rea credinţă şi gonim toate cetele lor, cu sfinţitele tale scrisori, Grigorie.
Înţelepciunea nebunească a celor de rea credinţă o ai stricat, Iericite, având în inima ta înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică; prin care cu sunet ai sfărâmat deşarta lor întărâtare.
Slavă...
Omorându-ţi toată zburdarea trupului celui stricăcios, Înţelepte, sihăstreşte ţi-ai înviat mişcările sufletului şi l-ai făcut pe el organ dumnezeiesc al teologiei.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu cunoştinţa minţii şi cu voinţa am iubit cu dinadinsul viaţa, cea de ruşine şi păcătoasă; ci cu dumnezeiasca dragoste, leagă-mă Fecioară, mireasă a lui Dumnezeu, prin dumnezeiască rugăciunea ta.
CONDACUL glasul al 4-lea.
Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata, să ne sculăm dar postindu-ne, să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate cu milostenie, strigând : Greşit-am mai mult decât nisipul mării. Ci slăbeşte, Făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciunii.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobia : Degrab ne întâmpină...
Înşelăciunea celor rău credincioşi o ai ars, Înţelepte, şi credinţa ortodocşilor bine o ai arătat şi ai luminat lumea. Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Hristos, să ne mântuiască pe noi pe toţi. (de două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Primeşte degrab rugăciunile noastre, Stăpână, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană. Stinge supărările hulitorilor, doboară vicleniile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor fără de Dumnezeu, care se întrarmează asupra robilor tăi.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Tu eşti puterea mea...
Lepădând părinteştile porunci, dumnezeiasca bogăţie care mi-ai dăruit, în dulceţile patimilor o am cheltuit; pentru aceasta ca cel ce cu mărturisire mă căiesc, nu Te scârbi asupra mea, Stăpâne.
Cu dumnezeiască cuviinţă primind sărăcie, pe mine cel ce demult m-am fost depărtat, cheamă-mă către Tine; şi spre veselie mă rânduieşte Iubitorule de oameni, ajutând cu trupul Tău, cel dumnezeiesc, Cuvinte, chemării mele.
Prin lacrimi neîncetate să ne mântuim de veşnicele munci, pe care le-a gătit Dumnezeu viclenilor duhuri. Ca fiul cel pierdut, strigând : Greşit-am Ţie, Părinte ! Ci primeşte-ne pe toţi cei ce alergăm la milostivirea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cuvântul, Cel ce este fără început cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioara cea neispitită de bărbat Se naşte afară de legea firii; şi a rămas ceea ce era şi în ceea ce a primit de la noi, iarăşi a rămas. Că este un Fiu în două firi, păzind întru amândouă cele ale firii.
Alt Canon,
Irmos : Sfatul cel neurmat...
Deschizându-ţi gura ta, Părinte înţelepte, ai propovăduit înţelepciunea lui Dumnezeu la care ai gândit în inima ta pururea; şi pe Varlaam cel deşert, neînţelept şi fără minte l-ai arătat.
Apus-ai sub pământ, după legea firii, soare cel prea dulce; ci vei răsări de dimineaţă cu Hristos, Soarele cel neapus, Cel ce caută spre toţi prin rugăciunile tale.
Slavă...
Arătatu-te-a darul lui Dumnezeu, pe tine, Fericite, laudă şi întărire preamare ortodocşilor; păstor bun şi al doilea teolog şi turmei păzitor prea deştept.
Şi acum..., a Născătoarei :
Deschide-mi urechile sufletului, Maică a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cel ce a deschis mai înainte urechile surdului şi mă învredniceşte a lua în urechi dumnezeieştile cuvinte şi a le împlini.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
De bogăţiile şi de dumnezeieştile daruri m-am lipsit, ducându-mă departe, unde m-am topit de foamea bunătăţilor vieţii; ci Tu, Părinte, ca un bun umple-mă de dulceaţa şi mărirea cea dedemult, pentru bună îndurarea Ta.
Primind gândul celui pierdut, carele şi-a cheltuit viaţa întru desfrânări, să alergăm către milostivul Părinte cu neîndoită credinţă şi cu inimă înfrântă, ca să primim lăsarea păcatelor.
Nu întârzia suflete al meu petrecând în locuri depărtate, ci degrab aleargă mărturisindu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei dezlegare pentru relele ce le-ai lucrat, viaţa cheltuindu-ţi.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Soarele dreptăţii, Cel ce Se poartă pe nor luminos, întru tine Îl vedem preacurată Fecioară purtându-Se, Carele goneşte întunericul nebuniei idoleşti şi luminează cu adevărată înţelegere.
Alt Canon,
Irmos : Spăimânta-tu-s-au toate...
Cu secerea cuvintelor tale şi cu sfinţitele scrisori, ai tăiat eresurile cele spinoase şi odraslele neghinelor străine; şi ai semănat seminţele ortodoxiei cele de bunăcredinţă, Ierarhe Grigorie.
Cuvintele tale cele preaînţelepte şi cinstitele scrisori sunt rouă cerească, miere din piatră, pâine îngerească celor ce aleargă la tine; mursă de miere, mâncare plină de dulceaţă şi izvor de apă vie, Grigorie.
Slavă...
Învăţător te cunoaşte pe tine pământul şi marea, stâlp sfinţit al ortodoxiei şi cinstită cămară a dumnezeieştilor dogme, sfinţit înţelept cuvântător de Dumnezeu, împreună locuitor şi părtaş şi întocmai la obicei cu Apostolii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu râurile umilinţei spală întinăciunea inimii mele, Fecioară preacurată, şi-mi dăruieşte mijloace de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni, cele către înduratul Dumnezeu, pe Carele negrăit L-ai născut.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
Fiul Tău cel mai tânăr am fost şi bogăţia Ta prin deprinderea relei vieţuiri o am cheltuit şi darurile Tale le-am pierdut şi de bunătăţile Tale m-am lipsit. Vin deci către Tine, Părintele şi Dumnezeul meu, cerându-mi iertare.
Înstrăinare fără omenie am aflat şi a paşte porcii m-am osândit şi bogăţia mea pe care pentru milostivire mi-ai fost dat-o, degrab o am risipit şi am rămas gol despre toate. Ci Tu, ca Dumnezeul meu, miluieşte-mă !
Nu am îndrăzneală, Iubitorule de oameni, a privi şi a vedea nemăsurată înălţimea cerului, fiindcă am greşit; nici a mă numi fiu al Tău, eu păcătosul. Ci în dar mă iartă, Cel ce ai nemăsurată milă.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Negrăită este naşterea ta şi nepovestit este chipul naşterii, Fecioară, ceea ce ai născut mai presus de minte pe Dumnezeu, avându-ţi fecioria neîntinată. Pentru aceasta pe tine, ca pe o adevărată Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te mărim.
Alt Canon,
Irmos : Înţelepţilor de Dumnezeu...
Ruptu-s-a deşarta întărâtare şi limba lui Varlaam celui fără minte, cu cuvintele şi cu dogmele şi cu ascuţirea minţii înţeleptului împărat şi cu a ta, Grigorie.
Dumnezeiasca alăută a Duhului, trâmbiţa care a vestit luminat tainele lui Dumnezeu, pe marele ierarh al Tesalonicului, limba cea de Dumnezeu cuvântătoare, cu cântări să o cinstim.
Slavă...
Povăţuind pe popor oarecând ca un stâlp de foc, ai ars pe vrăjmaşii credinţei; iar adunările credincioşilor le-ai luminat, de Dumnezeu înţelepţite, Părinte Grigorie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână preacurată, fii mie linişte şi liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiescul ţărm cel fără de valuri şi alinându-mi viforul patimilor mele.
CONDAC glasul al 8-lea.
Podobia : Apărătoarei Doamne...
Pe tine, organul înţelepciunii cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa teologiei cea luminoasă, cu un glas te lăudăm, Grigorie, de Dumnezeu grăitorule. Ci cela ce stai ca o minte înaintea Minţii celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte, ca să strigăm : Bucură-te, propovăduitorule al darului.
ICOS
Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeieşti, ce nu se pot grăi. Ca având minte omenească şi trup, cu glasurile ca ale celor fără de trupuri, ne-ai făcut pe noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţie acestea : Bucură-te, prin carele s-a gonit întunericul ! Bucură-te, prin carele a venit lumina ! Bucură-te, vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite ! Bucură-te, văditorul al celei zidite şi nebune cu adevărat ! Bucură-te, cela ce ai spus că firea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă ! Bucură-te, cela ce ai zis că lucrarea Lui este adâncime, care nu se poate lesne vedea ! Bucură-te, că slăvirea lui Dumnezeu bine o ai vestit ! Bucură-te, că părerile făcătorilor de rele le-ai mustrat ! Bucură-te, luminătorule, cela ce ai arătat Soarele ! Bucură-te, paharule, carele dai băutură nemuritoare ! Bucură-te, prin carele străluceşte adevărul ! Bucură-te, prin carele s-a întunecat minciuna ! Bucură-te, învăţătorule al darului.
SINAXAR
LA DUMINICA A DOUA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Duminica a doua a postului mare, facem pomenirea celui întru sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.
Stih : Spre lumina cea neînserată îl duce acum al luminii izvor,
Pe cel cu adevărat mare şi strălucitor al luminii predicator.
Acest fiu al dumnezeieștii şi neînseratei lumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu şi minunat serv şi slujitor al lui Dumnezeu, se trăgea din Asia, din părinţi de neam şi slăviţi, s-a silit să-şi împodobească cu virtute şi învăţătură nu numai omul cel din afară şi văzut, ci cu mult mai mult pe cel lăuntric şi nevăzut. Pe când era încă în fragedă copilărie i-a murit tatăl lui. Mama sa l-a învăţat şi l-a crescut atât pe el cât şi pe fraţii şi surorile lui în învăţătura şi în legea Domnului şi în Sfintele Scripturi. A ajuns încă bun cunoscător şi al învăţăturii laice, căci a urmat la dascăli învăţaţi. Grigorie, isteţ din fire, având o râvnă potrivită, a adunat în scurtă vreme tot felul de cunoştinţe, încât ajungând la vârsta de douăzeci de ani, şi socotind pe toate o nimica şi mai înşelătoare decât visurile, căuta să alerge sus la Dumnezeu, pricina şi dătătorul oricărei înţelepciuni, şi printr-o vieţuire mai desăvârşită să-şi afierosească lui Dumnezeu toată fiinţa sa. De aceea descoperă mamei sale scopul său iubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea înflăcărată de Dumnezeu ce-o avea de multă vreme. Cu acest prilej a aflat că şi ea nutreşte demult aceleaşi gânduri şi că-şi găseşte desfătarea în aceleaşi lucruri ca şi el. A adunat deci mama îndată în jurul ei pe copiii săi şi le-a zis cu veselie : Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu ! Apoi încearcă să afle ce părere au ei despre cele bune şi le descoperă ţelul fratelui lor mai mare. Acesta, întrebuinţând mai mult cuvinte din inimă decât din minte, i-a convins să urmeze cu bucurie aceleaşi dorinţe ca şi el şi să fugă de lume. De aceea după ce şi-a împărţit, după sfatul evanghelic, toată averea la săraci şi a părăsit cu suflet uşurat favorurile împărăteşti şi cinstea şi zgomotele din palatele împărăteşti, a urmat lui Hristos. Pe mama şi pe surorile sale le-a băgat într-o mânăstire de călugăriţe, iar el împreună cu fraţii săi s-a dus în muntele sfinţeniei, supranumit Atos. Dar pentru că timpul n-a îngăduit să trăiască la un loc, a sfătuit pe fraţii săi să rămână în alte mănăstiri şi acolo să-şi ducă viaţa după plăcerea lui Dumnezeu, iar el s-a dat în ascultarea unui bătrân minunat numit Nicodim, care trăia în isihie numai pentru Dumnezeu. De la acesta a învăţat cu fapta, în umilinţa sufletului, toată porunca şi toată virtutea. A mai dobândit aici, în descoperire tainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit de nimeni al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. După mutarea lui Nicodim către Dumnezeu, a trăit câţiva ani în Marea Lavră cu multă râvnă şi cu minte încărunţită. De dragul isihiei, însă, pleacă din Marea Lavră şi îmbrăţişează pustia. Adăugând totdeauna dor lângă dor şi dorind necontenit cu tărie să fie cu Dumnezeu, se dă pe sineşi unei vieţi covârşitor de aspre. Înfrânându-şi de pretutindeni prin rugăciune stăruitoare simţurile, înălţându-şi mintea la Dumnezeu, petrecându-şi tot timpul în rugăciune, studiind cele dumnezeieşti şi întocmindu-şi într-un chip foarte bun viaţa, învingea cu mare putere, prin ajutorul lui Dumnezeu, luptele ce le dau demonii; curăţindu-şi sufletul cu izvoare de lacrimi prin privegheri de nopţi întregi a ajuns vas ales al harurilor Dumnezeiescului Duh şi avea adeseori vedenii dumnezeieşti și ceea ce-i mai minunat este că nu şi-a schimbat felul lui aspru de viaţă, cu toate că a plecat, din pricina năvălirilor ismaeliţilor, în Tesalonic şi a fost silit să locuiască în unele oraşe. După mulţi ani, după ce şi-a curăţit desăvârşit şi trupul şi sufletul, cu voia lui Dumnezeu, a primit marele har al preoţiei. Şi săvârşea tainele preoţiei ca unul care n-avea trup şi era, ca să spun aşa, în afară de el însuşi, încât sufletele celor care se uitau la el, se pocăiau numai văzându-l. Era cu adevărat mare şi era cunoscut de cei care trăiau după plăcerea lui Dumnezeu ca un purtător de Duh. Se arăta un astfel de om şi celor care vedeau faptele lui; avea putere împotriva dracilor; izbăvea pe cei cuprinşi de înşelăciunea şi uneltirea lor; făcea ca pomii neroditori să dea roade; vedea mai dinainte cele viitoare şi era împodobit şi cu celelalte haruri şi roade ale Dumnezeiescului Duh. Dar pentru că săvârşirea virtuţii stă în puterea noastră, iar căderea în încercări nu stă în puterea noastră, şi fără încercări nu este nici desăvârşire şi nici arătarea credinţei noastre în Dumnezeu căci împreună lucrarea faptei bune şi a dorinţei de bine desăvârşeşte pe omul care trăiește după Dumnezeu a îngăduit Dumnezeu să cadă acest mare bărbat în felurite şi necontenite încercări, pentru ca prin toate acestea să se arate cu adevărat desăvârşit. Ce minte poate să-şi închipuie câte s-au întâmplat ? Ce cuvânt poate să rostească uneltirile mai mari decât cele dinainte ale cumplitului vrăjmaş şi acuzaţiile şi bârfelile aduse lui de noii luptători împotriva lui Dumnezeu ? Cine poate să spună cât de mult a luptat pentru credinţă timp de douăzeci şi trei de ani, suferind din partea vrăjmaşilor vătămări şi felurite necazuri ? Fiara italiană, Varlaam din Calabria, care se credea grozav în înţelepciunea laică şi socotea în deşertăciunea propriilor lui gânduri că ştie toate lucrurile, a pornit război cumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a dreptei noastre credinţe, şi a tuturor celor care o ţineau cu tărie. Varlaam învăţa nebuneşte că harul comun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi lumina veacului ce va să fie, prin care vor străluci şi drepţii ca soarele, în chipul în care şi Hristos a arătat-o strălucind ca soarele pe Muntele Taborului şi pe scurt toată puterea şi lucrarea Dumnezeirii trei ipostatice, este cu totul deosebită de firea dumnezeiască şi este creată. Iar cei care cugetau drept că acea dumnezeiască lumină este necreată şi că toată puterea şi lucrarea dumnezeiască nu sunt nicidecum însuşiri noi printre însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu, pe toţi aceştia, prin cuvinte şi prin scrieri mari îi numea închinători la doi Dumnezei şi închinători la mai mulţi Dumnezei, după cum ne numesc şi iudeii, Sabelie şi Arie. Pentru a vădi rătăcirea lui Varlaam, Biserica a trimis la Constantinopol pe dumnezeiescul Grigorie, ca un luptător al credinţei şi ca un cunoscut apărător, dar mai bine spus şi ca acuzator şi ca acuzat. Dumnezeiescul împărat Andronic al patrulea Paleologul, apărător al dreptei credinţe, a adunat un sfânt Sinod. Când a venit la acest sinod şi Varlaam cu învăţăturile lui eretice spuse mai sus şi cu acuzaţiile aduse împotriva credincioşilor marele Grigorie, plin de Dumnezeiescul Duh, şi îmbrăcat cu putere nebiruită de sus, a astupat acea gură deschisă împotriva lui Dumnezeu şi în sfârşit a biruit-o; a prefăcut la cenuşă, prin cuvântări arzătoare şi prin scrieri, ereziile lui asemănătoare spinilor. Pentru că n-a mai putut suferi ruşinea, vrăjmaşul dreptei credinţe a fugit la latini, de unde a şi venit. În sinod Grigorie, după ce a mustrat pe Varlaam, mustră şi pe Polichindin şi prin cuvântări contradictorii a nimicit scrierile lui. Cu toate acestea partizanii pierzaniei acelora nu încetau de a purta război Bisericii lui Dumnezeu. Spre a le fi stavilă, silit mai mult de Sfântul sinod şi chiar de împărat, şi înainte de toate prin voia dumnezeiască, Grigorie a fost înduplecat să se urce pe tron arhiepiscopal şi să fie păstor sfintei Biserici a Tesalonicului. Îmbrăcat cu acest bar, a dat cu bărbăţie şi stăruinţă cu mult mai multe lupte decât înainte pentru credinţa ortodoxă. Pe mulţii, cumpliţii şi viclenii partizani al lui Achindin şi Varlaam, care se arătau ca nişte pui înverşunaţi al unor înverşunate fiare sălbatice, ca şi pe învăţăturile şi scrierile lor, i-a combătut cu fel de fel de argumente, prin cuvântări şi scrieri de Dumnezeu insuflate, nu odată sau de două ori sau de trei ori, ci de multe ori şi în multe împrejurări, nici numai în timpul unui împărat sau patriarh, ci în timpul a trei împăraţi, care au luat sceptrul împărăţiei unul după altul şi în timpul tot atâtor patriarhi şi a multor sinoade. Dar în sfârşit i-a biruit. Unii îndărătnici, socotind o nimica dreptatea dumnezeiască, au rămas în rătăcirea lor. Aşa s-a întâmplat cu toate ereziile. Mai sunt încă şi azi din toate ereziile rămăşiţe, care n-au nicio ruşine de sfinţii care le-au pus pe fugă, ca să nu mai vorbesc de neamul obraznic al iudeilor, care şi până azi se porneşte cu furie împotriva lui Hristos. Pe scurt, acestea şi atât de mari sunt biruinţele marelui Grigorie împotriva necredincioşilor. Dar Dumnezeu, pe căi nespuse, îl trimite învăţător şi în răsărit. Din Tesalonic este trimis sol în Constantinopol ca să potolească certurile dintre împăraţi. A fost prins însă de agareni şi ţinut în stăpânirea lor un an întreg. Ca un luptător a mers din loc în loc şi din oraş în oraş, învăţând ca mult curaj Evanghelia lui Hristos. Pe cei tari îi întărea încă şi mai mult şi-i sfătuia să stăruie în credinţă, iar pe cei şovăielnici, care aveau unele îndoieli şi-i puneau întrebări cu privire la cele ce se petreceau pe acea vreme, îi sprijinea cu înţelepciunea dumnezeiască şi le dădea cea mai bună dezlegare tuturor întrebărilor ce le puneau. Iar cu ceilalţi necredincioşi, care s-au rupt în chip nenorocit de creştini şi-şi bat joc de dogmele noastre; de iconomia Întrupării Domnului şi Dumnezeului nostru, de cinstita Cruce, de cinstitele icoane cărora ne închinăm, de multe ori le vorbea cu îndrăzneală. Mai mult încă vorbea şi despre Mahomed şi despre multe alte întrebări ce-i erau puse. Prin răspunsurile pe care le dădea pe unii îi uimea, iar pe alţii îi înfuria împotriva lui, şi-şi întindeau mâinile spre el şi i-ar fi pus muceniceşte capăt zilelor, dacă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, n-ar fi fost cruţat cu nădejdea răscumpărării sale cu bani. Acest lucru s-a întâmplat şi marele Grigorie a fost eliberat de nişte creştini iubitori de Hristos. Şi aşa a plecat îndată, Mucenic nesângerat la turma sa. Pe lângă multe şi mari daruri şi merite deosebite ce avea, a fost împodobit şi el cu semnele lui Hristos, având în el, după cum spune Pavel, lipsurile lui Hristos (Coloseni, 24). Iar ca să arătăm însuşirile lui deosebite le vom numi pe acestea : Era peste măsură de blând şi smerit, însă nu când era vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeieşti; în acestea era mare luptător; era fără ură şi îngăduitor; căuta, atât cât îi sta în putinţă, să răsplătească cu bine pe cei care se purtau rău cu el; nu primea cu uşurinţă cuvintele ce se spuneau împotriva unora; era răbdător şi cu suflet mare în greutăţile ce veneau asupra lui de fiecare dată; era mai presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era totdeauna simplu în toate trebuinţele trupului, deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu totul; blândeţea, liniştea şi necontenita lui bunăvoinţă a tăriei sufletului său se desăvârşise atât de mult în el, încât aceste însuşiri se arătau şi pe dinafară celor care-l priveau; în toate totdeauna înţelegător, atent şi ordonat. Ca o urmare a acestor însuşiri aproape niciodată ochii lui nu-i erau seci de lacrimi, ci purtau în ei izvoare de lacrimi. Deci aşa a luptat vitejeşte de la început până la sfârşit împotriva patimilor şi a dracilor; a alungat departe de Biserica lui Hristos pe eretici, înfăţişând limpede în cuvântări şi în scrieri credinţa ortodoxă, iar prin ele a pecetluit oarecum toată Scriptura cea, insuflată de Dumnezeu, după, cum şi ea, care-i sfârşit şi pecete a vieţii şi cuvântului sfinţilor, a pecetluit viaţa şi cuvântul lui; a păstorit apoi, Apostoleşte şi bine plăcut lui Dumnezeu, turma lui timp de treisprezece aci, a împodobit-o cu predici morale şi a condus-o spre tăria cea cerească. Şi, ca să spunem aşa, spre a se arăta ajutător deobște şi al ortodocşilor în viață şi al celor ce vor veni, s-a mutat la viața cea mai presus de lume în anul 1362 de la Hristos, trăind în total 68 de ani. Duhul şi l-a dat în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul, sfintele lui moaşte, le lasă turmei. Sfintele lui moaşte şi astăzi se păstrează în Mitropolia din Tesalonic, neobişnuit de strălucite şi de slăvite, ca o moştenire şi comoară nepreţuită. De fiecare dată fac minuni celor ce se apropie de ele cu credinţă, dăruiesc izbăvire de tot felul de boli, despre care povesteşte multe istoria Sfântului Grigorie.
Cu ale lui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Tinerii cei ce merseseră...
Îndrăzneală nu am, a mă numi fiu al Tău, Părinte, Iubitorule de oameni, ci mă fă ca pe unul din argaţii Tăi, rogu-Te şi nu Te îngreţoşa de mine cel ce strig : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Spurcându-ne viaţa prin vieţuirea păcătoasă şi pierzându-ne bunul neam cel dintâi, prin fierbinte pocăinţă să alergăm către Cel unul Părinte al nostru şi Dumnezeu; ca să luăm mântuire.
Aspru stăpân este căruia m-am osândit a-i robi; tare şi nesuferită foame am răbdat, plăcând porcilor. Ci întorcându-mă, strig : Mântuitorule mântuieşte-mă.
A Născătoarei :
Firea cea muritoare o ai înviat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce una ai născut Viaţa; drept aceea, pe tine credincioşii mântuire te ştim, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeul părinţilor.
Alt Canon,
Irmos : N-au slujit făpturii...
Cei ce cinstesc cuvintele şi scrisorile tale, Grigorie, se învaţă cunoştinţa lui Dumnezeu, plini se arată de înţelepciunea cea duhovnicească şi teologiceşte propovăduiesc darul cel nezidit şi lucrarea lui Dumnezeu.
Sabia şi arcele celor rău credincioşi, tu de tot le-ai sfărâmat şi trufia lui Varlaam şi toată puterea ereticilor, ca o ţesătură de păianjen o ai risipit ca şi cu o piatră, prea-mare Ierarhe.
Slavă...
Pecetluitu-s-a cu cuvintele şi cu dogmele şi cu scrisorile tale, Grigorie, credinţa celor binecredincioşi şi îndrăzneala eresurilor a contenit şi ameninţarea dreptei credinţe şi tăria celor rău credincioşi a încetat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Noi cei uscaţi de bolile patimilor ştiindu-te cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem ape de mântuire dumnezeieşti şi strigăm : Bine este cuvântat Preacurată rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Bogăţia cea nemăsurată şi multă milostivirea Ta o vedem, Stăpâne, cei ce credem întru Tine. Pentru aceasta toţi cu căldură împreună cu desfrânatul cădem către Tine. Primeşte pe cei ce Ţi-au greşit şi la Tine au alergat; că nu este, Milostive, păcat, care să poată birui iubirea Ta de oameni.
Pentru milostivire, Stăpâne, pe sine Te-ai smerit, şi Te-ai apropiat fiilor Tăi celor căzuţi; că însuţi Iubitorule de oameni pe cei căzuţi îi întâmpini şi sărutându-i, mântuire le dăruiești. Şi deşi cineva va cădea jos, milostiv fiind ca un iubitor de oameni, nu Te mânii.
Cea mai înfricoşată judecată mă va întâmpina, o, Stăpâne ! Că văzându-Te fără răutate şi iubitor de oameni, nu alerg către Tine ca să strig cu glasul desfânatului, ci în lenevire îmi petrec viaţa. Tu dar fii mie milostiv şi de osânda aceea mântuieşte-mă prin pocăinţă, Îndurate.
Nu trei dumnezei slăvim, ci o Dumnezeire, iar trei Ipostasuri cinstim cu adevărat. Pe Tatăl nenăscut, pe Fiul născut din Tatăl, şi pe Duhul Sfânt purces din Tatăl, pe Dumnezeu unul în trei; deşi numirea fiecăruia, ca un Dumnezeu ce este, cu credinţă Se slăveşte.
A Născătoarei de Dumnezeu :
La multe năpaste, sunt supus, şi cu viforul întristărilor înecat. Ci cu rugăciunile tale mântuieşte-mă, ceea ce eşti limanul mântuirii. Preacurată, şi din toate răpindu-mă, mă mântuieşte. Ca pe tine, după vrednicie, ca pe o caldă folositoare, şi de Dumnezeu Născătoare, să te slăvesc întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii cei binecredincioşi...
Stai acum împreună cu teologii lângă scaunul Celui prea îndurat, fiind asemenea cu dânşii, şi întocmai la obiceiuri, preaînţelepte Grigorie, mai întâi şezătorule pe scaunul Tesalonicului, podoaba ierarhilor, luminat împodobit fiind cu mărirea arhieriei, şi servind lui Dumnezeu.
Ştiind Dumnezeu curăţia gândului tău şi mai înainte de pântece şi de zămislire, a grăit curat credinciosului şi dumnezeiescului împărat, că erai să fii apărător nebiruit al Bisericii. Pentru aceasta, prin întărire canonicească te-ai uns cu mirul arhieriei.
Slavă...
Biruieşte-se arătat şi se spulberă adunarea lui Polichindin de mâna ta, şi de înţeleptele tale cuvinte, prealăudate Grigorie, mai întâi şezătorule pe scaunul Tesalonicuiui. Şi precum piere fumul, aşa a pierit adunarea cea putredă, prin limba ta cea cu glas de tunet şi de teolog.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul lui Dumnezeu din bunătatea Sa cea desăvârşită, întru tine, Fecioară, a împodobit, firea omenească cea cufundată în patimi şi toată o a înnoit şi o a sfinţit. Pentru aceasta cei prin tine mântuiţi, te slăvim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Spăimânta-tu-s-au de aceasta...
Bucurie şi veselie se face acum pentru mine, junghiindu-se viţelul Tău; umple de aceasta şi sufletul meu cel ce nădăjduieşte spre Tine, Dumnezeule. Primeşte-mă pe mine rătăcitul, şi la viață mă ridică pe mine cel omorât, şi mă îmbracă întru dumnezeiasca haină a mântuirii şi a nestricăciunii.
Sufletelor depărtate de la Dumnezeu şi lipsite de dumnezeieştile daruri, veniţi cu căldură, şi luând în minte întoarcerea desfrânatului, să strigăm : Părinte bunule ! Cela ce eşti din ceruri, greşit-am cu toţii, curăţeşte-ne şi ne mântuieşte, pe cei ce alergăm la mila Ta.
Ca unul ce ai mulţime multă de îndurări, nu Te îngreţoşa Doamne, Doamne, de mine, carele în multe desfătări am cheltuit bogăţia, şi acum alerg şi strig către Tine : Greşit-am Ţie ! Mântuieşte-mă, pe cel ce scap la mila Ta.
A Născătoarei :
Liman de mântuire, de călăuzire şi de părtinire, te am pe tine eu, robul tău; scapă-mă de toate împiedicările cele cumplite, ca una ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Stăpână. Că spre tine cu dragoste toată nădejdea mi-am pus; ca să te slăvesc cu credinţă.
Alt Canon,
Irmos : Tot neamul pământesc...
Oglindă dumnezeiască te-ai făcut Grigorie; că pe cel după chipul Lui neîntinat l-ai păzit, şi mintea punându-ți bărbăteşte, stăpân asupra patimilor trupeşti, al luat chipul Cel după asemănare. Pentru aceasta te-ai şi făcut casă prealuminată Sfintei Treimi.
Împăratul cel binecredincios, te-a arătat pe tine, ca şi cum ai fi fost cu aripi zburând prin văzduh; că împreună cu dânsul te-ai luptat, ca un plin de Dumnezeiescul Duh asupra lui Varlaam, celui cu minte deşartă şi nebun, carele a grăit nedreptate asupra înălţimii lui Dumnezeu; pe carele pe dreptate l-ai biruit.
Slavă...
Cu totul fiind plin de înţelepciunea cea bună, Mărite, ai strălucit lumină în lume, izvorând dogmele ortodoxiei; căci cu iubirea filosofiei celei alese, Înţelepte, ai luat în pântece dumnezeiasca frică şi ai născut cuvintele Duhului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cântare de mulţumire cu un glas aducem ţie noi credincioşii, de Dumnezeu Născătoare; că tu ai dezlegat blestemul nostru cel dedemult şi toţi luăm prin tine dumnezeiasca binecuvântare, mântuire, luminare, milă şi bucuria cea veşnică.
LUMINÂNDA ÎNVIERII
Slavă..., a Sfântului.
Podobia : Cu Apostolii să ne suim...
Bucură-te, lauda părinţilor, gura teologilor, sălăşluirea tăcerii, casa înţelepciunii, căpetenia învăţătorilor, adâncul cuvântului. Bucură-te, organul lucrării, înălţimea gândirii la cele de sus, tămăduitorule al bolilor omeneşti. Bucură-te, locaşul Duhului, viu fiind şi după moarte Părinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână, a tuturor stăpână, apucă înainte întru primejdii, sârguieşte întru necazuri, fii de faţă în nevoi; ca să nu ne apuce pe noi în ziua sfârşitului nici satana, nici iadul, nici pierirea. Ci să stăm toţi nevinovaţi înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău, o Maica lui Dumnezeu stăpână ! Căci câte voieşti, le şi faci.
LA LAUDE
Punem Stihirile pe opt şi cântăm : cinci Stihiri ale învierii şi aceste trei, glasul 1.
Podobia : Ceea ce eşti bucuria...
Fericită viață ai petrecut în lume şi acum te veseleşti împreună cu adunările celor fericiţi şi pe pământul celor blânzi ca un blând locuieşti, Ierarhe Grigorie, îmbogăţindu-te de la Dumnezeu cu darul minunilor, care dai celor ce te cinstesc.
Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecata.
Dogmele dreptei credinţe le-ai sădit, tăind, Fericite, spinii relei învăţături şi sămânţa credinţei bine înmulțindu-o, cu ploaia cuvintelor tale spic însutit ai adus lui Dumnezeu, ca un plugar iscusit.
Stih : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
De strălucirea vieţii tale celei fără de prihană, s-au mirat adunările îngerilor şi ale oamenilor, Fericite; că de bunăvoie te-ai arătat tare nevoitor şi pustnic şi arhiereu; vrednic slujitor lui Dumnezeu şi prieten adevărat.
Stih : Scoală-Te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Şi Stihira Triodului, glasul al 6-lea.
Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie : Scoală-Te, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., tot aceasta; Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Prea binecuvântată eşti... DOXOLOGIA MARE, Ecteniile şi Apolisul. Apoi Litie în Pridvor, după obicei, Cântând, Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei. Ceasul întâi şi învăţătura Sfântului Teodor Studitul. Apolisul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6, şi ale Sfântului. Cântarea a treia, pe 4. Prochimen, glasul al 6-lea : Tu, Doamne, ne vei feri şi ne vei păzi de neamul acesta în veac. Stih : Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios. Apostolul : Din cartea cea către Evrei. Aliluia glasului. Evanghelia de la Marcu şi a Sfântului, toată slujba arhierească. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri.Aliluia.
LUNI
LUNI
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, DUMINICĂ SEARA
După Psalmul începător; La Doamne strigat-am... punem 10 stihiri : patru din Octoih, cele de umilinţă; iar din Triod, Podobnicele lui Iosif. Glasul al 8-lea.
Podobie : Fără de măsură este...
Fără de măsură greşind Ţie, nenumărate munci aştept, scrâşnirea dinţilor şi plângere fără mângâiere; gheena focului şi întunericul şi tartarul. Deci preadrepte Judecătorule, dăruieşte-mi lacrimi prin care să aflu iertare, şi dezlegarea de răutăţile mele, postind şi strigând Ţie : Stăpâne Hristoase, milostiveşte-Te spre mine, pentru mare şi bogată mila Ta.
Pe mine cel rătăcit în munţii relei neascultări, caută-mă Cuvinte, şi la Tine mă cheamă gonind departe năravurile cele rele ale gândului meu. Şi fiind mort, înviază-mă iarăşi, şi cu postul mă curăţeşte pe mine, cel ce strig cu plângere neîncetat : Stăpâne Hristoase ! Milostiveşte-Te spre mine, pentru mare şi bogată mila Ta.
Altă Stihiră a lui Teodor, glasul acelaşi.
Podobie : Pe cea slăvită...
Începând postul săptămânii a treia, pe cinstita Treime să o lăudăm credincioşii, săvârşind cu bucurie cealaltă vreme a lui; şi patimile trupeşti slăbindu-le, să culegem din sufletele noastre flori dumnezeieşti, ca să împletim cununi stăpânei zilelor. Ca toţi purtând cununi, să lăudăm pe Hristos ca pe un biruitor.
Şi din Minei, trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei; După Ieșire : Lumină lină...
Prochimen mare, glasul al 8-lea :
Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuiește pe el.
Stih : Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
Stih : Vadă săracii şi să se veselească.
Stih : Căutați pe Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru.
Şi iarăşi cu glas mai înalt : Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta...
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea.
Frâiele părinteşti lepădându-le, cu minte nestatornică am vieţuit în gândurile cele dobitoceşti ale păcatului; toată viaţa mea rău cheltuindu-o, ticălosul; şi de hrana care întăreşte inima lipsindu-mă, am mâncat dulceaţa poftei, care satură în scurtă vreme. Ci Preabunule Părinte, să nu-mi închizi mie milostivirile cele iubitoare de oameni; ci deschizându-le, primeşte-mă ca pe fiul cel pierdut, şi mă mântuieşte. (de două ori)
Martirica :
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cele cereşti te laudă pe tine cea plină de dar, Maică, ceea ce nu ştii de mire; şi noi doxologim naşterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, precum s-a arătat mai înainte în Duminica lăsatului de brânză.
Luni a treia săptămână.
LA UTRENIE
Troişnicele glasului. După întâia Catismă zicem Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Catismă, zicem această Sedelnă, a lui Iosif. Glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Cu focul înfrânării să ardem toți ca pe niște uscăciuni, zburdările patimilor şi văpaia cea nestinsă, să o stingem acum cu izvoare de lacrimi; strigând Celui ce va sa judece tot pământul : Mântuitorule milostive, Doamne, păzeşte-ne pe noi neosândiţi, dându-ne iertare de greşale.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită curată binecuvântată, roagă neîncetat, pentru noi, pe Cel ce S-a născut din tine pentru milostivirile îndurărilor, cu puterile cele de sus, cu arhanghelii şi cu toţi cei fără de trupuri, să ne dea nouă iertare mai-nainte de sfârşit, şi curăţire de păcate, şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
După a treia Catismă, Sedelna lui Chir Teodor, asemenea.
