După ediţia din 1912.Tradus din limbajul vechi în cel nou (actual). Sursa : Cătți de slujbă : Mânăstirea Stavropoleos.

CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE CELE OPT GLASURI

GLASUL 1 * GLASUL 2 * GLASUL 3 * GLASUL 4 * GLASUL 5 * GLASUL 6 * GLASUL 7 * GLASUL 8

Luni :

    1. Canonul pocăinţei , la care se pune stihul : “ Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă ”.

    2. Canonul Sfinților Îngeri , cu stihul : “ Sfinţilor Arhangheli şi Îngeri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi ”.

Marţi :

    1. Canonul pocăinţei , la care se pune stihul : “ Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă ”.

    2. Canonul Sfântului Ioan Botezătorul , cu stihul : “ Sfinte Ioane Botezătorule şi înainte Mergătorule, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi ”.

Miercuri şi Vineri :

    1. Canonul Crucii , la care se pune stihul : “ Mărire, Doamne, cinstitei Crucii Tale ”.

    2. Canonul  Născătoarei Dumnezeu, cu stihul : “ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi ”.

Joi :

    1. Canonul Sfinţilor Apostoli, la care se pune stihul : “ Sfinţilor Apostoli rugaţi-vă Lui Dumnezeu pentru noi ”.

    2. Canonul Sfântului Ierarh Nicolae, cu stihul : “ Sfinte Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi ”.

Sâmbătă :

    1. Canonul Tuturor Sfinţilor , la care se pune stihul : “ Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi ”.

    2. Canonul  morţilor , la care se pune stihul : “ Odihneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi ”.

CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL ÎNTÂI

DUMINICĂ | LUNI | MARȚI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

SLUJBA DE DUMINICĂ

SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA CEA MICĂ 

   La Doamne strigat-am… Punem Stihiri 4. Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului 3. Zicând, pe cea dintâi de două ori. 

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul.

   Rugăciunile noastre cele de seară primeşte-le Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertarea păcatelor; că Tu însuţi eşti, Cela ce ai arătat în lume Învierea.  De două ori.

   Înconjuraţi popoare Sionul, şi-l cuprindeți pe dânsul, şi daţi mărire într-însul Celui ce a înviat din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele ne-a izbăvit de fărădelegile noastre.

   Veniţi popoare să lăudăm, şi să ne închinăm lui Hristos, mărind Învierea Lui cea din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înșelăciunea vrăjmaşului a izbăvit lumea.

Mărire… Și acum… A Născătoarei : 

Dogmatica. Glas 1.

   Feciorească prăznuire este astăzi fraţilor, să sălteze făptura, să dănţuiască omenirea, că ne-a chemat pe noi vistieria cea nespurcată a fecioriei, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, raiul cel cuvântător al lui al doilea Adam, lăcaşul împreunării a două firi, sărbătoarea mântuitoarei împăcări, cămara, întru care Cuvântul cu adevărat trup şi-a logodit, norul cel cu adevărat uşor, care L-a purtat cu trup pe Cel ce este purtat de Heruvimi. Pentru rugăciunile ei Hristoase Dumnezeule mântuiește sufletele noastre.

    Apoi : Lumină lină… Prochimenul : Domnul s-a împărăţit… cu Stihurile lui. Şi după Învredniceşte-ne Doamne… Preotul Ectenia nu zice : Ci cântăm Stihira învierii, de la Stihoavna, cea dintâi : Cu patima Ta, Hristoase, din patimi… Apoi aceste Stihiri ale Născătoarei :

Podobia : Ceea ce eşti bucuria…

    Stih : Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.

    Prea preamărită eşti întru neamurile neamurilor, curată Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie, folositoarea lumii, ceea ce ai născut cu trup pe Fiul Tatălui celui fără de început, Cel împreună veșnic cu Duhul adevărat, pe Carele roagă-L să ne mântuim noi.

   Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa Părintelui tău.

    Fecioară curată cei ţinuţi de neaşteptatele necazuri pe tine una folositoare avându-te cu mulțumire strigăm : Mântuieşte-ne pe noi Preasfântă dumnezeiască mireasă, că tu eşti lumii scăpare, şi sprijinitoarea neamului nostru.

    Stih : Feţei tale se vor ruga, bogaţii poporului.

   Lumea s-a înnoit întru naşterea ta Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti credincioşilor mântuire, şi sprijinitoare neadormită, a celor ce se roagă ție cu bunăcredinţă Preacurată, nu înceta a te ruga cu dinadinsul pentru toţi cei ce te laudă pe tine.

Mărire… Și acum… Dogmatica, glas același.

   Nor al luminii celei dea pururea veșnice, pe tine Fecioară te-a numit Proorocul că întru tine pogorându-Se Cuvântul, Tatălui, ca ploaia pe lână, şi dintru tine răsărind lumea a luminat, şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul nostru, ne rugăm Preasfântă nu înceta a-L ruga pe Acela cu dinadinsul pentru noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

    Deci, Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… După, Tatăl nostru… Troparul învierii, Mărire… Şi acum… al Născătoarei, Ectenia cea mică şi Otpustul.

SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA CEA MARE

    După psalmul de seară şi după obișnuita Catismă a Psaltirii. La Doamne strigat-am… Punem Stihiri 10. Şi cântăm Stihirile învierii la Octoih 3. Şi ale lui Anatolie 4. Și la Minei 3 (sau 6 de se prăznuieşte Sfântul). Mărire… la Minei. Şi acum… a Născătoarei cea dintâi a Glasului.

Stihirile învierii. Glas 1.

    Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

   Rugăciunile noastre cele de seară primeşte-le Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertarea păcatelor; că Tu însuţi eşti, Cela ce ai arătat în lume Învierea.

    Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

   Înconjuraţi popoare Sionul, şi-l cuprinderi pe dânsul, şi daţi mărire într-însul Celui ce a înviat din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele ne-a izbăvit de fărădelegile noastre.

    Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

   Veniţi popoare să lăudăm, şi să ne închinăm lui Hristos, mărind Învierea Lui cea din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înșelăciunea vrăjmaşului a izbăvit lumea.

Alte Stihiri ale lui Anatolie.

    Stih : Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele.

   Veseliţi-vă, ceruri, trâmbiţaţi temeliile pământului, strigaţi munţi veselie, că iată Emanuil păcatele noastre, pe Cruce le-a pironit, şi Cel ce dă viață, moartea a omorât, pe Adam înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

   Pe Cela ce cu trupul de voie pentru noi S-a răstignit, a pătimit, și S-a îngropat, şi a înviat din morţi, să-L lăudăm grăind, întăreşte întru dreapta credinţă Biserica Ta, Hristoase, şi împacă viaţa noastră, ca un Bun și de oameni Iubitor.

    Stih : Pentru numele Tău te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

   Stând înaintea mormântului tău, celui primitor de viață, noi nevrednicii, cuvântare de mărire aducem milostivirii Tale celei negrăite, Hristoase Dumnezeul nostru, că Crucea şi moartea ai luat, Cela ce ești fără de păcate, ca să dăruiești lumii Învierea ca un iubitor de oameni.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul.

   Pe Cuvântul cel împreună cu Tatăl fără de început, şi împreună veșnic, Carele din pântecele Fecioarei a ieşit negrăit, şi Cruce şi moarte pentru noi de voie a luat, şi a înviat întru Mărire, să-L lăudăm grăind, Dătătorule de viață, Doamne mărire Ție, Mântuitorul sufletelor noastre.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit, şi pe Stăpânul l-a născut, uşa cea cerească, pe Maria fecioara să o lăudăm; Cântarea celor fără de trupuri, şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat cer şi Biserică Dumnezeirii, aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus, şi împărăţia o a deschis. Deci pe aceasta avându-o tărie credinţei, apărător avem pe Domnul ce S-a născut dintr-însa; îndrăznească dar îndrăznească poporul lui Dumnezeu, că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un Atotputernic.

LA STIHOAVNĂ

Stihira, glas 1.

   Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-ai slobozit, şi cu Învierea Ta din stricăciune ne-am izbăvit, Doamne mărire Ție.

    Stih : Domnul s-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere și S-a încins.

   Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, cu mâinile să bată neamurile cu veselie, că Hristos Mântuitorul nostru pe Cruce a pironit păcatele noastre, şi moartea omorând, viață nouă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

    Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

   Împărat fiind cerului şi pământului, Cela ce eşti necuprins de voie Te-ai răstignit pentru iubirea de oameni, pe Carele iadul întâmpinându-Te jos, s-a amărât şi sufletele drepţilor primindu-Te s-au bucurat, şi Adam văzându-Te pe Tine, Făcătorul, întru cele mai dedesubt s-a sculat, o minune ! Cum a gustat moarte Viaţa tuturor; şi precum a voit, lumea a luminat, care strigă şi grăieşte : Cela ce Te-ai sculat din morţi, Doamne mărire Ție.

    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie Doamne întru lungime de zile.

   Femeile cele purtătoare de mir, miresme aducând, cu sârguire şi cu tânguire la groapa Ta au ajuns. Şi neaflând preacurat trupul Tău, iar de la înger învăţându-se acea nouă şi preamărită minune; au zis Apostolilor, a înviat Domnul, dând lumii mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Iată s-a împlinit proorocia lui Isaia, că Fecioară ai născut şi după naştere, ca și mai-nainte de naştere ai rămas, că Dumnezeu era, Cela ce S-a născut, pentru aceasta şi firile le-a înnoit. Ci o, a lui Dumnezeu Maică, rugăciunile robilor tăi, ce se aduc ție în Biserica ta, nu le trece, ci ca ceea ce ai ţinut în braţele tale pe Cel îndurat, spre robii tăi te milostiveşte, şi-L roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul învierii.

   Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi Mântuitorule, dăruind lumii viață, pentru aceasta puterile cerurilor strigau Ție, Dătătorule de viață, mărire Învierii Tale, Hristoase, mărire Împărăţiei Tale, mărire purtării tale de grijă, Unule, Iubitorule de oameni.

A Născătoarei :

   Gavriil zicând ţie Fecioară bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David, arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău, mărire Celui ce S-a sălăşluit întru tine, mărire Celui ce a ieşit din tine, mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea ta.

Acestea și la Dumnezeu este Domnul...

DUMINICĂ DIMINEAȚA LA UTRENIE

    După cei şase Psalmi, Dumnezeu este Domnul… pe glas 1. Şi zicem Troparul învierii de 2 ori, Mărire… troparul Sfântului de este. Și acum… a Născătoarei, asemenea glasului aceluiaşi. Deci obișnuitele Catisme ale Psaltirii, şi :

După întâia Catismă, Sedelna învierii. Glas 1 însăşi Podobia.

   Mormântul tău Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, carele a vestit femeilor Învierea, pe Tine te mărim surpătorul stricăciunii la Tine cădem, Cela ce ce ai înviat din mormânt, şi unul Dumnezeul nostru.

Mărire… asemenea.

   Pentru ce Te-ai pironit de voie Îndurate în mormânt Te-ai pus ca un mort Dătătorule de viață, stăpânirea morţii ai zdrobit cu moartea ta Puternice, că de Tine s-au cutremurat portarii iadului; Tu împreună ai sculat pe morţii cei din veac ca un iubitor de oameni.

Și acum… A Născătoarei :

   Maica lui Dumnezeu pe tine te ştim toţi, care Fecioară cu adevărat şi după naştere te-ai arătat, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, că pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine te-am agonisit întru ispite mântuire, pe una cea cu totul fără prihană.

După a 2-a Catismă, Sedelna,

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Femeile mânecând au venit la mormânt, şi vedere îngerească văzând, s-au cutremurat, mormântul a strălucit viața, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta mergând au vestit ucenicilor Învierea, iadul a prădat Hristos, ca Cel ce este Unul tare şi puternic, și pe cei stricaţi i-a sculat pe toţi, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Mărire… Asemenea :

   Pe Cruce Te-ai pironit viaţa tuturor, și întru morţi fiind socotit Domnul cel fără de moarte, înviat-ai a treia zi Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cereşti strigă Ție, Dătătorule de viață. Mărire patimilor Tale, Hristoase, mărire Învierii Tale, mărire plecăciunii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul tău Mântuitorule…

   Marie ceea ce eşti cinstit lăcaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, şi a greşalelor şi a necazurilor, că tu ești mântuirea păcătoşilor, şi ajutătoare și folositoare tare, și mântuieşti pe robii tăi.

Apoi : Fericiţi cei fără prihană în cale…  Şi Tropare; Bine eşti cuvântat Doamne... 

De aici Ectenia cea mică, şi Ipacoi :

   Pocăinţa tâlharului raiul a răpit, iar plângerea mironosiţelor bucurie a vestit, că ai înviat Hristoase Dumnezeule, dând lumii mare milă.

Apoi Treptele :

ANTIFON 1

   Când mă necăjesc, auzi durerile mele, Doamne către Tine strig.

   Pustnicilor neîncetată dorire dumnezeiască se face, celor ce sunt afară de lumea cea deşartă.

Mărire… Și acum…

   Sfântului Duh, cinstea şi mărirea se cuvine împreună, precum Tatălui și Fiului. Pentru aceasta să cântăm o Stăpânie a Treimii :

ANTIFON 2

   La munţii legilor Tale m-ai înălțat, cu fapte bune luminează-mă Dumnezeule, ca să Te laud pe Tine.

   Cu mâna ta cea dreaptă luându-mă tu Cuvântule, păzeşte-mă, fereşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcătosului.

Mărire… Și acum…

   Cu Sfântul Duh toată făptura se înnoieşte, iarăşi alergând la cea dintâi, că întocmai puternic este cu Tatăl și cu Cuvântul.

ANTIFON 3

   De cei ce mi-au zis mie, să mergem în curţile Domnului, veselitu-mi-s-a duhul, împreună mi s-a bucurat inima.

   În casa lui David frică va fi mare, că acolo scaunele punându-se, se vor judeca toate semințiile pământului şi limbile.

Mărire… Și acum…

   Sfântului Duh cinste închinăciune, mărire şi putere precum Tatălui se cade şi Fiului se cuvine să-i aducem, că Unime este Treimea după fire, iar nu după feţe.

Prochimen :

Acum mă voi scula zice Domnul, pune-mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru El.

Stih : Cuvintele Domnului cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ curățat de șapte ori.

    Apoi : Toată suflarea să laude pe Domnul…      Evangheliile Învierii      Învierea lui Hristos văzând… Şi Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul Învierii

Cântarea 1-a, Glas 1. 

Irmosul :

   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a preamărit, că aceasta nemuritorule ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le.

   Cela ce cu mâinile cele preacurate din ţărână cu lucrare dumnezeiască din început m-ai făcut, mâinile Ți-ai întins pe Cruce, din pământ iarăşi chemând trupul meu cel stricat, carele din Fecioară l-ai luat.

   Omorâre ai luat pentru mine, și sufletul morții Ți-ai dat, Cela ce cu insuflare dumnezeiască suflet înlăuntru mi-ai pus, şi dezlegându-mă din legăturile cele veșnice, şi împreună înviindu-mă, cu nestricăciune m-ai preamărit.

A Născătoarei :

   Bucură-te izvorul darului, bucură-te scară și uşă cerească, bucură-te sfeșnic şi năstrapă de aur, și munte netăiat, care pe Dătătorul de viaţă, Hristos, lumii L-ai născut.

Alt Canon, al Crucii cu al Învierii. 

Irmosul : Hristos se naşte…

   Hristos m-a îndumnezeit, întrupându-Se, Hristos m-a înălţat, smerindu-Se, Hristos nepătimitor m-a făcut, pătimind Dătătorul de viaţă cu firea trupului. Pentru aceasta îi cânt cântare de mulțumire, că S-a preamărit.

