MINEIUL PENTRU LUNA :

ADAOSURI LA MINEIE

Cuprinde slujbele sfinților mai noi canonizați ce se găsesc în mineiele mai noi.

29 Februarie - Sf. Gherman  |  11 Aprilie - Sf. Ier. Calinic de la Cernica    |  2 Mai - Sf. Atanasie Patelarie  |  3 Mai - Sf. Irodion de la Lainici  |  12 Mai - Sf. Mc. Ioan Valahul   |  7 August - Sf. Cv. Teodora de la Sihla  | 11 August - Sf. Nifon Patr. Constantinopolului  | 15 Septembrie - Sf. Visarion Arhiep. Larisei   | 15 Noiembrie - Sf. Paisie Velicikovski  |  23 Noiembrie - Sf. Cv. Antonie de la Iezeru  |  18 Decembrie - Sf. Daniil Sihastrul 

LUNA FEBRUARIE

ZIUA A DOUĂZECI ȘI NOUA

Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Gherman din Dobrogea.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile Cuviosului pe 4, glasul al 2-lea :

   Din tinereţe, alegând calea cea dreaptă a raiului, Preacuvioase Părinte Gherman, ai urmat calea lui Hristos. Că din fire fiind tu înţelept nevoitor al pustiului şi sihăstriei, ai urmat calea cea purtătoare de viaţă şi cele veselitoare ale vieţii le-ai părăsit, privind spre frumuseţea cea dorită de tine, prea-alesule. Pentru aceasta, te-a proslăvit pe tine Hristos, iar noi cinstim preaslăvită pomenirea ta (de două ori).

   Suspinând de dorul de a urma Stăpânului tău, Hristos, Preacuvioase Sfinte, pentru aceasta ai defăimat dragostea cea lumească şi luminat fiind de Duhul Sfânt, frumuseţea cea lumească întru nimic ai socotit-o, Preafericite. Pentru aceasta, cununa veşniciei dobândind, de toţi eşti cinstit după cuviinţă.

   Viaţă îngerească ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta întru pomenirea ta cea sfântă, te lăudăm pentru vredniciile tale, Gherman fericite, că din slava cereştii împărăţii te rogi pururea pentru sufletele noastre.

Slavă..., acelaşi glas :

   Cu credinţă adunându-ne toţi, pe tine ca un sihastru al lui Hristos te lăudăm, Sfinte Gherman, că fără temere până la Roma, întru apărarea nevinovăţiei Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur, împreună cu Sfântul loan Casian ai călătorit. Pentru aceasta, toţi îţi strigăm : O, Preafericite, lauda călugărilor, roagă-te Izbăvitorului să ne mântuiască pe noi !

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas :

   Suflete al meu suspină şi varsă izvoare de lacrimi din inimă smerită către Maica Dumnezeului nostru şi strigă : Preacurată, izbăveşte-mă de munca cea înfricoşătoare şi mă sălăşluieşte acolo unde sunt odihna, fericirea şi desfătarea cea veşnică !

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 3-lea :

Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...

   Te avem pe tine dătător de multe daruri, iubitorule de pustnicie, că împlineşti cererile noastre pururea, rugându-te lui Dumnezeu pentru noi, Preacuvioase Părinte.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui (Ps. 115, 6).

   Cântări de cinstire aducem înaintea ta, Sfinte Gherman, pentru mijlocirile tale către Cel Atotputernic, spre mântuirea sufletelor noastre.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi (Ps. 67, 36).

   Podoabă a sihaştrilor, cu bună cuviinţă te-ai luptat împotriva patimilor. Pentru aceasta primeşte acum lauda celor ce cu evlavie prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 8-lea :

   Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Gherman, Părintele nostru; că prin tine au învăţat cu adevărat a umbla pe calea cea dreaptă; fericit eşti că lui Hristos ai urmat şi ai biruit puterea vrăjmaşului; cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cuvioşii împreună-locuitor; cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas :

   Fecioară care nu ştii de mire, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt; rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curăţire greşelilor, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te, să ne mântuim noi toţi.

TROPARUL, glasul al 8-lea :

   Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile lui Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta, Părinte al Dobrogei, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu și al Învierii, acelaşi glas :

   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

Ectenia întreită scurtă şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Strălucit-au nevoinţele tale cele frumoase ca soarele în cer şi pe pământ, Ghermane Preacuvioase, că în chip ortodox ai propovăduit nouă credinţa lui Hristos, cea adevărată şi fără prihană. Pentru aceasta roagă-te, Cuvioase Părinte, acum la prăznuirea ta, să ne dăruiască nouă mare milă.

   Dezmierdările trupului le-ai înfrânat şi poftelor le-ai pus stăpânire cu puterea Duhului Sfânt, ca un prea-ales biruitor şi pe cel potrivnic l-ai surpat. Pentru aceasta te-ai făcut povăţuitor monahilor, Preacuvioase Părinte Gherman, şi pe toţi i-ai învăţat a urma Stăpânului Hristos.

   Strălucind ca un soare al monahismului, răsărind din Dobrogea, în lume ai luminat cu strălucirile poveţelor tale, adunând cete de ucenici în chinovii dintre Dunăre şi Mare, Sfinte Gherman. Pentru aceasta, înstrăinaţi fiind de tot răul, şi noi să urmăm fapta vieţii tale, cu statornicie, şi totdeauna să cerem mijlocirea ta către Stăpânul lumii pentru mântuirea sufletelor noastre.

   Nici foamea, nici frigul, nici ostenelile îndelungatelor călătorii pe urmele Iui Hristos, nici privegherile nu le-ai socotit a fi cu anevoie de înfruntat; ci, întrarmându-te cu puterea Crucii, ai urmat Aceluia ce S-a răstignit pe dânsa, cinstite Cuvioase Gherman, şi cununa biruinţei ai luat de la Dânsul.

   Având Părinte Gherman, viaţă neîntinată, răbdare şi blândeţe, înfrânare şi priveghere de toată noaptea, credinţă şi nădejde temeinică întru milostivire, ca un înger în trup ai vieţuit pe pământ, preafericite, rugătorule pentru sufletele noastre.

   Ca un măslin plin de roadă ai fost, Cuvioase Părinte Gherman, veselind cu untdelemnul faptelor tale feţele ucenicilor tăi şi ale tuturor celor ce cu credinţă şi smerenie prăznuiesc pomenirea ta.

   Iubitor de desăvârşire fiind, Cuvioase Părinte Gherman, din pământul Dobrogei spre locurile Sfinte ai alergat împreună cu Casian, cel iubitor de pustnicie, din pustia casienilor. Pentru aceasta, Hristos te-a ales îndreptător al cuvioşilor, pilduitor cu viaţa ta cea fără de răutate, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta.

   Înţelept al vremurilor stră-române, te-ai arătat şi cu înţelepciune te-ai înfăţişat înaintea Dreptului Judecător, prin trecerea de la cele vremelnice la cele veşnice. Şi noianul grijilor lumeşti de pe pământ cu iscusinţă trecându-l, la limanul cel liniştit ai ajuns. Pentru aceasta, Părinte Cuvioase Gherman, pomeneşte-ne pe noi întru ale tale rugăciuni, către Domnul.

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Lui Dumnezeu viaţa ta ai închinat-o, preafericite Gherman, făcându-te, cu adevărat prea ales lucrător în ogorul Domnului Hristos. Pentru aceasta, pentru multele tale osteneli în hotarele Casimcei dobrogene, ai luat plată cerească, mutându-te în locaşurile cele nematerialnice, bucurându-te acum şi izvorându-ne nouă, tuturor, râuri de tămăduiri.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu - a Învierii (Dogmatica, glasul al 2-lea).

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din înţelepciunea lui Solomon citire :

(V, 16-VI, 3)

   Drepţii în veac vor fi vii şi la Domnul este plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii este de la Cel preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va râvna Lui drept armă şi va întrarma făptura spre izbânda asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în platoşa dreptăţii şi-Şi va pune drept coif judecata cea netăţarnică. Lua-va drept pavăză nebiruită sfinţenia, va ascuţi mânia cumplită drept sabie şi împreună cu Dânsul, lumea va da război împotriva celor tară de minte. Porni-se-vor, bine ochite, săgeţile fulgerelor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia Lui, ca dintr-o maşină zvârlitoare de pietre, încărcătură de grindină se va arunca, întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năpraznă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii Dumnezeieşti şi ca un vifor îi va vântura pe ei, şi fărădelegea va pustii tot pământul şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi, dar, împăraţi, şi înţelegeţi; luaţi învăţătură judecători ai marginilor pământului; luaţi aminte cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi cu ocârmuirea mulţimii neamurilor. Că de Ia Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel preaînalt.

Din înţelepciunea lui Solomon citire :

(III, 1-9)

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se vor atinge de ele chinul. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi că au murit şi ieşirea lor din această lume s-a socotit pedepsire şi plecarea lor de la noi, sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că de ar fi pedepsiţi în faţa oamenilor, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat vrednici faţă de EI. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi peste dânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii vor petrece în dragoste cu Dânsul. Că har şi milă întru cuvioşii Lui şi cercetare pentru aleşii Lui.

Din înţelepciunea lui Solomon citire :

(IV, 7-15)

   Dreptul, de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor, viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau viclenia să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârşindu-se în scurt timp, a împlinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar popoarele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus în gând una ca aceasta. Că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihirile Cuviosului, glasul 1 :

   Cugetând la sfinţenie te-ai întraripat, înţelepte Părinte Gherman, cu dumnezeieştile învăţături ale lui Ioan cel cu Gura de Aur, de la care darul preoţiei ai primit. Pentru aceasta, Dumnezeu te-a înălţat întru veşnicele locaşuri, făcându-te stâlp şi întărire călugărilor, vrednicule, fericite.

   Arătatu-te-ai povăţuitor celor ce s-au lepădat de lumeştile plăceri, şi lui Hristos ai urmat, de Dumnezeu purtătorule, Părinte Gherman; ca o slugă vrednică a Stăpânului ceresc ai luminat obştea călugărilor din Dacia Pontică. Pentru aceasta locaş ceresc ai aflat, de unde te rogi pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea :

   Din ospăţul duhovnicesc al părinţilor sihaştri, din îndepărtatele pustii ale Locurilor Sfinte, hrănindu-te, Sfinte Gherman, la masa dumnezeieştilor învăţături mă călăuzeşte pe mine cel însetat, ca unul care pe Hristos ai aflat, hrana cea cerească.

Slavă..., acelaşi glas :

   Înfrânându-ţi trupul prin postiri, rugăciuni şi multă priveghere, întru împărăţia cerurilor te-ai sălăşluit, Preacuvioase Părinte Gherman, cu cetele preacuvioşilor, cu care dimpreună te rogi pentru noi, cei care-ţi cinstim pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Născut-ai, Preacurată, pe Cel mai înainte de veci, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui întrupat pentru noi; locaş al fecioriei fiind şi vas al curăţiei făcându-te, te-ai arătat Biserică a Sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă dumnezeiască.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuviosului, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce de sus ai fost chemat...

   Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfinte Gherman, Părintele nostru, că prin tine mulţi au învăţat să meargă pe calea cea dreaptă a adevărului. Fericit eşti, că pe Stăpânul Hristos L-ai slujit şi celui potrivnic te-ai împotrivit. Pentru aceasta te-ai făcut cu îngerii împreună vorbitor şi cu drepţii împreună locuitor; cu aceştia roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Stih : Cuvioşii Tăi, Doamne, întru bucurie se vor bucura (Ps. 131, 9).

   Cuvioase Părinte Gherman, până la marginile pământului a ajuns vestea faptelor tale celor minunate; pentru aceasta biruind mulţimea ispitelor şi dulceaţa acestei lumi, răsplătirea cea dumnezeiască o ai câştigat de la Hristos, ostenitorule înţelepte.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui (Ps. 115, 6).

   Zburdarea trupului biruind-o cu înfrânarea, cu adevărata umilinţă şi cu smerenia, voia lui Hristos ai urmat din tinereţile tale, Preacuvioase Părinte Gherman; pentru aceasta ai şi luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi bucuriile veşnicelor bunătăţi; pe Acesta roagă-L să lumineze şi să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-ai curăţit şi pe tine însuţi te-ai gătit locaş Duhului, şi, venind Hristos cu Tatăl, sălăşluire întru tine au făcut; deci, arătându-te slujitor Treimii Celei de o fiinţă, propovăduitorul de lucruri minunate, înţelepte Gherman, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas :

   Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim, credincioşii, după datorie, pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

La binecuvântarea pâinilor :

Troparul Sfântului Cuvios Gherman :

   Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile lui Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta, Părinte al Dobrogei, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (de două ori )

Și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (o dată).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Sfântului Cuvios Gherman (de două ori); Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Cei ce sunt cuprinşi de ispite şi necazuri, alergând la mijlocirile tale, sunt izbăviţi de Stăpânul Hristos prin sprijinul tău, Preacuvioase Părinte Gherman.

Slavă..., altă Sedealnă, asemenea :

   Cu glasul rugăciunilor desţelenind ogorul inimilor străbunilor, ai semănat într-însele sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, Părinte Gherman, cugetătorule de Dumnezeu, şi ai cules multă roadă, care hrăneşte sufletele tuturor dreptcredincioşilor, celor ce te laudă pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel neschimbat, inima mea nestatornică o întăreşte, ceea ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; că şi eu strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie : Miluieşte turma dreptcredincioşilor creştini, ceea ce eşti cu totul fără de prihană !

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...

   Cuprins fiind de dragostea bunei credinţe şi de dumnezeiasca dorire, Sfinte Părinte Gherman, ai alungat de la tine întreitele valuri lumeşti. Pentru aceasta ai ajuns în cereştile locaşuri, de unde neîncetat faci pomenire, pentru noi, cei ce cinstim prăznuirea ta.

Slavă..., altă Sedealnă, asemenea :

   Umplându-ţi sufletul de frumuseţea vieţii celei nestricăcioase, te-ai făcut, Cuvioase, luminător pustnicilor dobrogeni, pildă desăvârşită, îndreptător şi cu îngerii rugător.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Înnoit-ai Preacurată, prin dumnezeiasca naştere a ta, firea pământenilor cea stricată de patimi şi ai întors pe toţi din moarte la viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, cu credinţă te fericim, Fecioară preaslăvită.

Polieleul şi Mărimurile Sfântului Gherman

(Stihirile caută-le în Catavasier, la 17 ianuarie, schimbând doar numele, iar stihurile, la 14 octombrie).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Doritor şi râvnitor vieţii îngereşti, din tinereţe te-ai arătat, Preacuvioase Gherman, căci împreună cu râvnitorul de Hristos Ioan Casian, ai alergat ca cerbul spre apele izvoarelor şi te-ai sălăşluit în locaşurile cereşti.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Bucură-te, ceea ce ai primit de la înger vestea cea bună a venirii lui Hristos în lume. Bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii ! Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maica lui Hristos-Dumnezeu.

Apoi, Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

PROCHIMEN, glasul al 4-lea :

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui (Ps. 115, 6).

Stih : Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă ? (Ps. 115, 3).

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca (6, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus la loc şes... (caută la 6 decembrie).

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Gherman, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Apoi Stihul :

   Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihira, glasul al 6-lea :

   În tot pământul a ieşit vestirea minunilor tale, Cuvioase Părinte Gherman, că viaţă fără prihană ai urmat, calea către rai ai arătat şi plată ostenelilor ai aflat. Pentru aceasta, îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Se pune Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6, vezi la 24 februarie, şi Canonul Cuviosului Gherman, pe 8.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1, glasul al 2-lea :

Irmos : Întru adânc a aşternut...

   Cu osârdie îndreptându-ţi inima către Dumnezeu, Cuvioase, ai strălucit prin harul sihăstriei şi al mărturisirii.

   Aşezându-ţi viaţa pe temelia credinţei, Preacuvioase Părinte Gherman, curăţia şi tăria sufletului tău, dimpreună cu buna credinţă, au rămas vrednice de urmat pentru cei care te cinstesc, pururea pomenite.

Slavă...

   Luminat fiind de lumina lui Hristos, ai uscat năvălirile patimilor prin post şi înfrânare, cântând Stăpânului tuturor cântare de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul cel veşnic, după cuviinţă dumnezeiască pe Cel neîncăput mai-nainte L-ai născut nouă, Fecioară, mai presus de fire, rămânând şi după naştere Fecioară.

Catavasie : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Înflorit-a pustiul...

   Preacuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai învăţat, curăţindu-ţi inima cu vărsările lacrimilor tale; vrednice Părinte Gherman, ai semănat sămânţa Cuvântului lui Hristos, în Dobrogea şi, râvnitor fiind, ai mers pe urmele Stăpânului Hristos preaslăvindu-L.

   Stăruind întru înfrânarea neslăbită şi plin de blândeţe, Stăpânul tuturor Hristos te-a ales pe tine Părinte Gherman cu iubire de oameni făcându-te părtaş slavei celei veşnice.

Slavă...

   Împodobit fiind cu multe virtuţi, Cuvioase Părinte, ai mers către Dumnezeu; de la Care cere pentru noi toţi iertare de greşeli şi mântuire sufletelor noastre; căci cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Mai ales te-ai arătat, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, Pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum a binevoit a Se întrupa în pântecele tău; pe Care cu îndrăzneală roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Catavasie : Pe ai tăi cântăreţi...

Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...

   Trăitor în trup fiind te-ai arătat cu îngerii petrecând, Preacuvioase Părinte Gherman; cu cugetul, locuitor al sălaşurilor cereşti te-ai cunoscut a fi, tu cel pământean. Pentru aceasta cântăm : Slavă celui ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri ! (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi cu smerenie să cădem, cu pocăinţă strigând din adâncul sufletului : Stăpână, milostiveşte-te spre noi, şi ne ajută, grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

A Crucii, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pe Tine cel ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, ceea ce Te-a născut fără durere, Hristoase, a strigat : Vai mie, prea iubite Iisuse, cum Te-ai răstignit de bună voie acum Fiule, de oamenii cei fără de lege, Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ? Te laud pe Tine, îndelung-Răbdătorule !

Cântarea a 4-a :

Irmos : Venit-ai din Fecioară...

   Ai descoperit şi înfruntat toate vicleşugurile şi prigonirile înşelătorului Preacuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale; şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai îndrumat a urma lui Hristos, Căruia îi înălţăm cântare de biruinţă.

   Mintea şi sufletul curăţindu-ţi, Cuvioase Gherman, ai vădit înţelepciunea cea de suflet pierzătoare şi amăgirile cele viclene, că pătimind smerit şi înţelept şi ajungând la cunoştinţă, ai învăţat mulţimile călugărilor, preafericite.

Slavă...

   Având în suflet darurile Duhului Sfânt, preafericite Părinte, de Dumnezeu propovăduitorul, te-ai arătat mai presus de cursele înşelătorului şi decât cugetele trupeşti; pentru aceasta, de la toţi auzi cuvânt de laudă, smerite ostenitorule al lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Cu adevărat ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii cei ce s-au arătat viteji prin credinţă, şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Mijlocitor Te-ai făcut...

   Slujitor al adevărului mântuitor arătându-te, Sfinte Părinte, te-ai odihnit întru cereştile locaşuri, de Dumnezeu grăitorule, primind, după vrednicie, răsplata ostenelilor tale.

   Cunoscând frumuseţea lui Hristos, ai rămas statornic în nevoinţele pustniceşti şi căutând mântuirea sufletului, Hristos-Dumnezeu te-a făcut părtaş cu sfinţii Săi.

Slavă...

   Rodind faptele bune în pământul dintre Dunăre şi Mare, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, adăpându-te din adevărurile Ortodoxiei, ai aflat cunună nepieritoare. Pentru aceasta astăzi, după cuviinţă, toţi te fericim, Sfinte Gherman.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Din tine a răsărit Viaţa cea adevărată, Născătoare de Dumnezeu, bucurie şi mântuire fiind neamului omenesc. Iar acum, stând de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeului nostru, roagă-te pentru noi toţi.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul păcatelor...

   În adunarea drepţilor eşti aşezat şi împreună cu duhurile drepţilor te veseleşti, Părinte fericite Gherman, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul !

   Învăţătura cea dumnezeiască, prin gura ta, ai răspândit celor ce te-au ascultat, Părinte Sfinte, iar amărăciunea patimilor în bucurie cerească ai prefăcut. Veseleşte-i, Părinte Gherman, pe cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă...

   Cunoscând din tinereţile tale pe Hristos-Soarele dreptăţii, Care S-a făcut asemenea nouă afară de păcat, şi luminându-ţi-se ochii sufletului cu învăţăturile Lui, ai răsărit stea prea luminoasă peste pământul Dobrogei, luminând, Părinte Cuvioase Gherman, pe cei ce te cheamă în ajutor.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Milostiveşte-te spre mine şi mă mântuieşte Fecioară, care ai născut pe Milostivul, Dumnezeu-Cuvântul, şi cu lumina cea de la tine luminează-mă, ca să strig : Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Preacurată !

CONDACUL, glasul al 4-lea :

   Toţi ne bucurăm, Cuvioase, de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei întâiul chemat. Împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman, şi lepădând grijile cele lumeşti, viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dobândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

ICOSUL

   Curăţeşte sufletele noastre cele întunecate de negura păcatelor, Mântuitorul nostru, şi gând spre cele bune dăruieşte-ne, Hristoase, risipind noianul păcatelor, ca să putem, după vrednicie, a lăuda pe vasul Tău prea ales, pe Gherman Dobrogeanul, şi a spune facerile sale de bine şi râvna sa în cele dumnezeieşti. Pentru aceasta, ca unul ce a iubit podoaba casei Tale, lăudându-l îi strigăm : De cele cereşti râvnitorule, fericite, roagă-te pururea pentru mântuirea sufletelor noastre !

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, chip de virtute şi desăvârşire creştină.

   Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut din părinţi stră români, în acelaşi sat în care s-a născut şi Sfântul Ioan Casian, în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, către anul 368. Părinţii şi strămoşii săi erau creştini. Cunoscând de la scriitori bisericeşti de recunoscută vrednicie, precum Eusebie de Cezareea, că prin părţile sudice ale Daciei strămoşeşti, adică chiar prin locurile în care s-a născut Sfântul Gherman, a propovăduit credinţa creştină Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Mântuitorul la Apostolie, ne ducem cu gândul la faptul că strămoşii acestor doi Sfinţi stră români, Casian şi Gherman, au primit botezul credinţei creştine prin succesiune directă de la Apostolul Domnului sau de la cei creştinaţi de el. Acest tânăr a învăţat la şcoală împreună cu Ioan Casian, de care a rămas legat sufleteşte pentru toată viaţa. Tot împreună vor fi făcut şi studii mai înalte în vreuna din cetăţile vestite ale vremii din Imperiul Bizantin. Împreună şi-au făcut şi datoria faţă de ţară, apoi, din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut să-şi dăruiască toată fiinţa lor, s-au hotărât să îmbrăţişeze viaţa monahală, intrând într-o mănăstire care nu era departe de locurile natale. Acolo şi-a făcut Sfântul Cuvios Gherman ucenicia, învăţând cu sârguinţă cele despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletelor şi nevoindu-se spre desăvârşirea asemănării cu Hristos. În dorinţa lor de desăvârşire, cei doi au pornit în căutare de modele vii de sfinţenie. Au făcut mai multe călătorii la diferite obşti monahale şi sihăstrii din Siria, Palestina şi Egipt, unde au avut îndelungi convorbiri duhovniceşti cu părinţii din chinovii şi din pustie, împreună cu care au şi vieţuit mai mulţi ani. De la dânşii au învăţat căile desăvârşirii şi virtuţile cele înalte. Îndeosebi, s-au deprins cu rugăciunea neîncetată, în smerenie şi în ascultare, ajungând vestiţi printre părinţii pustiei şi înaintând până la înalte culmi de înţelepciune şi sfinţenie. Acolo nu conteneau, însă, a mărturisi pustnicilor marea iubire şi dorul lor după liniştea locurilor în care s-au născut, au crescut şi au deprins tainele trăirii credinţei creştine. După ce şi-au umplut sufletele de frumuseţea vieţii celei retrase departe de ispitele lumii şi după ce şi-au întărit puterile până la măsura de a putea fi folositori şi altora, s-au întors spre locurile natale, cu gândul de a scrie şi a împărtăşi cele văzute şi învăţate de la părinţi cu viaţă îmbunătăţită din pustietate, celor doritori de desăvârşire şi de a întemeia noi aşezăminte mănăstireşti. Întăriţi în acest fel, Sfântul Ioan Casian a întemeiat mănăstiri de călugări şi călugăriţe, chiar şi la Marsilia (în Franţa de azi), iar Sfântul Cuvios Gherman a îmbunătăţit viaţa monahală în Dobrogea şi apoi până la Roma, unde şi-a dat sufletul în grija lui Dumnezeu. Plecând din Egipt spre patria lor, Sciţia Mică, cei doi s-au oprit mai întâi la Constantinopol, unde arhipăstorea Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Gherman a fost hirotonit preot de către acesta, iar Sfântul Ioan Casian a fost hirotonit tot aici diacon. Aceasta se întâmpla pe la anul 400. Amândoi au apărat prestigiul şi nevinovăţia marelui ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, persecutat de mai marii de la Constantinopol şi exilat pentru că îi chema la o viaţă creştină adevărată. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au dus la Roma papei Inocenţiu, o scrisoare a clerului şi poporului dreptcredincios din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Ioan Casian a scris mult despre prietenul său, Gherman, numindu-I “Sfântul Părinte Gherman”, în cartea sa “Convorbiri cu Părinţii din Pustie”. Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat în scrierile sale, cuvinte duhovniceşti ale Sfântului Gherman, care, de atunci şi până astăzi, hrănesc sufletele căutătorilor de Dumnezeu şi de desăvârşire creştină. Chip de mare dascăl în tainele şi căile desăvârşirii ortodoxe, model de viaţă curată şi nevoitor în post şi rugăciune neîncetată, Sfântul Gherman a fost un adevărat înţelept Dascăl al vremurilor de formare a poporului român şi a dus numele departe de meleagurile noastre, ca pe un nume de cinste şi de virtute creştină. A trecut în împărăţia drepţilor la Roma, către anul 415, înaintea Sfântului Ioan Casian.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Porunca cea potrivnică...

   Ca o holdă roditoare te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Gherman, şi ai luminat întru sihăstrie cu răbdare şi te-a primit pe tine Hristos, Căruia strigăm : Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne !

   Jertfa curată şi cu bun miros, ai adus sufletul tău înaintea Împăratului Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Ghermane preafericite, şi trupul ca o ardere de tot l-ai ars cu focul cunoştinţei de Dumnezeu şi cu înfrânările de tot felul strigând : Toată făptura să laude pe Domnul !

Slavă...

   Păzind cu bună credinţă chipul cel monahicesc şi urmând chipul cel curat al lui Hristos, te-ai nevoit, Cuvioase, a plăcea Lui şi a-i cânta : Slavă puterii Tale, Doamne !

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Iată, s-a împlinit propovăduirea prorocilor, născând tu Fecioară pe Cel propovăduit demult de proroci, care împlineşte cele mai înainte grăite, cu darul Duhului Sfânt.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a...

   Viclenii aducători de patimi au lucrat în sufletele noastre cumplite nelegiuiri, Mântuitorule, şi nu putem să privim spre Tine, noi robii Tăi; ci, prin rugăciunile Cuviosului Tău, Gherman, milostiveşte-Te spre noi.

   Îmbogăţindu-te cu dumnezeieştile fapte bune, ai defăimat bogăţia cea pământească şi ai câştigat pe cea cerească. Drept aceea, sărac fiind eu de cunoaşterea cea dumnezeiască, mă îmbogăţeşte cu har ca să laud şi eu vieţuirea ta cea întocmai cu îngerii, Părinte Sfinte.

Slavă...

   Tuturor izvorăşti îndemnuri de mântuire şi graiuri care alungă din inimi necunoştinţa, Preacuvioase Părinte Gherman, de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim, săvârşind preasfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Te-ai făcut cămară dumnezeieştii slave şi tron în chip de foc în care S-a odihnit Cuvântul, întrupându-Se pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acesta roagă-L, Preacurată Fecioară, să Se milostivească mântuindu-ne pe noi.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Fiul Părintelui...

   S-a dat ţie putere de la Dumnezeu să poţi înfrunta săgeţile celui rău : pentru aceasta luptându-te vitejeşte, Părinte Gherman, te-ai numărat cu cetele cuvioşilor, veselindu-ne.

   Cu neîncetată sârguinţă roagă-te acum pentru noi Mântuitorului Dumnezeu, Preacuvioase, să ne mântuim de suferinţe, de primejdiile cele rele şi de stricăciune; ca de la toţi să auzi cuvânt de cinstire şi împreună cu tine să-L preaînălţăm pe Domnul întru toţi vecii.

Slavă...

   Să ne bucurăm toţi iubitorii de prăznuire duhovnicească, veselindu-ne acum întru pomenirea Preacuviosului Părinte Gherman; cântând lui Dumnezeu laude, Celui ce este minunat întru sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce i se închină cu credinţă.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Neputinciosul meu suflet fiind slăbit de multele împresurări ale celui viclean, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-l sănătos, prin rugăciunile tale cele puternice, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

LUMINÂNDA, glasul al 3-lea :

Podobie : Cercetatu-ne-a de sus...

   Călătorind din pământul Dobrogei la Locurile Sfinte şi apoi în Apusul îndepărtat, până la Roma, ai răspândit cu sârguinţă cuvântul Evangheliei lui Hristos şi pildă de vieţuire tuturor te-ai arătat, pentru aceasta ai adunat pe cei rătăciţi şi pe calea adevărului i-ai îndemnat a umbla. Roagă-te, dar, Părinte Gherman, să se mântuiască sufletele noastre (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   La tine, după Dumnezeu nădăjduim, Preacurată, răstignindu-ne întru Hristos, Cel ce S-a născut din tine; şi cu rugăciunile tale cele către Dânsul păzeşte-ne, pururea Fecioară.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Calea nevoinţelor ai ales şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta, cununa dreptăţii o ai dobândit Sfinte Părinte Gherman, de la Cel ce ţi-a pregătit-o, Hristos-Domnul; Aceluia roagă-te cu dinadinsul, alesule Părinte, să se mântuiască sufletele noastre.

   Pe tine te lăudăm şi te cinstim, de trei ori fericite, Părinte Gherman; că arătându-se viaţa ta luminată de fapta cea bună, ai strălucit cu nevoinţele tale în toată lumea şi capul celui viclean l-ai sfărâmat cu arma postirilor, a rugăciunilor şi a multor privegheri. Pentru aceasta, văzându-te pe tine cu statornicie nevoindu-te, Stăpânul Hristos te-a încununat cu podoaba veşnicilor bunătăţi, către Care ai îndrăznire şi te rogi pururea pentru sufletele noastre.

   Curăţindu-ţi ochiul sufletului, Părinte sfinte, cu rugăciuni neîncetate şi cu post prea aspru, te-ai făcut locaş sfânt Dumnezeirii celei în trei străluciri. Primind sfânta ungere a preoţiei prin mâna alesului de Dumnezeu, Ioan Gură de Aur, ai intrat cu vrednicie în Altarul Domnului, jertfind pe Cel ce S-a jertfit pentru noi, prin pogorârea Sa cea de negrăit.

   Mulţimile creştinilor, te cinstesc pe tine, Gherman prea înţelepte, ca pe un îndrumător, că prin tine în Dacia Pontică viaţa pustnicească s-a întărit cu pilda vieţuirii tale. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi puterea vrăjmaşului ai biruit, cu îngerii împreună vorbitorule şi cu Ioan Casian împreună locuitorule; roagă-te Domnului să se miluiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Părinte, Sfinte Ghermane, arătatu-te-ai chip al curăţiei şi pildă înfrânării întregii obşti monahale; trăitor al smereniei şi sprijinitor nemişcat al dreptei credinţe te-au văzut pe tine toţi iubitorii de pustnicie; râu de tămăduiri pururea curgător eşti spre toţi cei ce te cheamă în ajutor. Pentru aceasta te cinstim cu cântări duhovniceşti şi prăznuim sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas :

   Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, cu rugăciunile tale, milostiv fă pe Fiul tău şi Stăpânul nostru; izbăveşte-ne de toată înşelăciunea vrăjmaşului şi către limanul cunoştinţei îndreptează-ne.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

LUNA  APRILIE

ZIUA A UNSPREZECEA :

Pomenirea celui între Sfinţi, Părintelui nostru Calinic, Arhiepiscopul Râmnicului. Ale căruia Sfinte Moaște se află la Mânăstirea Cernica.

Se cuvine a şti că:

    În situaţia calendaristică de acum a Bisericii noastre (calendar îndreptat şi Pascalia după calendarul neîndreptat), Sfintele Paşti se serbează între 4 aprilie şi 8 mai (în loc de 22 martie şi 25 aprilie din calendarul neîndreptat). Deci sărbătoarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica poate să cadă între luni în săptămâna a patra din Postul Mare (când Paştele cad la 8 mai) şi Duminica a doua după Paşti sau a sfântului Toma (când Paştele cad la 4 aprilie). Pentru toate cazurile când sărbătoarea sfântului Calinic cade într-una din duminicile a patra, a cincea sau a şasea din Postul Mare, sau într-una din zilele Săptămânii Patimilor, sau într-una din zilele Săptămânii Luminate, sau în Duminica Sfântului Toma, slujba sfântului Calinic de la Cernica se va cânta împreună cu slujba zilei din Triod sau din Penticostar, aşa cum se va arăta la sfârşitul acestui Minei la învăţătura de tipic a lui Marcu, pentru zilele de 11 aprilie şi 23 aprilie.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile sfântului pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici…

    Sosit-a praznicul tău cel prea strălucit, care luminează pe cei ce aleargă la tine cu credinţă, purtătorule de Dumnezeu Ierarhe Calinic; şi se bucură cetatea de scaun a Bucureştilor, care te-a odrăslit pe tine, că în locaşurile cereşti te-ai sălăşluit. Roagă-te pentru sufletele noastre. 

Din tinereţe în ostrovul pustnicesc al Cernicăi viaţa ta o ai închinat lui Hristos şi trupul ţi-ai smerit cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Iar acum, cu îngerii petrecând, roagă-te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre. 

De Dumnezeu înţelepţite, părintele nostru Calinic, luminător te-ai arătat cu strălucirile virtuţilor şi ale minunilor tale. Şi acum, îndrăznire având către Mântuitorul, roagă-L să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. 

Mulţimile călugărilor se bucură astăzi şi saltă adunarea dreptcredincioşilor; că după vrednicie ai luat cununa cea neveştejită a măririi dumnezeieşti, sfinte părinte Calinic. Pentru aceasta, cu glasuri cuvioase, cântare de laudă îţi aducem, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce te-a încununat pe tine.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Moştenitorule al darului şi părtaşule al măririi celei cereşti, slujitorule al Domnului, sfinte ierarhe Calinic, după numele tău de bun biruitor şi viaţa ta a fost; că bine luptându-te, duhurile răutăţii ai biruit şi la îngerească viaţă ai ajuns. Şi acum, preafericite, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu! Păzeşte-mă sub acoperământul tău! Că tu eşti mântuirea celor din primejdii şi limanul celor înviforaţi; şi izbăveşti, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Din tinereţe te-ai arătat vas ales al Duhului, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Calinic. Pentru aceasta te fericim.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Cu mâinile tale, sfinte, crucea Domnului ridicând, uneltirile diavoleşti printr-însa desăvârşit le-ai zdrobit. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Cetele monahilor şi ale credincioşilor se adună astăzi împreună, spre pomenirea ierarhului Calinic, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce cu darul minunilor l-a învrednicit.

Slavă… Şi acum…, asemenea:

Stăpână, ceea ce eşti bună, ridică preacuratele tale mâini către Fiul tău şi Dumnezeu, ca să mântuiască pe robii Săi, cei ce se roagă ţie.

Troparul, glasul 1:

De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine! Slavă Celui ce S-a născut din tine! Slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta!

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz între mucenici…

Nevoinţele tale cele pustniceşti, cine le va spune? Că trupul ţi-ai strunit cu îndelungă postire şi cu nedormirea privegherilor. Stins-ai văpaia patimilor cu roua lacrimilor şi cu mulţimea ostenelilor tale; şi te-ai aprins cu focul doririi după cele dumnezeieşti, chip al neprihănirii făcându-te şi scară suitoare către cer te-ai arătat celor ce-ţi urmează ţie cu credinţă şi te fericesc pururea.

Cine nu se va minuna de smerenia ta cea de negrăit şi de dragostea ta cea către toţi? Că pe pământ ai trăit, dar cereşte ai vieţuit, ca un înger în trup; şi cu răbdarea şi blândeţea pe toţi i-ai covârşit. Făcutu-te-ai chip al curăţiei şi învăţător al înfrânării. Pentru aceasta întru cămările cereşti te-ai sălăşluit, preafericite. Roagă-te pentru sufletele noastre.

Împodobit ai fost cu multe daruri, părintele nostru Calinic! Că prin iubirea de Hristos, ca un al doilea Antonie ai strălucit; cu blândeţea şi smerenia, ierarhului Nicolae te-ai asemănat; cu înţelepciunea şi înfrânarea următor marelui Vasile te-ai făcut; şi de darul minunilor te-ai învrednicit. Pentru aceasta împreună cu sfinţii sălăşluieşti acum în lumina cea neînserată şi te rogi, preafericite, pentru sufletele noastre.

Înflorit-a ca un crin ostrovul pustnicesc al Cernicăi, prin truda ta, preacuvioase! Că lipindu-ţi sufletul de lavra ta, din tinereţe, ai împodobit-o cu ostenelile tale; şi, ca un nou Nicodim de la Tismana, grădina preafrumoasă a florilor îngerescului chip ai făcut-o; ceata călugărilor ai înmulţit şi înţelepţeşte ai povăţuit-o. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să păzească sfântă mănăstirea ta în pace şi pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Alte stihiri, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn…

Cu strălucirile cele dumnezeieşti fiind împodobit, purtător de lumină te-ai arătat, ierarhe Calinic! Şi întru Duhul Sfânt fiind îmbrăcat, totdeauna ai intrat luminat întru Sfânta Sfintelor; şi ca un sfinţit slujitor, cu darul cunoscând tainele cele dumnezeieşti, cu îndrăznire te rogi pentru sufletele noastre.

Viaţa ta a strălucit cu bunătăţile cele duhovniceşti, şi a luminat pe cei binecredincioşi, risipind întunericul înşelăciunii; că te-a arătat, cu adevărat, ca o stea luminoasă, ierarhe, iar acum sălăşluieşti unde este lumina cea neapropiată, fiu al zilei făcându-te cu darul Duhului; pentru aceasta, cu dragoste te cinstim, pururea pomenite!

Prin credinţă, mintea ţi-ai împodobit, râvnă către cele dumnezeieşti având, de Dumnezeu înţelepţite; căci în trup stricăcios fiind, la nestricăciune ai năzuit; şi la curăţie ajungând, ai câştigat strălucirea celor fără de trupuri, luminătorule preaînţelepte şi rugătorule pentru sufletele noastre.

Pe cel ce a îmbogăţit bisericile cu scripturi duhovniceşti şi ne-a povăţuit pe noi la calea pocăinţei, multe feluri de necazuri îndurând, pe ierarhul lui Hristos Calinic, cu cântări de laudă să-l cinstim; şi fiind cei ce ne-am învăţat de la dânsul blândeţea şi bunătatea, să-l prăznuim după datorie, că se roagă Domnului pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel ce este podoabă arhiereilor şi laudă călugărilor, liman de scăpare credincioşilor, întărirea cuvioşilor şi luceafărul luminos al Bisericii lui Hristos, veniţi, iubitorilor de praznic, cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, hrănitorule şi păzitorule al turmei tale, preafericite Calinic! Nu înceta a te ruga Mai-marelui păstorilor, lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste prăznuiesc pururea cinstită pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, în chip de negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din cartea Pildelor, citire:

(din cap. III si VIII)

Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a dobândit pricepere. Că mai bună este neguţătoria acesteia, decât vistieriile aurului şi argintului. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine, o fiilor, că lucruri de cinste voi să spun. Şi fericit este omul care căile mele le va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi şi pun înainte glasul meu fiilor omeneşti. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla dar. Înţelegeţi, dar, cei fără de răutate chibzuială, şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că lucruri de cinste voi să vă spun. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va pleca grumazul meu; şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh.