Treime Sfântă şi cinstită, păzeşte-ne întregi şi neosândiţi, pe noi cei ce săvârşim postul de a treia săptămână, ca să trecem cu vrednicie şi celălalt ce urmează, şi să îndeplinim toate poruncile Tale. Ca aşa urmând, să ajungem fără osândă a vedea slăvită învierea Ta, aducându-Ţi cântare şi laudă.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare credincioşilor şi bucuria celor necăjiţi, mângâierea prea mare celor întristaţi; roagă neîncetat, pentru noi, pe Cel ce S-a născut mai presus de fire din pântecele tău cel preasfânt. Fecioară, împreună cu îngerii şi cu stăpâniile, să scăpăm în ceasul întrebării de cumplita osândire.
Psalm 50.
Canonul Mineiului, după rânduiala lui. Şi acest Tripesneţ al lui Chir Iosif.
Şi se citeşte Cântarea întâia din Psaltire, glasul al 8-lea.
Tripezneț
Irmos : Cântare să înălţăm popoare...
Cela ce ai milostivire ca un Dumnezeu, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, carele mi-am cheltuit viaţa desfrânat. Strig către Tine; greşit-am ! Nu trebuiesc pârâşi, căci eu însumi vădesc ruşinea faptelor mele.
Lăsând hrana cea îngerească, m-am asemănat dobitoacelor, hrănindu-mă cu netrebnica răutate. Dar primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc, ca pe unul din argaţii Tăi, cerescule Părinte.
Noaptea dulceţurilor care vine din desfătări lăsându-o, toţi credincioşii să ne apropiem cu osârdie spre lumina adevărului; ca să ne învrednicim mesei celei luminoase.
A Născătoarei :
Bucură-te, preasfântă biserică, lâna cea de Dumnezeu rourată, izvorule cel pecetluit al râului celui fără de moarte. Păzeşte Stăpână turma ta, de toţi luptătorii nebiruită.
Alt Tripezneţ,
Al lui Chir Teodor.
Glasul acelaşi.
Irmos : Să cântăm lui Dumnezeu...
Acum întru aceasta a treia săptămână curăţindu-ne, fraţilor, ca şi Israel dedemult în trei zile, să ajungem la muntele rugăciunilor şi acolo auzind dumnezeieştile glasuri, să lăudăm pe Hristos.
Veniţi popoare ca întărindu-ne cu postul ca Samson, să ucidem pe demonul pântecelui, ca pe altă fiară şi să nu-şi râdă Dalila patimilor, înşelându-ne pe noi.
Slavă..., a Treimii :
Ca heruvimii Te laud pe Tine, Dumnezeire, trei lumini şi o lumină, viață şi vieţi, pe Dumnezeu, Cel ce a născut, pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut şi pe Dumnezeu Duhul cel viu, Carele din Tatăl purcede.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, bucuria Evei; că întristarea aceleia prin naşterea ta Curată a încetat. Bucură-te, nor luminat al luminii celei neapuse, din carele a răsărit Hristos Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Într-armându-ne şi noi ca David prin credinţă, să surpăm cu smerenia gândul cel trufaş, ca pe alt Goliat; să tăiem şi mulţimea patimilor.
Irmosul :
Să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a scos pe Israil din robia cea amară a lui Faraon şi cu stâlp de foc şi cu nor luminat l-a povăţuit, că S-a preamărit.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De Dumnezeu grăitorii tineri...
Cheltuindu-mi averea părintească în păcate, m-am lepădat afară din curţile darului; ci primeşte-mă, Părinte, pentru nemăsurata îndurarea Ta.
Întru prealuminată strălucirea postului, prin rugăciuni luminându-ne, să ne nevoim, ca să scăpăm de întunericul păcatului.
Cucereşte-se Ţie ceata celor fără de trupuri, heruvimii se roagă, precum şi adunările sfinţilor; mântuieşte sufletele noastre Hristoase mult-Îndurate.
Ceea ce ai zămislit Strugurul cel nelucrat, trezeşte-mă pe mine cel întunecat cu beţia păcatului, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nădejdea sufletelor noastre.
Alt Tripezneţ,
Irmos : Cel ce acoperi cu ape cele...
Veniţi să ne desfătăm fraţilor cu postul, că el este odorul cel părintesc, avuţia cea minunată, maica tuturor celor ce au slujit Stăpânului Hristos; că acesta întăreşte trupul, luminează gândul şi inima.
Lui Ghedeon celui minunat asemănându-te, suflete, având bunătăţi, credinţă, nădejdea şi dragostea lui Hristos; ieşi ca să ucizi patimile cele de alt neam, precum şi acela cu trei sute a ucis neamul madiamitenilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Şi ca pe o Treime Te măresc şi ca pe o Unime, Te laud pe Tine, Dumnezeire una, Părinte Atotţiitorule, însuţi Stăpânitorule, Fiule, şi Duhule Sfinte, putere atot-stăpânitoare; o fire, o împărăţie, Căreia în trei Feţe ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Durerile de care a scăpat, mai presus de fire întru naşterea Ta ceea ce Te-a născut, le-a cunoscut întru cinstită patima Ta, că s-a pătruns de durere, văzându-Te pe Cruce pironit de bunăvoie de iudei, pe Tine, Cel ce ai întemeiat pământul pe ape.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Când vei veni întru slava Ta, cu mii şi cu milioane de puteri, să judeci tot pământul, atunci Doamne să-Ţi fie milă de mine, să mă ierţi şi să mă cruţi de osândă; să nu mă ruşinezi, nici să mă osândeşti în focul cel veşnic.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii. Pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe cel ce s-a arătat în munte...
Pe mine, cel ce m-am depărtat de la dragostea Ta, Părinte, şi m-am făcut rob pornirilor celor din voie ale desfătărilor, întorcându-mă acum mă primeşte ca pe cel pierdut; că însuţi eşti mult-Îndurat.
Smochin neroditor m-am arătat lucrând eu ticălosul numai răutatea, care îmi pricinuieşte focul; ci Tu, Doamne, fă-mă roditor, ca să-Ţi aduc roduri de fapte bune.
Posteşte-te suflete al meu de răutate şi de vicleşug, opreşte-te de mânie şi de iuţime şi de tot păcatul; că post ca acesta voieşte Iisus, prea iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru.
A Născătoarei :
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, arma noastră şi zidul; tu eşti sprijineala celor ce aleargă la tine; şi acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.
Alt Tripezneţ,
Irmos : Slăvimu-Te pe tine...
Post curat, adică lepădarea răutăţilor, ca nişte daruri bineprimite să aducem lui Hristos Dumnezeului nostru.
Ştiind suflete cum a hrănit Elisei dedemult pe prooroci, hrăneşte-te prost, mulţumind lui Hristos.
Slavă..., a Treimii :
O Treime în Feţe, pe Tine Dumnezeire Te laud. Pe Tatăl fără de început, pe Fiul şi pe Duhul cel viu.
Și acum...
Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cămara cerescului Împărat, Hristos, mântuieşte cu rugăciunea ta pe cei ce te laudă cu dragoste.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Daniil în groapă a îmblânzit fiarele cu zăbala postului şi noi postindu-ne să supunem patimile.
Irmosul :
Slăvimu-te pe tine, cea fără prihană Maica lui Hristos Dumnezeu, întru care a umbrit Duhul Cel Preasfânt.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 4-lea.
Îmbrăcatu-m-am cu întinăciunea cea rea a greşalelor mele şi din bucuria cămării m-am izgonit. Milostiveşte-Te spre mine cu negrăită îndurarea Ta, ca spre fiul cel pierdut, Dumnezeule, şi mă miluieşte. (de două ori)
Apoi Martirica :
Cine nu se minunează, Sfinţilor Mucenici, văzând nevoinţa cea bună cu care v-aţi nevoit ? În ce chip fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pe Hristos şi cu Crucea într-armându-vă ? Pentru aceasta, după vrednicie v-aţi arătat prigonitori dracilor şi luptători împotriva barbarilor. Neîncetat rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Candelă nestinsă, scaunule al dreptăţii, Preacurată Stăpână, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 4-lea.
Pentru că suntem neputincioşi şi slăbănogiţi de păcate, vindecă zdrobirile noastre, Doctore al sufletelor; Cela ce ştii gândul oamenilor, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Psalm 29 : Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele : Zice-voi lui Dumnezeu, sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat ?. (ps. 41, 12)
Stih : În ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. (ps. 41, 1)
Din Prorocia lui Isaia citire :
Cap. 8, vers 13. Cap. 9, vers 6.
Pe Domnul puterilor Însuşi, pe Acela sfinţiţi şi de Acela vă temeţi şi de vei nădăjdui într-însul, Acela va fi ție spre sfinţenie. Şi nu vă veţi apropia de El, ca de piatra cea de sminteală, nici ca de piatra cea de cădere; iar casa lui Iacov, cei ce şed în Ierusalim în laţ şi în surpătură. Pentru aceasta vor slăbi mulţi dintr-înşii şi vor cădea şi se vor sfărâma şi se vor încurca şi se vor prinde oamenii, cei ce sunt întru întărire. Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea, ca să nu înveţe. Şi va zice; aştepta-voi pe Dumnezeu, cei ce şi-au întors fața lor de la casa lui Iacov şi voi nădăjdui întru Dânsul. Iată eu şi pruncii, care mi-a dat Dumnezeu şi vor fi semne şi minuni în casa lui Israil de la Domnul Savaot, Cel ce locuieşte în muntele Sionului. Şi de vor zice către voi; întrebaţi pe vrăjitori şi pe cei ce strigă din pământ, pe cei ce grăiesc deşertăciuni, care glăsuiesc din pântece. Au doar nu întreabă un popor pe Dumnezeul său ? Pentru ce să întrebe pe cei morţi despre cei vii ? Că legea o au dat spre ajutor. Ca să nu zică, precum este cuvântul acesta, că atunci nu vor mai fi daruri pentru El. Şi va veni asupra voastră foamete grea şi va fi dacă veţi flămânzi, vă veţi mâhni şi veţi blestema pe boieri şi pe cele părinteşti şi vor căuta la cer sus şi pe pământ jos vor privi. Şi iată necaz, îmbulzeală, scârbă, nevoie şi întuneric, ca să nu vadă şi nu va lipsi cel ce este în necaz până la o vreme. Aceasta întâi bea, degrab fă ţara Zabulonului, pământul Neftalimului şi ceilalţi, care locuiesc pe lângă mare şi de cealaltă parte de Iordan, Galileea neamurilor. Poporul cel ce umbla întru întuneric a văzut lumină mare, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi. Mulţimea poporului o ai scos întru veselia Ta şi se vor veseli înaintea Ta, ca cei ce se veselesc la seceriş şi ca cei ce împart dobânzi. Că se va lua jugul cel pus peste dânşii şi toiagul cel pus peste grumajii lor; că toiagul celor silnici l-a sfărâmat Domnul, ca şi în zilele lui Madiam. Că toată haina luată cu vicleşug şi îmbrăcămintea jefuită, o vor da înapoi şi ar fi dorit să fi fost arse cu foc. Căci prunc S-a născut nouă, Fiul şi S-a dat nouă, a Căruia stăpânire s-a făcut peste umărul Lui şi se cheamă numele lui Înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, Părinte veacului ce va să fie, că voi aduce pace peste domni şi sănătate lui. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar, pe scaunul lui David şi întru împărăţia lui va şedea, ca să o îndrepteze şi să apere cu judecată şi cu dreptate, de acum şi până în veac, râvna Domnului Savaot va face acestea.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Psalm 42. Mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu. (ps. 42, 7)
Stih : Judecă-mă Doamne și alege dreptatea mea de neamul necuvios. (ps. 42, 1)
MARŢI
MARŢI
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, LUNI SEARA
La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6 : 3 ale Triodului şi din Minei, trei.
Stihiri podobnice ale lui Chir Iosif, glasul 1.
Podobia : Prealăudaţilor Mucenici...
Să iubim postul, carele stinge cu ajutorul Duhului patimile sufletului cele cumplite şi ne întăreşte a lucra lucruri dumnezeieşti; şi mintea o înalţă spre cer şi soleşte iertare, de cea dăruită de la Dumnezeu, de cele ce am greşit.
Cheltuindu-mi Doamne urât toată viaţa mea eu, ticălosul, ca desfrânatul strig cu umilinţă : Părinte ceresc, greşit-am ! Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte; nu mă lepăda pe mine, carele de la Tine m-am depărtat şi de lucruri dumnezeieşti acum am sărăcit.
Altă Stihiră a lui Chir Teodor, glasul al 8-lea.
Podobia : Veniți toate neamurile...
Veniţi toţi să glăsuim în chimvale de cântări, cuprinzând cinstitul post; că printr-însul gânditor vom surpa pe şarpele, începătorul răutăţii. Pentru aceasta cu îndrăzneală să strigăm lui Hristos : Dă-ne, Mântuitorule, să vedem fără osândă preasfântă Crucea Ta şi să ne închinăm ei şi în psalmi şi în cântări să prăznuim luminat.
Şi din Minei, trei. Slavă..., Şi acum..., A Născătoarei :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac. (ps. 43, 10)
Stih : Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, căci părinţii noştri ne-au spus nouă. (ps. 43, 1)
De la Facere citire :
Cap. 6, Vers. 9-22.
Acestea sunt naşterile lui Noe : Noe, om drept și desăvârşit fiind în neamul său, a plăcut lui Dumnezeu. Şi a născut Noe trei feciori : Pe Sem, pe Ham şi pe Iafet. Și se stricase pământul înaintea lui Dumnezeu şi se umpluse de nedreptate. Şi a văzut Domnul Dumnezeu pământul şi era stricat, pentru că-şi stricase tot trupul calea sa pe pământ. Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe : Sfârşitul a tot omul vine înaintea mea, că s-a umplut pământul de nedreptate de la dânşii şi iată voi pierde pe ei şi pământul. Iar tu fă ţie corabie neputrezitoare în patru muchii, despărţituri vei face prin corabie; şi o vei smoli pe dinlăuntru şi pe din afară cu smoală. Şi aşa vei face corabia; de 300 coţi va fi lungimea corabiei, de cincizeci de coţi lăţimea şi de treizeci de coţi înălţimea ei. Strâmtând o vei face corabia şi deasupra de un cot o vei sfârşi; şi uşa corabiei vei face în coaste şi cămări câte cu două şi câte cu trei rânduri de poduri vei face într-însa. Şi iată eu voi aduce potop de apă pe pământ, ca să strice tot trupul în care este suflet viu sub cer; şi ori câte vor fi pe pământ, vor muri. Şi voi pune legătura mea cu tine; şi vei intra în corabie tu şi feciorii tăi şi femeia feciorilor tăi cu tine. Şi din toate dobitoacele şi din toate cele ce se târăsc şi din toate fiarele şi din tot trupul, câte două din toate să iei în corabie, ca să le hrăneşti cu tine, parte bărbătească şi femeiască să fie. Şi din toate pasările cele zburătoare după fel şi din toate dobitoacele după fel şi din toate vietăţile ce se târăsc pe pământ după felul lor, câte două din toate vor intra la tine să se hrănească împreună cu tine, parte bărbătească şi femeiască. Şi tu să-ţi iei din toate bucatele de care mâncaţi; şi vei aduna la tine şi vor fi ţie şi lor de mâncare. Şi făcu Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu, aşa a făcut.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul şi neamul. (ps. 44, 20)
Stih : Răspuns a inima mea cuvânt bun. (ps. 44, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 8, Vers 1-21.
Fiule ! Pentru aceea tu mărturiseşte înţelepciunea, ca înţelepciunea să te asculte pe tine. Că pe vârfurile cele înalte este, şi stă în mijlocul cărărilor. Şi la porțile celor puternici şade, şi întru intrări să audă. Pe voi o oamenilor vă rog, şi dau glasul meu fiilor omeneşti. Înţelegeţi cei fără de răutate măiestria, şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine, ce lucruri de cinste voi grăi, şi voi scoate din buze cele drepte. Că adevărul va învăţa gâtlejul meu, şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt netede celor ce cunosc, şi drepte celor ce află ştiinţa. Luaţi învăţătură, şi nu argint, şi ştiinţa mai vârtos decât aurul lămurit, şi agonisiţi cunoştinţa mai mult decât aurul curat. Că mai bună este înţelepciunea decât pietrele cele de mult preţ, şi tot ce este scump nu este vrednic ei. Eu, înţelepciunea am sălăşluit; sfatul şi cunoştinţa şi gândul eu l-am chemat. Frica Domnului urăşte nedreptatea şi semeţia şi căile viclenilor şi gura cea necredincioasă, o am urât eu, şi căile cele răzvrătite ale celor răi. Al meu este sfatul şi îndreptarea, a mea este înţelepciunea şi a mea este tăria. Prin mine împăraţii împărățesc, şi cei puternici scriu dreptatea. Prin mine cei mari se măresc, şi stăpânii prin mine stăpânesc pământul. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, şi cei ce mă caută vor afla dar. Bogăţia şi mărirea a mea este, şi agoniseala a multora şi dreptatea. Mai bine este a mă înmulţi pe mine, decât aurul şi piatra scumpă, că rodurile mele mai bune sunt decât argintul cel ales. În căile dreptăţii umblu, şi în mijlocul cărărilor adevărului petrec. Ca să împart avuţia celor ce mă iubesc, şi să umplu visteriile lor de bunătăţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, (de două ori) Glasul al 2-lea.
Părinte bunule, de toate cele ce mi-ai dat m-a golit nebunia mea; depărtatu-m-am de la Tine şi m-am făcut rob cetăţeanului celui străin. Dobitoace necurate am păscut şi nici de mâncarea lor nu m-am săturat. Pentru aceasta am alergat la Tine, ştiind milostivirea Ta. Acoperă goliciunea mea cu iubirea Ta de oameni şi mă mântuieşte.
Martirica :
Sfinţii mucenici rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudându-L, toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin credinţă se mântuieşte.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Din coapsele tale cele fecioreşti a strălucit lumii lumină, Cuvântul prin cuvânt. Deci roagă-L pe Dânsul, cinstită Preasfântă Fecioară, să scape sufletele noastre din cursele vrăjmaşului.
Marţi a treia săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului.
După întâia Catismă, zicem Sedelnele de umilință din Octoih ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Catismă, zicem această Sedealnă, a lui Chir Iosif. Glasul 1.
Podobia : Piatra fiind pecetluită...
Cu postul şi cu rugăciunea să ne curăţim şi cu grija de săracii lui Dumnezeu să slujim. Să suspinăm, să plângem cu căldură, până avem vreme de întoarcere, ca să scăpăm de plângerea cea veşnică, care va fi în văpaia gheenei; dând slăvire lui Hristos, Celui ce a rânduit pocăinţă tuturor oamenilor, care se întorc cu dreptatea gândului.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei :
Tinzându-ţi dumnezeieştile tale mâini, cu care ai purtat pe Făcătorul întrupat pentru, bunătatea Lui, Fecioară Preasfântă, roagă-L să ne mântuiască din supărări şi din patimi şi din primejdii pe noi care cu dragoste te lăudăm şi strigăm ţie : Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a ieşit din tine, slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea ta.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, Glasul al 3-lea.
Podobia : Să se veselească cele cereşti...
Cu postul veselindu-ne, cu cântări bucurându-ne şi cu rugăciunile luând putere asupra tuturor patimilor, să călcăm pânditurile lui Veliar, şi urmând lui Hristos să strigăm : Învredniceşte-ne pe noi, Îndurate, să vedem Crucea Ta, dându-ne mare milă.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Născătoarei :
Podobia : De frumuseţea fecioriei tale...
De Dumnezeu fericită Maică, care nu ştii de mire, tămăduieşte sufletul meu cel bolnav, că rău sunt cuprins de păcate, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta strig ţie din suspinul inimii mele : Primeşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe mine cel ce am greşit foarte; ca să strig ţie cu îndrăzneală : Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu.
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi aceste Tricântări, după rânduiala lor, citindu-se Cântarea a doua din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 2-a, glasul 1,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi că însumi Eu sunt, Carele am poruncit lui Moise să povăţuiască în pustie pe poporul cel robit al lui Israil, şi l-am mântuit ca un puternic, cu stăpânirea Mea.
Făcându-mă fiu prin baia botezului, preabunul Părinte, m-am împodobit cu bogăţia a tot felul de bunătăţi. Dar apoi m-am făcut rob de bunăvoie gândurilor celor neroditoare; şi pentru aceea am sărăcit.
Milostiv, îndurat şi milostiv fii mie, Doamne; judecă judecata mea, drepte Judecătorule; primeşte puţină suspinarea mea, Hristoase, pentru mare mila Ta, şi nu mă trece cu vederea.
Dezbrăcându-ne de întinatul veşmânt al neînfrânării, să ne îmbrăcăm în veşmântul cel luminat al postului şi făcându-ne luminaţi să ajungem la luminata înviere a Mântuitorului.
A Născătoarei :
Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ceea ce ai născut pe Mântuitorul; vezi Preacurată necazul meu şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi din toate zilele, şi scapă ticălosul meu suflet din deznădăjduire.
Altă Tricântare,
A lui Chir Teodor, glasul al 3-lea,
Irmos : Vedeţi, vedeţi...
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Cela ce v-am izvorât mântuire ca un Dumnezeu, cu care toţi oamenii prin înfrânare vă adăpaţi.
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Cela ce am hotărât vouă vremea cea sfinţită şi sfântă, spre veselia sufletească, adică curgerea postului.
Slavă...,
Treimea să o lăudăm, Unimii să ne închinăm : Fiului Unul-Născut fără început din Tatăl, Cel fără de început, Duhului Celui împreună pe scaun şezător şi cu Tatăl împreună veșnic.
Şi acum..., a Născătoarei :
Roagă neîncetat pe Mântuitorul, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să scape din toată nevoia, pe cei ce te mărturisesc cu trupul şi cu sufletul, pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale ! Că ai arătat oarecând nemâncat de lei în groapă pe Daniil, cel îngrădit cu postul.
Irmosul :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Mântuitorul lumii, lumina cea adevărată, izvorul vieţii, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De carele se întricoşează...
Plâng şi mă tânguiesc, gândind la ceasul întru carele voi să stau înaintea scaunului celui înfricoşat, ca să dau răspunsuri de multe răutăţile mele, care prin neştiinţă, şi prin ştiinţă le-am făcut.
Moise aflând postul curăţitor, a cunoscut pe Dumnezeu, pe Cel singur curat. Suflete al meu, curăţeşte-te şi tu cu postul, ca să te apropii de Dumnezeu, Iubitorul de oameni.
Să iubim postul maica bunătăţilor; să urâm desfătarea roditoare de patimi, şi să strigăm : Părinte, Cela ce eşti în ceruri, mântuieşte-ne pe noi, mântuieşte-ne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
A Născătoarei :
Roagă pe Judecătorul, pe Carele L-ai născut, preacurată Fecioară Marie, să se milostivească în ceasul judecăţii, şi să mă mântuiască pe mine osânditul; ceea ce singură eşti folositoarea neamului omenesc.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Domnul cel ce s-a pogorât...
Primind darul cel prealuminat al postului să ne strălucim cu bunătăţile, arătându-ne feţele blânde şi obiceiurile line, după aşezământul sufletului.
Postindu-se Elisei, a dat viu somanitencei pe fiul ei; din aceasta să cunoaştem fraţilor cât este de bun postul, cât este de mare, ca un dar de Dumnezeu dăruit.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Tatălui şi Fiului ne închinăm, şi Duhului Sfânt; Unimii în Treime, cu îngerii strigând prin guri de lut : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu celui în Treime.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născut-ai prunc, Fecioară, rămânând tu una ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Taina aceasta mare este, minune înfricoşată ! Că ai născut pe Mântuitorul lumii, Dumnezeu întrupat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Nimenea din noi să nu se dea lenevirii, o, fraţilor ! Că vremea lucrării este, ceasul prăznuirii; cine este dar înţelept, ca într-o zi să câştige toate veacurile !
Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie, la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul, Cel ce S-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Norul cel purtător de...
În noianurile păcatului, întru adâncul deznădăjduirii, în întreitele valuri ale gândurilor şi în viforul patimilor căzând, strig : Adâncule al milei, ajută-mi şi cu milostivirea Ta, dă-mi ploaie de iertarea păcatelor.
Prin post trupul, prin înfrânare duhul, prin lacrimi sufletul să ne curăţim credincioşii; şi fiind curaţi să întâmpinăm luminat pe Cel curat; ca să vedem mântuitoarele patimi; care le-a răbdat pentru noi Mântuitorul.
Ca vameşul suspin, ca păcătoasa lăcrimez, ca tâlharul strig : Pomeneşte-mă, Îndurate ! Ca orbul glăsuiesc : Fiul lui Dumnezeu, deschide-mi ochii sufletului, cei orbiţi cu răutatea vicleanului înşelător.
A Născătoarei :
Muntele cel netăiat, uşa cea neumblată, pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi decât toată zidirea, frumuseţea lui Iacov, năstrapa cea cu totul de aur, podul şi Maica Ziditorului, pe Fecioara credincioşii să o fericim.
Altă Tricântare,
Irmos : La muntele Sinai...
Cunoscând aceste zile de acum, mai presus decât toate zilele, sfinţite rugăciuni să înălţăm lui Dumnezeu cu cunoştinţă curată, neîncetat plecând genunchii şi zicând : Doamne primeşte pururea rugăciunile şi cererile robilor Tăi.
Poporul a şezut precum scrie; a mâncat şi a băut şi s-a sculat de a jucat, slujind idolului Beelfegor. Vezi rodurile cele rele ale nesaţiului pântecelui ! Iar noi să postim şi să ne preamărim ca marele Moise.
Slavă..., a Treimii :
În fiinţă Unimea este nedespărţită, Treime, Dumnezeirea cea preaînaltă, Care unindu-se în fire, se împarte după Feţe cu osebirile; că nedespărţită fiind, se desparte; una fiind, se întreieşte. Aceasta este Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, Care păzeşte toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine a auzit fecioară să fie Născătoare de prunc şi Maică fără de bărbat ? Marie tu săvârşeşti minunea aceasta ! Dar spune-mi în ce chip ? Nu cerca adâncurile dumnezeieştii naşterii mele, că aceasta este foarte adevărată; dar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Mânia Ta, fiind nesuferită asupra păcătoşilor, cine va suferi Doamne îngrozirea ei ? Ci Cela ce ai milă nemăsurată, mântuieşte-mă după milostivirea Ta, iar nu după faptele mele cele multe şi rele.
Irmosul :
La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără ardere; Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 7-lea.
Greşit-am, mărturisescu-mă Ţie, Doamne eu păcătosul; nu îndrăznesc să privesc la cer; că de acolo căzând, m-am nenorocit. Greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic să mă chem fiu al Tău; însu-mi eu mă vădesc; nu-mi trebuiesc pârâşi, nici martori. Neastâmpărarea este care mă dă de faţă; viaţa rea mă dovedeşte; goliciunea-mi stă înainte şi mă ruşinează; şi spre înfruntarea mea stau hainele cele de ocară cu care sunt îmbrăcat. Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule Sfinte, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă miluieşte.
Apoi, a Mucenicilor :
În mijlocul priveliştei celor fărădelege bucurându-se, strigau mucenicii : Doamne, slavă Ţie.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născutu-Te-ai negrăit din Fecioară şi ai luminat Hristoase pe cei din întuneric, care strigau : Doamne, slavă Ţie.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 7-lea :
Mântuirea noastră eşti Doamne şi scutitor în ziua necazului; miluieşte-ne pe noi după marea mila Ta, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Domnul puterilor este cu noi, păzitorul nostru Dumnezeul lui Iacov. (ps. 45, 7)
Stih : Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea noastră, ajutor în necazurile ce ne împresoară. (ps. 45, 1)
Din Prorocia lui Isaia citire :
Cap. 9, Vers. 8-20.
Aşa zice Domnul : Și va cunoaşte tot poporul lui Etraim şi cei ce locuiesc în Samaria cu semeţie şi cu inimă înaltă, zicând : Cărămizile au căzut, ci veniţi să cioplim pietre, şi să tăiem duzi şi cedri, şi să ne zidim nouă turnuri. Şi va sfărâma Dumnezeu pe cei ce se scoală asupra muntelui Sionului şi asupra Ierusalimului şi pe vrăjmaşii lui va risipi. Pe Siria cea despre răsăritul soarelui şi pe elinii cei despre apusul soarelui, cei ce mănâncă pe Israil cu toată gura, întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă. Şi poporul nu s-a întors până când s-a rănit şi pe Domnul puterilor nu l-a căutat și va lua Domnul de la Israil capul şi coada, şi pe cel mare şi pe cel mic într-o zi. Pe cel bătrân şi pe cel ce se minunează de feţe, acesta este capul, şi pe proorocul, care învaţă fărădelegi, acesta este coada. Şi vor fi cei ce fericesc pe poporul acesta, amăgindu-l îl vor amăgi până-l vor înghiţi pe el. Pentru aceea de tinerii lor nu se va veseli Domnul, şi pe cei săraci ai lor și pe văduvele lor nu va milui, că toţi sunt fărădelege și răi, şi toată gura grăieşte nedreptate. Întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă. Şi va arde ca focul fărădelegea, şi ca nişte buruieni uscate se va mistui de foc, şi va arde întru desişurile pădurii, şi va mânca toate rele de primprejurul dealurilor. De iuțimea mâniei Domnului a ars tot pământul, şi va fi poporul ca de foc ars; omului de fratele său nu-i va fi milă. Ci se va pleca spre dreapta, că va flămânzi şi va mânca din cele dea-stânga, și mi se va sătura omul mâncând carnea braţului său. Că va mânca Manase a lui Efraim şi Efraim a lui Manase; că împreună se vor război asupra lui Iuda. Şi întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă.
Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru cântaţi, cântaţi Împăratului nostru cântaţi. (ps. 46, 6)
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. (ps. 46, 1)
MIERCURI
MIERCURI
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MARŢI SEARA
La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6 : Trei ale Triodului şi trei din Minei.
Stihiri podobnice. Ale lui Iosif Glasul al 3-lea.
Podobia : Pus-au treizeci de arginţi...
Doamne, cela ce cu Crucea ai ucis pe vicleanul, fereşte-mă de înşelăciunea lui, pe mine, păcătosul şi amăgitul, şi cu postul curăţindu-mă, dă-mi să fac voile Tale; ca să văd Stăpâne cinstitele Tale patimi veselindu-mă.
Rănitu-m-am, Doamne, cu sabia desfătării, şi rău de tot m-am omorât; tămăduieşte, înviază sufletul meu cel smerit, Stăpâne, Cela ce Te-ai rănit cu suliţa, şi pe cei răniţi cu săgeata vrăjmaşului, ca un Mântuitor, i-ai vindecat, şi mă fă părtaş cinstitelor Tale patimi.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul al 2-lea.
Podobie : Să se răstignească strigau...
Cu postul luminându-ne sufletele, Doamne, să ne învrednicim fără de osândă a vedea cu bucurie Crucea Ta, şi a ne închina ei cu frică; că aceasta vesteşte luminat patimile Tale cele de voie; care binevoieşte să le ajungem noi, ca un iubitor de oameni.
Şi trei din Minei. Slavă..., Şi acum..., A Născătoarei :
Prochimen, glasul al 3-lea.
Mare este Domnul şi lăudat foarte, în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel Sfânt al Lui. (ps. 47, 1)
Stih : În cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru. (ps. 47, 7)
De la Facere, citire :
Cap. 7, Vers 1-5.
Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe; intră tu şi toată casa ta în corabie, că pe tine te-am văzut drept înaintea Mea în neamul acesta. Şi din dobitoacele cele curate ia cu tine înlăuntru câte şapte, parte bărbătească şi femeiască; iar din dobitoacele cele necurate câte două, parte bărbătească şi parte femeiască. Şi din pasările cerului cele curate câte şapte, parte bărbătească şi femeiască; şi din toate păsările cele necurate câte două, parte bărbătească şi femeiască, ca să păstrezi sămânţă peste tot pământul. Că încă şapte zile şi eu voi aduce ploaie pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopţi, şi voi pierde de pe faţa pământului tot ce viază care am făcut. Şi a făcut Noe câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 2-lea :
Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. (ps. 48, 3)
Stih : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume. (ps. 48, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 8, Vers. 32, Cap. 9, Vers. 11.
Acum dar fiule ascultă-mă pe mine ! Şi fericiţi sunt, care păzesc căile mele. Ascultaţi înţelepciunea şi vă înţelepțiți, şi nu vă depărtaţi de la dânsa. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, şi omul, carele va păzi căile mele, și priveghează la uşile mele pururea, şi păzeşte pragurile uşilor mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viață, şi se găteşte vrerea de la Domnul. Iar cei ce greşesc asupra mea, fac păgânătate în sufletele lor, şi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea. Înţelepciunea şi-a zidit eişi casa, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale, şi a dres în paharul său vin, şi a gătit ei masă. Trimis-a pe slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind : Cel ce este neînțelept să se abată la mine, şi celor lipsiţi de înţelepciune le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul, carele l-am dres vouă. Lăsaţi neînţelepciunea şi veţi fi vii, ca în veac să împărăţiţi, şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cel ce învaţă pe cei răi ia luişi ocară, şi cel ce ceartă pe cel necurat se ocărăşte pe sine, că certările la cel necurat sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi, ca să nu te urască, mustră pe cel înţelept, şi te vei iubi pe tine. Dă pricină înțeleptului, şi mai înţelept va fi, arată dreptului, şi va adaoge a primi. Începutul înţelepciunii este frica Domnului, şi sfatul sfinţilor priceperea; iar a cunoaşte legea, este a cugetului bun. Că într-acest chip multă vreme vei trăi, şi se vor adăuga ție anii vieţii tale.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea.
Tată şi Făcător, îndrăznesc a Te numi, Doamne, fiind vietate făcută din pământ, de vreme ce am luat chipul Tău, măcar că m-am scăpat de moştenirea fiiască, vieţuind desfrânat şi întru uitarea darurilor Tale cheltuindu-mi avuţia. Deci să nu mă lepezi pe mine, Cela ce ai binevoit ca Fiul Tău, Unul-Născut, să rabde Crucea şi moartea cu trupul pentru mine; ci îndreptându-mă mă primeşte la Tine, Iubitorule de oameni.
Martirica :
Cetele mucenicilor au stătut împotriva tiranilor, zicând : Noi suntem ostaşi ai Împăratului puterilor; măcar de ne-aţi da şi la foc şi la munci, nu vom tăgădui puterea Treimii.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobia : Când de pe lemn...
Când Te-a înălţat pe lemn poporul cel fărădelege, Mântuitorule, pe Tine viaţa tuturor, atunci Maica Ta cea cinstită şi preacurată stând de față s-a tânguit, plângând : Fiul meu preadulce, lumina ochilor mei, vai mie ! Cum ai suferit a Te pironi pe lemn, în mijlocul făcătorilor de rele, Cela ce ai spânzurat pământul pe ape ?
MIERCURI LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă Sedelnele Crucii, din Octoih.
După a doua Catismă, zicem aceste Sedelne ale lui Iosif.
Glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Cu lemnul ai stins Stăpâne văpaia neascultării, pe Cruce înălțându-Te şi ai omorât pe vrăjmaşul, omorându-Te de bunăvoie. Pentru aceasta Te rog, omoară voile trupului meu şi înviază ticăloasa mea inimă; cu postul cel ucigător de patimi, curăţindu-mă de toată întinarea, ca un milostiv.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Moarte de ocară prin răstignire de bunăvoie ai răbdat Îndurate; şi văzându-Te pe Tine ceea ce Te-a născut Hristoase s-a rănit la inimă şi plângând ca o Maică s-a tânguit. Cu ale căreia rugăciuni, pentru îndurarea milei Tale, milostiveşte-Te şi ne mântuieşte, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul al 2-lea.
Podobie : Înviind din mormânt...
Vrând să săvârşim ospăţul cel vesel al postului, strigăm : Păzeşte-ne pe toţi Doamne cu pace, ferindu-ne de tot meşteşugul vrăjmaşului şi ne învredniceşte pe noi ca un preabun, să sărutăm cu frică cinstită Crucea Ta. Cela ce printr-însa dai lumii milele Tale, Unule, mult-Milostive.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Glasul acelaşi.
Podobie : Milostivire având...
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar şi strigând, a zis : Ce taină înfricoşată este aceasta ? Cela ce dăruiești tuturor viață veşnică, cum mori pe Cruce de bunăvoie, cu moarte de ocară ?
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi această Tricântare, a lui Iosif, după rânduiala ei citindu-se Cântarea a treia din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea,
Irmos : Întărirea celor ce nădăjduiesc...
Răstignindu-ne împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru noi să ne omorâm toate mădularele trupului, cu posturi, cu rugăciuni şi cu cântări.
Cela ce ai smuls spinul păcatului, cu răstignirea Ta, Doamne, smulge gândurile minţii mele spinoase.
Într-armându-ne gândurile cu postul, să biruim cetele străine ale dracilor, îngrădindu-ne cu puterea Crucii.
A Născătoarei :
Întrupându-Se Cuvântul, a ieşit din tine, Preacurată, îndreptând căderea strămoşilor, pentru milostivirea îndurărilor.
Altă Tricântare,
A lui Teodor, glasul al 2-lea,
Irmos : Întăreşte-ne pe noi...
Făcătoarea de viață Crucea Ta, Doamne, pecete de mântuire îmi este mie; că cu dânsa surpând pe împotrivă luptătorul, Te laud pe Tine ca pe un Dumnezeu puternic.