   Hristos m-a înălţat, răstignindu-Se, Hristos împreună m-a înviat, omorându-Se, Hristos viață mi-a dăruit. Pentru aceasta întru vecie cu mâinile plesnind cânt Mântuitorului cântare de biruinţă, că S-a preamărit.

A Născătoarei :

   Pe Dumnezeu Fecioară, L-ai zămislit, pe Hristos în feciorie L-ai născut, pe Cel ce S-a întrupat din tine Preacurată, pe Unul-Născut, Fiul, Cel cunoscut întru un Ipostas, în două firi, că S-a preamărit.

Alt Canon, către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu.

Irmosul : Dreapta ta cea purtătoare…

   Ce cântare vrednică îţi va aduce ţie neputinţa noastră ? Fără numai pe cea de bucurie, care pe noi Gavriil cu taină ne-a învăţat, bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maică nenuntită.

   Pururea Fecioarei şi Maicii Împăratului puterilor celor de sus, din preacurată inimă credincioşii duhovniceşte să-i strigăm : Bucură-te Născătoare, de Dumnezeu, Fecioară Maică nenuntită.

   Nemăsurat este adâncul naşterii tale celei necuprinse cu mintea Preacurată. Deci credinţă neîndoită, cu dragoste aducem ţie grăind : Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maică nenuntită.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Însuți Cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, și cu milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însuflețită a măririi Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.

   Dumnezeul meu fiind Bunule, pe mine cel căzut m-ai miluit, şi a Te pogorî la mine bine ai voit, înălţându-mă prin răstignire, ca să strig Ție : Sfânt este Domnul Măririi, Cel neasemănat întru bunătate.

   Viață Ipostatnică fiind Hristoase, și întru mine cel stricat ca un Dumnezeu Milostiv îmbrăcându-Te în ţărâna morţii pogorându-Te Stăpâne, stricăciunea ai sfărâmat, şi a treia zi înviind, pe morți întru nestricăciune i-ai îmbrăcat.

A Născătoarei :

   Pe Dumnezeu în pântece zămislind Fecioară prin Duhul Cel Preasfânt, ai rămas nearsă, fiind ca rugul, carele aprins nu ardea, pe tine arătat mai-nainte te-a vestit lui Moise puitorului de lege, pe ceea ce ai primit Focul cel nesuferit.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Fiului celui mai-nainte…

   Celui ce a luat pe umeri oaia cea rătăcită, şi a surpat prin lemn păcatul ei, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm : Cela ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

   Celui ce a scos din iad pe Hristos păstorul cel mare, şi cu Arhieria lui prin Apostoli arătat pe neamuri le-a născut, cu adevărul şi cu dumnezeiesc Duh să-i slujim.

A Născătoarei :

   Fiului Celui ce din Fecioară S-a întrupat fără de sămânţă de voie, şi pe Născătoarea după naştere, cu putere dumnezeiască, fecioară curată o a păzit, lui Dumnezeu Celui ce este peste toate să-i strigăm : Sfânt ești Doamne.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Însuţi cela ce eşti…

   Nor uşor, fără de minciună Fecioară pe tine te numim, urmând ziselor proroceşti, că a venit Domnul la tine, să surpe cele de mâini lucrate ale înşelăciunii egiptene, şi să lumineze pe cei ce slujeau acelora.

   Pe tine ceata proorocilor cu adevărat izvor pecetluit, și uşă încuiată te-a numit, semnele fecioriei tale, Prealăudată, luminat scriindu-le nouă. Pe care o ai păzit şi după naştere.

   Mintea cea mai presus de fiinţă a o vedea, cât era cu putinţă învrednicindu-se Gavriil, Fecioară cu totul fără prihană, glas plin de bucurie ţi-a adus, zămislirea Cuvântului luminat vestindu-o și naşterea cea negrăită propovăduindu-o.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avvacum, cu ochii cei de departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

   Cine este Mântuitorul acesta ce vine din Edom, purtând cunună de spini, roşit fiind cu haina, pe lemn fiind răstignit, Sfântul lui Israil este Acesta, spre mântuirea și înnoirea noastră.

   Vedeţi poporul celor nesupuşi şi vă rușinaţi, că pe Carele voi ca pe un făcător de rele, a-L răstigni pe Cruce L-aţi cerut la Pilat, cu vătămare de minte, Acela stricând puterea morţii, cu cuviinţă dumnezeiască a înviat din mormânt.

A Născătoarei :

   Pom al vieţii pe tine Fecioară te ştim, că n-a răsărit din tine rodul mâncării cel aducător de moarte oamenilor, ci dulceaţa vieţii cea pururea veșnică spre mântuirea noastră celor ce te lăudăm pe tine.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Toiag din rădăcina lui Iesei…

   Cine este acesta frumos din Edom, și a Acestuia roșeala hainelor din via Vossor ? Frumos, că este Dumnezeu, iar ca un om cu sânge roşit la haina trupului, Căruia cântăm credincioşii : Mărire puterii Tale, Doamne.

   Hristos arătându-Se Arhiereu bunătăţilor celor viitoare, păcatul nostru a risipit. Şi arătând cale străină prin sângele Său, a întrat în cortul cel mai bun și mai desăvârşit, mergător înainte al nostru întru cele sfinte.

A Născătoarei :

   Datoria cea dedemult a Evei o ai plătit Prealăudată, prin Cel ce S-a arătat pentru noi nou Adam. Că împreunându-și din curată zămislire trup înţelegător, însuflețit din tine a ieşit Hristos, un Domn după amândouă.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Munte umbrit cu darul…

   Auzi cerule minuni şi ascultă pământule, că fiica căzutului Adam celui din ţărână, s-a făcut lui Dumnezeu, și Făcătorului său, Născătoare, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

   Lăudăm Taina ta cea mare şi înfricoşată, că tăinuindu-se de căpeteniile cetelor celor mai presus de lume, Cel ce este deapururea, S-a pogorât la tine Prealăudată, ca ploaia pe lână, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

   Sfânta sfintelor, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, aşteptarea neamurilor, şi mântuirea credincioşilor, din tine a răsărit, Izbăvitorul şi Dătătorul de viaţă şi Domnul pe Carele roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

   Pe Păstorul oilor cel mare şi Domnul, iudeii pe lemnul Crucii L-au omorât, și Acela însuşi ca pe nişte oi, pe cei morți în iad îngropaţi, de stăpânia morţii i-a izbăvit.

   Cu Crucea Ta pace ai vestit, şi ai propovăduit celor robiţi Mântuitorul meu slobozire, pe cela ce stăpânea ruşinându-l Hristoase, gol şi sărac l-ai arătat, cu scularea Ta cea dumnezeiască.

A Născătoarei :

   Cererile celor ce cer cu credinţă, ceea ce ești cu totul lăudată, nu le trece, ci le primeşte şi pe acestea le adu Fiului tău, Preacurată, lui Dumnezeu unuia Făcătorului de bine, că pe tine folositoare te-am agonisit.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Dumnezeu fiind păcii…

   O, bogăţia și adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu, pe cei înţelepţi prinzându-i Domnul, de viclenia lor ne-a izbăvit, că pătimind de voie din neputința trupului, cu puterea Sa mort de viață Făcător s-a sculat.

   Dumnezeu fiind S-a împreunat cu trupul pentru noi, și S-a răstignit şi a murit, și S-a îngropat şi iarăși S-a sculat, şi la Tatăl s-a suit luminat Hristos cu trupul Său, cu carele va veni şi va mântui pe cei ce slujesc Lui cu credinţă.

A Născătoarei :

   Sfânta Sfintelor, Fecioară curată, pe Sfântul sfinţilor ai născut, pe Hristos Izbăvitorul, Cel ce toate le sfinţește. Pentru aceasta pe tine Împărăteasa şi Stăpâna tuturor, ca pe Maica Ziditorului făpturilor te propovăduim.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Cela ce ai luminat…

   Veselească-se puterile cerurilor văzându-te, bucură-se cu dânsele adunările oamenilor, că prin naşterea ta s-a împreunat Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pe care după credinţă o mărim.

   Să se mişte toate limbile omeneşti şi gândurile, spre lauda cu adevărat a podoabei omeneşti; că Fecioara stă de față arătat mărind, pe cei ce cântă cu credinţă minunile ei.

   Mărească-se toată cântarea înţelepţilor şi lauda, care se aduce Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu, că aceasta s-a făcut Biserica măririi celei prea dumnezeieşti, pe care după vrednicie o mărim.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

   Cu greşeala celui întâi făcut, Doamne, cumplit ne-am rănit, iar cu rana Ta ne-am vindecat, cu care pentru noi Te-ai rănit Hristoase, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

   Scosu-ne-ai pe noi din iad, Doamne, supunând pe chitul cel atotmâncător, Atotputernice, şi cu puterea Ta surpând puterea lui, că Tu eşti viaţa şi lumina și Învierea.

A Născătoarei :

   Veselească-se întru tine Fecioară preacurată strămoşii neamului, Edenul luând prin tine, pe carele pentru neascultare l-a pierdut, că tu curată eşti şi mai-nainte de naştere, și după naştere.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Din pântece pe Iona…

   Minte fiind fără de patimă, și fără materie Hristos Dumnezeu, S-a amestecat cu mintea omenească, care este în mijloc între firea dumnezeiască şi între grosimea trupului, şi tot cu mine cu totul neschimbat S-a împreunat, ca mântuire mie totului celui căzut să-mi dea, răstignindu-Se.

   Căzut-a Adam fiind amăgit şi s-a zdrobit, înșelându-se dedemult cu nădejdea Dumnezeirii, dar s-a sculat, cu împreunarea Cuvântului îndumnezeindu-se şi cu patima nepătimire a luat pe scaun ca un fiu se măreşte, şezând împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

A Născătoarei :

   Nedepărtându-se de Sânurile Părintelui celui fără de început, în sânurile Curatei Fecioare, S-a sălăşluit, şi S-a făcut Cel fără de mamă fără de tată întrupat, Dumnezeu, Cel ce împărăteşte dreptatea, neamul Acestuia cel înfricoşat este nesocotit în neam nespus negrăit.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Înconjuratu-ne-a pe noi…

   Stau înaintea naşterii tale ca nişte robi cetele cereşti îngrozindu-se precum se cade de naşterea ta cea fără de sămânță, pururea Fecioară. Că tu eşti curată și mai-nainte de naştere şi după naştere.

   Întrupatu-s-a Cel ce era mai-nainte fără de trup, Cuvântul din tine Preacurată, Carele toate le-a făcut cu voia. Cela ce oștile celor fără de trup le-a adus dintru ce n-au fost, ca un Atotputernic.

   Omorâtu-s-a vrăjmaşul de Rodul tău cel purtător de viață, ceea ce ești de Dumnezeu cu daruri dăruită, și s-a călcat iadul arătat, şi cei din legături ne-am slobozit. Pentru aceasta strig : Dezleagă patimile inimii mele.

CONDAC

Podobie : Când vei veni întru Mărire…

   Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru Mărire şi lumea împreună o ai înviat, şi firea omenească ca pe Cel ce eşti Dumnezeu te laudă, și moartea a pierit, şi Adam dănţuieşte Stăpâne, şi Eva acum slobozită fiind din legături, se bucură strigând : Tu eşti Cela ce dai tuturor, Hristoase, Învierea.

ICOS

   Pe Cel ce a înviat a treia zi să-L lăudăm, ca pe Cel ce este Dumnezeu Atotputernic şi porţile iadului a zdrobit, şi pe cei din veac din mormânt i-a ridicat. Mironosiţelor arătându-Se precum bine a voit, Carele întâi acelora a zis : Bucuraţi-vă, și Apostolilor bucurie a vestit, ca un singur Dătător de viaţă. Drept aceea femeile cu credinţă, ucenicilor semne de biruinţă bine au vestit, şi iadul suspină, şi moartea se tânguiește, iar lumea se veseleşte, și toţi împreună se bucură, ca Tu le dai tuturor, Hristoase,nvierea.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat, aşa şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, şi preamărit.

   Înfricoşatu-s-a pământul, schimbatu-s-a soarele, și s-a întunecat lumina, ruptu-s-a catapeteasma Bisericii cea dumnezeiască, şi pietrele s-au despicat, că pe Cruce S-a răstignit Cel drept, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat, şi preamărit.

   Tu fiind ca cum ai fi fost fără de ajutor, şi rănit între cei morţi de voie după firea noastră Cela ce eşti preaînălţat, pe toţi ai slobozit, şi cu puternică mână dimpreună i-ai înviat, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.

A Născătoarei :

   Bucură-te izvorul apei celei de-a pururea vii, bucură-te raiul desfătării, bucură-te zidul celor credincioşi, bucură-te ceea ce ești neispitită de nuntă, bucură-te bucuria a toată lumea, prin care ne-a răsărit nouă, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, și preamărit.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Tinerii în buna-credinţă…

   Dedemult a fost blestemat pământul, roșindu-se cu sângele lui Abel, prin mâna ucigătorului de frate, iar cu sângele tău cel din Dumnezeu curs, fiind stropit s-a binecuvântat, şi săltând strigă : Dumnezeul părinţilor bine ești cuvântat.

   Să se tânguiască poporul iudeu cel potrivnic lui Dumnezeu de îndrăznirea uciderii lui Hristos, iar neamurile să se veselească, şi să plesnească cu mâinile, și să strige : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Iată mironosiţelor a strigat strălucind îngerul, veniţi de vedeţi semnele învierii lui Hristos giulgiurile şi mormântul, şi strigaţi : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Pe tine Născătoare de Dumnezeu…

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu Iacob proroceşte scară te-a cunoscut, că prin tine Cel Preaînălţat s-a arătat pe pământ, şi cu oamenii împreună a locuit, precum bine a voit Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Bucură-te Curată, că din tine a ieşit Păstorul cel Preaînălţat, Carele cu adevărat S-a îmbrăcat în pielea lui Adam întru mine tot omul, pentru milostivirea cea neajunsă, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Adam nou, din curat sângele tău, Dumnezeul cel prea-veșnic S-a făcut cu adevărat, pe Carele acum roagă-L, ca să mă înnoiască pe mine cel învechit, carele strig : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cela ce cu voia toate le faci şi le prefaci, Carele ai schimbat umbra morţii în viața de veci, cu patima Ta, Cuvântul lui Dumnezeu, pe Tine neîncetat toate lucrurile ca pe Domnul te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

   Tu ai surpat zdrobirea Hristoase, şi ticăloşia, în porţile şi tăriile iadului, înviind din mormânt a treia zi, pe Tine neîncetat toate lucrurile ca pe Domnul Te laudă şi Te preaînalță întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Pe ceea ce fără de sămânţă, şi mai presus de fire, a născut din fulgerul cel dumnezeiesc, pe Hristos mărgăritarul cel de mult preţ, să o lăudăm grăind : Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Minune mai presus de fire…

   Veniţi popoarelor să ne închinăm locului, întru carele au stătut preacuratele picioare, şi pe lemn s-au întins dumnezeieștile palme ale lui Hristos cele făcătoare de viață, spre mântuirea tuturor oamenilor, şi înconjurând mormântul vieţii, să cântăm : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

   Înfrunta-tu-sa hulirea cea călcătoare de lege a iudeilor celor ucigători de Dumnezeu; că Acela, pe Carele L-au zis amăgitor, S-a sculat ca un puternic, râzându-şi de peceţile celor fărădelege, pentru aceasta bucurându-ne să cântăm : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.