Din cartea Pildelor, citire:

(X, 32-XI, 12)

Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, iar limba nedreptului va pieri. Buzele celor drepţi vorbesc cele cuviincioase, iar gura păcătoşilor cele de ocară. Cumpenele viclene urâciune sunt înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă primită este Lui. Oriunde intră strâmbătatea, acolo şi ocara, iar gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune. Săvârşirea drepţilor va îndrepta pe dânşii şi strâmbătatea călcătorilor de lege va prăpădi pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei; iar dreptatea va mântui de la moarte. Murind dreptul, a lăsat grijă, iar pieirea nelegiuiţilor este grabnică şi de râs. Dreptatea celui fără prihană îndreptează căile, iar cel fără de lege întru necredinţă cade. Dreptatea oamenilor drepţi îi va mântui pe ei; iar cei fără de lege se vor prinde întru fărădelegea lor. Sfârşindu-se omul drept, nu-i va pieri nădejdea; iar lauda nelegiuiţilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa şi în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor fără de lege este pieirea aproapelui, iar chibzuinţa drepţilor este cu bună sporire. Întru bunătăţile drepţilor se va îndrepta cetatea, iar cu gura nelegiuiţilor se va scăpa. Batjocoreşte pe aproapele cel lipsit de minte, iar omul înţelept linişte aduce.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Dreptul când ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se curând, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui; pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar popoarele văzând, n-au cunoscut nici au pus în gând una ca aceasta: că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihirile sfântului, glasul 1, însuşi glasul:

Cu dorul frumuseţii celei de sus aprinzându-te, preafericite, toate desfătările lumii le-ai trecut cu vederea, din tinereţile tale; şi pe şarpele ispitelor gonindu-l cu înfrânarea, cu răbdarea şi cu smerenia, îngerească viaţă pe pământ ai petrecut. Cu dumnezeiască învăţătură mintea ţi-ai luminat şi inima cu bunătate şi cu blândeţea ţi-ai împodobit. Ajută-ne şi nouă preasfinte, cu rugăciunile tale, să ne izbăvim din moartea cea veşnică.

Mulţimea ostenelilor cu curăţia vieţii tale celei îmbunătăţite o laudă cetele călugărilor. Că pe toţi i-ai întrecut cu asprimea nevoinţelor tale celor pustniceşti. Truditu-ţi-ai trupul şi l-ai robit pe el duhului, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Iar acum întru bucuria sfinţilor ai intrat; cu care, roagă-te, preafericite, să ne izbăvim de cursele vrăjmaşului.

Precum odinioară mănăstirea ta ai izbăvit-o cu rugăciunile tale, de urgia păgânătăţii şi mânia dintru început a nelegiuiţilor întru priinţa ai întors-o, aşa şi pe noi acum izbăveşte-ne de toată reaua întâmplare a războiului, a foametei şi a bolilor. Şi cu mijlocirile tale către Dumnezeu, preasfinte, dăruieşte ţării tale pace şi mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Preacuvioase părinte, tu după vrednicie în raiul desfătărilor te-ai sălăşluit şi dumnezeiască slavă nemijlocit o vezi. Iar acum din locaşurile cereşti privind, ascultă-ne pe noi, cei ce cu credinţă şi cu dragoste alergăm la a ta bunătate; şi cu mijlocirile tale izbăveşte-ne pe noi din toată primejdia şi nevoia, de Dumnezeu văzătorule, părintele nostru Calinic.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Pe Preacurata Maică a Păstorului celui bun, adunându-ne să o lăudăm, pe norul cel purtător de lumină, chivotul cel însufleţit şi scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur şi mântuirea tuturor creştinilor. Şi lăudând-o, aşa să zicem: învredniceşte-ne pe noi, cei smeriţi, împărăţiei cerurilor, că nimic nu e cu neputinţă mijlocirii tale, Preacurată!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile ierarhului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preamărită minune…

Bucură-te, podoaba ierarhilor, îndreptătorul călugărilor, lauda păstorilor, locuitorule-împreună cu îngerii, preasfinţite părinte Calinic! Bucură-te, chip al curăţiei, vas ales al Harului dumnezeiesc şi fierbinte rugător pentru sufletele noastre.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Racla moaştelor tale, preaînţelepte părinte, o înconjurăm cu evlavie, ca pe un izvor de daruri şi de minuni. Că vindecă patimile sufletelor şi ale trupurilor şi izgoneşte duhurile întunericului. Pentru aceasta, cel ce eşti blând şi mult-milostiv, roagă-te să se dăruiască nouă mare milă.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

O, preaminunate părinte Calinic, din tinereţe râvnind la adâncul înţelepciunii, crucea Domnului ai luat şi până la sfârşit L-ai urmat; pentru aceasta, după vrednicie, cereştile daruri ai dobândit. Roagă-te, dar, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Strălucind cu lumina faptelor bune şi cu înţelepciunea cea de sus, turma ta de toată vătămarea potrivnicilor ai păzit-o, fericite ierarhe Calinic. Arătatu-te-ai păstor desăvârşit, punându-ţi sufletul pentru oile tale. Obşte de monahi bine ai povăţuit, turma cuvântătoare înţelepţeşte ai păstorit, preoţi spre slujba Domnului cu chibzuinţă ai rânduit şi locaşuri dumnezeieşti cu râvnă ai zidit ca un iconom preaînţelept al darului lui Dumnezeu. Nu înceta a ruga pe Cel ce te-a mărit pe tine, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în duh de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

La binecuvântarea pâinilor, troparul sfântului de două ori (caută-l la Vecernia mică), şi Născătoare de Dumnezeu…, (o dată).

LA UTRENIE

După Catisma întâi:

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea…

Chemării Domnului cu osârdie urmând, fericite Calinic, şi suindu-te la înălţimea faptelor bune, de darurile Duhului cu adevărat te-ai învrednicit; şi te-ai arătat strălucit luminător şi întru ispite biruitor. Pentru aceasta te cinstim pe tine. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei, însăşi podobia:

Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără stricare, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce tine toate şi în braţe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc de greşelile mele, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână, Curată Fecioară. Al tău ajutor să-mi dăruieşti atunci, că toate le poţi câte le voieşti.

După Catisma a doua:

Sedealna, glasul I:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Văzând îngereasca viaţă a celor ce pustnicesc în Muntele Atonului, cu râvna desăvârşirii mai vârtos te-ai întraripat, preafericite, următor făcându-te sfinţilor pustiului. Căci ca un fără de trup ai vieţuit şi chip de sfinţenie celor împreună cu tine te-ai arătat. Pentru aceasta, acum cu îngerii în ceruri te veseleşti şi ocroteşti cu rugăciunile tale, pe cei ce după cuviinţă păzesc rânduiala ta (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate; că şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine mântuire întru ispite te-am câştigat, pe tine una cea cu totul fără prihană.

Polieleul: Robii Domnului… şi mărimurile.

Stihira:

Mărimu-te pe tine, sfinţitorule părinte Calinic şi cinstim sfântă pomenirea ta, îndreptătorule al călugărilor şi lauda ierarhilor.

Altă stihiră:

Veniţi toţi pământenii să lăudăm pe ierarhul Calinic, zicând: pe arhipăstorul cel sfânt al Olteniei.

Stihuri:

1: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

2: Cântaţi Domnului toţi cuvioşii Lui şi vă mărturisiţi pomenirii sfinţeniei Lui.

3: Lăuda-se-vor cuvioşii întru mărire şi se vor bucura întru aşternuturile lor.

4: Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul bisericii Te voi lăuda.

5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

6: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

După polieleu, Sedealna, glasul al 5-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Râvnit-ai să te asemeni marelui între sfinţi Nicolae, ocrotitorul Cernicăi, pe care avându-l ca chip al desăvârşirii, l-ai cinstit în viaţă cu virtuţile tale; iar acum împreună fiind, lăudaţi pe Dumnezeu şi vă rugaţi pentru sufletele noastre.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:

Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel de un scaun şi de o fiinţă cu Tatăl prin glasul îngerului L-ai zămislit, curată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti nădejdea lui Adam.

Apoi Antifonul 1, glasul al 4-lea:

PROCHIMEN:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia de la Ioan (X, l-9)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat, adevărat vă spun vouă: cine nu intră pe uşă în staulul oilor… (caută Evanghelia de la Liturghie, de la 21 mai).

Psalmul 50.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile ierarhului Tău Calinic, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Apoi stihira, glasul al 6-lea:

Cuvioase, de trei ori fericite, părintele nostru Calinic, tu întru faptele bune strălucind, ai bineplăcut lui Hristos, că asupra patimilor îmbărbătându-te, sufletul şi trupul ţi-ai sfinţit, făcându-te sălaş curat al Duhului. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, cu evlavie cinstim sfintele tale moaşte, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine; pe Care roagă-L, preafericite, pentru sufletele noastre.

CANOANELE

Se cântă canonul Născătoarei de Dumnezeu (canonul de la Paraclis), punând irmosul pe 6, şi se cântă două canoane ale sfântului, punând irmosul pe 8:

Canonul întâi al sfântului

Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmos: Deschide-voi gura mea…

Cu mărire dumnezeiască împărtăşit fiind, părinte, goneşte întunericul sufletului meu, ca să laud după cuviinţă lupta ta cea bună împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi, a patimilor trupului şi a lumeştilor deşertăciuni.

Din tinereţe, preafericite, te-ai aprins de dragostea lui Hristos; şi alergând ca un cerb însetat, ai ajuns la izvorul vieţii celei veşnice şi netulburate. 

Fugind de nestatornicia celor trecătoare, ai schimbat pe cele pământeşti cu cele cereşti, ca un preaînţelept. Pentru aceasta vas prea-ales al Treimii te-ai arătat, părinte preasfinţite.

A Născătoarei:

Marie, Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga Fiului tău pentru noi, cei ce cu credinţă alergăm la acoperământul tău cel dumnezeiesc, ca să ne izbăvim de toată primejdia.

Canonul al doilea al sfântului

Acelaşi glas şi irmos:

Veniţi să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe ierarhul Calinic, pe cel ce din tinereţe a fost chemat la viaţa cea după Hristos şi îmbogăţit cu daruri şi învăţături dumnezeieşti. 

La înălţimea cea nemăsurată a Scripturii ridicându-te, părinte, şi văzând, prin curăţia minţii, frumuseţea ei cea netrecătoare, ai lăsat toate şi ca o jertfă curată ţi-ai închinat viaţa lui Dumnezeu.

Slavă…

Arzând, prin Duhul, patimile trupului, pe pământ viaţă îngerească ai petrecut; şi acum, cu lumina cea înţelegătoare a dumnezeieştii străluciri, luminezi gândurile noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Naştere fără de ispită bărbătească întru tine s-a săvârşit, ceea ce eşti cu totul fără de prihană; că din tine S-a născut Cuvântul-Dumnezeu, păzindu-te fecioară şi după naştere.

Dacă suntem după Paşti, se cântă catavasiile praznicului: Ziua Învierii…; iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă catavasiile de rând din Triod.   Această rânduială este valabilă pentru cântarea catavasiilor la toate cele nouă cântări ale canonului.

Canonul întâi

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

Câştigându-te pe tine obştea Cernicăi ca pe un adevărat trimis de Dumnezeu, ai luminat-o cu chipul vieţuirii tale, părinte preaînţelepte. Pentru aceasta, toţi monahii te cinstesc, căci la plinirea voii lui Dumnezeu i-ai povăţuit. 

Pe Păstorul cel mare al oilor urmând, turma ta bine ai păstorit-o şi la păşunea cea duhovnicească ai scos-o, preafericite; pentru aceasta, pururea se cinsteşte sfântă pomenirea ta.

Să lăudăm toţi, după cuviinţă, cu ierarhul Calinic, pe Preacinstita şi Preasfânta Treime, cântând cu un glas lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

A Născătoarei:

Fiul tău, Fecioară, vrând să taie toată neascultarea strămoşului Adam, a luat din pântecele tău asupra Sa toată firea noastră ca să o mântuiască.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Având minte neîntinată, ai învins iubirea de cele pământeşti şi te-ai arătat oglindă dumnezeieştii străluciri, prin strălucirea cinstitelor tale fapte. Făcându-te desăvârşit, cuvioase ierarhe, cu nădejdea darului, slujitor Evangheliei te-ai arătat cu adevărat şi acum, fericite, te rogi pentru sufletele noastre.

Slavă…

Turma ta, părinte, având cuvintele tale mai dulci decât fagurele, a lepădat amărăciunea rătăcirii de la poruncile Domnului; dă-ne nouă mână de ajutor ca să scăpăm de bântuielile lui veliar.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ca pe o biserică împărtăşită de dumnezeiasca slavă şi uşă cerească cinstindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu, cea cu totul fără de prihană, toţi ne izbăvim de primejdii şi de nevoi.

Catavasia.

Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici şi condacul sfântului

(vezi mai departe Cântarea a 6-a)

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea…

Înţelepciunea cea de sus învăţând şi bogăţia faptelor bune agonisind, pe credincioşi i-ai luminat, preasfintite, veselind inimile drept-măritorilor creştini cu cuvintele tale şi taberele demonilor sfărâmându-le. Drept aceea, răsplătirea ostenelilor tale ai luat, după vrednicie, primind cununa darului celui de sus, părintele nostru Calinic. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, ceea ce eşti una Preacurată Maică, întrecând în curăţie pe îngeri. Deci, pe mine, cel întinat cu păcate trupeşti curăţeşte-mă cu apele cele dumnezeieşti ale rugăciunilor tale, preacurată; şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască.

Canonul întâi

Cântarea a 4-a:

Irmos: Cel ce şade întru slavă…

Raza Sfântului Duh întru tine sălăşluindu-se, preacuvioase, blând, smerit şi cu totul fără de răutate te-ai arătat; mângâierea celor scârbiţi, bogăţia celor lipsiţi, izbăvirea celor robiţi şi tuturor îndreptare.

Ca un credincios slujitor al Domnului, spre lauda Lui te-ai nevoit în viaţa aceasta trecătoare, preafericite părinte Calinic! Că lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păzit şi ai luat de la Dumnezeu cununa cea neveştejită. 

Curăţindu-ţi trupul şi sufletul, te-ai învrednicit de treapta arhieriei, cuvioase părinte, şi locaş Treimii te-ai făcut şi vas ales al darurilor Duhului Sfânt, strigând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

A Născătoarei:

Ceea ce nu ştii de nuntă, stăpână, prin rugăciunile tale fiind curăţit de greşeli, cu mulţumită, pe tine toţi te fericim.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Cu undiţa dumnezeieştii învăţături, părinte, ca pe nişte peşti vânând pe fiii tăi duhovniceşti din noianul deşertăciunilor lumeşti, i-ai adus jertfă curată lui Dumnezeu. 

Tu ai tăiat capetele nevăzuţilor balauri, cu puterea crucii întrarmându-te. Pentru aceasta şi cununa biruinţei ţi s-a împletit ţie, ca unui păstor desăvârşit.

Slavă…

Învăţător măririlor lui Dumnezeu te-ai arătat şi tăinuitor preasfânt al darurilor Duhului. Pentru aceasta adunarea călugărilor te laudă astăzi după vrednicie.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine zid întru ispite şi dumnezeiesc acoperământ întru primejdii te-am agonisit, Dumnezeiască Mireasă că tu eşti liman celor înviforaţi şi curăţire celor întinaţi, Preacurată.

Catavasia.

Canonul întâi

Cântarea a 5-a:

Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Ostenelile şi nevoinţele tale cine le va spune, părinte sfinte? Că chip te-ai făcut tuturor, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea; şi obştea Cernicăi cu înţelepciune la viaţa îngerească ai povăţuit-o. 

Cu ce cântări de laudă vom încununa iubirea ta de neavuţie ca urând adunarea de bogăţii, cu milostenia ţi-ai agonisit în cer vistieria cea neîmpuţinată a iubirii de săraci. 

Slavă... A Treimii.

Trei ipostasuri fără de început ai slăvit, ierarhe, de acelaşi scaun, singure stăpânitoare, ale unei Dumnezeiri nedespărţite, prin Care dintru nefiinţă întru fiinţă am fost aduşi; că împreună cu îngerii să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne!

A Născătoarei:

Pe tine, Împărăteasă, avându-te turn de tărie, mântuieşte Preacurată Maica lui Dumnezeu, ţara aceasta, de toată reaua întâmplare şi în pace păzeşte-o, nevătămată.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Cu râurile dumnezeieştilor cuvinte ai udat ogorul sufletesc al turmei tale, ca dintr-un izvor dumnezeiesc, ierarhe Calinic, străină privelişte arătându-te tuturor, prin mulţimea faptelor bune. 

Stea neînserată te-ai arătat, părinte preacuvioase, cu înţelepciunea, cu înfrânarea, cu bărbăţia şi cu dreptatea. Pentru aceasta te avem pe tine luminător întru întunericul ispitelor.

Slavă…

Preamărite slujitorule al lui Hristos, tinde-ne mână de ajutor în necazuri, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi ne izbăveşte de supărarea ispitelor şi de primejdii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine întărire şi nădejde de mântuire te-am câştigat, dumnezeiască mireasă, că ai pierdut tăria morţii, prin Viaţa ce a răsărit din tine.

Catavasia

Canonul întâi

Cântarea a 6-a :

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Săltat-au cu bucurie şi s-au veselit laturile Olteniei că te-au câştigat pe tine întâistătător al turmei. Căci ca un bun păstor cu blândeţe şi cu dragoste ai păstorit oile cele cuvântătoare, preafericite ierarhe Calinic.

Îmbogăţindu-te cu dumnezeiescul dar al cunoaşterii tainelor, la înălţimea suişurilor Scripturii te-ai ridicat, de Dumnezeu înţelepţite, prin care te-ai făcut păstor al Bisericii, la staulul cel ceresc aducând-o pe dânsa.

Laud şi cinstesc, cu ierarhul Calinic, Treimea cea nedespărţită după fire, dar deosebită după ipostasuri: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Care pe toate le stăpâneşte şi le păzeşte.

A Născătoarei:

Întru tine, Fecioară, ne lăudăm, întru tine nădăjduim şi pe tine te rugăm să izbăveşti pe robii tăi din toate primejdiile, cu rugăciunile tale cele de Maică.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Legăminte scrise pe lespezi de piatră la mănăstirile tale punând, părinte, întăreşti pururea pe fiii tăi să le urmeze neschimbate. 

Cu dumnezeieştile daruri îmbogăţindu-te, te-ai făcut biserică vie a lui Dumnezeu şi organ sfinţit al Duhului Sfânt te-ai arătat, cu darul arhieriei.

Slavă…

Cu sabia cuvântului dumnezeiesc ai surpat pe cei rău credincioşi; şi acum, stând înaintea Stăpânului Hristos, nu înceta cerând pace sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Prin naşterea ta ne-am izbăvit, Fecioară, de blestemul cel de demult; că ai zămislit în pântecele tău pe Cel ce a îndumnezeit firea omenească.

Catavasia

Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici condacul şi icosul praznicului, iar condacul şi icosul sfântului se pune după Cântarea a 3-a, înainte de sedealnă.

CONDACUL glasul al 4-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi; şi atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinteşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi cu bucurie îţi strigăm: Bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite!

ICOS

Ca pe un folositor al săracilor şi îndreptător al monahilor, pe ierarhul Domnului, cel ce a dus viaţă îngerească pe pământ, să-l lăudăm; ca prin nevoinţe şi fapte bune s-a adus lui Dumnezeu jertfă fără de prihană; şi minunându-ne, să strigăm unele ca acestea:

Bucură-te ridicarea celor căzuţi!

Bucură-te îndreptarea celor rătăciţi!

Bucură-te locaş al luminii celei dumnezeieşti!

Bucură-te vistierie a faptelor bune!

Bucură-te stâlp neclintit al Bisericii noastre!

Bucură-te bine-luptătorule cel nebiruit!

Bucură-te odrasla şi ocrotitorul cetăţii de scaun a Bucureştilor!

Bucură-te înţeleptule povăţuitor al obştei din Cernica!

Bucură-te întâistătătorule al Bisericii Olteniei!

Bucură-te organ luminat al Duhului Sfânt!

Bucură-te că te-a încununat Hristos!

Bucură-te sfinte Calinic de trei ori fericite!

Bucură-te părinte, de Dumnezeu înţelepţite!

SINAXAR

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica. Acest fericit părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români temători de Dumnezeu şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin.

Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei. După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună apoi s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon.

În Mănăstirea Cernica a vieţuit sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi dragoste. Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales de sobor stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusinţă timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte încununate de laudă.

În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvnă şi osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de viaţa schimnicească l-a îndemnat atunci să zidească o biserică la Schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă viaţa sihăstrească după pravila călugărilor din Muntele Atonului, statornicită aici de acest fericit ctitor.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii sfântul Gheorghe.

Cât timp a vieţuit pe pământ, sfântul Calinic a dus o viaţă aleasă şi plăcută lui Dumnezeu. Călugăr fiind, s-a supus întru totul rânduielilor vieţii mănăstireşti, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun ca avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla cu capul mereu plecat, vorbea domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milos şi darnic faţă de toţi.

Acest fel de viaţă a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind şi cu darul facerii de minuni, precum se arată în viaţa sa, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. Apoi a fost mângâiere pentru săraci şi văduve, căci tot ceea ce a agonisit a împărţit cu milostivire întru faceri de bine.

Încă şi azi mult ajutor şi mare folos sufletesc dobândesc toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către acest smerit ales al Domnului. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canonul întâi

Cântarea a 7-a:

Irmos: N-au slujit făpturii…

Cu învăţătura cuvintelor tale celor preaînţelepte, trâmbiţă a Duhului Sfânt te-ai făcut, preafericite parinte, îndemnându-ne a striga: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Oltenia întreagă se bucură după dreptate, că între păstorii ei ai strălucit ca un luceafăr, părinte. Şi luminându-se cu învăţăturile tale, acum strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Slavă... A Treimii.

Treime Sfântă, pe Tine Te lăudăm, cu ierarhul Calinic. Unime întreit strălucitoare, ceea ce eşti de o fiinţă: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte! Întru care fiind botezaţi, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

A Născătoarei:

Fecioară, care pe Hristos, Dătătorul de viaţă, L-ai născut, adu-ţi aminte de noi în ceasul sfârşitului şi roagă pe Fiul tău să se milostivească spre cei ce te lăudăm.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Cu preafrumoase virtuţi fiind împodobit, cu harul arhieriei ai fost luminat, preafericite părinte. Pentru aceasta ai strigat: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Pe piatra credinţei întărindu-te ca un iubitor de înţelepciune, de valurile ispitelor neclintit te-ai arătat şi ai cântat: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă…

Fiind rânduit păstor al turmei celei cuvântătoare, cu învăţăturile cele nemuritoare ai hrănit-o; şi prin iubirea de Hristos, dreptar te-ai arătat tuturor celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Şi acum… A Născătoarei.

Nădejde şi acoperământ şi liman şi zid şi folositoare tare, ceea ce eşti cu totul fără prihană, te-ai arătat celor ce strigă: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Catavasia.

Canonul întâi

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Milostivirea ta către săraci a răsplătit-o Hristos cu bogate daruri, cu vrednicia arhieriei şi cu darul facerii de minuni împodobindu-te. Pentru aceasta strigăm: Pruncilor, binecuvântaţi pe Domnul! Preoţi, lăudaţi-L! Popoare, preaînălţaţi-L în veci! 

Ca o lumină mare a strălucit viaţa ta, preafericite! Şi dulceaţa învăţăturilor tale şi pilda vieţuirii tale minunate bucură inimile credincioşilor, care strigă: Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. 

Părinte şi Fiule şi Duhule cel dumnezeiesc, Lumina cea întreit-sfântă a Firii celei una şi nedespărţite, pentru rugăciunile ierarhului Calinic pe cântăreţii tăi păzeşte-i; şi izbăveşte ţara aceasta şi pe cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însa, de toată reaua întâmplare, ca să Te laude în veci!

A Născătoarei:

Nădejdea mea tu eşti, Preacurată! Deci, pe mine, cel ce scap la a ta milostivire şi ocrotire, izbăveşte-mă, ca să pot striga: Popoare preaînălţaţi pe cea plină de dar şi o preamăriţi întru toţi vecii!

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Cel ce ai fost uns cu untdelemnul Duhului şi acum eşti bucuria îngerilor, ierarhe Calinic, adu-ţi aminte de cei ce strigă neîncetat: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii!

Fiind strălucit cu lumina cea neapropiată, negura înşelăciunii o ai gonit; risipeşte şi negura patimilor mele, cu rugăciunile tale, ca să strig: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.

De Dumnezeu grăitorule, părintele nostru Calinic, împodobit-ai mantia ta cu podoaba faptelor bunei credinţe; şi ne-ai învăţat să strigăm: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ca cei ce suntem învăluiţi de viforul ispitelor şi al patimilor, la limanul tău scăpăm, de Dumnezeu Născătoare; şi neîncetat strigăm: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii! Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Catavasia

Canonul întâi

Cântarea a 9-a:

Irmos: Tot neamul pământesc…

Călătoria cea bună pe pământ ai săvârşit şi credinţa ai păzit, preasfinte părinte Calinic. Pentru aceasta în ceruri s-a gătit ţie cununa dreptăţii, unde pururea te veseleşti împreună cu toţi sfinţii, cu care te lăudăm şi te fericim. 

Primeşte, preasfinte, cântarea şi rugăciunea noastră, a celor nevrednici, precum bine primiţi au fost cei doi bănuţi ai văduvei; şi caută din înălţimea cerului spre cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta. 

Slavă…

Să ne închinăm toţi credincioşii Dumnezeirii celei una întru fiinţă şi întreită în ipostasuri, întocmai puternică şi împreună cinstită. Pe Care lăudând-o, să o slăvim întru toţi vecii!

A Născătoarei:

Pe ţara aceasta, care te cinsteşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-o de primejdii şi de stricăciune şi fereşte-o de năvălirile duşmanilor, Stăpână Preasfântă.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Legilor firii fiind supus, preasfinte părinte, ai ajuns la sfârşitul cel dorit, ca să primeşti, după dreptate, plata ostenelilor tale celor multe de la Stăpânul Hristos Dumnezeu. 

Îmbrăcându-te cu haină luminoasă, ai intrat la ospăţul cel de nuntă al Mirelui Hristos; şi acum, înaintea Stăpânului stând, roagă-te să ne învrednicim şi noi de vederea Dumnezeirii şi să ne îndulcim de frumuseţea Ei cea nespusă.

Slavă…

Lupta cea bună te-ai luptat şi slujba ta pe deplin ai săvârşit-o, fericite ierarhe Calinic. Pentru aceea, întru bucuria Domnului tău ai intrat şi la ceata sfinţilor te-ai adăugat. Deci ca unul cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, pe Acela roagă-L să izbăvească ţara aceasta de toată primejdia şi nevoia şi lumea în pace pururea să o păzească.

Şi acum…, a Născătoarei:

Rugămu-te, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, să ne izbăveşti cu mijlocirile tale de răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Nu ne lipsi pe noi de al tău ajutor, Preacurată, ci de-a pururea cercetează-ne şi ne ocroteşte, ca o milostivă şi preaîndurată.

Catavasia:

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi…

Luminat fiind cu razele Duhului, curăţitu-ţi-ai trupul şi mintea, făcându-te locaş sfinţit al Părintelui luminilor; iar acum în lumina cea neînserată sălăşluieşti, împreună cu îngerii şi cu drepţii. Luminează şi întunericul sufletelor noastre şi fii ai luminii ajută-ne să fim, cu rugăciunile tale, preasfinte ierarhe.

Slavă…, aceeaşi podobie:

Lumina înţelegătoare a Duhului strălucind în sufletul tău, ţi-a luminat cugetul, fericite părinte. Şi pe mine acum luminează-mă şi la calea faptelor bune mă îndreptează.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea fără de înserare, îmblânzeşte, cu rugăciunile tale, pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, ca să ne izbăvim de întunericul cel veşnic şi întru luminările sfinţilor să intrăm şi noi, nevrednicii, ca să te lăudăm pururea.

LA LAUDE

Se pun stihirile sfântului pe 4, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămară…

Bucură-te podoaba cuvioşilor, al curăţiei preabunule învăţător, că vrednic de laudă te-ai făcut, cu purtarea jugului lui Hristos, pe care de bunăvoie tu însuţi în viaţă l-ai luat. Stins-ai zburdările trupului şi rob l-ai făcut duhului, cu rugăciunea, cu postul şi cu privegherea şi îngerească viaţă ai petrecut. Pentru aceasta, preasfinte părinte, ostenelile tale le preamărim şi lui Dumnezeu cu credinţă cerem să ne mântuim cu rugăciunile tale şi lumii să dăruiască mare milă.

Bucură-te ierarhul cel luminat cu razele dragostei dumnezeieşti, povăţuitorul călugărilor şi păstorul cel bun al credincioşilor; făclia înfrânării cea nestinsă, turnul răbdării cel neclintit izvorul mângâierii cel nesecat, al celor ce aleargă la tine cu credinţă; cel ce om ceresc şi înger pământesc ai fost, lui Hristos acum te roagă, să dea sufletelor noastre pace şi mare milă.

Bucură-te ierarhe al lui Hristos, arhipăstorul cel bun al Olteniei! Că prin iubirea de oameni şi prin bunătatea ta, preafericite, cu Dumnezeu te-ai unit. Săracilor părinte ai fost, celor din nevoi ajutător, celor întristaţi dulce mângâietor şi celor lipsiţi, miluitor. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, preafericite părinte Calinic, te lăudăm cu credinţă; şi lui Dumnezeu cerem să ne mântuim cu rugăciunile tale şi lumii să se dăruiască mare milă.

Bucură-te sfinţitorule părinte Calinic, arhiereul lui Hristos, grabnic ajutător al celor învăluiţi de viforul ispitelor şi al necazurilor, propovăduitorul Evangheliei, mângâietorul celor întristaţi şi făcătorule de minuni. Tu pe cele ce nu erau de faţă le spuneai şi pe cele de departe le vedeai, cu puterea Duhului. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cu bună cinstire pe ierarhul Domnului: Monahii pe îndreptătorul, păstorii şi învăţătorii pe povăţuitorul cel bun, cei din ispite şi necazuri pe sprijinitorul, cei din primejdii pe izbăvitorul, săracii pe ajutătorul, călătorii pe ocrotitorul, toţi pe mijlocitorul. Şi aşa, să strigăm: Preasfinţite părinte Calinic, ocroteşte turma ta, cu rugăciunile tale!

Şi acum…, a Născătoarei, glasul al 3-lea:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te mărim după cuviinţă pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul întâi al ierarhului,

Cântarea a 3-a, pe patru, şi din Canonul întâi, Cântarea a 6-a, pe patru.

Prochimenul, glasul 1: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere…

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26 -VIII, 2): Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem…

Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelepciune…

Stih: Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor.

Evanghelia de la Ioan (X, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt uşa… (caută Evanghelia a doua la Liturghia din Duminica a doua din Postul Mare).

Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de nimic rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

LUNA MAI

ZIUA A DOUA

Pomenirea celui între Sfinţi, Părintelui nostru Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.

Vezi şi indicaţiile de Ia «Rânduiala de tipic», tipărită Ia sfârşitul acestei cărţi.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea :

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Dumnezeiască râvnă având pentru Biserica cea sobornicească, ţi-ai înălţat sufletul la rugăciune şi te-ai împotrivit necredincioşilor din cetatea Sfântului Constantin. Pentru aceasta, învredniceşte-ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjmaşului celui ucigător de oameni, cu mijlocirile tale cele preaputernice către înduratul Dumnezeu, rugându-L să miluiască sufletele noastre.

   Cel ce pe strămoşii noştri i-ai povăţuit cu înţelepciune şi i-ai arătat biruitori în ispite, Sfinţite Atanasie, Părintele nostru; învredniceşte-ne şi pe noi, ca prin puterea ce izvorăşte din racla sfintelor tale moaşte, să păstrăm aprinsă candela credinţei, preaiubite.

   Grăbeşte a asculta rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinţei, Sfinte Atanasie. Iar cu puterea preoţiei, cea dată ţie de la Hristos, Dumnezeul nostru, păzeşte Biserica noastră neatinsă de pornirile întreitelor valuri ale eresurilor, preafericite.

   Neprivind la bătrâneţea şi la neputinţele trupului tău celui ostenit, te-ai îndreptat către domnii creştini, cerând milostenie şi ajutor pentru turma cea binecuvântătoare. Drept aceea, Arhiereul cel Veşnic, Hristos, ţi-a proslăvit cinstitul trup, dăruindu-i nestricăciune şi darul minunilor., Pentru aceasta şi noi, după cuviinţă, cinstim cu cântări sfintele tale nevoinţe.

Slavă..., acelaşi glas şi podobie :

   Înmulţind până în ultimul ceas al vieţii tale celei pământeşti talanţii ce ţi s-au dat, ai primit de la Hristos Dumnezeu, odihnă pentru multele tale osteneli, Atanasie. Dă-ne dar şi nouă putere, ca să lucrăm cele de folos, până este ziuă, rugându-te să se miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului, glasul al 3-lea :

Podobie : Laudă de seară...

   Laudă de seară aducem ţie, Părinte, mulţumind lui Dumnezeu. Izbăveşte-ne pe noi de ispite, cu rugăciunile tale, Atanasie prealăudate.

    Stih : Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de Iei (Ps. 56, 5).

   Pace cerească trimite Bisericii noastre, Sfinte, de la Dumnezeu, păzind-o cu rugăciunile tale de eresuri şi de tulburările vrăjmaşilor.

Stih : Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri (Ps. 56, 12).

   Hristos preamărindu-ţi trupul, Sfinţite Atanasie, acesta izvorăşte tămăduiri. Veniţi, deci, credincioşilor, să-l cinstim după cuviinţă.

Slavă..., glasul al 8-lea :

   Primind de la Dumnezeu, darul limbilor şi paşterea turmei celei cuvântătoare, te-ai arătat vrednic apărător al Scaunului constantinopolitan şi dascăl înţelept valahilor, Ierarhe Atanasie. Pentru aceasta, te rugăm acum, Sfinte, mijloceşte înaintea Sfintei Treimi, să se miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

TROPARUL Ierarhului, glasul al 8-lea :

   Primit-ai har bogat de sus, cel ce ai fost dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetăţii celei împărăteşti, povăţuitor sfinţit al creştinilor de la Dunăre şi comoară de mult preţ a Harkovului, Atanasie înţelepte, cel cu nume nemuritor. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului şi 5 ale Ierarhului.

Stihirile Ierarhului, glasul al 5-lea :

Podobie : Bucură-te, cămara...

   Bucură-te, Atanasie, Ierarhe preastrălucite, că luând Crucea pe umeri pentru Stăpânul Hristos, toate ale lumii le-ai lepădat; primind îngerescul chip, ţi-ai înflăcărat inima cu puterea Duhului Sfânt, lucrând cu râvnă la împlinirea poruncilor Evangheliei. Pentru acestea, te-a învrednicit Dumnezeu de mari daruri. Iar acum, roagă-te lui Hristos, Arhiereului celui Veşnic, să se miluiască sufletele noastre (de două ori).

   Bucură-te, preafericite, că te-ai arătat vas plin de fapte bune; că următor fiind marelui Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, ai păstorit cu înţelepciune poporul dreptcredincios, îndreptându-l către limanul mântuirii. Iar cu rugăciunea, cu postul şi cu privegherile ai biruit toate uneltirile vrăjmaşului, luând pentru aceasta de la Dumnezeu, dar de sfinţenie.

   Bucură-te, înţelepte Ierarh al lui Hristos, Atanasie, cel cu numele nemuririi, căci cu mintea ta, cea luminată prin cunoştinţa Sfintelor Scripturi, pe credincioşii creştini de la Dunărea de Jos i-ai învăţat tainele cele mântuitoare. Iar acum, împreună cu adunarea Arhiereilor bineplăcuţi lui Dumnezeu, roagă-te să se dăruiască sufletele noastre pace şi mare milă.

   Multe au fost pătimirile tale, Sfinte, pe care prin răbdare şi prin smerenie le-ai biruit. Asemănatu-te-ai întru încercări fericitului Ioan Gură de Aur, căruia următor pe scaun ai fost. Că izgonit fiind de vrăjmaşi, departe de turma ta cea cuvântătoare, de dreapta-credinţă nedepărtându-te, ziceai : Oriunde voi merge, pământul este al Domnului. Drept aceea, vestindu-te acum în locaşurile cele veşnice, roagă-te pentru noi, Atanasie preacinstite.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Din pruncie, ai urmat Evangheliei lui Hristos, fiind vestitor dumnezeieştilor daruri, prin chemarea la slujirea arhierească. Şi ca un înţelept păstor, Atanasie, nu te-ai spăimântat de viforul necazurilor, ci în biserica Sfântului Ierarh Nicolae din Galaţi stând, te rugai pentru poporul dreptcredincios, cerând de la Dumnezeu mare şi multă milă. Pentru aceasta, ascultând cererea ta Hristos Domnul, şi mângâiere dăruindu-ţi, sfârşitul cu fapte bune l-ai împodobit; iar acum, te-a încununat cu podoaba nestricăciunii, izvorând tămăduiri celor ce te laudă şi cu credinţă te cinstesc, Părinte Ierarhe, vrednicule de laudă.

Şi acum..., a Praznicului.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

De la înţelepciunea Iui Solomon, citire :

(VIII, 1-13)

   Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte preaplăcut. Mi-a fost dragă şi am cercetat-o din tinereţile mele şi am căutat să mi-o peţesc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Neamul ei cel bun şi-l preamăreşte prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, şi Stăpânul a toate o are în mare iubire, fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui. Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea, care toate le lucrează ? Dacă cuminţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţelepciunea, în toate câte sunt ? Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrânarea şi chibzuinţă, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa oamenilor; şi de pofteşte cineva să aibă ştiinţă întinsă, înţelepciunea ştie cele trecute şi întrezăreşte cele viitoare, ea ştie întorsăturile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremurilor şi ale sutelor de ani. Drept aceea, am hotărât să mi-o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfătui cele bune şi-mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri. Şi voi avea prin ea mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor bătrâni. Mă vor găsi pătrunzător Ia judecăţi, şi voi apărea uimitor în faţa celor puternici. Când voi tăcea, vor aştepta să încep să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare-aminte, şi când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toţi mâna Ia gură. Prin înţelepciune voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pomenire veşnică.

De la Iov, citire :

(V, 17-27)

   Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră ! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Căci EI răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete te va scăpa de la moarte şi în bătălie din primejdia săbiei. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu-ţi va păsa de fiarele pământului. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei şti cortul tău Ia adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa nu vei avea dezamăgire. Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului. Sosi-vei Ia mormânt la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă Ia vremea ei. Iată ceea ce am cercetat, şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(IV, 7-15)

   Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut Iui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul Iui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi. Căci plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihirile Sfântului, glasul al 3-lea :

   În pustie, oarecând, Mântuitorul a îndestulat mulţimea cu pâine. Iar tu, Atanasie, cu darul lui Dumnezeu, ai hrănit poporul cel dreptcredincios cu hrana duhovnicească a Sfintelor Scripturi. Ajută-ne, Sfinte, să nu fim lipsiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrana cea veşnică.

   Grăieşte David : Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-au înmulţit. Iar tu, Atanasie, după cuvântul acestuia, roade duhovniceşti dăruieşti, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Trupul tău, înţelepte Atanasie, s-a arătat izvor de tămăduiri. Veniţi dar, credincioşilor, să sărutăm cu credinţă cinstitele sale moaşte, ca prin rugăciunile lui să dobândim iertare de păcate, mare milă şi izbăvire din cursele vrăjmaşului.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului, glasul 1:

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Prealăudate Ierarhe, nu te-ai înfricoşat de pornirile celor necredincioşi, ci mintea ţi-ai înălţat la cele cereşti. Prin rugăciune şi prin postiri, uşile raiului le-ai deschis. Iar prin cinstitele tale moaşte, dăruieşti vindecări celor ce te fericesc pe tine, mărite Atanasie.

    Stih : întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării (Ps. 80, 6).

   Multe au fost încercările prin care Dumnezeu ţi-ai lămurit cugetul, ca aurul în topitoare. Căci întru adevăr rămânând statornic, te-ai arătat tuturor marginilor, cinstitor şi apărător al Ortodoxiei. De care dar, şi pe noi ne învredniceşte, cu rugăciunile tale, Atanasie preaalesule.

Stih : Altarele Tale, Doamne al puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu (Ps. 83, 4).

   Râvnitor scaunelor Apostolilor fiind, păstor tesalonicenilor şi celor din cetatea Constantinopolului ai fost ales. Pentru aceasta, Biserica lui Dumnezeu bine chivernisind, ctitor bisericii Sfântului Ierarh Nicolae ai fost, fericite Atanasie, lauda cea mare a preoţilor, sfinţite tăinuitorule.