Lemnul Crucii a adus lumii roadă de viață veşnică; din carele noi gustând, ne mântuim Hristoase din moarte.
Slavă..., a Treimii :
Trei Feţe ale unui Dumnezeu slăvesc, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul, o stăpânie a Dumnezeirii; că împărăţeşte şi însuşi stăpâneşte un Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Naşterea ta Preacurată este înfricoşată; că Dumnezeu este Cel ce S-a făcut om, Carele S-a născut fără început din Tatăl şi fără de bărbat din tine mai pe urmă S-a născut.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Darul Crucii mai înainte strălucind lumii, ne cheamă pe toţi spre dumnezeieştile Tale patimi, Îndurate; cărora învredniceşte-ne să ne închinăm cu credinţă.
Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cu nesuferitul foc...
Dătătorule de lumină, Cela ce cu Crucea ai biruit căpeteniile şi stăpâniile întunericului, când vei veni cu putere să judeci toată lumea, Cuvinte, să nu-mi vădeşti cele ascunse ale mele; ca să slăvesc milostivirea Ta cea multă.
Judecat ai stătut Judecătorule înaintea judecăţilor, osândind vrajba cu Crucea Ta, îndelung-Răbdătorule, drepte Judecătorule. Pentru aceasta scuteşte de osândirea cea veşnică pe cei ce strigă cu frică şi preaînalță iubirea Ta de oameni.
Cu focul postului întărindu-se tinerii cei binecredincioşi, au stins dedemult cu dumnezeiasca rouă văpaia cea înălţată; şi noi postindu-ne, să stingem cuptoarele patimilor, ca să scăpăm de văpaia gheenei.
A Născătoarei :
Din tine zidindu-şi Înţelepciunea lui Dumnezeu casă, S-a întrupat cu nespusă smerenie, Fecioară ceea ce nu ştii de nuntă; că tu numai din toate neamurile te-ai ales nestricată, spre sălăşluirea Cuvântului celui nestricat.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce a închipuit mai-nainte...
Cela ce porţi toate cu cuvântul, pentru mine le-ai suferit toate, palme, scuipări şi răstignire, Hristoase; laud slăvirile iubirii Tale de oameni întru toţi vecii.
Junghiatu-Te-ai Hristoase ca un miel, împungându-Te în coasta Ta cu suliţa; ca pe mine, oaia cea pierdută, să mă mântuieşti din vânătoarea diavolului şi să mă aşezi în staulul Tău cel bun, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl... A Treimii :
Treime ceea ce eşti o Dumnezeire, fire nedespărţită şi despărţită după Feţe, stăpânire vecuitoare, Părinte, Fiule şi Duhule, pe Tine, Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce eşti poartă cerească, uşă de mântuire, primeşte rugăciunea tuturor creştinilor, celor ce te fericesc pe tine întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu Crucea Ta, Hristoase, preoţii se laudă, împăraţii se întăresc şi tot credinciosul se luminează; învredniceşte-mă să văd, să mă închin ei şi să o laud în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce a închipuit mai-nainte în rug lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L-cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : În lege, în umbră...
Înălţând Moise şarpele pe lemn, pe Tine Te-a însemnat, Iisuse, Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie şi ai gonit departe răutatea vicleanului cea veninată şi ai tras pe oameni la Tine, Iubitorule de oameni.
Cu focul temerii Tale curăţeşte-mă, aprinzând în sufletul meu dumnezeiasca Ta dragoste şi îngrădindu-mă cu Crucea Ta pe mine, pe carele m-a amăgit înşelătorul cel vechi, cu dulceţile întunecând mintea mea Hristoase.
Să postim fraţilor de gânduri urâte şi de fapte rele; să ne curăţim inimile, să ne ridicăm ca cu nişte aripi prin dumnezeieştile bunătăţi să ne ferim de pornirile răutăţii celei râvnitoare de cele de jos; ca fiind luminaţi să vedem Paştile cele mari.
A Născătoarei :
Din tine Fecioară voind S-a îmbrăcat cu sărăcia noastră Cel din fire bogat şi S-a făcut nouă văzut, Cel ce Se laudă nevăzut de cetele cele de sus, înnoind cu bunătatea chipul cel sfărâmat.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe tine, scara cea înţelegătoare...
Cela ce Ţi-ai întins pe Cruce mâinile şi ai adunat cele patru margini ale lumii; prin carele am aflat intrare la Tatăl, Fiule al lui Dumnezeu, pe Tine toţi Te slăvim.
Pe Tine, Hristoase, încununându-Te cu spini cei fărădelege, Te-au bătut şi Te-au răstignit. Pentru Carele cele de sub cer toate s-au clintit; iar noi mântuindu-ne Te slăvim.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, Sfântă Dumnezeire, cea întreit strălucitoare, Care cuprinzi toate şi le păzeşti pururea, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel viu cu cântări netăcute Te slăvim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, norul cel luminat al Duhului, din carele a strălucit nouă lumina cea neapropiată, Hristos, Soarele cel mare al dreptăţii, Născătoare de Dumnezeu cu cântări te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tu eşti lumina noastră şi semnul cel sfânt, Cruce, lauda biruinţei lui Hristos; tu îndulceşte postul nostru şi ne învredniceşte să ne închinăm ţie.
Irmosul :
Pe tine, scara cea gândită şi însufleţită, pe care S-a întărit Dumnezeul nostru, prin care am aflat suirea la cer, cu cântări Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea,
Fiind la Tatăl cel bun în cinste fiiască n-am cunoscut eu cel fără minte, ci însumi pe mine m-am lipsit de slăvire, cheltuind rău bogăţia darului. Şi fiind sărac de dumnezeiasca hrană, curtean m-am făcut la spurcatul cetăţean. De acesta fiind trimis la ţarina lui cea stricătoare de suflet, vieţuind dezmierdat, m-am păscut împreună cu dobitoacele şi desfătărilor făcându-mă rob, nu mă săturam. Ci întorcându-mă voi striga către milostivul şi înduratul Părinte : Greşit-am la cer şi înaintea Ta, miluiește-mă ! (de două ori)
Martirica :
Mulţimea mucenicilor Tăi, Te roagă, Hristoase, miluieşte-ne pe noi, ca un iubitor de oameni.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Când de pe lemn...
Dureri multe răbdând Preacurată, la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, ai suspinat lăcrimând şi ai strigat cu amar : Vai ! Fiul meu prea dulce, cum pătimeşti fără de dreptate, vrând să răscumperi pe pământenii cei din Adam ? Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, pe tine te rugăm cu credinţă, fă-L nouă milostiv.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea.
Nu este întru noi statul faptelor noastre, Doamne; milostiv eşti Iubitorule de oameni, nu trece lucrul mâinilor Tale, Cela ce eşti fără de păcat.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi dă Celui Preaînalt rugăciunile tale. (ps. 49, 15)
Stih : Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul. (ps. 49, 1)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 10. Vers 12-20.
Și va fi dacă va plini Domnul a face toate în muntele Sionului şi în Ierusalim, va căuta spre mintea cea mare, spre împăratul Asirienilor și spre înălţimea măririi ochilor lui. Că a zis : cu tăria voi face, şi cu înţelepciunea minții voi lua hotarele neamurilor, şi puterea lor voi prăda şi voi clăti cetăţile în care locuiesc. Şi toată lumea cu mâna o voi lua ca un cuib, şi ca nişte ouă părăsite voi ridica, şi nu va fi cine să scape de mine, sau să-mi grăiască împotrivă şi să-şi deschidă gura şi să grăiască. Au mărise-va securea fără de cel ce taie cu ea ? Au înălţa-se-va fierăstrăul fără de cel ce-l trage pe el ? Aşijderea de ar lua cineva toiag sau lemn, înălţa-se-va lemnul ? Şi nu aşa. Ci va trimite Domnul Savaot spre cinstea ta ocară, şi spre mărirea ta, foc arzător se va aprinde. Şi va fi lumina lui Israil ca focul, şi-l va sfinţi pe el cu foc arzător, şi va mânca pădurea ca fânul. În ziua aceea se vor stinge munţii şi dealurile şi pădurile, și va mânca de la suflet până la trup, şi va fi cel ce va fugi, ca cel ce fuge de pară arzătoare. Şi cei ce vor rămâne dintr-înşii, în număr puţin vor fi, şi un prunc îi va scrie pe ei. Şi va fi în ziua aceea, nu se va mai adăuga rămăşiţa lui Israil, şi cei mântuiţi ai lui Iacov nu vor mai nădăjdui spre cei ce le ziceau strâmbătate; ci vor nădăjdui spre Dumnezeul cel Sfânt al lui Israil întru adevăr.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta. (ps. 50, 1)
Stih : Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte în cele dinlăuntrul ale mele. (ps. 50, 11)
JOI
JOI
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10 și cântăm Stihira de două ori, apoi Martirica şi trei podobnice ale Triodului.
Samoglasnica glasului al 4-lea.
Nebuneşte risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în locul viclenilor cetăţeni; şi prin nepriceperea mea, m-am asemănat dobitoacelor celor neînţelegătoare şi m-am golit de tot darul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta întorcându-mă strig către Tine milostivul şi înduratul Părinte : Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc Dumnezeule, şi mă miluieşte. (de două ori)
Apoi Martirica :
Jertfele cele însufleţite, arderile întregi cele cuvântătoare, mucenicii Domnului, junghierile cele desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele ce cunosc pe Dumnezeu şi se cunosc de Dumnezeu, al cărora staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă, ca şi noi să ne paştem împreună cu voi, la apa odihnei.
Altă Stihiră, a lui Iosif; glasul al 6-lea.
Podobia : Toată nădejdea punându-şi...
Cei ce v-aţi arătat raze ale Soarelui celui înţelegător, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli, cereţi luminare sufletelor noastre şi ne izbăviţi de întunericul cel împâclat al patimilor şi vă rugaţi ca să vedem ziua mântuirii, prin rugăciuni şi prin cereri curăţindu-ne inimile, care vicleanul le-a rănit. Ca mântuindu-ne, cu credinţă să vă cinstim pururea, pe voi care cu preaînţeleaptă predică aţi mântuit lumea.
În ţara răutăţii depărtându-mă eu, desfrânatul, rău am cheltuit bogăţia care mi-ai dat, milostive Părinte şi mă topesc de foamea faptelor bune. Iată că m-am îmbrăcat cu ruşinea neascultării, golindu-mă de darul cel dumnezeiesc, şi strig Ţie : Greşit-am ! Ci ştiu bunătatea Ta. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi, îndurate Hristoase, pentru rugăciunile Apostolilor, celor ce Te-au iubit pe Tine.
Altă Stihiră, a lui Teodor; acelaşi glas.
Podobia : Dea-dreapta Mântuitorului...
Apostoli ai Mântuitorului, luminători ai lumii, făcători de bine şi mântuitori, care sunteţi vestitori ai măririi Lui ca nişte ceruri şi împodobiţi cu stelele minunilor şi cu semnele tămăduirilor, aduceţi cu dinadinsul rugăciuni Domnului pentru noi, ca să primească rugăciunile noastre, ca o mireasmă preacurată şi să ne învrednicim să şi sărutăm purtătoarea de viață Cruce şi cu frică să o vedem toţi. Pentru închinăciunea ei, trimite-ne nouă milele Tale, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
Şi din Minei 4, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul al 4-lea :
Nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului. (ps. 51, 7)
Stih : Ce te făleşti întru răutate, puternice ? (ps. 51, 1)
De la Facere citire :
Cap. 7, Vers. 6-9.
Iar Noe era de şase sute de ani şi potop de apă s-a făcut pe pământ. Şi a intrat Noe şi feciorii lui şi femeia şi femeile feciorilor lui cu dânsul în corabie, pentru apa potopului. Şi din păsările cele curate şi din păsările cele necurate și din fiare şi din toate cele ce se târăsc pe pământ, câte două din toate au intrat la Noe în corabie, parte bărbătească şi femeiască, precum a poruncit Domnul Dumnezeu lui Noe.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Când va întoarce Dumnezeu robia poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel. (ps. 52, 8)
Stih : Zis-a cel nebun întru inima sa : Nu este Dumnezeu ! (ps. 52, 1)
De la pilde citire :
Cap. 9, Vers 12-18.
Fiule ! De vei fi înţelept, ţie vei fi înţelept, şi vecinilor tăi; iar de vei fi rău, numai tu singur vei lua cele rele. Fiul învăţat înţelept va fi, şi pe cel neînvăţat slugă îl va avea. Cel ce se reazemă de minciuni, acela paşte vânturile şi goneşte pasări zburătoare, că şi-a părăsit căile viei sale, şi a rătăcit din cărările agonisirii sale, şi umblă prin pustie fără de apă, şi prin pământ desfătat întru sete, şi adună cu mâinile nerodire. Femeia nebună şi fără de omenie, care nu ştie de ruşine, se va lipsi de pâine. Aceea care nu ştie de ruşine, şade în uşile casei sale pe scaun afară în uliţă, chemând pe cei ce trec pe cale, şi-şi fac căile lor; cel ce este întru voi fără de minte abate-se la mine. Şi celor lipsiţi de minte, le porunceşte zicând : Atingeţi-vă cu dulceaţă de pâine ascunsă, şi beţi apă dulce de furtişag. Şi el nu ştie, că pământenii la dânsa pier, şi îi duce în fundul iadului. Ci fugi, nu te zăbovi la locul ei, nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că aşa o vei trece ca o apă străină. Şi treci izvorul străin, şi te depărtează de apa altora, şi nu bea din fântâna străină, ca să trăieşti multă vreme, şi să se adauge ţie anii vieţii.
Şi îndată dumnezeiasca Liturghie cea mai înainte sfinţită.
Joi a treia săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, cântăm Sedelnele Apostolilor, din Octoih.
După a doua Catismă, cântăm această Sedealnă a lui Iosif, glasul al 6-lea.
Podobia : Nădejdea lumii...
Luminători ai luminii nerătăciţi, ucenici ai Mântuitorului, luminaţi-mi sufletul cel orbit cu păcatul şi mă faceţi părtaş zilei celei dumnezeieşti, ca să păzesc mântuitoarele porunci. Şi mă scăpaţi de întunericul cel neluminat de acolo, ca să vă măresc pe voi.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Sfântă Stăpână, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, ca ceea ce ai născut negrăit pe Făcătorul tuturor, roagă-te pururea cu Sfinţii Apostoli bunătăţii Lui, să ne mântuiască de patimi şi să ne dea iertare păcatelor.
După a treia Catismă, Sedelnele lui Teodor, glasul al 6-lea.
Podobie : Puterile îngereşti...
Cei ce sunteţi luminători strălucitori lumii, dumnezeieşti Apostoli, luminaţi pe cântăreţii voştri, ca să treacă vremea postului; şi vă rugaţi ca să vedem toţi, după vrednicie, lemnul Crucii celei de viaţă făcătoare şi să-l sărutăm cu buze şi cu ochi nespurcaţi, strigând : Doamne, slavă Ţie !
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, singură folosinţa ta cea înfricoşată o cerem. Milostiveşte-te spre poporul cel lesne primejduitor. Roagă pe milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noastre de toată groaza; ceea ce eşti singură binecuvântată.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi această Tricântare, a lui Iosif, citindu-se Cântarea a patra din Psaltire.
Tricântarea,
Cântarea a 4-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Post, lacrimi, rugăciuni, milostivire, obicei bine umilit, minte dreaptă, curăţire vieţii, să arătăm noi credincioşii, ca să dobândim mărire.
Luminători v-aţi arătat, Apostoli, strălucind luminat pe tăria cinstitei Biserici. Pentru aceasta, luminaţi inimile noastre cu Dumnezeiescul Duh.
Ca nişte cărbuni dumnezeieşti, aprinşi de focul cel fără materie, ardeţi uscăciunile cele de patimi ale inimilor noastre, înţelepţi Apostoli ai Dumnezeului nostru.
Făclie nestinsă, cămară cu totul luminoasă, ceea ce eşti mai presus de serafimi; căruţă de heruvimi cu totul fără prihană, liberează-mă din patimile cele rele şi din primejdii.
Altă Tricântare,
A lui Teodor, glasul acelaşi.
Irmos : Auzit-a proorocul...
Luminători ai dumnezeieştii arătări, arătându-vă Apostoli ai Mântuitorului, aţi stricat noaptea necunoştinţei şi Biserica strălucindu-o, luminaţi lumea prin învăţăturile voastre cele cu vorbe ca focul.
Lumea înconjurând, unul într-o parte, altul într-alta, întru o credinţă aţi adunat Apostoli pe toţi; şi dobândind cele cereşti dănţuiţi, rugând pe Hristos neîncetat, să ne mântuiască pe noi toţi.
Slavă..., a Treimii :
Pe Fiul din Tatăl şi pe Duhul slăvesc; ca din soare lumina şi raza; însă pe Fiul după naştere, că şi naştere este; iar pe Duhul după purcedere, că şi purcedere este; o Fiinţă împreună fără început, Căreia se închină toată făptura.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară, prunc născând şi curăţia păzindu-ţi, tu cinstită te-ai arătat, născând Dumnezeu şi om, pe acelaşi unul întru amândouă chipurile. Minunea ta, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi gândul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Prin rugăciunile voastre cele sfinte, Apostoli ai Domnului, să ne învrednicim cu ochi şi cu buze curate a săruta făcătoarea de viață Cruce, căreia este pusă înaintea celor din lume şi la toată făptura, spre închinăciune.
Irmosul :
Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi; şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Pe Moise postul l-a arătat văzătorul de Dumnezeu, şi pe Ilie cu căruţă de foc l-a luat. Sârguieşte-te suflete de te opreşte de gânduri vătămătoare, ca să scapi de amăgirea cea vătămătoare a celor de jos.
Alunecându-mă am căzut întru cele mai rele şi mi s-a adăugat rană peste rană; vindecă-mi, Hristoase, învârtoşarea inimii cea împietrită, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate.
Cei ce sunteţi luminători ai lumii, de Dumnezeu luminaţi, risipiţi norii patimilor noastre şi ne arătaţi închinători luminatei învieri, pe noi care lăudăm pe Soarele slavei.
A Născătoarei :
Neamurile neamurilor pe tine te fericesc de Dumnezeu fericită, precum ai profeţit dedemult; că tu una ai născut oamenilor pe Cuvântul cel fericit, negrăit din tine întrupându-Se.
Altă Tricântare,
Irmos : Cuvioşii Tăi tineri...
Pe cei ce înotau întru adâncul răutăţii vânându-i cu trestia credinţei Apostoli ai Domnului, i-aţi adus pe ei, ca bine să cuvinteze şi să laude şi să preaînalte pe Domnul în veci.
Mare este tăria Ta întru Apostoli, că umbrele şi ştergarele lor tămăduiesc pe bolnavii, care binecuvintează şi laudă şi preaînalță pe Domnul în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Naşterii celei fără de început şi purcederii mă închin : Tatălui, Celui ce a născut, slăvesc pe Fiul, Cel ce S-a născut, laud pe Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu înceta rugând Fecioară, pururea pe Cel ce L-ai născut cu taină negrăit, ca pe un iubitor de oameni, să mântuiască din primejdii pe cei ce scapă la tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei doisprezece Sfinţi Apostoli învredniciți-mă să mă închin cinstitei Cruci fără osândă, binecuvântându-o, lăudându-o Şi preaînălţându-o întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat strigând cântarea cea întreit sfântă : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Dumnezeule şi Doamne mult-Milostive, curăţeşte rănile inimii mele, aşezându-mi leacuri de pocăinţă. Greşit-am, greşit-am Ţie ! Îndură-Te şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi ca un mult-Milostiv.
Pornirilor celor fără de cale am urmat, vătămându-mi mintea şi însumi cu totul mi-am ieşit din fire, hrănindu-mă cu acrimea desfătărilor şi lipsindu-mă de mântuitoarele mâncări, eu dezmierdatul; Hristoase, îndură-Te şi mă mântuieşte.
Necurăţindu-te de răutate şi nedepărtându-te de desfătările cele stricăcioase, pentru ce te veseleşti, suflete, postindu-te fără socoteală ? Că acest post nu-l primeşte Domnul, Carele însuşi voieşte îndreptarea noastră.
A Născătoarei :
Luminează-mă cu lumina cea dumnezeiască, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Lumina, şi goneşte întunericul sufletului meu; ca să te fericesc pe tine, pe care te fericesc toate neamurile omeneşti, precum ai proorocit.
Altă Tricântare,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Cei proşti la vorbă, înţelepţi s-au arătat cu ştiinţa, dezlegând împleticirile cuvintelor filozofilor, îndoirile ritorilor şi meşteşugirile astronomilor. Pentru aceasta, Apostoli ai lui Hristos, singuri voi v-aţi arătat, învăţători a toată lumea.
Frumos vorbeşte Petru, iar Platon tace; învaţă Pavel, iar Pitagora se ascunde. Şi încă grăind de Dumnezeire adunarea Apostolilor, îngroapă vestirea cea moartă a elinilor, şi lumea o ridică spre închinarea lui Hristos.
Slavă..., a Treimii :
Unule, Născătorule al unuia, Părinte al Fiului celui Unul-Născut; Unule, Fiule al unuia, lumină şi rază luminii şi unule Duhule Sfinte, numai al unui Dumnezeu, Carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime Sfântă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc de Dumnezeirea Ta.
Şi acum.... A Născătoarei :
Minunea naşterii Tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană; cum ai zămislit fără de sămânţă pe Cel necuprins ? Spune-mi cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o Maică ? Acest lucru mai presus de fire, cu credinţă primindu-l, Celui ce S-a născut, te închină, căci câte voieşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstita Cruce, pe Sfântul lemn carele a înflorit mântuirea lumii, să ne învrednicim toţi a o vedea şi a ne închina ei, şi cu buze curate şi cu sufletul, prin rugăciunile voastre, ale tuturor Sfinţilor Apostoli ai lui Hristos.
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 6-lea.
Din moştenirea fiiască căzând eu, desfrânatul, ca un rob împreună cu porcii am petrecut şi nici de hrana lor săturându-mă, mă întorc la Tine, Părintele cel milostiv, de unde am ieşit rău, mă întorc bine, cu pocăinţă strigând : Greşit-am la cer şi înaintea Ta, Părinte, dăruieşte-mi întru întoarcere mare milă.
Martirica :
Pe cei aleşi şi pe cei sfinţi minunaţi i-a făcut Dumnezeul nostru; bucuraţi-vă şi vă veseliţi toate slugile Lui, că v-a gătit vouă cunună şi împărăţia Sa. Deci vă rugăm pe voi, să nu ne uitaţi pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te stăpână, cu Apostolii şi cu toţi sfinţii, să miluiască sufletele noastre.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 7-lea.
De te vei uita la fărădelegile noastre, Iubitorule de oameni, ce nădejde de mântuire va fi nouă ? Ci trimite ajutorul Tău, cel dintru înălţime poporului Tău, ca un îndurat, Doamne.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. (ps. 53, 1)
Stih : Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele. (ps. 53, 2)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 11, Vers. 10. Cap. 12, Vers. 2.
Aşa zice Domnul : Şi va fi în ziua aceea rădăcina lui Iesei, şi cei ce se vor scula să stăpânească neamurile; spre dânsul neamurile vor nădăjdui şi va fi odihna lui cinstea. Şi va fi în ziua aceea, adauge-va Domnul a-şi arăta mâna Sa, ca să râvnească rămăşiţa poporului Său, care va rămâne de la asirieni, de la egipteni, de la Babilon, de la elamiteni, de la răsăriturile soarelui şi de la Arabia. Şi va ridica semn întru neamuri şi va aduna pe cei pierduţi ai lui Israil; şi pe cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge din patru laturi ale pământului. Şi se va şterge pizma de la Efraim şi vrăjmaşii lui Iuda vor pieri. Efraim nu va mai pizmui asupra lui Iuda şi Iuda nu va mai necăji pe Efraim. Şi vor zbura în corăbiile celor de alt neam. Marea împreună vor prăda şi pe cei de la răsăritul soarelui şi Idumeea, şi întâi pe Moab îşi vor pune mâinile, fiii lui Amon întâi se vor supune. Şi va pustii Domnul marea Egiptului, şi-şi va pune mâna sa peste râu cu vânt iute, şi va lovi şapte văi, cât va trece el încălţat. Şi va fi trecerea poporului meu celui rămas în Egipt, şi va fi lui Israil, ca în ziua când a ieşit din pământul Egiptului. Şi vei zice în ziua aceea; bine Te voi cuvânta, Doamne; că Te-ai mâniat pe mine şi Ți-ai întors mânia Ta, m-ai şi miluit pe mine. Iată Dumnezeul meu, mântuitorul meu, nădăjdui-voi și mă voi mântui şi nu mă voi teme, pentru că mărirea mea şi lauda mea este Domnul şi s-a făcut mie spre mântuire.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Auzi Dumnezeule rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. (ps. 54, 1)
Stih : Ia aminte spre mine şi mă ascultă. (ps. 54, 2)
VINERI
VINERI
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, JOI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 : 3 ale Triodului şi trei de la Minei, glasul al 5-lea.
Podobia : Bucură-te cămara...
Mântuitorule, dulceaţa cea adevărată, Cela ce ai îndulcit oarecând apele Merrei cele amare, închipuind atunci lemnul dumnezeieștii Cruci, pe carele Te-ai întins precum bine ai voit; şi ai gustat şi fiere, în coastă împungântu-Te, din care ai izvorât lumii apa iertării spre înnoirea frământăturii omeneşti. Pentru aceasta slăvim puterea Ta cea negrăită şi, ne rugăm : Dă-ne, Doamne, frica Ta în vremea postului şi iertare păcatelor şi mila cea mare.
Cuvinte, Cela ce Te-ai întins pe Cruce, adunând cele ce erau depărtate de la Tine; înălțând gândul meu din gunoiul patimilor, cu tot felul de bunătăţi îmbogăţeşte-l, dând inimii mele frica Ta, cea preacurată şi sufletului meu dragostea cea desăvârşită, care desparte de dragostea cea trupească; ca să plac Ţie întru aceste zile prin post, prin rugăciune şi prin cerere şi să văd luminat ziua învierii Tale, luând mila cea mare.
Altă Stihiră podobnică, a lui Teodor, glasul 1.
Podobie : Pe Tine nor luminos...
Trecând a treia săptămână a cinstitului post, Hristoase, Cuvinte, învredniceşte-ne să vedem lemnul Crucii celei făcătoare de viaţă, şi cu cinste să ne închinăm şi să cântăm după vrednicie; să slăvim stăpânirea Ta, să lăudăm patimile Tale, să ajungem curat la slăvită şi Sfânta Înviere, la Paştile cele de taină, prin care Adam iarăşi a intrat în rai.
Şi din Minei trei; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul al 6-lea :
Miluieşte-mă, Dumnezeule, că m-a călcat omul. (ps. 55, 1)
Stih : Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua. (ps.55, 2 )
De la Facere citire :
Cap. 7, Veri 11-24.
În anul şase sute din viaţa lui Noe, în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, în ziua aceea s-au desfăcut toate izvoarele adâncului, şi jgheaburile cerului s-au deschis. Şi a căzut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în ziua aceea intrat-au Noe, Sem, Ham, Iafet feciorii lui Noe şi femeia lui Noe şi trei femei ale feciorilor lui cu dânsul în corabie. Şi toate fiarele după fel şi toate dobitoacele după fel şi toată vietatea ce se mişcă pe pământ după fel şi toată pasărea zburătoare după felul său. Au intrat la Noe în corabie câte două, parte bărbătească şi femeiuşcă din tot trupul în care este suflet viu. Şi cele ce intraseră, parte bărbătească şi femeiască din tot trupul au intrat după cum a poruncit Dumnezeu lui Noe; şi a încuiat Domnul Dumnezeu corabia pe dinafară. Şi a fost potop patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pe pământ, şi s-a înmulțit apa şi a ridicat corabia şi o a înălţat de pe pământ. Şi creştea apa şi se înmulțea foarte pe pământ, şi se purta corabia pe deasupra apei. Iar apa se întărea foarte pe pământ, şi a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer. De cincisprezece coţi s-a înălţat apa în sus şi a acoperit toţi munţii cei înalţi. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ al păsărilor şi al dobitoacelor şi ai fiarelor şi toată vietatea ce se mişca pe pământ. Şi tot omul şi toate câte aveau suflare de viaţă şi tot ce era pe uscat au murit. Şi a pierit tot ce era viu pe faţa a tot pământul de la om până la dobitoc şi cele ce se târăsc şi păsările cerului şi s-au stins de pe pământ; şi a rămas Noe singur şi cei ce erau cu el în corabie. Şi s-a înălţat apa pe pământ o sută cincizeci de zile. Şi şi-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de toate fiarele, de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile, care erau cu dânsul în corabie. Şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi a încetat apa şi s-au încuiat izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului; şi s-a oprit ploaia din cer. Şi cădea apa scurgându-se de pe pământ. Şi s-a împuţinat apa după o sută cincizeci de zile.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. (ps. 56, 1)
Stih : Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui. (ps.56, 2 )
De la Pilde citire :
Cap. 10, Vers 1-22.
Fiul înţelept veseleşte pe tatăl său, iar fiul nebun întristează pe mama sa. Nu vor folosi avuţiile celor fărădelege; iar dreptatea îi va izbăvi de moarte. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul dreptului; iar viaţa necredincioşilor o va surpa. Sărăcia smereşte pe om; iar mâinile celor vrednici se îmbogăţesc. Fiul certat înţelept va fi, şi pe cel neînvăţat slugă-l va avea. Scapă de zăduf fiul înţelept; iar fiul cel călcător de lege se strică de vânt în vremea secerişului. Binecuvântarea Domnului pe capul dreptului; iar gura necredincioşilor o acoperă plângere fără de vreme. Pomenirea drepţilor cu laude; iar numele necredincioşilor se stinge. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile; iar cel neascultător împiedicându-se cu buzele alunecă. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde; iar cel ce strâmbă căile sale, se va cunoaşte. Cel ce face cu ochiul cu înşelăciune, adună întristare oamenilor, iar cel ce mustră cu îndrăzneală, face pace. Izvor de viață este în mâna dreptului; iar gurile necredincioşilor le va acoperi pierirea. Ura scorneşte sfadă; iar dragostea acoperă pe toţi cei ce nu iubesc sfăzile. Cel ce scoate din buze înţelepciune, bate cu toiag pe omul cel fără de inimă. Înţelepţii tăinuiesc în sine ştiinţa; iar gura celui fără de socoteală se apropie de sfărâmare. Agoniseala bogaţilor este cetate tare; iar sfărâmarea necredincioşilor este sărăcia. Faptele drepţilor viață fac; iar roadele necredincioşilor păcate. Căile vieţii le păzeşte învăţătura; iar învăţătura nemustrată rătăceşte. Buzele cele drepte acoperă vrajba; iar cei ce grăiesc ocări, prea fără de minte sunt. Din vorba multă nu vei scăpa de păcat; iar cel ce-şi ține buzele, înţelept va fi. Argint lămurit este limba dreptului; iar inima necredinciosului se va stinge. Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte; iar cei fără de minte întru lipsă se vor sfârşi. Binecuvântarea Domnului pe capul dreptului, aceasta îl îmbogăţeşte, şi nu se va adauge lui întristare în inimă.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 6-lea.
Hristoase Dumnezeule, Viaţa tuturor cea răstignită pe lemnul Crucii, înviază sufletul meu cel omorât de greşeli şi să nu laşi să piară până în sfârşit oaia Ta, Păstorule cel bun; că m-am depărtat de la poruncile Tale, şi bogăţia nepăcătuirii care mi-ai dăruit, o am risipit cu voinţă iubitoare de păcate, şi m-am stricat şi urât m-am făcut cu lucrurile dezmierdării. Ci mă înnoiește, trăgându-mă spre pocăinţă, Cela ce unul eşti mult-Milostiv. (de două ori)
Martirica :
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Podobia : A treia zi ai înviat..
Văzându-Te pe Tine, Hristoase, răstignit, ceea ce Te-a născut a strigat : Ce taină străină este aceasta ce o văd eu, Fiule ! Cum mori pe lemn cu trupul fiind răstignit, Dătătorule de viață.
Să se ştie : Că înainte-prăznuirea Bunei Vestiri se începe din Joi a treia Săptămână din postul mare şi se suie până în Sâmbăta lui Lazăr. De se va întâmpla înainte-prăznuirea Bunei Vestiri ori în ce zi afară de Sâmbătă şi Duminică, să se caute Tipicul la sfârşitul cărţii, la litera R.
Vineri a treia Săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, zicem Sedelnele Crucii, din Octoih.
După a doua Catismă, cântăm această Sedealnă a lui Iosif, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Prin lemnul mâncării fiind omorâţi dedemult noi oamenii, prin Crucea Ta iarăşi am înviat, Îndurate; cu a căreia putere, Bunule, întăreşte-ne pe noi, să trecem vremea postului cu umilinţă, făcând voia Ta şi să vedem ziua cea luminoasă a învierii.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Cruce văzându-Te, Hristoase, Maica Ta, răstignit de bunăvoie în mijlocul tâlharilor şi durând-o la cele dinlăuntru, ca o Maică a zis : Fiule, Cela ce eşti fără de păcat, cum Te-ai pironit pe Cruce fără dreptate, ca un făcător de rele ? Vrând să înviezi neamul omenesc, ca un îndurat.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul 1.
Podobia : Piatra fiind pecetluită...
Trupul curăţindu-se cu înfrânarea şi cu rugăciunile luminându-ne sufletele, Doamne, învredniceşte-ne să vedem cinstită şi sfântă Crucea Ta şi cu frică să ne închinăm ei cu cântări cântând şi zicând : Slavă purtătoarei de viaţă Crucii Tale; slavă dumnezeieştii suliţei Tale, prin care iarăşi am înviat, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu :
Mieluşeaua văzându-Te pe Tine, Mielul, îndelung-Răbdătorule Cuvinte, răstignit pe lemn împreună cu tâlharii, şi cu suliţa în coastă împuns, ca o Maică s-a tânguit, strigând : Ce taină minunată şi înfricoşată este aceasta, Iisuse al meu ? Cum Te acoperi în mormânt, Dumnezeule cel necuprins ? Negrăit este lucrul, care se săvârşeşte ! Nu mă lăsa si
ngură pe mine ceea ce Te-am născut, Fiul meu cel preadulce.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi această Tricântare a lui Iosif, citindu-se Cântarea a cincea, din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 5-a, glasul al 5-lea,
Irmos : Cela ce Te îmbraci cu lumina...
Vindecă-mă, Doamne, şi mă voi vindeca, cu rana Ta curăţind rănile sufletului meu, Hristoase, Cela ce ai luat patimi cu trupul.
Pe Tine, Hristoase dacă Te-a văzut soarele răstignit pe lemn cu trupul, şi-a schimbat lumina întru întuneric şi pământul s-a clintit şi pietrele s-au despicat.
Sufletul meu cel roditor de spini şi înţelenit cu tot felul de patimi, curăţeşte-l Doamne, Cela ce Te-ai încununat cuspini, pentru bunătatea cea desăvârşită.
A Născătoarei :
Ca pe un prunc tânăr ai născut Preacurată pe Ziditorul meu; pe Carele roagă-L să mă înnoiască pe mine, cel învechit în multă răutate, rogu-mă.
Altă Tricântare,
A lui Teodor, glasul 1,
Irmos : De noapte mânecând...
În locul Căpăţânii răstignindu-Te pe Tine, Hristoase, iudeii au clătinat cu capetele râzând şi batjocorindu-Te; iar Tu ai suferit, ca să ne mântuieşti pe noi.
În titlul Crucii Tale scriind Pilat în trei feluri, Te-a arătat pe Tine, unul din Treime, Carele de bunăvoie ai pătimit pentru mântuirea tuturor, Hristoase.
Slavă..., a Treimii :
Pe Soarele cel întreit al prea luminatei Treimi, să-L lăudăm credincioşii, lumină pe Fiul slăvind, lumină şi pe Duhul vestind.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce S-a născut din tine, Curată, te-a arătat mai înaltă decât îngerii; că pe Acela, de Carele ei se cutremură a privi la Dânsul ca la un Dumnezeu, tu L-ai purtat în braţe, ca pe un Fiu al tău, Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce preacinstită, păzitoarea lumii cea de mântuire, păzeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă arată vrednic preacuratei închinării tale.
Irmosul :
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Carele pentru noi ai sărăcit şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul Tău.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Tine, Făcătorule...
Pe Cruce Ţi-ai întins palmele, Hristoase, pierzând neoprirea mâinii strămoşului; şi cu lemnul ai tămăduit blestemul lemnului; pentru aceasta, Te lăudăm întru toţi vecii.
Înaintea Ta, voitorului mântuirii cad, Cuvinte; potoleşte degrab voile cele prea-viclene din inima mea, Cela ce ai răbdat de bunăvoie Cruce şi patimi.
Viaţă dezmierdată şi trai spurcat iubind eu, păcătosul, m-am întunecat; străluceşte-mi raza întoarcerii, Cuvinte, Cela ce ai întunecat, când ai pătimit, lumina soarelui.