   În trei sfinţiri binecuvântând mărirea unei Domnii, Serafimii cei curaţi, cu frică ca nişte robi măresc Dumnezeirea în trei Ipostasuri, cu care şi noi bine crezând să cântăm : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : În cuptor tinerii lui Israil…

   Cămara cea luminată, din care Stăpânul tuturor Hristos ca un mire a ieşit, să o lăudăm toți strigând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, și-L preaînățaţi întru toţi vecii.

   Bucură-te scaunul cel mărit al lui Dumnezeu, bucură-te zidul credincioşilor, prin care celor dintru întuneric lumină a răsărit, Hristos, celor ce te fericesc şi strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ceea ce ai născut nouă pe Domnul pricinuitorul mântuirii, roagă-L pentru toţi cei ce strigă cu dinadinsul, Fecioară prealăudată : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Chipul curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.

   O, cum poporul cel fărădelege şi neplecat, şi carele cele rele sfătuia, pe cel pierzător şi necurat l-a îndreptat, iar pe Cel Drept pe lemn L-a osândit, pe Domnul măririi, pe Carele după vrednicie Îl mărim.

   Mântuitorule, Mielule cel fără prihană Carele ai ridicat păcatul lumii, pe Tine, Cel ce ai înviat a treia zi, Te mărim, împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Tău Duh și Domn al măririi binecuvântându-Te Te mărim.

A Născătoarei :

   Mântuieşte poporul Tău, Doamne, pe carele l-ai câştigat cu scump sângele Tău, asupra vrăjmaşilor tărie credincioșilor dăruind, şi Bisericilor Tale, Iubitorule de oameni dând pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Al Crucii cu al Învierii.

Irmosul : Taină străină…

   Preamăritu-s-a cu puterea Ta cea nespusă Crucea Ta, Doamne, că slăbiciunea Ta mai presus de toată puterea s-a arătat, prin care puternicii s-au coborât pe pământ, şi săracii s-au ridicat la cer.

   Omorâtu-s-a moartea noastră cea de întristare, că Tu arătându-Te, Învierea din morţi celor din iad Hristoase le-ai dăruit. Pentru aceasta pe Tine ca pe Cela ce eşti viaţa, şi Învierea, şi lumina cea Ipostatnică, lăudându-Te Te mărim.

A Treimii :

   Firea cea fără început şi nehotărâtă, se cunoaşte în trei Ipostasuri singure dumnezeieşte stăpânitoare, o Dumnezeire a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului, întru Care de Dumnezeu înţelepţitul popor nădăjduind se mântuiește.

Al Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul : Chipul curatei naşterii tale…

   Din rădăcina proorocească a lui David dumnezeiescului Părinte ai odrăslit Fecioară, dar şi pe David cu adevărat tu l-ai mărit, ca ceea ce ai născut pe Domnul măririi Cel mai-nainte proorocit, pe Carele după vrednicie Îl mărim.

   Toată legea laudelor Preacurată se biruiește de mărimea măririi tale. Ci o Stăpână primeşte de la robii tăi cei nevrednici, cântarea ce se aduce ţie din dragoste, Născătoare de Dumnezeu cu milostivire.

   O minunile tale cele mai presus de minte, Preacurată, că numai tu Fecioară, sub soare, tuturor ai dat să cunoască, minunea cea prea-nouă a naşterii tale celei necuprinse de minte. Pentru aceasta toți te mărim.

După aceasta Luminânda învierii.

LA LAUDE

Stihirile învierii. Glas 1.

    Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

   Lăudăm Hristoase patima, Ta cea mântuitoare, și mărim Învierea Ta.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

   Cela ce răstignire ai răbdat, şi moartea ai stricat, și ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră Doamne, ca un Puternic a toate.

    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

   Cela ce iadul ai prădat, şi pe om l-ai înviat, cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată, a Te lăuda și a Te mări.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

   Plecăciunea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă, mărindu-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară, și nedespărţit ai fost de Tatăl, pătimit-ai ca un om, și de voie ai răbdat răstignire. Înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuiești lumea, Doamne mărire Ție.

Alte Stihiri. Ale lui Anatolie.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

   Când Te-ai pironit pe lemnul Crucii, atunci s-a omorât stăpânirea vrăjmașului; făptura s-a clintit de frica Ta, și iadul s-a prădat cu puterea Ta. Pe morţi din mormânturi i-ai înviat, și tâlharului raiul i-ai deschis; Hristoase Dumnezeul nostru mărire Ție.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

   Tânguindu-se cinstitele femei, degrabă au ajuns la mormântul Tău, și au aflat mormântul deschis, și adeverind de la înger acea nouă şi preamărită minune, au vestit Apostolilor; că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

    Stih : Scoală-te Doamne Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit.

   Rănilor celor dumnezeiești ale patimilor Tale ne închinăm Hristoase Dumnezeule, și stăpâneştii jertfe celei din Sion, care s-a făcut la sfârşitul veacurilor, cu dumnezeiască arătare, că pe cei ce dormeau întru întuneric i-ai luminat Soarele dreptăţii, ducându-i la strălucirea cea neînserată; Doamne, mărire Ție.

    Stih : Mărturisimă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea spune-voi toate minunile Tale.

   Iubitorule de tulburare, neamule iudeu, ascultă : Unde sunt cei ce veniseră la Pilat ? Să spună ostaşii, care străjuiau unde sunt peceţile mormântului ? Unde s-a mutat Cel îngropat ? Unde s-a vândut Cel nevândut ? Cum s-a furat Vistieria ? Pentru ce clevetiți scularea Mântuitorului, călcătorilor de lege iudei ? Înviat-a Cel slobod între morţi și a dăruit lumii mare milă.

    Mărire… Stihira Evangeliei.      LUMINÂNDELE      Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…  Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.

LA LITURGHIE 

Fericirile

   Prin mâncare a scos din rai vrăjmaşul pe Adam; iar prin Cruce a adus Hristos într-însul pe tâlharul, carele striga : Pomeneşte-mă, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Închinu-mă patimilor Tale, măresc şi Învierea, împreună cu Adam și cu tâlharul, cu glas luminat strig Ție : Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Răstignitu-Te-ai Cel ce eşti fără păcat, şi în mormânt Te-ai pus de voie, și ai înviat ca un Dumnezeu, împreună cu tine sculând pe Adam, carele striga : Pomeneşte-mă, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Biserica Ta cea trupească, cu îngroparea cea de trei zile o ai sculat şi împreună cu Adam, pe cei din Adam i-ai înviat Hristoase Dumnezeule care striga : Pomeneşte-ne, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Mironosiţele venit au plângând la mormântul Tău, Hristoase Dumnezeule, foarte de dimineaţă, și în veșminte albe au aflat pe înger şezând, carele a strigat : Ce căutaţi; înviat-a Hristos, nu mai plângeţi de acum.

   Apostolii Tăi Doamne, venind la muntele, unde le-ai rânduit lor, Mântuitorule, văzându-Te s-au închinat Ție. Pe care i-ai şi trimis la neamuri să-i înveţe şi să-i boteze pe dânşii.

Mărire…

   Tatălui să ne închinăm, şi pe Fiul să-L preamărim, şi pe Preasfântul Duh, toţi dimpreună să-L lăudăm, strigând şi grăind : Preasfântă Treime, mântuiește-ne pe noi pe toţi.

Şi acum... a Născătoarei :

   Pe Maica Ta aduce Ție, întru rugăciune, poporul Tău, Hristoase. Pentru rugăciunile ei dă-ne nouă îndurările Tale, Bunule, ca să Te mărim pe Tine, Cel ce ai răsărit nouă din mormânt.

SLUJBA DE LUNI

DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… Stihiri de umilință. Glas 1. 

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Toate le-ai adus cu Cuvântul Tău şi cu Duhul, pentru bunătatea Ta, Doamne, apoi m-ai făcut ființă cuvântătoare, ca să măresc Sfânt numele Tău întrutot Puternice. Iar eu mai vârtos cu urâte faptele mele totdeauna nu Te cinstesc, ci mă iartă rogu-mă.

   Cunoaşte ticăloase suflete, al tău dumnezeiesc bun neam, şi moştenirea cea nestricată, şi te nevoieşte totdeauna prin fapte bune, aceasta să o apuci. Nimica din cele stricăcioase să nu te pătrundă, din partea cea de sus eşti, iar trupul este pământ și se strică, să nu biruiască cel rău pe cea mai bună.

   Vino prea-ticălosul meu suflete către Cel Preabun, cu lacrimi fierbinţi te apropie, cele lucrate de tine mai-nainte de judecata ta toate le vădeşte, și Milostiv pe Făcătorul fă-l ţie ticăloase, şi cere iertare, mai-nainte până ce nu-ți va încuia ție ușa, Domnul.

Alte Stihiri către Sfinţii Îngeri. Asemenea.

   Îngeri fără de trup, înaintea Scaunului lui Dumnezeu stând, și cu strălucirile cele de acolo fiind luminaţi, și cu vărsările de lumină în veci strălucind, și a doua lumină fiind, lui Hristos vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace, şi mare milă.

   Îngeri nemuritori, luând viață nepieritoare cu adevărat, de la viaţa cea dintâi preafericiţilor, ai măririi celei pururea veșnice cinstiți văzători, și ai înţelepciunii celei pururea veșnice v-ați făcut, de lumină umplându-vă, şi făclii ce se învârtesc, întocmai arătându-vă.

   Arhangheli, îngeri, căpetenii, scaune, domnii, Serafimii cei cu câte şase aripi, şi dumnezeieşti Heruvimi cei cu ochi mulţi, organele înţelepciunii puteri, prea dumnezeieşti stăpânii. Lui Hristos vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Marie cea fără prihană, şi care covârşeşti toată mintea, căruţă a curăției, pe mine cel ţinut de multe păcate şi strâmtorat, la lărgimea pocăinţei mă îndreptează, cu folosirea ta cea atotputernică, pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maica Celui Atotputernic.

Apoi, Lumină lină… şi celelalte.

LA STIHOAVNĂ

Stihiri de umilinţă. Glas 1.

   Cât este de mult noianul greșalelor mele, Mântuitorule, și rău mă afund întru păcatele mele, dă-mi mâna și mă mântuieşte, ca lui Petru Dumnezeule, și mă miluiește.

Stih : Către Tine am ridicat ochii mei…

   Că pentru gânduri rele şi fapte mai osândit Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere Dumnezeule, ca să strig : Mântuieşte-mă de bine făcătorule Bunule, și mă miluiește.

Stih : Miluiește-ne pe noi Doamne, miluieşte-ne…

   Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu pacea Ta dăne-o nouă, și ne miluiește ca un singur Îndurat.

Mărire… Și acum… A Născătoarei : 

Însăși Podobia :

   Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti, și pe pământ oamenilor tare folositoare, Preacurată Fecioară, mântuieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine, că nădejdile după Dumnezeu, întru tine Născătoare de Dumnezeu ne-am pus.

LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 1.

   Întru fărădelegi zămislit fiind eu desfrânatul, nu cutez să caut la înălţimea cerului, ci îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig : Dumnezeule Milostiv fii mie, și mă mântuiește.

    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   De vreme ce dreptul abia se mântuiește, dar eu unde mă voi arăta păcătosul; cel ce n-am purtat greutatea și zăduhul zilei. Ci cu cei din al unsprezecelea ceas împreună mă numără Dumnezeule, și mă mântuiește.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești în ceruri binecuvântată, şi pe pământ preamărită, bucură-te Mireasă nenuntită.

După a doua Catismă, Sedelne de umilinţă.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule…

   Braţele părinteşti, grăbeşte a le deschide mie că curveşte am cheltuit viața mea, spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale privind Mântuitorule, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită. Căci către Tine acum cu umilinţă strig : Greşit-am Ție mântuiește-mă.

    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   Divanul Tău este înfricoşat, şi judecata dreaptă, lucrurile mele rele, ci însuți Milostive întâmpinând mă mântuiește, şi din muncă mă slobozeşte. Izbăveşte-mă Stăpâne din partea caprelor şi mă învredniceşte a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule prea-dreptule.

Mărire..., Și acum… a Născătoarei :

   Chiverniseşte Curată, ticălosul meu suflet, şi-l miluieşte pe el cel ce s-a alunecat pentru mulţimea greşalelor, întru adâncul pierzării, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi în ceasul cel înfricoşat al morţii, să mă izbăveşti de dracii ce mă clevetesc, şi de hotărârea cea înfricoşată.

După a treia Catismă, Sedealna.

Podobie : Mormântul tău…

   Nebuneşte de la Tine depărtându-mă întrutot Îndurate, curvește am cheltuit viața mea, slujind patimilor celor dobitoceşti totdeauna, ci mă primeşte, pentru rugăciunile îngerilor Părinte Îndurate, ca pe fiul cel desfrânat, și mă mântuiește rogu-mă.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

   Întru Tine lauda nevoinței și vrednicia cununilor, măriţii purtătorii de chinuri s-au îmbrăcat Doamne. Că cu răbdarea bătăilor, pe cei fărădelege au biruit, şi cu puterea dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor slobozeşte-mă de vrăjmaşul cel nevăzut Mântuitorule, şi mă mântuiește.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul tău…

   Covârşind uşile celor fără materie Fecioară, şi întrecând cetele cereşti, singură vrednică laudă primeşti de la dânşii, Preacurată, ci te roagă Fiului tău cu îngerii, ca să mă izbăvească din tirania patimilor, pe mine unul cel osândit.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul de umilinţă. 

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, Glas 1.

Irmosul :

   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcând.

   Mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Hristoase pierde-o rogu-mă, şi gând de întoarcere dăruiește-mi, ca să măresc bunătatea Ta, cea mai presus de minte.

   Arătatu-Te-ai pentru milostivirea îndurărilor pe pământ om întrupat. Pentru aceasta pe mine cel ce am greşit mai presus decât omul, Cuvântule al lui Dumnezeu primeşte-mă, pe cel ce cu pocăinţă acum cad la îndurările Tale.

Mucenicine :

   Omorârii lui Hristos, Celui ce de voie a pătimit, urmând, şi morţii, patimi de multe feluri a-ţi răbdat şi moarte pururea măriţilor Mucenici, pentru aceasta viață fără de moarte ați dobândit.

   Focul dragostei celei dumnezeiești, înlăuntru arătat purtându-l mucenicilor, de foc nu v-ați temut, ci cu călduroase adăugiri de dureri, toată materia mulţimii dumnezeilor ați ars.

A Născătoarei :

   Cetele celor fără de trup împreună cu noi te laudă pe tine Fecioară prealăudată că pe Cel necuprins în pântecele tău întrupat L-ai născut, rămânând Fecioară ca şi mai-nainte de naştere, dumnezeiască Mireasă.

Alt Canon către cei fără, de trup.

Facere a lui Teofan

Irmosul acelaşi :

   Înaintea Scaunului Stăpânului stând luminat preasfinţi îngeri, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl, şi Înger al marelui sfat al Lui, rugaţi-L, ca să-mi insufle mie cuvânt celui ce vă laud pe voi.

   Oglinzi, care primesc în sine, pe cât este cu putinţă, toată strălucirea Luminii celei dumnezeieşte stăpânitoare, şi a Făcliei celei în trei Luminători, pe cetele îngereşti, mai întâi gândind Mintea cea dumnezeiască le-a înființat.

A Născătoarei :

   Cela ce a împodobit ca un Dumnezeu stăpâniile cetelor puterilor celor de sus, în pântecele tău cel neispitit de nuntă, în cel mai înalt decât Serafimii S-a sălăşluit, Născătoare de Dumnezeu, şi trup fără schimbare S-a făcut.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Însuţi Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti, și cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfânt este Domnul măririi cel neasemănat întru bunătate.