Slavă..., glasul al 4-lea :

   Sufletul tău cel sfinţit prin virtuţi, în Ierusalimul ceresc sălăşluindu-se, iubitorule de Hristos, Atanasie; trupul tău în cetatea Harkovului, şi-a aflat locuinţă. Iar prin rânduială dumnezeiască, o parte din sfintele tale moaşte s-a dat spre închinare, poporului dreptcredincios din Galaţi, care cu bucurie te cinsteşte, Părinte prealăudate.

Şi acum..., a Praznicului.

    La binecuvântarea pâinilor se cântă troparul Ierarhului (de două ori) şi al Praznicului (o dată). Iar dacă nu se face Litie, se cântă troparul Ierarhului, Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Ierarhului, Şi acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

Stih 1: Auziţi acestea, toate neamurile, ascultaţi, toţi cei ce locuiţi în lume (Ps. 48,1).

   Viaţă nematerialnică în trup ai petrecut, prea-alesule între Ierarhi, sfinţite Atanasie. Pentru aceasta te fericim, ca pe unul care ai aflat har la Dumnezeu, cerescul Părinte; pe Care roagă-L să ne izbăvească din ispite şi din nevoi.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Cu darul Mântuitorului, moaştele slăvitului Ierarh, tuturor lucrează tămăduiri, fiind vrăjmaşilor celor neadormiţi rană de mult plâns. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum..., a Praznicului.

Polieleul şi Mărimurile, glasul 1:

Stihiră :

   Mărimu-te pe tine, Sfinţitorule Părinte Atanasie, şi cinstim sfântă pomenirea ta; că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Altă stihiră :

   Veniţi toţi, într-un glas să lăudăm pe Atanasie, zicând : Pe învăţătorul credincioşilor.

    Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3).

    Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale (Ps. 25, 8).

    Stih 4: Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată (Ps. 36, 30).

    Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme (Ps. 111,6).

    Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps. 83, 5).

Slavă..., glasul 1:

   Slavă Ţie, Treime Sfântă : Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicând : Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas :

   Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând : Şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule. (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea :

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Suindu-te la înălţimea faptelor bune şi cu dumnezeiasca strălucire cea de acolo luminându-te, Părinte, cu razele Duhului te-ai arătat cu adevărat strălucit luminător, folositor nebiruit fiind întru nevoi. Pentru aceasta, în chip preamărit pe vrăjmaş biruind, minciuna ai alungat şi pe oameni bine i-ai îndreptat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :

Prochimen, glasul al 4-lea :

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi Cuvioşii Tăi se vor bucura (ps. 131,9).

Stih : Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48, 3).

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan (X, 1-9): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul : Adevărat, adevărat zic vouă... (caută la 21 mai).

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

    Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihiră, glasul al 6-lea :

   Următor poruncilor lui Hristos făcându-te, fericite Atanasie, cu postul, cu rugăciunea, taberele vrăjmaşilor ai izgonit, iar prin răbdare, mulţimea necazurilor celor cu anevoie de purtat le-ai înfrânt; înstrăinarea prin nădejde ai îmblânzit, învârtoşarea necredincioşilor prin credinţă ai surpat. Pentru aceasta, îndrăznire având către Dumnezeu, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, şi al Ierarhului pe 6.

CANONUL Ierarhului

Cântarea I, glasul 1:

Irmos : Dreapta Ta cea purtătoare...

   Preaînţelepte Atanasie, cu strălucirile rugăciunilor tale, risipeşte întunericul cugetului meu; ca prin cântări de mulţumire să te măresc, vrednicule de laudă.

   Cu râvnă ai păstorit turma cea cuvântătoare a lui Hristos, Atanasie, Sfinţite Ierarhe, Împăratului celui veşnic, jertfa cinstită aducând viaţa ta, Preafericite.

Slavă...

   Plin fiind de dumnezeiască dragoste, ca un alt Moise te-ai arătat în vremurile cele cumplite, întărind poporul dreptcredincios, care era în amara robie a necredincioşilor, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Născut-ai, Stăpână, pe Făcătorul a toată făptura; învredniceşte-ne milostivirii tale celei nemărginite, pe noi cei ce vestim minunile tale.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Cel ce singur ştii neputinţa...

   Din părinţi cinstitori de Dumnezeu răsărind, dreapta-credinţă o ai deprins din fragedă vârstă. Pentru aceasta, pe tine te mărim, Atanasie, cunoscătorule al Scripturilor.

   Dar ai primit de la Hristos, a preamări Sfânta Treime, în cântări şi stihuri alese. Iar acum, împărtăşindu-te vederii Ei, nu înceta a te ruga, să ne mântuim noi toţi.

Slavă...

   Adâncurile înaltei filozofii cercând, şi sufletul lipindu-ţi de învăţăturile cele folositoare, următor te-ai arătat marelui Atanasie, alcătuind cu graiuri meşteşugite scrieri dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Cu rugăciunile tale cele bine-primite, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, care ne împresoară, şi ne scapă din focul cel veşnic.

Condacul şi Icosul Praznicului.

SEDEALNA Sfântului, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   Tainele Scripturii aflând, te-ai sârguit să Ie împărtăşeşti celor dornici de mântuire. Şi ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieştile cuvinte, pe cei ce te ascultau, i-ai îndemnat să meargă pe calea cea bine plăcută lui Dumnezeu, fericite Atanasie.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Ca pe un munte umbrit...

   Viaţa îngerească dorind, lumea ai părăsit şi cu haina călugăriei te-ai împodobit. Cu fecioria, cu sărăcia cea de bunăvoie şi cu ascultarea, ispitele sihăstriei ai biruit, Părinte prealăudate.

   Iubitor al nevoinţelor pustniceşti fiind, în Muntele Atonului te-ai suit, Cuvioase; iar ca un înger în trup, pe Născătoarea de Dumnezeu, întru laude o preamăreai.

Slavă...

   Cu cetele Sfinţilor nevoitori te veseleşti acum, Atanasie înţelepte. Iar noi după datorie te cinstim, lăudând întru cântări, virtuţile cu care te-ai încununat, vrednicule de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Maică Preacurată a Ziditorului tuturor, du rugăciunile noastre cele smerite, Fiului tău şi Dumnezeu. Şi cere iertare robilor tăi, cu totul lăudată.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Cel ce ai luminat...

   Ştiindu-te sârguitor către cele sfinte şi cunoscând priceperea ta, soborul arhiereilor te-a uns mitropolit al Tesalonicului. Iar tu, ca un bun, ai păstorit turma cea cuvântătoare, Părinte.

   N-au suferit necredincioşii să vadă în rânduială Biserica Iui Hristos, pe care bine o ai povăţuit, Atanasie, ca oarecând slăvitul Pavel. Pentru aceasta şi izgonire ai răbdat, cinstite Ierarhe.

Slavă...

   Vrând să iei cinstitul locaş al tesalonicienilor din mâinile păgânilor, te-ai rugat lui Dumnezeu, păstorule cel bun, care îţi pui viaţa pentru oile tale, îmblânzind pe cei potrivnici.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Nu se pricepe toată făptură a te lăuda pe tine, ceea ce eşti mai cinstită decât oştile îngerilor. Ci, binevoieşte a ne da grai şi înţelepciune, ca să te mărim după cuviinţă, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi...

   Valuri întreite s-au abătut peste Biserica cea din cetatea marelui Constantin. Iar tu, Ierarhe, pe umeri purtând omoforul, ai potolit furia necredincioşilor, întorcându-te în pace la turma ta.

   A doua oară fiind chemat în scaun, dar nerăbdând uneltirile şi lăcomia cea nemaiauzită a celor rău credincioşi, ai lăsat Constantinopolul, dând tuturor iertare, Atanasie înţelepte.

Slavă...

   Apără-mă, Doamne, Dumnezeul meu; mântuieşte-mă după mare mila Ta, ai strigat ca oarecând David, sfinţite Ierarhe. Iar paşii către Moldova binecredinciosului voievod Vasile ţi-ai îndreptat.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Ca una care ai urmat voinţei cerescului Părinte, Stăpână, ajută-ne şi pe noi să împlinim spre mântuire, dumnezeieştile porunci cele nepieritoare.

CONDACUL Ierarhului, glasul al 8-lea :

Podobie : Apărătoare Doamnă...

   Vrednic apărător al credinţei ortodoxe şi icoană înfrumuseţată a arhieriei te-ai arătat, Sfinte Atanasie. Iar ca cel ce ai îndrăzneală către înduratul Dumnezeu, cere sufletelor noastre pace şi mare milă, ca să-ţi cântăm : Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite !

ICOS

   Slujit-ai cu râvnă Biserica lui Dumnezeu cea dreptmăritoare, Atanasie, mărturisind dreapta-credinţă la Tesalonic, în Moldova şi în Rusia, şi bine statornicind dogmele Părinţilor. Drept aceea, ne învredniceşte şi pe noi a-ţi aduce după putere şi cu cuviinţă, laude ca acestea : Bucură-te, floarea credinţei răsărită în pământ creştinesc; Bucură-te, dascăl ales din cinul călugăresc; Bucură-te, iscusit lucrător în via Domnului; Bucură-te, pom răsădit în grădina raiului; Bucură-te, glas care vesteşti cunoştinţa; Bucură-te, pildă de neobosită nevoinţă; Bucură-te, dumnezeiesc luminător care arăţi mântuirea; Bucură-te, slugă credincioasă care ai câştigat împărăţia; Bucură-te, izvor care dăruieşti curăţirea; Bucură-te, adânc de înţelepciune care tai nerodirea; Bucură-te, iconom credincios al vistieriilor cereşti; Bucură-te, tâlcuitor înţelept al tainelor celor dumnezeieşti; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcătorule de minuni !

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinţi, Părintelui nostru Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.

   Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie s-a născut din părinţi binecredincioşi, către sfârşitul veacului al XVI-lea, în oraşul Rethimno din insula Creta, primind la Botez numele Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind dreapta-credinţă într-o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană. Încă din fragedă vârstă, se străduia să împlinească poruncile Evangheliei propovăduite în Creta pentru întâia oară de Sfântul Apostol Pavel. Râvnind la viaţa duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieţilor Sfinţilor, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoinţelor acestora. După moartea tatălui său, se călugăreşte la Metocul sinaitic din Heracleea (sau la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai), primind numele Atanasie. Dorind însă o viaţă duhovnicească mai înaltă, după ce a vieţuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic unde a fost hirotonit ierodiacon, plecă în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu (sau Xiropotamu), unde i se dă ascultarea de a sluji la trapeză. Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore, având drept aşternut, atât vara cât şi iarna, pământul gol. În urma unui pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, va deveni cunoscut pentru darul oratoriei şi alesele sale cunoştinţe teologice. Potrivit unei scrieri greceşti vechi, Atanasie Patelarie se afla pe Ia anul 1626 în Ţara Românească (Valahia), ca dascăl; aici va traduce Psaltirea în limba greacă populară. Patriarhul Constantinopolului, Chirii Lucaris (f 1638), îl va chema pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, scaun pe care cu trei secole înainte fusese Sfântul Grigorie Palama (f 1359). De aici, mitropolitul Atanasie va trimite mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci. În anul 1634, în martie, când Patriarhul Chirii Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este aşezat pentru puţină vreme (patruzeci de zile), mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, necredincioşii îl vor sili pe mitropolitul Atanasie să părăsească scaunul Tesalonicului. Nevoit să strângă milostenie cu care să plătească datoriile mitropoliei va pleca spre Moldova, unde va găsi ajutor şi sprijin, la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634- 1653), care îl trimite la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi, întorcându-se la Constantinopol încă o dată, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită presiunii turcilor, şi să se întoarcă la Galaţi. Slujitorii şi credincioşii din oraşul de Ia Dunăre s-au bucurat mult de blânda şi înţeleapta păstorire a Patriahului Atanasie, care s-a arătat statornic în credinţă, purtându-şi crucea în chip neşovăielnic. Sfântul Atanasie şi-a exprimat dorinţa de a-şi sfârşi viaţa la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi (pe care o numea, mănăstirea mea), dar voia lui Dumnezeu a fost alta; a continuat să strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupaţie turcească. Ajungând bătrân şi bolnav în Rusia, a primit însemnate daruri de Ia ţar şi de Ia Patriarhul Nicon (1652-1666). La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk. Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar, mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai. A rânduit a se aduce daruri şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Apoi, s-a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i-au făcut bine şi pentru cei care l-au prigonit ori nedreptăţit în viaţă; şi-a cerut iertare de la toţi, iertându-i la rândul său pe toţi. Cu cugetul împăcat şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul, Ia 5 aprilie 1654 (a treia zi de Paşti), în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins : Doamne, primeşte sufletul meu. A fost îmbrăcat în veşminte arhiereşti şi aşezat în jilţ, ţinând în mână cârja. Apoi, a fost pus într-un mormânt săpat înlăuntru bisericii Mănăstirii din Mgarsk. Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit de privegheri al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat abia după opt ani de la mutarea sa la locaşurile cele veşnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei (sec. XVII), care venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie. Sfântul Atanasie i s-a arătat şi i-a cerut să fie luat din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg şi neputrezit, răspândind miresmă plăcută. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste în partea dreaptă a Bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinţi, a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai. Cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins de două ori biserica, dar nu şi pe vieţuitorii mănăstirii pe care i-a păzit Sfântul. La începutul veacului al XX-lea, Sfintele moaştele au fost duse la Harkov, iar din anul 1943, au fost puse spre închinare în catedrala Buna Vestire din acelaşi oraş. În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osârdia Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, a fost adusă într-o icoană, de la Harkov la Galaţi, o părticică din moaştele Sfântului Atanasie. Doi ani mai târziu, spre bucuria şi întărirea preoţilor şi credincioşilor de la Dunărea de Jos, ierarhul gălăţean a mai adus şi unul din veşmintele în care au fost aşezate la Harkov, moaştele Sfântului Ierarh Atanasie, care s-au arătat izvor de vindecări, tămăduind multe boli şi neputinţe.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Cuptor duhovnicesc...

   Izgonit fiind de necredincioşi, aflat-ai liniştea în Moldova, la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae, Părinte, învăţându-i pe credincioşi tainele cele dumnezeieşti şi întărindu-i în credinţă.

   Trimis-ai Atanasie, scrisori pentru ajutorarea Bisericii celei împresurate de valul întreitelor primejdii, ajutător având pe Dumnezeu, Cel ce uşurează povara cea greu de purtat.

Slavă...

   Vreme îndelungată ai păstorit poporul drept-credincios de la Dunărea de Jos. Pentru aceasta cinstitul voievod, căuta sfatul şi folosinţa rugăciunilor tale, de care ne învredniceşte şi pe noi, Ierarhe.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Din pântecele tău cel preacurat a izvorât lumii iertarea, dumnezeiască Fecioară, Care a biruit pe începătorul răutăţii, zdrobind sub picioarele Sale, a şarpelui tiranie.

Cântarea a 8-a :

Irmos : în cuptor tinerii lui Israel...

   Dorind a-ţi ajuta Biserica, Sfinte, ai alergat degrabă la ţarul Rusiei. Iar el văzând ostenelile tale cele multe, de daruri bogate te-a umplut, cerându-ţi să-l pomeneşti în rugăciunile tale.

   Cu bucurie râvneai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te aşteptau obştea şi credincioşii gălăţeni. Dar Dumnezeu a rânduit să afli odihnă în pământul Ucrainei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Ştiind de mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit milosteniile împărăteşti, sfintelor biserici şi mănăstiri; şi ţi-ai dat sufletul lui Hristos, ţinând în mâini dumnezeiasca Evanghelie.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Prin nepurtarea de grijă şi amăgirea tiranului, mi-am întinat sufletul. Ci grăbeşte, o, Maică, de mă curăţeşte prin harul Fiului tău şi Dumnezeu, şi luminează făptură cea zidită după chipul Lui.

Cântarea a 9-a :

Irmos : închipuirea naşterii tale...

   După opt ani de la minunata ta adormire, au fost aflate cinstitele tale moaşte, întregi şi cu bună mireasmă. Şi ai primit cinstita închinare de la cler şi credincioşi, Părinte Cuvioase.

   Cine va putea spune mulţimea minunilor, ce se arată celor ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc moaştele tale, Fericite. Că bolile sufleteşti şi trupeşti tămăduieşti, ca unul care de Ia Dumnezeu, dar ai primit.

Slavă...

   Viaţa ta îmbunătăţită să ne fie şi nouă pildă spre lucrarea faptelor bune, ca să-ţi aducem laude şi cântări duhovniceşti Ia pomenirea ta cea de peste an, Atanasie prealăudate.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Nespusă bucurie ai adus oamenilor prin rodul cel dumnezeiesc al pântecelui tău, Preacurată. Deci, minunându-ne de harul ce este întru tine, împreună cu îngerul strigăm : Bucură-te !

LUMINÂNDA Ierarhului, glasul al 3-lea :

Podobie : Cămara Ta, Mântuitorul meu...

   Cămara sufletului tău s-a umplut, în ceruri, de lumina Iui Hristos; iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri credincioşilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Ierarhului, glasul al 8-lea, însuşi glasul :

   Să lăudăm minunata petrecere a celui dintre Ierarhi, Atanasie preacinstitul. Că pe noi pe toţi, în multe feluri, ne-a învăţat chipul adevăratei nevoinţe şi stăruinţa în rugăciune; dar mai presus de toate, ne-a arătat că este mai de folos să păzim dreapta-credinţă.

   Sfinţite povăţuitorule, n-ai încetat a îndemna turma cea cuvântătoare încredinţată ţie, să alerge la izvorul cel dătător de viaţă al dumnezeieştilor Scripturi. Pentru aceasta, Ierarhe, te rugăm să reverşi asupra noastră darul înţelepciunii, ca să aflăm şi noi acest izvor.

   Încălţările picioarelor tale, mărturie sunt adevăratei alergări către cei din nevoi, care îţi cer ajutorul, Atanasie. Milostiveşte-te deci, şi spre noi, care ne rugăm cinstitei tale icoane, să dobândim de la Hristos, Dumnezeul nostru, pace şi mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Pe steaua cea prealuminoasă a Ortodoxiei; pe purtătorul cel vrednic al tainei învierii lui Hristos în lume, toţi să-l lăudăm. Căci acesta, cu cunoştinţa şi cu înţelepciunea încingându-se, a risipit întunericul necredinţei şi pe poporul cel drept-credincios către Hristos, Lumina cea neînserată, l-a îndreptat. Încă şi pe urmele slăvitului Apostol Andrei mergând, în cetatea cea de la Dunărea de Jos a ajuns, păstor făcându-se credincioşilor de aici, din voia binecredinciosului voievod, Vasile al Moldovei. Pentru aceasta, să-i strigăm : Bucură-te, Ierarhe, de trei ori fericite; lauda Patriarhilor ortodocşi, care nu încetezi să te rogi lui Dumnezeu, pentru noi, cei ce te cinstim cu dragoste.

Şi acum.., a Praznicului.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

Ceasul întâi şi otpustul deplin.

LA LITURGHIE

    La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, şi din Canonul Ierarhului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Ierarhului, glasul 1: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps. 48,3). Stih : Auziţi acestea, toate neamurile, ascultaţi, toţi cei ce locuiţi în lume (Ps. 48, 1). Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26-VIII, 2): Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem... (caută la 13 noiembrie). Aliluia, glasul al 2-lea : Gura dreptului va deprinde înţelepciunea (Ps. 36, 30). Stih : Legea Dumnezeului său în inima lui (Ps. 36, 31). Evanghelia de la Ioan (X, 9-16): Zis-a Domnul : Eu sunt uşa... (caută duminică în Săptămâna a 2-a din Postul Mare). CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul (Ps. 111, 6).

LUNA MAI

ZIUA A TREIA

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Irodion de la Lainici.

Vezi şi indicaţiile de la «Rânduiala de tipic», tipărită la sfârşitul acestei cărţi.

SĂ SE ŞTIE : Că de va fi hram, se face priveghere; iar în toate celelalte biserici, se cântă Polieleu.

LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului şi 5 ale Sfântului.

Stihirile Cuviosului, glasul 1:

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Sfinte Preacuvioase Irodioane, cu vrednicie stai împreună cu Sfântul Ierarh Calinic, în Biserica slavei, şi mijlocitor adevărat în ceruri aflându-te, ocrotire aflăm noi toţi de la tine; căci la măsura Părinţilor de demult ai ajuns, preafericite. (de două ori).

   În chip tainic, Proorocul cu privegheri şi cu post, dumnezeiasca Lege pe pământ a primit-o; dar tu de al înainte-vederii dar te-ai învrednicit, pe toate privindu-le în Duhul Cel Preasfânt; şi pustniceşte în Lainici ai petrecut, de Hristos împărtăşindu-te. (de două ori).

   Născut fiind după chipul tainic al Ziditorului, purtătorule al harului, şi dobândind în viaţă a sfinţeniei slavă, eşti viu şi după moarte; că pe toate văzându-le, luminat-ai, Părinte, pe cei trupeşti.

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Părinte Cuvioase, Irodioane, luminatu-te-a pe tine cu darul cunoştinţei Stăpâna lumii, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu; pentru aceasta, te rugăm vindecă neputinţele credincioşilor, care cu dragoste cinstesc şi se închină preasfintelor tale moaşte; că tu, Sfinte, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

VOHOD, Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(V, 15-23; VI, 1-3)

   Iar cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este de la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită, şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(III, 1-9)

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(IV, 7-15)

   Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi. Pentru că bătrâneţile sunt cinstite nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţa cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi trăind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu strice răutatea mintea lui sau viclenia să înşele sufletul Iui; că mâhnirea răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârşindu-se în scurt timp, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar noroadele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus la cuget unele ca acestea; căci har şi milă este întru preacuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului şi ale Sfântului, glasul 1:

   Zburând împrejurul crugurilor cereşti, prin viaţa îndumnezeită, o, Părinte Irodioane, ai intrat în nor, prin care cu adevărat nu prin chipuri umbroase, ci prin har te-ai arătat lui Dumnezeu, Cuvioase, primind în sine strălucirile.

   Pe pământ petrecând încă, fericite, vedeai tainic cetele cereşti, păzind pe călugării cei de sub tine; pentru aceea cu mult mai vârtos acum, mutându-te în ceruri, cu veselie dănţuieşti împreună cu acelea pururea, Cuvioase Irodioane.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Cuvioase Părinte Irodioane, ascultând glasul Evangheliei Domnului, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic socotindu-le, pentru aceasta tuturor ai strigat : Iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; nimic să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui, ca să aflaţi odihnă împreună cu toţi Sfinţii, când va veni întru slava Sa; cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuviosului, glasul al 2-lea :

Podobie : Casa Efratului...

   Sfinte Irodioane, din ceruri ne pogoară dumnezeiasca lumină, că tu eşti ocrotitorul Olteniei, Părinte înţelepte.

Stih : Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6).

   Pe trâmbiţa Duhului, pe stareţul cel mare de Ia Lainici cu închinare slăvindu-l, aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu.

Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. 111, 1).

   Vasului celui sfinţit şi sfeşnicului Luminii, lui Irodion slăvitul, smerită cântare la ceruri îi ridicăm.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Toţi să preaslăvim pe Sfântul Irodion, pe ocrotitorul nostru cel bun şi slava monahilor; pe comoara cea din Scriptură tainic ascunsă, organul cel sfinţit şi sălaş al Preasfintei Treimi; că a sihăstrit urmându-i Preacuratei ca un fiu, iar ca un tată milostiv şi blând pe toţi i-a iubit, în chip tainic. Şi acum noi credincioşii, fără tăcere slavă înălţăm Atotţiitorului; că acesta Iui Hristos se roagă, să păzească şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

La binecuvântarea pâinilor :

Troparul Cuviosului (de două ori), şi Născătoare de Dumnezeu... (o dată).

Troparul Cuviosului, glasul al 5-lea :

   Pe luceafărul cel din Oltenia, cu închinare de taină ca pe un Părinte ales să-l slăvim, acum noi credincioşii; că înainte-văzător fiind Sfântul Irodion, de boli pe toţi vindecându-i, duhovnic dumnezeiesc s-a arătat în viaţa sa.

Şi citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   Duhovnic iscusit ai ajuns, Cuvioase Părinte, viaţa cea mai bună dorind din pruncie; şi Sfântului Ierarh Calinic următor te-ai făcut; mijloceşte-ne, fericite, să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua judecăţii. (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   Asemenea Cuvioşilor Părinţi ai trăit, Cuvioase Irodioane, pe toate Mântuitorului Hristos dăruindu-le; că lumina Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu insuflate. (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Polieleul şi Mărimurile, glasul 1:

Stihiră :

   Mărimu-te pe tine Cuvioase Părinte Irodioane, şi cinstim sfântă pomenirea ta, povăţuitorule al monahilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră :

   Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pe Cuviosul Părintele nostru Irodion, zicând : Pe lauda Lainiciului.

    Stih 1: Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi El a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea (Ps. 39, 1).

    Stih 2: Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit din lipsa untdelemnului (Ps. 108, 23).

    Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Ps. 16, 4).

    Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (Ps. 29, 11).

    Stih 5: Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său (Ps. 4, 3).

    Stih 6: Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui (Ps. 29, 4).

Slavă..., glasul 1:

   Slavă Ţie, Treime Sfântă : Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicând : Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas :

   Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând : Şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   În Lainici ai ajuns, fericite Părinte, pe mâini ridicând a Stăpânului Cruce, la care închinându-te ai primit proorociile; mijloceşte-ne, Cuvioase, ca să aflăm milă şi har de la Domnul în ziua sfârşitului nostru (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :

PROCHIMEN, glasul al 4-lea :

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6).

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ? (Ps. 115, 3)

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei (XVIII, 1-5 şi XI, 25-30) : În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus...

Psalmul 50, Slavă..., glasul al 2-lea :

   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Irodion, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

    Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihiră, glasul al 6-lea :

   Cuvioase Părinte Irodioane, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor şi a învăţăturilor tale, pentru care în ceruri ai aflat răsplătire; taberele diavoleşti le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fară prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletele noastre.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, şi al Cuviosului, pe 4.

CANONUL Cuviosului

Cântarea I, glasul 1:

Irmos : Dreapta Ta cea purtătoare...

   Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar tu, Sfinte Irodioane, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al Cuvioşilor, dumnezeiască petrecere ai aflat.

   Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu retrăgându-te în singurătăţi, te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi, împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă...

   Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi, a câştigat biruinţă vremelnică, iar tu Sfinte, în post şi în rugăciuni te-ai ostenit, şi priveghind adeseori, Domnul Cel Preaînalt, S-a sălăşluit întru tine.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Mai presus de fire S-a întrupat din tine Maică Fecioară, Cel fără de ani, Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa, cu învierea cea de a treia zi, l-a ridicat pe om la ceruri.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Însuţi Cel ce ştii...

   În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu faptele Evangheliei Domnului; iar duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune, Cuvioase, veselind Biserica; drept aceea, şi noi te slăvim pururea.

   Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine, Cuvioase Părinte, smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata Fecioară; şi dreptar preablând ai fost, şi pildă tuturor, întărind adunarea ortodocşilor.

Slavă...

   În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom al raiului te-ai făcut, Părinte, ajungând la odihna cea veşnică.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Cuvântul Părintelui ceresc fiind, şi frământătura noastră luându-o, din Maică Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel fără de păcat, prin jertfa Sa a şters păcatele noastre.

SEDEALNA Cuviosului, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase, jertfindu-ţi viaţa Iui Dumnezeu; că darurile Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi, preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Munte umbrit cu Darul...

   Chip al înfrânării arătându-te, bunule Părinte, ai stins cu roua nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii te-a făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

   Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule, povăţuind adunarea sihaştrilor.

Slavă...

   Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris mai înainte în Scripturi, iar tu păstor duhovnicesc ai fost rânduit de Sfântul Ierarh Calinic, ca să călăuzeşti adunarea Bisericii.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Apele cele amare, Proorocul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii Ierihonului degrabă i-a scăpat; iar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine Preacurată, ne-a sfinţit, spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Cel ce ai luminat...

   De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers, Cuvioase Irodioane, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului, te-ai făcut jertfelnic preasfinţit, curăţindu-te cu rugăciunea, de Dumnezeu văzătorule.

   Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorând cugetarea cea lumească cu cugetarea la Patimile Mântuitorului Hristos, iar prin post şi prin rugăciune neîncetată, te-ai sfinţit preablândule Părinte, bucurându-te neîncetat.

Slavă...

   Moise, mâinile întinzându-şi la cer a învins pe vrăjmaşul Amalec, iar tu, Părinte Irodioane, neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi...

   Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Irodioane, şi primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.

   Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, Părinte, în lumina cea neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit, prin care vezi acum preastrălucita desfătare a Cuvioşilor.

Slavă...

   Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare, Cuvioase Irodioane. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Cernica l-ai primit.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   A luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşeala strămoşilor; că întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a treia zi din mormânt, pe toţi i-a mântuit.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 8-lea :

Podobie : Apărătoare Doamnă...

   Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, şi încredinţându-te ei ca un fiu, ai ajuns în lăcaşurile Domnului jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci, Părinte Irodioane.

ICOS

   Cum te vom numi pre tine Sfinte Irodioane ? Cer, că ai purtat în suflet icoana întrupării ? Rai, că te-ai arătat pom cu luminoasă roadă ? Vas preacurat al Dumnezeirii, că ne-ai dat cinstitele tale moaşte ? Fiu al Tatălui ceresc, că te-ai făcut împlinitor al poruncilor Lui ? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre ca neîncetat să-ţi cântăm : Bucură-te, ucenic iubit al Sfântului Ierarh Calinic; bucură-te, că la Cernica te-ai nevoit şi de Duhul Sfânt ai fost povăţuit; bucură-te, nevoitorule în Mănăstirea Lainici; bucură-te, cerb al munţilor virtuţii adăpat din Dumnezeu; bucură-te, Părinte bun şi iubitor, care petreci în lumina cea neapropiată; bucură-te, că prin dragostea de Dumnezeu alungi întunericul; bucură-te, pietricică albă-scumpă ce porţi nume de taină; bucură-te, chip de pustnic cuvios îmbrăcat în dalbă haină; bucură-te, taina chipului de înger ce în om se cuprinde; bucură-te, Sfânt Părinte care porţi pecetea cuvioaselor nevoinţe; bucură-te, biruinţă neîncetată ce înfrângi nenumărate ispite; bucură-te, mărturisire a Treimii dată-n duh de rugăciune; bucură-te, nume dulce de Părinte, Irodioane fericite !

SINAXAR

    În această lună, în ziua a treia, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Irodion de la Lainici.

   Acest Cuvios Irodion este unul dintre marii Părinţi duhovniceşti ai monahismului românesc, care au strălucit în mănăstirile din Oltenia. Sfinţenia sa a strălucit vreme de jumătate de veac în Mănăstirea Lainici, fiind un călugăr iubitor al înfrânării şi al rugăciunii neîncetate. Fericitul s-a născut la Bucureşti, în anul 1821, şi a intrat de mic în obştea Mănăstirii Cernica. Aici, în scurt timp a deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, încât întrecea pe mulţi cu rugăciunea, smerenia, cinstea şi ascultarea. Însuşi Sfântul Ierarh Calinic, stareţul său, văzându-i râvna călugărească l-a primit în rândul monahilor, dându-i numele de Irodion. De atunci, fericitul a înmulţit şi mai mult ostenelile şi nevoinţele, postind îndelung şi împlinindu-şi canonul şi pravila cu multă osârdie. Nu lipsea de la slujbele bisericeşti, iar ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai grele. Mai târziu, Sfântul Calinic, devenit episcop al Râmnicului, cunoscându-i îndeaproape petrecerea, l-a adus de la Cernica la schitul Lainici, de pe Valea Jiului. Aici l-a hirotonit diacon şi preot, iar apoi l-a numit egumen al acestui schit. Datorită virtuţilor sale alese de Părinte duhovnicesc, Sfântul Calinic l-a ridicat la rangul cel mai înalt al călugăriei, acela de arhimandrit, alegându-l totodată şi duhovnic al său. Ca preot şi duhovnic, fericitul Irodion s-a nevoit atât de mult, încât chipul nevoinţelor sale nimeni nu-l poate spune, că se ostenea mai mult decât toţi şi se silea să fie plăcut tuturor cu cuvântul şi cu fapta. Dar, cu cât se silea pentru a spori viaţa duhovnicească la schit, cu atât mai mult era cuprins de dorinţa liniştirii şi a rugăciunii neîncetate. Astfel că, în repetate rânduri s-a retras din ascultarea de povăţuitor la părinţilor şi fraţilor, pentru a fi cât mai aproape de Dumnezeu. De cele mai multe ori, Cuviosul era numit stareţ al obştii ca să înlăture instabilităţiile care se arătau în sânul monahilor de la Lainici. Astfel, părinţii şi fraţii au cerut Sfântului Ierarh Calinic, ca să le trimită din nou ca stareţ pe Cuviosul Irodion. Iar ca să arate că vor fi ascultători Cuviosului, părinţii l-au încredinţat pe Sfântul Ierarh Calinic, că nu vor ieşi din cuvântul stareţului până la sfârşitul vieţii lor. În acest fel, Cuviosul Irodion ajunge din nou la conducerea obştii de la Lainici, unde toţi îl cinsteau şi îl iubeau ca pe un adevărat tată şi Părinte duhovnicesc. La cererea părinţilor de a pune stareţ pe Părintele Irodion, s-a adăugat şi rugămintea ctitorilor mănăstirii, care i-au scris Sfântului Ierarh Calinic, ca să-l pună stareţ pe Cuviosul Irodion, căci are duhul înţelepciunii şi al smereniei. Astfel, plăcutul lui Dumnezeu, Irodion, ajunge în urma acestor insistente cereri pentru a treia oară stareţ. Odată numit stareţ, Cuviosul Irodion s-a străduit şi mai mult, lucrând cu râvnă la buna chivernisire a mănăstirii. Şi pentru că monahii de la schitul Locurele nu terminaseră de zidit biserica, stareţul s-a silit să sfârşească lucrare şi după scurt timp, i-a cerut Sfântului Ierarh Calinic să sfinţească Biserica cea nouă. Cuviosul Irodion şi-a îndreptat atenţia şi asupra sporirii numărului monahilor de la Lainici. Pentru aceasta, i-a cerut Sfântului Ierarh Calinic să-i aprobe tunderea în monahism a mai multor fraţi, pe care i-a povăţuit la viaţa pustnicească şi la rugăciunea neîncetată. În toate faptele, osteneala Sfântului s-a arătat pentru toţi pilduitoare. Deci, sporind cu cinstea şi cu vrednicia, Sfântul Calinic l-a chemat Ia Craiova şi i-a încredinţat ascultarea de ecleziarh. Însă, dragostea pentru pustie şi pentru obştea lui, l-au făcut pe Cuviosul să ceară să revină Ia schitul său, la scurt timp. Astfel Sfântul Irodion, s-a retras la schit, spre a-I izbăvi iarăşi de necazuri şi de neorânduială. De acum înainte, Cuviosul avea să readucă întregii obşti încrederea în Dumnezeu şi dorinţa după viaţa cea duhovnicească, să le insufle părinţilor şi fraţilor ascultarea şi smerenia şi să Ie întărească voinţa de a birui ispitele vieţii. Ca şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion socotea că supunerea smerită este cea mai mare virtute pentru monahi şi temelia vieţii călugăreşti. Dar aceasta se dobândeşte, zicea el, prin rugăciune, smerenie şi neîncetată ascultare. Prin aceste pilde duhovniceşti şi învăţături folositoare de suflet, vieţuitorii mănăstirii şi binecredincioşii creştini luau mare folos duhovnicesc de la Cuviosul, sfinţenia şi poveţele Iui fiind împărtăşite tuturor cu mare dragoste, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Însă pe cei răzvrătiţi şi neascultători îi scotea afară din obşte, după porunca Sfântului Apostol Pavel, ca să nu vatăme pe alţii. Astfel că, faima mănăstirii a crescut odată cu lucrările duhovniceşti ale Cuviosului Irodion. Mănăstirea era şi un adăpost pentru călătorii care treceau din Transilvania în Oltenia şi invers, care găseau aici, pe lângă ospitalitate, şi cuvântul părintesc al Stareţului. Cuviosului Irodion ridica din teamă şi frică, din mâhnire şi îndoială, din nelinişte şi ispită, sufletele credincioşilor, tămăduind pe cei bolnavi şi scoţând duhurile cele necurate cu rugăciunile sale. Sfârşitul pământesc l-a aflat pe Cuviosul Irodion tot în osteneli, iar în primăvara anului 1900, la 3 mai, a trecut la cele veşnice. Trupul său a fost aşezat într-un mormânt săpat de-a dreapta altarului bisericii Mănăstirii Lainici, rămânând aici până în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, din 10 aprilie, anul 2009, când prin bunăvoinţa Cuviosului Irodion, cinstitele sale moaşte au fost ridicate din mormânt şi aşezate, cu rugăciune şi priveghere, de mitropolitul locului şi de părinţii mănăstirii, în Biserica cea mare, spre închinare tuturor călugărilor şi credincioşilor.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...

   Vrednic eşti Cuvioase, de ospăţul Mirelui, căci cu veşmânt împodobit, de Hristos ai fost îmbrăcat şi în slava Împăratului Ceresc cu îngerii te veseleşti, de Dumnezeu purtătoru-le.

   Bucură-te, îţi cântăm noi credincioşii, cei care cu evlavie cinstim mutarea ta la ceruri, unde saltă şi se bucură cetele sihaştrilor; că ţie Domnul ţi-a dat cunună neveştejită; pentru aceasta îl binecuvântăm întru toţi vecii.

Slavă...

   Stâlp luminos şi cămară a Domnului te-ai arătat cu adevărat, fericite. Căci cu dumnezeieşti virtuţi ai fost încununat şi om ceresc te-ai arătat, de Dumnezeu văzătorule, binecuvântându-L pe Domnul întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Nu avem alt ajutor afară de tine, nu avem altă nădejde în ispitele ce ne împresoară, Preacurată Maica lui Dumnezeu. Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 8-a :

Irmos : În cuptor tinerii lui Israel...

   Pom cu bună roadă te-ai arătat, Sfinte Irodioane, pe potrivnicul surpând cu Crucea lui Hristos; drept aceea, Duhul Sfânt luminându-ţi viaţa, Părinte, cânţi Domnului împreună cu îngerii, Aliluia !

   Ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi vas ales al Stăpânului Hristos eşti, Cuvioase Părinte; drept aceea, ocroteşte lavra ta de la Lainici, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   În Lavra Cernica a Sfântului Calinic şi a Cuviosului stareţ Gheorghe, Părinte Cuvioase, ai fost primit, şi ca un vlăstar sădit de Hristos Dumnezeu te-ai arătat, vestind prin viaţa ta, bucurie părinţilor pustiei, care preaînalţă pe Domnul totdeauna.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Mai înainte, tinerii în cuptor te-au închipuit pe tine Fecioară dumnezeiască, iar în rug, Moise închinându-ţi-se te-a preînchipuit; iar Isaia văzându-L pe Pruncul-Născut, îl preaînălţă întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Chipul naşterii tale celei curate...

   Astăzi toată adunarea Cuvioşilor, luând har de sus de la Stăpânul, cu cântări duhovniceşti laudă pe slăvitul Irodion şi cântă lui Dumnezeu : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine darul înţelepciunii lui Hristos Dumnezeu. Drept aceea, slujirii oamenilor viaţa ţi-ai închinat-o, revărsându-le în inimi din roua Duhului şi povăţuindu-i să fie împlinitori ai faptelor bune.

Slavă...

   Rugăciuni către Maica Domnului ai săvârşit, ţinând la piept Crucea Domnului, şi sufletul la cer ţi-a fost purtat de îngeri cu evlavie, Părinte Irodioane, iar nestricatul şi Sfântul tău trup l-ai lăsat în dar, nouă credincioşilor care te lăudăm.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Dezlegat-ai omenirea de legătura osândirii cea de demult, de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, mă rog ţie : Strică legătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

LUMINÂNDA Cuviosului, glasul al 2-lea :

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Nou Samuel te-ai arătat, Cuvioase Părinte, sfinţindu-te Domnului în nevoinţe călugăreşti; căci rod al pomului vieţii te-ai învrednicit a fi, şi toiag şi sprijin tuturor te-ai adeverit, şi în Duhul Sfânt ai ajuns la Hristos, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre (de două ori).

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Cuviosului.

Stihirile Cuviosului, glasul al 5-lea :

Podobie : Bucură-te, cămara...