A Născătoarei :
Potoleşte toată răutatea inimii mele cea cu multă durere, Maica lui Hristos Dumnezeu; sfărâmă săgeţile şi arcele dracilor, celor ce se oștesc asupra smeritului meu suflet.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce a mântuit în cuptor...
Ce-ţi vom aduce noi păcătoşii Ţie, Stăpânul tuturor Cel ce ai pătimit ? Că pentru noi Hristoase ai primit Crucea. Lăudăm darul nemăsuratei milei Tale.
Pe lemnul cel de blestem Hristoase, ucigându-Te iudeii din pizmă, n-au împuţinat călcătorii de lege puterea slavei Tale; că eşti Stăpân al tuturor, pătimind de bunăvoie.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Trei Feţe cinstesc ale Dumnezeirii celei preaînalte în Fiinţă; pe Tatăl cel fără început, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. O Fiinţă nedespărţită după fire slăvesc în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe cea mai înaltă decât cerurile şi mai presus decât heruvimii, pe Fecioara cea mai întâi cu sfinţenia şi neîntinată, Maica Dumnezeului tuturor, o lăudăm şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
De trei ori fericită Cruce a lui Hristos, biruinţa cea scrisă pe cer, care din pământ ai odrăslit nouă, fă-ne vrednici închinării tale, pe noi pe toţi care cu postul ne curăţim.
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Cela ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat : Pe Hristos Dumnezeu, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Isaie dănţuieşte...
Orbirea cea împietrită a sufletului meu, spală-o îndurate Mântuitorule, şi-mi dă, Bunule, izvorul dumnezeieștii umilinţe, Cel ce mi-ai izvorât viață din coastă şi ai tras Doamne la Tine firea omenească.
Însu-mi eu m-am aruncat întru adâncurile păcatelor, lăsând înălţimile bunătăţilor; ci mă trage, Doamne, şi mă mântuieşte, Cela ce Te-ai suit pe Cruce şi ai tras la Tine firea omenească.
Dulceaţă fiind, Doamne, şi îndulcire ca un Făcător, fiere ai gustat, Hristoase, îndreptând căderea cea din dulceaţă, a celor din Adam. Pentru aceasta, Te lăudăm noi cei mântuiţi cu patimile Tale.
A Născătoarei :
Preasfântă Stăpână, nădejdea şi scăparea mea, vindecă rănile sufletului meu, luminează mintea mea. Ca şi eu bucurându-mă, să laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Tine care te-a văzut...
Pe Tine, Hristoase, pe carele Te-au îmbrăcat cei fărădelege în chip de batjocură, cu porfiră şi cu cunună ca pe un împărat, şi cu trestie peste cap Te-au bătut, răstignindu-Te din pizmă şi cu fiere adăpându-Te; noi toţi credincioşii cu cântări Te slăvim.
Pe Tine, pe Carele văzându-Te soarele pătimind pe Cruce, şi-a ascuns lumina, şi toată făptura împreună s-a clintit, pentru ocările Tale, Stăpâne, şi s-au despicat pietrele, cu cântări Te slăvim Hristoase, Mântuitorule.
Slavă..., a Treimii :
Lumină şi viață şi Făcătoare tuturor este Unimea cea întreit luminătoare, Dumnezeu şi Domnul; întru o lumină strălucind şi dând împreună raze prin trei Feţe întru o Dumnezeire; pe Aceasta toţi credincioşii o slăvim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, pe care mai-nainte te-a numit David cântăreţul Sion, întru carele S-a sălăşluit Cel neîncăput în ceruri, şi a zidit din pântecele tău curăţirea lumii, cu cântări, Maică curată, te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Crucea Ta cea mântuitoare şi luminătoarea credincioşilor, învredniceşte-ne Doamne prin post alergând, să ajungem să o vedem şi să ne închinăm ei, spre sfinţirea noastră; ca printr-însa să Te slăvim pe Tine.
Irmosul :
Pe tine care te-a văzut Moise rug nears, scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacov şi uşă cerească prin care a trecut însuşi Hristos, Dumnezeul nostru, cu cântări, Maică curată, te slăvim.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea.
Risipind bogăţia darului părintesc, în desfrânări mi-am cheltuit viaţa, dându-mă după gândurile cele rele ale păcatului; şi cu dulceaţa poftei îndulcindu-mă, m-am asemănat dobitoacelor celor neînţelegătoare, prin călcarea mântuitoarelor porunci. Ci Cela ce bine ai voit a Te răstigni pentru mine pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, nu mă lepăda din moştenirea Ta cea fiiască, ci mă primeşte pe mine cel ce mă întorc, ca pe fiul cel pierdut şi mă mântuieşte. (de două ori)
Martirica :
Doamne, întru pomenirea mucenicilor Tăi, toată făptura prăznuieşte. Cerurile se bucură cu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, glasul acelaşi.
Podobie : A treia zi ai înviat...
Preacurata, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu, şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară ?
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea.
Prin cuvânt toate le-ai săvârşit cu puterea Ta, Dumnezeule, şi din nefiinţă întru fiinţă ne-ai adus pe noi, pentru fărădelegile noastre, Cela ce eşti fără de păcat, Doamne, rugămu-ne Ție.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Veseli-se-va dreptul, când va vedea izbândă împotriva necredincioşilor. (ps. 57,10)
Stih : De grăiţi adică dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. (ps. 57, 1)
Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 13, Vers 2-13.
Ridicaţi semn pe vârful muntelui, înălţaţi glas lor, nu vă temeţi, chemaţi cu mâna, deschideţi boieri. Eu voi rândui şi voi povăţui pe dânşii, uriaşi vor veni să plinească mânia mea, bucurându-se şi semenţindu-se. Glas de neamuri multe pe munţi asemenea ca neamuri multe, glas de împăraţi şi de neamuri adunate. Domnul Savaot a poruncit neamului întrarmat, ca să vină din pământ de departe, de la marginea temeliei cerului, Domnul şi întrarmaţii Lui să strice toată lumea. Plângeţi, că aproape este ziua Domnului şi sfărâmare de la Dumnezeu va veni. Pentru aceea toată mâna va slăbi şi tot sufletul omului se va spăimânta, Tulbura-se-vor solii, şi-i vor cuprinde dureri, ca pe femeia ceea ce naşte, şi se vor plânge unul către altul şi se vor spăimânta, şi-şi vor schimba faţa lor în chipul focului. Că iată ziua Domnului vine nevindecată de mânie şi de iuţime ca să facă lumea pustie şi să piardă pe păcătoşi dintr-însa. Că stelele cerului şi Orionul şi toată podoaba cerului nu-şi vor da lumina, şi se va întuneca soarele răsărind şi luna nu-şi va da lumina sa. Şi voi porunci la toată lumea răutăţi şi celor necuraţi păcatele lor, şi voi pierde semeţia celor fărădelege şi trufia mândrilor o voi smeri. Şi vor fi cei rămaşi mai scumpi decât aurul nelămurit şi omul mai scump va fi decât piatra Safirului. Că cerul se va tulbura şi pământul se va clăti din temeliile sale pentru aprinderea mâniei Domnului Savaot, în ziua în care va veni mânia Lui.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina. (ps. 58, 10)
Stih : Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule. (ps. 58, 1)
SÂMBĂTĂ
SÂMBĂTĂ
În a treia săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE VINERI SEARA
La Doamne strigat-am... punem Stihiri 10 şi cântăm Stihira zilei de două ori, glasul al 7-lea.
Ca un dezmierdat m-am depărtat de la darul Tău, Doamne. Şi bogăţia bunătăţii risipindu-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine : Dumnezeule greşit-am ! Miluieşte-mă.
Apoi patru Martirice ale glasului şi patru din Minei.
Slavă..., a morţilor :
Şi acum..., a Născătoarei, cea întâia a glasului.
Ieşire : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 4-lea :
Dă-ne nouă ajutor din necaz şi deşartă este mântuirea omului. (ps. 59, 12)
Stih : Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai surpat. (ps. 59, 1)
De la Facere citire.
Cap. 8, Vers 4-20.
Și a şezut corabia în luna a şaptea, în douăzeci şi şapte de zile ale lunii, pe munţii Ararat. Iar apa a scăzut până la luna a zecea; iar în luna a zecea, în ziua cea dintâi a lunii, s-au ivit vârfurile munţilor. Şi a fost după patruzeci de zile, deschis-a Noe fereastra corăbiei, care o făcuse. Şi a trimis corbul să vadă de a scăzut apa, şi ieşind nu s-a mai întors, până când s-a uscat apa de pe pământ. Şi a trimis porumbul după dânsul, să vadă de a scăzut apa de pe pământ. Şi neaflând porumbul odihnă picioarelor sale, s-a întors la dânsul în corabie, că era apă peste toată faţa pământului; şi tinzând mâna l-a luat şi l-a băgat la sine în corabie. Şi aşteptând încă şi alte şapte zile, iar a trimis porumbelul din corabie. Şi s-a întors la dânsul porumbul către seară şi avea în gura sa stâlpare de măslin cu frunză; şi a cunoscut Noe, că a scăzut apa de pe faţa pământului. Şi aşteptând încă alte şapte zile, iar a trimis porumbul şi nu s-a mai întors la dânsul. Şi a fost în anul șase sute şi unul din viaţa lui Noe, în luna dintâi. În ziua dintâi a lunii, scăzuse apa de pe pământ; și a descoperit Noe acoperişul corăbiei, care făcuse, şi a văzut că a scăzut apa de pe faţa pământului. Iar în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea, s-a uscat pământul. Şi a grăit Domnul Dumnezeu către Noe zicând : Ieşi din corabie tu şi femeia ta şi feciorii tăi şi femeile feciorilor tăi cu tine. Şi toate fiarele, câte sunt cu tine, şi tot trupul de la pasări până la dobitoace, şi toată vietatea care se mişcă pe pământ, scoate-le cu tine, și creşteţi şi vă înmulțiţi pe pământ. Şi a ieşit Noe şi femeia lui şi feciorii lui şi femeile feciorilor lui cu dânsul. Şi toate fiarele şi toate dobitoacele şi toată pasărea şi toată vietatea, ce se mişcă pe pământ după felul său, au ieşit din corabie. Şi a zidit Noe altar Domnului; şi a luat din toate dobitoacele cele curate şi din toate păsările cele curate; şi a adus ardere de tot pe altar şi a mirosit Domnul Dumnezeu, miros de bună mireasmă.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Auzi Dumnezeule cererea mea, ia aminte rugăciunea mea. (ps. 60, 1)
Stih : De la marginile pământului către Tine am strigat. (ps. 60, 2)
De la Pilde citire :
Cap. 10, Vers 31, Cap. 11, Vers 12
Din gura dreptului pică înţelepciune; iar limba nedreptului va pieri. Din buzele oamenilor drepţi pică daruri; iar gura celor necredincioşi se răzvrăteşte. Cumpenele viclene, uriciune sunt înaintea Domnului; iar cumpăra dreaptă primilă este Lui. Ori unde intră strâmbătatea, acolo şi ocara; iar gura smeriţilor cugetă înţelepciune. Săvârşirea drepţilor va îndrepta pe dânşii; iar împiedecarea călcătorilor de lege, îi va prăda pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei, iar dreptatea va izbăvi din moarte; murind dreptul lasă grija, iar pierirea necredincioşilor este urâtă şi de râs. Dreptatea nevinovatului îndreptează căile; iar necredinţa cade întru nedreptate. Dreptatea oamenilor drepţi va izbăvi pe ei; iar cei fărădelege se vânează de păgânătatea lor. Sfârşindu-se omul drept nu-și pierde nădejdea; iar lauda necredincioşilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa, şi în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor necredincioşi laţul cetăţenilor; iar chibzuirea drepţilor cu bună sporire. Întru bunătățile drepţilor se îndreaptă cetatea, și întru pierirea necredincioşilor bucurie. Întru binecuvântarea drepţilor se va înălţa cetatea; iar cu gura necredincioşilor se va săpa. Batjocoreşte pe cetăţeni cel lipsit de minte; iar bărbatul înţelept linişte aduce.
SÂMBĂTĂ
A TREIA SĂPTĂMÂNĂ
LA UTRENIE
Aliluia, pe glasul al 2-lea, cu Stihurile și Troparele, glasul al 2 lea. Apostoli, mucenici şi prooroci... Slavă.... Pomeneşte Doamne... Şi acum.... Maică Sfântă... După întâia Catismă, trei Sedelne ale mucenicilor, din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla, a Născătoarei; apoi citire din Exaimeron. Şi îndată : Fericiți cei fără prihană... Apoi Sedealna morţilor, glasul al 5-lea : Odihneşte Mântuitorul nostru... Şi a Născătoarei : Cela ce ai răsărit... (Pentru toate acestea am arătat în Sâmbăta ce a trecut).
CANOANELE
Apoi cântăm Canonul Mineiului, al hramului și Patrucântarea, după rândulala lor. Nu zicem : Să cântăm Domnului... Ci îndată zicem Irmosul Mineiului, precum am arătat în Sâmbăta a doua.
Patrucântarea
Facere a lui Iosif.
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Venit-am întru adâncul mării...
Cu picăturile sângiurilor aţi adăpat inimile celor binecredincioşi, iar taberele necredincioşilor de faţă le-aţi înecat într-însele, purtătorilor de biruinţă, cei ce sunteţi vrednici de laude.
Preaslăvind cu mădularele voastre pe Stăpânul tuturor, acum vă preamăriţi neîncetat, lauda credincioşilor, fiind voi mucenicilor şi mari sprijinitori.
În groapă prea-adâncă Te-au pus, Cuvinte; pentru aceasta dăruieşte odihnă şi iertare de greşeli, celor ce au murit cu credinţă; pentru sfinţitele rugăciuni ale mucenicilor.
A Născătoarei :
Ca să te lăudăm Fecioară cu glasuri neîncetate, primeşte aceste glasuri ale noastre şi roagă pe Fiul tău să luăm curăţire de greşeli.
Altă Patrucântare,
A lui Teodor, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe mine cel cuprins...
Acum este prăznuirea mucenicilor; să ne adunăm şi fericind vitejiile lor cele preacinstite, să lăudăm pe Hristos, Cel ce i-a încununat pe dânşii.
Cu dumnezeiască dragostea lui Hristos, fiind aprinşi, peste cărbuni de foc aţi trecut ca peste nişte rouă, lăudându-L pe Dânsul fericiţi mucenici.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, Treimea cea mai presus cu stăpânia şi dumnezeiască Unime, lumină şi lumini Te laud, viață şi vieţi; Mintea, Cuvântul şi Duhul Sfânt, întreit sfinte şi unul Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Iesee, strămoşule, saltă, că din rădăcina ta, din curata fiică a răsărit floarea vieţii, Cel ce a mântuit lumea, Hristos Dumnezeu.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
De foc, de sabie şi de moarte netemându-vă, aţi păzit mărturisirea mântuirii, fiind întăriţi de Hristos, fericiţilor.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce eşti slobod întru cei morţi, fiind stăpânitor vieţii şi morţii, odihneşte pe cei ce i-ai luat şi-i sălăşluieşte în curţile Tale, Iubitorule de oameni.
Irmosul :
Primeşte-mă pe mine cel cuprins de multe păcate, Iubitorule de oameni, carele cad la îndurările Tale şi ca pe proorocul, Doamne, mă mântuieşte.
Apoi Ectenia şi Condacul morţilor : Cu sfinţii odihneşte...
CONDAC glasul al 6-lea.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.
ICOS
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea de deasupra gropii, cântare : Aliluia. (de trei ori)
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cei trei tineri în Babilon...
Cui te-ai asemănat, suflete, poftind patimile cele cu adevărat dobitoceşti ? Pe cine ai avut să te întreacă cu păcatele ? Strigă dar, lui Hristos : Mântuieşte-mă, Bunule.
Sfinţilor, rugaţi cu dinadinsul pe Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, ca să sfinţească întru aceste sfinţite zile gândurile tuturor celor binecredincioşi.
Preaînalte, Cela ce eşti bogat întru milă şi bun, dă iertare robilor Tăi celor ce au adormit mai înainte, rânduindu-i pe ei în cetele sfinţilor, ca un iubitor de oameni.
A Născătoarei :
Născut-ai afară de legile firii pe Ziditorul, Cel ce S-a făcut om. Pe Acela dar roagă-L, Preacurată, să treacă cu vederea nelegiuirea şi păcatele tuturor.
Altă Patrucântare,
Irmos : Cela ce ai mântuit prin înger...
Cela ce ai arătat pomenirile cinstiţilor mucenici a fi bucurie Bisericii Tale şi veselie sufletului, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nu minţim Ţie, Hristoase, nici Te tăgăduim, strigat-au mucenicii în mijlocul muncilor, spăimântând pe judecătorii cei fărădelege; bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă..., a Treimii :
O Fiinţă în trei Feţe cinstim : a Tatălui, a Fiului şi a Duhului, strigând cu proorocul : Bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cum ai născut ca o Maică şi Fecioară ai rămas ? Pe Dumnezeu am născut, nu cerca în ce chip, căci câte voieşte face, zice dumnezeiasca fiică.
Stih : Sfinților care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Ceată a mucenicilor de Dumnezeu aleasă, învredniceşte pe robii tăi a fi închinători dumnezeieştii şi de viață făcătoarei Cruci a Mântuitorului.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Împărate fără de moarte, vistierul vieţii, învredniceşte vieţii Tale celei veşnice pe robii Tăi, pe care i-ai ales, întru credinţă şi întru nădejde.
Irmosul :
Cela ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul, cel ce suna ca tunetul, l-ai prefăcut în rouă; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Cu minte fără de temere, mergând la luptele cele cu durere, mucenicilor, aţi suferit dureri trupeşti şi mutându-vă la desfătarea cea fără de durere, uşuraţi toată durerea inimii.
Cei ce aţi luat cele de sus în locul acestor stricăcioase, pe mine cel stricat cu patimi trupeşti mântuiţi-mă prin post şi prin nevoinţa rugăciunilor, dumnezeieşti mucenici, rugând pe Dumnezeul tuturor.
Cu rugăciunile mucenicilor Tăi, Hristoase, trimite milele Tale tuturor; şi celor ce s-au mutat din viață la Tine, Cel milostiv, dăruieşte-le iertare datoriilor şi odihnă dumnezeiască.
A Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fără de păcat, Născătoare de Dumnezeu, şterge păcatele noastre cu rugăciunile tale cele de Maică şi ne mântuieşte pe noi cei ce strigăm : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Altă Patrucântare,
Irmos : Tinerii cei grăitori...
Muncile cele arzătoare ca focul, suferindu-le ca nişte răcoreală, mucenicilor, cu bucurie aţi strigat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Tabăra mucenicilor cea din oastea lui Dumnezeu învingând înşelăciunea, ca nişte biruitori au strigat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Fiului împreună şi Tatălui să ne închinăm şi Preasfântului Duh; şi toţi cu credinţă să strigăm : Treime cea întru o Unime, mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu, preacurată, Fecioară şi Maică te-ai arătat, născând fără bărbat pe Dumnezeul tuturor. Deci roagă-L, să mântuiască pe robii Săi.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Cu rugăciunile mucenicilor învredniceşte, Hristoase Mântuitorule, pe robii Tăi, să se închine şi să vadă făcătoarea de viață Cruce a bunătăţii Tale.
Stih : Sufletele lor în bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce ai stricat puterea morţii cu învierea Ta cea din morţi, odihneşte cu aleşii Tăi, pe cei ce s-au mutat. Ca să Te laude pe Tine, Doamne.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcându-o au săltat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Eva cu adevărat...
Întărindu-vă mintea pe piatra cea înţelegătoare, mucenicilor, aţi rămas nebiruiţi de toate meşteşugurile vrăjmaşului. Pentru aceasta întăriţi-mă pe mine, cel pornit spre patimile cele stricătoare de suflet, cu rugăciunile voastre cele către Dumnezeu.
Dumnezeiescule şi cu adevărat luminatule cor al mucenicilor, roagă pe Stăpânul cel preabun, să ne dăruiască tuturor, în vremea postului, iertare greşalelor şi bucurie veşnică.
Iubitorule de oameni, Cela ce însuţi eşti bun, învredniceşte pe robii Tăi, cei ce au adormit întru nădejdea învierii, a se împărtăşi luminii Tale celei neînserate şi veşnice şi desfătării celei dulci; ca să Te slăvim pe Tine, cu frică.
A Născătoarei :
Locaş luminii s-a făcut preasfântul tău pântece, Preacurată. Pentru aceasta cu credinţă strig către tine : Luminează luminile ochilor sufletului meu şi-mi arată cărarea cea dreaptă, mie celui ce cu inimă curată te fericesc.
Altă Patrucântare,
Imos : Slăvimu-Te pe Tine...
Să săvârşim credincioşilor pomenirea mucenicilor, ca să ne împărtăşim măririi acelora, lăudând luptele nevoinţelor lor.
De bărbăţia voastră foarte s-au temut fiarele, focul s-a stins, arcele s-au sfărâmat; întru voi mucenicilor minunat este Dumnezeu.
Slavă..., a Treimii :
Fire mai presus de toată stăpânia, Unime în trei Feţe, Părinte şi Fiule şi Sfinte Duhule, lumină şi viață, Stăpânie dumnezeiască, păzeşte pe cei ce Te preaslăvesc pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bine Te cuvântăm pe Tine, Dumnezeul lui Israil, Cel ce Te-ai arătat lumii din Fecioară şi ai ridicat cornul mântuirii noastre.
Stih : Sfinţilor, celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Cei ce sunteţi rugători pentru lume, mucenici ai lui Hristos, învredniciţi-ne pe toţi să vedem şi să ne închinăm Crucii Lui, cu rugăciunile voastre.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Unde izvorăşte izvorul vieţii şi cercetează lumina feţei Tale, Fiule al lui Dumnezeu, acolo aşează pe cei ce s-au mutat la Tine.
Irmosul :
Slăvimu-te pe tine, Maica lui Dumnezeu şi te lăudăm Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
Luminânda.
Cel ce ai împodobit... Slavă... Cela ce stăpâneşti pe cei morţi... Şi acum... Ceea ce eşti bucuria îngerilor... (învăţătura pentru Laude şi pentru Stihoavnă, caut-o în Sâmbăta a doua a Sfântului post). Bine este a ne mărturisi... Ceasul 1 şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului; Prochimenul zilei şi al morţilor. Apostol către Evrei şi altul al morţilor. Evanghelia de la Marcu și alta a morţilor : Chinonicul zilei şi al morţilor.
SĂPTĂMÂNA A 4-A DIN POSTUL MARE
SĂPTĂMÂNA A 4-A DIN POSTUL MARE
DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ
DUMINICA
DUMINICA
A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
ÎN CARE SERBĂM ÎNCHINAREA CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
SÂMBĂTĂ SEARA LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun patru stihiri podobnice, glasul al 6-lea :
Podobie : Îngereştile puteri...
Acum oştile îngereşti cuprind lemnul cel cinstit, cu bună cucernicie înconjurându-l şi cheamă pe toţi credincioşii spre închinăciune. Deci veniţi cei ce vă luminaţi cu postul, să cădem la dânsul cu bucurie şi cu frică, strigând cu credinţă : Bucură-te, cinstită Cruce, întărirea lumii. (de două ori)
Ca să pierzi blestemul lui Adam, ai luat trupul nostru, fără de păcat şi Te-ai răstignit şi ai murit, Iisuse preabunule. Pentru aceasta, cinstim cu credinţă Crucea Ta şi suliţa, buretele, trestia şi cuiele; şi cerem să vedem învierea Ta.
Încuiat-a Edenul cel dedemult şarpele, prin lemn; iar lemnul Crucii l-a deschis pe acesta tuturor celor ce voiesc să se curăţească prin post şi prin lacrimi. Deci, văzându-l pe acesta pus înainte, veniţi să cădem la dânsul cu frică credincioşii, strigând : Deschide Cruce, porţile cerurilor celor ce te iubesc pe tine.
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
Când Te-a văzut pe Tine pironit pe Cruce, Cuvinte al lui Dumnezeu, ceea ce Te-a născut fără de sămânţă, s-a tânguit strigând : Vai mie, Fiul meu preadulce ! Ce smerenie este aceasta, Dumnezeul meu ? Cum rabzi patimă cu judecată nedreaptă, Cela ce eşti fără de patimă ? Laud cu cântări înfricoşata şi nespusă pogorârea Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri Podobnice, glasul al 2-lea.
Podobia : Casa Eufratului...
Dezlegându-ne de legăturile osândirii celei dedemult, noi credincioşii, prin lemnul Crucii, să slăvim pe Hristos, Cel ce S-a pironit pe dânsa.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este.
Vino acum împreună cu noi, Davide, mişcă-ţi alăuta cântând, înălţaţi pe Hristos, credincioşilor, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Să înălţăm, popoare, lemnul cel ce este pus înainte, prin carele ne dă nouă Hristos mântuire, şi cu credinţă să-l sărutăm.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
Înălţat pe Cruce, pentru oameni, văzând pe Fiul Tău, Fecioară, ai strigat tânguindu-te : Slavă milostivirii Tale !
Apoi; Acum slobozeşte pe robul Tău..., Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru...,
Troparul, glasul 1.
Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredinciosului nostru popor, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Ectenia mică şi Otpustul.
Iar după Otpust, intră preotul cu diaconul şi cu eclesiarhul în Veșmântărie și se îmbracă preotul şi diaconul; și cădind cinstita Cruce, zice diaconul : Binecuvintează Stăpâne ! Iar preotul : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Apoi; Sfinte Dumnezeule..., și după : Tatăl nostru..., Troparul Crucii; Mântuieşte, Doamne, poporul Tău..., Slavă..., Şi acum..., Condacul. Apoi ridică preotul cinstita Cruce cu discul pe cap și o duce la sfânta masă, mergând înainte paracliserul cu două făclii aprinse. O aşează pe Sfântul Antimis. În locul Evangheliei, pe care o pune mai sus. Înaintea cinstitei Cruci arde lumânare toată noaptea.
SÂMBĂTĂ SEARA
LA PRIVEGHERE
Binecuvântând Preotul, cântăm după obicei Psalmul începător; apoi citim Catisma întâia. La Doamne strigat-am..., punem 10 Stihiri : cântând trei Stihiri ale învierii, din Octoh, trei ale lui Anatolie şi patru ale cinstitei Cruci.
Glasul al 5-lea.
Podobie : Bucură-te cămara...
Străluceşte, Cruce a Domnului, luminate fulgerele darului tău în inimile celor ce te cinstesc pe tine şi cu dragoste dumnezeiască te primesc, ceea ce eşti de lume dorită; prin care s-a pierdut mâhnirea lacrimilor, din cursele morţii am scăpat şi la veselia cea neîncetată ne-am mutat. Arată bună-cuviința frumuseţii tale, dăruind răsplătirile postirii robilor tăi, celor ce cer cu credinţă folosinţa ta cea bogată şi mila cea mare.
Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, carele ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice, prin care se gonesc taberele dracilor şi împreună se veselesc cetele îngerilor şi adunările credincioşilor prăznuiesc. Arma cea nebiruită, tăria cea neclintită, biruinţa împăraţilor, lauda preoţilor. Dă-ne și nouă acum să ajungem la patimile lui Hristos şi la înviere !
Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. Armă nebiruită, împotrivirea dracilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruiești lumii mare milă.
Veniţi amândoi cei întâi zidiţi, care aţi căzut din ceata cea de sus, prin pizma ucigaşului de oameni, pentru gustarea cea amară a mâncării din pomul cel dedemult. Iată vine preacinstitul lemn cu adevărat, la carele alergând cu bucurie îmbrăţişaţi-l şi strigaţi către dânsul cu credinţă : Tu eşti sprijinul nostru, Cruce preacinstită, din al căreia fruct gustând, am dobândit nestricăciune, luând adevăratul Eden cel dintâi şi mare milă.
Slavă..., glasul al 3-lea.
Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai primit răstignire de bunăvoie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia Crucii sângerându-Ţi degetele cu vopsele roşii, Te-ai milostivit a iscăli pentru noi, ca un împărat, cele ce sunt de iertare; nu ne trece cu vederea pe noi cei ce suntem ameninţaţi iarăşi cu depărtarea cea de la Tine. Ci Te milostiveşte, unule îndelung-Răbdătorule, spre poporul Tău, cel ce este în nevoi, şi Te scoală şi biruieşte pe cei ce se luptă cu noi, ca un atotputernic.
Şi acum..., a Născătoarei : Dogmatica glasului. Ieşire : Lumină lină... Prochimenul : Domnul a împărăţit..., Ecteniile şi celelalte, după obicei.
LA LITIE
Stihirile hramului, Slavă..., Şi acum..., glasul al 5 lea.
Văzându-Te toată făptura răstignit pe Cruce gol, pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică, şi s-a tânguit; soarele şi-a oprit lumina şi pământul s-a clintit; pietrele s-au despicat şi catapeteasma Bisericii s-a rupt; morţii din mormânturi s-au sculat şi puterile îngereşti s-au spăimântat, zicând : O, minune ! Judecătorul se judecă şi pătimeşte voind, pentru mântuirea şi înoirea lumii.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului după Alfa Vita.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.
Doamne, Cela ce ai ajutat în război prea-blândului David, ca să supună pe cel de alt neam, fii împreună, în război, cu credinciosul nostru popor şi cu arma Crucii surpă pe vrăjmaşii noştri. Arată Milostive spre noi milele Tale cele dedemult; şi să cunoască adevărat, că Tu eşti Dumnezeu şi că spre Tine nădăjduind, biruim; rugându-se după obicei preacurată Maica Ta, să se dăruiască nouă mare milă.
Troparul, glasul 1 : Născătoare de Dumnezeu..., (de două ori) Şi al Crucii, o dată : Mântuieşte, Doamne, poporul Tău..., Şi cealaltă urmare a Privegherii.
Iar de nu este Priveghere, zicem Troparul învierii; Slavă..., a Crucii, Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu a învierii. De se va întâmpla înainte-prăznuirea Bunei Vestiri în Duminica Crucii, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera R. De se va întâmpla praznicul Bunei-Vestiri în Duminica închinării Crucii, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii la litera S.
LA UTRENIE
După cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul... pe glasul Octoihului, Şi cântăm Troparul învierii (de două ori) Slavă..., a Crucii. Şi acum..., a Născătoarei : Gavriil zicând ţie, Fecioară... Şi obişnuitele Catisme. Sedelnele, le cântăm pe ale învierii. De este hram al cinstitei Cruci, după Polieleu, sedealna Crucii, glasul al 8-lea.
Podobia : Porunca cea cu taină...
Raiul, cu lemnul l-a golit întâi vrăjmaşul, pentru mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii, înfingându-se în pământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață şi toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzându-o pusă spre închinăciune, împreună să strigăm popoare lui Dumnezeu cu credinţă : Plină este de slavă casa Lui.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Antifoanele glasului.
Toată suflarea...
Evanghelia Utreniei, ce va fi de rând, a învierii. Învierea lui Hristos văzând...
Psalmul 50. Slavă..., glasul al 8-lea.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi : Glasul al 6-lea,
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira aceasta :
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
CANOANELE
Ale învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu pe 6 şi din Triod, pe 8.
CANONUL Triodului
Facerea Sfântului Părintelui nostru Teodor Studitul.
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos : Ziua învierii...
Ziua aceasta de prăznuire este că prin învierea lui Hristos moartea s-a arătat deşartă; razele vieţii au răsărit, Adam sculându-se dănţuieşte cu bucurie; pentru aceasta strigăm, cântând, cântare de biruinţă.
Ziua aceasta este a închinării cinstitei Cruci; veniţi toţi la dânsa. Că revărsând razele cele luminoase ale învierii lui Hristos, le pune înainte. Să o sărutăm deci, sufleteşte bucurându-ne.
Arată-te Crucea Domnului cea mare; arată-mi acum dumnezeiescul chip al frumuseţii tale, învrednicindu-mă a fi închinător laudei tale; că strig către tine ca şi către o însufleţită şi te sărut.
Să laude cu un glas cerul şi pământul, că pusă este înaintea tuturor preafericita Cruce, pe care pironindu-Se trupeşte, Hristos, S-a jertfit, pe aceasta să o sărutăm, sufleteşte bucurându-ne.
Slavă..., a Treimii :
O Treime după Feţe, Unime după chip, Părinte, Fiule şi Duhule; Unime întocmai puternică în sfat, în voinţă şi înstăpânirea puterii, păzeşte lumea Ta, pace dăruindu-i.
Şi acum..., a Născătoarei :
Neştiind nicicum ispită de bărbat, Fecioară, ai născut prunc fără sămânţă; şi prin acea preacurată naştere aduci pe Făcătorul tuturor, pe Hristos Dumnezeu. Deci pe Acela roagă-L, să împace toată lumea.
Catavasie :
Dumnezeiescul Moise a însemnat mai înainte dedemult în Marea Roşie, Crucea Ta, când a trecut pe Israil, tăind marea cu toiagul, cântându-Ţi cântare de ieşire, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Veniţi să bem băutură nouă...
Veniţi să cântăm cântare nouă, prăznuind pierzarea iadului; că Hristos S-a sculat din mormânt, omorând moartea şi mântuind toată lumea.
Veniţi credincioşilor să scoatem apă nu din fântâna care izvorăşte apă stricăcioasă, ci din izvorul luminării; închinându-ne Crucii lui Hristos, întru care ne şi lăudăm.
Sărutând acum Crucea Ta, pe care a închipuit-o oarecând Moise cu palmele, biruim Stăpâne Hristoase, pe Amalic cel netrupesc şi ne şi mântuim prin ea.
Cu ochi şi cu buze curate, începând cântare de bucurie, să ne închinăm credincioşilor cu bucurie Crucii Domnului, întru cântări lăudându-o.
Slavă..., a Treimii :
Pe un Dumnezeu fără început, în trei Ipostasuri, cinstesc, pe Cel nedespărţit după chipul Ființei : Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul cel viu, întru Carele ne-am botezat.
Şi acum..., a Născătoarei :
Moise a văzut dedemult în rug, cu închipuire, taina ta, Curară; că precum pe acela văpaia nu l-a ars, aşa nici pântecele tău Focul Dumnezeirii.
Catavasie :
Întăreşte-mă, Stăpâne Hristoase, cu Crucea Ta pe piatra credinţei, ca să nu se clătească gândul meu de năvălirile răului vrăjmaş; că numai Tu însuţi eşti sfânt.
Sedealna, glasul al 6-lea.
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, căci cu dânsa se fac tămăduirile celor bolnavi întru păcate; printr-însa cădem înaintea Ta, miluieşte-ne pe noi.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt este.
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocului; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. Şi gustând din lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă...
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clintit, Doamne; că pe Carele l-a înghiţit iadul cu poftă, L-a liberat cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte; pentru care Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, Carele de bunăvoie S-a pironit pe Cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 4-a,
Irmos : La dumnezeiasca strajă...
Iată a înviat Hristos ! zis-a îngerul mironosiţelor femei; nu plângeţi; ci mergând spuneţi Apostolilor : Bucuraţi-vă ! Astăzi este mântuirea lumii; tirania vrăjmaşului a pierit cu moartea.
Bucuria cea pentru închinarea Crucii Tale, cea purtătoare de viață, astăzi întâmpinându-o Hristoase, întâmpinare facem preasfintelor Tale patimi, pe care le-ai suferit pentru mântuirea lumii, Mântuitorule, ca un puternic a toate.
Astăzi se face bucurie în cer şi pe pământ, că se arată lumii semnul lui Hristos, întreit fericita Cruce; că aceasta punându-se înainte, izvorăşte celor ce se închină ei dar pururea curgător.
Ce-ţi vom aduce Ţie, Hristoase ? Că ne-ai dat cinstita Cruce să ne închinăm ei, pe care s-a vărsat sângele Tău cel preasfânt şi s-a ţintuit trupul Tău cu piroane; pe care acum sărutându-o îţi mulţumim.
Slavă..., a Treimii :
Laud trei Ipostasuri ale unei Dumnezeiri, ale firii adică celei singure prin Sine fără despărţire; mărturisind pe Tatăl fără început, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, o Domnie pe un scaun, o Împărăţie întocmai, o Stăpânie veşnică.
Și acum... a Născătoarei :
Numai tu, curată, te-ai arătat între femei odor preaminunat, lucru înfricoşat; că tu ai înnoit firea, născând fără sămânţă, rămânând iarăşi Fecioară ca şi mai-nainte; că Cel ce S-a născut din tine este Dumnezeu adevărat.
Catavasie :
Pe Cruce văzându-Te pe Tine, Puternice, luminătorul cel mare de cutremur cuprinzându-se, şi-a strâns şi şi-a, ascuns razele şi toată zidirea, a lăudat, cu frică, îndelungă răbdarea Ta; că s-a umplut, pământul de lauda Ta.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Să mânecăm, cu mânecare adâncă...
Răsărit-ai din mormânt lumii, Lumina cea neapusă, strălucind nestricăciune şi micşorând, Doamne, mâhnirea cea de moarte din marginile lumii, ca un îndurat.
Să ne apropiem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel preasfânt cu laude; pe carele Hristos răstignindu-Se, a mântuit lumea ca un milostiv.