   Scoală-te, vino o suflete, și strigă către Ziditorul tău, Cel ce ştie toate cele ascunse ale tale, și roduri de pocăinţă arată, ca să te miluiască Domnul cel Îndurat şi din focul de veci să te izbăvească.

   Curăţeşte-mă, Unule Bunule, curățește-mă și mă mântuiește, ca vameşul cu frică strig către Tine, mulţimea, păcatelor trăgând cu mine, şi împilat fiind cu greutatea greşalelor, şi plin de ruşine nemăsurată.

Mucenicine :

   De înţelepciune şi de cunoştinţă adevărată, Mucenicii umplându-se, înţelepciunea elinească o au făcut nebună, şi pe maestrul răutăţii l-au pierdut, și tare luptându-se, după vrednicie au luat cununi de biruinţă bucurându-se.

   Unimea în fire, şi Treimea în fețe nevoitorilor mărturisind, amăgirea mulțimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca credinţă o ați pierdut, şi luminători v-aţi arătat, luminând inimile tuturor cu razele Darului.

A Născătoarei :

   Sfântă dumnezeiască Mireasă curată, cu sfinţenie ai născut pe Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, pe Fiul şi Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl, Cel ce sfinţeşte întru Duhul Sfânt, pe cei ce-L sfinţesc pe Dânsul cu bunăcredinţă.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   De lumina cea îndumnezeitoare, Serafimii fără de mijlocire apropiindu-se, şi în multe chipuri de Dânsa săturându-se, prin strălucirile cele întâi date arătat, că întâia lucrare se luminează, și ca nişte a doua lumină sunt, după dar îndumnezeindu-se.

   Strălucirile îngereşti a le lăuda cu osârdie dorind, ajutorul cel ce se dă de la Dumnezeu printr-înșii credincioşii să-l cerem, cu curăţia minţii şi cu preacurate guri, şi a dobândi strălucirea acestora.

A Născătoarei :

   Mintea cea mai presus de fiinţă a o vedea, precum era cu cuviinţă învrednicindu-se Gavriil, Fecioară cu totul fără prihană, glas de bucurie ţi-a adus, zămislirea Cuvântului arătat vestindu-o ţie, şi naşterea cea negrăită propovăduindu-o.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Munte pe tine umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avvacum, ca ochii cei de departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.

   Cu cine te voi asemăna pe tine ticăloase suflete al meu, care lucrezi cele rele, şi nu faci cele bune întoarce-te strigă către Cel ce a sărăcit de voie pentru tine : Cunoscătorule de inimi, milostivindu-Te mântuieşte-mă.

   Rânduit-ai pocăinţă Mântuitorule celor ce se întorc, care dă-o mie Bunule, mai-nainte de sfârșitul vieţii, dându-mi umilinţă, şi suspinare ca şi desfrânatei mai-nainte, celei ce a sărutat urmele Tale, Stăpâne.

Mucenicine :

   De apele duhului umplându-se Mucenicii Hristoase, râuri de apă vie s-au arătat, cu voinţa lui Dumnezeu, și au uscat întru duhul pâraiele înşelăciunii cele tulburi, şi gândurile credincioşilor au adăpat.

   Mult s-au nevoit dumnezeieștii Mucenici, că foc şi sabie şi toată cazna cea rea au răbdat. Pentru rugăciunile lor, Cuvântule al lui Dumnezeu, de cea mai mare şi veșnică muncă izbăveşte pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

A Născătoarei :

   Fiul, Cel ce S-a născut dedemult din Tatăl cel nenăscut, naștere sub ani a avut, din tine Fecioară născându-Se; pe războiul pământenilor cel vechi vrând să-l strice ca un milostiv, Cel ce este mai presus decât zilele şi anii.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Scaunele umplând frumuseţea cea dintâi, și Heruvimii şi Serafimii, cu razele dumnezeiești fără mijlocire se luminează, cu stăpâniile cetelor cele dumnezeieşte lucrătoare împreunându-se, acum cântă : Mărire puterii Tale, Doamne.

   Laudă pe Unimea cea întreit numărată a Dumnezeirii, prin întreite sfinţiri, cu neîncetate glasuri Serafimii, arătând preacurată taina teologiei, şi credinţa dreptcredincioasă învăţând.

   Vărsarea înţelepciunii, şi lăţimea cunoștinței, a însăși Înţelepciunii celei ce este una şi una singură, Heruvimii cu sfială luând, dau celorlalţi lui Dumnezeu urmând, slobozindu-le lor strălucire.

A Născătoarei :

   Cela ce se înţelege mai presus de toată zidirea, ca să săvârşească minuni cu adevărat, al facerii de ființe cele ce se fac de El, Carele este mai presus de minte începător de viață, în pântecele tău cel luminat cu strălucirile fecioreşti, S-a sălășluit Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmosul :

   Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

   Căzut-am în stricăciunea patimilor, și mă tem de judecata Ta cea dreaptă dreptule Doamne. Pentru aceasta mă rog Ție, întăreşte-mă să fac fapte bune, care să mă îndrepteze pe mine.

   Cele nearătate şi cele ascunse ale inimii mele, Tu le ştii Dumnezeule, şi ziditorul meu şi Domnul, deci să nu mă osândeşti în ceasul judecăţii, când vei veni să judeci împreună toate.

Mucenicine :

   Sfinţii împreunându-se cu focul, arătat-au aprinderea dragostei lor celei dumnezeieşti. Pentru aceasta răcoriţi fiind, cu aşteptarea celor viitoare, purtătorii de Dumnezeu s-au veselit.

   Întăriţi fiind mucenicii cu nădejdea bunătăţilor, au suferit ruperile mădularelor prea cu răbdare; pe cel mult măiestru cu binele răbdării lor celei neslăbite l-au sugrumat.

A Născătoarei :

   Gură ritoricească nu va putea să spună minunea naşterii tale cea negrăită, Mireasă dumnezeiască, că pe Cel nespus L-ai născut, și L-ai purtat în braţe, pe Cela ce ţine cu mâna împreună toate.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cu dragoste dumnezeiască fiind aprinse Domniile, Stăpâniile, Puterile, cetele cele de al doilea, cu netăcute guri laudă cu cântări o Fiinţă dumnezeiește stăpânitoare şi o Putere.

   Rânduiescu-se cetele arhanghelilor prin Duhul, şi ale îngerilor, şi ale căpeteniilor, împreună cu nenumărate oşti, o Fiinţă în trei Ipostasuri luminătoare a o cinsti, luminat învăţându-se.

A Născătoarei :

   Înfrumuseţatu-te-ai mai presus decât toată bună-cuviinţa îngerilor, că pe Făcătorul acestora şi Domnul l-ai zămislit, Maica lui Dumnezeu preacurată, şi întrupat L-ai născut negrăit din sângiurile tale.

Cântarea a 6-a,

Irmosul :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.

   Doctor fiind Hristoase, vindecă patimile inimii mele, şi mă spală de toată întinăciunea, cu râurile umilinţei Iisuse al meu, ca să laud şi să măresc milostivirea Ta.

   Pe mine cel ce rătăcesc în căile pierzării, şi în gropile greşalelor cad, întoarce-mă Hristoase, şi la cărările cinstitelor Tale îndreptări cele nerătăcitoare mă povăţuieşte, ca să Te măresc pe Tine.

Mucenicine :

   Pietrele cu adevărat cele de mult preţ, cu pietre fiind grămădiţi, nu s-au lepădat de Piatra vieţii, nici pietrelor celor cioplite n-au jertfit, măriţii purtătorii de cununi, mucenicii Domnului.

   Ogorându-şi sufletele cu plugul credinţei, spicul muceniciei cu Dumnezeiescul Duh însutit l-au crescut mucenicii, şi desfătării celei fericite s-au învrednicit.

A Născătoarei :

   Născând Focul slugilor celor de foc, te-ai arătat cu totul fără prihană, şi mai întâi decât toată făptura, Preacurată Fecioară covârşind, între femei binecuvântată de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cetele celor fără de trup Doamne, stând înaintea Scaunului măririi Tale, cu neîncetate glasuri îngereşti Te laudă; că Tu eşti tăria lor Hristoase şi lauda.

   Faţa Ta văzând îngerii, frumuseţea cea necuprinsă, buna-cuviinţă cea mai presus de Dumnezeire, cu dumnezeieştile raze se luminează. Că Tu eşti lumina lor Hristoase și bucuria.

A Născătoarei :

   Întrupatu-s-a Cel ce a fost mai-nainte fără de trup, Cuvântul, din tine Preacurată, Carele toate le-a făcut cu voia, Cela ce oștile celor fără de trup le-a adus din ce n-au fost, ca un Atotputernic.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Leilor dedemult Daniil le-a astupat gurile, împreună cu sine având locuitoare fapta bună; aceluia râvneşte o suflete, şi pe cel ce răcneşte pururea ca un leu, şi va să te cuprindă, cu privirea la Dumnezeu cea de-a pururea, nelucrător îl fă.

   Cu prea înmulţirea curviei sufletul rău mi-am spurcat Doamne, însă preamultă bunătate având Tu, Hristoase, primeşte-mă ca pe cel desfrânat, şi mă miluieşte pe cel ce cânt : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.

Mucenicine :

   Cu legea lui Hristos tare fiind întăriţi, sfaturile celor fărădelege le-au pierdut bărbăteşte, nebiruiţii Mucenici, şi după lege sfârşindu-se cântau : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Mucenicii Domnului cei de Dumnezeu luminaţi, luminându-vă cu lumina Treimii arătat, întunericul muncilor şi negura înşelăciunii a-ţi trecut cântând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

A Născătoarei :

   Legile firii întru tine se înnoiesc, că pe Dătătorul de lege Hristos, afară de legile trupeşti L-ai născut, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel ce legiuieşte izbăvirea tuturor celor ce cântă : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Lumină fără de început Tu eşti Stăpâne, strălucind din Tatăl lumina, oștile îngereşti lumini le-ai aşezat, oglinzi care primesc strălucirea cea neapusă : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Neamul omenesc Cela ce eşti Domnul tuturor, cu isprăvniciile îngereşti arătat îl mântuieşti, că pe aceştia i-ai aşezat peste toţi cei ce cred, şi cu dreaptă credinţă Te laudă pe Tine : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.

   Limba şi mintea nu poate Stăpâne să spună minunile Tale, și bună cuviinţa lucrurilor. Că Tu ai luminat toată podoaba puterilor cereşti : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

A Născătoarei :

   Din tine Curată, Fiul, S-a întrupat, Cel ce mai-nainte fără mamă din Tatăl, şi fără tată om ca noi pentru noi S-a făcut, Căruia şi acum îi slujesc cetele celor fără de trup, ca Dumnezeului părinţilor, Celui lăudat şi preamărit.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Izbăvitorul meu milostive Hristoase, de toată negura păcatelor, ce mă ține acum, și de toate ispitele mă izbăveşte, pe cela ce strig : Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Când vei veni Hristoase întru mărire să judeci lumea, cu starea aleşilor Tăi împreună să mă numeri şi pe mine, cela ce strig şi grăiesc : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Mucenicine :

   La pământul cel sfânt înţelepţilor Mucenici aţi ajuns, că pe pământ mult nevoindu-vă, viaţa cerească a-ţi luat, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Dezbrăcându-vă de trupul cel stricăcios, în haina nestricăciunii ca nişte Mucenici biruitori v-aţi îmbrăcat de sus, lui Hristos strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Sfinţitele glasuri de departe mai-nainte te-au vestit, a fi tu Maică lui Dumnezeu celui ce a făcut toate, Căruia cântăm Preacurată : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Oştilor îngereşti celor strălucite şi luminate, cu razele frumuseţii celei cu trei Luminători, credincioşii urmând, să cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca o izvorâtoare de toate bunătăţile, dumnezeiasca Putere cea prea dumnezeieşte stăpânitoare, a adus pe luminile cele de al doilea, care primesc pe lumina cea dintâi, şi cântă : Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Mintea cea dintâi şi ziditoare, pe minţile îngereşti cele mai presus de lume, mai presus de fire le-a înfiinţat, pe cele ce se apropie arătat de Dânsul şi strigă : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Mai presus de cuvânt pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, negrăit L-ai născut nouă Fecioară cu totul fără prihană, Căruia strigăm : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Chipul Curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.

   Ca şi cananeanca strig către Tine, miluieşte-mă Cuvântule, că suflet am cu drăceşti bântuieli chinuindu-se. Şi fără pricepere cele ce nu se cade lucrând, și nesimțind dumnezeiască frica Ta îndelung-Răbdătorule.

   Pune Doamne pe piatra poruncilor Tale picioarele sufletului meu, şi pe şarpele cel ce voieşte fără de ruşine să mă împiedice, împiedică-l, şi mă izbăveşte de lucrarea lui cea rea, ca un Bun şi mult-Milostiv.

Mucenicine :

   Acum trecând mucenicilor apa ispitelor cea nesuferită, şi viforul bătăilor celor cumplite, aţi ajuns arătat la limanul Împărăţiei celei de sus, cu dumnezeiasca linişte desfătându-vă.

   Luminii celei neînserate, Mucenicilor, în chipul luminii făcându-vă, v-ați învrednicit, și în Biserica celor întâi născuţi vă veseliţi, şi cu cetele îngereşti vă bucuraţi, cu care Dătătorului de viață pentru noi rugaţi-vă.

A Născătoarei :

   Purtat-ai pe Cel ce poartă toate, şi L-ai hrănit cu lapte pe Cel ce dă hrană tuturor. Mare şi înfricoşată este taina ta cea mai presus de minte, chivote al cinstitei sfinţenii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pentru aceasta pe tine cu credinţă te fericim.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Tăinuitoare ale măririi Tale celei negrăite, pe minţile cele fără de trup Mântuitorule le-ai înfiinţat, şi acum printr-înşii păzeşte pe poporul Tău, cel ce aleargă la Tine cu credinţă şi cu dragoste, ca pe Tine stăpânul neîncetat să Te mărim.

   Trimiţi îngerul păcii de apără turma Ta, Atotţiitorule, că al păcii și al dragostei Tu eşti pricina, şi păzeşte credinţa cea înţeleaptă, și toate eresurile cu puterea Ta le surpă.

   Cela ce eşti lăudat, cum că eşti cu totul dulceaţă, luminarea cea dulce a celor cereşti sădeşte-o în Bisericile Tale, Stăpâne, şi le dă aşezarea cea bine rânduită, ca pe Tine, Mântuitorule, neîncetat să Te mărim.

A Născătoarei :

   Cetele îngereşti Preacurată acum fără tăcere pe Cel născut al tău laudă. Că pe El mai mare peste cete văzându-L, de bucuria Lui se umplu, şi pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat te măresc.

Luminândele în fiecare zi peste toată săptămâna, să se caute la sfârşitul cărţii.

LA STIHOAVNA LAUDELOR

Stihirile de umilinţă. Glas 1.

   Altă lume pe tine suflete te aşteaptă, şi judecătorul va să vădească cele ascunse ale tale și rele. Deci nu rămâne întru aceste de aici, ci apucă înainte strigând către Judecătorul : Dumnezeule, Milostiv fii mie și mă mântuiește.

    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Nu mă lăpăda Mântuitorul meu, pe mine cel cuprins cu lenea păcatului, ridică-mi gândul meu spre pocăinţă, şi lucrător iscusit al viei Tale mă arată, dându-mi plata ceasului celui de al unsprezecelea, şi mare milă.

    Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Mucenicina :

   Pe purtătorii de nevoinţă ai lui Hristos, veniţi toate popoarele să-i cinstim, cu laude şi cu cântări duhovniceşti, pe luminătorii lumii, şi propovăduitorii credinţei pe izvorul cel pururea curgător, din carele izvorăsc credincioşilor vindecări. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale, şi sufletelor noastre mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

   Ceea ce eşti mai sfântă decât toate sfintele puteri, şi mai cinstită, decât toată zidirea, Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna lumii, care ai născut pe Mântuitorul, mântuieşte-ne pe noi de întunerece de păcate ca o bună, şi de nevoi, cu rugăciunile tale.

LUNI LA LITURGHIE

   Prin mâncare a scos din rai vrăjmaşul pe Adam, iar prin Cruce a băgat Hristos pe tâlharul într-însul, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă când vei veni întru împărăţia Ta.

   Izvor de umilinţă dăruieşte-mi, cu milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeule, carele să mă curăţească de toată întinăciunea răutăţilor celor fără număr, şi Împărăţiei Tale, Făcătorule de bine mă fă părtaş.

   Cetele îngerilor Tăi, spre rugăciune le aducem Ție, Hristoase, mântuieşte, şi Te milostiveşte spre noi, pentru dânşii ca un Preabun trecând cu vederea toate greşalele noastre cele cu ştiinţă, şi cu neştiinţă.

Mucenicina :

   Cu curgerile sângiurilor voastre sfinţilor a-ţi înecat aievea pe faraon cel gândit, şi acum izvorâţi izvoare de minuni, care usucă marea bolilor, pentru aceasta sunteţi fericiţi.

Mărire…

   Tatălui să ne închinăm, şi pe Fiul să-l mărim, şi pe Duhul Cel Preasfânt toţi credincioşii să-L lăudăm, strigând şi grăind : Preasfântă Treime, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.

Și acum… A Născătoarei :

   Ceea ce ai născut lumina cea fără de ani, sufletul meu cel întunecat pururea cu bântuielile dracilor, luminează-l, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi de focul ce va să fie cu mijlocirile cele dumnezeieşti îl izbăveşte.

SLUJBA DE MARŢI

LUNI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… Stihiri podobnice de umilinţă. Glas 1. 

Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

   În noianul păcatelor cufundându-mă, şi în adâncul greşalelor cu totul fiind cuprins, strig Ție, Stăpâne : De ispitele cele cumplite şi în multe feluri, şi din focul cel nestins, izbăveşte-mă Preabunule.

   Fiind eu cufundat în deznădăjduire, şi plin de răutatea gândurilor celor potrivnice către tine Cuvântule al lui Dumnezeu, mi-am pus nădejdea mea eu ticălosul, de asupreala vrăjmaşilor celor văzuţi, și nevăzuţi izbăveşte-mă.

   Cuvântule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatul lumii, şi ai miluit ca un Ziditor toată făptura, prin iubirea Ta de oameni, şi negrăita sărăcie, ridică ca un milostiv sarcina mea, şi lanţul cel greu îl uşurează.

Alte Stihiri ale înainte Mergătorului.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Proorocule minunate, Botezătorule, şi înainte Mergătorule al lui Hristos, inima mea cea uscată cu lucrări necuvioase, fă-o să verse pururea râuri de lacrimi, cu rugăciunile tale, mă rog, ca fiind mântuit prin tine, eu mult pătimaşul să laud pe Cel ce te-a mărit pe tine.

   Proorocule preafericite, toată nădejdea, şi viaţa mea, întru tine o pun, carele eşti aşteptarea mea, cela ce ai botezat pe Iisus Hristos, Carele a ridicat adâncul păcatelor lumii, ţie mă rog Ioane, roagă-te Aceluia, ca să curățească inima mea și să mă mântuiască.

   Dumnezeiescule înainte Mergătorule, şi propovăduitorule al darului lui Hristos, carele mai-nainte ai vestit pocăinţă tuturor neamurilor; sufletul meu cel prea-ticălos și orbit, binevoieşte, să petreacă întru pocăinţă, şi pururea să facă voia Domnului, ca cu credinţă și cu dragoste să te măresc.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Singură tu Curată ai fost lăcaş Luminii celei ce a strălucit din Tatăl; pentru aceea strig ţie fecioară, sufletul meu cel întunecat de patimi, luminează-l cu lumina faptelor bune, şi-l sălăşluiește în lăcaşurile tale, cele luminoase, în ziua judecăţii, Curată.

LA STIHOAVNĂ

Stihiri de umilinţă. Glas 1.

   Cât de mult este noianul greşalelor mele Mântuitorule, şi cumplit mă afund întru păcatele mele, dă-mi mână, şi mă mântuiește, ca lui Petru Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Stih : Către tine am ridicat ochii mei…

   Că pentru cugete viclene, şi lucruri rele, m-ai osândit Mântuitorule, dă-mi gând de întoarcere Dumnezeule, ca să strig Bunule : Mântuiește-mă Făcătorule de bine şi mă miluieşte.

Stih : Miluieşte-ne pe noi Doamne miluieşte-ne…

Mucenicina :

   Mărturisirea voastră, cea dinaintea divanurilor, Sfinţilor Mucenici, pe puterea drăcească o a înfricoşat, și din înşelăciune pe oameni i-a slobozit. Pentru aceea şi tăindu-vi-se capetele, a-ţi strigat : Să fie Doamne jertfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta, că pe Tine dorindu-Te, am defăimat vremelnica viață, Iubitorule de oameni.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Rugăciunile păcătoşilor primindu-le, şi suspinul celor năcăjiţi netrecându-l cu vederea, roagă-te Celui ce S-a născut din curat pântecele tău, să ne mântuim noi, Preasfântă Fecioară.

MARŢI DIMINEAȚA, LA UTRENIE 

După întâia Catismă, Sedealna de umilinţă, Glas 1.

   Întru fărădelegi zămislit fiind eu desfrânatul, nu cutez a privi spre înălţimea cerului, ci îndrăznind la iubirea Ta de oameni strig : Dumnezeule milostiv fii mie şi mă mântuieşte.

    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   De vreme ce dreptul abia se va mântui, dar eu unde mă voi arăta păcătosul, cel ce n-am purtat greutatea şi zăduful zilei ?  Ci cu cei din al unsprezecelea ceas, împreună mă numără Dumnezeule, şi mă mântuieşte.

Mărire... Și acum… A Născătoarei :

   Zid nesurpat câştigând noi credincioşii, pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria, veniţi să cădem la dânsa, că are îndrăznire către Cel născut dintr-însa, ca să se roage, şi să mântuiască de mânie, şi de moarte sufletele noastre.

După a doua Catismă, Sedealna. Glas 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule,…

   Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că curveşte am cheltuit viaţa mea, spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale privind Mântuitorule, nu trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, acum cu umilinţă strig : Greșit-am Ție mântuiește-mă.

    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   Divanul Tău este înfricoşat, şi judecata dreaptă, lucrurile mele rele. Ci însuţi Milostive întâmpinând mă mântuieşte, şi din muncă mă slobozeşte, izbăveşte-mă Stăpâne din partea caprelor, şi mă învredniceşte a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule preadreptule.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Leapădă o suflete somnul lenevirii, şi aprinde făclia cea luminoasă a pocăinţei, şi ieşi acum din grijile vieţii, bucurându-te spre întimpinarea Mirelui celui fără de moarte, zicând : Primeşte-mă, şi nu mă lepăda Cuvântule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

După a treia Catismă, Sedealna.

Podobie : Mormântul tău…

   Cela ce oarecând în repejunile Iordanului ai botezat, Ioane, pe curăţirea a toată lumea pe mine cel afundat în multe păcate, ridică-mă, şi mă spală de toată spurcăciunea, rugând pururea pe Iubitorul de oameni ca un solitor bineprimit.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Ca nişte ostaşi buni, cu un cuget crezând, de îngrozirile tiranilor netemându-vă, Sfinţilor, cu osârdie ați venit la Hristos, ridicând cinstita Cruce, şi săvârşind alergarea, din cer biruinţă aţi primit. Mărire Celui ce va întărit pe voi; mărire Celui ce v-a încununat; mărire Celui ce dăruiește prin voi tuturor tămăduiri.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul tău...

   Săltând Ioan în pântecele maicii sale, a cunoscut, Curată, cu dumnezeiescul Dar, pe Dumnezeu cel purtat în pântecele tău, și cu credinţă s-a închinat. Ci mă rog, Fecioară, roagă împreună cu Mergătorul înainte, pe Cuvântul cel întrupat, să mântuiască pe robul tău.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul de umilinţă.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, Glas 1.

Irmosul :

   Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni, cu braț înalt și a mântuit pe Israil, că S-a preamărit.

   Fiind robit de patimile păcatului, cad înaintea Ta, Doamne, ca să mă arăţi dintru acestea slobod pe mine, cel ce măresc cu dinadinsul bunătatea Ta.

   Rănitu-m-am ticălosul cu arma păcatului, şi am murit, şi văzându-mă vrăjmaşul zăcând, se veseleşte. Cela ce ai înviat pe morţi, înviază-mă şi mă mântuieşte.

Mucenicine :

   Preamăritu-s-au cetele purtătorilor de chinuri, cu cinstitele lor mădulare preamărind pe Hristos, pe Cel ce a purtat trup, şi prin patimi stricăciunea a pierdut.

   Turnurile şi apărătorii Bisericii, măriţii mucenici, de năvălirile vrăjmaşului neclintiți au rămas, cu rugăciunile lor Dumnezeule, înviază-ne pe noi pe toţi.

A Născătoarei :

   Ca un scaun, în chip de foc, porţi pe Ziditorul, ca o cămară însufleţită, și ca un frumos palat, încapi pe Împăratul, Carele s-a făcut ca și noi fără schimbare, și fără amestecare.

Alt Canon, al Sfântului Ioan Botezătorul. 

Facere a lui Iosif. 

Cântarea 1-a,

Irmos acelaşi :

   Glas ai fost al Cuvântului, fericite; pentru aceea glasurile noastre, care le facem către tine, primeşte-le înainte Mergătorule, slobozindu-ne din răutăţi cu mijlocirea ta.

   Ca o dimineaţă, ca un soare răsărind, luminezi marginile, şi întuneci duhurile cele preaviclene, pentru aceea negura sufletului meu goneşte-o.

   Morţilor ai propovăduit pe viața noastră că va să vină, înainte Mergătorule. Pentru aceea patimile care mă omoară, omoară-le, şi mă arată, Fericite, părtaş dumnezeieștii străluciri.

A Născătoarei :

   Ceea ce însăşi pe Fiul cel fără de ani sub ani L-ai născut întrupat, Preasfântă Stăpână, toate patimile cele învechite ale preaticălosului meu suflet vindecă-le.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Piatra, pe care nu o au socotit ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului, aceasta este piatra, pe care Hristos a întărit Biserica Sa, pe care o a răscumpărat din păgâni.

   Vezi neputinţa mea, Cela ce Te-ai îmbrăcat într-însa, vezi cumplita grozăvie a sufletului meu, ia aminte glasul meu Hristoase mult-Milostive, și schimbă această nefrumusețe a lui în bună închipuire Mântuitorule.

   Mântuieşte-mă Iisuse pe mine desfrânatul, mântuieşte-mă, pe mine unul cel ce am călcat legile Tale cele mântuitoare, şi tot păcatul dobitoceşte am săvârşit, şi m-am supus gândurilor, care mă înstrăinează de la Tine, Bunule.

Mucenicine :

   Cetele cele fără de trupuri cu adevărat, s-au spăimântat de vitejia voastră sfinţilor, cum în privelişte pătimind preamărit, şi cu trupurile căzând, cu dumnezeiasca putere pe toţi vrăjmaşii cei fără de trupuri i-aţi surpat.

   Încă cu sângiurile rănilor fiind roşiţi, încă cu picăturile sângiurilor fiind udaţi, purtătorilor de chinuri, ați stătut înaintea Domnului, Împăratului celui fără de moarte bucurându-vă, ca nişte biruitori încununându-vă.

A Născătoarei :

   Născut-ai pe Cela ce L-a născut Tatăl mai-nainte de toţi vecii, hrănit-ai pe Hrănitorul tuturor, nefiind ispitită de bărbat. Preamărită minune, noua taină, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită. Pentru aceea tot sufletul credincioșilor te măreşte.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Din cea stearpă neroditoare, Mergătorule înainte cu sfinţenie odrăslind, te-ai arătat roditor de lucruri dumnezeiești. Pentru aceea inima mea cea neroditoare de toate bunătăţile, bine roditoare o fă, ca cu credinţă totdeauna să te măresc.

   Cu pâine cerească întăreşte inima mea, Fericite, cea slăbită de cugete rele, şi-mi dă cu osârdie a face voile a tot înduratului Dumnezeu, ca cu credinţă să te măresc pururea.

   Pe Mielul, Carele a ridicat păcatele lumii, propovăduindu-L fericite Proorocule, sarcina cea grea a păcatelor mele, uşurează-o, rogu-mă, dându-mi umilinţă, care-mi curăţeşte spurcăciunea patimilor.

A Născătoarei :

   În Adam tot S-a îmbrăcat Cuvântul, tot purtător de trup ieşind din tine, pe Acesta dar roagă-L Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de tot felul de ispite, şi de focul cel veșnic.

Cântarea a 4-a,

Irmosul : 

   Cu Duhul mai-nainte văzând Proorocule Avvacume întruparea Cuvântului, ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte, când va veni vremea, Te vei arăta, mărire puterii Tale, Doamne.

   Bogăția, care mi-ai dat Hristoase, rău o am risipit lucrând cele netrebnice, și m-am făcut gol, îmbrăcându-mă cu fapte de ruşine, pentru aceea strig Ție : Împodobeşte-mă cu veșmântul cel dintâi, cu dumnezeiescul Dar mântuindu-mă.

   Supusu-m-am nebuniei, şi am căzut cumplit, şi zac pe pământ, bolind fără vindecare. Ci ridică-mă Cela ce eşti scularea celor căzuţi, şi pe piatra pocăinţei celei mântuitoare, întăreşte Hristoase inima mea.

Mucenicine :

   Asemănându-se lui Hristos, Celui înălţat pe Cruce luând bătăi dimpreună se veseleau răbdătorii de patimi. Şi cu ploile sângiurilor lor oprind pâraiele mulţimii dumnezeilor, curgeri de tămăduiri izvorăsc.

   Prin viforul cel cumplit și amar al muncilor au înotat neudaţi dumnezeieștii pătimitori, cu ocârmuirea mântuitoarei nădejdi, şi către limanurile cele de sus au mers, de toată mângâierea îndestulându-se.

A Născătoarei :

   Miratu-s-au oștile îngereşti, cum Cel nevăzut, cu chipul nostru dintru tine S-a văzut, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe Carele roagă-L, să învrednicească mântuirii, pe toţi cei ce cu credinţă te măresc.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Țesându-ţi veșmânt de mântuire, întru goliciunea trupului, Botezătorule al Domnului, pe mine cel despuiat de toată buna lucrare, îmbracă-mă, rogu-mă, cu veșmântul dreptăţii și al veseliei.

   Picătură de mântuire plouă-mi şi mie înainte Mergătorule, celui ce mă topesc cu înfierbântarea poftelor, carele ai afundat în repejunile Iordanului pe pârâul dulceţii pe Iisus, Dătătorul de viaţă, ca după datorie să te măresc.

   Nu înger, nu sol, ne-a mântuit pe noi, ci însuşi Domnul venind pe pământ, Căruia drepte căi i-ai gătit, Fericite. Pe Carele acum roagă-L, să-mi arate cărarea, care duce la Împărăţie.