   Vrednic eşti a sta înaintea tronului ceresc, Cuvioase Părinte, că n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-ai curăţit şi pe tine însuţi locaş Duhului te-ai gătit; deci, arătându-te slujitor Treimii Celei de o fiinţă, înţelepte Irodioane, roagă-te pentru sufletele noastre.

   Bucură-te, Părinte, cel ce ca un luceafăr ai luminat pe sihaştri şi cu faptele cele bune ai strălucit pe pământ, împreună cu îngerii petrecând şi vorbind; lăcaş luminat ai fost al Preasfintei Treimi, iar acum ca un Părinte milostiv şi iubitor de fii, ne izbăveşti din toate nevoile. Pentru aceasta, închinându-ne cinstitelor tale moaşte, har şi vindecare dobândim, Irodioane Părintele nostru; ocroteşte-ne pe noi cu rugăciunile tale.

   Bucură-te, fericite vieţuitor şi surpător al vicleniei. Bucură-te, fierbinte rugător şi iscusit nevoitor, izvor de bucurie şi locuitor ceresc, povăţuitorule de Dumnezeu luminate şi aleasă podoabă a călugărilor, odraslă a Ţării Româneşti şi mlădiţă duhovnicească a Olteniei; Părinte Irodioane, roagă pe Dumnezeu, să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfânta pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 8-lea :

   Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Irodioane, Părintele nostru; că prin tine au învăţat cu adevărat a umbla pe calea cea dreaptă; fericit eşti că lui Hristos ai urmat şi ai biruit puterea vrăjmaşului; cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi Cuvioşii împreună-locuitor; cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

Ceasul întâi şi otpustul deplin.

LA LITURGHIE

    La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, şi din Canonul Cuviosului, Cântarea a 6-a, pc 4. Prochimenul Cuviosului, glasul al 7-lea : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115, 6). Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ? (Ps. 115, 3) Apostolul din Epistola către Efeseni (V, 8-19): Fraţilor, altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină... (caută luni în Săptămâna întâi după Rusalii). Aliluia, glasul al 6-lea : Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. Ill, 1). Stih : Puternică va fi pe pământ seminţia lui; neamul drepţilor se va binecuvânta (Ps. 111, 2). Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus în loc şes... (caută Ia 6 decembrie). CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul (Ps. IV, 6).

LUNA MAI

ZIUA A DOISPREZECEA

Pomenirea Sfântului Noului Mucenic Ioan Valahul.

Vezi şi indicaţiile de la «Rânduiala de tipic», tipărită la sfârşitul acestei cărţi.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 3-lea :

Podobie : Să se veselească...

   Praznic luminos sosit-a astăzi bine-credincioşilor români, pomenirea purtătorului de chinuri, a Noului Mucenic Ioan. Că acesta lupta cea bună a luptat, cu curăţia a strălucit, credinţa a păzit, şi prin pătimire la viaţa cea fără de moarte s-a mutat. Pentru rugăciunile lui, Doamne, miluieşte-ne pe noi.

   Se bucură astăzi adunarea bine-credincioşilor creştini, prăznuind cu bună cinstire pomenirea ta cea de peste an, mărite Mucenice al Domnului. Că tu cu arma dreptei credinţe şi cu putere de sus ai biruit pe păgâni, iar acum împreună cu îngerii în ceruri te veseleşti. Roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

   Ca un crin minunat ai răsărit în ţarina părinţilor tăi drept-credincioşi, Sfinte Mucenice Ioane. Şi, precum odinioară Iosif între fraţii săi, aşa străluceai şi tu printre cei tineri, cu frumuseţea chipului, cu virtutea trupului şi cu înţelepciunea minţii, mărind neîncetat pe Dumnezeu în dreapta credinţă.

   Din fragedă tinereţe fost-ai smuls dintre fraţii tăi de neam şi de credinţă, Mucenice Ioane. Şi, fiind dus în cruntă robie printre păgâni, curăţia trupului şi dreapta credinţă bine ţi-ai păzit, întărindu-te cu arma Crucii, cu care roagă-te să ne mântuim şi noi de toate bântuielile vrăjmaşului.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Cine nu se va minuna de darurile tale cele multe, Sfinte Mucenice Ioane ? Căci cu frumuseţea chipului, cu curăţia trupului şi cu înţelepciunea minţii, ca un al doilea Iosif între fraţii tăi ai strălucit; cu tăria dreptei credinţe următor Sfântului Dimitrie ai fost, iar cu răbdarea chinurilor te-ai făcut asemenea tuturor Mucenicilor. Pentru aceasta, împreună cu dânşii dănţuieşti acum în ceruri. Cu care roagă-te lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice, să izbăvească ţara şi poporul tău de toată urgia şi primejdia, dăruindu-ne pace şi mare milă.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn...

   Cine va spune chinurile tale de pe drumul cel amar al robiei, mărite Mucenice ? Că oboseală, foame, golătate şi frig a răbdat trupul tău cel tânăr, iar dorul de casă îţi mistuia sufletul. Dar le-ai răbdat pe toate, înţelepte, cu puterea lui Hristos, Cel ce te întărea întru slăbiciune.

Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi (Ps. 91,12).

   Robit ai fost cu trupul de păgâni, dar cu sufletul te-ai arătat râvnitor slobozeniei celei de sus, a fiilor lui Dumnezeu, fericite Ioane. Pentru aceasta, împotrivindu-te până la sânge celor ce te asupreau, ai câştigat prin moartea trupului viaţa cea fără de sfârşit a duhului, sălăşluindu-te în cămările cereşti.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

   Doritu-te-a cu aprindere desfrânata agareancă din Ţarigrad, ca oarecând femeia lui Putifar egipteanul pe Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dar tu, Ioane, asemenea aceluia, ai rămas neclintit în credinţă şi în curăţie, biruind ispitirile dulceţilor celor vătămătoare şi trecătoare, şi râvnind la fericirea cea de sus.

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Ruşinată rămânând ismaeliteanca cea păgână, înfuriatu-s-a ca oarecând Irodiada şi a cerut capul tău, Ioane Mucenice, cel ce ai purtat cu vrednicie numele Mergătorului-înainte al Domnului; că asemenea aceluia te-ai făcut prin moarte, fericite purtătorule de chinuri. Şi ca celălalt Ioan, cel cu gura de aur, şi ca Ioan cel Nou de la Suceava, te-ai stins în pământ străin, dând pentru toate slavă lui Dumnezeu. Acestuia roagă-te, preamărite Mucenice, să ne mântuim noi toţi.

Şi acum..., a Praznicului. Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea :

   Astăzi duhovniceşte prăznuieşte Biserica drept-credincioşilor români, şi cu bucurie strigă : Veniţi, iubitorilor de Mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor Noului Mucenic Ioan. Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bine primit, prin mucenicie. Iar acum, se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului şi 5 ale Mucenicului.

Stihirile Mucenicului, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...

   Mucenice de Dumnezeu iubitorule, Ioane ! Tu, din părinţi binecredincioşi fiind născut şi cu nădejde încredinţat, intrând în lupta muceniciei, ai mărturisit cu îndrăzneală adevărul, care este Hristos Dumnezeu, şi păgânătatea necredincioşilor vrăjmaşi o ai vădit. Pentru aceasta, şi uneltirile diavoleşti pe toate le-ai biruit cu puterea Crucii (de două ori).

   Mucenice de Dumnezeu înţelepţite, Ioane ! Tu, cu ochii minţii privind la bunătăţile cele cereşti, nicidecum nu te-ai îngrijit de cele pământeşti, ci cu dreaptă socoteală, ai adăugat podoaba cea sufletească frumuseţii celei trupeşti. Pentru aceasta, din fragedă tinereţe înţelepciune bătrânească ai dobândit, bărbăteşte biruind, cu puterea Crucii, pe robitorii tăi, de Dumnezeu fericite.

   Mucenice întru tot lăudate, Ioane ! Tu, cu adevărat mintea mai presus decât cele ce se văd înălţându-ţi, şi cu mari nădejdi fiind întărit de Hristos, ai urât dulceaţa cea vătămătoare, şi cu bucurie trupul ţi-ai dat chinurilor. Pentru aceasta, ai şi dobândit viaţa cea veşnică, desfătându-te întru slava cea cerească, laolaltă cu toţi aleşii lui Dumnezeu, fericite.

   Mucenice, noule pătimitor al lui Hristos, Ioane ! Nici vârsta tinereţilor, nici amăgirile desfătărilor celor trecătoare, nici grozăvia chinurilor nu ţi-au slăbit tăria sufletului, cu totul fiind aprins de dragostea cea către Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ai şi dobândit frumuseţea cea mai presus de minte, a Sfintei Treimi, precum ai dorit.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea :

   Mucenice purtătorule de chinuri, preaînţelepte Ioane, având mintea înălţată către Soarele Hristos, cu creştinească râvnă l-ai biruit pe înşelătorul închinător al lumii, pe agareanca cea desfrânată o ai ruşinat, iar pe judecătorii cei păgâni şi răi i-ai minunat cu tăria şi îndrăzneala ta. Că nici ispitirile dulceţilor celor pieritoare, nici frica ameninţărilor şi nici groaza pătimirilor nu te-au înduplecat să-ţi lepezi curăţia trupească şi credinţa creştinească. Ci, dându-te la nevoinţă mucenicească, ai biruit pe vrăjmaşii cei văzuţi şi pe cei nevăzuţi. Iar acum, sălăşluieşti întru locaşurile cele cereşti, dimpreună cu Mucenicii şi cu toţi Sfinţii, rugându-te pentru pacea lumii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire :

(XLIII, 9-14)

   Acestea zice Domnul : Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele ! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii ? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică : «Adevărat !». Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt : înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi ! Eu, Eu sunt Domnul, şi nu este izbăvitor afară de Mine ! Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt ! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica ? Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(III, 1-9)

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfa de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împăraţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(V, 15-23; VI, 1-3)

   Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci Ei îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită, şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul bine încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâtă asupra lor şi râurile u vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt.

LA LITIE

Stihirile Mucenicului, glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Ca un soare prealuminos ai răsărit în pământul ţării tale, fericite, şi prin sângele muceniciei, ca pe o căruţă, de la împărăteasca cetate te-ai suit la împărăţiile cele de sus. Şi cu pătimirile cele prea grele ale luptelor tale, ai biruit pe vrăjmaşul, prin moartea ta cea preacinstită, Ioane, de Dumnezeu înţelepţite.

   Ca un crin ai fost răsădit în grădinile cereşti ale Mucenicilor; ca un finic te-ai înălţat; ca un cedru preafrumos te-ai cunoscut, şi ca un chiparos ales te-ai arătat, Ioane, răspândind buna mireasmă în inimile noastre. Şi în curgerile sângiurilor tale înecând pe balaurul cel războinic, acum te-ai suit la ceruri şi ai primit cununa biruinţei.

   Cu arma Crucii îngrădindu-te, te-ai întărit împotriva Dalilei celei nouă, şi cu bărbăţie răbdând durerile chinurilor celor cumplite, pentru dragostea lui Hristos, ai câştigat biruinţă strălucită asupra vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi. Şi ca un miel, mărite, ai suferit spânzurare de la cei fără de lege, pătimitorule preaviteaz, Ioane, de trei ori fericite.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Praznic de bucurie strălucit-a astăzi, la care ne cheamă pe noi ostaşul cel nebiruit al lui Hristos, Mucenicul Ioan cel de curând arătat, ca să gustăm din ospăţul răsplătirii nevoinţelor Iui. Căci dorind el Împărăţia Cerurilor şi lumina cea neînserată, a nesocotit frumuseţea trupului celui stricăcios, şi a lepădat amăgirea dulceţii celei trecătoare a păcatului, supunându-se Ia chinuri, pentru viaţa cea veşnică. Iar acum, împodobit cu cununile cele neveştejite, se bucură neîncetat în ceruri, împreună cu cei Ură de trupuri şi cu toate cetele Sfinţilor, rugându-se pururea să ne mântuim noi, cei ce cu dragoste prăznuim cinstită pomenirea lui.

Şi acum..., a Praznicului.

LA STIHOAVNA Stihirile Mucenicului, glasul 1:

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Păzind poruncile cele dumnezeieşti, şi neplecându-te chemărilor Dalilei celei nouă, ai fost închis în temniţă ca un tâlhar, neprihănitule, Ioane; şi răbdând chinuri cumplite şi de multe feluri, ai zdrobit uneltirile asupritorilor păgâni, şi ai deschis închinătorilor lui Hristos calea împărăţiei Iui Dumnezeu.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

   Cu platoşa dreptei credinţe întrarmându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel ce cu multă măiestrie te ispitea, cu dulceţile cele stricătoare de suflet ale dezmierdării femeieşti. Căci te-ai făcut vas cinstit al curăţiei, vrednicule de pomenire, lauda românilor, fericite Mucenice Ioane.

Stih : Sfinţilor celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii (Ps. 15, 3).

   După lege săvârşind sfinţita luptă, după lege ai şi fost încununat, mărite, de mâna Ziditorului a toate şi Împăratului veacurilor, Mucenice Ioane, fericite. Că ai fost asemenea îngerilor la frumuseţea chipului, şi te-ai făcut ca ei prin neprihănirea trupului; iar acum, te bucuri împreună cu ei în locaşurile cereşti.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Cu credinţă şi cu dragoste prăznuieşte astăzi Biserica şi patria ta pomenirea ta cea preacinstită, şi mutarea ta la Iubitorul de oameni, Ioane preaminunate. Şi bucurându-se, cununi de laudă îţi împleteşte. Că pe tine te are ca pe un luceafăr luminos şi zid nebiruit, ca cel ce stai înaintea scaunului măririlor, împreună cu toţi Sfinţii. Cu aceştia roagă, preasfinte Mucenice, pe milostivul Dumnezeu, să dăruiască ţării tale bună pace şi lumea întreagă să o izbăvească de groaza războiului, de moarte şi de tot felul de primejdii.

Şi acum..., a Praznicului.

TROPARUL Mucenicului, glasul al 4-lea :

   Astăzi duhovniceşte prăznuieşte Biserica drept-credincioşilor români, şi cu bucurie strigă : Veniţi, iubitorilor de Mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor Noului Mucenic Ioan. Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bine primit, prin mucenicie. Iar acum, se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

     Iar de este Litie, la binecuvântarea pâinilor cântăm troparul Sfântului Mucenic de două ori, apoi Născătoare de Dumnezeu..., o dată.

Şi citire a cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Mucenicului, Şi acum..., al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...

   Urmând curăţiei lui Iosif celui preafrumos, înţelepte Ioane, ai vieţuit puţin în această lume, mutându-te la viaţa cea neîmbătrânitoare, Mucenice; căci ţi-ai păzit neprihănirea trupului, nelăsâdu-te ademenit de uneltirile cele spre păcat; ci, ca un diamant nesfărâmat te-ai împotrivit, până la sânge. Pentru aceasta, prealăudate, roagă-L pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească de întinăciunea patimilor. (de două ori)

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...

   Cu îndrăzneală înfruntându-l pe tiran, Mucenice Ioane, nu cu pavăză şi cu sabie te-ai întrarmat, ci cu platoşa credinţei celei neclintite; şi cu dragoste dumnezeiască ai râvnit să te dezlegi de jugul robiei celei de jos, ca să te sălăşluieşti în locaşurile cele de sus; unde te rogi Atotţiitorului, ca să se păzească ţara noastră de toată nevoia şi primejdia. (de două ori)

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea :

Podobie : Fecioara astăzi...

   Minunată a fost pătimirea ta, prealăudatule Mucenice, cea cu adevărat întru Domnul. Că ai strunit cu tărie poftele trupului celui tânăr, şi ai ruşinat păgânătatea vrăjmaşilor, strigând cu mare glas : Robul lui Hristos sunt eu, şi nicidecum nu mă voi depărta de credinţa părinţilor mei. (de două ori)

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea :

PROCHIMEN, glasul al 4-lea :

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67,36).

Stih : în biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel (Ps. 67, 27).

Toată suflarea...

    Evanghelia de la Matei (X, 16-22): Zis-a Domnul către ucenicii Săi : Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi... (caută miercuri în Săptămâna a 3-a după Rusalii).

Psalmul 50 Slavă..., glasul al 2-lea :

   Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri, Ioan, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

    Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre (Ps. 50, 1-2).

Stihira, glasul al 6-lea :

   Astăzi ne-a sosit nouă pomenirea noului pătimitor, Ioan, care ca un soare de primăvară luminând şi încălzind cu dumnezeieştile daruri, veseleşte sufletele credincioşilor. Că acesta şi-a vădit podoaba cea dinlăuntru a sufletului, prin frumuseţea cea din afară a chipului, pildă făcându-se pe sine iubitorilor de neprihănire. Şi, însetat fiind după frumuseţea cea fără asemănare a îngerilor, a lepădat dulceţile trupului şi dezmierdările cele trecătoare, cu bucurie săvârşind calea muceniciei. Iar acum, stând înaintea Sfintei Treimi, se roagă pentru cei ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea lui.

CANOANELE

Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 8, şi al Mucenicului, pe 6.

CANONUL Mucenicului

Cântarea I, glasul al 8-lea :

Irmos : Apa trecând-o ca pe uscat...

   Acum chem eu păcătosul darul Sfântului Duh, ca insuflându-mă minunat, să-mi izgonească întunericul necunoştinţei, şi cu bogăţia înţelepciunii să mă lumineze, ca după vrednicie să împletesc cununi de laudă, noului pătimitor al lui Hristos, Ioan.

   Negrăită şi neînţeleasă este taina rânduielii lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte cele ascunse şi cearcă inimile şi rărunchii; Care, în felurite chipuri, cheamă către cereasca împărăţie pe aleşii Săi.

Slavă...

   Văzând mai dinainte Dumnezeu buna rodire a sufletului tău, ţi-a întărit inima cu neînfricată îndrăzneală, prin care ai biruit cursele vechiului vrăjmaş, fericite Ioane. Şi cu putere de sus ai ruşinat pe asupritorii cei păgâni.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Rogu-mă ţie, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată, ceea ce eşti grabnică ajutătoare a celor din nevoi şi liman de izbăvire a celor înviforaţi, păzeşte-mă de uneltirile vicleanului şi nu mă lăsa să cad în prăpastia pierzării.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Doamne, Cel ce ai făcut...

   Având ochii sufletului luminaţi, înţelepte, te-ai arătat curăţit de patimi, iar săgeţile cele înveninate din arcul vrăjmaşului celui pierzător de suflete nu te-au atins, luând ca pavăză puterea lui Hristos, Noule Mucenice Ioane.

   Nici vârsta cea fragedă, nici înstrăinarea, şi nici robia la cel de alt neam nu au izbutit a te îngrozi pe tine, mult-pătimitorule. Ci, precum este un stejar în mijlocul câmpiei, aşa ai stat tu neclintit întru dragostea lui Hristos, fericite Ioane.

Slavă...

   Cu sufletul bine zidit pe temelia cea neclintită a virtuţii, pe care din pruncie o ai deprins de la fericiţii tăi părinţi, şi fiind întărit cu dar de sus, mărite Ioane, nicidecum nu te-ai învoit la fapta cea vătămătoare de suflet a nelegiuitului agarean.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Cu dragoste şi cu smerenie îngenunchind eu, care sunt cu totul netrebnic, la cinstită icoana ta, Preasfântă Fecioară, cu lacrimi mă rog, să nu mă lepezi de la faţa ta, ci, te roagă Fiului tău, să mă izbăvească de toată vătămarea şi primejdia.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 4-lea :

Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

   Arătatu-s-a astăzi nouă, cel preaînfrumuseţat cu curăţia, tânărul ostaş al Mântuitorului, luminând pe toţi care strigă : Bucură-te, Ioane, mare Mucenice al lui Hristos.

ICOS

   Veniţi toţi iubitorilor de Mucenici, cei din România, ca adunându-ne împreună, să cinstim cu cântări luminate pe Ioan, Noul Mucenic al Domnului. Căci acesta, răsărind din pământul românesc, a dat rod însutit al credinţei în cetatea lui Constantin, ruşinându-i pe prigonitorii săi, şi mărturisind credinţa cea ortodoxă, prin vărsarea sângelui. Iar acum, mijloceşte în ceruri pentru noi cei care îi cântăm : Bucură-te, Ioane, mare Mucenice al lui Hristos.

Sedealna Mucenicului, glasul al 8-lea :

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Dintre rudeniile tale fiind strămutat, mărite, şi la împărăteasca cetate a Sfântului Constantin fiind dus, pe toţi i-ai uimit cu frumuseţea chipului, cu tăria sufletului şi cu răbdarea cea prea tare întru necazuri. Căci, îmbogăţindu-te cu rănile, ca şi cu nişte mărgăritare de mult preţ, ai luat cu ele cununile cele neveştejite ale Mucenicilor; şi ca într-o căruţă te-ai suit la ceruri, prin preacurat sângele tău. Pentru aceasta, lui Hristos Dumnezeu roagă-te, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine, înţelepte Ioane.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Tu eşti tăria mea, Doamne...

   Cel ce te-ai născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, şi te-ai deprins de la dânşii a păzi legea cea creştinească întru curăţie, înţelepţeşte-mă şi pe mine a fugi totdeauna de amăgirile vicleanului diavol, şi a păzi cu tărie poruncile Ziditorului.

   Iertare de greşeli cere de la Stăpânul tuturor, fericite Ioane, ca să ne dea nouă, celor ce cu dragoste ne-am adunat să prăznuim pomenirea ta cea vrednică de laudă.

Slavă...

   Laudă şi podoabă de mult preţ eşti, preaminunate Mucenice, Bisericii şi neamului tău, căci, se bucură avându-te pe tine mijlocitor către Dumnezeu şi tare folositor întru nevoi.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Născut-ai sub ani pe Fiul Cel Ură de ani, Preacurată Maică a lui Dumnezeu. Şi, Fecioară ai rămas şi după naştere, ca şi înainte de naştere, ceea ce stai întru dumnezeiasca slavă de-a dreapta Fiului tău, rugându-te pururea pentru noi.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Dulceaţa cea vătămătoare a păcatului neprimind-o, o ai alungat departe de la cugetul tău, înţelepte Ioane, şi ai rămas în afara mrejelor vechiului amăgitor. Şi cu puterea Crucii întrarmându-te, l-ai biruit pe el.

   Undiţă a întins vicleanul vrăjmaş asupra ta, fericite Ioane. Dar tu, luminat fiind cu darul Sfântului Duh, ai rămas nevătămat de meşteşugirile lui, şi pe toate le-ai destrămat cu îndelunga răbdare, cu tăria credinţei şi cu nădejdea mântuirii.

Slavă...

   Robit fiind cu trupul de către cei de alt neam, mărite, ai rămas slobod cu duhul, Mucenice Ioane. Şi păzindu-ţi curăţia trupului neîntinată, te-ai făcut vrednic sălaş al luminii celei de sus.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Curăţeşte-mi întinăciunea, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, căci din pruncie mi-am întinat haina cea luminoasă a sufletului, şi L-am mâniat pe Dumnezeu, pe Care fă-L mie milostiv.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

   Arătatu-te-ai, preaînţelepte Ioane, tânăr şi preafrumos ostaş al lui Hristos, şi te-ai încununat cu diademă de mare preţ, şi cu porfira sângiurilor tale celor curate, care împodobeşte Biserica lui Dumnezeu şi pe cei binecredincioşi îi veseleşte.

   Să dănţuiască acum adunarea bine-credincioşilor, prăznuind duhovniceşte; că iată, ne cheamă Noul pătimitor Ioan, să ne ospătăm cu bucurie din masa răsplătirii nevoinţelor lui, cu care hrăneşte spre mântuire pe cei ce cinstesc cu credinţă sfântă pomenirea lui.

Slavă...

   Cu laude te mărim, Mucenice, că prin credinţă şi prin neprihănita curăţie te-ai făcut nouă pildă, câştigând cu robia cea pământească slobozenia cea cerească, cu înfrânarea şi cu chinurile cele vremelnice, bucuria şi desfătarea cea veşnică, iar cu moartea, viaţa cea neîmbătrânitoare.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nădejdea mea cea neînfruntată, mă rog milostivirii tale şi bunătăţii, să nu mă laşi pe mine fără de a ta ocrotire nicio clipă, ci grăbind mă apără şi mă izbăveşte.

Condacul şi Icosul Praznicului.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfântului Noului Mucenic Ioan Valahul (Românul).

   Acest Sfânt Mucenic era din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654). La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul, a urcat pe tronul Ţării Româneşti, Mihail Radu, zis Mihnea al III-lea (1658-1659), care, ne mai putând prididi cu plata hameiului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara de sub robia turcească. Însă, sultanul Mahomed al IV-lea (1648-1687) a trimis împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care l-au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre. Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Ţarigrad, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Ţarigrad, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna nu i-a luat capul tânărului, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de diavolească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat eparhului (maimarelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de sus, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştină. Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Ţarigradului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesteni (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-au pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de înălţarea Domnului, la anul 1662. Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul Mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Ţarigradului, unde numai Dumnezeu şi Sfântul însuşi ştie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris, marele învăţat grec Ioan Cariofil din Ţarigrad, care a trăit pe vremea Sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Tinerii evrei au călcat...

   Uşile cereşti privindu-le cu mintea de mai înainte, înţelepte Ioane, ai fugit de uşile păcatului, care îţi erau deschise. Iar acum bucurându-te, cânţi Izbăvitorului : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

   Celui ce te silea pe tine spre păcatul cel urât de Dumnezeu, nu te-ai plecat, neprihănitule tânăr; şi nici dezmierdările stăpânei tale agarence nu te-au ademenit să-ţi lepezi curăţia şi credinţa. Ci, ai rămas credincios lui Hristos, Căruia îi cânţi : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Slavă...

   Fiind eu împuns de boldul păcatului, căzut-am în prăpastia ispitelor celor pierzătoare de suflet, şi de porţile iadului m-am apropiat. Ci, tu, Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, să mă mântuiesc din cursele lui Veliar, şi să cânt : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Înaintea ta cădem şi cu umilinţă ne rugăm, Preasfântă Fecioară : Rănile sufletelor noastre le curăţeşte cu puterea mijlocirilor tale, şi te roagă Celui ce S-a răstignit pentru noi, ca mântuindu-ne prin sângele izvorât din rănile Lui, să cântăm cu bucurie : Bine eşti cuvântată în veci, Preacurată.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Ioane, mult-pătimitorule, stând cu îndrăznire înaintea păgânului judecător, ai mărturisit cu tărie adevărul celor grăite de pârâşii tăi. Iar acum, stând înaintea scaunului Judecătorului ceresc, răsplătire ai luat pentru adevăr, şi împreună cu cetele Mucenicilor cânţi :    Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

   Iertare de datorii dorind a câştiga, năzuim la a ta folosinţă, înţelepte Ioane; şi cu credinţă te rugăm : Cu mijlocirile tale către Stăpânul a toate, ajută-ne să ne izbăvim de săgeţile cele aprinse ale pierzătorului de suflete, ca să cântăm totdeauna : Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Îngerul Domnului te-a călăuzit şi te-a ocrotit când erai singur şi în nevoi, între străini şi păgâni, departe de fraţii tăi de sânge, Mucenice Ioane. Pentru aceasta, rămânând nebiruit, neîncetat cântai : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Cel ce de bunăvoie S-a întrupat pentru noi şi ne-a învăţat pocăinţa, Emmanuel, din tine S-a arătat, Fecioară curată. Pe Acela roagă-L acum, Preasfântă Stăpână, ca să ne deschidă nouă uşile milostivirii şi să ne mântuiască pe noi, cei ce cântăm :

Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spăimântatu-s-au de aceasta...

   Armă nebiruită împotriva văzuţilor şi a nevăzuţilor vrăjmaşi, luând Crucea lui Hristos, Mucenice înţelepte, ai sfărâmat toate înşelăciunile păgânătăţii, dorind să moşteneşti cele veşnice, Ioane.

   Cercat-a noua Dalilă să te înduplece spre păcat, cu ispitirile farmecelor trupeşti şi cu ameninţările cumplitelor chinuri; dar tu, înţelepte, ai lepădat îndată amăgirile ei stăruitoare, dorind a fi încununat cu neveştejitele cununi, din mâna Ziditorului.

Slavă...

   Grozave şi cumplite chinuri fiind aduse asupra fragedului şi curatului tău trup, Mucenice Ioane, nicidecum nu ţi-au slăbit bărbăţia sufletului; ci cu neclintire ai răbdat până la sfârşit. Iar acum, te veseleşti luminat în cămările cele cereşti, împreună cu toţi Sfinţii.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Adu-ţi aminte de mine nevrednicul, Preasfântă Stăpână, şi nu mă lăsa să pier în râul cel de foc al balaurului. Ci, ca o Maică a Celui Milostiv, ajută-mă să intru în cămara Mirelui ceresc, împreună cu fecioarele cele înţelepte, ca să mă mântuiesc eu, ticălosul.

LUMINÂNDA Mucenicului, glasul al 3-lea :

Podobie : Cercetatu-ne-a pe noi...

   Aprinzându-te de râvna celor cereşti, Sfinte Mucenice Ioane, şi de cele pământeşti lepădându-te, pe cei ce te-au robit i-ai biruit cu putere de sus, şi la ceruri prin moarte te-ai mutat, veselindu-te împreună cu îngerii.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului Mucenic.

Stihirile Sfântului Mucenic, glasul 1:

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Mucenicul cel minunat al lui Hristos, Ioan, ne cheamă pe noi astăzi, să săvârşim cinstită pomenirea lui cea de peste an. Pentru aceasta, adunându-ne cu grăbire, să-l lăudăm ca pe un plăcut al lui Dumnezeu; că mult a pătimit întru paza curăţiei şi pentru mărturisirea credinţei.

   Astăzi îngerii lui Dumnezeu luminat dănţuiesc în ceruri, şi împreună cu noi nevăzut prăznuiesc pomenirea pătimirilor tale, Sfinte Noule Mucenice Ioane. Pentru aceasta, roagă-te împreună cu ei lui Hristos, să izbăvească pe cei ce cu dragoste sărută cinstitul tău chip, şi te laudă cu credinţă, purtătorule de chinuri.

   Jertfitu-te-ai lui Hristos ca un miel fără prihană, cinstite Mucenice Ioane, în pământul robiei şi al plângerii. Dar, mutându-te la locaşurile cele cereşti, ai aflat odihnă chinurilor tale celor cumplite, iar pomenirea ta rămâne din neam în neam, mărite.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Mucenice Ioane, prealăudate, tu prin grele nevoinţe şi prin moarte mucenicească, ai săvârşit alergarea cea bună întru credinţă. Şi fiindu-ţi îngropat cinstitul trup în pământ străin, ca un crin fără de vreme rupt din ţarina în care a răsărit, îngerii ţi-au primit sufletul cel curat şi luminat prin credinţă, şi sfinţit prin nevoinţele muceniciei. Pe care înălţându-l la ceruri, l-au sălăşluit în latura Sfinţilor care au aflat izvorul vieţii şi uşa raiului. Cu care roagă-te, Sfinte, să se păzească ţara şi neamul tău de toată bântuiala vrăjmaşului, iar lumea întreagă în pace să se aşeze. Ca neîncetat să prăznuim cinstită pomenirea ta, şi să-L slăvim pe Hristos, în veci.

Şi acum..., a Praznicului

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

Ceasul întâi şi otpustul deplin.

LA LITURGHIE

    La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, şi din Canonul Mucenicului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Mucenicului, glasul al 7-lea : Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15,3). Stih : Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin (Ps. 15, 8). Apostolul din Epistola către Romani (VIII, 28-39): Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele... Aliluia, glasul al 4-lea : Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi (Ps. 91, 12). Stih : Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori (Ps. 91, 13). Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19): Zis-a Domnul către ucenicii Săi : Păziţi-vă de oameni pentru că îşi vor pune mâinile pe voi... (caută marţi în Săptămâna a 29-a după Rusalii). CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul... (Ps. 111, 6)

LUNA AUGUST

ZIUA A ȘAPTEA

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla.

LA VECERNIA MICĂ 

La Doamne, strigat-am…  se pun stihirile pe 4, glasul 4.

   Odraslă de mult preţ a Moldovei, fiind chemată de Hristos Dumnezeu, ai renunţat la cele pământeşti şi, luând Crucea, te-ai nevoit în păduri şi în peşteri, în adâncul munţilor Carpaţi, biruind prin firea cea slabă cursele diavolilor, frica, frigul şi foamea. Pentru aceasta te rugăm, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

   Ne închinăm în peştera ta cea umedă şi întunecoasă de la Sihla, unde te-ai nevoit pentru Hristos şi, minunându-ne de ostenelile tale cele peste fire, Sfântă Preacuvioasă Teodora, te rugăm nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

   Ne închinăm Icoanei tale, Cuvioasă Maică Teodora, podoaba sihaştrilor şi cununa României; adu-ţi aminte înaintea lui Hristos Dumnezeu de poporul român cel binecredincios şi de sufletele noastre.

Slavă…, a Cuvioasei, glasul al 4-lea :

   Sosit-a astăzi pomenirea cea de peste an a Sfintei Preacuvioasei Teodora de la Sihla, lauda Moldovei şi rugătoarea credincioşilor, căci trup neputincios având, a biruit slăbiciunile firii şi cursele vrăjmaşului. Pentru aceasta cu credinţă să-i strigăm : Bucură-te următoarea lui Hristos şi cununa cea de mult preţ a sihaştrilor !

Şi acum…, a Praznicului. 

LA STIHOAVNĂ 

Se pun stihirile Praznicului, glasul al 2-lea din Minei 

Troparul Sfintei, glas 1 :

   Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului 

LA VECERNIA MARE

După psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul… starea 1-a . La Doamne, strigat-am…  se pun stihirile pe 8 : 4 ale Praznicului şi 4 ale Sfintei Teodora de ta Sihla, pe glasul al 5-lea 

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 5-lea :

Podobie : Cuvioase părinte… 

   Fiică de părinţi evlavioşi fiind, din pruncie te-ai umplut de dor pentru Mirele ceresc şi n-ai avut pace şi odihnă în lume până ţi-ai luat Crucea şi ai urmat lui Hristos. Şi în munţii Sihlei nevoindu-te, pe Dumnezeu împreună cu îngerii L-ai lăudat, iar trupul vas al Duhului Sfânt l-ai făcut; slăbiciunile firii cu uşurinţă stăpânindu-le, pe nevăzuţii diavoli prin rugăciunile tale desăvârşit i-ai biruit. Pe Acela roagă-L, Preacuvioasă Maică Teodora, să se mântuiască sufletele noastre. (de două ori)

   Cine va spune, Cuvioasă Teodora, ostenelile tale din pustie ? Ce gură va putea povesti câte ispite ai răbdat de la diavoli în pădurile cele neumblate din Carpaţi, sau cât frig ai îndurat în iernile cele iuţi, neavând nici haine, nici căldură, nici hrană, nici altă mângâiere de la oameni ? Dar, fiind plină de focul Duhului Sfânt cu rugăciunile tale ai încălzit trupul tău cel amorţit şi stâncile umede ale peşterii de la Sihla, căci şi darul înainte-vederii ai primit şi pe cumplitul vrăjmaş l-ai biruit. Roagă-te, Cuvioasă, împreună cu toţi sfinţii să se mântuiască sufletele noastre !

   Să mergem, fraţilor, la chilia Sfintei Teodora de la Sihla şi în peştera ei cea întunecoasă să ne rugăm şi, smerindu-ne pentru îndelunga ei răbdare, aşa să-i cântăm : Bucură-te, lauda Ortodoxiei şi floare de mult preţ a mănăstirilor Moldovei ! Bucură-te, rândunică a cerului care n-ai aflat până aici odihnă sufletului tău ! Bucură-te, privighetoare neadormită ascunsă de ochii omeneşti, care neîncetat lauzi pe Dumnezeu ! Bucură-te, căprioară pururea trează a Munţilor Carpaţi ! Bucură-te, fiică mult iubită a Bisericii româneşti ! Bucură-te, mireasă aleasă a Mirelui Hristos, Căruia nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea :

   Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă Preacuvioasă Teodora, până nu ai biruit desăvârşit pe diavoli şi ţi-ai supus trupul Duhului prin rugăciuni şi post îndelungat, prin lacrimi şi privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot păcatul şi cugetul tău rău desăvârşit lepădând, cu Hristos în veci te-ai logodit. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea 

VOHOD : Lumină lină…

Prochimenul zilei şi citirile.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 3, vers 1 :

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetarea întru aleşii Lui.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 5, Vers 16.

   Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără-de-minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului, luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 4, Vers 7.

   Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui. Sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea îl scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihirile pe glasul al 5-lea :

Podobie : Bucură-te, cămara…

   Bucură-te, Cuvioasă Maică Teodora, că ai lăsat toate cele pământeşti şi ai urcat cu Hristos pe Muntele Taborului, unde bine te-ai ostenit şi din lumina cerească te-ai împărtăşit. Bucură-te, fericită, că singură în munte ca o porumbiţă te-ai jertfit şi cu lumina cea de sus fiind umbrită, lui Hristos cu mare râvnă i-ai urmat. Adu-ţi aminte, maică, înaintea Preasfintei Treimi şi de noi, care cu credinţă facem pomenirea ta.

   Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Teodora, floare de mult preţ a ţării româneşti, că, luând crucea, ai urmat iui Hristos şi, alungind frica şi slăbiciunea firii femeieşti, ai trăit ca un înger în trup în peştera de la Sihla, pe diavoli arzând, pe sihaştri din pustie întrecând şi pe Dumnezeu Cel în Treime închinat neîncetat lăudând.

   Bucură-te, binecuvântată maică duhovnicească a Moldovei, lauda călugărilor şi rugătoarea credincioşilor, că, râvnind lui Hristos Mirele tău, ai urcat cu bărbăţie Taborul cel de foc al rugăciunii, gustând negrăit din bucuria Duhului Sfânt. Nu înceta, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să te rogi pentru ţara ta şi pentru izbăvirea neamului de cursele lui Antihrist, cerând iertare şi pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.

   Nici a urca cu Hristos pe Tabor nu ne-am învrednicit, nici a tăcea faptele tale cele minunate nu voim, nici a urma vieţii celei cereşti nu putem, căci nu avem darul rugăciunii din inimă. Ci, te roagă pentru noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ca o bună povăţuitoare spre Hristos, cerând iertare sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 5-lea :

   Cela ce pe Tabor ai însemnat schimbarea omenească, iar prin sfinţii Tăi ai arătat lucrarea Sfântului Duh, aşa şi muntele Sihlei, prin Cuvioasa Teodora, ca pe un Tabor l-ai luminat. Pentru rugăciunile ei, Mântuitorule, luminează sufletele noastre, umplându-ne de har şi de lumină.

Şi acum…, a Praznicului din Minei

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 4-lea :

   Spune-ne, Cuvioasă mireasă a lui Hristos, ostenelile tale cele mari şi luptele cu nevăzuţii vrăjmaşi, căci şi firea prin post şi rugăciune ţi-ai sfinţit, şi gândurile ţi-ai liniştit şi pe diavoli departe i-ai izgonit cu lacrimile tale cele de foc.

Stih : Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

   Învaţă-ne, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, cum să ne nevoim pentru Hristos şi cum să biruim firea noastră cea pătimaşă, că robiţi suntem de duhul mândriei şi al iubirii de păcat şi vrednici ne-am făcut de osândă, de nu te vei ruga tu pentru sufletele noastre.

Stih : Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

   Ajută-ne, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să ne împăcăm cu Dumnezeu prin pocăinţă, patimile firii să le domolim şi gândurile rele din inimă să le alungăm, ca împreună cu Hristos să urcăm Taborul cel duhovnicesc şi la suflet să ne luminăm, precum tu însăţi în Taborul Sihlei te-ai curăţit şi luminat.

Slavă…, glasul al 8-lea :

   Mulţimile călugărilor te cinstim pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, că lumea lăsând, în munţii Carpaţi ca o căprioară te-ai ascuns şi mintea împreună cu inima curăţindu-ţi prin aspre osteneli, cu Hristos te-ai unit, urmând marilor sihaştri dedemult. Fericită eşti că lui Dumnezeu în peşteră ai slujit şi cu îngerii tainic ai vorbit. Deci roagă-te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea şi sufletele noastre.

Şi acum… a Praznicului, din Minei

La sfinţirea Litiei se cântă troparul Cuvioasei Teodora şi al Praznicului Schimbării la Faţă, de la Vecernia mică. 

Troparul Praznicului, glasul al 7-lea : 

   Schimbatu-te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

LA UTRENIE 

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul Praznicului, de două ori, 

Slavă… a Sfintei Teodora, Şi acum…, iarăşi a Praznicului. 

După catisma întâia, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.