Dănțuiesc cu veselie astăzi cetele îngerilor, pentru închinarea Crucii Tale; căci cu dânsa ai sfărâmat taberele dracilor, Hristoase, mântuind neamul omenesc.
Alt rai s-a cunoscut, Biserica, ca şi cel mai dinainte, având lemn purtător de viață, Crucea Ta, Doamne, din care prin atingere luăm nemurire.
Slavă..., a Treimii :
Trei împreună fără de început slăvesc, pe un Dumnezeu întru o Fiinţă; pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul, o Lumină întreit strălucitoare, o Împărăţie întocmai stăpânitoare, în unime neamestecată.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născut-ai după legea firii, dar mai presus de lege; că numai naşterea ta a fost fără de sămânţă. Felul naşterii tale este înfricoşat şi gândindu-se ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie :
Mânecând, Te lăudăm pe Tine, Mântuitorule îndurate, aflând pace prin Crucea Ta, prin care ai înnoit neamul omenesc, ducându-ne pe noi la lumină neînserată.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Pogorâtu-Te-ai în cele dedesubt...
Sfărâmând moartea, Hristoase, ai înviat ca un Împărat, chemându-ne pe noi din cămările iadului, spre desfătarea Împărăţiei Cerurilor, în pământul nemuririi.
Bucurându-ne întru cântări dumnezeieşti, să strigăm lui Dumnezeu credincioşii, sărutând Crucea Domnului; că izvorăşte izvor de sfinţenie tuturor celor din lume.
Se plineşte glasul scriitorului de cântări : Că iată ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale picioare, Atotputernice, cinstitei Cruci, lemnului celui preadorit.
Lemnul pe carele l-a văzut băgat în pâinea Ta proorocul cel plângător, adică Crucea Ta, Îndurate, sărutându-o, lăudăm legăturile Tale, îngroparea, suliţa şi piroanele.
Sfânta Cruce, pe care ai primit, Hristoase, să o porţi pe umeri şi să Te înalţi pe dânsa şi cu trupul să Te răstigneşti, sărutându-o, luăm putere asupra nevăzuţilor vrăjmaşi.
Slavă..., a Treimii :
Unime în trei Feţe o laud şi Treimii întru o Fiinţă mă închin; unui Dumnezeu, Unime întreită, unei lumini întreit strălucitoare, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Și acum... a Născătoarei :
Minune mai mare decât toate minunile întru tine s-a arătat, ceea ce eşti mieluşea neîntinată. Că ai născut pe Mielul, Cel ce a şters păcatul lumii. Pe Carele roagă-L cu dinadinsul, pentru cei ce te laudă pe tine.
Catavasie :
Chipul dumnezeieştii Cruci, Iona mai-nainte l-a însemnat în pântecele chitului, cu palmele întinse, şi a ieşit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta Cuvântule.
CONDAC glasul al 7-lea.
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului. Că într-însa a venit preaslăvită legătură, lemnul Crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit; că de faţă ai stătut Mântuitorul meu, strigând celor din iad : Intraţi iarăşi în rai.
ICOS
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota : două tâlharilor şi una Dătătorului de viață. Pe care, văzându-o iadul, a zis celor de jos : O ! Slugile mele şi puterile mele, cine este Cel ce a înfipt piron în inima mea ? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără de veste şi mă rup. La cele dinlăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinuiește, simţirile îmi tulbură duhul şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam şi pe cei din Adam, care îmi sunt daţi prin lemn; că lemnul pe ei iarăşi îi duce în rai.
SINAXAR
LA DUMINICA A TREIA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Duminica a treia a postului mare, prăznuim închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci.
Stih : Tot pământul să se-nchine Crucii Cele sfinte,
Prin care-a cunoscut a ţi se-nchina, Cuvinte !
Pentru că în timpul postului celui de patruzeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi, cu simţurile adormite şi potolite, din pricina amărăciunii postului, ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos şi să ne mângâie. Dacă Dumnezeu a fost răstignit pentru noi, oare nu trebuie ca şi noi să lucrăm mai mult pentru el ? Nevoinţele noastre ni se uşurează când ni se aduce aminte și de nădejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce. Căci după cum Mântuitorul nostru urcându-se pe Cruce, a fost slăvit prin felul necinstit prin care s-au purtat oamenii cu el şi prin amărăciunile ce i-au pricinuit tot aşa trebuie să facem şi noi ca să fim slăviţi împreună cu el, cu toate că îndurăm cu greu nevoinţele postului. Se mai explică prăznuirea de azi şi în alt chip. După cum cei care călătoresc pe o cale aspră şi lungă, zdrobiţi de oboseală, dacă întâlnesc pe cale un copac umbros, se odihnesc puţin, aşezându-se sub el, şi oarecum întineriţi termină şi restul drumului, tot aşa şi acum în timpul postului, a fost sădită de sfinţii Părinţi la mijlocul acestei căi obositoare Crucea cea aducătoare de viaţă, spre a ne odihni, a ne răsufla şi a ne face pe noi cei osteniţi sprinteni şi uşori pentru restul ostenelii. Sau altă explicaţie. După cum la venirea unui împărat sunt purtate înainte steagurile lui şi sceptrul, iar în urmă vine şi el, plin de veselie şi de bucurie pentru biruinţa avută, iar împreună cu el se bucură şi supuşii, tot aşa și Domnul nostru Iisus Hristos, vrând să arate biruinţa asupra morţii şi că are să vină cu slavă în ziua învierii, a trimis înainte sceptrul lui, semnul lui cel împărătesc, Crucea cea de viață făcătoare, care ne umple de multă bucurie, ne dă foarte mare uşurare şi ne pregăteşte să fim gata să-l primim pe împărat și să scoatem strigăte de bucurie întru întâmpinarea Biruitorului. A fost aşezată sfânta Cruce în săptămâna de la mijloc a postului celui de patruzeci de zile pentru următoarea pricină : Sfântul post de patruzeci do zile se aseamănă cu izvorul cel din Mera, din pricina asprimii, amărăciunii şi lipsei de trai bun ce ne face postul. După cum dumnezeiescul Moise, când a băgat lemnul în mijlocul izvorului, l-a îndulcit, tot aşa şi Dumnezeu, care ne trece prin Marea Roşie cea spirituală și ne scoate de la nevăzutul Faraon, prin lemnul cel de viață făcător al cinstitei şi de viaţa făcătoarei cruci, îndulceşte amărăciunea postului celui de patruzeci de zile şi ne mângâie pe noi care trăim ca în pustie până ce ne va duce, prin învierea lui, la Ierusalimul cel spiritual. Sau altă explicaţie. Deoarece Crucea se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul raiului, în Eden, în chip potrivit şi dumnezeieștii Părinţi l-au sădit pe acesta în mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în aceiaşi timp să ne arăte, prin pomul acesta şi înlăturarea osândei lui. În adevăr dacă mâncăm din el nu mai murim, ci trăim.
Prin puterea Crucii, Hristoase Dumnezeule, păzeşte-ne de ispitele celui viclean, învredniceşte-ne să ne închinăm dumnezeieștilor tale patimi şi învierii celei purtătoare de viață, ducând la capăt cu uşurinţă calea acestui post de patruzeci de zile şi ne mâlueşte pe noi ca un singur bun şi de oameni iubitor. Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cela ce ai izbăvit pe tineri din cuptor...
Înviat-ai din mormânt a treia zi, Doamne, ca cel ce doarme, ucigând pe portarii iadului cu dumnezeiasca putere şi ai sculat pe strămoşii cei dedemult, Dumnezeul părinţilor, Cel ce însuţi eşti binecuvântat şi preaslăvit.
Dănţuind cu alăuta de cântări, să ne bucurăm astăzi popoare întru închinarea Crucii, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a răstignit pe dânsa, pe Dumnezeul părinţilor, Cel singur binecuvântat şi preaslăvit.
Cela ce ai arătat organul morţii vistierie de viață, pe care lumea o sărută, adică Crucea Ta, Împărate al tuturor; sfinţeşte pe cei ce se închină ei, Dumnezeul părinţilor, Cela ce însuţi eşti binecuvântat şi preaslăvit.
Cela ce însuţi eşti milostiv şi îndurat, Iisuse, luminează, sfinţeşte pe cei ce se închină cu credinţă Crucii Tale şi dumnezeieştilor patimi; Dumnezeul părinţilor, Cel ce însuţi eşti binecuvântat şi preaslăvit.
Slavă..., a Treimii :
Laud Unimea, Dumnezeirea cea în trei Ipostasuri; că lumină este Tatăl, lumină Fiul, lumină Duhul, rămânând lumină nedespărţită după unimea cea firească şi cu trei raze ale feţelor strălucind.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti propovăduirea cea cu multe numiri a tuturor proorocilor; că uşă a lui Dumnezeu, năstrapă de aur, pământ sfânt te-ai arătat, Fecioară dumnezeiască Mireasă, născând cu trup pe Iisus Hristos, Dumnezeul părinţilor, Cel preaslăvit.
Catavasie :
Cela ce ai mântuit pe tineri din văpaie, ai venit pe pământ luând trup şi pe Cruce pironindu-Te, mântuire ne-ai dăruit nouă, Hristoase, Cel singur binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Această numită şi sfântă zi...
Pentru ce ţineţi acum miresme în mâini şi pe cine căutaţi ? Cel ce S-a arătat acum femeilor la mormânt, a strigat : S-a sculat Hristos, Dumnezeul nostru, ridicând firea noastră cea omenească din temniţele iadului.
Bucură-te, lemn de trei ori fericit şi dumnezeiesc, Cruce, lumina celor din întuneric, care arăţi mai înainte cu strălucirea ta razele învierii lui Hristos, în lumea cea cu patru părţi; învredniceşte pe toţi credincioşii să ajungă Paştile.
Tot în această zi miros miresmele dumnezeiescului vas de mir, lemnul cel cu mireasmă de viață, Crucea lui Hristos. Să mirosim mirosul cel de Dumnezeu însuflat, închinându-ne ei cu credinţă în veci.
Vino Eliseie proorocule, spune de faţă ce lemn a fost acela pe care l-ai băgat în apă ? Crucea lui Hristos, prin care ne-am tras din adâncul stricăciunii, închinându-ne ei cu credinţă în veci.
Mai-nainte închipuind Iacov dedemult Crucea Ta, s-a închinat vârfului dumnezeiescului toiag al lui Iosif, cunoscându-o mai-nainte a fi aceasta sceptrul cel înfricoşat al împărăţiei Tale, Hristoase; căreia acum ne închinăm cu credinţă în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
O Fiinţă în trei Feţe slăvesc, fără amestecare, câte trele osebite după ipostasuri; că după chipul firii nu despart pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul; că un Dumnezeu este peste toate în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu una dumnezeiască Mireasă, Marie, te-ai arătat între maici Fecioară, născând fără bărbat pe Mântuitorul Hristos şi păzind pecetea curăţiei; pe tine te fericim credincioşii în veci.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...
În groapa leilor aruncat fiind oarecând marele între prooroci Daniil, mâinile, în chipul Crucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de mâncarea acelora; binecuvântând pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Luminează-te, luminează-te...
În mormânt Te-ai pogorât, Dătătorule de viață, Dumnezeule, şi ai sfărâmat toate încuietorile şi zăvoarele şi pe morţi i-ai înviat, care strigau : Slavă învierii Tale, Hristoase Mântuitorule atotputernice.
Mormântul Tău, Hristoase, mi-a izvorât viață; că venind Tu de faţă, Cel ce ţii viaţa, ai strigat celor ce locuiau în mormânturi : Cei din legături dezlegați-vă, că Eu am venit în lume răscumpărare.
Să salte cu laude toate lemnele pădurii, văzând lemnul Crucii, cel de un nume cu dânsele, sărutându-se astăzi; pe carele Hristos şi-a înălţat capul, precum profeţeşte dumnezeiescul David.
Eu, cel ce am murit prin pom, te-am aflat pe tine pom de viață, purtătoare de Hristos, Crucea mea, păzitoarea mea cea nebiruită, puterea cea tare asupra dracilor; ţie mă închin astăzi strigând : Sfinţeşte-mă cu mărirea ta.
Veseleşte-te, bucură-te Biserica lui Dumnezeu, închinându-te astăzi de trei ori fericitului lemn al preasfintei Cruci a lui Hristos, căreia slujesc cetele îngereşti, şi cu frică îi stau înainte.
Slavă..., a Treimii :
Închinu-mă Ţie, Dumnezeire Sfântă, Treime după feţe, Unimei după fire, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, unei Stăpânii şi unei împărăţii, care stăpâneşte toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti Fecioară muntele cel mare, întru carele S-a sălăşluit Hristos, precum strigă dumnezeiescul David; prin care noi ne-am înălţat de pe pământ la cer, făcându-ne fii prin Duhul, întrutot fericită.
Catavasie :
O, Maică Fecioară şi adevărată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut fără sămânţă pe Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a înălţat cu trupul pe Cruce, toţi credincioşii Îl slăvim şi te mărim acum după vrednicie.
Luminânda învierii; Slavă..., a Crucii.
Podobia : Cu ucenicii să ne suim...
Văzând astăzi pusă înainte cinstită Crucea lui Hristos, să ne închinăm ei şi să ne veselim cu credinţă, cu dragoste sărutându-o; şi rugând pe Domnul, Cel ce S-a răstignit pe dânsa de bunăvoie, să ne învrednicească pe noi pe toţi a ne închina cinstitei Cruci şi a ajunge învierea fără osândire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lemnului, pe carele şi-a întins preacuratele palme Fiul tău, Preacurată, răstignindu-se pentru noi, acum cu credinţă ne închinăm; dăruieşte-ne nouă pace, ca să ajungem şi la preacinstitele patimi cele de mântuirea lumii şi să ne închinăm zilei Paştilor celei luminoase şi lumii de bucurie, celei numite Doamnă şi purtătoare de lumină.
LA LAUDE
Punem Stihiri 8. Cântând : 4 Stihiri ale învierii, din Octoih, şi 4 podobii, din Triod, repetând pe cea dintâi; glasul al 4-lea.
Podobia : Ca pe un viteaz între mucenici...
Cu glasuri să strigăm şi cu cântări să slăvim cinstita Cruce, sărutându-o şi către dânsa să strigăm : Preacinstită Cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, cu puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea potrivnicilor, pe cei ce ne închinăm ţie cu bunăcredinţă.
Apropiaţi-vă de scoateţi ape neîmpuţinate, care se toarnă înaintea voastră, prin darul Crucii. Iată că vedem pus înainte lemnul cel sfânt, izvorul darurilor cel adăpat cu sângele şi cu apa Stăpânului tuturor, Cel ce S-a înălţat pe dânsa de bunăvoie şi a înălţat pe oameni.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este.
Întărirea Bisericii, puterea împăraţilor, lauda monahilor şi mântuirea tu eşti preacinstită Cruce. Pentru aceasta închinându-ne ţie, ne luminăm astăzi inimile şi sufletele cu dumnezeiescul Dar, al Celui ce S-a pironit pe tine şi a surpat puterea vicleanului şi blestemul l-a pierdut.
Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Repetă Stihira cea dintâi.
Apoi zicem Stihul : Scoală-Te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi, până în sfârşit.
Şi cântăm Stihira zilei.
Glasul al 8-lea, singur glasul.
Domnul tuturor ne-a învăţat cu pildă, ca să ne ferim de gândul cel măreţ al fariseilor celor prea răi şi tuturor le-a arătat să nu gândească trufaş, mai mult decât se cade a gândi. Că însuşi făcându-Se pildă şi asemănare, S-a micşorat pe Sine până la Cruce şi la moarte. Deci, mulţumindu-i cu vameşul, să zicem : Dumnezeule, Cela ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, izbăveşte-ne pe noi de patimi şi mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum... Prea binecuvântată eşti...
DOXOLOGIA CEA MARE
Iar când încep cântăreţii să cânte : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Preotul se îmbracă în toate veșmintele cele preoțești (sau unde va fi mai mare, este dator cel mai mare să o facă) şi luând cădelniţa, cădeşte sfânta masă şi cinstita Cruce, apoi punându-o pe disc, iese pe partea stângă, pe uşa dinspre miazăroapte, mergând înaintea lui cu două sfeşnice şi cu cădelniţa şi merge drept spre uşile împărăteşti; şi sfârşindu-se doxologia şi Aghiosul, zice Preotul : Cu înţelepciune drepţi..., Şi cântăm Troparul : Mântuieşte Doamne poporul Tău..., (de trei ori) Şi vine Preotul, purtând cinstita Cruce, înaintea sfintelor uşi și fiind acolo gătit analog, pune deasupra lui cinstita Cruce, apoi luâdu-i acoperământul, cădeşte în chipul Crucii, în patru părţi.
Şi îndată, cântă Troparul, glasul al 6-lea.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta slăvim. (de trei ori)
Apoi îl cântă şi stranele, cu glas mare, tot de trei ori.
De va fi în mânăstire. Egumenul sau locţiitorul său trece între preoţii slujitori şi fac împreună două metanii înaintea Sfintei Cruci de pe analog. Apoi sărută Sfânta Cruce, întâi cel mai mare şi pe urmă ceilalţi, încheind cu a treia metanie. Asemenea fac ceilalţi preoţi din strana dreaptă şi stângă, ca şi fraţii, închinându-se câte doi, după rânduială. În timpul cât se închină fraţii, cântăreţii cântă aceste Stihiri, pe glasul al 2-lea :
Veniţi credincioşii să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe carele Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile tinzându-Și, ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe care mai înainte vrăjmaşul, prin dulceaţă amăgindu-ne, a făcut să fim goniţi de la Dumnezeu. Veniţi credincioşilor, lemnului să ne închinăm, prin carele ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmaşi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te Cruce, scăparea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea-credincioşii împăraţii noştri se laudă, căci cu puterea ta pe popoarele păgâne tare le supun. Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-te, şi pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit pe tine, îl slăvim grăind : Doamne, Cel ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluieşte-ne pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea :
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit şi în coastă S-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii ! Cu cunună de spini S-a încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori. Cu haină de ocară S-a îmbrăcat şi peste obraz S-a bătut cu mâna de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate S-a bătut, Cel ce îmbracă cerul cu nori. Scuipări şi răni a luat şi ocări şi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Slavă..., glasul acelaşi.
Astăzi, Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit pe mine din patimi. Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fărădelege a fost scuipat şi Și-a dat spatele spre răni, pentru cei robiţi. Pe carele Curata şi Maica lui pe Cruce văzându-L, cu durere a zis : Vai mie, Fiul meu ! De ce ai făcut aceasta ? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe. Vai mie, lumina mea ! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum..., același glas,
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. Şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Apoi, Ecteniile şi Otpustul.
Stihira Evangheliei, în pridvor, şi Ceasul întâi, la care se citeşte învăţătura lui Teodor Studitul şi Otpustul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului pe 6 şi din Canonul Crucii Cântarea a 3-a, pe 4. În loc de Sfinte Dumnezeule..., cântăm : Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta slăvim. Prochimenul Apostolului, glasul al 6-lea. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta..., Stih : Către Tine, Doamne, voi striga, Dumnezeul meu să nu taci de către mine. Apostolul; din Epistola către Evrei. Aliluia, glasul al 4-lea : Adu-ți aminte de adunarea Ta, pe care o ai câştigat din început. Stih : Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, a făcut mântuire în mijlocul pământului. Evanghelia de la Marcu. CHINONICUL : Însemna-tu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne. Aliluia.
LUNI
LUNI
În a patra săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, DUMINICĂ SEARA
La Doamne strigat-am... punem 10 Stihiri cântând 4 stihiri de umilinţă din Octoih, şi podobnice din Triod; ale lui Iosif.
Glasul al 8-lea.
Podobia : Doamne, de ai și stătut...
Doamne, Cela ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm ei, întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile, cu rugăciunile şi cu înfrânarea şi cu facerea de bine, ca un bun şi de oameni iubitor.
Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, prea-Îndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat Crucea Ta şi a o săruta întru această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.
Altă Stihiră podobnică a lui Teodor, Glasul al 8-lea.
Podobie : Mare minune...
Mare minune ! Se vede lemnul pe carele S-a răstignit Hristos cu trupul. Lumea se închină lui şi luminându-se strigă : O, putere a Crucii ! Că numai văzându-se, arde pe draci ! Şi închipuindu-se se arată arzându-i; fericescu-te pe tine, lemnule preacurate; cinstescu-te şi mă închin ţie, cu frică, şi slăvesc pe Dumnezeu, Carele prin tine mi-a dăruit viață fără de sfârşit.
Şi din Minei trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ieşire : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 8-lea :
Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.
Stih 1 : De la marginile pământului, către Tine am strigat.
Stih 2 : Acoperi-mă-voi întru acoperământul aripilor Tale
Stih 3 : Așa voi cânta numele Tău în veci.
Şi iarăşi : Dat ai moştenire celor ce se tem...
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea, singur glasul,
Nu cutez, eu ticălosul, să privesc cu ochii la cer, pentru faptele mele cele viclene. Ci ca vameşul suspinând, strig Ţie : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi de făţărnicia cea fariseiască mă scapă, ca un milostiv. (de două ori)
Martirica :
Mucenicii Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă...Și acum.... A Născătoarei.
Cele cereşti te laudă pe tine, ceea ce eşti plină de dar, Maică, care nu ştii de mire, şi noi preamărim naşterea ta cea neurmată. Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
De se va întâmpla Buna-Vestire în Lunea a 4-a sau a 5-a sau a 6-a, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărții, la litera T.
Luni a patra săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, zicem Sedelnele, cele de umilinţă din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Catismă, zicem această; Sedealnă a lui Iosif, glasul al 8-lea.
Podobia : Înviat-ai din morţi...
Să ne închinăm credincioşii preacinstitului lemn, pe carele S-a înălţat Făcătorul tuturor; că stă înainte sfinţind pe cei ce se apropie de dânsul cu sufletul şi cu trupul, curăţind spurcăciunea păcatului celor ce postesc cu credinţă şi laudă pururea pe Hristos, pe Unul făcătorul de bine.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul Tatălui pe pământ S-a pogorât şi îngerul luminii a strigat către Născătoarea de Dumnezeu : Bucură-te, binecuvântată, ceea ce ai păzit tu singură cămara, zămislind întru tine pe Dumnezeu şi Domnul cel mai înainte de veci, ca să mântuiască din rătăcire neamul omenesc ca Dumnezeu.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul al 3-lea.
Podobia : De frumuseţea fecioriei...
Înjumătăţind acum postul şi ajungând, Hristoase al meu, la închinarea purtătoarei de viață Crucii Tale, căzând înaintea Ta, strigăm către Tine : Mare eşti Iubitorule de oameni şi mari sunt lucrurile Tale; că ai arătat cinstită Crucea Ta, căreia cu frică închinându-ne strigăm : Slavă marii milostivirii Tale.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Ca o viţă nelucrată ai odrăslit, Fecioară, Strugurul cel preafrumos, Carele izvorăşte nouă vinul cel de mântuire, veselind sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, ca pe o pricină a bunătăţilor, fericindu-te pe tine, pururea cu îngerul strigăm ţie : Bucură-te, cea plină de dar.
Psalmul 50.
CANOANELE
Şi cântăm Canonul Mineiului şi această Tricântare. Şi se citeşte Cântarea întâia din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Pe gonaciul Faraon...
Închinarea cea de lumină purtătoare a Crucii s-a arătat tuturor, împrăştiind ca un soare raze de mântuire şi luminând pe toţi cei cuprinşi de întunecarea patimilor, deci, să alergăm împreună, să o sărutăm pe dânsa cu curăţie.
Curăţindu-ne cu darul postului, veniţi cu gând preacurat să strigăm glas de mulţumire Celui singur curat : Tu, Cuvinte, Ţi-ai dat sângele pentru noi toţi, Tu şi cu Crucea ne sfinţeşte.
Împiedicându-mă de năvălirile şarpelui, zac pururea în cădere necuvioasă, Mântuitorule. Cela ce ai îndreptat căderea celor întâi zidiţi, prin patimă şi prin Cruce, îndreptează-mă şi mă povăţuieşte spre plinirea voilor Tale.
A Născătoarei :
Stând lângă Crucea Ta, Doamne, ceea ce nu ştie de nuntă, şi văzând rănile Tale, Stăpâne, rănindu-se a zis : Vai mie, Fiule ! ceea ce am scăpat întru naşterea Ta, de durere, acum cu dureri mă chinuiesc.
Altă Tricântare,
A lui Teodor. glasul al 3-lea,
Irmos : Să cântăm Domnului...
Această sfântă şi luminată săptămână punând cinstita Cruce înaintea lumii, veniţi să o sărutăm cu frică şi cu dragoste, luminându-ne sufletele şi slăvind cu cântări pe Hristos, Cel ce S-a pironit pe dânsa.
Crucii Tale, Hristoase, toţi ne închinăm, făcând întâmpinare mai-nainte învierii Tale. Lăudăm piroanele Tale, cinstim şi suliţa Ta, curăţindu-ne cu acestea buzele şi ochii sufletului şi ai trupului.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Ceea ce eşti lăudată întru o Fiinţă, Părinte, Fiule, împreună cu Duhul Sfânt, Dumnezeire fără început, pururea vecuitoare, nezidită, izvorule al luminii şi viață, Ţie, Ceea ce ai înfiinţat toate, ne închinăm toţi oamenii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te pe tine, Fecioară curată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti căruţă de heruvimi, din care S-a născut Dumnezeu; că numai tu te-ai făcut izvor de nestricăciune, izvorând viață tuturor, din carele scoţând, luăm tămăduiri.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Înjumătăţind curgerea celor patruzeci de zile ale postului, veniţi să mergem cu dragoste împreună cu Hristos la dumnezeiasca patimă. Ca împreună cu Dânsul răstignindu-ne, să ne facem părtaşi și învierii Lui.
Irmosul :
Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni înfricoşate în Marea Roşie. Căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a mântuit pe Israil. Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul...
Doamne, miluieşte-mă şi Te milostivește spre mine, cel ce mi-am rănit şi sufletul şi mintea cu patimi veninate şi cu Crucea Ta, ca şi cu o platoşă mă într-armez şi cu picăturile cele vărsate din coasta Ta. Ca să cântăm cu osârdie : Preoţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe tine, preacinstită Cruce, te-a închipuit mai-nainte Moise oarecând în munte, înălţându-şi mâinile şi biruind pe Amalic. Căreia închinându-ne astăzi, înfrângem taberele dracilor cele străine, şi cu credinţă cântăm : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe mine, cel împilat de patimi şi de vrăjmaşi împiedicat şi de obiceiul meu cel rău tras, Milostive, miluieşte-mă şi cu Crucea Ta mă într-armează, ca să cânt cu inimă întreagă : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Cu durere suspinând, ca o Maică tânguindu-te, şi jalea cea de la inimă nerăbdându-o, la Cruce te-ai uitat, strigând către Cel ce S-a născut din pântecele tău : Fiule ! Ce vedere este aceasta ? Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără patimă, vrând cu adevărat să liberezi din stricăciune neamul omenesc ?
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Dumnezeu cel ce slăveşte...
Văzând Crucea lui Hristos, pusă în Biserică, să ne apropiem cu frică şi cu credinţă fraţilor şi să ne închinăm ei, strigând : Tu ai înflorit viață oamenilor, ceea ce eşti purtătoare de lumină.
Purtătoare de biruinţă în războaie te-a arătat pe tine cerul, făcătoare de viață Crucea noastră, ceea ce eşti armă nebiruită a împăraţilor, surpare vrăjmaşilor, corn Bisericii şi mântuire credincioşilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe Tatăl cel Sfânt slăvesc, pe Fiul cel Sfânt cinstesc şi pe Duhul Sfânt laud, pe Treimea cea de o Fiinţă şi singură prin Sine; pe fiecare din acestea Dumnezeu, lumină şi lumini, care ies ca dintr-un soare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, uşă neumblată; bucură-te, rug nears; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, munte netăiat; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; nădejdea cea tare şi zidul celor ce nădăjduiesc spre tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Înjumătăţind postul, să luăm îndrăzneală prin Duhul, bine şi bărbăteşte călătorind fraţilor cu Dumnezeu spre cealaltă vreme a lui; ca să vedem cu bucurie şi Paștile lui Hristos, Cel ce a înviat.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Dumnezeu, Cel ce Se slăveşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi tot neamul omenesc, cu cântări, ca pe Făcătorul şi Mântuitorul, bine-L cuvântați şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Înfricoşa-tu-s-a tot auzul...
Binecuvântând Iacov dedemult pe nepoţi, arătat a închipuit mai înainte cinstită Crucea Ta, prin care Îndurate binecuvântează-ne pe noi, dăruindu-ne darul cel dătător de sfinţenie, celor ce ne închinăm ei şi pe Tine, Răscumpărătorul tuturor, Te slăvim.
Cu apa postului curățindu-ne credincioşilor sufletul şi mintea, să sărutăm lemnul cel dătător de viaţă şi dumnezeiesc; că iată stă de faţă înaintea tuturor, izvorând dumnezeiască iertare şi lumină cerească, viață și adevărată bucurie.
Ştiu că vrei să vii, Doamne, Judecător înfricoşat, întru slava Dumnezeirii şi vei să vădeşti, atunci, ascunsul tuturor. Pentru aceasta strig Ţie, Bunule : Greşit-am, iartă-mă ! Să nu vădeşti păcatele mele cele multe şi rele.
A Născătoarei :
Mieluşeaua văzând dedemult pe Mieluşelul trăgându-Se la junghiere şi lumina soarelui întunecându-se, plângând a zis : Soare al slavei, Iisuse, ai apus, murind; să răsară lumina învierii celor ce Te iubesc pe Tine.
Altă Tricântare,
Irmos : La muntele Sinai...
Să ne închinăm toţi astăzi la locul unde a stătut picioarele stăpânului şi Dumnezeu, adică preacinstitei Cruci, precum strigă David cel de Dumnezeu grăitor; căci Cel ce ţine toate în palmă, S-a înălţat pe dânsa.
Cei ce locuiţi pe pământ apropiaţi-vă curaţi prin post şi văzând astăzi pusă înainte preacinstita Cruce, închinați-vă cu frică şi cu credinţă vă veseliţi şi vă bucuraţi împreună, luând sfinţire sufletelor.
Slavă...
În Fiinţă, Unime nedespărţită, este Treimea, Dumnezeirea cea peste toate, Care unindu-Se în Fire, se împarte după Feţe cu osebirile; că nedespărţindu-Se Se desparte, una fiind Se întreieşte; Aceasta este : Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, Care păzeşte toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine a auzit, fecioară să fie Născătoare de prunc şi Maică fără de bărbat ? Marie, tu săvârşeşti minunea aceasta. Dar spune-mi în ce chip ? Nu cerca adâncurile naşterii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte adevărată, dar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să aducem laudă de mulţumită lui Dumnezeu tot poporul; că văzând acum preasfânta Cruce, o sărutăm. Deci, cunoaşteţi şi vă biruiţi de dânsa dracilor; neamurile cele păgâne, cunoaşteţi şi vă plecaţi, că printr-însa cu noi este Dumnezeu.
Irmosul :
La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine, care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere; iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Luminânda glasului, de trei ori,
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei de două ori, glasul al 6-lea.
Calea prea bună a înălţării ai arătat, Hristoase, a fi smerenia; micşorându-Te însuţi pe Tine şi chip de rob luând, neprimind rugăciunea fariseului cea mult falnică, iar suspinul cel umilit al vameşului primindu-l ca o jertfă fără prihană întru cele de sus. Pentru aceasta şi eu strig către Tine : Milostiveşte-Te, Dumnezeule, milostiveşte-Te Mântuitorul meu şi mă mântuieşte.
Martirica :
Doamne, întru pomenirea mucenicilor Tăi toată lumea prăznuieşte, cerurile se bucură cu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii; pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cuvântul arhanghelului ai primit şi scaun de heruvimi te-ai arătat şi în braţele tale ai purtat, Născătoare de Dumnezeu, pe nădejdea sufletelor noastre.
La ceasul întâi, facem închinăciune cinstitei Cruci, ca şi Duminica, după felul arătat, şi în loc de : Paşii mei îndreptează-i..., Cântăm : Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne..., Tatăl nostru..., Condacul Crucii : Nu va mai păzi arma cea de văpaie...,
Lafel Miercuri şi Vineri, întru aceste patru zile. Iar Vineri luăm cinstita Cruce, precum acolo vom arăta.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 7-lea. :
Doamne, să nu mustri cu mânia Ta pe poporul cel greşit; nici cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, Cela ce eşti bun; că pe Tine Te laudă tot pământul. Şi ne rugăm, milostiveşte-Te spre noi, Sfinte.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Întru Dumnezeu este mântuirea şi mărirea mea. (ps. 61, 7)
Stih : Au nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu ? (ps. 61, 1)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 14, Vers 24-32.
Acestea zice Domnul Savaot : precum am zis, aşa va fi şi în ce chip am sfătuit, aşa va rămâne. Ca să pierd pe asirieni din pământul meu, şi din munţii mei, şi vor fi spre călcare, şi se va lua de la ei jugul lor, şi se va lua sarcina lor de pe umerii lor. Acesta este sfatul, care l-a sfătuit Domnul asupra a toată lumea, şi aceasta este mâna cea înaltă asupra tuturor neamurilor, Că cele ce a sfătuit Dumnezeu cel Sfânt, cine le va strica ? Şi mâna lui cea înaltă, cine o va întoarce ? În anul, în care a murit împăratul Ahaz, s-a făcut cuvântul acesta. Nu vă veseliţi toţi cei de alt neam, că s-a sfărâmat jugul celui ce vă bătea pe voi; că din sămânţa şarpelui vor ieşi pui de aspidă, şi puii lor vor ieşi şerpi zburători. Şi se vor paște cei săraci printr-însul, și oamenii cei săraci în pace se vor odihni, şi va omorî cu foamea sămânţa ta şi rămăşiţa ta o va pierde. Văitaţi-vă porţile cetăţilor, să strige cetăţile cele tulburate, cei de alt neam toţi, că fum vine de la miazănoapte şi nu este scăpare. Şi ce vor răspunde împăraţii neamurilor ? Pentru că Domnul a întemeiat Sionul şi printr-însul se vor mântui cei smeriţi ai poporului.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Aşa bine Te voi cuvânta în viaţa mea. (ps. 62, 5)
Stih : Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec dis-de-dimineaţă. (ps. 62, 1)
MARŢI
MARŢI
În a patra săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, LUNI SEARA
La Doamne Strigat-am..., Stihiri podobnice glasul al 8-lea.
Podobie : Ce vă vom numi pe voi...
În mijlocul zilelor înfrânării venind astăzi cu puterea Crucii, să preaslăvim pe Cel ce S-a înălţat pe dânsa, în mijlocul pământului, ca pe Mântuitorul şi Dumnezeul cel puternic, strigând : Arată-ne pe noi, Stăpâne văzători patimilor Tale şi cinstitei învieri, dăruindu-ne curăţire şi mare milă.
Să smerim patimile cele trupeşti cu ferirea de mâncări şi cu urârea desfătărilor, şi lemnul Crucii cu credinţă să-l sărutăm; că se vede întru arătare închinat şi pe toţi sfinţeşte cu dumnezeiescul Dar. Domnului să strigăm : Mulţumim Ţie, Îndurate, Cel ce mântuieşti printr-însa sufletele noastre.
Altă Stihiră a lui Teodor, glasul acelaşi.
Podobie : Pe Născătoarea de Dumnezeu...
Acum Crucii închinându-ne, să strigăm toţi : Bucură-te, pomul vieţii; bucură-te, sceptrul cel sfânt al lui Hristos; bucură-te, mărirea cerească a oamenilor; bucură-te, lauda împăraţilor; bucură-te, tăria credinţei; bucură-te, arma cea nebiruită; bucură-te, izgonirea vrăjmaşilor; bucură-te, strălucirea cea luminată de mântuirea lumii; bucurăte, lauda mucenicilor; bucură-te, întărirea drepţilor; bucură-te, luminarea îngerilor; bucură-te, preacinstită.
Şi din Minei trei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei;
Prochimen, glasul al 6-lea :
Auzi Dumnezeule glasul meu, când mă rog către Tine. (ps. 63, 1)
Stih : De la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu. (ps. 63, 1)
De la Facere citire :
Cap. 8, Vers. 21. Cap. 9, Vers. 7.
Și a zis Domnul Dumnezeu : Am socotit şi nu voi adăuga mai mult a blestema pământul pentru faptele oamenilor, pentru că se pleacă cugetul omului cu dinadinsul spre rele din tinereţile lui; deci nu voi mai adăuga a omorî tot trupul viu, precum am făcut. În toate zilele pământului, semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi primăvara, ziua și noaptea, nu vor înceta. Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe feciorii lui şi le-a zis lor : Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el. Şi groaza şi frica voastră va fi peste toate fiarele pământului şi peste toate păsările cerului şi peste toţi peştii mării; sub mâinile voastre le-am dat. Şi tot ce se mişcă şi viază vor fi vouă de mâncare; ca pe nişte buruieni de ierburi le-am dat vouă toate. Fără numai carne cu sângele sufletului să nu mâncaţi. Pentru că şi sângele sufletelor voastre îl voi cere din mâna tuturor fiarelor, și din mâna fratelui omului voi cere sufletul omului. Cel ce va vărsa sângele omului, pentru sângele aceluia sângele lui se va vărsa, că după chipul lui Dumnezeu am făcut pe om. Iar voi creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Auzi-ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru. (ps. 64, 6)
Stih : Ţie se cuvine cântarea Dumnezeule în Sion. (ps. 64, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 11, Vers. 19. Cap. 12, Vers. 6.