A Născătoarei :

   Biserică sfinţită a lui Dumnezeu te-ai arătat, a Celui ce mai presus de minte S-a sălăşluit întru tine Fecioară. Pe Acela roagă-L, să ne curăţească pe noi de spurcăciunea păcatelor, ca să ne arătăm casă, şi sălăşluire a Duhului.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pacea Ta o dă nouă Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem, și numele Tău numim, că Dumnezeul viilor şi al morţilor Tu ești.

   Umplutu-ne-am de multe şi cumplite căderi în păcate, îndelung-Răbdătorule, şi Îndurate Stăpâne, miluieşte-mă pe mine osânditul, şi nu mă lepăda de la fața Ta.

   Pe vameşul, carele a suspinat, l-ai îndreptat Hristoase, deci acestuia și eu urmând, îmi bat pieptul şi strig Ție : Milostiv fii mie Unule Îndurate și mult-Milostive.

Mucenicine :

   Sfinţii Tăi, Doamne, luminători nerătăciți s-au arătat, gonind noaptea cea adâncă a înşelăciunii, și toată lumea luminând, cu strălucirile minunilor.

   Ca nişte Preacinstite şi scumpe pietre, pe tine piatra vieţii, iubindu-te Sfinţii Mucenici, Stăpâne, prin munci tăvălindu-se, toată zidirea înşelăciunii o au surpat.

A Născătoarei :

   Pe Unul cel ce este în două voi, și poartă un Ipostas din Preasfânta Treime, pe Acela l-ai născut, Preacurată, pe Carele neîncetat roagă-L, să ne mântuim noi toţi.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   În pustie te-ai sălăşluit înainte Mergătorule al lui Hristos, ca oarecând Ilie, pentru aceea inima mea cea pustiită prin păcate îmbunătăţeşte-o cu dumnezeiască purtare de grijă, Preafericite.

   Ca un stâlp nerăsturnat, şi temei prea-mare al credincioşilor făcându-te, Botezătorule al lui Hristos, cugetul meu cel clintit cu meșteșugirile amăgitorului nerăsturnat îl arată.

   Morţilor bine s-a vestit Lumina, care a strălucit, din Lumină pe pământ, cu glasul tău, Fericite. Și cei dintru întuneric ne-am luminat. Pentru aceea luminează-mă pe mine cel rău întunecat.

A Născătoarei :

   Împărătească Fecioară curată, te propovăduiește David pe tine neîntinată. Pentru aceea te rog, fă-mă moştean cereştii Împărăţii, ca să te fericesc.

Cântarea a 6-a,

Irmosul :

   Prorocului Iona urmând strig : Slobozeşte viaţa mea din stricăciune Bunule şi mă mântuieşte Mântuitorul lumii, pe cel ce strig : Mărire Ție.

   Sfărâmatu-s-au oasele ticălosului meu suflet, şi m-am gârbovit cu greutatea mulţimii dezmierdărilor, ajută-mi, Hristoase, Cela ce Unul eşti ajutorul tuturor.

   În noianul răutăţilor, şi în viforul patimilor, căzând, strig către Tine, Atotputernice Hristoase : Scoate-mă cu mâna Ta cea tare, şi mă mântuieşte.

Mucenicine :

   Mulţimea cea înmiit lăudată a sfinţilor răbdătorilor de patimi, a călcat sub picioare mulţimi ale vrăjmaşilor celor de gând, şi s-a împreunat cu mulţimile minţilor celor cereşti.

   Cei ce aţi uscat adâncul nedumnezeirii, pătimitorilor, pârâul desfătării aţi moştenit; pentru aceea uscaţi şi revărsările păcatului meu.

A Născătoarei :

   Ceea ce cort al sfinţeniei te-ai arătat Mariam; pe ticălosul meu suflet, cel spurcat cu dezmierdările, sfințește-l și dumnezeieștii măriri părtaş îl fă.

Alt Canon, 

Irmos acelaşi :

   Cela ce ai propovăduit pe pământ pocăinţa Botezătorule, arată-mi căile pocăinţei, care mă povăţuiesc la lumină, şi de prăpăstiile înşelăciunii mă izbăveşte.

   Ca cela ce ai afundat pe Adâncul în curgerile râului, usucă adâncul patimilor mele, dându-mi ploi de lacrimi, înainte Mergătorule, propovăduitorule, al lui Hristos.

   De bolile sufleteşti, şi de patimile trupeşti, de greutăţile vieţii, şi de tot felul de ispite şi necazuri mântuieşte-mă, Mergătorule înainte al Domnului.

A Născătoarei :

   Pe tine ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu, şi între femei bună, cu osârdie te rog : Nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci mă miluieşte, şi de toată vătămarea întreg mă păzeşte.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   De tinerii tăi cei din cuptor Mântuitorule nu s-a atins, nici i-a supărat pe dânşii focul. Atunci cei trei ca cu o gură cântau, şi binecuvântau grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu răbdarea, s-a deprins Iov, și a rămas de toate bântuielile vicleanului neclintit, ca un turn viteazul; acestuia pururea râvneşte o suflete, și nicicum nu te slăbi întru nevoi.

   Biruitu-m-am de dulceţile trupeşti, și fiind cuvântător m-am făcut necuvântător, Cuvântule al lui Dumnezeu, Carele cu cuvântul ai mântuit pe desfrânata. Mântuieşte-mă și pe mine ticălosul, ca să laud binecuvântând bunătatea Ta.

Mucenicina :

   Înţelepţilor Mucenici, fiind izbăviţi cu sângele Celui ce cu trupul a pătimit pentru noi, cu osârdie ați voit a vă deșerta sângiurile voastre pentru Dânsul, pentru aceea neîncetat împreună cu Dânsul împărăţiţi.

   Palat al zidirii sfinţitelor pătimiri v-ați arătat, cu bucurie înţelepţilor, întru carele S-a odihnit, Hristos, însuşi Împăratul și Domnul, Carele la cereştile lăcaşuri v-a trecut pe voi.

A Născătoarei :

   Din toate neamurile pe tine una întrutot lăudată te-a ales sieşi Hristos întru lăcaş, ca pe o cinstită şi Preacurată Fecioară, şi dintru tine ca soarele răsărind, tot pământul a luminat.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Ca cela ce legii celei vechi şi celei noi te-ai făcut preabun mijlocitor, mărite Botezătorule, mijloceşte pentru mine cel învechit în păcate, ca să mă înnoiești cu totul, rugând pe Hristos înnoitorul a toate.

   Punând lege de pocăinţă pe pământ, te-ai arătat înainte Mergătorule al lui Hristos, şi Botezătorule, pe care să o săvârşească cu rugăciunile tale, întăreşte pe toţi, ca să ne izbăvim de răutăţile cele fără de număr, cu care greşim pururea.

   Tu ai trecut calea cea strâmtă, având tot felul de înfrânare, Înţelepte, şi cu lărgimea prealuminatelor priviri, cu totul te-ai strălucit, întru care și noi de a ne desfăta rugând pe Hristos.

Troicina :

   Pe Treimea cea întru o fire să o mărim credincioşii, pe Tatăl cel fără de început, şi pe Fiul, şi pe Duhul cel drept, o Fiinţă întocmai cu împărăţia, o Domnie, o Stăpânire, şi Viață, Care ne viază pe noi.

A Născătoarei :

   Preacurată, roagă-te lui Dumnezeu, ca să treacă cu vederea greşalele noastre, și păcatele cele fără de număr, și să ne slobozească din focul cel veșnic al muncii.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   De Carele se înfricoşează îngerii, și toate oștile, ca de Făcătorul şi Domnul lăudaţi-L preoţi, preamăriţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Gol m-a făcut de tot felul de fapte bune vicleanul şarpe, cu sfatul său cel prea rău, ci cu podoabele faptelor bune luminează-mă acum Mântuitorul meu, Cel ce ai golit răutatea acestuia.

   Cela ce vei să vii să judeci neamul omenesc pe dreptate Judecătorule, în ceasul cel înfricoşat, pe mine osândit fiind, să nu mă trimiţi în focul gheenei, ci milostivește-te și mă miluiește.

Mucenicine :

   Pe voi întrutot lăudaţilor pătimitori ai Domnului, nici scârba, nici primejdia, nici sabia, nici focul, nicidecum nu v-a despărţit de dragostea lui Hristos, Carele pentru îndurarea Sa pe noi ne-a iubit.

   Cu trupul împleticindu-vă cu vrăjmaşul cel fără de trup l-aţi surpat vitejilor pătimitori. Și cu cei fără de trup împreună dănţuiţi, vindecând patimile, cele trupeşti, și sufleteşti.

A Născătoarei :

   Cela ce este săditor a toate, aflându-te ca pe un crin în căile vieţii, S-a sălăşluit întru tine, cu mirosurile faptelor bune, şi ale bunei cuviinţe, umplându-ne pe noi acum de buna mireasmă, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Pe cel ce a mântuit…

   Numai eu unul mai mult decât toţi cei născuţi pe pământ am greşit, numai eu m-am făcut călcător legilor Tale, Doamne. Drept aceea pentru Botezătorul Tău îndură-Te, şi mă mântuieşte.

   Înger cu obiceiurile te-ai arătat, Botezătorule Ioane, pe Îngerul sfatului celui mare propovăduindu-L marginilor. Pentru aceea cu cântări te lăudăm întru toți vecii.

   Capul fără dreptate tăindu-ți-se, Fericite, cela ce ai afundat capul lui Hristos în ape. Deci întăreşte pe toţi cu rugăciunile tale a călca capul înşelătorului cel cu adevărat pierzător.

   Fericite, arată tuturor cărările, care merg către dumnezeieştile intrări, ca întru acestea umblând, să ne facem cu rugăciunile tale moştenitori dumnezeieștii cămări.

A Născătoarei :

   Izbăvește-mă de necuvioşia păcatului, şi de văpaia greşelii, şi de întunericul muncii, şi de scrâșnirea dinţilor, și de viermele cel neadormit Fecioară una folositoarea neamului omenesc.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Pe norul cel purtător de lumină, întru carele Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, şi S-a întrupat pentru noi făcându-Se om, Cel fără de început, să o mărim toți, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

   Iată vremea pocăinţei, şi a lucrării celei curate, iată ziua luminii, lucrează lucrurile, fugi de întunericul patimilor, goneşte somnul prea relei trândăviri, suflete al meu, ca să te faci părtaş dumnezeieștii lumini.

   Ca vameşul suspin, ca desfrânata lăcrimez, ca tâlharul strig : Pomeneşte-mă Îndurate ! Și ca fiul cel desfrânat strig : Greșit-am ! Cad înaintea Ta ca hananeianca, Milostive Hristoase, nu mă trece cu vederea.

Mucenicina :

   Patimilor trupeşti, şi sfărâmărilor sufleteşti, v-ați arătat doctori cu adevărat, prealăudaţilor pătimitori, dându-vă trupurile spre cazne cu răbdare, şi spre silnică moarte, pentru aceasta vă fericiţi pururea.

   Mai mult decât razele soarelui strălucind răbdarea înţelepţilor purtători de nevoinţă ai lui Hristos. Pe maimarele întunericului cu darul arătat l-au pierdut, şi noaptea nedumnezeirii au risipit, şi inimile credincioşilor au luminat.

A Născătoarei :

   Cu luminate raze ale Cuvântului, Celui ce a răsărit din sfânt pântecele tău Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi a luminat marginile pământului, luminează sufletul meu cel întunecat cu negura dulceţilor, ca cu credinţă să te laud.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Iată luminătorul, cel ce luminează celor ce sunt întru întunericul vieţii, iată rânduneaua cea frumos grăitoare, care vesteşte tuturor pe primăvara Hristos, pe marele Mergător înainte, mijlocitorul legii celei vechi și celei noi, cu ale căruia rugăciuni ne păzim pururea.

   Ca pe un prieten al Mirelui acum te pun înainte rugător, eu cel ce am mulţime de păcate şi strig către tine Botezătorule, iertare datoriilor mele dăruieşte-mi, Preafericite, și aprinde candela sufletului meu, care cu lenea de tot s-a stins.

   Cu îngerii cei fără de trup, cu preacinstiţii Apostoli, cu Sfinţii Mucenici, şi cu Proorocii, Proorocule, roagă-te pururea Preabunului Dumnezeu, ca să dobândim noi veșnicele bunătăţi, cei ce ne-am îmbogăţit cu tine folositorul cel bun.

   Rânduneaua cea frumoasă, privighetoarea cea cinstită, porumbiţa cea preafrumoasă, turtureaua cea iubitoare de pustie, Botezătorule al Domnului, cela ce eşti odrasla pustiei, sufletul meu cel pustiit cu nerodirea, arată-l roditor de bunătăţi.

A Născătoarei :

   Ca un scaun de heruvimi porţi pe Cel ce poartă toate, şi hrăneşti pe Cela ce ne hrăneşte pe noi, pe Carele roagă-L neîncetat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, ca pururea să se izbăvească turma ta, de căderea cutremurului, de robie, şi de tot felul de nevoi.

Luminânda să se caute la sfârşitul cărţii.

LA STIHOAVNA LAUDELOR

Stihiri de umilinţă, Glas 1.

   Altă lume te aşteaptă suflete, și Judecătorul va să vădească cele ascunse şi rele ale tale fapte, nu rămâne dar întru cele de aici, ci apucă înainte strigând către Judecătorul : Dumnezeule, Milostiv fii mie și mă mântuieşte.

     Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Să nu mă lepezi Mântuitorul meu pe mine cel cuprins cu lenea păcatelor, ridică-mi gândul spre pocăinţă, și mă arată lucrător iscusit al viei Tale, dăruindu-mi plata cea dintru al unsprezecelea ceas, și mare milă.

Mucenicina :

     Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

   Aceşti ostaşi ai marelui Împărat s-au împotrivit poruncilor tiranilor, vitejeşte au defăimat muncile, și toată înşelăciunea călcând după vrednicie încununându-se, cer de la Mântuitorul pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Fecioară prealăudată, taina cea întru tine o a văzut Moise cu ochi proroceşti, rugul aprinzându-se şi nearzând, că Focul Dumnezeirii pântecele tău, Preacurată, nu l-a ars. Pentru aceea te rugăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru, să se dăruiască lumii pace.

MARŢI LA LITURGHIE

   Prin mâncare a scos din rai vrăjmașul pe Adam, iar prin Cruce, Hristos, pe tâlharul l-a băgat într-însul, carele striga : Pomeneşte-mă, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Pe mine cela ce în toate zilele greşesc, şi calc poruncile Tale, întoarce-mă Dumnezeule, şi mă răpeşte din muncă, ca să măresc negrăită îndurarea Ta, Iubitorule de oameni.

   Arătatu-te-ai sfeşnic, dumnezeiescule înainte Mergătorule, mergând înaintea Luminii celei neapuse, Care din nor luminos, negrăit nouă ne-a răsărit. Pe Acesta dar roagă-L, să lumineze sufletele celor ce te cinstesc pe tine.

Mucenicina :

   Răbdând munci de multe feluri, prealăudaţilor Mucenici, v-aţi învrednicit cereştilor bunătăți întru cei de sus, pentru aceea de toţi oamenii pururea vă fericiți.

Mărire…

   Tatălui să ne închinăm, şi pe Fiul să-L preamărim, şi pe Preasfântul Duh toţi credincioşii să-L lăudăm, strigând şi grăind : Pomenește-mă Treime de o Fiinţă, și Unime, Dumnezeule.