   Toţi iubitorii de Hristos să lăudăm astăzi pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, care, pentru dragostea Lui, a fugit ca o pasăre de amăgirile cele trecătoare şi, sărutând icoana ei, să zicem : Bucură-te, Sfântă Teodora, lauda Bisericii româneşti şi rugătoarea sufletelor noastre.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului

După a doua Catismă, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea :

   Prăznuirea cea de peste an a Cuvioasei Maicii noastre Teodora, lauda Moldovei şi mireasa cea iubită a lui Hristos, ne adună în biserici şi ne îndeamnă să-i cântăm : Bucură-te, fericită Teodora, care ai sfinţit muntele Sihlei şi inimile noastre cu minunată viaţa ta.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului

Mărimurile :

Stihurile se iau de la 14 octombrie – Cuvioasa Parascheva de la Iaşi

    Stih 1 : Mărimu-te pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, lauda Moldovei şi cinstim sfântă prăznuirea ta, povăţuitoarea sihaştrilor şi împreună vorbitoare cu îngerii.

    Stih 2 : Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pe Sfânta Teodora de la Sihla, zicând : Pe mireasa lui Hristos.

Slavă… Şi acum…, Aliluia (de 3 ori)

După Polieleu, sedealna, glasulal 4-lea :

   Fugind de tulburarea lumii, te-ai urcat pe Taborul cel duhovnicesc, ascunzându-te în adâncul munţilor Carpaţi, ca o pasăre fără nume, şi în peşteră cu îngerii împreună ai locuit, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, pe Care roagă-L să dăruiască pace lumii şi mântuire sufletelor noastre. 

Slavă… Şi acum…, a Praznicului din Minei

Se cântă Antifonul întâi, glasul al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea :

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie. 

Toată suflarea să laude pe Domnul… 

Evanghelia de la Matei (XI. 27-30)

(caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).

Psalmul 50

Slavă… glasul al 2-!ea :

   Pentru rugăciunile Cuvioasei Teodora, Milostive, curăţeşte. mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea :

   Candelă nestinsă a credinţei ortodoxe şi rugătoare de foc între cer şi pământ, ascunsă în peştera Sihlei din Carpaţi, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu ne uita înaintea Preasfintei Treimi, ci te roagă Mirelui tău, Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască pace şi mare milă.

CANOANELE

Al Praznicului cel dintâi, cu irmosul, pe 8 şi al Sfintei Teodora, pe 4

(canonul Sfântului Dometie se pune la Pavecerniţă) 

CANONUL Sfintei

Facere a lui Ioanichie

Cântarea 1-a :

   Veniţi cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora de la Sihla, care a biruit pe vrăjmaşi prin viaţa ei îngerească, şi în munţi alergând, ca un cerb la izvoare, pe toţi sihaştrii din vremea ei i-a întrecut cu credinţa, cu râvna, cu smerenia, cu răbdarea şi cu neîncetata rugăciune.

   Adunaţi-vă, părinţi iubitori de Hristos şi, părăsind cele trecătoare, să lăudăm astăzi pe privighetoarea munţilor Carpaţi, pe rugătoarea cea fierbinte a pustiei, pe râvnitoarea sfinţilor dedemult, pe mlădiţa cea binecuvântată a Moldovei, pe Sfânta Teodora pământeana. Căci trup femeiesc neputincios purtând, desăvârşit pe diavoli i-a biruit şi cu focul rugăciunii ei pe cei mândri şi leneşi cu totul i-a ruşinat.

Slavă…

   O, părinţi şi maici duhovniceşti, care v-aţi închinat viaţa lui Hristos, să mergem azi la peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla şi, smerindu-ne pentru păcatele noastre, să ne minunăm cum această sfântă s-a luptat singură în pustie cu frigul, cu foamea, cu întunericul cel din afară şi cu cumplitele săgeţi dinăuntru, biruind prin răbdare pe nevăzuţii vrăjmaşi ai neamului omenesc.

Şi acum…

   Preasfântă Fecioară care ai născut pe Hristos în peşteră spre mântuirea lumii, ajută-ne şi nouă să purtăm pe Hristos în inimile noastre şi, urmând Cuvioasei Teodora, să iubim rugăciunea, smerenia şi dumnezeiasca dragoste, căci cu virtuţi ca acestea dobândim pe Dumnezeu.

Catavasiile Praznicului

Cântarea a 3-a :

   Veniţi, sfinţilor sihaştri şi purtătorilor de Dumnezeu părinţi la prăznuirea Cuvioasei Teodora de la Sihla ca să vedem cum fericita mireasă a lui Hristos s-a luptat singură în pustie cu duhurile cele rele, cu gândurile, cu foamea, cu iernile cele aspre şi cu slăbiciunea firii femeieşti şi, minunându-ne de răbdarea ei îngerească, să-i cântăm : Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoare pentru sufletele noastre.

   Adunaţi-vă, credincioşilor iubitori de sfinţi, care căutaţi călăuze către Dumnezeu şi, lepădând tot păcatul ucigaş de suflet, să urcăm la peştera Sfintei Teodora de la Sihla şi închinându-ne în locul unde a purtat lupta cea bună, să sărutăm icoana ei şi să-i cântăm : Bucură-te, Preacuvioasă Teodora, lauda sfintelor mănăstiri româneşti.

Slavă…

   Astăzi, când Hristos S-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului, să urcăm pe muntele Sihlei şi să vedem cum Sfânta Teodora şi-a schimbat slăbiciunea firii, luminându-se prin post şi rugăciune şi a ajuns desăvârşită în strălucirea Taborului ceresc. Pentru aceasta să-i cântăm : Bucură-te, Maică Teodora, fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi acum…

   O, Stăpână şi Fecioară Maică, care ai născut cu trup pe Mântuitorul lumii şi cum ai schimbat legile firii, născând mai presus de minte pe Fiul lui Dumnezeu între oameni, roagă-te Lui, Preacurată, împreună cu Sfânta Teodora, să ne curăţească de tot păcatul şi să ne facă locaş al Preasfintei Treimi.

Irmosul : Nu este sfânt...

Condacul şi icosul Praznicului

Sedealna Cuvioasei, glasul 8 :

   Aprinsă de dor pentru Mirele tău, Hristos Dumnezeu, cu îngerii te-ai împrietenit şi pe diavoli i-ai izgonit, Sfântă Teodora, bucuria sihaştrilor şi a credincioşilor. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.

Slavă…, tot aceasta, Şi acum…, a Praznicului

Cântarea a 4-a :

   Rănită fiind de dorul liniştii duhovniceşti, ai alergat la pustie în Munţii Sihlei ca un vultur iubitor de înălţimi, Cuvioasă Teodora; şi acolo te-ai curăţit de patimi prin harul cel dumnezeiesc, asemănându-te cu Sfânta Maria Egipteanca. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, să ne mântuiască pe toţi cu harul Său.

   Sfântă a fost viaţa ta, Cuvioasă, şi pline de har rugăciunile tale; binecuvântate au fost lacrimile şi ostenelile tale şi făcător de minuni trupul tău chinuit de frig şi de post. Roagă-te pentru noi toţi, Sfântă Teodora, să iubim postul şi rugăciunea ca să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…

   Ne minunăm de răbdarea ta, Fericită, şi ne umilim pentru dumnezeiasca ta bărbăţie. Cum te-ai pornit cu război împotriva duhurilor răutăţii ? Cum te-ai smerit şi câte ispite iuţi ai suferit în peştera ta de la Sihla ? Pentru aceasta şi Dumnezeu te-a înălţat. Învaţă-ne şi pe noi, Sfântă Teodora să ne smerim şi să răbdăm cu tărie ispitele vieţii, ca să ne ridice Dumnezeu din prăpastia păcatelor la înălţimea pocăinţei.

Şi acum…

   Cum să nu ne mirăm de naşterea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt ? Şi cum să nu ne bucurăm că te avem pe pământ Maică şi în cer neîncetat rugătoare şi mijlocitoare pentru sufletele noastre ? Nu înceta a ne ajuta să ne mântuim noi toţi.

Cântarea a 5-a :

   Să se bucure astăzi sfintele locaşuri şi monahii iubitori de Hristos să se veselească, împreună cu evlavioşii credincioşi, căci Sfânta Teodora de la Sihla străluceşte în ceata Cuvioşilor Părinţi şi, împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl laudă.

   Să mergem cu toţii la Schitul Sihla şi să vedem cum s-a nevoit Sfânta Teodora în crăpăturile stâncilor pentru dragostea lui Hristos. Să-i sărutăm Icoana şi peştera cea umedă şi rece şi, căindu-ne pentru lenevirea noastră, să zicem : Miluieşte-ne, Doamne, cu rugăciunile sfinţilor Tăi.

Slavă…

   Chilia ta de sub stâncile Sihlei ne îndeamnă la rugăciune, Cuvioasă Teodora, şi peştera ta ne smereşte şi ne mustră neputând a urma ţie. Căci cu lacrimile tale ai spălat întinăciunea păcatelor şi cu focul rugăciunii pe diavoli i-ai ars, peştera Biserică ai făcut-o, trupul tău cel slab l-ai întărit şi împreună cu marii sihaştri te-ai asemănat.

Şi acum…

   Pe pământ eşti cea dintâi Fecioară între fecioare şi singura Născătoare de Dumnezeu, iar în cer eşti cea dintâi rugătoare pentru lume înaintea Preasfântei Treimi. Nu înceta, Stăpână, a te ruga pentru sufletele noastre, împreună cu Sfânta Teodora, a Moldovei binecuvântată mlădiţă.

Cântarea a 6-a :

   Cu neîntinată feciorie ai trăit în casa părinţilor tăi, Cuvioasă, şi în curăţie şi smerenie te-ai nevoit în Mănăstirea Vărzăreşti. Apoi, iubind viaţa pustnicească, ai urcat la schitul Sihla şi pe mulţi sihaştri i-ai întrecut în sfinţenie, cele viitoare le-ai cunoscut, la pacea duhului ai ajuns şi acum în cer cu sfinţii te veseleşti. Roagă-te, Preacuvioasă Teodora, să ne întărească Dumnezeu în credinţă, în iubire şi smerenie, ca să dobândim iertare de păcate şi mântuire sufletelor noastre.

   Duhovnicul tău, Cuviosul Pavel, te cerceta la peşteră şi cu Trupul lui Hristos te împărtăşea, Fericită. Apoi, mutându-se la cele cereşti, ai rămas cu totul străină pe pământ. Dar Dumnezeu te mângâia prin Duhul Sfânt, că în vremea rugăciunii tale faţa ţi se lumina, trupul ţi se ridica de la pământ şi în văpaie de foc ceresc se învăluia. Ajută-ne şi pe noi Sfântă Teodora, să ne rugăm lui Dumnezeu cu mintea şi inima curată, spre mîntuirea sufletelor noastre.

Slavă…

   La Sihla ţi-ai schimbat viaţa prin nevoinţă, Cuvioasă Teodora, mintea ţi-ai curăţit, trupul l-ai subţiat şi inima ai umplut-o de harul Duhului Sfânt, prin repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi să dobândim darul neadormitei rugăciuni a Preadulcelui Mântuitor.

Şi acum…

   Priveşte spre noi cu milă din lumina slavei cereşti, Preasfântă Fecioară Marie. Cercetează poporul lui Dumnezeu cel smerit şi credincios şi ajută-ne să ne izbăvim de robia patimilor şi cu Hristos în veci să împărăţim.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.

CONDACUL

   Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţă îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare şi te-ai retras la Sihla în peşteră, Cuvioasă. Şi acolo, hrănită fiind de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credinţă îţi strigăm : Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora !

ICOSUL

   Lepădând grija cea lumească, te-ai logodit cu Hristos şi ascunzându-te în peşteră pustnicească, prin post şi rugăciune te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Teodora, încât şi trupul ţi se înălţa şi faţa ţi se lumina şi îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas îţi cântăm : Bucură-te, odraslă sfântă a Moldovei, bucură-te, căprioara duhovnicească a munţilor Carpaţi, bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt, bucură-te, cunună de mărgăritare care împodobeşti Ortodoxia şi mănăstirile româneşti.

SINAXAR

    Luna lui august, în 7 zile, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie Persul, împreună cu doi ucenici ai săi.

    Tot în această zi mai facem pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihăstrit mulţi ani, la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-o peşteră din preajma Schitului Sihla – Neamţ.

Stihuri : În această zi, Sfânta Teodora s-a mutat la cerescul Împărat

Astăzi Teodora Cuvioasa

Şi-a mutat la ceruri casa.

   Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa). Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o îndemna atât duhovnicul şi firea ei singuratică, cât şi râvna pentru rugăciunea de taină şi amintirea marilor sihaştri ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din ţinutul Neamţ – vechii ei sfătuitori. Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar după doi ani şi soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii. Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora, fiind alesă şi întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească. După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli; foame, frig şi tot felul de încercări. Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în patria ei mult iubită din părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla. După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbda asprimea vieţii pustniceşti, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe. Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele până astăzi. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite şi năluciri de la diavoli; foame, lipsă, gânduri şi mai ales frigul aspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă. După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt. Odată, năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieţii sale, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, încât i se lumina faţa, iar trupul ei se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora. Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine, înainte de obştescul sfârşit. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălţate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere, căci era goală şi le-a poruncit să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede la schit şi dimineaţa au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea. Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lor din satul Miclăuşeni-Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici spre închinare, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu conducerea Mănăstirii Pecerska din Kiev să le dăruiască sfintele moaşte, în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti, ceea ce s-a şi făcut spre paguba şi întristarea tuturor. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care scrie aceste cuvinte în limbile slavonă şi română : Sfântă Teodora din Carpaţi. Aceasta este pe scurt viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinţilor din cer şi fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată ţara noastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca sfântă de la început şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de pomenire la 7 august.

   Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, împreună cu ţara şi poporul cel binecredincios. Amin !

Cântarea a 7-a :

   Simţindu-ţi aproape obştescul sfârşit, te-ai rugat Mântuitorului Hristos să te învrednicească de Preacuratele Taine, pe care în chip minunat le-ai primit de la duhovnicul Antonie, căruia te-ai mărturisit şi ţi-ai destăinuit viaţa. Apoi, îngenunchind, te-ai rugat şi, rostind Crezul ţi-ai dat sufletul în braţele Mirelui tău, Iisus Hristos. Roagă-te şi pentru noi, Sfântă Maică Teodora, să dobândim sfârşit creştinesc şi iertare de păcate.

   Îngereşte te-ai nevoit pe pământ şi te-ai săvârşit, Cuvioasă, mutându-te de la osteneală la odihnă; de la cele rele şi trecătoare la cele veşnice şi pline de lumină. Schimbă-ne şi nouă gândul, mintea şi voinţa de la cele de aici, la cele nemuritoare de sus şi ne ajută cu rugăciunile tale, Sfântă Teodora, să dobândim cereştile bunătăţi, pe care ni le-a făgăduit Mântuitorul Hristos.

Slavă…

   Te cinstesc şi te laudă toţi sihaştrii şi cuvioşii şi te caută credincioşii iubitori de sfinţi, să-ţi ceară ajutorul, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne ca împreună cu tine să slăvim pe Dumnezeu Cel în trei feţe închinat şi te roagă pentru sufletele noastre.

Şi acum…

   Te lăudăm Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi te mărim după cuviinţă, că prin tine a venit Hristos în lume şi în inimile noastre. Roagă-L cu iubire de oameni, Stăpână, să ne dăruiască iertare de păcate milă şi cereasca Împărăţie.

Cântarea a 8-a :

   Te-ai nevoit pe pământ, Cuvioasă Teodora, şi te-ai jertfit pentru Hristos, ca să dobândeşti mântuirea sufletului tău, căci nimic nu se câştigă fără osteneală, fără rugăciune şi viaţă curată. Ajută-ne şi pe noi nevrednicii, cu rugăciunile tale, să urmăm lui Hristos cu credinţă, împlinind cu sfinţenie poruncile Lui şi făgăduinţele vieţii duhovniceşti.

   Te-ai mutat la cele cereşti cu pace, mireasa lui Hristos, Teodora şi acolo te veseleşti în veci cu sfinţii, în bucuria Duhului Sfânt. Nu ne uita nici pe noi săracii, care ne amăgim şi ne robim de grijile înşelătoare ale acestei vieţi. Ci, roagă-te neîncetat pentru lume, pentru ţara în care te-ai născut şi pentru călugări şi credincioşi, să ne întărească în dreapta credinţă şi în lucrarea faptelor bune.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Priveşte din cer cu iubire spre noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne cu rugăciunile tale şi cere milă şi har de la Dumnezeu pentru Biserică, pentru ierarhi, pentru preoţi şi monahi şi pentru binecredincioşii creştini care cinstesc sfântă pomenirea ta şi slăvesc cu dreaptă credinţă pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită.

Şi acum…

   Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu te mărturisim credincioşii pe pământ. Maică şi Fecioară mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi te ştim în cer, Marie, Născătoare de Dumnezeu. Ai milă de Biserica pe care a întemeiat-o Hristos prin Apostoli; ai milă şi de dreptmăritorii creştini care au fost luminaţi de Duhul Sfânt prin Botez şi te roagă pentru noi toţi să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 9-a :

   Vino la noi, Preacuvioasă Maică Teodora; adu-ţi aminte de toţi care te-au născut şi crescut în şcoala rugăciunii din Carpaţi şi te roagă lui Dumnezeu pentru noi, să ne întărim în credinţă, în răbdare şi iubire duhovnicească, ca să dobândim iertare de păcate.

   Vino la noi, Sfântă Teodora, floare aleasă a sihaştrilor din Carpaţi ! Vino la noi, Preacuvioasă, şi ne îmbărbătează împotriva diavolilor care ne lovesc prin necredinţă, prin ură şi dezbinare şi ne ajută să biruim pe nevăzuţii vrăjmaşi spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…

   Vino la noi, mireasa lui Hristos, Teodora, care te-ai învrednicit de sfinţenie la schitul Sihla prin nevoinţă îngerească şi cu rugăciunile tale ajută-ne să ieşim la limanul cel bun şi să biruim mândria şi împietrirea inimii, ca să fim primiţi în cereştile locaşuri.

Şi acum…

   Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucuria îngerilor, lauda Apostolilor, cununa tuturor sfinţilor, mijlocitoarea lumii, acoperitoarea călugărilor, mângâierea credincioşilor, Maica tuturor mamelor creştine şi întărirea fecioarelor. Nu înceta a te ruga, Stăpână, să se mântuiască sufletele noastre.

LUMINÂNDA

   Fiind chemată şi aleasă de Hristos, ai părăsit lumea şi cele trecătoare şi, îngereşte nevoindu-te, în munte te-ai ascuns ca o pasăre şi căprioară fără nume, fericită Teodora, lauda călugărilor, făcându-te mireasă lui Hristos prin neadormită rugăciune, prin post, prin lacrimi şi cugetarea celor cereşti, pe diavoli arzând şi cu îngerii împreună vorbind, roagă-te, Maică Preacuvioasă, să se mântuiască sufletele noastre.

LA LAUDE

Trei ale Praznicului şi trei ale Sfintei Teodora, glasul 4.

   Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora, următoarea lui Hristos cea prea-râvnitoare, lauda monahilor, locuitoarea pustiului şi floarea cea de mult preţ a munţilor Carpaţi. Căci cu nevoinţa pe mulţi sihaştri a întrecut, prin lacrimi sufletul ca pe un crin şi l-a albit, iar cu rugăciunea şi cu postul pe Dumnezeu cu duhul de pe pământ L-a văzut. Pentru aceea, într-un glas să-i strigăm : Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoarea sufletelor noastre. (de două ori)

   Veniţi, cuvioşilor părinţi şi sihaştri purtători de Dumnezeu, care neîncetat vă rugaţi şi toţi creştinii iubitori de Hristos, să lăudăm astăzi, la pomenirea cea de peste an, pe Sfânta Teodora, bucuria îngerilor şi cununa cea de mult preţ a călugărilor; comoara cea aleasă a Schitului Sihla şi rugătoare neadormită a ţării noastre. Deci sărutând icoana ei, să-i cântăm : Bucură-te, Sfântă Teodora, fiică şi podoabă scumpă a Bisericii Româneşti.

Slavă…, glasul 5 :

   Veniţi toate cetele călugărilor şi ale credincioşilor să urcăm pe muntele Sihlei şi, împreună cu îngerii şi cuvioşii, să prăznuim astăzi pe Sfânta Teodora şi, închinându-ne în biserica şi peştera ei, să-i cântăm într-un glas : Bucură-te, mireasa lui Hristos, Teodora, rugătoare fierbinte pentru noi şi pentru toată lumea.

Şi acum…, a Praznicului 

DOXOLOGIA MARE

Troparul Sfintei Slavă…, Şi acum…, al Praznicului 

Ecteniile şi Apolisul. Ceasul întâi.

LA SFÂNTA LITURGHIE

    Fericirile din Canonul Cuvioasei, Cântarea a 3-a, pe 4 şi de la Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen glas 4 : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui. Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie. Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (IX, 2-12) : Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele… Evanghelia de la Luca (VII, 37-50) : În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus… CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.

LUNA AUGUST

ZIUA A UNSPREZECEA

    Pomenirea celui între sfinţi, Părintele nostru Nifon patriarhul Constantinopolului şi a Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Evplu.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea :

Podobie : Când de pe lemn...

   Veniţi mulţimea credincioşilor şi cetele monahilor ca împreună să prăznuim strălucita pomenire a dumnezeiescului Nifon şi să glăsuim în cântări faptele lui cele mai presus de fire şi darurile cu care Treitatea Cea Sfântă l-a mărit şi pe pământ şi în cer, ca pe cel ce a slăvit-o pe Dânsa.

   Când te-ai rănit cu dorul pustniciei, Preasfinte Nifon, atunci ca un cerb însetat ai alergat la Muntele cel sfânt şi cercetând ca un înţelept toate sfintele locaşuri ai ales a locui în cinstita Mânăstire a înainte Mergătorului, socotind-o mai potrivită pentru nevoinţe.

   Când ai strălucit cu lumina Treimii celei mai presus de fire stând la rugăciune, atunci te-ai arătat stâlp în chip de lumină, şi ai povăţuit, de Dumnezeu cugetătorule, cu dumnezeieşti cuvinte cetele sihaştrilor la pământul nepătimirii şi spre săvârşirea faptelor bune şi a privirii către Dumnezeu.

   Când prin ameninţare dumnezeiască ai fost înălţat pe Scaunul cel dintâi al păstoriei, atunci ca un soare pe toţi credincioşii i-ai luminat prin dumnezeieştile tale cuvinte, Fericite. Şi ca un păstor mare ai povăţuit popoarele la păşunea cea de mântuire, iar ca un cârmuitor înţelept ai condus corabia Bisericii lui Hristos la limanul cel de Dumnezeu păzit.

Slavă..., glasul al 4-lea :

   Adunarea ierarhilor celor desăvârşiţi şi a monahilor celor cuvioşi cu laude să încununăm pe Fericitul Nifon, cel ce este între ierarhi cuvios şi între cuvioşi ierarh. Căci acesta mai întâi curăţindu-se prin strădanie şi vas ales al Sfântului Duh făcându-se, s-a arătat apoi şi păstor a toată lumea în împărăteasa cetăţilor. Şi păstorind, prin viaţă şi prin cuvânt, plinirea cea cu numele lui Hristos numită a adus pe mulţi la mântuirea Domnului, făcându-se slăvit de la Dumnezeu, Căruia, vieţuind după moarte, se roagă neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Păzeşte-ne pe noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu preabinecuvântată, de tot felul de primejdii, ca să te mărim pe tine, Nădejdea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea :

Podobie : Casa Efratului...

   Car înţelegător şi chivot de lumină purtător al Treimii te-ai arătat, de Dumnezeu înţelepţite Ierarhe Nifon.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

   Te-ai arătat mai presus de doimea cea materialnică pentru Unimea Treimii celei înţelegătoare, de Dumnezeu purtătorule Nifon.

Stih : Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate.

   Prin faptele tale cele bune te-ai ridicat la privirea celor de sus, şezând în car de foc ca altădată Ilie Proorocul, de Dumnezeu cugetătorule Nifon.

Slavă..., glasul 1:

   Veseliţi-vă în Domnul cele două cinstite locaşuri : Din România şi de la Atos; bucuraţi-vă şi săltaţi, că ţineţi la sânul vostru că pe o vistierie de mult preţ preacinstitele moaşte ale de trei ori fericitului Nifon. Acestea au în sine toate semnele sfinţeniei : Rămânerea în nestricăciune vreme de mulţi ani, mireasma cea cu bun miros şi râurile de minuni ce se revarsă peste cei ce se închină lor. Pentru aceea, prăznuind pomenirea lui cea după datorie, cu mulţumire strigaţi Mântuitorului Hristos : Slăvit eşti, Doamne, Care ai dăruit fiilor noştri Părinte iubitor de fii, iar smereniei noastre Înălţare de bună mărire şi mijlocitor fierbinte pentru mântuirea noastră pe Ierarhul Nifon, prin care vom dobândi de la Tine izbăvire de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti şi pe pământ folositoare tare oamenilor, miluieşte, Preacurată Fecioară, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, căci după Dumnezeu spre tine, de Dumnezeu Născătoare, nădejdea ne-am pus.

Troparul, glasul al 3-lea :

Podobie : Cu faptele strălucind...

   Cu faptele dreptei credinţe strălucind toată Biserică ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu cinstea cea mărită a celor două sfinte locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.

Slavă... Şi acum..., al Praznicului,

Ectenia mică şi otpustul.

    CADE-SE A ŞTI : De se va întâmpla prăznuirea Sfântului Nifon duminică, sâmbătă seara, la vecernia Mică, se pun stihirile din Octoih; Slavă..., a Sfântului; Şi acum..., a Născătoarei. La     VECERNIA MARE : Se cântă Fericit bărbatul..., catisma întreagă. La Doamne, strigat-am..., se pun 3 stihuri ale Învierii şi 4 ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină... şi paremiile Sfântului.     LA LITIE : stihurile Praznicului şi ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Praznicului. La Stihoavnă; stihirile Învierii, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Praznicului. La binecuvântarea pâinilor : troparul Sfântului (de 2 ori) şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dală). Iar de nu se face binecuvântarea pâinilor, troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum... al Praznicului.      LA UTRENIE : La Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii (de 2 ori), Slavă..., al Sfântului. Şi acum..., al Praznicului. După catisme, Sedelnele Învierii şi Polieleu apoi Sedelnele Sfântului, pe rând; la Şi acum..., se cântă a Praznicului şi binecuvântările, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând. Evanghelia Învierii şi celelalte. La Canoane se pun : Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Praznicului, pe 4 şi al Sfântului, pe 6. Catavasie : Cetele israeliteneşti... După cântarea a 8-a. Condacul şi icosul Praznicului şi ale Sfântului, Sedealna Sfântului, Slavă... Şi acum..., a Praznicului. După Cântarea a 5-a, condacul şi icosul Învierii şi Sinaxarul. La Cântarea a 9-a, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită... Luminânda Învierii Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a Praznicului. La Laude se pun 4 stihiri ale Învierii şi 4 ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum... Prea binecuvântată eşti... Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi otpustul. Apoi se cântă Slavă... Şi acum..., stihira Învierii. Ceasul întâi şi otpustul deplin.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm se citeşte Fericit bărbatul... Slava întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8 : 5 ale Ierarhului şi 3 ale Mucenicului.

Stihirile Ierarhului, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn...

   Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cele din înălţime, te-a pus păstor al Bisericii Lui, şi grăitor şi propovăduitor al dumnezeiescului Cuvânt pe tine, Părinte Nifon. Care, prin învăţăturile tale cele de Dumnezeu înţelepţite, aprinzi adunările credincioşilor şi povăţuieşti la împlinirea dumnezeieştilor porunci pe cei ce urmează ţie cu credinţă. Pentru aceea roagă-te ca să dobândească dezlegare de păcate cei ce cinstesc cu credinţă pomenirea ta cea întru tot prăznuită.

   Cu podoabele ierarhiei străduindu-te şi cu luminările împodobindu-te, Cuvioase, săvârşirea cea fericită ai dobândit, Părinte. Cu oştile cele de sus însoţindu-te şi cântarea cea întreit sfânta împreună cu ele cântând Celui ce stăpâneşte toate, te-ai umplut de strălucirea cea de acolo. Cu acelea împreună nu înceta să te rogi ca să se izbăvească de tot felul de ispite cei ce te laudă pe tine, Preafericite Nifon, Părintele nostru.

   Cel ce te-ai arătat luminat la inimă cu dorul cel dumnezeiesc ai strălucit la suflet cu razele Duhului, din pruncie poftind a purta pe umerii tăi jugul cel uşor al Domnului. Atunci ai alergat la Muntele Atos ca un cerb la izvoarele apelor şi te-ai sălăşluit cu bucurie în locaşul înainte Mergătorului. Şi făcându-te următor aceluia, te-ai arătat adevărat dreptar al vieţuirii celei în chip îngeresc şi solitor fierbinte al credincioşilor.

Alte stihiri, ale Mucenicului, glasul 1 :

Podobie : Cel ce eşti bucuria...

   Tăinuitorule de sfinţenie Nifon, după dreptate te-ai învrednicit de adunarea oştilor celor de sus, cu care împreună neîncetat dănţuieşti, văzând, Fericite, pe Sfânta Treime, Acesteia, stând înainte, roagă-te pururea pentru noi cei ce te cinstim pe tine.

   Cu bărbăţie adormind năpădirile săltărilor trupului, de Dumnezeu Purtătorule, cu toată dorirea ai tins, Părinte, către Cel ce singur este desăvârşirea doririlor. De Acela îndestulându-te, Cuvioase, pomeneşte-ne şi pe noi cei ce te lăudăm pe tine.

Alte stihiri, ale Mucenicului, glasul 1 :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Evplu, pururea mărite, vitejeşte ai surpat măiestriile vrăjmaşului celui rău, biruindu-l pe el prin mucenicia ta. Căci te-ai adus jertfă curată şi bineprimită lui Hristos Ziditorul tău, Împăratul tuturor, în veac împreună cu El bucurându-te.

   Evplu, pururea mărite, întrarmând simţirile sufletului tău cu Crucea lui Hristos, de bunăvoie ai alergat vitejeşte către luptătorul împotrivă şi în chip vădit l-ai biruit. Pentru aceea acum împărăteşti împreună cu Împăratul tuturor, în veac împreună cu El bucurându-te.

    Evplu, pururea mărite, ai defăimat cele materiale, agonisind ajutor ţie pe Hristos; şi pentru Dânsul ţi-ai dat trupul chinuitorilor spre bătăi, pătimind până la sânge, Mucenice. Pentru aceasta cu cununa biruinţei te-a împodobit pe tine Stăpânul şi Mântuitorul şi Domnul.

Slavă..., a Ierarhului, glasul al 6-lea :

   Veniţi mulţimea credincioşilor din România şi de la Atos, ca adunându-ne într-o unire astăzi cu taină să pomenim pe Purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru şi cu bună cucernicie mărindu-l în cântări să zicem : Bucură-te, cel ce te-ai arătat în vremurile mai de pe urmă, însă, prin râvna ta cea dumnezeiască, te-ai ne­voit împreună cu cei dede­mult ; bucură-te, podoaba ierarhilor, lauda monahilor şi lumina sihaştrilor; bucu­ră-te, întărirea şi desfătarea dreptcredincioşilor. Cuvioa­se Nifon, Părintele nostru, nu înceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă şi cu dra­goste săvîrşesc pomenirea ta.

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas :

   Mai înainte închipuind Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai luat pe trei ucenici ai Tăi, pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi Te-ai suit pe Tabor. Şi acolo, schimbându-Te la faţă Tu, Mântuitorule, Muntele Taborului s-a acoperit cu lumină, iar ucenicii Tăi, Cuvinte, s-au aruncat cu faţa la pământ, neputând suferi să vadă chipul cel de nevăzut. Căci îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat văzând pe pământ pe Domnul slavei.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei.

PAREMIILE

De la Pilde, citire :

(versete alese din diferite capitole)

   Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care ştie priceperea. Că mai bună este neguţătoria acesteia decât vistieriile aurului şi argintului, şi mai scumpă decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine, fiilor, că lucruri de cinste vă spun; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun înainte glasul meu fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar cei fără de răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că lucruri de cinste vă spun. Şi voi scoate cele drepte din buzele mele, că grumazul meu se va învăţa cu adevărul. Şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este strâmb nici răzvrătit în ele. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede sunt toate pentru cei ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(versete alese din diferite capitole)

   Gura dreptului izvorăşte înţelepciune şi buzele oamenilor înţelepţi ştiu darul cel bun. Gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune şi dreptatea îi mântuieşte pe ei din moarte. Sfârşindu-se omul drept, nu-i piere nădejdea. Căci fiul drept se naşte spre viaţă; şi în bunătăţile sale va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este de-a pururea, şi de la Domnul vor afla har şi mărire. Limba înţelepţilor ştie cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Domnul iubeşte inimile cele Cuvioase şi Ia El sunt bine primiţi toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput, că ea soseşte la cei ce o doresc mai înainte ca aceştia să o fi cunoscut pe ea. Cel ce mâneca la dânsa nu va osteni şi cel ce priveghează pentru ea curînd va fi fără de grijă. Că ea însăşi umblă şi caută împrejur pe cei vrednici de ea şi se arată lor cu bună plăcere; căci pe înţelepciune nu o biruieşte niciodată răutatea. Pentru aceasta am fost eu iubitor al frumuseţii ei. Şi am iubit-o şi am căutat-o pe ea din tinereţile mele. Şi am căutat-o ca să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor am iubit-o, pentru că ea învaţă în taină ştiinţa lui Dumnezeu şi cunoaşte lucrurile Lui. Ostenelile ei sunt bunătăţi; şi ea învaţă curăţia, mintea, dreptatea şi bogăţia, iar în viaţa oamenilor nimic nu este mai de trebuinţă decât acestea. Căci de pofteşte cineva multă ştiinţă, înţelepciunea ştie cele trecute, iar cele ce urmează să fie le asemuieşte; ea ştie tălmăcirea cuvintelor şi dezlegările vorbelor cele ascunse, cunoaşte de mai înainte semne şi minuni, ca şi întâmplările vremurilor şi ale anilor; ea este sfetnic bun pentru toţi. Că nemurire este într-însa şi mărire în împărtăşirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am vorbit către Domnul şi m-am rugat lui şi am zis din toată inima mea : Dumnezeul părinţilor şi Domnul milei, Cel ce ai făcut toate cu cuvântul Tău şi cu înţelepciunea Ta ai tocmit pe om, ca să stăpânească făpturile cele făcute de Tine, şi să îndrepteze lumea întru cuviinţă şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care şade pe scaunele Tale şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi, că eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale. Trimite înţelepciunea Ta din ceruri de la locaşul Tău cel sfânt şi de la scaunul slavei Tale, ca fiind cu mine : să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta. Şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori sunt toate cu temere şi cugetele lor cu greşeală.

De la înţelepciunea lui Solomon, citire :

(versete alese din diferite capitole)

   Dreptul fiind lăudat se vor veseli popoarele că pomenirea lui este fără de moarte. Pentru că este cunoscut lui Dumnezeu şi de oameni şi sufletul lui este bineplăcut lui Dumnezeu. Iubiţi deci, oamenilor, înţelepciunea, poftiţi-o pe ea şi veţi învăţa că începutul înţelepciunii este dragostea şi păzirea legilor. Cinstiţi înţelepciunea ca să împărăţiţi în veci. Spune-voi vouă tainele lui Dumnezeu şi nu le voi ascunde de voi. Căci El este conducătorul înţelepciunii, Îndreptătorul înţelepţilor şi cunoscătorul a tot cugetul şi lucrul; iar înţelepciunea învaţă toate gândurile, că într-însa este duh înţelegător şi sfânt, strălucirea luminii celei de-a pururea şi chipul bunătăţii lui Dumnezeu. Înţelepciunea aşază soţi lui Dumnezeu şi prooroci; şi este mai frumoasă decât soarele şi decât toată strălucirea stelelor, asemănându-se luminii celei dintâi. Ea scapă de dureri pe cei ce o slujesc şi-i îndreaptă pe cărări drepte; le dă lor cunoştinţă sfântă şi-i păzeşte de cei ce-i vânează pe ei, dându-le lor tărie în luptă; ca să înţeleagă toţi că ea este mai puternică decât toată credinţa. Şi nu va birui vreodată răutatea pe înţelepciune, nici nu va trece judecata fără să certe pe cei răi. Căci au zis întru sine, gândind cu nedreptate : Să facem silă dreptului, să nu ne fie milă de sfinţenia lui, nici să ne ruşinăm de cărunteţile bătrâneţilor celei de mulţi ani; că ne va fi nouă lege tăria noastră şi vom vâna pe cel drept, că nu ne este de nici un folos şi stă împotriva lucrurilor noastre şi ne învinuieşte de greşeli faţă de lege şi ne defăimează pentru păcatele învăţăturii noastre. Şi ne spune nouă că el are cunoştinţa lui Dumnezeu şi se numeşte pe sine fiu al lui Dumnezeu. Şi ne-a fost el nouă spre vădirea cugetelor noastre şi ne este greu nouă şi vedem că viaţa lui nu este asemenea cu a altora şi s-au schimbat cărările lui. De batjocură am fost socotiţi înaintea lui şi se depărtează el de căile noastre ca de nişte necurăţii şi fericeşte cele mai de pe urmă ale drepţilor. Să vedem dar dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să ispitim cele ce urmează să i se întâmple lui. Cu ocară şi cu muncă să-l întrebăm pe dânsul, ca să cunoaştem blândeţile lui şi să ispitim nerăutatea lui, judecându-l pe el spre moarte de ocară, căci vor fi luate în seamă cuvintele lui. Acestea au gândit şi au rătăcit, că i-a orbit pe ei răutatea lor. Căci nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu şi n-au socotit că Tu eşti singurul Dumnezeu Care ai stăpânire peste viaţă şi peste moarte; şi mântuieşti în vreme de scârbă, şi mântuieşti de toată răutatea ca un îndurat şi milostiv şi dai sfinţilor Tăi har şi stai împotrivă celor mândri cu braţul Tău.

LA LITIE

Stihirile, glasul al 2-lea :

   Dumnezeu cel unul, Cel ce întru sfinţi Se odihneşte, aflând sălăşluire curată preasfinţitul tău suflet şi în el locuind, de dumnezeieşti daruri l-a umplut. Pentru aceea nu înceta a lumina pe cei ce te laudă pe tine, Nifon Părintele nostru.

Acelaşi glas :

   Acum ai dobândit desfătarea cea nestricăcioasă şi îndulcirea cea veşnică, pentru că Dătătorul de plată cu îndestulare îţi dăruieşte roadele ostenelilor tale cele multe şi ale faptelor tale cele bune, pe care le-ai adunat ca într-o vistierie. Pentru aceasta primeşte cu dragoste, dumnezeiescule Părinte, lauda ce se aduce ţie din buze de tină, că eşti blând şi iubitor, Fericite Nifon, de Dumnezeu înţelepţite. Şi ca cel ce ai îndrăznire, Cuvioase, roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă... glasul al 2-lea :

   Racla moaştelor tale cele cu bun miros, Prealăudate Părinte, sfinţeşte sufletele şi trupurile celor ce se apropie de ea cu credinţă; iar Sfântul tău suflet după vrednicie se veseleşte, împreună cu îngerii fiind. Pentru aceea îndrăznire având către Domnul şi cu cei fără de trup dănţuind în ceruri, împreună cu aceia roagă-te, Cuvioase, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas;

   Cel ce ai sfinţit toată lumea cu lumina în Munte înalt Te-ai schimbat la faţă, Bunule, arătând ucenicilor Tăi puterea Ta de a izbăvi lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta strigăm Ţie : Milostive Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea :

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te cel ce te-ai arătat moştenitor pustniciei lui Antonie, a lui Pavel, a lui Efrem, a lui Eftimie, a lui Sava şi a celorlalţi sihaştri; care au călătorit pe calea cea cu anevoie spre câştigarea faptelor şi isprăvilor celor bune, rătăcind prin pustietăţi şi prin munţi, adesea prin peşteri omorându-se. Acestora, de care toată lumea nu este vrednică, tu ai râvnit cu deadinsul; iar acum împreună cu aceia te bucuri, Părinte. Pentru aceea roagă pe Hristos să dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.

Stih : Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

   Bucură-te cel ce ai fost următor arhiereilor celor prealuminaţi de demult; care cu mare cuviinţă au vieţuit întru multe fapte bune şi au strălucit întru minuni şi care au suferit osteneli şi primejdii au răbdat. Aceia cu dreapta credinţă au întărit Biserica şi nu au lăsat-o să se clatine din pricina ereziilor. Aşa şi tu, Părinte, râvnind cu deadinsul acelora, ai suferit mii de mâhniri şi de osteneli, primejduindu-te pentru credinţă. Iar acum roagă-te, împreună cu aceia, ca să se dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.

Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

   Bucură-te cu adevărat râvnitorule al Proorocului ce a petrecut timp îndelungat în pustietăţi şi s-a hrănit cu muguri şi cu miere sălbatică, Petrecerea şi mucenicia aceluia râvnind, Cuvioase Nifon, vitejeşte ca şi acela ai pătimit cu bunăştiinţă şi de bunăvoie adesea ţi-ai omorât trupul, indurând mucenicia care este cu mai multă durere decât mucenicia prin sabie. Pentru aceasta acum te veseleşti împreună cu mucenicii, cu care roagă-te să se dăruiască mare milă celor ce te laudă pe tine.

Slavă..., glasul al 2-lea :

   Lucrare pe potriva numelui ce porţi ai arătat, Cuvioase, căci prin îndelungata stare de trezie şi prin rugăciune neîncetată curăţindu-ţi mintea, te-ai făcut locaş al Sfântului Duh. Pentru aceea, mutându-te la ceruri în chip tainic, ne îmbunătăţeşti pe noi la apropierea de sfintele tale moaşte. Iar acum închinându-ne cu dragoste la racla moaştelor tale, Preafericite Nifon, Părintele nostru, cerem prin tine de Ia Dumnezeu curăţie şi mare milă pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Praznicului, Acelaşi glas :

   Cel ce în Muntele Taborului întru slavă Te-ai schimbat la faţă, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Dumnezeirii Tale, străluceşte şi nouă lumină cunoştinţei Tale şi ne povăţuieşte pe cărarea poruncilor Tale, ca un bun şi de oameni Iubitor.

    La binecuvântarea pâinilor, troparul Ierarhului (de 2 ori) şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată). Iar de nu se face binecuvântarea pâinilor. se zi ce : troparul Ierarhului, glasul al 3-lea (caută la Vecernia mică), Slavă... Mucenicul Tău, Doamne, Evplu... Şi acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Ierarhului (de 2 ori), Slavă..., al Mucenicului, Şi acum..., al Praznicului.

După Catisma întâi, Sedealna, glasul al 3-lea :

Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...

   Crucea pe umerii tăi cu osârdie ridicând-o, Cuvioase, ai urmat Celui ce a binevoit a Se arăta pe pământ pentru noi. Pentru aceasta ai părăsit toată îndulcirea lumească şi ca fiind fără de trup ai vieţuit, Părinte, viaţă întocmai cu îngerii. Iar acum împreună cu ei petrecând, adu-ţi aminte de cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine. (de două ori)

A Praznicului, asemenea :

   Raza dumnezeieştii Tale slave, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai arătat-o pe cât s-a putut ucenicilor Tăi în Muntele Taborului, schimbându-Te la faţă. Cu aceea luminează-ne şi pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, Unule şi neschimbat, Iisuse atotputernice. Pentru aceasta strigăm Ţie cu credinţă : Slavă, Hristoase, Împărăţiei Tale.

După Catisma a doua, Sedealna, glasul al 4-lea :

Podobie : Spăimîntatu-s-a Iosif...

   Toată ceata cea cerească s-a mirat văzând pe pământ viaţa ta cea în trup : căci ai petrecut, Preafericite, vieţuind ca fiind fără de trup. Căci înspăimântă, înţelepte, toată mintea omenească, nepătimirea ta cea desăvârşită prin care te-ai arătat mai presus de oameni şi asemenea îngerilor. Pentru aceasta îngerii şi oamenii împreună te laudă. (de două ori)

A Praznicului, asemenea :

   În Muntele Taborului Te-ai schimbat la faţă, Mântuitorule, arătând schimbarea oamenilor care va să fie la a doua Ta venire în slavă. Ilie şi Moise vorbeau împreună cu Tine, iar cei trei ucenici pe care i-ai luat împreună cu Tine, văzând, Stăpâne, slava Ta, s-au spăimântat de strălucirea Ta. Iar acum luminează şi sufletele noastre Cel ce atunci ai făcut să strălucească acelora lumina Ta.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea :

Podobie : Fluierele păstoreşti...

   Cântând, Fericite, din fluierele păstoreşti şi păscând fără rătăcire turmele tale, ai încetat a păstori, cunoscând sălbăticimea dobitoacelor, şi ai alergat, Părinte, acolo unde era preaslăvit Hristos Domnul. Şi până la sfârşit vieţuind întru Dânsul, ai dobândit dumnezeiasca slavă.

A Praznicului :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   În Muntele Taborului ai arătat, Făcătorule de bine, strălucirea cea ascunsă sub trup a firii Tale, Hristoase, şi dumnezeiasca bună-cuviinţă, strălucind celor trei ucenici care erau împreună cu Tine slava Ta. Aceştia, neputând îndura strălucirea slavei Tale, au strigat : Sfânt eşti, că, neapropiat fiind, Te-ai făcut văzut lumii cu trup, unule Iubitorule de oameni.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimen glasul al 4-lea :

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih : Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

Evanghelia : Din Sfânta Evanghelie după Ioan, citire : (X, 1-9)

Zis-a Domnul : Cel ce nu intră prim uşă... (caută la, 21 mai).

Psalmul 50.

Slavă..., glasul al 2-lea :

    Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Nifon, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta...

Glasul al 2-lea :

   Cel ce ai ales pe cele nestricăcioase mai degrabă decât pe cele stricăcioase şi trecătoare, şi înţelepţeşte în locul pământului ai primit în schimb cerul, înţelepte Nifon, pe noi care încă locuim pe pământ izbăveşte-ne de cei ce voiesc războaie, ca pururea să te cinstim.

CANOANELE

Canonul întâi al Praznicului, cu irmosul pe 6, al Ierarhului pe 4 şi al Mucenicului pe 4.

CANONUL Ierarhului

Alcătuire a lui Theona ieromonahul şi egumenul.

Cântarea 1, glasul al 8-lea :

Irmos : Apa trecând-o ca pe uscat...

   Strălucit fiind cu slava Dumnezeirii, dumnezeiescule Părinte, goneşte lipsa de luminare a sufletului meu, ca să laud luptele tale împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi.

   Rănit fiind de dragostea lui Hristos din pruncie, Preafericite, ai alergat ca un cerb însetat la izvoarele apelor şi ai ajuns la faptele cele bune.

   Fugind de nestatornicia celor trecătoare, ai schimbat cele mici cu cele mari, ca un înţelept. Pentru aceasta te-ai arătat vas al Treimii, Părinte preasfinţite.

A Născătoarei :

   Marie, Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga Fiului tău pentru cei ce vieţuim în locaşul tău cel dumnezeiesc, ca să ne izbăvim de toată primejdia.

Canonul Mucenicului

Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea 1, glasul al 4-lea :

Irmos : Pe voievozii cei tari...

   Cu arma Crucii înotând, ai intrat în limanul vieţii, în care cu bucurie petrecând luminat, Mărite, fă să înceteze valul inimii mele care mă tulbură mult, pentru ca în linişte să măresc pomenirea ta.

   Stea cu totul luminoasă ai răsărit în cinstita tărie a Bisericii, înţelepte, luminând pe credincioşi cu strălucirile virtuţilor, Evple, şi cu puterea Duhului izgonind întunericul demonilor.

   Cu dumnezeiască putere fiind întărit, înţelepte, ai propovăduit cu cuget dumnezeiesc că Cel născut din Dumnezeu este Dumnezeu Care de bunăvoie a răbdat răstignire şi cu moartea pe moarte a stricat, Mărite.

Slavă...

   Toţi să se grăbească a te lăuda pe tine, Purtătorule de Dumnezeu, căci cu învăţăturile cele dumnezeieşti ai răpit din gura vrăjmaşului pe toţi cei ce cu bună-cuviinţă au primit cuvintele tale, preaviteazule Purtător de chinuri al lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu pogorârea cea înfricoşătoare strălucind Hristos, din pântecele tău cel purtător de lumină, Preacurată, ca un Soare a răsărit celor din lume, risipind negura mulţimii de zei şi luminând marginile lumii.

Catavasie : Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Doamne, Cei ce ai făcut cele de deasupra...

   Ca pe un adevărat propovăduitor câştigându-te pe tine, ne-am luminat prin cuvintele tale cele înţelepte şi către cunoaşterea voii lui Dumnezeu toţi au fost povăţuiţi. Pentru aceasta te cinstim.

   Potolind viforul săltărilor trupului, ai fost rănit de dragostea cea dumnezeiască, de Dumnezeu fericite. Pentru aceasta ai alergat la locaşurile Domnului din Muntele Atos şi pe toţi cei ce locuiau acolo i-ai luminat.

   Cu lumânarea faptelor tale cele bune covârşeşti, Preafericite, luminătorii cei de pe cer. Căci ai răsărit ca un soare în Muntele Atos, luminând pe toţi cei ce se apropie de tine.

A Născătoarei :

   Tu eşti mărirea pământenilor, Născătoare de Dumnezeu şi scăpare tare a celor ce cu credinţă aleargă la tine. Pentru aceea nu ne trece cu vederea, ci apucând înainte, izbăveşte de tot felul de rele pe cei ce nădăjduiesc spre tine.

Alt Canon

Irmos : Biserica cea stearpă...

   Te-ai dat pe tine de bunăvoie că un mieluşel vrând a fi junghiat pentru Hristos, Care pentru tine de voie a sărăcit şi a fost junghiat, Evple preafericite.

   Jertfă fără de prihană şi cu bun miros, şi prinos desăvârşit te-ai adus lui Dumnezeu, Fericite, cu bucurie cântând : Sfânt eşti, Doamne.

Slavă...

   Întărindu-te cu legile Evangheliei, Cugetătorule de Dumnezeu, ai stat în mijlocul celor fără de lege, strigând cu tărie : Stau de faţă înaintea celor ce nu mă caută ca să mustru păgânătatea lor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sălăşluindu-Se Dumnezeu în pântecele tău, Preacurată, nu a clintit nicidecum cheile fecioriei tale. Pe Acela roagă-L să întărească pe toţi cei ce te cânta pe tine.

Catavasie : Toiagul în chip de taină...

Condacul şi Icosul Praznicului şi condacul Mucenicului, glasul 1:

Podobie : Ceata îngerească...

   Cu arma Crucii bine înotând ai intrat în limanul cel lin al locaşurilor cereşti. În acelea fiind sălăşluit, Fericite Evplu, roagă pe Ziditorul să izbăvească de toată nevoia şi necazul pe cei ce prăznuiesc cu rugăciune astăzi pomenirea nevoinţelor tale.

Sedealna Ierarhului, glasul al 8-lea :

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu...

   Învăţând înţelepciunea cea de sus şi primind bogăţia cea de taină, ai îmbogăţit pe toţi credincioşii, Preasfinte, cu cuvintele veselind inimile dreptcredincioşilor şi înecând taberele necredincioşilor. Pentru aceea, după vrednicie, ai luat răsplătire ostenelilor tale, cununa din darul cel de sus, Nifon Părintele nostru. Iar acum roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... altă Sedealnă, a Mucenicului, glasul 1:

Podobie : Mormântul Tău...

   Legile lui Hristos ţinând în mâini, ai stat în chip vădit strigând către vrăjmaşi : De bunăvoie am venit şi de faţă stau ca să pătimesc cu toată tăria. Şi plecându-ţi grumazul, ai primit cu bucurie tăierea capului cu sabia, săvârşindu-ţi alergarea.

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...

   Suindu-Te cu ucenicii în Munte şi strălucind întru slava Tatălui, au stat înaintea Ta Moise împreună cu Ilie. Căci Legea şi proorocii că pe Dumnezeu Te slujesc pe Tine, a Cărui existenţă fiiească de Fiu mărturisind-o, Te-a numit Fiu pe Tine Părintele ceresc, pe Care împreună cu Tine, Fiule, şi cu Duhul Sfânt îl slăvim.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Tu eşti, Hristoase, Domnul...

   Raza Sfântului Duh sălăşluind în tine, Cuvioase şi curăţindu-te la trup şi la suflet, ai primit, Părinte, darul preoţiei şi te-ai făcut cu adevărat locaş al Sfintei Treimi şi vas al darurilor Duhului.

   Alt Moise te-ai arătat nouă, Preasfinţite; dar, dând credincioşilor legea cea de mântuire, o dăruieşti nu scrisă pe lespezi de piatră, ci scrisă prin lucrarea darului în inimile lor; şi tuturor povăţuitor făcându-te ai strigat : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Te-ai făcut Biserică vie şi însufleţită lui Dumnezeu, din pruncie fiind organ al Duhului care răsună tuturor glasul de Dumnezeu insuflat al faptei bune; şi pricină de mântuire te-ai făcut, arătând tuturor moştenirea cerurilor, preamărite fericite Nifon.

A Născătoarei :

   După Dumnezeu pe tine folositoare te-am câştigat, pentru că ai fost Maică a lui Dumnezeu, a Făcătorului şi Ziditorului. Pentru aceea pe toţi care locuiesc în locaşul tău miluieşte-i, iar moştenirea pe care ai câştigat-o acoper-o şi o izbăveşte de vrăjmaşii cei nevăzuţi, Preacurată.

Alt Canon

Irmos : Pentru dragostea chipului...

   Cu adevărat Biserică însufleţită a Preasfintei Treimi te-ai arătat şi cu arma credinţei ai surpat pe pământ capiştile idolilor, Mucenice Evplu.

   De frumuseţea cea dumnezeiască îndulcindu-te, Evplu, ai nesocotit bătăile, durerile şi chinurile cele fără de număr şi cu bucurie ai pătimit.

   Smerindu-te înaintea lui Dumnezeu, înţelepţite Mucenice, ai smerit inima cu cuget semeţ a ucigătorului şi te-ai suit către Cel ce a înălţat pe oameni la cer.

Slavă...

   Aprinzându-te de dragoste pentru Stăpânul, ai ars cu desăvârşire toată înşelăciunea şi cu osârdie ai mers la pătimire, Mucenice.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bogaţii poporului tău se închină ţie, Fecioară, care ai născut pe Cel ce a îmbogăţit pe toţi cu cunoştinţe dumnezeieşti, pe Hristos Dumnezeul nostru.

Catavasie : Auzit-am, Doamne, taina...

Cântarea a 5-a :

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Încă tânăr fiind tu, ai mers la Muntele Atos şi ai intrat în Mânăstirea Botezătorului, unde ai primit strălucirea Duhului. În acest chip luminându-te, te-ai făcut propovăduitor tuturor celor de aproape şi de departe.

   Nu înceta a te ruga în taină Stăpânului, Preafericite, pentru toată obştea credincioşilor; căci Dumnezeu spre luminare te-a ales întâistătător, păstor şi începător al Bisericii Tesaliei.

   În ce chip voi spune, Cuvioase, osârdiile, ostenelile şi nevoinţele pe care le-ai săvârşit pentru turma ta ? Şi în ce chip voi spune, Fericite, străduinţa, vegherea cea de toată noaptea, răbdarea şi lupta împotriva năvălirilor diavoleşti, pe care le-ai îndurat ?

A Născătoarei :

   Unul în două firi, Dumnezeu şi om, Te ştim pe Tine, Care în chip de negrăit Te-ai născut din Preacurata Fecioară, Iubitorule de oameni. De aceea Te rugăm, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără de prihană, mântuieşte pe cei binecredincioşi.

Alt Canon

Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...

   Fiind cu totul strălucitor din pricina privirii spre Dumnezeu şi întărindu-te cu vitejia, ai mers cu nădejde în privelişte şi ca un leu viteaz ai biruit păgânătatea, Preaalesule.

   Ţie celui ce ai suferit pentru Dânsul moarte amară, Purtătorule de chinuri, ţi-a dăruit Iubitorul de oameni viaţă fără întristare şi cu cetele mucenicilor te-au împreunat pe tine, ca pe un viteaz.

Slavă...

   Cu cuget plin de osârdie ţi-ai plecat grumazul şi, tăindu-ţi-se capul, luminat te-ai îndreptat cu Hristos, Cuvioase, îndulcindu-te de Dumnezeire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai cu adevărat mai presus decât îngerii, născând în chip de negrăit pe Ziditorul îngerilor, pe Cel ce a preamărit pe Sfinţii Mucenici, Preasfânta Maică Fecioară.

Catavasie : O, de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

   Arătatu-te-ai dreptar şi chip al preoţiei, Fericite, mai întâi în Tesalia şi apoi în cetatea lui Constantin, care împărăţeşte peste toate cetăţile.

   Ai adunat în sufletul tău, Preafericite, virtuţile tuturor Sfinţilor : lipsa de răutate a lui Moise, blândeţea lui David şi râvna lui Ilie. Pentru aceasta te-ai arătat a fi locaş al lui Dumnezeu.

   Te-ai asemănat neguţătorului bun, Părinte preafericite, căutând mărgăritarul cu adevărat de mare preţ; şi aflându-l te-ai arătat minunat prin razele Lui cele strălucitoare, şi pe Dumnezeu ai lăudat.

A Născătoarei :

   Tu, singura viţă adevărată, Preacurată, ai odrăslit în chip nelucrat Strugurele cel copt, Care picură vin dulce, îndulcind inimile celor ce te laudă pe tine.

Alt Canon

Irmos : Venit-am întru adâncurile...

   Pe când încă ţi se scurgea sângele, ai stat înaintea Dătătorului tău de lupte şi de la Dânsul ai primit, bucurându-te, cununile biruinţei, de Dumnezeu înţelepţite Evplu, preaviteazule.

   Cu bărbăţie ai stat înaintea divanului, ţinând în braţele tale Legile Stăpânului şi cu îndrăznire ai mustrat pe cei fără de lege, Cuvioase.

Slavă...

   Nu te-ai spăimântat de sabie şi nu te-ai temut de mulţimea chinurilor, ci cu dreaptă credinţă ai propovăduit adevărul înaintea judecătorilor divanului şi aşa ai nimicit înşelăciunea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O, minune preaslăvită ! Cum ai născut. Fecioară, necunoscând ispită de bărbat ? Şi cum ai hrănit cu lapte pe Cel cu adevărat Dătător de lapte şi pe Cel ce hrăneşte toate făpturile, Maică Preacurată.

CONDACUL Ierarhului, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce...

   Pomenirea nevoinţelor tale cea strălucită şi de lumină purtătoare, răsărind în chip luminat, veseleşte, Părinte, sufletele tuturor celor bine credincioşi; iar atingerea de sfintele tale moaşte îndulceşte simţirile lor îndulcindu-le. Pentru aceasta după cuviinţă te mărim, înţelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, Părintele nostru.

ICOS

   Înger în trup şi întocmai cu îngerii văzându-te pe tine, dumnezeiescule Părinte, ne minunăm de lucrarea cea mai presus de fire a nevoinţelor tale, şi de uimire fiind cuprinşi strigăm către tine : Bucură-te, vistieria tuturor faptelor bune; bucură-te, vasul luminii celei dumnezeieşti. Bucură-te, cel ce ridici pe cei ce cad de multe ori; bucură-te, cel ce îndrepţi pe toţi cei ce greşesc. Bucură-te, că te-ai arătat slugă credincioasă lui Dumnezeu; bucură-te, că pentru aceasta te-a încununat Hristos. Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Bisericii; bucură-te, sprijinitorul fără asemănare al Ortodoxiei. Bucură-te, pricină de mântuire a celor ce sihăstresc; bucură-te, calea de slobozire a celor robiţi. Bucură-te, dreptar care covârşeşti firea; bucură-te, cel ce dăruieşti dezlegare de fapte rele. Bucură-te Părinte, de Dumnezeu înţelepţite Cuvioase.

SINAXAR

   În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului. Care a pustnicit în sfânta Mânăstire Dionisiu din Sfântul Munte Atos, în anii de la Hristos 1460.

    Acest Sfânt Nifon s-a născut în Tesalonic din părinţi binecredincioşi şi de bun neam : mama lui, Maria, era din această cetate, iar tatăl său, Daniil, se trăgea din Dalmaţia. Aşezaţi în Tesalonic, părinţii Sfântului au avut trei copii : Dimitrie, Nicolae şi Maria. După moartea tatălui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al doilea, Nicolae, a fost dat la învăţătura cărţilor sfinte, dovedind multă silinţă, încât la vârsta de 12 ani ştia toată rânduiala slujbelor bisericeşti, se îndeletnicea cu citirea sfintelor cărţi şi dorea să-şi adâncească cunoştinţele. Pentru aceasta, curînd, fără ştirea dascălului şi a maicii sale, a urmat pe un monah învăţat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a rămas alături de vestitul pustnic Antonie, care nu după multă vreme l-a tuns în călugărie, dându-i numele Nifon. După moartea pustnicului Antonie, călugărul Nifon, plin fiind de râvna învăţăturii şi auzind că în cetatea Iarda este un dascăl foarte învăţat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar când, după luarea Constantinopolului de către turci la 1453, dascălul Zaharia a fost hirotonit episcop, călugărul Nifon s-a dus la Sfântul Munte Atos, aşezându-se la început în Mânăstirea Pantelimon. Însă după o vreme s-a mutat în peştera Krughi, unde a pustnicit, desăvârşindu-se în învăţăturile sfinte. De acolo a fost chemat de întâistătătorul Lavrei celei mări a Sfântului Atanasie ca dascăl. După multă vreme, cunoscând că în Mânăstirea Dionisiu, cu hramul Sfântului Înaintemergător şi Botezător Ioan, se află mulţi îmbunătăţiţi monahi, s-a mutat acolo, unde a îmbrăcat îngerescul chip al schimniciei şi a fost hirotesit, după canoane, citeţ şi ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon şi ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovniceşti, cu privegherile, cu rugăciunea şi cu dragostea faţă de toţi, Sfântul Nifon a ajuns curînd a fi în adevăr luminător nu numai al Mânăstirii Dionisiu ci şi al întregului Sfânt Munte Atos, încât puterea înţelepciunii lui ajunsese vestită şi în cetatea Tesalonicului. De aceea, după moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborul episcopilor şi al clerului aleseră ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfântul Nifon, care cu toată împotrivirea lui a trebuit să primească. Aici Sfântul Nifon a propovăduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii şi îndemna pe cei bogaţi să ajute pe cei neputincioşi şi pe cei bolnavi, de care Sfântul purta deosebită grijă, chiar dacă erau de altă lege. Vestea despre puterea cuvântului şi despre faptele Sfântului Nifon s-a răspândit atât de repede şi de departe, încât când, după doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfântul Nifon a fost făcut patriarh al Constantinopolului şi a toată lumea. Însă nu după multă vreme, la uneltirile unor clerici, Sfântul Nifon a fost izgonit de puterea împărătească din Patriarhie la Mânăstirea Sozopoli. Dar după doi ani a fost din nou urcat în scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, la uneltirile unora, împăratul a surghiunit pe Sfântul Nifon în cetatea Adrianopol, unde petrecea păzit de ostaşi.     Vestea despre Sfântul Nifon s-a răspândit până departe, încât, auzind cele despre Sfântul, domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1496—1508) dorind să-l vadă, a căpătat, aflându-se la Constantinopol pentru plata tributului, învoirea înaltei Porţi să viziteze pe Sfântul Nifon la Adrianopol. Fiind în faţa Sfântului, domnitorul Radu cel Mare grăi : Eu, Stăpâne Sfinte, doream foarte mult să mă învrednicesc a vedea fericita ta faţă. Slavă lui Dumnezeu că m-am învrednicit a dobândi aceasta astăzi; sunt mâhnit însă de ispitirile ce pătimeşti. Sfântul Nifon îi răspunse : Preastrălucite Domn, prin multe necazuri ni se cade nouă să intrăm în Împărăţia Cerurilor, căci zice Domnul că se cade să suferim primejdiile acestei vieţi cu bucurie. Acestea şi altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise : Mă rog Arhieriei tale să vii în Ţara Românească să ne înveţi pe noi, căci cu totul suntem lipsiţi de duhovniceasca învăţătură şi de păstor învăţător; acolo te vei odihni şi toţi te vor primi cu bucurie. Dă-mi cuvântul şi voi mijloci la Poartă a ţi se dă voie. Şi, Sfântul învoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine şi l-a dus în Ţara Românească, la anul 1504, unde toţi l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis : Te avem pe tine povăţuitor şi păstor al nostru, ca să ne povăţuieşti pe noi pe calea mântuirii, şi să ai stăpânire asupra lucrurilor bisericeşti, şi orice vei porunci, se va face. Mă rog, răspunse Sfântul Nifon, ca orice voi face spre îndreptare să primiţi cu bucurie; iar însuţi de vei greşi, să primeşti duhovniceasca mea sfătuire, pentru că dacă poporul va vedea că domnul ţării primeşte îndreptare de pocăinţă, şi el cu înlesnire se va îndrepta; şi, dimpotrivă, dacă domnul ţării va călca legile şi va defăima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cădere. Apoi preaînţeleptul Nifon a poruncit să se adune în sobor toţi preoţii, egumenii mănăstirilor şi boierii divanului domnesc, cărora le-a vorbit îndemnându-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvântului său şi înţelepciunea sa cea mare atât au mişcat inimile celor de faţă încât toţi au primit învăţătura cu bucurie şi au hotărât a-şi îndrepta năravurile. După aceea Sfântul Nifon a hirotonit episcopi, cărora le-a dat toate rânduielile treptei lor de episcopi, sfătuindu-i să se îngrijească de turma lui Hristos. În vremea aceea un boier din Moldova, rău nărăvit şi făcând multe rele, a fugit din ţara Moldovei în Ţara Românească cu femeia şi cu copiii săi. Aici, împrietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit să-şi ia altă soţie, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate că ştia că acela este însurat, s-a învoit la aceasta, nesocotind legile părinţilor săi şi canoanele Bisericii. Aflând una ca aceasta, din plângerea femeii dintâi a aceluia, Sfântul Nifon a chemat pe boierul moldovean şi cu blândeţe l-a sfătuit să lase femeia cea luată fără lege şi să se întoarcă la soţia sa cea după lege. Boierul moldovean a mers şi s-a plâns domnitorului Radu cel Mare, căutând să-l întărite a izgoni pe Sfântul din Ţara Românească. Atunci Sfântul Nifon, netemându-se de ameninţări, s-a dus la domnitor şi, arătându-i scrisoarea femeii celei după lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiască şi i-a arătat că nu se cade să defaime cele rânduite de dumnezeieştile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lăsând la o parte evlavia ce arătase mai înainte, s-a pornit cu sălbăticie împotriva Sfântului Nifon, învinuindu-l că a călcat predaniile şi rânduielile ţării şi poruncindu-i să plece din Ţara Românească. Atunci Sfântul Nifon a mers la biserică, unde a poruncit să se strângă tot poporul, pe care învăţându-l îndestul, s-a îmbrăcat în veşmintele arhiereşti şi a afurisit atât pe boierul moldovean cel fără de lege cât şi pe cei ce îl ajutaseră la săvârşirea acelei fărădelegi. Apoi a proorocit câte aveau să se întâmple Ţării Româneşti şi cum au să moară de moarte rea şi domnitorul Radu cel Mare şi boierul moldovean, sfârşindu-se în fărădelegea lor. După aceea aşezând veşmintele arhiereşti pe sfânta masă a ieşit din biserică.     Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat poruncă în tot oraşul ca nimeni să nu socotească pe Sfântul Nifon ca arhiereu şi nici să-i dea cinste şi căutare; căci cel care-i va da pâine sau altceva, ori îl va primi în casa să îşi va pierde viaţa, iar averea lui va trece pe seama domniei, Iar Sfântul Nifon s-a dus la marginea unui sat, într-o căscioară mică, unde un fiu duhovnicesc al său, Neagoe din familia Basarabeştilor, îl hrănea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget şi temându-se a nu veni asupra lui vreun rău pentru această faptă, a mijlocit să fie adus Sfântul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul şi-a cerut iertare prin făgăduinţi de multe daruri. Sfântul însă cunoscând vicleşugul domnitorului nu i-a dat iertare şi a plecat de la el repetând aceeaşi proorocie ce rostise în biserică. Plecând din Ţara Românească, Sfântul Nifon s-a dus împreună cu doi ucenici ai săi, Macarie şi Ioasaf, mai întâi în Macedonia, apoi în Pelotonia şi de acolo în Sfântul Munte Atos, la Mânăstirea Vatopedi, unde a fost primit cu multă evlavie. Iar din Mânăstirea Vatopedi Sfântul Nifon a trecut ca un necunoscut în Mânăstirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rând ascultări, nefiind cunoscut de fraţii din mânăstire decât târziu prin arătare îngerească. Şi făcând multe minuni Sfântul Nifon şi-a dat obştescul sfârşit în Mânăstirea Dionisiu, la 11 august 1508.     Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegaţie ca să aducă în Ţara Românească moaştele Sfântului Nifon ca să curăţească greşeala Radului şi a altora, care făcuse rău sfinţiei sale. Dezgropând trupul Sfântului Nifon şi aşezându-l în coşciug de lemn, delegaţia trimisă de Neagoe Basarab, împreună cu câţiva călugări din Mânăstirea Dionisiu şi cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Ţara Românească, unde l-au dus cu alai mare la Mânăstirea Dealului şi l-au aşezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul nopţii în Mânăstirea Dealului s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor ! Domnitorului Radu cel Mare; iar în revărsatul zorilor Neagoe Vodă, care era părtaş la rugăciune a văzut în aţipeală iertarea lui Radu Vodă.     După ce au fost ţinute mai multe zile pentru închinarea poporului, moaştele Sfântului Nifon au fost aşezate în sicriu de argint poleit cu aur şi înfrumuseţat cu pietre scumpe şi cu smalţ şi înapoiate la Mânăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos. Călugării de la Mânăstirea Dionisiu au dăruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul şi o mână din moaştele Sfântului Nifon, care au fost aşezate în Mânăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mare Mucenic Evplu diaconul.

   Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Diocleţian şi era de neam din cetatea Catania, din Eparhia Siciliei. Fiind el pârât; la guvernatorul Calvisian că este creştin, şi nevoind a se lepăda de Hristos a fost supus la nesfârşite şi grele chinuri, după care, tăindu-i-se capul şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea târnosirii cinstitei şi înfrumuseţatei case şi dumnezeieşti Biserici a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, numită Eleusa.

    Tot în această zi, pomenirea Icoanei celei nefăcută de mână a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   În zilele binecredinciosului împărat Tiberie la anii cinci sute şaptezeci şi şase, s-a făcut minune mare. O femeie, anume Alaria, iubitoare de Hristos şi patriciană cu vrednicia, fiind văduvă, a căzut într-o boală grea şi fără de leac; şi deznădăjduindu-se de tot ajutorul omenesc, se lăsă în nădejdea Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Deci punând întru sine bun gând, a trimis către preoţii cei ce slujeau sfintei Icoane împărăteşti şi nefăcută de mâna a Domnului, rugându-i să meargă la dânsa. Şi venind ei, ea căzu la picioarele lor, zicând : Vă rog sfinţiţi părinţi, de vreme ce Dumnezeu pentru păcatele mele a vrut să mă chinuiesc de această boală grea de moarte, voiesc şi doresc eu, ticăloasa şi nevrednica, ca prin rugăciunile voastre să primesc sfânta Icoană a Domnului nostru în săraca mea căsuţă patruzeci de zile, ca doară printr-însa va face Domnul milă cu mine. Şi preoţii, ştiindu-i viaţa şi duhovnicească ei aşezare, i-au adus sfânta Icoană. Şi deschizând ei cutia în care se afla Icoană, îndată a căzut şi s-a închinat femeia şi a sărutat-o; şi luând o pânză de bumbac pe măsura sfintei Icoane, a pus-o deasupra Icoanei; şi băgând-o într-un scrin curat, a închis-o; şi aşezând-o în paraclisul casei sale, îi făcea strălucită lumină de făclii aprinse, slujind liturghie până la patruzeci de zile. Şi dacă se pliniră acele patruzeci de zile, au început a se întări durerile femeii, de erau de nesuferit, încât nici din pat nu putea să se ridice, şi strigând pe o slujnică pe care o ştia că este mai curată, îi zise : Adu cutia sfintei Icoane ca să mă închin, doară voi găsi puţină odihnă de durerile acestea mari. Şi aceea mergând în paraclis, văzu minune mare şi înfricoşătoare şi preamărită : o văpaie de foc mare ieşea din acea cutie, de se suia până în podul casei, şi cuprinzând tot jertfelnicul, se pogora până la faţa pământului, nestricând cu nimic jertfelnicul. Slujnica îngrozindu-se, a căzut jos; şi alergând alta, spuse stăpânei sale, iar aceasta înfricoşându-se foarte s-a pogorât din pat şi mergând cu mare greutate în paraclis şi văzând văpaia cea de foc, a strigat : Doamne miluieşte. După aceea a trimis şi a adus degrab pe slujitorii sfintei Icoane, cu care a venit şi popor mult, şi văzând toţi minunea se minunară, căci se suia şi se pogora văpaia ca o vetreală de corabie ce se umflă de vânt tare, şi au strigat toţi multă vreme : Doamne miluieşte. Şi făcându-se rugăciune de către preoţi s-a potolit văpaia, şi deschizând cutia au aflat sfânta Icoană împărătească şi nefăcută de mâini, neatinsă de foc. Luând şi pânza cea de bumbac pe care o pusese patriciana deasupra Icoanei, au aflat pe ea alt chip nefăcut de mână, asemenea chipului celui dintâi. Şi slăvind toţi pe Dumnezeu şi sărutându-L Îl puseră deasupra durerilor femeii şi îndată o lăsară durerile şi boala şi s-a tămăduit femeia şi făcându-se sănătoasă desăvârşit s-a sculat şi a slăvit pe Dumnezeu cu toţi câţi veniseră acolo cu preoţii. După câţiva ani acea cinstită femeie, de vreme ce mai înainte îşi cunoscuse mutarea ei din viaţa aceasta, ca ceea ce era vas ales, a purtat grijă ca să dăruiască acel preasfânt chip la o mânăstire de călugăriţe ce se afla la Melitina, în Armenia, cu hramul Înălţarea Domnului. Şi iată, ca şi cum s-ar fi dat veste, a sosit acolo la Constantinopol Dometian arhiepiscopul Melitinei, vărul împăratului Mauriciu, împreună cu cei mai de cinste ai acelei cetăţi; deci, aflând patriciana a dat Sfântul chip în mina arhiepiscopului spunându-i gândul ei de a-l trimite la Melitina.

   Însă nu se cade să trecem sub tăcere şi a doua minune ce s-a făcut. În timpul năvălirii perşilor, în zilele împăratului Iraclie, temându-se călugăriţele mânăstirii că nu cumva să le robească şi pe ele, s-au dus la Constantinopol. Şi fiindcă erau de bun neam au cerut o mânăstire de la Serghie patriarhul, care aflând despre această sfântă şi nefăcută de mână Icoană, a luat-o fără voia călugăriţelor. Însă în acele zile, i-au venit multe scârbe asupră-i, necazuri şi mânie de la împăraţi asupra lui, şi tulburări multe în Biserică. Şi stând la multă mirare pentru acestea, a văzut noaptea în vis pe un om înfricoşător ce stă deasupra lui şi-i zicea : Întoarce înapoi cât mai degrab mânăstirii ceea ce ai luat fără dreptate. Iar dacă s-a trezit sta de gândea, şi chemând pe cei ce erau ai lui i-a întrebat : Ce sunt aceste necazuri şi pentru care pricină le pătimesc ? Mai ales că şi astă noapte am văzut un om înfricoşător care-mi zicea; Întoarce cât mai curînd mânăstirii ceea ce ai luat fără dreptate; iar eu nu ştiu de am luat cuiva ceva. Iar ei ziseră : Nu băga în seamă unele ca acestea, stăpâne, că n-ai năpăstuit niciodată pe nimeni; iar necazurile şi nălucirile acestea sunt din lucrarea diavolească. Dar când s-a făcut noapte iarăşi i s-a arătat omul acela şi îi zise răstit : Întoarce cât mai curînd ceea ce ai luat călugăritelor de la Mânăstirea Înălţării; oare, nu ştii că sunt străine şi fără de mângâiere căci au venit din altă parte ? După aceea trezindu-se, zise către eclesiarhul lui : Frate, când a luat chipul împărătesc de la călugărite, cum, le-a părut ? Iar acela zise : Foarte greu, Părinte; şi de ar fi putut ne-ar fi făcut certare. Atunci a priceput patriarhul şi s-a dosădit pe sine şi degrab cu multă cinste a trimis Sfântul chip la mânăstirea călugăriţelor în douăzeci şi nouă ale lui decembrie. Şi s-au potolit bântuielile şi necazurile patriarhului şi s-au bucurat călugăriţele dacă au primit acel sfânt chip al Domnului.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie şi Gaian, care s-au săvârşit prin foc. Şi se face soborul lor la locaşul sfinţilor şi măriţilor celor fără de arginţi Cosma şi Damian.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Din Iudeea venind...

   Biserică însufleţită a Cinstitului şi Sfântului Duh te-ai făcut, învăţând pe credincioşi cu adăpările cele preadulci ale cuvintelor tale, îndemnându-i a striga : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cetatea cea cu adevărat mai presus decât toate cetăţile se bucură că te-a câştigat pe tine păstor de la Dumnezeu. Şi luminându-se cu învăţăturile tale, acum strigă : Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Toată latura României mărturiseşte puterea darurilor tale, pentru că la intrarea ta în ea ai săvârşit vindecări; şi pe credincioşii de acolo i-ai îndemnat să cânte : Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Pe Tine Cuvântul cel mai presus de lumină şi Raza Tatălui, Hristos Domnul, Fecioară, norul cel luminos, fără de sămânţă Te-a născut mai presus de minte şi de cuvânt. Pentru rugăciunile ei, Mântuitorule, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

Alt Canon

Irmos : Cei trei tineri în Babilon...

   Sângele tău picurând pe pământ a stins jeratecul înşelăciunii şi cu bogăţie a adăpat Biserica lui Hristos, care cu dreaptă credinţă te laudă pe tine, Preafericite.

   Având suflet viteaz şi cuget neclintit, ai surpat la pământ înşelăciunea şi pe sprijinitorii minciunii i-ai mustrat eu învăţăturile tale, Preaînţelepte Evplu.

   Uşa raiului s-a deschis ţie, Evplu, fericite Mucenice al lui Hristos, văzându-te înfrumuseţat cu pătimirea cea dumnezeiască şi cu cununa biruinţei.

Slavă...

   Curăţindu-te la suflet, Mucenice, cu jeratecul cel dumnezeiesc ai stins jeratecul mulţimii de zei strigând : Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pentru a închipui pântecele tău cel dumnezeiesc, Preacurată, cuptorul persienesc a păzit nearşi pe tinerii care strigau : Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasie : Nebuna poruncă a tiranului...

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Ca un fulger a strălucit peste tot pământul viaţa ta şi puterea graiurilor tale şi a petrecerii tale celei minunate, care veseleşte inimile tuturor credincioşilor care neîncetat strigă : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Supunându-te legii, Cuvioase, ai plecat din pricina împărţirii părerilor din scaunul patriarhal; dar ca pe o comoară preascumpă te-a primit Ţara Românească, iar maimarele poporului ei ţi-a încredinţat, după vrednicie toată ocârmuirea Bisericii ca să-i aduci pe ei lui Dumnezeu, Fericite.

A Treimii :

   Părinte şi Fiule fără de început Mântuitorule, şi Duhule cel dumnezeiesc, Lumina cea întreită a unei firi nedespărţite şi neapropiate, păzeşte pe cântăreţii tăi şi fereşte de necazuri şi de primejdii ţara aceasta şi pe cei ce cu dreaptă credinţă vieţuiesc în ea, ca să te laude fără încetare, Sfânta Treime, întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Prealăudată, tu eşti nădejdea, aşteptarea şi lauda mea, ancoră şi liman, zid şi întărire, folositoare, sprijin şi scăpare. Pentru aceasta nu mă lepăda, Preasfânta, pe mine cel ce scap la tine, ca să strig cu credinţă : Popoare preaînălţaţi pe cea plină de har.

Alt Canon

Irmos : Izbăvitorule al tuturor...

   Curăţire de tot felul de boli şi izgonire a duhurilor celor vătămătoare sunt moaştele tale, pe care sărutându-le strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

   Soborul credincioşilor s-a bucurat de tine, agonisindu-te pe tine mijlocitor, sprijinitor şi fierbinte rugător către Hristos, Evplu, preafericite diacone, cel împreună vorbitor cu sfinţii îngeri.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Adunaţi-vă, dreptcredincioşilor şi luaţi de la mormântul Mucenicului tămăduire împotriva bolilor; şi cu credinţă strigaţi : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată şi preanevinovată, te-ai înfrumuseţat mai mult decât toată bunacuviinţa îngerilor, născând pe Ziditorul oamenilor şi al îngerilor, Căruia cântam : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţîndu-L întru toţi vecii.