Fiul drept se naşte spre viaţă; iar urmarea celui necredincios spre moarte. Uriciune sunt înaintea Domnului căile strâmbe; iar primiţi sunt lui toţi cei nevinovaţi în cale. Cel ce-şi pune mâinile în mână cu strâmbătate nu va fi necertat; iar cel ce seamănă dreptate, va lua plata drepţilor. Precum este cercelul de aur în nările porcului, aşa este frumuseţea femeii celei cu nărav rău. Pofta drepţilor toată este bună; iar nădejdea necredincioşilor va pieri. Sunt care semănând ale sale mai multe fac; sunt şi care adunând cele străine sărăcesc. Tot sufletul drept este binecuvântat; iar omul mânios nu este cu bună-cuviinţă. Cel ce strânge grâul îl ţine neamurilor, şi pe cel ce vinde grâul scump îl blesteamă poporul; iar binecuvântarea este peste capul celui darnic. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce caută rele, relele îl vor ajunge pe el. Cel ce nădăjduieşte întru avuţia sa, acela va cădea; iar cel ce sprijineşte pe cei drepţi, acela va răsări. Cel ce nu poartă grijă de casa sa, va moşteni vânturi, şi va sluji cel neînţelept celui înţelept. Din rodul dreptăţii, creşte pomul vieţii; iar sufletele călcătorilor de lege se vor lua fără de vreme. Că de vreme ce dreptul abia se mântuieşte, dar necredinciosul şi păcătosul unde se va afla ? Cel ce iubeşte învăţătura, iubeşte ştiinţa; iar cel ce urăşte certarea, este fără de minte. Cel bun află milă de la Domnul Dumnezeu; iar omul cel fărădelege, uitat va fi. Nu se va ferici omul din fărădelege; iar rădăcinile drepţilor nu se vor smulge. Femeia harnică cunună este bărbatului său; că precum este viermele în lemn, aşa femeia cea făcătoare de rău îşi pierde bărbatul. Gândurile drepţilor sunt adevăruri; iar necredincioşii isprăvesc înşelăciuni. Cuvintele necredincioşilor sunt cu vicleşug spre sânge; iar gura drepţilor va izbăvi pe dânşii.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea.
Fariseul multe grăind lăudându-se, urât s-a făcut; iar vameşul cel smerit, prin tăcere rugându-se, s-a îndreptat. Pentru aceasta cunoscând osebirea amândorura, suflete al meu, primeşte smerenia şi o cuprinde; că Hristos a făgăduit smeriţilor să le dea dar, ca un iubitor de oameni. (de două ori)
Martirica :
Mucenici ai Domnului, rugaţi pe Dumnezeul nostru şi cereţi sufletelor noastre mulţimea îndurărilor şi iertare de multe greşeli, rugămu-vă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Sub acoperământul tău alerg Fecioară Sfântă, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu că voi dobândi mântuire; că poţi, Curată, să-mi ajuţi mie.
Marţi a patra săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, cântăm Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih.
După a doua Catismă, zicem această Sedealnă, glasul al 8-lea.
Podobia : Întărirea cea neclintită...
Cu postirea luminându-ne sufletele, să ne închinăm Crucii celei mântuitoare, pe care Hristos S-a pironit şi să strigăm către dânsa : Bucură-te, desfătarea celor ce postesc şi ajutorul cel tare. Bucură-te, pierzarea patimilor, împotrivitoarea dracilor; bucură-te lemn fericit.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Pe ceea ce este neclintită, întărirea credinței şi cinstit dar al sufletelor noastre, pe Născătoarea de Dumnezeu cu cântări să o slăvim credincioşii : Bucură-te, ceea ce ai încăput Piatra vieţii în pântecele tău; bucură-te, nădejdea marginilor lumii şi sprijinul celor necăjiţi; bucură-te, Mireasă care nu ştii de mire.
După a treia Catismă, Sedealna glasul 3 acelaşi.
Podobia : Ca nişte pârgă a firii...
Ca o viață a făpturii stând înainte Crucea Ta, Doamne, lumea o sărută şi închinându-se, strigă către Tine : Cu lucrarea ei păzeşte, în pace adâncă, pe cei ce Te laudă şi Te binecuvintează prin înfrânare, mult-Milostive.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, ceea ce prin înger ai luat bucuria lumii; bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul tău şi Domnul; bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Dumnezeu.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi aceste tricântări, ale lui Iosif, şi se citeşte Cântarea a doua din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Carele am trecut dedemult pe Israel prin Marea Roşie şi l-am hrănit şi l-am mântuit şi din robia cea amară a lui Faraon l-am liberat.
Crucii Tale, care ai răbdat în mijlocul făpturii Cuvinte al lui Dumnezeu, astăzi întru înjumătăţirea postului cu credinţă ne închinăm, cerând ca să vedem şi învierea Ta.
Cu toiagul puterii, cel mai înainte închipuit de Moise, tăind marea patimilor, să ajungem la pământul făgăduinţei şi să ne săturăm din-destul de mana cea înţelegătoare.
Cine nu te va tângui, cine nu te va plânge pe tine, suflete, carele ai iubit cele rele şi n-ai căutat cu dragoste cele bune şi ai defăimat pururea pe Judecătorul cel drept, Carele îndelung a răbdat pentru tine.
A Născătoarei :
Pe Hristos, Cel ce S-a făcut trup, fără schimbare L-ai născut, Fecioară. Pe Acela roagă-L cu dinadinsul, să scape de patimile trupeşti pe cei ce se închină Crucii, pe care cu trupul a răbdat-o.
Altă Tricântare,
Glasul același,
Irmos : Vedeţi, vedeţi..., glasul acelaşi.
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Carele am dat lumii Crucea Mea armă de mântuire, să se închine ei acum, ca cei ce o vor săruta, să strice vicleniile vrăjmaşului.
Mare eşti, Doamne şi mult-Milostiv ! Că ai dat făcătoare de viaţă Crucea Ta să ne închinăm ei acum, pe care s-a pironit mâinile Tale şi picioarele. Pe care s-a vărsat sângele din preacurata coasta Ta, izvorându-ne nouă viață.
Slavă..., a Treimii :
Unime prea desăvârşită, Dumnezeire preaînaltă, Ceea ce eşti în trei Feţe, Părinte cel nenăscut, Fiule Unul-Născut şi Duhule cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi o fiinţă şi o fire, o domnie, o împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară ! Că în ce chip ai născut şi petreci curată ? Cum ai născut prunc şi nu ştii nicicum ispita de bărbat ? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu înnoire cuvioasă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe tine, Cruce, te-a închipuit nouă mai-naite marele Moise, întinzându-şi mâinile şi biruind pe Amalic; pe tine şi noi în corturi şi în aer închipuindu-te, întoarcem înapoi şi biruim pe vrăjmaşul, începătorul răutăţii, lăudând pe Hristos.
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeul vostru, Carele M-am născut mai-nainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pe urmă, fără de bărbat M-am născut şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cel ce ai acoperit cu ape...
Cela ce ai cutremurat temeliile a tot pământul ca un Dumnezeu, înălţându-Te pe lemn, neclintită întărire ai dăruit tuturor credincioşilor, Doamne, arma cea de mântuire a Crucii Tale. Căreia închinându-ne, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Văzând lemnul Crucii strălucind mai mult decât razele soarelui, veniţi acum să-l sărutăm, luminaţi fiind prin post, luând dar luminos, carele micşorează întunericul celor ce preaînalță pe Hristos în veci.
Apă vie curgătoare în viaţa veşnică fiind Tu, Cuvinte, ai izvorât din coastă sânge şi apă, Stăpâne, pe Cruce, oprind curgerile păcatului. Pentru aceasta mă rog Ţie, usucă şi viclenele curgeri ale patimilor mele.
Ca o sfinţenie înţelegătoare, Sfântă curată Maica lui Dumnezeu, Fecioară, ai născut pe Dumnezeu, Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, Carele sfinţeşte astăzi toate marginile lumii cu dumnezeiasca închinăciune a preasfântului lemn, pe carele cu trupul S-a pironit.
Altă Tricântare,
Irmos : Îngerii şi cerurile...
Veniţi popoarelor să vedem pus înainte acum lemnul cel purtător de viaţă, pe carele S-a pironit Hristos, Dumnezeul nostru; şi cu frică lăudându-L, să ne închinăm Lui întru toţi vecii.
Crucea cea alcătuită din trei lemne să o lăudăm ca pe un semn al Treimii şi închinându-ne ei cu frică să strigăm : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
A Treimii :
Un Dumnezeu este Treimea, nici Tatăl mutându-se în ipostasul Fiului, nici Fiul schimbându-se în purcedere; ci osebite şi împreună, pe aceste trei, ca pe un Dumnezeu slăvesc în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai tu ai născut fără stricăciune, numai tu ai alăptat prunc fără dureri; tu una ai născut pe Făcătorul şi Stăpânul tău. Deşi eşti şi Maică şi slujitoare, pe tine Maică Fecioară te lăudăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce ai deschis cu cuvântul ochii celui orb din naştere, deschide încă şi ochiul inimii mele cel orbit, ca să văd lumina poruncilor Tale, Hristoase, în veci.
Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Îngerii şi cerurile pe Cela ce Se poartă pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu Se laudă neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Bine este cuvântat Domnul...
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul lui Israil, Carele cu Crucea Ta ai dezlegat blestemul cel dintâi şi o ai dăruit nouă tărie şi scăpare şi temelie neclintită; prin aceasta acum pe vrăjmaşii noştri, ca şi cu nişte coarne, îi împungem.
Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele celor nemăsurate şi nu voi să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu Crucea Ta, stricând orbirea mea, pentru mila cea negrăită a milostivirii Tale.
Înălţării fariseului urmând, rău am căzut cădere cumplită şi rea şi zac spre călcarea vrăjmaşilor. Ci milostivindu-Te, Hristoase, mântuieşte-mă, Cela ce pentru îndurare Te-ai smerit pe Tine însuţi, Împărate, preaînalte al slavei.
A Născătoarei :
Toate neamurile te fericesc pe tine, Curată; că însuşi Iisus, Cel ce S-a născut din pântecele tău, Acela precum ştie a făcut măriri cu tine Fecioară Maică. Pe Carele roagă-L să se mântuiască turma şi poporul Său.
Altă Tricântare,
Irmos acelaşi :
Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul lui Israil, Carele ai dezlegat cu Crucea Ta blestemul cel dintâi şi o ai pus nouă spre închinăciune; pe aceasta cu credinţă sărutându-o, pe aceasta şi mărindu-o, neîncetat lăudăm mare mila Ta.
Tu eşti cinstită Cruce lauda Bisericii, arma împărăţiei şi dătătoare de pace a toată lumea, de Dumnezeu lucrată; Cruce, bucuria dreptmăritorilor, păzitoarea lumii, păzeşte, sfinţeşte, pe cei ce se închină ţie.
Slavă..., a Treimii :
Treime Sfântă, slavă Ţie, Unime întocmai cinstită, fire dumnezeiască, o împărăţie înfricoşată, Părinte, Fiule, împreună cu Duhul, lumină neapropiată de nimenea, Dumnezeire fără început, mântuieşte pe cei ce slujesc Ţie, Făcătorule a toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Când a stătut mieluşeaua Ta, Iisuse, văzându-Te pe Tine Păstorul şi Stăpânul său pe Cruce, cu amar s-a tânguit şi umilindu-se a strigat către Tine, Hristoase : Ce vedenie minunată este aceasta ? Cum mori Cela ce eşti viaţa ?
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Precum ai mântuit Dumnezeule pe Manase pocăindu-se, mântuieşte-mă şi pe mine, cel ce mă pocăiesc cu lacrimi şi nu mă lepăda pe mine robul Tău, că mi-am depărtat de la Tine sufletul, precum dedemult Israil acela, în toate zilele mele vieţuind întru dezmierdare.
Irmosul :
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă corn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Luminânda glasului, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea.
Cugetând, suflete al meu, la osândirea cea din trufie a fariseului celui mult falnic, şi ştiind îndreptarea cea prin mărturisirea păcatelor a vameşului cel cu gând smerit, nevoieşte-te a lepăda înălţarea aceluia, cea pentru fapte bune şi a primi mărturisirea acestuia pentru cele ce ai greşit îndeamnă-te a-ţi câştiga prin umilinţă înălţarea cea smerită de la Hristos, Cel ce are mare milă. (de două ori)
Martirica :
Foarte tare v-aţi nevoit, mucenicilor, răbdând vitejeşte munci de la cei fărădelege, pe Hristos mărturisind înaintea împăraţilor şi mutându-vă din viață, iarăşi lucraţi în lume puteri şi pe cei bolnavi tămăduiţi din patimile lor, Sfinţilor; rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, este cămară de doctorie duhovnicească; că la dânsul scăpând, ne mântuim de bolile cele sufleteşti.
La ceasul al şaselea
Troparul Profeţiei, glasul al 6-lea.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta slăvim.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Bine este cuvântat Dumnezeu, Carele n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Sa de la mine. (ps. 65, 1)
Stih : Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru. (ps. 65, 7)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 25, Vers. 1-9.
Doamne Dumnezeul meu, mări-Te-voi şi voi lăuda numele Tău, că ai făcut lucruri minunate; sfatul cel din început adevărat, fie Doamne. Că ai prefăcut cetăţi în ţărână, cetăţi tari, ca să nu stea pe temeliile lor; cetatea necredincioşilor în veac nu se va zidi. Pentru aceasta bine Te va cuvânta poporul cel sărac şi cetăţile oamenilor celor năpăstuiţi Te vor binecuvânta. Că Te-ai făcut ajutor la toată cetatea smerită, şi acoperământ celor slăbiţi de lipsă, izbăvi-i-vei pe ei de oamenii răi, răcoreală celor însetaţi şi duhul oamenilor celor necăjiţi bine Te va cuvânta. Ca nişte oameni puţini la suflet, însetaţi în Sion, că-i vei mântui pe ei de oamenii cei fărădelege cărora ne-ai dat pe noi. Şi va face Domnul Savaot tuturor neamurilor în muntele acesta, ospăta-vor întru veselie, bea-vor vin. Unge-se-vor cu mir în muntele acesta; dă acestea toate neamurile că sfatul acesta este peste toate neamurile. Înghiţit-a moartea biruind, şi iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima de la toată faţa, ocara poporului o a luat de peste tot pământul, că gura Domnului a grăit acestea. Şi vor zice în ziua aceea : Iată Dumnezeul nostru întru care am nădăjduit, şi ne va mântui pe noi. Acesta este Domnul, aşteptatu-L-am pe El, şi ne vom bucura, şi ne vom veseli de mântuirea noastră.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule Dumnezeul nostru, binecuvântează-ne Dumnezeule. (ps. 66, vs 6)
Stih : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează. (ps. 66, 1)
MIERCURI
MIERCURI
În săptămâna din mijlocul Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MARŢI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihiri 6. Şi cântăm Stihiri podobnice ale Triodului, glasul al 6-lea.
Podobia : Toată nădejdea punându-şi...
În mijlocul pământului ai răbdat Cruce şi patimă, Îndurate, tuturor nepătimire şi mântuire dăruind. Pentru aceasta astăzi la înjumătăţirea postului, toţi o punem înainte spre închinăciune şi cu bucurie o sărutăm, ca să ne învrednicim toţi a vedea patimile Tale şi învierea cea de viaţă purtătoare, luminaţi fiind cu dumnezeieşti fapte bune, Cuvinte al lui Dumnezeu, Unule, mult-Milostive.
Mort ai fost pe Cruce întins, cu suliţa împuns şi cu fiere adăpat, îndelung-Răbdătorule, Stăpâne, Cela ce ai prefăcut întru dulceaţă apele Merrei, prin mâna lui Moise. Pentru aceasta mă rog Ţie şi mă cuceresc, smulge patimile cele prea amare din gândul meu şi îndulcind mintea mea cu mierea pocăinţei, fă-mă închinător cinstitei Tale patimi.
Alta, glasul 1.
Podobie : Celui ce dedemult lui Moise...
Pe care mai-nainte închipuindu-o Moise dedemult cu mâinile, a biruit cu dânsa pe Amalic, Crucea cea mare văzându-o astăzi popoare pusă înaintea ochilor noştri, cu frică să ne atingem de dânsa, prin curăţia minţii şi a buzelor. Că pe dânsa s-a înălţat Hristos, omorând moartea; şi unui dar ca acesta toţi învrednicindu-ne, slăvind pe Mântuitorul tuturor cu cântări de Dumnezeu insuflate, să ne rugăm să ajungem şi la însăşi învierea cea mântuitoare.
Alte Stihiri podobnice, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce se tem...
Veniţi să ne închinăm lemnului ce s-a arătat astăzi mijlocitor vieţii noastre, Crucii lui Hristos, Dumnezeul nostru, prin care s-a rănit moartea şi s-a înnoit scularea, nouă celor căzuţi cu adevărat; strigând Celui ce ne-a mântuit pe noi : Cela ce ai pătimit de bunăvoie pentru noi, ca să mântuieşti toate, Dumnezeul nostru slavă Ţie.
Putere nebiruită s-a dat nouă, creştinilor, Crucea Ta Mântuitorul nostru. Prin care se biruieşte mulţimea neamurilor celor păgâne şi pacea bine umbrează Biserica Ta dreptmăritoare, Hristoase. Pe aceasta sărutându-o acum, cu căldură strigăm către Tine : Învredniceşte-ne şi pe noi în partea sfinţilor Tăi.
Cu lacrimi curăţindu-ne simţirile sufletului şi cu postul sfinţindu-ne, veniţi să ne închinăm lemnului Crucii, prin carele cu înfrânarea se opresc zburdările trupului cele stricătoare de suflet, strigând Celui ce S-a răstignit : Învredniceşte-ne, Mântuitorule, să ne închinăm strălucirii învierii Tale celei de a treia zi.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit, în coastă S-a împuns; fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii ! Cu cunună de spini S-a încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori; cu haină de ocară S-a îmbrăcat şi peste obraz S-a lovit cu mână de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate S-a bătut, Cel ce îmbracă cerul cu nori; scuipări şi răni a luat, ocări şi toate le-a răbdat, pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu; ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Iar Mineiul îl lăsăm, şi-l cântăm seara la Pavecerniţă.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Cântaţi Domnului, lăudaţi numele Lui. (ps. 67, 4)
Stih : Cale faceţi Celui ce S-a suit peste apusuri. (ps. 67, 4)
De la Facere citire :
Cap. 9, Vers. 8-17.
Și a grăit Dumnezeu lui Noe şi feciorilor lui cu dânsul, zicând : Iată Eu pun legătura Mea cu voi şi cu seminţia voastră, după voi. Şi cu tot sufletul viu, ce este cu voi din păsări şi din dobitoace şi din toate fiarele pământului, câte sunt cu voi din toate, care au ieşit din corabie. Şi voi pune; legătura mea cu voi; şi nu va mai muri niciun trup de apa potopului şi nu va mai fi potop de apă care să strice tot pământul. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe : Acesta este semnul legăturii, care îl dau eu între Mine şi între voi şi între tot sufletul viu, care este cu voi între neamuri veşnice. Curcubeul Meu îl pun în nori; şi va fi semn de legătură între Mine şi pământ. Şi va fi când voi aduce Eu nori pe pământ se va arăta curcubeul Meu în nori. Şi-mi voi aduce aminte de legătura Mea, care este între Mine şi între voi şi între tot sufletul viu în tot trupul; şi nu va mai fi potop de apă, ca să piară tot trupul. Şi va fi curcubeul Meu pe nori şi-l voi vedea, ca să-mi aduc aminte de legătura cea veşnică între Mine şi între pământ şi între sufletul viu, care este în tot trupul pe pământ. Şi a zis Dumnezeu lui Noe : Acesta este semnul legăturii, care l-am pus între Mine şi între tot trupul ce este pe pământ.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. (ps. 66, 33)
Stih : Vadă săracii şi să se veselească. (ps. 68, 36)
De la Pilde citire :
Cap. 12, Vers. 8-22.
Gura înţeleptului o laudă omul; iar pe cel împietrit la inimă îl batjocoreşte. Mai bun este omul fără de boierie, carele slujeşte luişi, decât cel cu boieria şi lipsit de pâine. Dreptul are milă de viaţa dobitoacelor sale; iar rărunchii necredincioşilor sunt nemilostivi. Cel ce lucrează pământul său, se va sătura de pâine, iar cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte. Celui ce-i place a-şi petrece cu vinul în curţile sale lasă ocară. Poftele necredincioşilor sunt rele; iar rădăcina credincioşilor întru tării. Pentru păcatul buzelor cade în laţ păcătosul, iar dreptul scapă de el; cel ce se uită lin se va mântui, iar cel ce întâmpină în porţi, necăjeşte sufletele. Din rodurile gurii sufletul omului se va sătura de bunătăţi, şi plata buzelor lui se va da lui. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor; iar cel înţelept ascultă sfaturile. Nebunul numaidecât îşi arată mânia sa; iar cel iscusit îşi ascunde ocara sa. Credinţa adevărată o spune dreptul; iar mărturia nedrepţilor este înşelătoare. Sunt care grăiesc şi rănesc ca şi cu sabia; iar limbile înţelepţilor vindecă. Buzele adevărate îndreptează mărturisirea; iar martorul grabnic are limbă nedreaptă. Vicleşug este în inima celui ce meşteşugeşte rele; iar cei ce voiesc pace, se vor veseli. Nu place dreptului nimic ce este strâmb; iar cei necredincioşi se vor umplea de rele. Uriciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face credinţă primit este la dânsul.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 3-lea.
Întrecând pe vameşul cu greşelile, nu râvnesc pocăinţei lui; şi îndreptările fariseului necâştigându-le, urmez trufiei lui. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Cela ce cu prisosinţa smereniei Tale prin Cruce ai surpat drăceasca înălţare, schimbă-mă de răutatea cea dintâi a vameşului şi din înălţarea cea de pe urmă a fariseului; întărind în sufletul meu dintre amândoi aceştia, voinţa cea mai bună, şi mă mântuieşte.
Martirica :
Proorocii şi Apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o Fiinţă şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi cu îngerii au făcut pe fiii omeneşti.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea, singur glasul.
Văzându-Te toată făptura răstignit pe Cruce gol, pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică şi s-a tânguit; soarele şi-a întunecat lumina şi pământul s-a clintit, pietrele s-au despicat şi catapeteasma Bisericii s-a rupt; morţii din mormânturi s-au sculat şi puterile îngereşti s-au spăimântat, zicând : O minune ! Judecătorul se judecă şi pătimeşte voind, pentru mântuirea şi înnoirea lumii.
Şi celelalte, după obicei
MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA DIN MIJLOC
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, zicem Sedelnele Crucii, din Octoih.
După a doua Catismă, cântăm această Sedealnă, a lui Iosif. Glasul al 6-lea.
Podobie : Nădejdea lumii, ceea ce eşti...
Vremea postului sfinţindu-o, dumnezeiasca şi preacinstita Cruce se pune spre închinăciune; să ne apropiem cu cunoştinţă curată, să luăm sfinţenie şi luminare şi cu frică să strigăm : Mântuitorul nostru, Iubitorule de oameni, slavă milostivirii Tale. (de două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Maica, ceea ce nu ştie de nuntă, stând lângă Crucea Celui ce S-a născut dintr-însa fără de sămânţă, a strigat : Sabie a trecut prin inima mea, o, Fiule, nesuferind a Te vedea răstignit pe lemn; de Carele se cutremură toate, ca de Făcătorul şi Dumnezeul; îndelung-Răbdătorule, slavă Ţie.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul 1.
Podobie : Pe cea nădăjduită...
Luminându-ne cu bunătăţile, câştigând curăţia înfrânării, să ne apropiem şi să ne închinăm cinstitei Cruci, strigând : Sfinţeşte-ne nouă sufletele şi trupurile, învredniceşte-ne pe noi şi preacuratei Tale patimi, Unule, Dumnezeul tuturor, dăruindu-ne şi milele Tale. (de două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Glasul acelaşi.
Podobia : Mormântul Tău...
Văzându-Te pe Tine, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană, întins pe Cruce mort, a strigat : Fiul meu cel fără început împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială a Ta nespusă ? Prin care ai mântuit îndurarea zidirii mâinilor Tale, celor preacurate.
Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul Crucii
Cântarea a treia din Psaltire.
Facere a lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Să ne închinăm lemnului celui sfânt, pe carele Şi-a întins palmele Hristos, biruind stăpâniile cele potrivnice, luminându-ne cu postul spre slava şi lauda Atotţiitorului.
Se vede pusă înainte mântuitoarea Cruce, dăruind sfinţenie; să ne apropiem către dânsa, curăţindu-ne trupul şi inima, ca să luăm dar de mântuire.
Slavă...
Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, cu focul poruncilor Tale şi-mi dă acum să văd mântuitoarele Tale patimi şi să mă închin cu dragoste, îngrădindu-mă cu Crucea şi păzindu-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Văzând ceea ce Te-a născut înălţarea Ta pe Cruce, Iubitorule de oameni, s-a tânguit strigând : În ce chip se vede răstignit ca un osândit Domnul slavei, Cel ce va să judece pe toţi.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Spălându-ne inimile cu apa postului, să sărutăm cu credinţă lemnul Crucii, pe carele răstignindu-Se Hristos, ne-a izvorât nouă apa nemuririi cu Crucea Sa.
Ca şi cu nişte aripi sub umbrirea Crucii mergând, iată că am înjumătăţit înotarea postului cea de mântuire, Hristoase, Iisuse Dumnezeule; prin care îndreptează-ne pe noi, la limanul patimii Tale.
Închipuitu-te-a Moise în munte, spre uciderea neamurilor pe tine Cruce; iar noi văzându-te, te închipuim în inimă şi închinându-ne ţie, biruim pe vrăjmaşii cei fără de trup, cu puterea ta.
A Născătoarei :
Om Te-ai făcut din voia Ta, fiind Dumnezeu şi Făcător tuturor; şi acum Te văd pe Cruce răstignit, Fiul meu, Hristoase, şi la inimă mă rănesc, zis-a ceea ce Te-a născut pe Tine.
Tricântarea
Cântarea a 3-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Domn fiind al tuturor...
Domn al tuturor fiind şi făcător, Dumnezeule, în mijlocul pământului Te-ai înălţat pe Cruce, înălţând spre Tine firea omenească cea căzută prin sfatul cel rău al vrăjmaşului; pentru aceasta cu credinţă Te slăvim, întărindu-ne cu patima Ta.
Curăţindu-ne simţirile cu lumina postului, să ne luminăm dindestul credincioşii, cu razele Crucii celei înţelegătoare şi văzându-o că stă astăzi pusă înaintea noastră, să ne închinăm și cu cucernicie, cu buze curate, cu gura şi cu inima.
La locul unde au stătut picioarele lui Hristos, să ne închinăm dumnezeieştii Cruci, rugându-ne să se întărească picioarele noastre, pe piatra poruncilor lui Dumnezeu şi să se îndrepteze umbletele sufletului nostru în calea păcii, cu dumnezeiescul Dar.
A Născătoarei :
Din Fecioară fără de bărbat ai ieşit, Hristoase, luând dintr-însa trup înţelegător şi însufleţit; şi cu Crucea Ta pierzând pe vrăjmaşul, iarăşi ai înnoit firea omenească cea stricată; pentru aceasta slăvim milostivirea Ta.
Altă Tricântare,
Glasul 1
Irmos : Întăreşte Doamne, Biserica Ta...
Plesniţi din mâini cu cântări, toate marginile lumii, văzând închinarea lemnului, pe carele S-a răstignit Hristos şi diavolul s-a rănit.
Astăzi se pune înainte bucuria cea purtătoare de viaţă; veniţi toţi să ne închinăm cu frică Crucii Domnului nostru, ca să luăm Duhul Sfânt.
Slavă..., a Treimii :
Dumnezeule, Cela ce eşti Soare cu trei Raze, Lumină întreit lăudată, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule, fire şi mărire fără început, scapă din primejdii pe cei ce Te laudă pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetele îngereşti te laudă binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, întrutot lăudată, Fecioară. Cu care împreună neamul omenesc te mărim acum, ca pe ceea ce nu ştii de mire.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Venind să mă ating de tine purtătoare de viață Cruce, cu limba şi cu gândul mă înfricoşez, ştiind că pe tine s-a vărsat dumnezeiescul sânge al Domnului meu.
Irmosul :
Întăreşte Doamne Biserica Ta, care o ai câştigat cu puterea Crucii Tale, căci cu dânsa ai biruit pe vrăjmaşi şi ai luminat lumea.
Sedealna, glasul al 6-lea, însăși podobia.
Astăzi s-a plinit cuvântul cel proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi din lemnul mântuirii gustând, am aflat dezlegare din patimile păcatului, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă...
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit; căci cu dânsa se fac tămăduirile celor ce bolesc întru păcate. Deci, printr-însa cădem înaintea Ta, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clintit, Doamne; că pe Carele L-a înghiţit cu poftă iadul, L-a înapoiat cu frică; arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte; pentru care Te slăvim pe Tine Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Cel ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase, puterii Tale.
Închipuind semnul Crucii, Iacov cel lăudat şi-a întins mâinile cruciş, peste nepoţii săi dedemult, binecuvântându-i şi însemnând binecuvântarea cea de mântuire, care a venit peste noi toţi.
Păziţi fiind cu pecetea Crucii şi întru bucuria Duhului sărutându-o, fiind ea pusă înainte, să ne sârguim spre mântuitoarele patimi, omorând patimile trupului cele pierzătoare.
Slavă...
Pe tine te sărutăm, arma cea de mântuire, steagul cel nebiruit, semnul bucuriei, prin carele s-a omorât moartea; lăudându-ne cu slava Celui ce S-a pironit pe tine, Cruce preacinstită.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătat Te-ai văzut de mine Tu, Acela de Care îngerii nu se pot apropia, Iisuse, Fiul meu, Cel ce ai luat din mine trup; şi acum văzându-Te pe lemn pironit, mă tânguiesc, zis-a Maica lui Hristos.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate, şi ai născut Fiu, pe Cel fără de ani, dăruind pace tuturor, celor ce te laudă pe tine.
Murit-ai pironindu-Te pe Cruce, Cela ce eşti viaţa şi mântuirea tuturor. Deci, pe aceasta dă-ne-o să o sărutăm cu suflet curat, Mântuitorule, şi să vedem mântuitoarele Tale patimi, bucurându-ne.
Stau înaintea ta cetele celor fără de trupuri cutremurându-se, lemnule, cela ce eşti de viaţă dătător; că pe tine Și-a vărsat Hristos cinstitul său sânge, oprind sângele cel spurcat, care se aducea dracilor spre pierzarea zidirii.
Slavă...
Pe mine cel rănit cu sabia vrăjmaşului, vindecă-mă Cuvinte cu sângele Tău şi cu suliţa rupe degrab înscrisul păcatelor mele, Mântuitorule, strig Ţie, scriindu-mă în cartea celor mântuiţi, ca un milostiv.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce eşti strugurul cel copt, cum Te-ai răstignit pe lemn ? Soarele slavei, cum Te-ai, înălţat, întunecând lumina soarelui cu patima Ta, Mântuitorule ? Mieluşeaua, ceea ce Te-a născut a strigat către Tine dedemult, ca o Maică tânguindu-se.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Strigat-am mai-nainte...
Înfigându-te, ai cutremurat locaşul iadului şi credincioşilor te-ai făcut întărire neclintită şi acoperământ tare, preacinstită Cruce a Domnului.
Făcându-ne roditori de bunătăţi, să culegem roduri de viață, aducătoare din dumnezeiescul lemn, care le-a odrăslit întinzându-se pe dânsa Iisus, viţa cea roditoare.
Slavă...
Lăudăm, Iisuse, bunătatea Ta cea multă, închinându-ne Crucii Tale, suliţei, trestiei; că printr-însele ai sfărâmat, Îndurate, peretele vrajbei cel din mijloc.
Şi acum..., a Născătoarei :
Râu de ape curgătoare de viață Te-a născut Fecioara, ca un izvor al înnoirii noastre, pe Tine, Carele Te-ai întins pe Cruce şi ne-ai izvorât nouă izvor de mântuire.
Irmosul :
Strigat-a mai-nainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona în chit, rugându-se : Din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al puterilor.
CONDAC, glasul al 7-lea.
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului; că într-însa a venit preamărită legătură, lemnul Crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit. Că de faţă ai stat Mântuitorul meu, strigând celor din iad : Intraţi iarăşi în rai.
ICOS
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota : două tâlharilor şi una Dătătorului de viață; pe care văzându-o iadul, a zis celor de jos : O, slugile mele şi puterile mele ! Cine este Cel ce a înfipt piron în inima mea ? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără veste şi mă sfâşii; mă doare la cele dinlăuntru ale mele; pântecele meu se chinueşte; simţirile mele îmi tulbură duhul; şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam şi pe cei din Adam, care sunt daţi mie prin lemn. Că lemnul iarăşi îi duce în rai.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
N-au slujit făpturii, înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Securea, pe care a scos-o Elisei din Iordan, Hristoase, Crucea Ta a închipuit; prin care ai scos dintru adâncul deşertăciunii neamurile care strigă : Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Împreună se bucură cele cereşti cu pământul de închinarea ta, Cruce; că prin tine s-a făcut închinarea îngerilor şi a oamenilor, celor ce strigă : Preaputernice Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Slavă...
În loc de chiparos, milostivire; în loc de cedru, credinţă cu dulce miros; în loc de pin, adevărată dragoste aducând, să ne închinăm Crucii Domnului, lăudând pe Mântuitorul, Cel ce pe dânsa S-a pironit.
Şi acum..., a Născătoarei :
Neclintind cele cereşti, s-a sălăşluit Dumnezeu în pântecele tău, cetate aleasă a lui Dumnezeu; iar pe Cruce spânzurându-Se, a clintit făptura. Pe acesta roagă-L, să mă păzească pe piatra cea neclintită.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Tinsu-Ţi-ai mâinile pe lemn, dezlegând păcatul mâinii celei neînfrânate şi cu suliţă Te-ai împuns, rănind cu dânsa pe vrăjmaşul, Doamne, şi fiere ai gustat, alungând răutatea cea din dulceaţă; cu oţet Te-ai adăpat cela ce eşti veselia tuturor.
Cu minte şi cu cunoştinţă curată fiind luminaţi, să ne apropiem, să ne închinăm cinstitului şi preacuratului lemn, ce stă pus înainte; prin carele a răbdat Hristos moarte necinstită, aducând cinste preaînaltă celor rău necinstiţi prin călcarea poruncii.
Cu lemnul păcatului m-am omorât şi cu gustarea dulceţii m-am îngropat; înviază-mă, Doamne; ridică-mă pe mine cel ce zac; fă-mă închinător patimilor Tale şi părtaş dumnezeieştii învieri şi împreună moştean cu cei ce Te iubesc.
A Născătoarei :
Văzându-Te pe Tine înălţat, neavând nici frumuseţe, nici chip întru pătimirea Ţa, pe Carele Te-am cunoscut întrupându-Te mai frumos decât fiii oamenilor, Unule-Născut Fiule, preacurata Fecioară a strigat : Arată-mi slava Ta, Cela ce eşti mântuirea tuturor.
Tricântarea
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Întru miazăzi răstignindu-Te în mijlocul pământului de bunăvoie, ai tras marginile lumii, Îndurate, din mijlocul gâtlejului balaurului. Pentru aceasta închinându-ne în mijlocul săptămânii dumnezeiescului post, slăvim cinstită Crucea Ta, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti semn de bucurie, armă nesfărâmată, perete Bisericii, lauda mucenicilor, podoaba Apostolilor, puterea arhiereilor, întărind sufletul meu cel slăbit, învredniceşte-mă să mă închin Ţie, şi să cânt, strigând : Lăudaţi pe Domnul lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Plâng şi mă tânguiesc şi mă jelesc, când îmi aduc aminte de judecata cea nemitarnică, îndelung-Răbdătorule, fiind vrednic de osândire. Pentru aceasta îndură-Te şi-mi uşurează lanţul cel pus asupra sufletului meu, ca bucurându-mă să strig : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Rugul închipuia taina naşterii Tale celei mai presus de minte, Fecioară cu totul fără prihană; că ai rămas ca şi acela nearsă, născând focul, pe Hristos Mântuitorul, Cel ce S-a înălţat pe Cruce. Pe Acesta roagă-L, să mă scape de focul cel veşnic, pe mine carele strig : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Altă Tricântare,
Irmos : Această numită şi sfântă zi...
Curăţindu-ne cu postul, veniţi să sărutăm cu dragoste Crucea Domnului, cea pusă înainte; că ne este bogăţie de sfinţenie şi de putere; prin care lăudăm pe Hristos în veci.