Și acum… A Născătoarei :

   După naştere pururea Fecioară, ca și mai-nainte de naştere te-ai păzit curată, născând pe Dumnezeu cu trup, pe Carele roagă-L, Curată, să ne izbăvească pe noi de patimile trupeşti şi sufleteşti rugămu-ne.

SLUJBA DE MIERCURI

MARŢI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Preacuratele Tale palme Hristoase pe lemn le-ai în tins, şi degetele Tale le-ai sângerat, vrând Iubitorule de oameni să izbăveşti pe Adam, zidirea dumnezeieștilor Tale mâini, cel ce pentru călcarea poruncii era ţinut întru împărăţiile morţii, pe carele l-ai şi ridicat cu stăpânirea Ta cea atotputernică.

   Pe Cruce pironindu-Te ca un om Hristoase Dumnezeule, firea omenească o ai îndumnezeit, şi pe șarpele cel începător de răutate omorându-l, pe noi ca un îndurat ne-ai slobozit din blestemul cel din lemn, blestem făcându-Te, şi lumii dăruind binecuvântare şi mare milă.

   Cela ce eşti mai presus de toată cinstea, Stăpâne, ai voit Îndurate a Te necinsti, pe lemn răbdând moarte de ocară, prin care neamul omenesc a cules nemurire și viața cea dintâi iarăşi a primit, murind Tu trupeşte, Atotputernice.

Altele, ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, asemenea.

   De durerea cea amară a picioarelor mele izbăveşte-mă, Preacurată, şi de slăbiciunea genunchilor, şi de sfărâmarea încheieturilor, şi de slăbirea mâinilor şi a picioarelor, şi de vătămarea a multor feluri de neputinţe, întru acestea toate, şi mă păzeşte întru dragostea Dumnezeului şi Ziditorului meu neîntinat.

   Supusu-m-am patimilor celor rele, şi am făcut eu pătimaşul fapte preacurveşti de ruşine, din care încă şi acum nălucirea acestora, şi închipuirile cele rele, mă clătesc, mă schimbă, şi mă prefac spre dulceaţa cea pătimaşă a acestora, întru simţirea inimii mele, ci tu, Curată, mântuiește-mă.

   Viaţa mea, Preacurată, de multe ispite s-a umplut din relele cele multe, care am greşit; ci tu și de acelea, și de acestea, mă izbăveşte, şi-mi dă minte şi viață nepoticnită, și cuvânt înţelept, ca cu credinţă să te fericesc, și să măresc dumnezeiescul tău nume.

Mărire... Și acum… A Născătoarei :

   Junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase văzându-o Fecioara, plângând striga Ție : Preadulce Fiule, cum pătimeşti fără dreptate; cum Te spânzuri pe lemn, Cela ce ai spânzurat tot pământul pe ape, mă rog să nu mă laşi pe mine Maica şi roaba Ta singură, Făcătorule de bine mult-Milostive.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Crucii. Glas 1.

   Crucea s-a înfipt în locul Căpățânii, și ne-a înflorit nouă nemurire din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.

Stih : Către tine am ridicat ochii mei…

   Zid nesurpat este nouă cinstita Cruce a Mântuitorului, că spre dânsa nădăjduindu-ne, toţi ne mântuim.

Mucenicina :

Stih : Miluieşte-ne pe noi Doamne miluieşte-ne…

   O cât este de bună neguţătoria voastră Sfinţilor ! Că sângiurile v-ați dat, și cerurile ați moştenit, şi în vremea trecătoare ispitindu-vă, în veci vă veseliţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că lăsând cele stricăcioase, cele nestricăcioase aţi luat, şi cu îngerii dănţuind lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.

Mărire… Și acum… A Crucii. A Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, Fecioara zicea, când a văzut pe Hristos spânzurând pe lemn, şi o rupe Stăpâne, precum dedemult mi-a zis Simeon : Ci Te scoală, şi împreună preamăreşte nemuritorule, pe Maica şi roaba Ta, rogu-mă. 

MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă. Sedelne ale Crucii. Glas 1.

   Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă împăraților noştri, asupra barbarilor dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

    Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui, că sfânt este.

   Răstignindu-Te, Hristoase, a pierit tirania, şi s-a călcat puterea vrăjmaşului, că nici înger nici om, ci însuţi Tu, Doamne, ne-ai mântuit pe noi mărire Ție.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Preacurată, având folosinţa ta, şi cu rugăciunile tale de răutăți izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindenea fiind păziţi, după datorie toţi cu bunăcredinţă te mărim.

După a 2-a Catismă, Sedelne. Glas 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe dânsul Te-ai pironit Viaţa tuturor, raiul ai deschis tâlharului, celui ce cu credinţă a venit la Tine, Mântuitorule, şi s-a învrednicit desfătării, mărturisindu-se Ție : Pomeneşte-mă Doamne ! Primeşte-ne dar ca pe acela şi pe noi, care strigăm : Greșit-am toți ! Cu milostivirea Ta nu ne trece cu vederea pe noi.

    Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule,…

   Arma Crucii oarecând s-a arătat în războaie binecredinciosului împărat Constantin prin credinţă biruinţă nebiruită asupra vrăjmaşilor. De aceasta se cutremură puterile cele potrivnice, aceasta s-a făcut şi credincioşilor mântuire, şi lui Pavel laudă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   O minune nouă ! O taină înfricoşată, striga mielușeaua şi Fecioara, cea cu totul fără prihană, dacă a văzut pe Domnul întins pe lemn, Cel ce poartă în mână toate, cum Se osândeşte pe Cruce, ca un vinovat, de judecătorii cei fărădelege.

După a 3-a Catismă, Sedealna. Glas 1.

Podobie : Mormântul Tău, Mântuitorule,…

   Întinzându-ţi palmele pe Cruce Îndurate, ai adunat neamurile cele depărtate de la Tine, ca să mărească multa Ta bunătate. Ci caută spre moştenirea Ta, şi surpă cu cinstită Crucea Ta pe cei ce oştesc asupra noastră.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

   Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, milostivește-Te Doamne și toate durerile noastre tămăduieşte-le, Iubitorule de oameni rugămu-ne.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul Tău…

   Nespurcata mieluşea, pe Mielul şi Păstorul, văzându-L răstignit, şi mort pe lemn, cu lacrimi striga, ca o Maică tânguindu-se : Cum voi lăuda Fiul meu pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, şi patimile cele de voie, Preabunule Dumnezeule.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul Crucii

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, Glas 1.

Irmosul :

   Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată o a trecut ca pe uscat, pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat ca unui Făcător de bine; Celui ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a preamărit.

   Pe Cruce Hristoase spânzurându-Te, împreună cu Tine ai ridicat pe omul cel căzut, şi toată puterea vrăjmaşului o ai surpat Cuvântule. Pentru aceea laud patima Ta, a Celui ce ai pătimit, şi din patimi m-ai izbăvit.

   Tu fiind Domnul măririi, Cela ce cu mărire ai încununat pe om, pentru aceasta cu spini Te-ai încununat, ca firea noastră cea purtătoare de spini, săditorule, să o faci aducătoare de roada dumnezeieştilor lucrări.

Mucenicine :

   Preasfântul sobor al sfinţilor după lege pătimind, cu sfintele curgeri ale sângiurilor, toată făptura o a sfinţit, spurcatele jertfe, care se aduceau dracilor, întru Dumnezeu Părintele le-au pierdut.

   Preasfinţilor Mucenici, răbdătoarele voastre lupte, norii muncilor nu le-au putut ascunde; pentru aceea mai mult decât razele soarelui vă vedeţi, măriţilor, arătat strălucind rază de mântuire.

A Născătoarei :

   Cu arma patimilor Fiului tău te-ai rănit, Preacurată, dacă L-ai văzut pe Dânsul cu suliţa împuns, și oprind arma cea opritoare, care nu da credincioşilor dumnezeiasca întrare în rai.

Alt Canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, Glas 1.

Irmusul : Dreapta Ta cea purtătoare…

   Pe tine, Curată, aflându-te lăcaş sfânt, Preasfântul Cuvânt s-a sălăşluit în pântecele tău, dăruind sfinţire, și luminare, și izbăvire de păcate celor ce te cinstesc.

   Ceea ce ai născut pe Strugurul vieţii, Carele izvorăşte vinul mântuirii, pe mine cel întunecat de beția păcatelor, ca o milostivă mă înţelepţeşte, şi mă povăţuieşte către căile cele drepte ale pocăinţei.

   Pe mine cel ce pururea mă alunec cu voirea, și sunt tras de cugetele cele viclene, şi nebuneşte sunt amăgit, şi vrăjmaşilor cu totul rob m-am făcut, să nu mă treci cu vederea Stăpână.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Nu întru înţelepciunea, şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului cu dreaptă credinţă, strigând lui Hristos Dumnezeu, şi cântând pururea : Pe piatra poruncilor Tale întăreşte-mă, Stăpâne.

   Străpuns-au mâinile şi picioarele Tale cei fărădelege, Iisuse al meu, ale Celui ce întâi cu palma negrăit ai zidit pe om, Hristoase Dumnezeule, și prin patima Ta din patimi şi din stricăciune pe toţi i-ai slobozit.

   Strigă Iisus, să stea luna, şi soarele, mai-nainte însemnând întunecarea luminătorilor, ceea ce s-a făcut, când a pătimit Stăpânul cu trupul pe Cruce, prin care viclenele stăpâniri ale întunericului s-au rușinat.

Mucenicine :

   Sfinţii Mucenici cu osârdie răbdau durerile, şi rănindu-se, pe şarpele veliar tare l-au rănit. Pentru aceea rănile sufletelor noastre le vindecă pururea cu dumnezeieştile ameninţări.

   Capiştile, şi lăcaşurile drăceşti, le-aţi surpat mucenicilor, şi cu răbdarea şi cu vitejia pe voi înşi-vă cu preamărire v-aţi ridicat Biserici încăpătoare, ale Tatălui, şi ale Fiului, şi ale Sfântului Duh.

A Născătoarei :

   În vremea patimii văzând Fecioară pe Cel împodobit cu frumuseţea, neavând chip, nici frumuseţe, ai strigat cu amar, Curată, tânguindu-te : Vai mie, cum pătimeşti Fiule, vrând să izbăveşti pe toţi din patimi.

Alt Canon,

Irmos : Cela ce însuţi ştii…

   Ceea ce ai născut pe Stăpânul a toate, și a tuturor ești Stăpână, răpeşte-mă acum de sub stăpânirea necuratelor patimi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe mine însumi ticăloşeşte m-am robit acestora, cu lenevirea și cu răzvrătirea socotelii.

   Preacurată, ceea ce eşti pururea milostivă, ca una ce ai născut pe Domnul cel Preamilostiv şi Bun, pe mine cela ce prin răutatea firii sunt neîndurat şi nemilostiv, să nu mă treci cu vederea, ci mă întoarce cu rugăciunile tale.

   Din viforul gândurilor celor necuvioase, şi din primejdii şi din necazuri, şi din ispite Fecioară mă răpeşte rogu-mă, şi către limanurile cele dumnezeiești îndreptează-mă, şi de alinare umple gândul meu, ceea ce eşti singură prealăudată.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Auzit-a dedemult Avvacum cel minunat auzul Tău, Hristoase, şi cu frică a strigat : Dumnezeule de la miazăzi vei veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime, ca să mântuieşti pe unşii Tăi, mărire puterii Tale, Doamne.

   Bătăi și răni ai răbdat Hristoase, răstignindu-Te, vindecând rănile inimii mele, fiere amară ai gustat, ridicând vătămarea cea de stricăciune făcătoare a gustării celei dulci, și pe lemn pironindu-Te, blestemul lemnului l-ai pierdut.

   Neamurile cele depărtate de la Tine, înălțându-Te pe Cruce, aproape le-ai tras, şi ne-ai împăcat pe noi cu Părintele, îndelung-Răbdătorule, ca un sol făcându-Te mijlocitor, în mijlocul pământului patimă de ocară ai răbdat.

Mucenicine :

   În marea cea tainică a sângiurilor voastre de Dumnezeu fericiţilor, faraon cel gândit împreună cu toate oștile lui, căzând a pierit. Pentru aceea voi cu bucurie mântuindu-vă, către pământul făgăduinţei a-ţi trecut, şi cetăţeni cereşti v-ați făcut.

   Cu tăria lui Hristos întărindu-se mucenicii, patimii celei fericite au urmat, şi pe cinstitele sale trupuri multe feluri de patimi au primit. Pentru aceasta domolesc patimile trupurilor, şi ale sufletelor, celor ce pururea îi laudă şi îi fericesc.

A Născătoarei :

   Nedreapta junghiere văzându-o ceea ce Te-a născut Hristoase, tânguindu-se striga către Tine : Drepte judecătorule Fiule, cum Te-ai osândit fără dreptate, vrând să îndreptezi, pe cei dedemult osândiţi prin călcarea poruncii, şi alunecaţi spre stricăciune.

Alt Canon,

Irmos : Munte pe tine cu darul…

   Norul cel cu totul luminos, care ai născut pe, Iisus, Soarele dreptăţii, pe Dătătorul de lumină şi Dumnezeu, luminează sufletul meu, cel ce este în noaptea păcatului, şi orbit de întunericul desfătărilor.

   Din cursa şi stricăciunea dracilor, celor ce mă caută cu vicleşug, deapururea să-mi facă rău, ceea ce eşti gata ajutorare a creştinilor, şi a celor năcăjiţi răsuflare, născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană stăpână, răpeşte-mă.

   Tăria mea și lauda este Domnul, pe Carele din curatele tale sângiuri L-ai născut, Curată. Deci pe Acesta roagă-L pururea Fecioară, ca să mă păzească curat şi cu sufletul şi cu trupul, pe mine robul tău.

Cântarea a 5-a,

Irmosul :

   Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o Hristoase în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine, pacea Ta cea mai presus de minte dându-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei, către ziua luminii Tale prin lumina Ta alergând Te mărim Iubitorule de oameni.

   Soarele Mântuitorule se goleşte de lumină, văzându-Te gol spânzurând pe lemn, pe Tine, Cela ce ai spânzurat pământul pe ape, iar pietrele, dacă Te-au simţit pe piatră înălţat, s-au despicat de frică, și temeliile pământului s-au clintit.

   Înălţatu-te-ai pe lemn, şi cu piroane pironindu-Te, degetele Ți-ai sângerat, îndelung-Răbdătorule, şi cu pătrunderile suliţei Te-au împuns în coastă, vindecând rana lui Adam, care o a suferit, ascultând de coastă, şi neascultând pe Făcătorul.

Mucenicine :

   Rai s-a arătat mulţimea mucenicilor, având în mijloc pe, Hristos, Pomul vieţii, pentru Carele cu cuget viteaz moarte de ocară răbdând, a omorât cu dumnezeiasca putere pe şarpele cel ce a omorât pe începătorul neamului cu mâncarea.

   Cu picăturile sângiurilor voastre, pătimitori ai lui Hristos, adâncul nedumnezeirii l-aţi uscat, şi cu dumnezeieştile izvorâri ale sfintelor minuni, curgerile patimilor sufletelor, şi ale trupurilor le opriţi. Pentru aceea după vrednică datorie vă fericiți.

A Născătoarei :

   Se mira cea fără prihană, văzând pe Hristos, ridicat pe lemn de voie, şi plângând striga : Fiule şi Dumnezeul meu, scăpând de dureri întru naştere, acum dureri pătimesc, de cei fărădelege fără dreptate Tu răstignindu-Te.