Catavasie : Binecuvântaţi tineri...

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spăimîntatu-s-a Iosif...

   Ai alergat, Preafericite Nifon, de Dumnezeu înţelepţite, la locaşurile cele preadorite din Muntele Athos. Şi acolo ai pus cu bărbăţie biruinţă mai întâi asupra luptătorului împotrivă, oştindu-te cu tărie. Pentru aceea ca un mare purtător de biruinţă ai primit cununa cea neveştejită.

   Biserica înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan ai luminat, Cuvioase, şi obştea ei ai înconjurat-o cu îngrădiri tari, bine povăţuind pe cei din ea către păşunea cea nepătimitoare a Edenului cel nestricăcios şi către odihna cea veşnică.

   Calea ta cea bună ai săvârşit şi credinţa ai păzit pe pământ, Părinte; iar în ceruri ţi s-a păzit cununa dreptăţii, de care te învredniceşti pururea, împreună cu toţi sfinţii, proorocii, Apostolii şi ierarhii şi cu mucenicii.

A Născătoarei :

   Fecioară, Maica lui Dumnezeu, să ne izbăvim toţi cei ce vieţuim cu dreaptă credinţă în ţara aceasta de răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, cu sprijinul tău, Preacurată, şi cu rugăciunile robului tău, Nifon Ierarhul, apărătorul nostru.

Alt Canon

Irmos : Eva prin boala...

   Cu adevărat te-ai învrednicit a vedea de aproape cele dorite de departe de tine, Preafericite; şi ca cel ce ai ajuns la singura săvârşire a doririlor tale ţi-ai potolit sufletul tău, Evplu, diacone vrednicule de minune.

   Ca pe un sceptru ţinând în mâinile tale Crucea, te-ai îmbrăcat în chip luminat cu porfira roşită de sfinţitul tău sânge, Preafericite; iar; acum stai înaintea Împăratului Hristos, Evplu, pârga mucenicilor.

   Astăzi cinstita mitropolie a Cataniei, avându-te ales păzitor pe tine, prăznuieşte împreună cu toate eparhiile şi cu toate cetăţile pomenirea pătimirii tale; Mucenice Evplu, pe aceea păzeşte-o cu rugăciunile tale.

Slavă...

   Cu dumnezeiască împărtăşire îndumnezeindu-te, te-ai făcut în chip vădit, Cuvioase, soare luminos şi te-ai sălăşluit întru lumina cea dumnezeiască, Mucenice. Iar acum luminezi pe cei ce săvârşesc pomenirea pătimirii tale celei purtătoare de lumină. Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu razele Luminii celei dintru tine luminează, dumnezeiască Mireasă, sufletul meu; şi ridică-mă, Născătoare de Dumnezeu pe mine cel ce zac în groapa piericiunii, ruşinând pe nevăzuţii vrăjmaşi care necăjesc pururea inima mea şi mă împing pe mine spre patimi.

Catavasie :

   Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, închinându-ne Lui, Cel înălţat pe lemn, pe tine te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cuvinte, Cel ce eşti Lumina...

   Lumina cea înţelegătoare a Duhului strălucind în sufletul tău, Preafericite, a luminat cugetul tău, înfrumuseţându-l. Pentru aceasta luminează acum mintea mea, îndreptând-o, Părinte, pe cărarea cea dumnezeiască.

Altă Luminândă, a Mucenicului :

Podobie : Femei, auziţi glas...

   Dăruindu-te cu totul lui Dumnezeu atotstăpânitorului şi cu fulgerele cele de sus fiind strălucit, adu-ţi aminte, Purtătorule de chinuri, de cei ce săvârşesc pomenirea pătimirii tale cea purtătoare de lumină şi te cinstesc pe tine, Sfinte, ca pe slujitorul Tainelor lui Hristos, Mucenice Evplu.

Slavă... Şi acum..., a Praznicului :

   Cuvinte, Cel ce eşti Lumina neschimbată a Tatălui luminii cel nenăscut, întru lumina Ta cea arătată astăzi în Muntele Taborului am văzut Lumină pe Tatăl şi Lumină pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura.

LA LAUDE

Stihurile pe 4, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn...

   Veniţi acum, întru Duhul alergând, adunările iubitorilor de praznic; bucuraţi-vă şi prăznuiţi preamărită pomenirea dumnezeiescului Nifon, care ca şi când ar fi fost fără de trup a petrecut viaţă îngerească. Pentru aceea s-a şi învrednicit a se sălăşlui în ceruri şi a sta împreună cu îngerii Celui ce străluceşte toate.

   Astăzi, cete ale tuturor sfinţilor, glăsuiţi din cer şi cântaţi cântare aleasă, că astăzi a sosit cu adevărat pomenirea Purtătorului de Dumnezeu Nifon. Pentru aceasta toţi proorocii, Apostolii şi mucenicii împreună cu îngerii slăviţi pe Domnul, Cel ce preamăreşte pe robii Săi.

   Veniţi toată mulţimea sihaştrilor din Muntele Atos să lăudăm după datorie cu cântări pe dumnezeiescul Nifon, prietenul adevărat al lui Dumnezeu; căci noi suntem datori să mulţumim lui ca unui făcător de bine şi să avem pildă chipul nevoinţelor lui, pentru că ne-a lăsat nouă învăţătură despre toate faptele bune.

Altă stihiră, acelaşi glas :

   Veniţi adunarea credincioşilor să alcătuim ceată duhovnicească şi întru cântări să cinstim pe Ierarhul lui Dumnezeu, Nifon pururea pomenitul. Căci astăzi ne-a răsărit nouă ca o stea strălucitoare, luminând cugetele tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc cinstită pomenirea lui.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Vieţuirea ta aleasă, cea întocmai cu a îngerilor şi de Dumnezeu iubită, cetele îngereşti văzând-o, de Dumnezeu înţelepţite Cuvioase Nifon, cu uimire o laudă. Iar taberele puterilor întunericului cu adâncă mâhnire se ruşinează, văzând că tu, Părinte, cu înţelepciune ai defăimat toate cele pământeşti şi te-ai înălţat cu gândul la cer. Pentru aceea, te-ai făcut, Fericite, adevărată pildă credincioşilor şi îndreptător monahilor. Iar acum, având îndrăznire către Dumnezeu, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas :

   Veniţi să ne suim în Muntele Domnului şi în Casa Dumnezeului nostru şi să vedem slava Schimbării Lui la faţă, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl şi prin Lumină să luăm lumină, ca, înălţaţi cu Duhul fiind, să lăudăm pururea Treimea cea de o fiinţă.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

LUNA SEPTEMBRIE

ZIUA A CINCISPREZECEA

Pomenirea celui dintre sfinţi, Părintelui nostru Visarion, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni.

LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm : Fericit bărbatul..., Starea întâia.

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 8 : 3 ale Praznicului şi 5 ale Ierarhului.

Stihirile Praznicului, glasul al 5-lea :

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te de viaţă purtătoare biruinţa creştinilor cea nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, s-a călcat puterea morţii, şi ne-am înălţat de pe pământ la cer, armă nebiruită; ceea ce eşti luptătoare împotriva demonilor, cu adevărat lauda mucenicilor şi podoaba cuvioşilor, limanul mântuirii care dăruieşti lumii mare milă.

   Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem; ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe vrăjmaşi întru înălţarea ta, preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care de nevoi ne mântuieşti când te închipuim. Toiagul puterii, prin care suntem păstoriţi. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii, dumnezeiască slavă a lui Hristos, Care dă lumii mare milă.

   Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi în stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul şi a odrăslit nestricăciunea, pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălţată văzându-te cu mâinile arhiereilor, înălţăm pe Cel ce s-a răstignit pe tine, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.

Stihirile Ierarhului, glasul al 2-lea :

Podobie : Cu ce cununi de laudă...

   Cu ce cununi de laudă să încununăm pe ierarhul, pe dascălul milosârdiei şi apărătorul dreptăţii, pe cel îngeresc la obiceiuri; pe sfeşnicul cel prealuminător al credinţei, pe râul milosteniei cel nedeşertat, pe Visarion cel nou, care cu ochi privighetori a păscut turma sa în dumnezeieştile păşuni ale lui Hristos, Cel singur Preamilostiv ?

   Cu ce podoabe de cântări vom încununa pe ierarhul, pe împotrivitorul la nedreptate, pe ajutătorul celor năpăstuiţi şi cu adevărat părtinitor ai săracilor; pe turnul înfrânării cel neclătinat, pe lauda sihaştrilor, slava cea cu adevărat mare a Bisericii, şi întărire credincioşilor ? Prin care ţie, Visarioane, Hristos ţi-a dăruit de sus dumnezeiască cinstire.

   Cu ce cântări sfinţite să te lăudăm pe tine, Ierarhe, dascălul înfrânării şi împreună-locuitor cu cei fără de trup şi ca serafimii privighetor al celor dumnezeieşti ? Cumpăna cugetării şi a faptelor bune, mângâierea cea mare a celor din nevoi, lauda preoţilor şi ocrotitorul lor cel tare, prin care Hristos Dumnezeu, dăruieşte mila Sa cea bogată celor ce au trebuinţă.

Alte stihiri, glasul 1 :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Din tinereţe cu totul te-ai dat pe tine, sfinte, Atotţiitorului Dumnezeu, şi cu sfinţenie ai primit ungerea cea sfântă, povăţuitul poporul şi turma cea credincioasă bine chivernisind-o; şi acum te-ai sălăşluit în staulul cel ceresc, Preacuvioase Ierarhe Visarioane.

   Ajungând preasfinţit păstor al credincioşilor ai luminat inimile multora, înţelepte, ungând întru Duhul preoţi, preafericite, şi cu adevărat, ca un înger slujind Domnului Atotţiitorului, pe Care roagă-L, preasfinţite, ca să ne trimită pace sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Părinte Visarioane, fiind nouă dascăl mântuitor, cu cuvinte şi cu fapte ne-ai învăţat şi ne-ai povăţuit către lumina poruncilor Iui Hristos. Pentru aceasta şi mutându-te către Iisus, după Care ai dorit, să nu ne laşi pe noi săraci până Ia sfârşit. Ci împreună cu noi stând cu duhul, pururea sfinte, şi în chip nevăzut învăţându-ne căile faptelor celor bune, arată-ne pe noi vrednici de cereştile locaşuri.

   Ca întru arătarea lui Hristos bucurându-te, să strigi către Dânsul: Iată, eu şi pruncii pe care mi i-ai dat, Dumnezeule. Ca şi noi să strigăm: Acesta este, Doamne, povăţuitorul mântuirii noastre, Părintele dorit pe care l-ai dat nouă, doctor sufletelor noastre, împreună cu care acum învredniceşte-ne şi pe noi, Stăpâne, să locuim în locaşurile Tale cele pururea luminătoare, şi să Te mărim pe Tine împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Duhul Tău cel Preasfânt.

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas :

   Glasurile proorocilor pe acest sfânt lemn mai înainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morţii cel de demult; şi fiind înălţat astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce eşti însuţi întru milă nemăsurat, Stăpâne, curăţire fii nouă şi mântuieşte sufletele noastre.

VOHOD : Lumină lină...

    PROCHIMEN, glasul al 7-lea :

   Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a vrut a făcut.

    Stih : Întru ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov din popor barbar.

    Stih : Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

    Stih : Ce-ţi osie ţie, mare, că ai fugii, şi ţie, Iordane, că te-ai întors înapoi.

PAREMIILE

De la Facere citire :

(XVlll, 1—8, 10—19)

   Apoi Domnul S-a arătat iarăşi Iui Avraam Ia stejarul Mamvri, într-o zi pe Ia amiază, când şedea el în uşa cortului său. Atunci, ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea Iui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis : «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău ! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru !» Zis-a Aceia: «Fă, precum ai zis !». După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: «Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime !». Apoi Avraam a dat fuga Ia cireadă a luat un viţel tânăr şi gras şi L-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi Ie-a pus înaintea lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. Domnul însă a zis : «Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac ? Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului, că l-am ales, ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit».

De la Pilde citire :

(III, 1—18)

   Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele. Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga. Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-Ie pe tabla inimii tale; atunci. Vei afla har şi bunăvoinţă înaintea Iui Dumnezeu şi a oamenilor. Puneţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte Ia Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale. Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un Părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; niciun rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscuta tuturor celor ce se apropie de ca; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stingă ei bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă Ie poartă. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vieţii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.

De Ia înţelepciunea lui Solomon, citire :

(IV, 7—15)

   Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme; dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu Ie masori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata căruntele şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinata. Plăcut fiind Iui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutai de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând Ia desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic, şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1 :

   Crezând Stăpânului tuturor, te-ai făcut Lui slugă mulţumitoare, întărindu-te de temerea Lui; şi temându-te ai ajuns la smerenia cea desăvârşită. Şi smerindu-te ca unul ce ai luat firea cea nelucrătoare a mişcărilor celor peste fire, a mâniei şi a poftei, te-ai îmblânzit. Şi îmblânzindu-te, poruncile ai păzit; şi păzindu-le pe ele, te-ai curăţit; şi curăţindu-te, te-ai luminat. Iar luminându-te, ai auzit de la Hristos zicându-ţi-se; De acum nu mai eşti slugă, ci prieten. Vino dar împreună cu Mine, întru cămara chemării celei de sus.

Glasul al 6-lea :

   Bine să-ţi fie, slugă bună şi credincioasă; bine să-ţi fie, lucrătorule al viei lui Hristos. Tu şi greutatea zilei ai purtat; tu şi talantul ce ţi s-a dat l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta, poarta cerului ţi s-a deschis ţie : Intră întru bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Părinte, Preasfinţite Visarioane.

Asemenea :

   Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă; chivernisitorule al Tainelor Lui, şi bărbat al doririlor Duhului; stâlpule însufleţit şi icoană vie, pe care Biserica Larisei, lăudându-te, te-a primit ca pe o comoară dumnezeiască, fii rugător şi pentru sufletele noastre.

Asemenea :

   Cuvioase preafericite, Părinte preasfinte, păstorule cel bun şi al lui Hristos, ucenic al Păstorului celui mare; Cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi, şi acum, Prealăudate Părinte Visarioane, cere prin rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.

Glasul al 8-lea :

   Făcându-te următor Marelui Arhiereu, cu ungerea bucuriei te-ai săvârşit, Visarioane Cuvioase. Şi bună mireasmă făcându-te Lui şi luminându-ţi făclia cu untdelemnul milosârdiei, ai urmat Lui. Pentru aceasta acum împreună cu Dânsul desfătându-te, le veseleşti cu toţi sfinţii, cu care împreună nu înceta a cere, ca să ne împărtăşim de dumnezeiasca împărăţie şi noi, cei ce în chip curat ne rugăm ţie şi prăznuim pomenirea la cea de peste an.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi cu bucurie să cântăm, luminat prăznuind, întru pomenirea ierarhului şi purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împăraţii şi dregătorii să se adune împreună şi să laude pe cel ce din pruncie până la sfârşitul vieţii s-a arătat slugă lui Hristos şi osârduitor în via Lui. Păstorii şi dascălii, împreună alergând, să laude pe păstorul cel următor Păstorului celui bun; fecioarele să laude pe înaripatul purtător de grijă, cel ce împreună cu ele a luat jugul pustniciei. Legiuitorii să laude pe dătătorul legii, tinerii pe pilda înfrânării, bogaţii pe chivernisitorul cel bun, iar săracii pe miluitorul lor. Toţi lăudând pe cel ce s-a făcui toate tuturor ca să-i câştige spre mântuire, grăind aşa: Prealuminate Părinte Visarioane, roagă pe Mântuitorul Hristos ca, pentru rugăciunile tale, să izbăvească turma ta de toată nevoia ce este asupră-i.

Şi acum... a Praznicului, glasul al 8-lea :

   Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai înainte închipuind-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalec, în pustiul Sinai. Căci când şi-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israel. Iar acum săvârşirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi demonii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, ca toate. Darurile prin Cruce ne-au strălucit noua. Pentru aceasta bucurându-ne toţi, cădem către Tine, zicând. Cât s-au mărit, lucrurile Tale, Doamne, mărire Ţie.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea :

Podobie : Toată nădejdea punându-şi...

   Pe tine cel ce clin pruncie te-ai adus cu lotul Domnului, sfinţit te-a uns cu frumuseţile bunătăţilor Părintele ceresc; şi Duhul cel Preaslăvii te-a luminat, Cuvioase Visarioane; şi făcându-te preafrumos şi cu chip dumnezeiesc, te-a numărat împreună cu îngerii şi cu cetele ierarhilor. Cu aceea împreună petrecând ca un arhiereu adevărat, cu îndrăzneală roagă-te pentru sufletele noastre.

Stih : Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca intru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

   Arătatu-te-ai, Preasfinţite, în curţile Domnului viţă mult-roditoare, odrăslind strugurii faptelor bune, slăvite. Cu înţelepciune dumnezeiască vărsând râurile sfintelor tale cuvinte, din care şi noi gustând ne umplem de dumnezeiască bucurie. Din ameţeala cea din patimile noastre pururea ne izbăvim noi, cei ce cu dragoste cinstim preasfântă şi plină de bucurie duhovnicească pomenirea ta, Părinte preasfinţite.

Stih : Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, şi cugetul inimii lui pricepere.

   Ca o stea prealuminoasă luminezi pe cei ce cu dragoste măresc pomenirea la cea cinstită şi dumnezeiască, fericite Părinte. Cel ce eşti noianul îndurărilor şi vărsare neîmpuţinată a milei; tare ajutător celor năpăstuiţi, mângâiere neclintită a săracilor, uşurare celor din nevoi, chivemisitor al săracilor, şi tare şi grabnic ajutător văduvelor, izbăveşte-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, de chinurile cele veşnice.

Slavă..., glasul al 4-lea :

   Preasfinte Părinte Visarioane, slujitorule al Iui Dumnezeu, nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos: nici slava, nici desfătările, nici laudele oamenilor, nici înălţările scaunelor. Petru aceasta şi mutându-te din viaţa cea trecătoare, te-a primit pe tine în cereştile locaşuri; şi ai acum în ceruri bogăţie nepieritoare şi slavă veşnică, umplându-te de desfătarea cea nestricată şi primind laudă de la îngeri. Iar pe noi, după datorie săvârşind pomenirea ta, vredniciile de fericire, prin neadormitele tale rugăciuni cele către Dumnezeu, învredniceşte-ne de Împărăţia Cerurilor.

Şi acum... a Praznicului. Glasul al 8-lea :

   S-a plinit glasul proorocului Tău, Moise, Dumnezeule, ce zice : Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă şi lumea din înşelăciune se slobozeşte; astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte şi marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ţie, aducând, şi zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea şi Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.

Troparul, glasul al 8-lea :

   În răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându-i. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Visarioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

LA UTRENIE

După Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului (de două ori). Slavă.., al Sfântului, Şi acum... al Praznicului.

După Catisma întâia, cântam Sedealna, glasul al 8-lea :

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Pe valurile vieţii fugind şi mărirea cea lumească defăimând, Părinte, ai urmat Domnului după Care ai dorit şi cărarea Lui cea dumnezeiască ai săvârşit-o şi de dragostea Lui, nimic nu te-a despărţit. Pentru aceasta, te-ai arătat moştenitor al împărăţiei cerurilor. Părinte Ierarhe Visarioane preafericite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeale celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă... Şi acum..., a Praznicului :

   Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe el Te-ai pironit, Viaţa tuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credinţă a venit la Tine, şi desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ţie : Pomeneşte-mă, Doamne. Primeşte-ne precum ai primit pe acela şi pe noi care grăim : Greşit-am toţi milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

După Catisma a doua, cântăm Sedealna glasul al 8-lea :

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   În muntele cel înţelegător suindu-te, ai intrat sub norul cel de taină, de Dumnezeu înţelepţite, şi te-ai învăţat adâncurile Duhului; prin taină însemnând cu degetul Iui Dumnezeu împreunarea Treimii pe lespezile inimii tale, Visarioane. Pentru aceasta, te-ai arătat luceafăr prealuminat şi dascăl preaales al cetăţii Larisei. Iar acum roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta cea pururea lăudată.

Slavă... Și acum..., a Praznicului :

   Îndată ce s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătinat, Doamne, că pe Cel pe care L-a înghiţit cu poftă iadul, L-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, şi Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi..

După Polieleu, Sedealna glasul al 6-lea :

Podobie : Puterile îngereşti...

   Vieţuind pe pământ viaţă îngerească, ţi-ai depărtat de greutate trupul tău şi într-aripându-l cu facerile de bine, ai ajuns Ia limanul celor vii. Şi sălăşluindu-te în rai, împreună cu sfinţii cei din veac te veseleşti pe lingă apa odihnei, cântând Domnului neîncetată laudă.

Slavă... Şi acum... a Praznicului :

   Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi dedemult chipul Crucii, mâinile întinzându-şi cruciş; şi a stat soarele până ce a zdrobit pe vrăjmaşii cei ce stăteau împotriva Ta, Dumnezeule; iar acum soarele a apus văzându-Te pe cruce pe Tine, Cel ce ai stricat stăpânia morţii, şi toată lumea împreună ai ridicat, Mântuitorul meu.

Antifonul 1 al glasului al 4-lea :

PROCHIMENUL

Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, şi limba lui va grăi judecată.

Stih : Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi in lume.

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan : (X, 9—13) Zis-a Domnul: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor...

Caută sâmbătă în săptămâna a 5-a după Rusalii.

Psalmul 50

Slavă... glasul al 2-lea.

   Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Visarion, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

   Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Apoi stihira, glasul al 6-lea :

   Visarioane, Ierarhe, împreună cetăţean cu îngerii şi moştean al împărăţiei lui Hristos, pururea stând înaintea Treimii, roagă-te pentru noi fiii tăi cei preaiubiţi, care după datorie săvârşim preasfinţită pomenirea ta, ca să ni se dea iertare de greşeale.

CANOANELE

Unul al Praznicului, cu irmosul pe 6 şi doua ale ierarhului, pe 8.

CANONUL cel dintâi al Ierarhului.

Facere a lui Pahomie ieromonahul.

Cântarea l-a, glasul al 4-lea :

Irmos : Adâncul Mării Roşii...

   Făcutu-te-ai, preaînţelepte locaş Duhului Celui dumnezeiesc, supunând sufletul tău la pornirile Lui şi către limanurile cele fără de valuri ai ajuns, preasfinţite Părinte.

   Scuturat-ai din sufletul tău nebunia lui Maniona, ca pe o închinăciune la idoli. Şi ca un bun chivernisitor, talantul cel încredinţat ţie l-ai înmulţit la masa celor săraci.

   Făcându-te locaş Duhului Celui Preasfânt, şi luminându-te prin sfintele suiri, Biserică ai zidit lui Hristos, spre laudă neîncetată.

A Născătoarei :

   Cuvântul lui Dumnezeu S-a sălăşluit întru tine, Preacurată, şi S-a arătat pe pământ purtător de trup, ca să izbăvească de necuvântare pe cei ce au fost amăgiţi de sfaturile vrăjmaşului.

Alt Canon, al ierarhului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Pe faraon ce se purta...

   Omul acesta ce este lăudat de noi este ceresc; căci viaţa lui ni l-a arătat pe el înger în trup. Pentru aceasta să fie lăudat şi ca un înger pământesc şi ca un om ceresc.

   Omule al lui Dumnezeu, care cale a bunătăţilor nu ai urmat-o şi care faptă bună nu ai lucrat-o ? Pentru că te-ai făcut dascăl a toată privirea Dumnezeirii şi pildă faptelor celor minunate, Părinte Visarioane, de trei ori preaînalte.

Slavă...

   O, slăvite Visarioane, şi după moarte eşti viu; şi acum trăind, Părinte, nu ne lăsa pe noi; ci vino şi stai astăzi nevăzut împreună cu noi fiii tăi şi binecuvântându-ne pe noi ca pe cei ce săvârşim pomenirea ta, noi şi mai mult ne vom bucura şi te vom lăuda pe tine, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Taina cea din tine, Preacurată, mă îndeamnă iarăşi a grăi despre Dumnezeu. Şi lăudându-te, îndrăznesc a-ţi cânta aşa : Bucură-te auzire străină, Fecioară Maică, pentru că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Unul în două firi.

Catavasie : Cruce însemnând Moise...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Se veseleşte de Tine...

   Având minte luminată de Dumnezeu şi în trup râvnind cetelor minţilor celor cinstite, te-ai numărat cu ele, mutându-te de la noi.

   Având vieţuire în ceruri de unde toţi aşteptăm pe Hristos Domnul, roagă-L pe Dânsul pentru noi, robii Săi.

   Aprinzându-te pe tine Hristos, te-a pus în Biserică sfeşnic înţelegător credincioşilor, care pururea luminezi cugetele lor.

A Născătoarei :

   Ca să întărească Domnul firea cea neputincioasă a oamenilor, a luat-o pe dânsa fără de păcat din tine, Preacurată.

Alt Canon

Irmos : Cel ce ai întărit cerurile...

   Dănţuind acum în ceruri şi împreună cu toţi sfinţii stând înaintea Treimii celei preacinstite, adu-ţi aminte de noi toţi, pururea pomenite şi podoabă a ierarhilor.

   Arătatu-te-ai, Părinte, următor tuturor sfinţilor celor din veac, trăgând la tine cu iscusire toate faptele cele bune ale lor. Cu care şi acum împreună eşti locuitor în ceruri, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

   Tu, din pruncie făcându-te sfânt şi curat întru amândouă: cu sufletul şi cu trupul, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi după moarte slujeşti întru înălţime, o, Visarioane, de Dumnezeu sfinţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti sălaş mai desfătat lui Dumnezeu celui neîncăput numai tu singură ai răsplătit datoria strămoaşei Eva. Căci fără stricăciune ai născut pe Ziditorul tău, fără amestecare şi fără schimbare.

Catavasie : Toiagul în chip de taină...

Condacul şi Icosul Praznicului.

Sedealna ierarhului, glasul al 3-lea : De frumuseţea fecioriei...

   Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău cel preasfinţii, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta : Vino dar de te suie către Dumnezeu, după Care ai dorit; vino, Visarioane, la praznicul veşnic şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucura împreună cu îngerii.

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 8-lea :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmaşul pricinuindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt in pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta văzând-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm : Plină este de slavă casa Ta.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Înălțat văzându-Te...

   Strălucind în lume ca un luceafăr neapunând întru ascuns, ci stând pururea întru înălţime, ai gătit pe toţi a lăuda pe Domnul Cel ce te-a mărit pe tine.

   O, Visarioane, având în inima ta bună ştiinţă şi credinţă, te-ai arătat ostaş al lui Hristos. Pentru aceasta te-ai nevoit cu bună luptă, preafericite.

A Născătoarei :

   O, Preacurată Fecioară, ridică-ne pe noi cei ce cu totul suntem pierduţi în patimile cele de necinste, şi cufundaţi în adâncul lenevirii ca una ce ai născut pe Ziditorul, Cel ce a ridicat păcatul lumii.

Alt Canon

Irmos : Tu eşti tăria mea, Doamne...

   Legea Domnului făcându-se cu adevărat sfeşnic picioarelor laie şi poruncile Lui, cu adevărat lumină cărărilor tale, le-au înălţat la vârfurile bunătăţilor cele preaînalte şi minunate, pe line, Părinte, cel ce strigai : Mărire puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni.

   Acest pururea pomenit Părinte Visarion amestecând prea bine râvna lui Ilie cu blândeţile lui Moise, cu adevărat a fost şi el însuşi, ca un Ilie şi ca un Moise, când se cuvenea, fiind plin de dumnezeiască râvnă şi de blândeţe, ca un apărător al credinţei.

Slavă...

   Tu, mărite Părinte, ai urmat lui Hristos şi, omorând săltările trupului, le-ai arătat pe pământ ca un alt Ilie, şi aprinzându-te de dumnezeiasca râvnă ai stat pururea împotriva celor fără de lege, cu învăţăturile graiurilor laie cele sfinte, preafericite Părinte.

Şi acum... a Născătoarei :

   Ziditorul, aflându-te pe tine, cinstită, crin preacurat în văi strălucind din veac cu faptele cele bune, cu adâncimile curăţiei şi cu desfătarea cuviinţei, le-a înălţat în neamul omenesc. Pentru aceasta, ca pe o Maică a Ziditorului te mărim.

Catavasie : Auzit-am, Doamne...

Cântarea a 5-a :

Irmos : Tu, Doamne, lumina mea...

   Lepădat-ai din cugetul tău, sfinte, materia şi tulburarea cea lumească, şi te-ai apropiat către Domnul cu toată cuviinţa.

   Tu, Cuvioase, astupând toate simţirile sufletului şi ale trupului, prin pătimire le-ai supus Duhului ca unui bun ocârmuitor.

   Ridicatu-te-ai cu sfinţenia ca un măslin roditor; şi înflorind ca un finic şi ca un cedru al lui Dumnezeu, pe toate le-ai umplut de bun miros.

A Născătoarei :

   Cel prea puternic şi mai presus de fire, aflându-te pe tine singură preacurată, S-a întrupat în pântecele tău fără de patimă şi fără stricăciune, Preacurată Fecioară.

Alt Canon

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Slăvite Visarioane, făcându-te vas aromatelor celor de taină, ai veselit simţirile tuturor credincioşilor. Căci graiurile cele din gura la cea sfântă şi dumnezeiască au fost mai presus decât lot mirosul cel cu multe feluri de mirosuri, Părinte.

   Tu şi cu cuvintele şi cu faptele ai mărit, şi ai lăudat pe Dumnezeu, fericite Părinte, pentru aceasta ai şi câştigat de la Dumnezeu mărire veşnică. Ci, o, Părinte, locuind tu în cer, nu uita pe cei de pe pământ care săvârşesc pomenirea ta.

Slavă...

   Întărindu-te, Părinte, de puterea cea nevăzută a Preasfântului Duh, pe pământ te-ai arătat ca un înger fără de trup. Că împreunându-te cu dumnezeiasca dorire a Izbăvitorului, te-ai arătat preaales ierarh, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   O, Fecioară, niciodată n-a mai fost, nici nu s-a văzut din veac, taină mai nouă şi înfricoşătoare decât taina naşterii tale, cea fără de sămânţă.

   O, minune a înălţimii şi a adâncimii minunilor Tale cele străine şi negrăite, Fecioară.

Catavasie : O, de trei ori fericite lemn...

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi cu glas de laudă...

   Purtat fiind de cuget curat, Cuvioase, ţi-ai risipit bogăţia în holdele săracilor. Pentru aceasta şi seceri veselie, dobândind din-destul darurile ostenelilor tale.

   Pentru podul făcut de tine peste râul Ahelos, pentru ca să treacă cei ce se abăteau rău mai înainte, ţi s-a gătit şi ţie pod de suire către cer, de Dumnezeu fericite.

   Pe tine, Părinte, te cunoaştem izbăvitor al celor robiţi, şi al celor închişi în temniţe, şi scăpare grabnică a celor pătimitori şi a celor cuprinşi de necazuri şi de nevoi. Pentru aceea ne rugăm, izbăveşte-ne şi pe noi de reaua pătimire.

A Născătoarei :

   Îndreptează-mă, stăpână, către limanurile cele de mântuire, pe mine cel deznădăjduit de furtuna cugetelor şi de mulţimea patimilor, ca una ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul lumii.

Alt Canon

Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

   Bucură-te Visarioane, căci cu adevărat te-ai arătat podoabă şi dumnezeiască frumuseţe ierarhilor şi dulceaţă părinţilor. Bucură-te pururea pomenite Ierarhe, îndreptătorule şi apărătorule al dreptei credinţe.

   Visarion cel îndumnezeit şi cu adevărat mare arhiereu, făcându-se următor bunătăţilor celor noi printr-însele şi-a făcut grabnică suire care cu adevărat duce către Dumnezeu.

Slavă...

   Urmând noi învăţăturilor tale, Părinte, precum pe pământ, şi sus să avem sălăşluite împreună cu tine. Cetăţeanule al cerului, Preasfinţite Visarioane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu, Preacurată Fecioară, ca ceea ce te-ai arătat slujitoare lucrării celei de negrăit a măririi lui Dumnezeu, prin naşterea ta ai îndumnezeit toată firea omenească; căci pe Dumnezeu L-ai născut om, pentru care îţi cântăm : Bucură-te !

Catavasie : În pântecele fiarei...

CONDAC glasul al 8-lea :

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Din pruncie, primind de la Dumnezeu biruinţă asupra demonilor, preasfinţite Părinte, şi făcându-te întocmai ca un înger între oameni, te-ai mutat acum la locaşurile cele cereşti. Pentru aceasta şi nouă celor ce ne aflăm jos, ni se cade a striga ţie: Bucură-te, Părinte Visarioane.

ICOS

   Văzând îngerii că sfinţitul tău suflet este ridicat de pe pământ, Părinte, către locaşurile cele cereşti luminat de fulgerele bunătăţilor celor dumnezeieşti, de trei ori fericite Părinte, dănţuiau şi strigau către tine : Bucură-te, lucrătorul a toată fapta cea bună; bucură-te, izgonitorul a toată fapta răutăţilor. Bucură-te, cel ce te-ai arătat pricinuitor de mântuire multora; bucură-te, cel ce ai izbăvit pe mulţi de pierzare. Bucură-te, cel ce pururea în rugăciuni ai fost plin de frica lui Dumnezeu; bucură-te, cel ce întru învăţături ai fost plin de cuvântul lui Dumnezeu. Bucură-te, că te-ai arătat păstor oilor celor cuvântătoare; bucură-te, că ai fost izgonitor lupilor celor răpitori. Bucură-te, următorule al părinţilor celor lăudaţi; bucură-te, împărtăşitorule al tuturor sfinţilor. Bucură-te, bunule chivernisitor al celor de jos; bucură-te, moştenitorule al celor de sus ale lui Dumnezeu. Bucură- te, dumnezeiescule Părinte Visarioane.

SINAXAR

    În această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea celui intre sfinţi, Părintelui nostru Visarion. Arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni. 

   Acest între sfinţi Părintele nostru Visarion era dintr-un sat din Macedonia, din părţile spre Tesalla. S-a născut din părinţi cucernici şi învăţând carte, când a fost de 16 ani, a poftit viaţa şi schima monahală; şi cu adevărat s-a dus cu tot sufletul la Marco, mitropolitul Larisei. Şi câtăva vreme rămânând împreună cu dânsul şi trecând treptat cele sfinţitoare, a fost făcut episcop pe seama cetăţii Domelicului şi Elasonului. Iar poporul cetăţii, din pricina mândriei, nu l-a primit ca episcop, pentru că în trecut cetatea lor era cinstită cu rang de Arhiepiscopie. Pentru aceasta, mergând ei cu îndrăzneală la patriarhul Teolip ce păstorea în vremea aceea, care era stăpânit mai mult de aur decât de Dumnezeu, au luai de la dânsul ca episcop pe un oarecare Neofit. Iar Visarion, următorul lui Hristos, socotind acest lucru pricină de odihnă, aştepta lângă Marco, Părintele lui duhovnicesc, vindecând pururea cu cuvântul şi cu fapta pe săracii şi neputincioşii ce aşteptau la biserica sa. Trecând patru ani, şi văduvind de păstor episcopia Stagopului a fost cerut de către credincioşii acelei episcopii să le fie exarh. Şi petrecând în episcopia aceea şase ani multe supărări şi prigoniri a suferit din pricina unui netrebnic de preot, numit Dometie. Iar preasfinţitul Marco, dându-şi sfârşitul şi mutându-se către locaşurile cele fericite, atunci cu alegerea şi cu cererea episcopilor acelei eparhii şi a clericilor, precum şi a lot poporul dreptcredincios, Sfântul Visarion a fost rânduit urmaş în scaunul Larisei de către patriarhul Ieremia. Cât a condus această eparhie a săvârşit cele plăcute lui Dumnezeu : răscumpăra pe cei robiţi, ajutora cu daruri pe cei săraci și lipsiţi; făcea poduri peste ape. Astfel, a făcut pod peste râul ce cobora din Pind în Etolia, numit de locuitorii de acolo Levcopolomos, adică râul alb, iar de poeţi Ahelios, curgător ca argintul, peste care mai înainte nimeni nu putea trece şi nici nu putea tace pod din pricina repeziciunii cu care curgea apa şi a nămolului ce se făcea în vremea ploilor, l-a pus temelia şi a zidit la munte, aproape de salul lui, Mânăstirea cea frumoasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi a avut şi ajutor intru toate, pe fratele lui bun Preacuviosul Ignatie episcopul. În acest chip, bine şi cu plăcere dumnezeiască chivernisindu-şi toate lucrurile sale, precum şi cele ce erau sub stăpânirea lui, fiind aproape de 50 de ani, s-a dus către Domnul.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...

   Fiind ca un ierarh şi ca un slujitor al lui Hristos şi hrănindu-ţi sufletul cu cuvintele credinţei, din darul cel dintru tine ai împărţit credincioşilor în dragoste şi în Duhul, preasfinţite Părinte.

   Acum cu adevărat, iar nu întru închipuire, vezi mărirea cea dumnezeiască; şi nu ca prin oglindă priveşti cele tainice, ci faţă către faţă vezi cele înalte cântând : Bine eşti cuvântat, Doamne.

   Cetatea Larisei şi Ftetaniei, cu credinţă adunându-se, prăznuiesc la mormântul tău, împreună cu călugării, racla moaştelor tale cele mirositoare de mir, aşezată în biserica Domnului, pe care tu ai zidit-o.           

A Născătoarei :

   Ceata proorocilor văzându-te pe tine mai înainte locaş dumnezeiesc, cu totul luminat şi purtător de lumină, umplându-se de Duhul Sfânt, a cântat : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Alt Canon

Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...

   Tu ai murit, sfinte, căci trăind cineva pentru Dumnezeu nu moare niciodată. Pentru aceasta, o Părinte, pe noi, fiii tăi, nu ne uita; ci prin rugăciunile tale, învredniceşte-ne şi pe noi toţi a câştiga viaţa cea veşnică.

   Semănând tu lacrimi întru veselie, ai adunat rodurile vieţii. Deci tu, Părinte, umplând din ostenelile tale vistieriile cele cereşti, neîncetat te desfătezi şi cânţi împreună cu cei ce cântă : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Slavă...

   Având ochiul sufletului tău pururea neadormit, Părinte, şi jos fiind, erai împreunat cu Dumnezeu cel dintru înălţime. Pentru aceasta neîncetat cântai : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu e cu putinţă a pricepe, nu numai oamenilor, dar nici tuturor puterilor celor de sus, chipul cel străin al naşterii tale, Preacurată. O, minune a înălţimii măririi tale. Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce fără de sămânţă S-a născut din tine, Fecioară.

Catavasie : Nebuna poruncă a tiranului...

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniel...

   Ca să câştigi în ceruri comoară ce nu poate fi nefurată, pe pământ ţi-ai împărţit bogăţia la săraci şi la nevoiaşi, ca şi cum ai fi dat Domnului ale Sale, Cuvioase, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Nicicum nu te-ai arătat dojenitor sau hrăpăreţ, Cuvioase Părinte Visarioane; ci bine chivernisind biserica, ai lucrat neruşinat, nevinovat, negrăitor de rău, fără vrăjmăşie, fiind şi învăţător luminat al credinţei, nebiruit, blând şi neiubitor de argint.

   Potrivindu-ţi viaţa cu cuvântul tău cel bine împodobii, în amândouă te-ai arătat drept, cuvios, preaînţelept şi ai pus înaintea tuturor învăţăturile dreptei credinţe, neîncetat cântând : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Pe Unul din Treime ai primit în pântecele tău, Preacurată, şi L-ai născut în chip minunat. Pentru aceea şi noi ne plecăm smeriţi înaintea ta şi îndrăznim a cere ca prin rugăciunile tale către Cel pe care L-ai născut, Duhul Sfânt să ne fie tuturor ca o pavăză tare, împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care tulbură viaţa noastră.

Alt Canon

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Tu, Părinte Visarioane, din comorile Duhului cele de sus luând de la Dumnezeu bogăţie nedeşertată, prin cuvânt dumnezeiesc ai hrănit sufletele cele flămânde; iar trupurile cele topite de foame, preaînţelepţeşte le-ai hrănit, dându-le în toate zilele cele trebuincioase, ca un dumnezeiesc chivernisitor.