Aceasta este Crucea, cea cu trei părţi şi mare, care măcar că mică se vede, dar este ca cerul de înaltă, pentru puterea sa, şi ridică pururea pe oameni către Dumnezeu. Prin care, binecuvântăm pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
O Fiinţă în trei Feţe slăvesc fără amestecare, câte trele osebite după feţe; că după chipul firii nu despart pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul. Căci peste toate unul este Dumnezeu în Treime.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu una, dumnezeiască mireasă, Marie, te-ai arătat între maici Fecioară, născând fără bărbat pe Mântuitorul Hristos şi păzind pecetea curăţiei; pe tine te fericim credincioşii în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să se cinstească preasfântul lemn acesta, pentru carele a strigat profetul dedemult, că era să se bage în pâinea lui Hristos, de israelitenii cei ce l-au răstignit; pe Carele Îl preaînălţăm în toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
În groapa leilor aruncat fiind oarecând, marele între prooroci Daniil, mâinile în chipul Crucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de mâncarea acelora, binecuvântând pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Tot neamul pământesc să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.
Cu suliţa în coastă Te-ai împuns, destupându-mi izvoarele iertării; şi pe lemn Te-ai pironit în mijlocul pământului Iubitorule de oameni, potolind osândirea cea prin lemn, pe carele noi îl sărutăm acum la înjumătăţirea postului, lăudând bunătatea Ta.
Picaţi munţilor dulceaţă cu dragoste; dealurile, veselie; lemnele ţarinelor şi cedrii Libanului, dănţuiţi astăzi, întru închinarea Crucii celei purtătoare de viață; proorocii, apostolii, mucenicii şi duhurile drepţilor, săltaţi !
Caută Doamne spre poporul şi spre aleşii Tăi, care Te laudă cu frică, pentru care ai răbdat moarte de bunăvoie; să nu biruiască mulţimea răutăţilor noastre, nemăsurata Ta milostivire; ci ne mântuieşte pe toţi Preabunule cu Crucea Ta, ca un iubitor de oameni.
A Născătoarei :
Născătoarea de Dumnezeu plângând a zis : Vrând Hristoase să scoţi cuiele gândurilor celor de patimi ale celui întâi zidit şi să vindeci zdrobirea lui cu bunătatea Ta, cu voinţa Ta ai clintit lumea cea văzută, răstignindu-Te şi rămânând răstignit.
Tricântarea
Irmos : Nu se pricepe toată limba...
Scoţând Elisei dedemult securea din râu cu lemnul, te-a închipuit pe tine Cruce, lemnul cel de viaţă dătător, prin carele a scos Hristos pe păgâni din adâncul nebuniei idoleşti, pironindu-Se pe tine. Pentru aceasta închinându-ne ţie, slăvim puterea Lui.
Lumina soarelui, Mântuitorule, s-a schimbat întru întuneric pentru răstignirea Ta şi strălucirea lunii s-a stins şi stihiile toate s-au schimbat cu cutremur. Pentru aceasta strig Ţie, Cuvinte, luminează-mă pe mine cel schimbat de întunericul patimilor, schimbând gândurile mele cu dreapta Ta şi mă mântuieşte.
Cu rana Ta tămăduieşte patimile sufletului meu; cu împungerea coastei Tale, potoleşte îmbolditurile dracilor cele cu durere; cu piroanele Tale, Hristoase, scoate-mi piroanele poftelor celor cu dulceaţă şi cu patimă, dându-mi ca să mă închin fără de patimă, cinstitelor Tale patimi şi învierii.
A Născătoarei :
Pe Tine cel împodobit cu frumuseţea, Fecioara cea frumoasă Te-a născut; pe Carele văzându-Te, neavând frumuseţe nici chip când ai pătimit, Mântuitorule, tânguindu-se a zis : Mă minunez de smerenia Ta, cea mai presus de minte, Fiul meu, prin care mântuieşti firea omenească, ceea ce se smereşte.
Altă Tricântare,
Irmos : Luminează-te, luminează-te...
Mergi înainte, luminează-te tot poporul lui Dumnezeu şi văzând lemnul Crucii pus înainte, sărută-l cu frică şi ia bucurie, slăvind pururea pe Domnul slavei, Cel ce S-a înălţat pe dânsa.
Tu eşti arma cea dumnezeiască a vieţii mele, cinstită Cruce, că pe tine înălțându-Se Stăpânul, m-a mântuit; şi împungându-Se a izvorât sânge şi apă din coastă. Căruia împărtăşindu-mă, mă bucur lăudându-L.
Slavă..., a Treimii :
Închinu-mă Ţie, Dumnezeire Sfântă, Treime după Feţe, Unime după Fire, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, unei Stăpânii şi unei împărăţii, care stăpâneşti toate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Munte mare eşti Fecioară, întru carele S-a sălăşluit Hristos, precum dumnezeiescul David strigă. Prin care noi ne-am înălţat la cer, făcându-ne fii prin Duhul, întrutot fericită.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce, sceptrul cel dumnezeiesc al Împăratului, vitejia oştilor, întru nădejdea ta înfrângem pe vrăjmaşi; dă-ne nouă, celor ce ne închinăm ţie, biruinţă pururea asupra barbarilor.
Irmosul :
O ! Maică Fecioară şi adevărat Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut fără sămânţă pe Hristos, Dumnezeul nostru, Cela ce S-a înălţat cu trupul pe Cruce, toţi credincioşii te slăvim pe tine şi pe Dânsul după vrednicie.
LUMINÂNDA
Podobie : Cu Duhul stând bătrânul...
Lemnul cel preacinstit, întru înjumătăţirea postului cheamă la închinare pe toţi câţi îşi răstignesc patimile lor, după vrednicie, împreună cu patimile lui Hristos, Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm lemnului tainei celei înfricoşate.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Maica, ceea ce nu ştie de mire şi cea preacurată a lui Dumnezeu Cuvântul, a strigat tânguindu-se şi cu plângere jelindu-se : Oare, de acest fel de vestiri de bucurie mi-a adus Gavriil ? Fiul meu ! Mergi de plineşte sfatul cel nespus şi dumnezeiasca rânduială.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea.
Înjumătăţind calea postului care duce la cinstită Crucea Ta, binevoieşte ca şi noi cei mântuiţi de vrăjmaşi prin credinţă, să vedem ziua Ta, care o a văzut Avraam şi s-a bucurat, luând pe Isaac viu din munte ca din mormânt; şi să ne împărtăşim şi cinei celei de taină, cu pace strigând : Luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie. (de două ori)
Martirica :
Mucenicii lui Hristos cei nebiruiţi, biruind rătăcirea cu puterea Crucii, aţi luat darul vieţii celei veşnice. De îngrozirile tiranilor nu v-aţi spăimântat şi chinuiţi fiind cu munci, v-aţi veselit. Şi acum sângiurile voastre s-au făcut tămăduire sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Stihira glasul al 8-lea.
Înjumătăţind noianul postului, aşteptăm limanul mântuirii, adică vremea pătimirii Tale Doamne, celei de bunăvoie. Ci ca un milostiv şi îndurat, învredniceşte-ne să vedem cu pace şi ziua măritei învierii Tale, Iubitorule de oameni.
Şi acum..., tot aceasta.
Apoi se face închinăciune cinstitei Cruci, la ceasul întâi. La carele cântăm Troparele :
Glasul al 2-lea, singur glasul :
Veniţi credincioşii să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe carele Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile tinzându-şi, ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe care mai înainte vrăjmaşul, prin dulceaţă amăgindu-ne, a făcut să fim goniţi de la Dumnezeu. Veniţi credincioşilor, lemnului să ne închinăm, prin carele ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmaşi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te Cruce, scăparea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea credincioşii împăraţii noştri se laudă, căci cu puterea ta pe popoarele păgâne tare le supun. Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-te, şi pe Dumnezeu Cel ce S-a pironit pe tine, Îl slăvim grăind : Doamne, Cel ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluieşte-ne pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea :
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit şi în coastă S-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii ! Cu cunună de spini S-a încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori. Cu haină de ocară S-a îmbrăcat şi peste obraz S-a bătut cu mâna de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate S-a bătut, Cel ce îmbracă cerul cu nori. Scuipări şi răni a luat şi ocări şi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Slavă..., glasul acelaşi.
Astăzi, Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit pe mine din patimi. Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fărădelege a fost scuipat şi Și-a dat spatele spre răni, pentru cei robiţi. Pe carele curata şi Maica Lui pe Cruce văzându-L, cu durere a zis : Vai mie, Fiul meu ! De ce ai făcut aceasta ? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe. Vai mie, lumina mea ! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum..., același glas,
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. Şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Celelalte şi Otpustul.
La ceasul al şaselea
Troparul Profeției, glasul al 6-lea.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule. (ps. 69, 5)
Stih : Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. (ps. 69, 3)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 26, Vers. 21. Cap. 27, Vers. 7.
Că iată Domnul din cel sfânt va aduce mânia Sa peste cei ce locuiesc pe pământ, şi va descoperi pământul sângele Său, şi nu va mai ascunde pe cei ucişi. În ziua aceea aduce-va Dumnezeu sabia cea sfântă şi mare şi tare asupra balaurului, şarpele ce fuge, şi asupra balaurului celui încolăcit şi va ucide pe balaurul cel din mare. În ziua aceea via cea bună, dorirea lui, ca să o stăpânească pe ea. Eu, cetate tare, cetate înconjurată de oştire, în zadar o voi adăpa pe ea, că se va lua noaptea şi ziua va cădea zidul ei. Că nu este care să nu se fi apucat de ea; cine mă va pune să păzesc paiele în ţarină ? Pentru bătaia aceasta o am lepădat pe ea. Pentru aceasta făcut-a Domnul toate, câte a rânduit, arsu-m-am, striga-vor toţi, cei ce locuiesc într-însa, să facem pace cu Dânsul, să facem pace. Fiii lui Iacov, cei ce vin, va odrăsli şi va înflori Israil, şi se va umple lumea de rodul lui. Au nu precum el a bătut, şi el însuşi aşa se va răni ? Sau precum el a ucis, aşa şi el se va omorî ? Certându-i şi ocărându-i va slobozi pe ei. Nu erai tu, cel ce cugetai cu duh aspru să-i ucizi pe ei cu duh de mânie ? Pentru aceasta se va lua fărădelegea lui Iacov, și aceasta este binecuvântarea lui, când voi lua păcatul lui, când vor zdrobi toate pietrele capiştilor ca praful mărunte, şi nu vor rămâne copacii lor şi idolii lor tăiaţi ca o dumbravă departe.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac. (ps. 70, 1)
Stih : Întru dreptatea Ta mântuieşte-mă şi mă scoate. (ps. 70, 2)
JOI
JOI
În a patra săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, MIERCURI SEARA
La Doamne sirigat-am..., punem Stihiri 10, cântând aceste 6 Stihiri şi din Minei 4.
Stihira glasul al 4-lea, singur glasul.
Postul, pricinuitorul bunătăţilor, şi-a adus acum înjumătăţirea sa, arătându-se bine plăcut prin zilele ce au trecut şi spre cele ce urmează punându-şi de faţă folosinţa; căci îndemnarea spre lucruri bune face mai mult bine. Pentru aceasta făcând spre plăcere lui Hristos, Dătătorul tuturor bunătăţilor, să strigăm : Cela ce ai postit pentru noi şi ai răbdat Crucea, învredniceşte-ne fără osândă, să ne împărtăşim dumnezeieştilor Tale Paşti, vieţuind în pace şi cu vrednicie slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Altă Stihiră, glasul al 5-lea.
Cei ce săvârşesc faptele bune în taină, aşteptând răsplătirile duhovniceşti, nu le vestesc în mijlocul uliţelor, ci mai vârtos le poartă în lăuntrul inimilor lor. Şi Cel ce vede toate, câte se fac în taină, ne dă plata înfrânării. Să săvârşim dar postul, nemâhnindu-ne la feţe, ci în cămările sufletelor noastre rugându-ne neîncetat, să strigăm : Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, nu ne duce pe noi în ispită, rugămu-ne; ci ne scapă de cel rău.
Martirica :
Cu dragoste sufletească fără de saţiu, nelepădându-vă de Hristos, Sfinţilor Mucenici, care multe feluri de chinuri prin patimi răbdând, semeţia tiranilor aţi surpat şi credinţa neclintită şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceasta şi îndrăzneală către Dânsul dobândind, cereţi să dea lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Alte Stihiri, glasul 1.
Podobie : Prealăudaţilor mucenici...
Să ne spălăm sufletele cu apa postului şi apropiindu-ne de cinstita şi preacurata Cruce a Domnului, să ne închinăm ei cu credinţă; luând acum dumnezeiasca luminare şi dobândind veşnică mântuire, pace şi mare milă.
Cruce, lauda Apostolilor, pe care te înconjură căpeteniile, puterile şi arhanghelii, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm ţie, de toată vătămarea; şi ne învredniceşte să trecem cu bine dumnezeiasca măsură a postului şi să ajungem ziua cea mântuitoare, prin care ne şi mântuim.
Altă Stihiră, glasul al 7-lea :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Astăzi închinându-ne Crucii Domnului, să strigăm : Bucură-te, pomul vieţii, stricătorul iadului ! Bucură-te, bucuria lumii, pierzătoarea stricăciunii ! Bucură-te, ceea ce risipeşti dracii cu puterea ta ! Întărirea credincioşilor, arma cea nesfărâmată, păzeşte, sfinţeşte, rugămu-ne, pe cei ce te sărută pe tine.
Şi din Minei patru.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
Astăzi Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit din patimi; Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fărădelege a fost scuipat; şi Și-a dat spatele spre răni pentru cei robiţi. Pe Carele cea curată şi Maica Lui, pe Cruce văzându-L, cu durere a zis : Vai mie, Fiul meu ! Căci ai făcut aceasta ? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe ? Vai mie, Lumina mea ! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie trece prin inima mea ! Laud patimile Tale, închinându-mă milostivii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Ieşire : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 4-lea :
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce face minuni însuși. (ps. 71, 19)
Stih : Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului. (ps. 71, 1)
De la Facere, citire :
Cap. 9, Vers. 18. Cap. 10, Vers. 1.
Și erau feciorii lui Noe, care au ieşit din corabie : Sem, Ham și Iafet; iar Ham era tată lui Hanaan. Aceşti trei sunt feciorii lui Noe. Şi dintr-aceştia s-au împrăştiat peste tot pământul. Şi a început Noe a fi om lucrător de pământ şi a sădit vie. Şi a băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a golit în casa sa. Şi a văzut Ham, tatăl lui Hanaan, goliciunea tatălui său. Şi ieşind afară, a spus celor doi fraţi al săi; iar Sem şi Iafet luând o haină, o au pus pe amândoi umerii lor, și s-au dus cu dosul înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor, și feţele lor căutau înapoi şi n-au văzut goliciunea tatălui lor. Şi s-a trezit Noe de vin şi a cunoscut câte i-a făcut lui feciorul său cel mai tânăr şi a zis; Blestemat să fie Ham pruncul, slugă va fi fraţilor săi; şi a zis : Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Sem; şi va fi Hanaan slugă lui. Înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să fie Hanaan slugă lui. Şi a trăit Noe după potop ani trei sute cincizeci. Şi au fost toate zilele lui Noe nouă sute cincizeci de ani; şi a murit. Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe; a lui Sem, a lui Ham şi a lui Iafet; şi s-au născut lor fii după potop.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este. (ps. 72, 27)
Stih : Cât este de bun Dumnezeul lui Israil ! (ps. 72, 1)
De la Pilde citire :
Cap. 12, Vers 24.
Omul priceput este omul ştiinţei; iar inima nebunilor va întâmpina blestemuri. Mâna celor aleşi lesne stăpâneşte; iar cei vicleni vor fi de pradă. Cuvântul cel înfricoşat, tulbură inima omului drept; iar vestea bună, îl veseleşte pe dânsul. Cunoscătorul drept lui însuşi va fi prieten; iar gândurile necredincioşilor fără blândeţe; pe cei ce păcătuiesc, îi vor ajunge relele, şi calea necredincioşilor îi va înşela pe dânşii. Nu va dobândi vicleanul vânat; iar omul curat, agoniseală scumpă. În căile dreptăţii este viaţa, iar căile celor ce ţin minte răul, sunt spre moarte. Fiul înţelept ascultă pe tatăl său; iar cel neascultător întru pierzare. Din rodurile dreptăţii va mânca cel bun; iar sufletele călcătorilor de lege, vor pieri fără de vreme. Cel ce-şi păzeşte gura sa, îşi păzeşte sufletul său; iar cel ce nu-şi opreşte buzele, frică-şi va face luişi. Întru pofte este tot cel leneş; iar mâinile celor harnici sunt întru nevoinţă. Urăşte dreptul cuvântul nedrept; iar necredinciosul se ruşinează şi nu are îndrăzneală. Dreptatea păzeşte pe cei fără de răutate; Iar pe cei necredincioşi, îi face răi păcatul. Sunt care se îmbogăţesc singuri pe sine, nimic având; şi sunt care se smeresc pe bine, în multă bogăţie. Răscumpărarea sufletului omului este bogăţia lui; iar săracul nu suferă certarea. Lumina drepţilor este pururea; iar lumina necredincioşilor se va stinge. Sufletele viclene rătăcesc întru păcate; iar drepţii se îndură şi miluiesc.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Din această zi rosteşte preotul (sau diaconul, de este) şi celelalte Ectenii, ale celor gătiți spre Luminare, şi rugăciunea, şi se zic până în Miercurea cea mare, afară de Sâmbătă şi Duminică.
Joi a patra săptămână
LA UTRENIE
Cântăm Treimicele glasului.
După întâia Catismă, zicem Sedelnele Apostolilor din Octoih.
După a doua Catismă, zicem această Sedealnă a lui Iosif, glasul 1.
Podobia : Ceata îngerească...
Cu puterea Crucii întărindu-vă, toată înşelăciunea vrăjmaşului o aţi stricat cu adevărat, măriţilor Apostoli cei ce sunteţi rugători pentru sufletele noastre. Pentru aceasta, astăzi întru închinarea ei vă bucuraţi, rugând pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti locaş cinstit al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia deznădăjduirii celei cumplite şi a greşalelor şi a necazurilor; că tu eşti mântuirea păcătoşilor şi ajutătoare şi folositoare tare, şi mântuieşti pe robii tăi.
După a treia Catismă, Sedealna lui Teodor, glasul al 7-lea.
Podobie : Doamne, noi suntem...
Doamne, văzând pusă înainte Crucea Ta astăzi, ne apropiem cu credinţă, sărutându-o cu cântări şi cu laude, cu frică şi cu bucurie; sfinţeşte pe robii Tăi şi împacă lumea Ta, cu arătarea ei, Unule, mult-Milostive.
Slavă..., tot aceasta. Și acum..., a Născătoarei, însăși podobia.
Doamne, noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale, întoarce-ne pe noi cei cufundaţi în stricăciune; adună-ne ca un păstor pe noi cei rătăciţi şi miluieşte turma Ta, Iubitorule de oameni. Milostiveşte-Te, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cela ce însuţi eşti fără de păcat.
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi aceste Tricântâri ale lui Iosif, citind Cântarea a patra din Psaltire.
Tricântarea
Cântarea a 4-a, glasul 1,
Irmos : La dumnezeiasca strajă...
Dar dătător de sfinţenie, dăruindu-ne nouă Sfântă Cruce, ceea ce eşti întărirea şi lauda Apostolilor, astăzi eşti pusă înaintea a toată lumea spre închinăciune, uşurându-ne nouă vremea postului.
Însemnând umbrit Crucea, Moise întinzându-şi mâinile, a biruit pe Amalic; care închipuindu-o şi noi, să întindem mâinile cu posturi şi cu rugăciuni, ca să biruim tabăra dracilor, care se oştesc împotriva noastră totdeauna cu pizmă.
Cu plugul cel dumnezeiesc al Crucii aţi arat pământul dumnezeieşti Apostoli, făcându-l roditor şi odrăslind buna-credinţă. Pentru aceasta lăudându-vă pe voi cu glasuri în toţi anii, slăvim pe Hristos pururea.
A Născătoarei :
Maica Dumnezeului celui bun fă-mi bun sufletul meu, pe carele l-a umplut de răutate cel viclean, înşelându-mă mişeleşte cu răul obicei; ca să te laud pururea, ca pe o pricină a mântuirii mele, pe tine cea mult lăudată.
Altă Tricântare,
Glasul al 7-lea,
Irmos : Venirea Ta, cea trupească, Hristoase...
Astăzi se pune înainte preasfânta Cruce; să ne apropiem şi să o sărutăm pe dânsa, pentru că este cornul mântuirii noastre.
Darul tău vine prin însemnarea ta, alungând negura dracilor, Cruce a lui Hristos, arma cea nebiruită.
Slavă..., a Treimii :
Unime după fire Te laud şi întreirea Feţelor cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născut-ai fără de păcat, Fecioară ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Dumnezeu, Cel ce cuprinde cu mâna marginile lumii, pe Cel mai dedemult decât toate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apostoli, rugători ai lumii, rugaţi-vă să ne mântuim şi noi, care ţinem armă Crucea lui Hristos.
Irmosul :
Venirea Ta cea cu trup, Hristoase, încredinţându-o proprocul Avacum, a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Aceasta numită şi sfântă zi...
Bucură-te, Cruce cea din trei părţi şi dumnezeiască, pe care S-a pironit Unul din Treime, Cel ce a luat trup, luminându-ne pe noi cei înfipţi în adâncul necredinţei, Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Câştigând Crucea putere tare, a liberat pe cei robiţi din cumplita putere a vrăjmaşului, Apostolii Cuvântului cântând : Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Vai ! Cât va fi de înfricoşat scaunul acela, pe carele şezând, Cuvântule, vrei să vădeşti faptele mele ascunse, mustrând nesimţirea mea; ci Cela ce eşti milostiv din fire, să Te înduri de mine atunci.
A Născătoarei :
Din sânurile cele părinteşti nedepărtându-Te, Te-ai sălăşluit în sânul Fecioarei, pentru chemarea neamului omenesc; întru a cărui asemănare Te-ai îmbrăcat, Iisuse, pentru milostivirea Ta. Pentru aceasta Te lăudăm noi oamenii în veci.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Unul, Împăratul slavei...
Pe tine te cinstim săptămână purtătoare de Cruce, ca pe o vrednică de închinare; că întru tine închinându-ne lemnului celui curat, strigăm : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
O, ce minune, Împărate al veacurilor ! Că ne-ai învrednicit pe noi, robii Tăi, a vedea şi a ne închina lemnului pe carele Te-ai răstignit. Pentru aceasta cu frică, Te lăudăm în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
A Treimii :
O Dumnezeire de o Fiinţă; o Treime Preasfântă : Părinte, Fiule, şi Prea Sfinte Duhule, slăvesc stăpânia Ta nedespărţită şi laud o împărăţie întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Cela ce a zidit pe Adam după chipul Său şi S-a întrupat din frământătura lui şi a dezlegat blestemul cel dedemult, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei ce sunteţi ca o vioară a Bisericii cu douăsprezece strune, ca cei ce dulce aţi cântat cuvântul înţelepciunii, Apostolilor, rugaţi-vă pentru noi cei ce vă lăudăm, ca să vedem pătimirea Domnului şi să o lăudăm în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Împăratul slavei Cel unul fără început, pe Carele bine-L cuvintează puterile cerurilor, de Care se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Luminează-te, luminează-te...
Veseleşte-te, luminează-te Biserica lui Dumnezeu cu razele Crucii, pe care o aduci înaintea tuturor credincioşilor spre închinăciune; iar tu toată mulţimea drăcească fugi, umplându-te de întuneric.
Tăria postului este dumnezeiasca Cruce, ajutătoare celor ce priveghează, întărire celor ce postesc, apărătoare celor ce se războiesc. Deci, adunându-ne noi credincioşii, să ne închinăm ei cu dragoste, bucurându-ne.
Cei ce sunteţi temelii dumnezeieşti ale Bisericii lui Hristos, păziţi-ne pe noi întru întărirea buneicredinţe şi ne întăriţi pe piatra cea tare, a Celui ce v-a ales pe voi, măriţilor Apostoli.
A Născătoarei :
Ceea ce ai zămislit bucuria, prin glasul arhanghelului, pierde acum întristarea inimii mele cea stricătoare de suflet, şi-mi dă Preacurată plângere făcătoare de bucurie, ca să aflu acolo dumnezeiasca mângâiere.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe tine, preacurată Maică...
Tu închipuindu-te preacinstit lemn, ai îndulcit apele Merrei dedemult; tu, Cruce a lui Hristos, căreia ne închinăm astăzi, îndulceşte-mi şi mie postul.
Pe tine Cruce a lui Hristos, ceea ce eşti armă nebiruită a împărăţiei, tăria oştilor, puterea sfetnicilor, cu cântări te slăvim.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, Tatăl cel fără început şi Stăpânul şi pe Cuvântul, Cel împreună fără început şi pe Duhul Sfânt, cu bunăcredinţă toţi credincioşii Te slăvim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine cea mărită şi singură Născătoare de Dumnezeu, care ai încăput în pântece pe Cuvântul cel neîncăput şi L-ai născut după trup, cu laude te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe voi Apostoli, ca pe cei ce aţi fost cu glas ca de foc, care aţi ars toată uscăciunea înşelăciunii şi aţi sădit în lume buna-credinţă, cu cântări vă mărim.
Irmosul :
Pe tine cea preacurată Maică şi Fecioară, care ai încăput în pântece pe Cuvântul cel neîncăput şi L-ai născut după trup, cu cântări te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 7-lea.
Să râvnim pocăinţei vameşului, noi credincioşii, şi să nu ne lăudăm ca fariseul; ci să aducem suspinare dintru adâncul inimii Făcătorului de bine, Dumnezeului tuturor; că El însuşi ne-a poruncit zicând : Că tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa. Pentru aceasta cu un gând să strigăm Lui : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii şi ne mântuieşte. (de două ori)
Martirica :
Un lucru mirosind, spre un lucru uitându-se mucenicii cei purtători de chinuri, o cale a vieţii aflând, adică moartea cea pentru Hristos, fiecare râvnind la sfârşitul altuia; o, minune ! Întrecându-se a răpi chinurile ca nişte avuţii, zicea unul către altul : De nu vom şi muri acum, dar tot vom muri şi vom sluji firii după datorie; să primim dar nevoia în loc de mare cinste, socotind lucrul cel de obşte, ca şi cum ar fi al nostru; cu moartea să cumpărăm viaţa. Pentru rugăciunile lor, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu împacă viaţa noastră, a celor ce strigăm către Tine : Milostive Doamne, slavă Ţie.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 6-lea.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta slăvim.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului. (ps. 73, 13)
Stih : Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat până în sfârşit ? (ps. 73, 1)
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 28, Vers 14-22.
Pentru aceea ascultaţi cuvântul Domnului, bărbaţi necăjiţi şi boierii poporului celui din Ierusalim. Că aţi zis : făcut-am legătură cu iadul, şi aşezământ cu moartea; vifor iute de va trece, nu va veni peste noi, pus-am minciuna nădejdea noastră, şi cu minciună ne-am acoperit. Pentru aceasta aşa zice Domnul : Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului piatră de mult preţ, aleasă în capul unghiului, cinstită întru temeliile ei, şi cel ce va crede într-însa nu se va ruşina. Şi voi pune judecată întru nădejde; iar mila Mea în cumpene, şi cei ce nădăjduiţi în zadar spre minciună că nu va trece peste voi vifor. Şi nu va strica legătura voastră cu moartea, şi nădejdea voastră cea cu iadul nu va rămâne, vifor învăluindu-se de va veni, veţi fi lui spre călcare când va trece, va ridica pe voi; dimineaţa de dimineaţă va trece ziua, şi noaptea va fi nădejdea rea; învăţaţi-vă a auzi cei din necaz. Nu putem să ne batem, şi înşi-ne am slăbit a ne aduna. Ca un munte al necuraţilor sculase-va Domnul, şi va fi în valea Gavaonului, cu mânie va face lucrurile sale, lucruri de amărăciune şi mânia lui străină va lucra, şi amărăciunea lui străină. Şi voi nu vă veseliţi nici să se întărească legăturile voastre, pentru că lucruri săvârşite și rânduite am auzit de la Domnul Dumnezeul Savaot, care va face peste tot pământul.
Prochimen, glasul al 4-lea :
Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacov. (ps. 74, 9)
Stih : Mărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ţie şi vom chema numele Tău. (ps. 74, 1)
VINERI
VINERI
În a patra săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, JOI SEARA
La Doamne stagat-am..., punem Stihiri 6; cântând 3 podobnice ale Triodului şi 3 din Minei. Stihiri, glasul al 4-lea.
Podobia : Dat-ai semn celor ce se tem...
Învrednicindu-ne a săruta noi credincioşii Crucea Ta, Doamne, cea pururea fericită, prin care ne-ai mântuit pe noi, lăudăm milostivirea Ta şi ne rugăm cu dinadinsul : Dăruieşte, Mântuitorule, tuturor bucuria mântuirii Tale prin pocăinţă, dându-ne să vedem învierea Ta şi cinstitele patimi.
Omorâre ai răbdat, răstignindu-Te pe Cruce, Cela ce ai omorât moartea şi ai înviat pe morţi cu cuvântul cel de viață aducător. Pentru aceasta mă rog Ţie, înviază Doamne sufletul meu cel omorât de păcat, dându-mi umilinţă şi scutire de răutăţi în sfintele zile ale postului, Iubitorule de oameni.
Altă Stihiră a lui Teodor, glasul al 4-lea :
Podobia : Pe diamantul cel înţelegător...
Învredniceşte-ne cu bucurie a vedea şi a săruta Crucea Ta cea sfântă; Te rugăm pe Tine, Dumnezeule Mântuitorul nostru, să ajungem şi la preacuratele Tale patimi, cu postul întărindu-ne; ca închinându-ne, să lăudăm răstignirea Ta, suliţa, buretele şi trestia, prin care făcându-ne nemuritori, iarăşi ne-ai ridicat la viaţa cea dintâi a desfătării, ca un iubitor de oameni. Pentru aceasta acum, cu mulţumire, pe Tine Te slăvim.
Şi 3 din Minei.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul al 8-lea :
Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului, Dumnezeului nostru. (ps. 75, 11)
Stih : Cunoscut este în Iudea Dumnezeu, în Israil mare este numele Lui. (ps. 75, 1)
De la Facere, citire :
Cap. 10. Vers. 32. Cap. 11. Vers. 9.
Acestea sunt neamurile feciorilor lui Noe după naşterile lor şi după seminţiile lor. Dintr-aceştia s-au împărţit hotare neamurilor pe pământ după potop. Şi era la tot pământul o limbă şi un glas tuturor. Şi a fost după ce au purces ei de la răsărit, au aflat câmp în pământul Sonaar şi au descălecat acolo. Şi a zis omul către vecinul său; veniţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc; şi le-au fost cărămida în loc de piatră şi lutul le era în loc de var. Şi au zis : veniţi să ne zidim nouă cetate şi turn, al cărui vârf să fie până la cer; şi să ne facem nouă nume mai înainte de ce ne vom risipi pe faţa a tot pământul. Şi s-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul, care zideau fii oamenilor. Şi a zis Domnul : Iată un neam este şi o limbă tuturor; şi aceasta au început a face şi acum nu vor înceta dintr-acele toate câte se vor apuca a face. Veniţi şi pogorându-Ne să amestecăm acolo limba lor, ca să nu înţeleagă niciunul glasul deaproapelui său. Şi i-au împrăştiat pe ei Domnul de acolo peste faţa a tot pământul; şi au încetat a zidi cetatea şi turnul. Pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia amestecare, că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul; și de acolo i-a risipit pe ei peste faţa a tot pământul.
Prochimen, glasul al 8-lea :
Cu glasul meu către Domnul am strigat cu glasul meu către Dumnezeu, şi a căutat spre mine. (ps. 76, 1)
Stih : În ziua necazului meu, pe Dumnezeu am căutat. (ps. 76, 2)
De la Pilde citire :
Cap. 13, Vers. 19. Cap. 14, Vers. 6.
Poftele credincioşilor îndulcesc sufletul, iar lucrurile necredincioşilor, departe sunt de cunoştinţă. Cel ce umblă împreună cu cei înţelepţi, înţelept va fi; iar cel ce umblă cu cei fără de minte, se va cunoaşte. Pe cei ce păcătuiesc, îi vor ajunge relele; iar pe cei drepţi, îi va ajunge binele. Omul bun va lăsa moşteni pe fiii fiilor; iar bogăţia necredincioşilor se strânge drepţilor. Drepţii vor petrece mulţi ani întru bogăţie, iar nedrepţii vor pieri degrabă. Cel ce cruţă toiagul, urăşte pe fiul său; iar cela ce-l iubeşte, îl ceartă cu dinadinsul. Dreptul mâncând va sătura sufletul său; iar sufletele necredincioşilor vor fi lipsite. Femeile cele înţelepte au zidit case; iar cea fără de minte le-a surpat cu mâinile sale. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă strâmb pe căile sale, se va defăima. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înţelepţilor îi păzesc pe ei. Unde nu sunt boi, ieslea este deşartă; iar unde sunt holde multe, arătată este tăria boului. Mărturia credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă aţâţă minciuni. Căut-a-vei înţelepciune la cei răi, şi nu vei afla iar la cei înţelepţi, lesne este simţirea.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 6-lea.
De la Domnul, Cel ce S-a smerit pe Sine, până la moartea Crucii pentru tine, învăţându-te suflete al meu, din înălţare umilinţa şi din umilinţă înălţarea, nu te înălţa pentru bunătăţile tale, nici socotindu-te pe tine drept, să osândeşti pe aproapele tău, ca fariseul cel lăudăros; ci cu gând plecat aducându-ţi aminte numai de păcatele tale, ca vameşul strigă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântuieşte. (de două ori)
Martirica :
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Cu rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobia : A treia zi ai înviat...
Preacurata, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, a strigat : Ce taină străină este aceasta ce văd, Fiul meu ? Cum mori răstignindu-Te pe lemn cu trupul, Dătătorule de viaţă ?
Vineri a patra săptămână
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Catismă, Sedelnele Crucii din Octoih.
După a doua Catismă, cântăm această Sedealnă a lui Iosif, glasul al 4-lea.
Podobie : Cel a ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Preacinstita Cruce, ceea ce sfinţeşte vremea postului, se vede; căreia închinându-ne astăzi, să strigăm : Stăpâne, Iubitorule de oameni, dă-ne nouă prin ajutorul ei să trecem şi cealaltă vreme a postului, cu umilinţă, şi să vedem şi dătătoarele de viață patimi, prin care ne-am mântuit.
Slavă..., tot aceasta, Şi acum..., a Crucii Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Tine, Cela ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, ceea ce Te-a născut mai pe urmă, Hristoase, a strigat : Vai mie, preaiubite Iisuse ! Cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum, Fiule, de oamenii cei fărădelege ? Cela ce eşti slăvit de îngeri, ca un Dumnezeu, Te laud pe Tine, îndelung-Răbdătorule.
După a treia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Lumina sufletelor noastre văzând-o acum Hristoase, adică preacurată Crucea Ta, şi închinându-ne ei cu bucurie, strigăm luminat : Slavă Ţie, Cela ce ai voit a Te înălţa pe dânsa; slavă Ţie, Cela ce ai luminat printr-însa toată făptura; prin care neîncetat, cu cântări, Te slăvim.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce, Maica Ta, care nu ştie de mire, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică plângând, a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu ? Cum, Cela ce eşti viaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pe cei ce au murit, ca un milostiv ?
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântarea a cincea din Psaltire
Canonul Crucii; pentru că Mineiul se cântă la Pavecerniţă.
Canonul Crucii
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Pe Faraon, cela ce se purta în căruţă, la cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israil fugătorul şi mergătorul pedestru l-a mântuit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Adunându-ne astăzi cu gând curat şi cu minte credincioasă, veniţi să ne închinăm Crucii Domnului; că stă de faţă, dăruind celor ce se închină ei sfinţenie mântuitoare, luminare, slavă şi mare milă.
Dătătoarea de viaţă Cruce, stând înainte de faţă şi văzându-se aruncă razele darului luminoase. Să mergem şi să luăm lumină de veselie, mântuire şi iertare, aducând laudă Domnului.
Stă cinstita Cruce înaintea celor ce privesc, ca o vedere minunată şi ca un izvor izvorăşte daruri sufleteşti, opreşte păcatele, dezleagă bolile şi întăreşte gândurile celor ce se apropie de dânsa cu curăţie.
Slavă...
Toiagul cel ce a tăiat marea închipuia semnul Crucii, prin care noi fără înecare înotând prin credinţă, trecem apa cea fără stare a vieţii, scăpăm din toate curgerile păcatului şi ne umplem de dumnezeiasca linişte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Când Te-am născut negrăit, Fiule, am scăpat de dureri şi cum mă umplu acum cu totul de chinuri ? Că Te văd răstignit pe lemn, ca pe un făcător de rău, pe Cel ce ai spânzurat pământul, fără nici o ţinere, zis-a cea curată, plângând.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cela ce ai întărit dintru început...