   Făcându-te tuturor tată, te-ai arătat al Doilea Avraam, aducând jertfă fără de sânge Arhiereului Hristos, Celui după rânduiala lui Melchisedec. Căci cu dreptate ai izgonit pe vrăjmaşi de la toţi şi de la biserica ta cea dumnezeiască, ca pe cei care despărţeau şi tulburau turma ta.

Binecuvântam pe Tatăl ţi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Cu alegere dumnezeiască fiind făcut arhiereu ales al Larisei, te-ai arătat şi îndrumător prea iscusii al dreptăţii şi pilda tuturor bunătăţilor, Părinte Visarioane, mustrând şi certând, precum învaţă Pavel, şi făcându-te tuturor toate, ca pe toţi să-i câştigi, întocmai ca şi el.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Racla ta, stăpână, cea plină de mir cu bună mireasmă, izvoraşte tuturor Mirul cel mai presus de lire şi lainic al Darului, care a umplut toată lumea de mireasmă dumnezeiască. Ceea ce eşti obştească iubire şi cinstire a oamenilor, Mărie, fiica Iui Dumnezeu, pe tine te laudă toate cetele îngereşti şi cele omeneşti, întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie : Binecuvântaţi tineri...

Cântarea a 9-a :

Irmos : Piatra cea netăiată de mână...

   Arătatu-te-ai încununat cu multe feluri de bunătăţi, de Dumnezeu fericite, şi ai fost încununat de Hristos cu cunună neveştejită. Pentru aceea te rugăm : Adu-ţi aminte şi de noi care prăznuim pomenirea ta cea sfântă.

   Având pe Hristos locuitor întru tine, te-ai arătat tuturor cu chip dumnezeiesc, bine împreunând în tine milostenia şi judecata, o, Preafericite. Pentru aceasta acum bucurându-te, te îndulceşti de desfătarea cea neîncetată.

   Blând făcând pe Domnul spre noi robii Săi, Părinte, îndreptează viaţa noastră spre stare paşnică, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de supărarea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

A Născătoarei :

   Noaptea patimilor s-a ridicat asupră-mi şi toată viaţa mea rău petrecând-o, de somnul lenevirii cu totul sunt cuprins eu ticălosul. Ci tu, Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, luminează inima mea.

Alt Canon

Irmos : Spăimântatu-s-a cerul...

   Pe mine scriitorul laudei taie, pe mine care ţi-am adus această cântare din suflet, şi împreună cu mine şi pe toţi cei ce-ţi cântă, preafericite Părinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adună-ne unde acum locuieşti tu, şi ne arată fii şi moşteni ai împărăţiei pe care tu ai câştigat-o.

   Cununilor şi darurilor cu care te-ai împărtăşit de la Dumnezeu, Părinte Visarioane preaminunate, dă-ne şi nouă, prin rugăciunile tale, a ne împărtăşi şi noi cu acoperământul tău cel nevăzut, păzind totdeauna pe toţi cei ce se roagă către line, de toată răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Slavă...

   Lauda ta, deşi a luat sfârşit, sfinte, însă dragostea noastră cea către tine este pururea; căci noi suntem fiii tăi cei iubitori de părinţi; iar tu, preasfinţite, eşti Părinte iubitor de Iii. De aceea te rugăm : Fii nedespărţit de noi, fiii tăi, şi acum, iar în ziua judecăţii să ne fii în ajutor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti împlinirea proorocilor cea de Dumnezeu aleasă, propovăduirea Apostolilor şi a mucenicilor; chipul curăţiei pustnicilor, laudă cinstită a arhanghelilor şi locaş al Dumnezeirii, primeşte, Născătoare de Dumnezeu, laudele noastre, pe care ţi le aducem cu dragoste şi din cuget curat.

Catavasie : Rai de taină eşti Născătoare...

LUMÂNÂNDA ierarhului

Podobie : Cu duhul stând bătrânul...

   Preacinstită pomenirea Ierarhului Visarion sosind astăzi, praznic de veselie a prilejuit credincioşilor. Veniţi dar, toate adunările Bisericii, spre a cinsti cu cântări duhovniceşti şi cu psalmi de laude.

Slavă... Şi acum..., a Crucii :

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...,

   O, preamărită minune ! Pomul cel de viaţă purtător, preasfânta Cruce, la înălţime ridicată se arată astăzi. Toate marginile o măresc; şi toţi demonii se îngrozesc. O, ce dar s-a dăruit pământenilor ! Prin care, Hristoase, mântuieşte sufletele noastre, ca un milostiv.

   O, preamărită minune ! Crucea ce a purtat pe Cel Preaînalt, ca pe un strugure plin de viaţă se înalţă astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toţi am fost traşi şi moartea de tot s-a potolit. O, preacinstite lemn, prin care ne împărtăşim de nemuritoarea haină, cea din Eden, pe Hristos mărind.

   O, preamărită minune ! Lăţimea şi lungimea Crucii cu a cerului se aseamănă, căci cu dumnezeiescul dar sfinţeşte toate. În aceasta neamurile păgâne se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor se întăresc. O, dumnezeiască scară, prin care ne-am suit la ceruri, înălţând întru cântări pe Hristos Domnul.

Stihirile ierarhului, glasul al 4-lea :

 Podobie : Ca pe un viteaz...

   Cu ungerea preoţiei luminându-ţi cugetul, turma lui Hristos ai povăţuit-o către păşunea cea mântuitoare; iar apoi te-ai mutat la viaţa cea fără de întristare şi către Lumina cea neapusă, unde este râul desfătării şi mulţimea drepţilor şi a cuvioşilor, o, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

   Cu mintea luminându-te, şi cu credinţa înfrumuseţându-te, iar cu împărtăşirile bunătăţilor împodobindu-te, te-ai mutat către Dumnezeu, ca să primeşti darurile nevoinţelor şi snopii ostenelilor tale. Pentru aceasta astăzi săvârşim pomenirea ta cea sfântă, mărind pe Dumnezeu, Visarioane de Dumnezeu insuflate.

   Cu smerenia Duhului împodobindu-te, pe scaun înalt ai şezut, preasfinţite. Şi desăvârşit binecuvântând, cu punerea sfintelor tale mâini, credincioşi mulţi ai adus prinos lui Dumnezeu. Pentru aceasta, toată cinstita Biserică te laudă pe tine, ca pe un păstor sfinţit, Visarioane, de Dumnezeu insuflate.

Slavă..., glasul al 8-lea :

   Întru rugăciunile tale cele priveghetoare, având ochii cei înţelegători ai sufletului tău către Dumnezeu neclintiţi cu adevărat, Sfinţite Părinte Visarioane, pe pământ ai fost cu trupul împreună cu oamenii, iar cu duhul în cer împreună cu îngerii. Pentru aceasta şi noi acum te numim om ceresc şi înger pământesc şi-ţi strigăm : Bucură-te, cel ce-ai arătat viaţa celor fără de trup în trupul tău; bucură-te, cel ce ai călătorit calea cea strâmtă şi cu scârbe şi printr-însa te-ai suit la lăţimea vieţii celei cereşti. Bucură-te, locuitorule împreună cu pustnicii, asemenea la obicei cu Apostolii; împreună cetăţeanule cu ierarhii; dănţuitorule împreună cu îngerii; moştenitorule al împărăţiei cerurilor, căreia şi noi să ne învrednicim, prin rugăciunile tale cele către Domnul.

Şi acum..., a Praznicului. Glasul al 6-lea :

   Astăzi Pomul vieţii din sânurile pământului fiind scos, adevereşte învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe dânsa. Şi înălţat fiind de mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri. Prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulţumită grăim : Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce şi împreună ne-ai înălţat, învredniceşte-ne şi pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine de bucuria Ta cea cerească.

Doxologia mare. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi otpustul.

LUNA NOIEMBRIE

ZIUA A CINCISPREZECEA

Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Paisie Velicikovski, de la Mânăstirea Neamț.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…, Stihirile pe 4, glas 8

Podobie : O, preaslăvită minune…

   Sfinte Părinte Paisie, lauda sihaştrilor şi podoaba cuvioşilor, tu, din pântecele maicii tale, ai ales să urmezi lui Hristos, Căruia te-ai făcut ucenic credincios şi neadormit rugător.

   N-ai dat somn ochilor tăi, nici odihnă inimii tale, până nu ai părăsit cele pământeşti; şi, lăsând fraţii, rudele şi prietenii, te-ai sălăşluit în pământ străin, pentru a sluji toată viaţa lui Hristos.

   Mare este taina vieţii tale, purtătorule de Dumnezeu, Paisie, că lepădând cele trecătoare, ai ales pe cele veşnice, şi, ca un înţelept, te-ai îmbrăcat cu cele nemuritoare, pentru dragostea lui Hristos, Mântuitorul lumii.

   Cine va spune ostenelile tale, fericite, purtătorule de Dumnezeu, Paisie, că lepădând cele trecătoare, ai ales pe cele veşnice, şi, ca un înţelept, te-ai îmbrăcat cu cele nemuritoare, pentru dragostea lui Hristos, Mântuitorul lumii.

   Cine va spune ostenelile tale, fericite, pe care le-ai răbdat pentru Hristos în copilărie ? Că părăsind patria ta, te-ai dus în Muntele Atonului, şi, deprinzând nevoinţa cuvioşilor părinţi, pe mulţi ai întrecut cu osteneala ta.

Slavă…, glas 8 :

   Veniţi astăzi toate cetele călugărilor la pomenirea cea de peste an a Cuviosului Paisie de la Neamţ, lauda Moldovei şi podoaba Ortodoxiei, că a luat ostenelile sale de la Hristos, Mântuitorul lumii, şi pe noi, pe toţi, ne cheamă ca împreună într-un glas să-L lăudăm pe Dumnezeu, cerând iertare sufletelor noastre.

Şi acum…

   Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău omofor, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi du rugăciunile noastre la tronul Fiului tău ca, prin mijlocirea ta, să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ 

Stihirile, glas 2, 

Podobie : Casa Eufratului…

   Cuvioase Părinte, vas ales la Duhului Sfânt, mijloceşte pentru noi înaintea Tatălui ceresc, ca să dobândim milă şi iertare de păcate sufletelor noastre.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

   Adu-ţi aminte de noi, fiii tăi, fericite Părinte, şi cere pentru toţi de la Hristos vreme de pocăinţă şi mare milă.

Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

   Sfinte Părinte Paisie, iscusit povăţuitor al călugărilor şi dascăl al rugăciunii, ocroteşte cu rugăciunile tale cele fierbinţi Lavra Neamţului, ţările ortodoxe şi pe noi cei care te lăudăm.

Slavă…, Şi acum…, asemenea

   Acoperă-ne pe noi cu rugăciunile tale, de Dumnezeu Născătoare, şi cere de la Hristos Dumnezeu, pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.

Tropar, glas 4

   Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, lauda Potlavei şi apărătorul dreptei credinţe, din pruncie iubind pe Hristos, ca un al Avraam ai părăsit patria ta, în Muntele Atonului nevoindu-te; şi adunând ceată de ucenici, te-ai aşezat în ţara Moldovei cea binecuvântată şi Lavra Neamţului rai pământesc o ai făcut. Pentru aceasta, împreună cu îngerii, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Slavă… Şi acum…, A Născătoarei :

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat : Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia întreită scurtă şi Apolisul

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul…, starea 1-a

La Doamne strigat-am…, Stihirile pe 8, glas 5

Podobie : Preacuvioase Părinte…

   Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, ca o mlădiţă de măslin ai odrăslit în casa părinţilor tăi cea cu mulţi fii, şi, ascultând glasul Evangheliei, ai părăsit cele pământeşti pentru cele cereşti; şi, luând crucea, ai urmat cu bucurie lui Hristos, pe Care roagă-L, fericite, să miluiască lumea şi să mântuiască sufletele noastre. (de două ori)

   Alergat-ai ca un cerb din loc în loc, neaflând odihnă sufletului tău, Sfinte Părinte Paisie. Apoi, rugându-te Preasfintei Treimi şi sărutând mormântul fericitului Petru Movilă din Kiev, al cărui nume de botez l-ai primit, ai aflat odihnă bună şi pace în pământul românesc. De aceea, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace lumii şi milă sufletelor noastre. (de două ori)

   Dorind viaţă pustnicească te-ai nevoit mulţi ani în Muntele cel Sfânt al Atonului, răbdând grele ispite, şi, urmând sfatul Cuviosului Vasile, duhovnicul tău, ai adunat mulţi fii şi te-ai întors în Moldova cea binecuvântată, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, pe Care roagă-L, fericite, să dăruiască pace lumii şi mântuire sufletelor noastre. (de două ori)

   Cum vom lăuda după cuviinţă faptele tale, Sfinte Părinte Paisie, că ai făcut din Moldova rai duhovnicesc, adunând peste o mie de călugări; pustnicii din munţi i-ai îndrumat, duhovnici ai crescut, rugăciunea inimii pe toţi i-ai învăţat, şi, cărţi sfinte scriind, cu Hristos neîncetat ai vorbit. Pentru aceasta, roagă-L, Cuvioase, să dăruiască Bisericii pace şi mare milă. (de două ori)

Slavă…, glas 5

   Cuvioase Păinte Paisie, lumea cu totul părăsind, în Lavra Neamţului ucenici cu viaţă sfântă ai adunat, şi ca un înger în trup bine te-ai nevoit; cu Hristos neîncetat vorbind, pe toţi prin cuvânt i-ai mângâiat, pe săraci i-ai miluit, şi tuturor toate te-ai făcut, ca pe toţi să-i dobândeşti. De aceea, fericite, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască pace lumii şi mântuire sufletelor noastre. 

Şi acum…, Dogmatica, glas 5 : În Marea Roşie, chipul miresei…

Vohod : Lumină lină…

Prochimenul zilei, apoi Paremiile :

Din Înţelepciunea lui Solomon citire :

(V, 15 - VI, 3)

   Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică Îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire :

(III, 19)

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd. Dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor e plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurilor şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrecere cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire :

(IV, 7-15)

   Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi. 

LA LITIE

Stihira de la Slava Hramului şi ale Cuviosului, glas 1

   Bucură-te Lavra Neamţului, că bărbatul doririlor duhovniceşti, Sfântul Paisie, părintele nostru, ţi-a înmulţit fiii tăi. Şi, adunând pe toţi cuvioşii ce s-au nevoit în sânul tău, împreună cu ei să-i cântăm : Fericit eşti, Părinte Paisie, că ai umplut munţii şi lavrele Moldovei cu sihaştri şi călugări cuvioşi. De aceea, nu înceta a te ruga să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glas 5

   Veniţi astăzi ca împreună cu mulţimea călugărilor să prăznuim cu cântări de laudă mutarea la cele cereşti a Sfântului Paisie, făclia cea luminoasă a Moldovei, povăţuitorul cel preaiscusit al monahilor, dascălul dumnezeieştii liturghii şi Părinte duhovnicesc cu mulţi fii, cântându-i această cântare : Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, vas ales al Duhului Sfânt şi mărgăritar de mult preţ al Ortodoxiei.

Şi acum…

   Biserică şi uşă, cămară şi scaun al Împăratului eşti, Fecioară întru totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, S-a arătat celor ce dormeau în întuneric, Soarele Dreptăţii fiind, Care voia să lumineze pe cei pe care i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ceea ce ca o Maică ai câştigat îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre. 

LA STIHOAVNĂ 

Stihirile, glas 1

   Bucură-te astăzi, Sfinte Cuvioase Paisie, şi adună de peste tot pe fiii tăi, ca să te lăudăm după cuviinţă, împreună cu fericitul Vasile, stareţul tău, şi cu toţi cuvioşii scriitori, imnografi şi ucenici, ca împreună cu ei să prăznuim mutarea ta la cele cereşti, slăvind în veci pe Hristos Dumnezeu.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

   Bucură-te, binecuvântată ţară a Moldovei, că sfântul Paisie de la Neamţ a împodobit frumoasele tale mănăstiri cu cete alese de călugări, cu sfinţi cuvioşi făcători de minuni şi cu părinţi purtători de Dumnezeu, cu care împreună preamărim neîncetat pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită.

Stih : Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

   Cu ce cântări de laude vom cinsti astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Paisie de la Neamţ, că taberele iadului le-a biruit, îngerilor s-a asemănat şi din Moldova rai duhovnicesc a făcut, cu care dimpreună slăvim neîncetat pe Dumnezeu Cel în Treime preamărit.

Slavă…, glas 8

   Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Cuvioase Părinte Paisie, că prin tine am cunoscut cu adevărat a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit eşti căci lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii şi împreună locuitor în rai cu ucenicii tăi. Roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, de la Stihoavna glasului 8 :  Fecioară nenuntită…

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul cuviosului (de două ori) 

Slavă…, Şi acum…, a Năcătoarei : Taina cea din veac ascunsă…

După catisma întâi, Sedelna, glas 1

Podobia : Mormântul Tău…

   Cu diavolul te-ai luptat şi desăvârşit l-ai biruit, iar pe Atanasie cel răzvrătit la pocăinţă l-ai adus, fericite. Roagă-te, purtătorule de Dumnezeu Paisie, să dobândim şi noi iertare de păcate şi mare milă.

Slavă…, glas 5,

Podobie : Pe Cuvântul Cel împreună…

   Dascăl al rugăciunii te-ai făcut, Sfinte Paisie, arzând cu duhul pentru Hristos, şi izvor de lacrimi ai dobândit. Învaţă-ne şi pe noi să ne căim de mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…, a Năcătoarei, a Învierii, glas 5 : Bucură-te, munte sfânt…

După a doua Catismă, Sedelna, glas 8 

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

   Întru tine, Cuvioase Paisie, s-a odihnit Hristos Dumnezeu, făcându-te Biserică vie a Preasfintei Treimi. Căci, darul cuvântului şi al scrierii având, pe tineri i-ai învăţat, pe bătrâni mai înţelepţi i-ai făcut, pe leneşi i-ai deşteptat şi pe cei căzuţi, la pocăinţă i-ai adus. Pentru aceea, fericite, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas 4;

Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

   S-a înfricoşat maica ta, Cuvioase Paisie, de negrăită vedenie, că rugându-se cu lacrimi, a fost înştiinţată de înger că eşti ales de Dumnezeu să păstoreşti cetele călugărilor. De aceea, bucurându-se, neîncetat mulţumea cerescului Împărat.

Şi acum…, însăşi podobia : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

Polieleul

Mărimurile, glas 1

   Fericimu-te pe tine, Preacuvioase părinte Paisie, şi cinstim sfântă pomenirea ta, povăţuitorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

   Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pe Sfântul Paisie de la Neamţ, zicând : Pe lauda mănăstirilor Moldovei !

Stihuri :

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit din lipsa untului de lemn (ps. 108, 23).

3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre (ps. 16, 4).

4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (ps. 29, 11).

5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său (ps. 4,3).

6. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui (ps. 29, 4).

Apoi : Slavă..., glasul 1:

Slavă Ţie, Treime Sfântă : Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicând : Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas :

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită. Mărie, Domnul este cu tine, zicând : Şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori).

După Polieleu, Sedelna, glas 4 

Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif…

   Spăimânta-tu-s-a Cuviosul Vasile, stareţul tău, văzându-ţi nevoinţa în Muntele Atonului; s-a spăimântat şi patriarhul Grigorie care te-a hirotonit, simţind darul Sfântului Duh venind peste tine; ne mirăm şi noi de viaţa ta îngerească. Ajută-ne, Sfinte Paisie, să dobândim cereştile locaşuri, cerând de la Hristos să ne dăruiască pace şi mare milă.

Slavă…, glas 8;

Podobie : Pe Înţelepciunea…

   Nu ai dat somn ochilor tăi, fericite, nici genelor tale dormitare, că, neîncetat rugându-te cu lacrimi şi suspine din adânc, ai dobândit darul rugăciunii şi bucuria Duhului Sfânt. Pentru aceasta, Părinte Paisie, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, asemenea

   Cum vom putea să te lăudăm îndeajuns, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Năcătoare, că, prin naşterea ta, ai unit cele cereşti cu cele pământeşti, şi pe îngeri slujitori sfinţilor i-ai arătat. Nu înceta a cere milă de la Hristos pentru sufletele noastre.

Antifonul întâi, glas 4

Prochimen glasul al 4-lea :

Cinstită este înaitea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea…

Evanghelia : În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…

(Luca VI, 17-23; caută în 6 decembrie, la Liturghie)

Slavă…, glas 2 :

   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Paisie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…, acelaşi glas :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluieşte-mă, Dumnezeule după mare mila Ta…, glas 6 :

   Cuvioase Părinte Paisie, mare păstor sufletesc te-ai arătat, că mii de călugări ai povăţuit şi pământul Moldovei rai duhovnicesc l-ai făcut. Nu înceta, Sfinte, a te ruga pentru sufletele noastre.

CANOANELE 

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6 (de la Paraclisul al doilea), şi două Canoane ale Cuviosului Paisie, pe 8 

CANONUL întâi al Cuviosului.

Cântarea 1-a :

   Fiind născut în familie de preot, din botez numele marelui mitropolit Petru Movilă l-ai primit, Sfinte Paisie, şi, din pruncie, cu Dumnezeieştile Scripturi te-ai hrănit. Roagă-te lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

   Din braţele maicii tale te-ai arătat vas ales al Duhului Sfânt; de aceea, primeşte rugăciunile noastre şi le du înaintea lui Hristos.

   Copil fiind, nu iubeai cele copilăreşti, ca ceilalţi fraţi, căci neîncetat te rugai lui Dumnezeu; ajută-ne şi pe noi, fericite Părinte, să dobândim darul neadormitei rugăciuni.

A Născătoarei :

   Unde este mai bine decât în casa lui Dumnezeu ? Şi cine se roagă mai mult pentru lume decât tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară ? Roagă-te, Stăpână, şi pentru noi, fiii tăi cei păcătoşi, ca să dobândim pe Hristos şi dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă.

Al doilea Canon al Cuviosului.

   Te retrăgeai singur în casa părinţilor tăi, ca să vorbeşti cu Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul. Învaţă-ne şi pe noi, Sfinte Paisie, taina neprihănitei rugăciuni.

   Cum vom începe a te lăuda, Cuvioase Părinte Paisie, că te-ai ascuns de mic în cămara cea de taină a inimii tale ? Ajută-ne, fericite, să descuiem, prin rugăciune, cămara cea ascunsă a inimii noastre, ca să-L vedem pe Hristos.

Slavă…

   Chemat ai fost de Hristos din casa părinţilor tăi, Cuvioase Paisie, şi singur te-ai înstrăinat de lume, alergând ca un cerb la izvorul liniştii, care este maica rugăciunii. Adu-ţi aminte, fericite, şi de sufletele noastre.

Şi acum…, A Născătoarei :

   La cine să alergăm, Preasfântă Fecioară, şi unde să aflăm odihnă, dacă nu sub acoperământul milei tale ? Nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

Catavasie : Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a :

   Părăsind cele pământeşti, ai ales pe cele cereşti, fericite, şi, urmând lui Hristos, ai primit numele Sfântului Platon, în Mănăstirea Pecerska. Apoi ai fost trimis de Dumnezeu în Ţara Românească pentru a te deprinde cu singurătatea şi înstrăinarea, făcându-te vas ales al Sfântului Duh.

   Mult te-ai nevoit, fericite, în mănăstirile Trăisteni şi Dălhăuţi, sub povăţuirea Cuviosului Vasile, având împreună ostenitori pe sihaştrii Mihail, Proterie şi Ioan Pustnicul, cu care, dimpreună, slăveai neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.

   Arzând de dor pentru Hristos, ţi-ai căutat liniştea în Muntele Atonului, nevoindu-te patru ani în colibă pustnicească. Cere de la Domnul, Cuvioase, iertare şi pentru sufletele noastre.

A Născătoarei :

   Ne rugăm ţie, Preasfântă Stăpână, să duci rugăciunile noastre înaintea tronului Fiului tău şi Mântuitorului nostru, cerând iertare pentru mulţimea greşalelor noastre.

Al doilea Canon al Cuviosului.

   N-ai dat odihnă sufletului tău, Cuvioase Părinte, căci alergai la izvoarele apelor duhovniceşti, hrănindu-te cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi, după care neîncetat suspinai. Dă-ne şi nouă râvnă să urmăm dumnezeieştilor părinţi.

   Mult te-ai bucurat, fericite, de venirea în Athos a Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, care te-a tuns în marele şi îngerescul chip, primind numele Sfântului Paisie Egipteanul, cu care dimpreună roagă-te, Cuvioase Părinte, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…

   Cine va spune nevoinţele tale din Muntele Athos, Părinte Paisie, şi lacrimile tale, şi luptele tale cu diavolii, şi râvna neîncetatei rugăciuni ? Sau cine va spune bucuria şi dulceaţa dumnezeieştilor cărţi părinteşti, cu care te hrăneai în pustie ? Hrăneşte-ne şi pe noi, Sfinte Părinte, din învăţăturile nemuritoare ale Sfinţilor Părinţi.

Şi acum…, a Născătoarei :

   Ai milă de lume, Maica lui Dumnezeu, şi nu ne părăsi pentru mulţimea păcatelor noastre, că numai tu singură poţi să ne împaci cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.

Cântarea a 4-a :

   Aşezându-te în Schitul Proorocului Ilie, ai adunat mulţi ucenici în jurul tău, şi, învrednicindu-te de harul preoţiei, îi hrăneai pe toţi din dulceaţa sfintelor slujbe şi a dumnezeieştilor Taine, prin care neîncetat slăveai pe Hristos.

   Bine nevoindu-te în Sfântul Munte, ai fost chemat de Hristos să te întorci cu fiii tăi în pământul binecuvântat al Moldovei; şi aşezându-te în Lavra Dragomirnei, ai mulţumit pentru toate, dând laudă lui Dumnezeu.

   Mult ai ostenit, Preacuvioase, în Mănăstirea Sfintei Treimi, ca un purtător de har, în toate bine nevoindu-te, obştea ai înmulţit-o, chiliile înnoindu-le şi rânduială duhovnicească tuturor dându-le, prin care neîncetat slăveai pe Dumnezeu.

A Născătoarei :

   Maică Preacurată, caută cu milă spre noi, robii tăi, şi ne acoperă de tot răul sub dumnezeiescul tău acoperământ, ca să te lăudăm în veci.

Al doilea Canon al Cuviosului

   Cine va spune frumuseţea slujbelor şi iubirea frățească din obştea ta, Cuvioase Părinte ? Că toţi, una cugetau şi slăveau pe Dumnezeu împreună cu îngerii şi sfinţii.

   Mare era râvna traducerii Sfinţilor Părinţi şi copierea scrierilor filocalice în mănăstirea Dragomirna, Sfinte Paisie. Că unii traduceau, alţii scriau, alţii alcătuiau cântări de laudă lui Dumnezeu, făcând din Lavra Dragomirnei o adevărată şcoală duhovnicească de rugăciune şi trăire în Hristos.

Slavă…

   Nici milostenia către cei săraci nu o uitai, Cuvioase Părinte, că zilnic împărţeai cele de trebuinţă săracilor şi îi mângâiai cu cele duhovniceşti, împlinind întru toate cuvântul Sfintei Evanghelii.

Şi acum…, a Născătoarei :

   Nu ne părăsi, Preacurată Fecioară, că nu avem alt ajutor şi scăpare decât sub acoperământul tău, ceea ce mijloceşti pentru sufletele noastre.

Cântarea a 5-a :

   Norii ispitelor venind peste Ţara de Sus a Moldovei, silit ai fost, Cuvioase Părinte, să părăseşti Lavra Dragomirnei şi să te aşezi cu ucenicii tăi în Mănăstirea Secu. Pentru aceasta ai dat laudă lui Dumnezeu şi Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul acestui sfânt locaş.

   Întărit ai fost de Dumnezeu, bunule bărbat al doririlor dumnezeiești, să rezişti tuturor ispitelor de la văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, căci ţi-ai găsit liniştea ta şi a fiilor tăi sufleteşti, dând slavă Preasfintei Treimi.

   Nu ne lăsa pe noi, Sfinte Paisie, să cădem în robia diavolilor şi grijilor pământeşti. Ci ne ridică din păcat cu rugăciunile tale şi ale Sfântului Ioan înainte Mergătorul, pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu.

A Născătoarei :

   Pe tine, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, te ştim scăpare şi mijlocitoare înaintea scaunului Preasfintei Treimi. Ajută-ne, Maică şi Fecioară, să fim primiţi în lumina slavei lui Hristos.

Al doilea canon al Cuviosului

   Ajută-ne, Părinte, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, ocrotitorul acestei mănăstiri, şi nu ne lăsa biruiţi de mulţimea ispitelor. Ci mijloceşte, Cuvioase Paisie, să dobândim pace şi mântuire sufletelor noastre.

   Roagă-te, Fericite, pentru noi, împreună cu ucenicii tăi, să dobândim lacrimi de pocăinţă şi adânc de smerenie, ca să putem dobândi cereasca împărăţie făgăduită de Mântuitorul Hristos.

Slavă…

   N-ai găsit deplină odihnă nici la Mănăstirea Secu, Cuvioase Părinte, căci, cu voia lui Dumnezeu, te-ai strămutat şi de aici la Mănăstirea Neamţ, maica mănăstirilor Moldovei, unde te-ai nevoit încă cincisprezece ani, până când ţi-ai dat duhul în mâinile lui Hristos.

Şi acum…, a Născătoarei :

   Îngerii te laudă, Preasfântă Stăpână, sfinţii toţi te preamăresc şi noi cu alese cântări te cinstim, că tu mijloceşti pentru noi şi ne împaci cu Dumnezeu.

CONDACUL Cuviosului, glas 8

   Pe Cuviosul Paisie de Neamţ, vasul cel ales al Duhului Sfânt, pe părintele Filocaliei româneşti şi dascălul cel cu mulţi ucenici, care a hrănit pe toţi cu cuvântul Sfintei Evanghelii, înnoind multe mănăstiri, să-l lăudăm astăzi după cuviinţă, cântându-i împreună cu cetele cereşti : Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, lauda Moldovei şi cununa cuvioşilor !

ICOSUL

   Cântarea noastră nu e de ajuns a te lăuda pe tine, Sfinte Părinte Paisie, povăţuitorul cel mare al călugărilor, cununa cuvioşilor, lauda nevoitorilor, mângâierea ucenicilor, odihna celor suferinzi şi tăria celor căzuţi. Nu înceta, fericite, a te ruga lui Dumnezeu pentru pacea lumii şi mântuirea sufletelor noastre.

SINAXAR

    În această lună (noiembrie), ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gurie, Samona şi Aviv.

    Tot în această zi se face pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Paisie de la Neamţ.

   Sfântul Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 1 decembrie, într-o familie binecuvântată de preoţi, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţi. Tatăl său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru. Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735, copilul a fost dat de mama sa să înveţe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la mănăstirea Medvedeski, având vârsta de şaisprezece ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puţină şedere în mănăstirea Pecerska vine în Moldova, în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni – Râmnicu Sărat şi apoi la Mănăstirea Dălhăuţi. În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi este hirotonit ieromonah şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi. Din motive binecuvântate, în vara aceluiaşi an, se reîntoarce în Moldova împreună cu toţi ucenicii săi şi se stabileşte în Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte doisprezece ani. Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări, şi traduce împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o bună parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind astfel ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice (626 p.), adunate de monahul Rafail. În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupaţie austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obşte de numai 150 de monahi. Aici se nevoieşte numai patru ani, continunând aceeaşi rânduială de viaţă duhovnicească atonită, ca şi la Dragomirna. Cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi şi încuviinţarea domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obşte de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povăţuirea unui singur stareţ. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mănăstiri unificate, Neamţ – Secu, Preacuviosul Paisie păstrează cu sfinţenie acelaşi regulament de viaţă monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte rânduiala sfintelor slujbe, cât şi nevoinţa monahilor la chilie. La biserică erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţii, afară de cei bolnavi sau trimişi la ascultări. Marele stareţ venea cel dintâi la sfintele slujbe şi neîncetat se ruga cu rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi. În obştea Pracuviosului Paisie de la Neamţ se aflau mai mulţi călugări, sporiţi duhovniceşte, care aveau darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni, căutând să-i urmeze întru toate părintelui lor sufletesc. Spovedania obştii se făcea săptămânal, iar pentru cei începători în fiecare seară. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers la celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât şi în ascultările de obşte, primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare. Cei neascultători primeau canon şi mustrare părintească. O ocupaţie deosebită a Cuviosului Paisie de la Neamţ era şi traducerea din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând şirul traducerilor de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau din Sfinţii Părinţi din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau din limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vreme. Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlăului câteva sihăstrii de călugăriţe pe care le îndruma duhovniceşte, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul, (+ 1828), unul din ucenicii săi de la Neamţ. Alt ucenic al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (+ 1859), mare lucrător al rugăciunii inimii, fondatorul mănăstirii Horaiţa şi al altor aşezăminte monahale din Moldova, din Athos, precum şi al bisericii de pe Muntele Tabor, din Ţara Sfântă. Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxe, începând din Muntele Athos până la Lavra Peşterilor din Kiev şi de la mănăstirea Optina până la sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în 1790 mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea mulţi dregători, boieri şi chiar ierarhi şi domnitori, poposeau la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ cu viaţă sfântă. Influenţa lui a fost mare asupra multor mănăstiri şi schituri din Moldova : Dragomirna, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Bisericani, Râşca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău precum şi Cernica, Robaia, Căldăruşani etc, din Ţara Românească. În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în seara zilei de joi, cincisprezece noiembrie, la vârsta de 72 de ani, fiind plâns de toată obştea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropniţa bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Fiind cinstit ca sfânt, încă din viaţă, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în Ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi Ucraina. În 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a canonizat pe Cuviosul Paisie de la Neamţ. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamţ, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ vin să se închine şi să-i ceară ajutor nu numai credincioşi din România, ci şi din alte ţări.

   Cu ale lui rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

   Ai părăsit neamul tău, Preacuvioase Părinte, şi ai slăvit pe Dumnezeu în pământ străin, ca un alt Avraam. Te-ai făcut frate cu toţi şi Părinte al tuturor. Pe cei slabi i-ai întărit, pe cei leneşi i-ai deşteptat, pe cei mândri i-ai smerit şi toţi călugării i-ai învăţat să se roage şi să aştepte în tot ceasul venirea Dreptului Judecător.

   Se bucură astăzi Lavra Neamţului, maica tuturor mănăstirilor, şi se îmbracă în haină de sărbătoare, că Sfântul Paisie este numărat în ceata drepţilor şi a cuvioşilor părinţi.

   Se bucură astăzi cetele călugărilor nevoitori că fericitul Paisie, Părintele nostru, se roagă înaintea tronului Preasfintei Treimi să se mântuiască lumea şi mulţimea ucenicilor lui.

A Născătoarei :

   Maica Luminii, Preacurată Stăpână, priveşte cu milă spre poporul român cel binecredincios şi spre sfintele lui mănăstiri, că astăzi Cuviosul Paisie, luceafărul Ortodoxiei, în cetele sfinţilor se desfătează şi se roagă neîncetat pentru noi toţi. 

Al doilea canon al Cuviosului

   Se bucură acum pustnicii şi sihaştrii Carpaţilor că Sfântul Paisie, dascălul nostru, se odihneşte cu pace în ceata sfinţilor, în lumina cuvioşilor, în bucuria drepţilor şi în strălucirea Raiului.

   Se bucură cu noi toate cetele călugărilor, că Sfântul Paisie a biruit cetele diavolilor, a ajuns pe îngeri şi se roagă neîncetat pentru fericiţii nevoitori care slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Slavă…

   Se bucură acum ucenicii Sfântului Paisie : Iosif şi Irinarh, Sofronie şi Onorie, Visarion Moldoveanul şi Gheorghe Cernicanul, Mitropoliţii Veniamin Costachi şi Grigorie Dascălul, şi ceilalţi toţi, că părintele lor se veseleşte în ceata cuvioşilor şi se roagă neîncetat pentru noi.

Şi acum…, a Născătoarei :

   Nu ne părăsi, Preacurată Fecioară, pentru mulţimea păcatelor noastre, ci ne împacă prin pocăinţă cu Hristos, Fiul tău şi Mântuitorul lumii.

Cântarea a 8-a :

   Bucură-te astăzi, Ţara Moldovei, că Sfântul Paisie ţi-a înmulţit pe fiii tăi duhovniceşti şi pe toţi îi cheamă la ospăţul credinţei, ca într-un glas să-L slăvim pe Hristos, Dumnezeul nostru.

   Bucură-te popor blând şi binecuvântat al pământului românesc, că prin răbdarea, evlavia şi smerenia ta, pe păgâni i-ai izgonit, pe dreptcredincioşi i-ai întărit şi cetele călugărilor ţi s-au înmulţit cu rugăciunile Sfântului Paisie de la Neamţ.

   Roagă-te lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Paisie, pentru toate ţările ortodoxe, să se întărească dreapta credinţă în lume, să fie pace pe pământ, iubire între fraţi, şi să dăruiască mântuire tuturor celor ce urmează lui Hristos.

A Născătoarei :

   Te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te cinstim după cuviinţă, că tu mijloceşti pentru mântuirea tuturor. Roagă-te, Stăpână, cu Sfântul Paisie de la Neamţ şi cu toţi sfinţii, să dobândim pace şi mântuire sufletelor noastre.

Al doilea canon al Cuviosului

   Învaţă-ne, Sfinte Paisie, prin pilda vieţii tale, să trăim după voia lui Hristos, şi să urmăm întru toate poruncilor Lui, ca să vieţuim în veci cu El.

   Ajută-ne, Cuvioase Părinte, să urcăm pe treptele pocăinţei, ca să dobândim sfârşit creştinesc şi răspuns bun la dreapta judecată a lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Vino la noi, Sfinte Părinte, şi cu rugăciunile tale dă-ne bărbăţie împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi, ca să nu cădem în robia patimilor şi a morţii.

Şi acum…, a Năcătoarei :

   Tu eşti Maica Vieţii, tu eşti rugătoarea lumii, tu eşti acoperitoarea sufletelor noastre. Nu ne lăsa, Stăpână, în mâinile cumplitului vrăjmaş, ci ne scapă de tot răul sub acoperământul milei tale.

Cântarea a 9-a :

   Veniţi toţi iubitorii de Hristos, să prăznuim astăzi mutarea la cele cereşti a Sfântului Paisie de la Neamţ, care ne cheamă pe toţi la pocăinţă, ca într-un glas să lăudăm pe povăţuitorul călugărilor.

   Veniţi toate cetele cuvioşilor părinţi, care bine v-aţi nevoit în Lavra Neamţului şi pe Cuviosul Paisie luminător duhovnicesc l-aţi avut, să-i sărutăm împreună icoana, moaştele şi mormântul, şi să-i cerem iertare şi bineucvântare, că el străluceşte în ceata cuvioşilor părinţi.

   Roagă-te, bunule păstor, fericite Paisie, pentru Lavra cea mare de la Neamţ, pentru tineri şi bătrâni, pentru sănătoşi şi bolnavi, pentru ierarhi, preoţi şi popor, şi pentru toţi cei care cu dreaptă credinţă slăvesc pe Unul Dumnezeu, în Treime lăudat şi preamărit.

A Născătoarei :

   Ceea ce eşti mai cinstită decât sfinţii şi îngerii, izbăveşte-ne şi pe noi de necazuri şi primejdii, ca, prin darul tău, să-l slăvim în veci pe Dumnezeu.

Al doilea canon al Cuviosului.

   Roagă-te, fericite Părinte Paisie, împreună cu toţi sfinţii, pentru lume, pentru ţară şi pentru cei ce cu dreaptă credinţă slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. 

   Roagă-te, fericite Părinte Paisie, împreună cu toţi sfinţii, pentru mănăstiri şi biserici, pentru oraşe şi sate, pentru mame şi copii şi pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu cu smerenie şi dreaptă credinţă.

Slavă…

   Nu părăsi, Sfinte Paisie, pe fiii tăi pe care ţi i-a dat Dumnezeu, ci, împreună cu ei şi cu toţi dreptmăritorii creştini, roagă-te înaintea Domnului să dăruiască pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.

Şi acum…

   Apropie-te de noi, păcătoşii, Maica lui Dumnezeu, şi ne învaţă cum să-L slăvim pe Hristos prin credinţă şi fapte bune, ca să ne învrednicim cereştilor locaşuri întru lumina Preasfintei Treimi.

LUMINÂNDA, glas 2

Podobie : Cel ce eşti lumină…

   Lumina cea neapropiată a Sfintei Treimi, Care se odihneşte peste sfinţi, să se sălăşluiască şi întru noi, Sfinte Paisie, cel ce ai luminat mulţime de cuvioşi monahi, făcându-i purtători de Dumnezeu şi neadormiţi rugători pentru toată lumea. (de două ori)