Crucea, dătătoarea de toate bunătăţile se vede, căreia ne închinăm şi toată făptura prăznuieşte cu bucurie, luminându-se cu darul Dumnezeului nostru, Cel ce S-a înălţat de bunăvoie pe dânsa.
Strălucindu-ne cu lumina razelor Crucii, întru înjumătăţirea Sfântului Post, să fugim de întunericul păcatului şi să strigăm : Luminarea tuturor, îndurate Doamne, slavă Ţie.
Slavă...
Lăudămu-te cu cântări pe tine Cruce şi cu credinţă te sărutăm rugându-ne, scoate-ne pe noi din cursele vrăjmaşului, cu puterea ta; şi ne îndreptează pe noi pe toţi, care te cinstim, la limanul mântuirii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Văzând viaţa omorâtă pe Cruce şi nesuferind durerea pântecelui, s-a tânguit preacinstita Fecioară strigând : Vai mie, Fiul meu ! Ce Ţi-a răsplătit Ţie poporul cel fărădelege !
Irmosul :
Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncitor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 6-lea.
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clintit, Doamne; că pe Carele L-a înghiţit cu poftă iadul, L-a slobozit cu frică. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, pentru care Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum..., a Născătoarei :
Astăzi s-a împlinit cuvântul cel proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne; şi din lemnul mântuirii gustând, scăpare din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sărurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Acoperământul cel puternic şi îndreptarea oamenilor, arma credinţei cea nebiruită, Crucea cea mântuitoare, iată că se vede pusă înainte şi sfinţeşte inimile tuturor credincioşilor, care se apropie de dânsa şi le luminează cu darul.
La înjumătăţirea postului stând pusă înainte în mijlocul tuturor, ca în mijlocul pământului, preacinstita Cruce, Preabunule, pe care Te-ai înălţat de bunăvoie, Iubitorule de oameni, sfinţeşte lumea cu închinarea ei şi goneşte taberele dracilor.
Cerul şi tot pământul împreună se veseleşte, mucenicii cei purtători de chinuri, Apostolii şi sufletele drepţilor cu dragoste acum se bucură, văzând pus în mijloc lemnul cel dătător de viață, carele mântuieşte pe toţi şi pe credincioşi îi sfinţeşte cu darul.
Slavă...
Legile Tale, Doamne, nepăzindu-le eu neînţelegătorul, voi să mă osândesc, când vei veni din cer să judeci faptele oamenilor. Pentru aceasta strig către Tine : Întorcându-mă, mântuieşte-mă cu puterea Crucii Tale, dându-mi lacrimi de pocăinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din pântece fecioresc Te-am născut, Fiule, şi văzându-Te pe lemn răstignit, nu mă pricep şi nu mă pot cuprinde înălţimea tainei şi adâncul judecăţilor celor multe, strigat-a cea preacurată; pe care cu glasuri fără tăcere, ca pe o Maică a lui Dumnezeu, o fericim.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Strigaţi neamuri, glăsuiţi, cântaţi seminţii şi săltaţi înaintea lui Dumnezeu, Celui ce ne-a dat Crucea întărire neclintită; care ne desfătăm acum în vremea postului, ospătându-ne sufletul şi gândul.
Toate oştile cele fără de trup te înconjură pe tine Cruce preasfântă şi noi oamenii astăzi atingându-ne de tine, cu buze de lut, luăm cu dragoste sfinţire şi binecuvântare, slăvind pe Cel ce S-a pironit pe tine.
Tămăduieşte patimile sufletului meu, cele de peste ani, îndurate Doamne, şi mă învredniceşte a fi închinător sfintelor Tale patimi, făcându-mă mai bun în vremea postului, ca să arăt şi părăsirea de răutăţi, Preabunule.
A Născătoarei :
Pe Cruce văzând pe Cel ce S-a născut din tine, mai presus de minte, pentru bunătatea Sa, Preacurată te-ai rănit la inimă şi ai zis : Vai mie, dumnezeiescule Fiu ! Cum suferi durere pentru toţi ? Închinu-mă milostivirii Tale, Doamne.
Tricântarea,
Glasul al 4-lea,
Irmos : Spăimânta-tu-s-au toate...
Luminătorii şi-au ascuns lumina lor, văzându-Te pe lemn pironit fără dreptate, pe Tine, Cela ce Unul eşti drept şi îndelung-Răbdător; Carele ai îngrozit întunecatele stăpâniri ale vicleanului, cu puterea Ta, Mântuitorule.
Să ne spălăm feţele cu apa postului şi să sărutăm lemnul pe carele S-a înălţat însuşi Hristos, înbrăcându-Se cu trup muritor, ca să omoare pe cel ce ne-a omorât pe noi.
Cruce preacinstită, lauda Apostolilor, arma purtătorilor de chinuri, slava preoţilor, îngrădirea cuvioşilor, păzitoarea tuturor credincioşilor, păzeşte, sfinţeşte pe cei ce se închină Ţie cu credinţă.
A Născătoarei :
Fecioara, viţa cea adevărată, văzând răstignit pe lemn Strugurul pe Carele L-a odrăslit, a strigat : Fiule, varsă din Tine must, carele să oprească beţia vrăjmaşilor, celor ce în deşert Te-au răstignit pe Tine, Cel îndelung-Răbdător întru toate.
Altă Tricântare,
Glasul acelaşi,
Irmos : Luminează-mă pe mine...
Astăzi se pune înainte Crucea Ta, lemnul vieţii cel vrednic de închinăciune şi lumea se bucură pentru venirea Duhului, sărutându-o.
Văzând Crucea Ta pusă înainte, slujitorii cei cereşti pe Tine, Doamne, Te laudă şi dracii se cutremură nesuferind puterea Ta.
Slavă..., a Treimii :
Să slăvim Treimea cu dreaptă credinţă, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pe Duhul Sfânt, pe o Dumnezeire, Care este Unime în trei Ipostasuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Maică şi Fecioară, te mărturisim noi credincioşii cu dreaptă credinţă, pe tine ceea ce ai născut negrăit pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Unul cel mult-Milostiv.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce Te-ai răstignit pe pin, pe cedru şi pe chiparos, Fiule al lui Dumnezeu sfinţeşte-ne pe noi pe toţi şi ne învredniceşte a vedea patima Ta cea purtătoare de viață.
Irmosul :
Luminează-mă pe mine, cela ce mânec de noapte, făcătoare de viaţă Cruce a lui Hristos, pe cel ce mă închin ție cu frică, răsărindu-mi pururea zi de mântuire.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Înfigându-se Crucea în pământ, s-a făcut cădere dracilor, care văzându-o noi acum pusă înainte cu slavă şi sărutându-o, ne sculăm din căderile păcatului.
Înălţându-Te pe Tine, Hristoase, ca pe un Împărat şi Domn, sărutăm Crucea care ne-ai dăruit, să ne fie ca un zid nesurpat, întru înjumătăţirea dumnezeiescului post, bucurându-ne.
Slavă...,
Mari daruri dându-ne nouă tuturor, se vede Crucea Domnului, cea pusă înainte. Deci, să ne apropiem oamenilor, să luăm lumina inimii şi a sufletului.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întăreşte-ne pe noi Preacurată, ca să postim de toată răutatea şi ne dă putere pururea să ne oprim de faptele cele rele şi viclene, ceea ce eşti folositoarea tuturor oamenilor.
Irmosul :
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC glasul al 7-lea.
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului; că într-însa a venit preaslăvită legătură, lemnul Crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit; că de faţă ai stătut, Mântuitorul meu, strigând celor din iad : Intraţi iarăşi în rai !
ICOS
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota; două tâlharilor şi una Dătătorului de viață, pe care a văzut-o iadul şi a zis celor de jos : O, slugile mele şi puterile mele, cine este Cel ce a înfipt piron în inima mea ? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără veste şi mă rup. La cele dinlăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinuieşte, simţirile-mi tulbură duhul; şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam şi pe cei din Adam, care-mi sunt daţi prin lemn; că lemnul iarăşi îi duce în rai.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel mai presus decât vremile Se arată sub timp îmbrăcat în trup şi tămăduieşte patimile noastre cele din toată vremea, pentru bunătatea Sa, în vremea postului în care este pusă înainte dumnezeiasca Cruce, sfinţindu-ne pe noi.
Lăudăm, ne închinăm şi slăvim Doamne puterea Ta, că ne-ai dat nouă, robilor Tăi, dumnezeiasca Cruce, desfătare neîmpuţinată şi păzitoare sufletelor şi trupurilor noastre.
Să nu mă arăţi, Doamne defăimat în ziua întrebării pentru răutăţi, nici să mă lepezi ruşinat de la faţa Ta; ci să Te înduri şi să mă mântuieşti cu cinstită Crucea Ta, ca un prea bun.
Slavă...
Îndulcind Moise apele cele amare cu lemnul, a închipuit darul tău, Cruce; că ne-am scăpat cu puterea ta de amărăciunea patimilor. Pentru aceasta îndulceşte-ne acum pe noi, care te sărutăm, cu umilinţa sufletelor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lărgeşte strâmtoarea minţii mele cu rugăciunea ta Stăpână, ceea ce ai strâmtorat toate meşteşugurile luptătorului, şi mă povăţuieşte să merg pe calea cea strâmtă, spre desfătarea vieţii, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Răscumpărătorului au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Tras-a oarecând cu lemnul securea din râu dumnezeiescul Elisei, mai-nainte însemnându-te de departe, Cruce preacinstită; că prin tine scoţându-ne din adâncul înşelăciunii la credinţa cea adevărată, ne învrednicim a te vedea în ziua de astăzi şi a ne închina ţie cu credinţă, culegând mântuire.
Mai înainte te-a însemnat dedemult Iacov prea arătat pe tine, preacinstită Cruce, prin binecuvântare; iar noi cu darul învrednicindu-ne a te vedea, ne apropiem toţi cu credinţă neîndoită şi atingându-ne luăm binecuvântare dindestul, luminare, mântuire şi dezlegare de păcate.
Albindu-ne cu fapte bune, să ne apropiem prin înjumătăţirea postului, veselindu-ne, şi să sărutăm cu credinţă Crucea Domnului; ca îndreptându-ne cu puterea ei, să săvârşim călătoria cu bună dragoste şi să ajungem luminaţi la dumnezeiasca patimă.
A Treimii :
Firea cea de o Fiinţă, cea împreună vecuitoare, Cea de un scaun şi singură prin Sine, despărţită după Feţe, pe Tatăl cel nenăscut, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Fiinţa cea nezidită şi Dumnezeirea toţi lăudându-o, să o slăvim zicând : preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-o pe Dânsa în veci.
A Născătoarei :
Văzându-Te acum ca un Miel fără de răutate răstignit şi pironit pe Cruce de cei fărădelege, Fiul meu, Cela ce eşti fără de început, mă sfâşii la inimă şi sunt cuprinsă de dureri ca o Maică, strigat-a cea Preacurată; pe care o lăudăm cu glasuri fără tăcere, după datorie întru toţi vecii.
Tricântarea
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Văzând făptura patima Ta, Cela ce eşti fără patimă, a pătimit împreună cu Tine, îndelung-Răbdătorule; soarele s-a stins şi pietrele s-au despicat, tot pământul s-a clintit cu frică strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Îndurate, Dumnezeul meu, ceartă fiarele trestiei cele cumplite, care mă necăjesc înlăuntru Mântuitorule, Cela ce ai răbdat ocară fără de cinste, bătut fiind cu trestia, Hristoase, vrând să cinsteşti pe toţi cei necinstiţi, pentru călcarea poruncii celei dedemult.
Când îmi aduc aminte de înfricoşata Ta judecată, preadrepte Judecătorule, mă cutremur şi mă spăimântez şi mă tânguiesc, cugetând la lucrurile mele cele vrednice de osândă; pentru aceasta, Mântuitorule, să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele milostivirea Ta cea multă.
A Născătoarei :
Cela ce Te-am născut pe Tine fără dureri, rabd dureri întru răstignirea Ta; mi se aprind toate cele dinlăuntru; căci cu piroane Te-ai pironit, cu suliţa în coaste împungându-Te îndelung-Răbdătorule, strigat-a preacurata Fecioară. Pe care, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu un glas să o lăudăm.
Altă Tricântare,
Irmos : Toate lucrurile lui Dumnezeu...
Să izvorască munţii dreptate înţelegătoare şi dealurile să se veselească, că astăzi ne închinăm lemnului Crucii, pe carele îl preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Darul Crucii este înfricoşat, că goneşte taberele dracilor, dăruind oamenilor ape de tămăduiri. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
A Treimii :
Să lăudăm pe Tatăl Cel fără de început şi pe Fiul împreună cu Duhul Sfânt, pe Treimea cea de o Fiinţă, o Stăpânie şi un Dumnezeu lăudând şi cântând întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Toată limba pământenilor te laudă pe tine, Fecioară, că ai răsărit Lumina cea neapropiată Care luminează lumea, pe Hristos Dumnezeu, pe Carele Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Se bucură marginile pământului de închinarea Crucii Tale, Iubitorule de oameni, îngerii în ceruri astăzi dănţuiesc împreună cu noi lăudându-Te, Hristoase, în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată zidirea binecuvântaţi pe Domnul, că oamenilor pe pământ a răsărit lumina şi toată lumea a luminat şi viaţă veşnică lumii a dăruit; cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
Vindecat-ai Preabunule zdruncinătura mea, pe Cruce oarecând pironindu-Ţi mâinile şi picioarele cu piroane, Împărate al tuturor; şi în coastă împungându-Te, cu oţet şi cu fiere fiind adăptat, veselia tuturor, dulceaţa, slava şi mângâierea cea veşnică.
Mai frumoasă eşti decât safirul şi decât aurul şi luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce; că deşi stai cuprinsă în loc, dar pururea eşti înconjurată cu frică de puterile cele netrupeşti; şi cu dumnezeieştile raze ale puterii tale luminezi plinirile lumii.
Crucea este liman celor înviforaţi, povăţuire şi întărire celor rătăciţi, slava lui Hristos, puterea apostolilor şi a proorocilor, întărirea mucenicilor, scăparea tuturor oamenilor; pe aceasta văzându-o toţi pusă în mijloc, cu înfrânare o sărutăm.
Când vei vrea să vii pe pământ să judeci lumea, pe care ai zidit-o, Doamne, mergând înaintea Ta oștile îngereşti şi Crucea strălucind înainte mai mult decât razele soarelui, atunci cu puterea ei să Te milostiveşti şi să mă miluieşti pe mine, carele am greşit mai mult decât toţi oamenii.
A Născătoarei :
Fără stricăciune Te-am născut pe Tine, pe Carele Te-a născut Tatăl din pântece mai înainte de veci; şi cum Te desfaci ? Oamenii Te rup pe Tine, Fiule, şi-Ţi pătrund coasta cu suliţa, mâinile şi picioarele îţi pironesc fără omenie ? Strigat-a cea preacurată, pe care după vrednicie o slăvim.
Tricântarea
Irmos : Tot neamul pământesc...
Cu lemnul Crucii ai stins, Hristoase, văpaia păcatului şi pironindu-Ţi mâinile, ai scăpat din mâna luptătorului pe cel ce şi-a întins fără opreală mâinile spre mâncarea rodului, de a cărui mâncare numai ai poruncit să se ferească, Hristoase mult-Milostive.
Învredniceşte-ne să vedem curat patima Ta, Hristoase, care a izvorât nepătimirea tuturor oamenilor, trecând cu vederea păcatele noastre, ale celor ce ne închinăm fără patimă cinstitei Crucii Tale şi făcându-ne fii adevăraţi ai învierii.
Cu învierea Ta ne-ai înălţat pe noi cei căzuţi în moarte, moartea stricând; şi ne-ai împăcat pe noi cu Părintele Tău, vărsându-Ţi pentru noi sângele, Făcătorule de bine. Pentru aceasta Te slăvim ca pe un Dumnezeu mântuitor, Atotputernic.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce una ai născut Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, înţelepţeşte-mă, rogu-mă, ca să scap de vicleşugurile, pândirile şi de meşteşugirile maestrului răutăţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care nu ştii de nuntă, scăparea cea tare a credincioşilor.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe cel născut al tău...
Cinstitei Crucii Tale pe care o înconjură oştile îngereşti, închinându-ne şi noi, o slăvim.
Lemnul cel preacurat prin carele am luat viață, noi cei mai dinainte omorâţi, Crucea Mântuitorului să o slăvim.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl, Cel fără de început, pe Fiul, Cel împreună fără de început şi pe Duhul, Cel de un scaun, pe Sfânta Treime să o slăvim.
Şi acum..., a Născătoarei :
Maică, care nu ştii de mire, şi Fecioară, toţi, Preacinstită, te lăudăm, că fără sămânţă ai născut pe Ziditorul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe cei ce s-au învrednicit a te vedea pe tine, Cruce a lui Hristos, şi a te săruta, îndreptează-i să ajungă la preasfânta patimă.
Irmosul :
Pe Cel născut al tău fără sămânţă, Născătoare de Dumnezeu preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 4-lea.
Cercătorule al adevărului şi cunoscătorule al celor ascunse, Doamne, pe fariseul cel ce se biruia de trufie şi cu bunătăţile cele din fapte se îndrepta l-ai osândit; iar pe vameşul cel ce se ruga cu umilinţă şi se osândea l-ai îndreptat. Pocăinţei acestuia şi pe noi arată-ne râvnitori, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi şi ne învredniceşte iertării, ca un iubitor de oameni. (de două ori)
Martirica :
Cine nu se minunează, Sfinţilor Mucenici, văzând nevoinţa cea bună cu care v-aţi nevoit ? În ce chip fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup ? Pe Hristos mărturisind şi cu Crucea într-armându-vă. Pentru aceasta, după vrednicie v-aţi arătat izgonitori dracilor şi barbarilor împotrivă luptători; rugaţi-vă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit şi în coastă S-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii ! Cu cunună de spini S-a încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori; cu haină de ocară S-a îmbrăcat şi peste obraz S-a bătut cu mână de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna; pe spate S-a bătut, Cel ce îmbracă cerul cu nori; scuipări şi răni a luat, ocări şi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine, cel osândit, Răscumpărătorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Ceasul 1, şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 6-lea.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta slăvim.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea :
Iar El este îndurat şi curăţeşte păcatele lor. (ps. 77, 42)
Stih : Luaţi aminte poporul Meu la legea Mea. (ps. 77, 1)
Din proorocirea lui Isaia citire :
Cap. 29, Vers 13-23.
Și a zis Domnul : Apropie-se de Mine poporul acesta cu gura sa, şi cu buzele sale Mă cinsteşte, iar inima lor departe este de la Mine; iar în zadar Mă cinsteşte învăţând porunci omeneşti şi învăţături. Pentru aceasta Eu voi adăuga a muta pe poporul acesta şi îi voi muta pe ei, şi voi pierde înţelepciunea înţelepţilor, şi mintea celor pricepuţi o voi ascunde. Vai celor ce fac sfat adânc ! Şi nu prin Domnul, vai celor ce fac sfat într-ascuns ! Şi vor fi întru întuneric lucrurile lor, şi vor zice : Cine ne-a văzut pe noi ? Şi cine ne va cunoaşte pe noi ? Sau cele ce le facem noi ? Au doar nu vă veţi socoti ca lutul olarului ? Au doar va zice zidirea celui ce o a zidit pe ea; nu m-ai zidit tu ? Sau făptura celui ce o a făcut; nu înțelepțește m-ai făcut ? Au nu încă puţin, şi se va muta Libanul ca muntele Hermel şi Hermelul ca o dumbravă se va socoti ? Şi vor auzi în ziua aceea surzii cuvintele cărţii, şi cei dintru întuneric şi cei din negură; ochii orbilor vor vedea. Şi se vor bucura săracii pentru Domnul cu veselie, şi cei fără de nădejde dintre oameni se vor umple de bucurie. Lipsit-a cel fărădelege şi s-a sfârşit cel trufaş şi au pierit cei ce fac fărădelege întru răutate. Şi cei ce fac de păcătuiesc oamenii cu cuvântul, şi pe toţi cei ce mustră în porţi, piedică le vor pune; pentru că au abătut pe cel drept la cei nedrepţi. Pentru aceasta aşa zice Domnul asupra casei lui Iacov, care o a ales din Avraam : Nu acum se va ruşina Iacov, nici îşi va schimba acum fața Israil. Ci când vor vedea fiii lor lucrurile mele, pentru mine vor sfinţi numele meu şi vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi de Dumnezeul lui Israil se vor teme.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru. (ps. 78, 9)
Stih : Dumnezeule, venit-au neamurile în moştenirea Ta. (ps. 78, 1)
Şi se face închinarea Crucii, întocmai ca şi Duminică. După Apolisul ceasurilor, cântăm Stihirile, glasul al 2-lea :
Veniţi credincioşii să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe carele Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile tinzându-şi, ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe care mai înainte vrăjmaşul, prin dulceaţă amăgindu-ne, a făcut să fim goniţi de la Dumnezeu. Veniţi credincioşilor, lemnului să ne închinăm, prin carele ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmaşi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te Cruce, scăparea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea credincioşii împăraţii noştri se laudă, căci cu puterea ta pe popoarele păgâne tare le supun. Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-te, şi pe Dumnezeu, Cel ce S-a pironit pe tine, Îl slăvim grăind : Doamne, Cel ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluieşte-ne pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea :
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei pe Cruce S-a pironit şi în coastă s-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii ! Cu cunună de spini s-a încununat, cel ce acoperă cerul cu nori. Cu haină de ocară s-a îmbrăcat şi peste obraz s-a bătut cu mâna de ţărână, cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate s-a bătut, cel ce îmbracă cerul cu nori. Scuipări şi răni a luat şi ocări şi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Slavă..., glasul acelaşi.
Astăzi, Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit pe mine din patimi. Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fărădelege a fost scuipat şi Și-a dat spatele spre răni, pentru cei robiţi. Pe Carele curata şi Maica Lui pe Cruce văzându-L, cu durere a zis : Vai mie, Fiul meu ! De ce ai făcut aceasta ? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe. Vai mie, lumina mea ! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum..., același glas,
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. Şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Apoi se ia cinstita Cruce şi se duce în Sfântul altar.
SÂMBĂTĂ
SÂMBĂTĂ
În a patra săptămână a Sfântului şi Marelui Post
LA VECERNIE, VINERI SEARA
La Doamne strigat-am..., punem Stihiri 10 : Cântăm Stihira zilei, de două ori; spoi 4 martirice ale glasului şi 4 din Minei.
Stihira glasului al 6-lea, singur glasul :
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un dobitoc şi nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Hristoase, ca vameşul mă rog strigând către Tine : Dumnezeule, milostiveste-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Patru martirice din Octoih şi patru din Minei. Slavă..., a morţilor, a lui Ioan Damaschin. Şi acum..., a Născătoarei, cea întâi a glasului, dogmatica, Ieşire : Lumină lină...
Prochimen, glasul al 4-lea :
Cela ce paşti pe Israil, ia aminte, Cela ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif. (ps. 79, 1)
Stih : Cela ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase. (ps. 79, 2)
De la Facere citire :
Cap. 12, Vers. 1-7.
Și a zis Domnul lui Avraam : Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în pământul care voi arăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare; şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat. Şi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului. Şi s-a dus Avraam precum i-a zis lui Domnul; și s-a dus cu el şi Lot. Şi era Avraam de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran. Şi a luat Avraam pe Sara, femeia sa, și pe Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile sale care agonisise şi tot sufletul, care-l dobândise în Haran, şi a ieşit ca să meargă în pământul Hanaan. Şi au venit în pământul Hanaan; şi a străbătut Avraam pământul în lungimea lui până la locul Sichem, la stejarul cel înalt; şi hananeii locuiau atunci pe pământul acela. Şi S-a arătat Domnul lui Avraam, şi i-a zis lui : seminţiei tale voi da pământul acesta; şi a zidit acolo Avraam altar Domnului, Cel ce S-a arătat lui.
Prochimen, glasul al 2-lea :
Bucuraţi-vă lui Dumnezeu, ajutorului nostru. (ps. 80, 1)
Stih : Luaţi Psalmi şi daţi timpane. (ps. 80, 2)
De la Pilde citire :
Cap. 14, Vers. 15-26.
Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel înţelept vine la pocăinţă. Înţeleptul temându-se, se fereşte de rău; iar cei fără de minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fărădelege. Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală, iar omul înţelept multe rabdă. Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se ţin de ştiinţă. Luneca-vor cei răi înaintea celor buni; şi cei necredincioşi vor sluji la uşile celor drepţi. Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci; iar prietenii celor bogaţi sunt mulţi. Cel ce nu cinsteşte pe cel mişel, păcătuieşte; iar cel ce miluieşte pe săraci, fericit este. Fiind rătăciţi cei nedrepţi, lucrează rele; iar cei buni fac milă şi adevăr. Nu ştiu mila şi credinţa făcătorii de rele; iar mila şi credinţa este la cei ce lucrează cele bune. Tot cel ce poartă grijă, are de prisosit; iar cel dezmierdat şi nepurtător de grijă în lipsă va fi. Cunună înţelepţilor este bogăţia lor; iar viaţa nebunilor este rea. Mântuieşte din rele sufletul mărturia credincioasă; iar cel viclean aţâţă minciună. Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, şi fiilor săi va lăsa reazem de pace.
Şi cealaltă rândulală a Liturghiei celei mai înainte sfinţite. Iar când nu este Liturghie, am arătat în Vinerea a doua.
SÂMBĂTĂ
A PATRA SĂPTĂMÂNĂ
LA UTRENIE
Aliluia, şi Troparele glasului al 2-lea : Apostoli, mucenici şi prooroci... (de 2 ori). Slavă... Pomeneşte Doamne... Şi acum... Maică sfântă... Şi Catisma 16. Apoi Şezândele martirice din Octoih, ale glasului. După, Fericiți cei fără prihană... Cântăm : Bine eşti cuvântat, Doamne... Ceata sfinţilor a aflat izvorul... Apoi zicem Sedealna morţilor, glasul al 5-lea : Odihneşte, Mântuitorul nostru... Slavă..., Şi acum..., Cela ce ai răsărit din Fecioară... Pentru aceasta caută în Sâmbăta a 2-a.
CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi al hramului şi Patrucântarea după rânduială,
Şi se citesc cântările din Psaltire.
Patrucântarea
Facere a lui Iosif.
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea,
Irmos : În luciul valurilor vieţii...
Trecut-aţi mucenicilor hotarele trupului, suferind cu multă răbdare munci şi dureri; pentru aceasta uşuraţi toată durerea şi necazul celor ce vă laudă pe voi.
Oastea Sfinţilor Mucenici s-a împreunat cu întunerece de îngeri şi se roagă Preasfântului Dumnezeu, ca să ne scape pe noi de întunerece de greşeli, ca cei ce au plăcut lui Hristos.
Omorându-Te şi adormind în mormânt Hristoase, ai ridicat pe cei morţi şi celor ce au adormit întru credinţă le dai bogăţie de bunătate, Hristoase, odihna cea cu toţi sfinţii.
A Născătoarei :
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, căutând să îndumnezeiască pe om, S-a întrupat din tine, Preacurată, şi Se vede om; pe Acesta roagă-L neîncetat, să aflăm noi milă în vremea răspunsului.
Altă Patrucântare,
A lui Teodor, glas acelaşi.
Irmos : Cufundat fiind...
Nepărtinind trupului şi sângelui sfinţilor, la toată munca aţi stătut fără temere, netăgăduind pe Hristos. Pentru aceasta, Hristos v-a trimis vouă cununi din cer.
Să întâmpinăm prăznuirea mucenicilor, împodobiţi fiind cu fapte bune şi să strigăm cu cântări de Dumnezeu insuflate : Voi sunteţi cu adevărat luceferi pe pământ, mucenici ai lui Hristos.
Slavă..., a Treimii :
Treime Sfântă, pe Tine Te slăvesc, Firea cea fără de început, un Dumnezeu, un Domn, trei Feţe : a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului; nenăscut, născut şi purcezător, pe Tine cea singură şi pururea veşnică.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fericită Mireasă a lui Dumnezeu, cum ai născut fără de bărbat şi ai rămas ca şi mai înainte ? Că ai născut pe Dumnezeu, minune înfricoşată ! Deci, roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Tăierile mădularelor voastre văzându-le, vă veseliţi de sângiuirile voastre, bucurându-vă; rugaţi-vă cu dinadinsul Domnului pentru noi, mucenici pururea măriţi.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce m-ai zidit din pământ şi m-ai înviat şi mi-ai zis iarăşi să mă întorc în pământ, odihneşte pe robii Tăi, pe care i-ai luat şi-i ridică din stricăciunea morţii, Doamne.
Cufundat în viforul păcatelor şi ca în pântecele chitului fiind ţinut, strig către Tine cu proorocul : Doamne, scoate viaţa mea din stricăciune şi mă mântuieşte.
CONDAC, Glasul al 8-lea.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.
ICOS
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : Că pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea de deasupra gropii, cântare : Aliluia. (de trei ori)
Cântarea a 7-a,
Irmos : În văpaia focului fiind tinerii...
Îmbrăcându-vă, mucenicilor, dumnezeieşte întru nestricăciune, prin dezbrăcarea trupului celui stricăcios, acum staţi luminaţi înaintea Celui ce a luat pentru noi trup din Fecioară nestricată; pentru aceasta îmbrăcaţi-mă în haină sfinţită, pe mine cel rău dezgolit.
Cu înfrânare vieţuind, adunarea purtătorilor de chinuri, ne întăreşte pe noi să alergăm neoprit curgerea postului, de vreme ce aceştia au predicat pe Hristos în privelişte, vitejeşte, şi stând înaintea scaunului purtând cununi, se veselesc cu îngerii duhovniceşte.
Prin rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, Dumnezeule, fă locuitori raiului pe cei ce au adormit întru credinţă, şi-i învredniceşte luminii celei înţelegătoare, ca să strige Ţie neîncetat : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
A Născătoarei :
Pe tine te rugăm Fecioară, ceea ce una eşti bună, îmbunătăţeşte-ne pe noi cei plini de răutate şi cu dinadinsul roagă pe Hristos, Cel ce este din fire bun, să săvârşim vremea postului făcând cele bune; noi care cântăm Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Altă Patrucântare,
Irmos : Cela ce ai grăit cu Moise...
Cela ce ai mărit pe toţi sfinţii Tăi, minunaţi făcându-i pe ei în lume, prin semne; bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin tot felul de chinuri trecând şi neîngăduind să vă plecaţi genunchii lui Baal, aţi luat cununile slăvirii de la Dumnezeu, mucenici ai lui Hristos.
Slavă..., a Treimii :
Treime Căreia ne închinăm întru Unimea fiinţei, Părinte, Fiule şi Duhule păzeşte pe cei ce Te laudă pe Tine, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară, Maică curată cu totul luminată, ceea ce una eşti mijlocitoare către Dumnezeu, nu înceta Stăpână a te ruga, să ne mântuiască pe noi.
Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Împăratului Celui fără de moarte fiind ostaşi şi arătând către Dânsul credinţă desăvârşit, v-aţi vărsat sângele, mucenici, pentru Dânsul.
Stih : Fericiți sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Unde izvorăşte lumina vieţii, acolo pune pe credincioşii robii Tăi, pe care i-ai mutat din ceste vremelnice, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Irmosul :
Cela ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : În văpaia focului fiind tinerii...
Mucenici ai lui Hristos, cei cu nume mare şi cinstiţi întru Dumnezeu, feriţi pe toţi, cei ce laudă pomenirile voastre, de greşeli mari şi de muncile cele de acolo, cu mari rugăciunile voastre către Dânsul.
Oaste a lui Hristos-Dumnezeu cea sfântă, aleasă şi tare cu adevărat, adunările mucenicilor, sfinţiţi mintea noastră şi inima întru aceste sfinte zile ale postului, cu sfintele voastre rugăciuni.
Scapă Doamne de viermele cel muncitor, de scrâşnirea dinţilor şi de neluminatul întuneric, cel mai dinafară, pe toţi pe care i-ai primit întru credinţă, şi-i rânduieşte unde străluceşte lumina feţei Tale, Hristoase, în veci.
A Născătoarei :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-ne cu rugăciunile tale cele către Stăpânul, pe noi care am văzut cinstită Crucea lui Hristos şi din inimă ne-am închinat ei, să vedem şi cinstitele patimi, fiind curăţiţi de patimi.
Altă Patrucântare,
Irmos : Pământenii şi toate...
O, ce neguţătorie bună, cu care prin moarte aţi aflat viaţa, Sfinţiţi Mucenici ai lui Hristos ! Nicicum spăimântându-vă de foc şi de sabie, de ger şi de fiară, aţi strigat : Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Sus ceata îngerească, iar jos noi cei de pe pământ lăudăm, mucenici ai lui Hristos, patimile cele înfricoşate şi nevoinţele bărbăţiei voastre : Binecuvântând, lăudând pe Domnul şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Lumină, viață şi vieţi, Te cinstesc pe Tine, Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel purcezător; o fire şi trei feţe, pe un Dumnezeu cântând : Bine Te cuvintez, Te laud, Doamne, şi Te preaînalţ întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine din pământeni nu te va lăuda pe tine, neîntinată, preacurată porumbiţă ? Că tu ai născut nouă Lumina cea mare, bogăţia vieţii, pe Iisus Mântuitorul, pe Carele, cântând, Îl lăudăm ca pe un Domn şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Nevoinţele voastre cele minunate, mucenicilor, slăvindu-le, binecuvântăm pe Făcătorul de bine Dumnezeu şi ne închinăm Celui ce v-a întărit pe voi întru priveliştea nevoinţelor, şi pe Acesta Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih : Sufletele lor întru bunătăți se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Tu, Cela ce eşti Domn şi Dumnezeu morţii şi vieţii, ridicând pe cei ce s-au mutat cu bunăcredinţă, pune-i în corturile drepţilor; ca bine să Te cuvinteze, să Te laude pe Tine, Doamne, şi să Te preaînalțe întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi arşiţa, fiii oamenilor şi preoţi binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Că mi-a făcut mie mărire...
Cei ce sunteţi luminători nerătăciţi, mucenici ai lui Hristos, luminaţi gândurile noastre şi ne întăriţi ca să facem luminatele şi curatele voi ale lui Dumnezeu.
Săbii vă vedeţi a fi, care junghiaţi pe vrăjmaşi, viteji mucenici ai lui Hristos. Mântuiţi-ne deci de săgeţile vicleanului, cu folosinţele voastre.
Odihneşte Îndurate, în sânurile lui Avraam pe robii Tăi, care s-au mutat de la noi întru credinţă, la Tine, Făcătorul tuturor cel prea bun.
A Născătoarei :
Omoară zburdările trupului meu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, mai presus de gând, şi dă luminare gândului meu, ceea ce eşti norul cel preacurat al luminii.
Altă Patrucântare,
Irmos : Slăvim toţi iubirea Ta de...
Toţi lăudăm pomenirile voastre, prealăudaţilor mucenici, văzând nevoinţele sfinţitelor voastre chinuri şi, minunându-ne, slăvim pe Hristos.
Chinuindu-se mucenicii, ziceau unul către altul : Să nu ne fie milă de trupurile noastre; veniţi să murim pentru Hristos, ca să fim vii în tot veacul, dănţuind fără de sfârşit.
Slavă..., a Treimii :
Treime, pe cei ce Te laudă pe Tine întru o fire Părinte, Cel nenăscut, Fiule, Cel ce Te naşti şi Duhule, Cel purcezător, păzeşte-i cu mila Ta nevătămaţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, preacinstită curată, ceea ce eşti lauda fecioriei, întărirea maicilor, oamenilor ajutătoare şi lumii bucurie, Marie, Maică şi slujitoarea Dumnezeului nostru.
Stih : Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale în dânşii.
Ceată a sfinţilor, primeşte rugăciunea mea şi precum m-am învrednicit a săruta Crucea, rugaţi pe Hristos să mă învrednicească a mă închina şi mântuitoarei patimi.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Lasă, iartă Îndurate, celor ce s-au mutat la Tine, Iubitorule de oameni, şi-i odihneşte în locaşurile celor aleşi; că Tu eşti viaţa şi învierea.
Irmosul :
Să slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cela ce eşti lauda robilor Tăi şi cununa credincioşilor; Carele ai slăvit pomenirea celeia ce Te-a născut pe Tine.
LUMINÂNDA
Cela ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul ai luminat, Făcătorule a toate, pe cei ce Te laudă pe Tine mântuieşte-i.
Slavă..., a morţilor :
Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti veselia îngerilor bucuria celor necăjiţi, folositoare creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne scapă de muncile cele veşnice.
LA LAUDE : Martiricele glasului, din Octoih. LA STIHOAVNĂ : Podobnicele lui Teodor.
LA LITURGHIE
Tipicul fericirile glasului; Prochimenul zilei şi al morţilor. Apostolul zilei, diu Cartea către Evrei, şi al morţilor, către Corinteni. Evanghelia zilei, de la Marcu, şi a morţilor, de la Ioan. CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul..., Şi al morţilor : Fericiţi sunt pe care i-ai aies şi i-ai primit Doamne; Aliluia. VEZI : De se va întâmpla Buna-Vestire în Duminica a 4-a sau a 5-a. Să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera U.
Page updated
Google Sites
Report abuse