Alt Canon,

Irmos : Cela ce ai luminat…

   Sufletul meu arată-l roditor de fapte bune, Fecioară, gonind cugetele mele cele neroditoare, şi dezrădăcinează Preacurată mărăcinii păcatului, care mă îneacă.

   Pe dumnezeiescul cuvânt prin înger în pântece L-ai încăput mai presus de cuvânt Născătoare de Dumnezeu. Deci pe Acesta roagă-L, să izbăvească pe robii tăi de faptele dobitocești, şi din dulceţile cele purtătoare de moarte.

   Ceea ce cu odrăslirea ta ai veștejit păcatul, cel ce a odrăslit prin lemn, veştejeşte cugetele trupului meu, şi viforul valurilor celor potrivnice, ca să te laud, Prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmosul :

   Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi, şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci mă ridică din stricăciune Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăruieşte-mi nepătimirea, ca cu glas de laudă, şi cu Duh de mântuire să jertfesc Ție.

   Când şi-a întins Moise mâinile la înălţime, patima Ta a închipuit, a Celui ce Ți-ai întins palmele pe lemn, şi stăpânirea cea pierzătoare a vicleanului de tot o ai surpat. Pentru aceea ştiindu-Te Izbăvitor, şi Mântuitor, Te lăudăm Iubitorule de oameni.

   Moarte ai răbdat ridicându-Te pe lemn, şi pe ucigaşul nostru l-ai omorât, şi ai înviat Hristoase pe zidirea mâinilor Tale, și în coastă împungându-Te, ai izvorât două râuri de iertare, celor ce în două voi Te laudă pe Tine.

Mucenicine :

   Cinstită s-a făcut acum moartea voastră sfinţilor înaintea Domnului, Celui ce a cinstit pe toţi cu cinstitele Sale patimi și pe necinstitul veliar l-a ruşinat, carele cu toate năvălirile muncilor se meşteşugea să vă surpe pe voi.

   Cu tot sufletul mergând înţelepţilor către toate felurile de munci, tot ajutorul l-aţi aflat, Carele vă ajută vouă, al Celui ce cu totul pe omenire o a purtat. Pentru aceea bucăţi tăindu-vă, şi cu focul împreunându-vă, vă bucuraţi.

A Născătoarei :

   Răstignirea Ta văzându-o Preacurata, striga : Fiule, ce vedere străină este aceasta ? Cela ce patimile bolnavilor le vindeci, cum rabzi patima cea prea nouă ? Ce răsplătire îţi dădură vrăjmaşii, Făcătorule de bine, pentru facerile de bine, care au luat ?

Alt Canon,

Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi…

   Omorâtu-s-a vrăjmaşul de rodul tău cel purtător de viață, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită; şi iadul arătat s-a călcat, şi cei din legături ne-am slobozit. Pentru aceea strig : Dezleagă patimile inimii mele.

   Fiind înstrăinat de la Dumnezeu pentru răutate, şi departe stând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, fă-mă prieten al Lui prin străină mijlocirea ta, ca să laud măririle puterii tale, dumnezeiască Mireasă.

   Fiul cel fără de ani în ani S-a făcut, născându-Se din tine Preacurată pe Carele roagă-L, să vindece patimile cele învechite ale inimii mele, și către viaţa cea veșnică să mă povăţuiască.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   Tinerii, cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna-credinţă, trecut-au ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită, şi cu un glas lăudând cântare cântau : Dumnezeul părinţilor bine ești cuvântat.

   Stăpân fiind Iisuse al meu de la rob pălmuire ai primit, căutând, să mă slobozeşti pe mine, cel robit de pierzătorul, şi pe Cruce pironindu-Te mă mântuieşti pe mine, carele cânt : Dumnezeul părinţilor bine ești cuvântat.

   Cutremuratu-s-a toată zidirea, răstignindu-Te Tu, Îndurate Doamne, şi cu suliţa împungându-Te, vrăjmaşul peste tot trupul s-a rănit, iar Adam cel rănit s-a vindecat strigând : Dumnezeule bine ești cuvântat.

Mucenicine :

   Cu Crucea Ta îngrădindu-se dumnezeiasca oaste a purtătorilor de chinuri, taberele vrăjmaşilor ca darul le-a pierdut. Şi cununi de biruinţă au luat strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Mai puternică voinţă decât focul agonisind pătimitorilor, cu focul împărtăşindu-vă nu v-ați ars, ci ați ars materia cea rea a relei credinţe strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Naşterea ta Fecioară pe veacuri cu preamărire le-a născut, şi pe Cruce înălţându-Se, pe cei căzuţi i-a ridicat, şi locuitori cereşti i-a arătat, care strigau : Dumnezeul părinţilor bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos : Pe tine cuptor gândit…

   Ceea ce eşti uşa luminii, deschide-mi uşile cele strălucitoare ale pocăinţei cu rugăciunile tale, oprind intrările desfătărilor, şi gonind gândurile mele cele viclene, ca să laud şi să măresc puterea ta cea nebiruită.

   Preacurată, cu picăturile îndurărilor tale spală-mi întinăciunea sufletului, cu care din neluarea aminte rău m-am mânjit, şi-mi curăţeşte vederea minţii mele, ca cu glasuri netăcute să laud măririle tale.

   Tu, ceea ce ai născut Izvorul vieţii pe mine cel omorât cumplit cu asuprelile dracilor, Preacurată cu totul fără prihană, înviază-mă cu solirile tale, ca să cânt Fiului tău : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, şi preamărit.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   Cuptorul dedemult cel cu foc răcorit a arătat chipul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând Dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă din Fecioară. Pentru aceea lăudând, să cântăm : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii.

   Întinsu-s-a pe Cruce de voie, Cela ce cu ameninţarea cerul a întins, şi cu piroane S-a pironit, dorind să despironească aşezările cele pătimaşe ale lui Adam, celui întâi zidit. Pentru aceea lăudând să cântăm : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii.

   Când pe Tine piatra pe piatră poporul cel cu inima de piatră Te-a înălţat, munţii s-au clintit, pământul s-a cutremurat, Cuvântule al lui Dumnezeu, şi sufletele cele clătite sau întărit către dumnezeiască viaţă pururea cântând : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.

Mucenicine :

   Țesutu-şi-au podoabe de mântuire sieşi arătat purtătorii de chinuri, întru goliciunea trupului pătimind cu răbdare, şi mulţime de munci primind, pentru aceea lăudând cântă : Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

   Cu unghii de fer, răbdătorii de patimi, fără milă fiind strujiţi, şi fără cruţare în mici bucăţi tăindu-se, şi cu tot chipul de răni împărtăşindu-se, celor ciopliţi n-au jertfit, ci s-au arătat credincioşilor stâlpi de bărbăţie, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Hristos, şi-L pieaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei :

   Precum a socotit poporul cel fără de minte, carele Te amăra pe Tine ca să Te ridice de pe pământ, fără de Fiu m-a făcut, şi mă tulbur, şi ca o Maică chinuiesc cu inima, cea neispitită de bărbat striga oarecând, văzându-Te pe Cruce înălţat. Cu care dimpreună Te măreşte zidirea în veci pe Tine Hristoase, Izbăvitorul tuturor.

Alt Canon,

Irmos : În cuptor tinerii lui Israil…

   Obișnuirile patimilor, supărările dracilor, mă tiranisesc, Preacurată. Ci avându-te pe tine scăpare mă mântuiesc cântând Fiului tău : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Curată, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile, arată mintea mea mai înaltă decât materia şi decât greşalele cele din viață, ca să cânt : Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

   Fecioară, ceea ce eşti cu totul, luminată, care ai născut pe Dătătorul de lumină Dumnezeu, luminează ochii inimii mele cu lumina cunoştinţei lui Dumnezeu, ca să cânt : Toate lucrurile Domnului lăudați pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de Heruvimi, şi cămară purtătoare de lumină, s-a arătat, a lui Hristos Dumnezeu Atotțiitorului. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, să o mărim.

   Dacă Te-a văzut oarecând pe lemn răstignit pe Tine, Mântuitorule, Cel ce ai spânzurat pământul pe ape multe, tâlharul cel mulțumitor, cu credinţă striga Ție : Pomeneşte-mă, cu carele și noi cu dreaptă credinţă patimile Tale mărim.

   Răstignindu-Te, ai clintit temeliile pământului, cu suliţa împungându-Te, izvorăşti sânge şi apă, picăturile nemuririi, prin care de patimi ai curăţit omenirea, Iisuse, pe Carele după vrednicie Te mărim.

Mucenicine :

   Se bucurau întru munci sfinţii, însuşi pe sine îndemnându-se, ca spre o desfătare, vitejii strigând, să stăm, iată că s-a deschis locul nevoinței, Hristos acum cununi întinde acelora, pe care i-a iubit.

   Se luminează toată, adunarea credincioşilor, cinstind cu prăznuire chinurile tuturor nebiruiţilor Mucenici, şi mulţimile durerilor, prin care s-a învrednicit desfătării celei fără de durere, şi vieţii şi îndulcirii celei dea-pururea veșnică.

A Născătoarei :

   Fecioară ceea ce negrăit ai născut pe cuvântul Iubitorul de oameni, pe Carele văzându-L de voie pătimind pentru oameni, ai strigat : Ce este aceasta; Dumnezeul cel fără de patimă, suferă pătimind, ca să izbăvească din patimi, pe cei ce cu credinţă se închină Lui.

Alt Canon,

Irmos : Chipul naşterii tale…

   Bucură-te ceea ce ai născut bucuria, bucură-te ceea ce însăţi ai pierdut întristarea, bucură-te ceea ce goneşti negurile sufletelor, şi luminezi cu limbă gândită, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

   Usucă toate revărsările patimilor mele, Preacurată, și seacă adâncul nenumăratelor mele păcate, ceea ce ai născut ploaia cea mântuitoare, şi râul păcii, şi noianul cel mare al milostivirii.

   Tuturor, celor răniţi şi bolnavi cu deznădăjduirea, te-ai arătat tămăduire fără de plată, Preacurată, şi celor ce înoată în adâncul vieţii acesteia liman de mântuire, întru carele tot cel ce năzuieşte cu credinţă, mântuindu-se, te măreşte Curată.

Luminânda, la sfârşitul cărţii.

LA STIHOAVNA LAUDELOR 

Stihirile Crucii. Glas 1.

   Pe Tine, Carele pe lemn Te-ai răstignit cu trupul, şi nouă viață ne-ai dăruit, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, neîncetat Te lăudăm.

     Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Prin Crucea Ta, Hristoase, o turmă s-a făcut a îngerilor şi a oamenilor, şi o Biserică, cerul şi pământul se veseleşte, Doamne mărire Ție.

     Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Mucenicina :

   Pe voi, prealăudaţilor Mucenici, nici scârba, nici strâmtorarea, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici iuţimea fiarelor, nici sabia, nici focul cel ce îngrozea, n-a putut a vă despărţi de Dumnezeu; ci mai vârtos cu dragostea cea către Dânsul, ca în nişte trupuri străine v-aţi luptat, și firea o aţi uitat defăimând moartea. Pentru aceea şi după vrednicia durerilor voastre plată ați luat, şi ai cereştii împărăţii moştenitori v-aţi făcut. Rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Lângă Crucea Ta stând Cuvântule al lui Dumnezeu mieluşeaua şi cea fără prihană Maica Ta, tânguindu-se striga : Cum mori pe Cruce o Fiul meu ? Vai mie lumina mea cea preadulce, unde a apus acum podoaba chipului Tău, cea mai frumoasă decât toţi oamenii ?

MIERCURI LA LITURGHIE

   Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai, iar prin Cruce pe tâlharul l-a băgat Hristos într-însul, carele striga : Pomeneşte-mă, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Patimă de ocară ai răbdat Hristoase, şi ocările noastre toate le-ai ridicat Bunule, și ai Împărăţiei celei de sus pe noi părtaşi ne-ai arătat, cei ce ne închinăm pogorârii Tale.

   Goliciunea lui Adam acoperindu-o Tu, Hristoase, Te-ai golit cu trupul, şi înălţându-Te pe Cruce, ne-ai ridicat dintru adâncul răutăţilor. Pentru aceasta Cuvântule, mărim sfântă pogorârea Ta.

Mucenicina :

   Prealăudaţilor Mucenici, cu sfintele voastre răni pe mulţimea dracilor ați rănit. Pentru aceea toate bubele și rănile oamenilor cu darul pururea le vindecaţi.

Mărire…

   Tatălui să ne închinăm, și pe Fiul să-L preamărim, și pe Duhul Cel Preasfânt toţi credincioşii să-L lăudăm, strigând şi grăind : Sfântă Treime, mântuieşte sufletele noastre.

Și acum… A Născătoarei :

   Stând lângă Cruce, ceea ce eşti cu totul fără prihană, și văzând pe Hristos pironit cu trupul, tânguindu-te strigai : Unde a apus frumuseţea Ta acum Îndurate, cea negrăită cu adevărat.

SLUJBA DE JOI

MIERCURI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… Stihiri Podobnice ale Sfinţilor Apostoli. Glas 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Măriţilor Apostoli ai lui Hristos, ucenicii de Dumnezeu chemaţi, învățători a toată lumea, aflând pe Domnul, Carele este mijlocitor între Dumnezeu și între oameni, de Dânsul cu dumnezeiască cuviinţă v-aţi lipit, şi pe acesta ca pe un Dumnezeu, şi ca pe un om prea desăvârșit, în lume arătat L-aţi propovăduit.

   Apostoli preaînţelepţi, ca cei ce ați fost tăinuitori și arătători ai adevăratei înţelepciuni, rugaţi-vă, ca să se scuture nepriceperea sufletului meu, aprinzând lumina Mângâietorului, şi arzând putrejunea cugetului meu, ca să vă fericesc pe voi, învredniciţi-mă.

   Apostoli de Dumnezeu văzători, sufletul meu cel întunecat de patimi, luminaţi-l, cei ce cu dumnezeieștile învăţături toată lumea aţi luminat, şi aţi împuţinat întunericul idolilor, și acum rugaţi-vă, ca să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae.

Podobie : Ceea ce eşti bucurie…

   Peste florile Bisericii împrejur zburând, ca un pui al cuibului celui de sus al îngerilor, de trei ori fericite Nicolae, pururea strigi lui Dumnezeu pentru noi toți, care suntem în nevoile primejdiilor şi ale ispitelor, şi ne izbăveşti cu rugăciunile tale.

   Pe frumusețile celor nevăzute înconjurându-le, înfricoşata acea mărire a sfinţilor ai cunoscut, Sfinte. Pentru aceea şi cereştile cuvinte ale pururea vieţuitoarelor acelora priviri nouă le arăţi, Preasfinţite.

   Podoaba Sfântului veșmânt cu faptele bune cele lucrătoare mai strălucită o ai lucrat, de Dumnezeu purtătoare, Părinte; pentru aceea şi nouă cu sfinţenie lucrezi cele minunate ale închipuirilor celor deapururea pomenite, izbăvindu-ne pe noi de cumplite răutăţi.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi neispitită de nuntă, care în anii cei mai de pe urmă ai născut pe Dumnezeu, și iarăşi după naştere cu adevărat Fecioară curată te-ai arătat, scaun şi uşă, şi masă de taină, şi sfeşnic în chipul luminii.

LA STIHOAVNĂ

Stihiri Apostoleşti.

    Alăuta Apostolilor cea prea bine întocmită, mişcându-se de Duhul Sfânt, a surpat jertfele urâţilor draci, şi propovăduind pe unul Domnul, neamurile a izbăvit din rătăcirea idolească, şi i-a învăţat a se închina Treimii celei de o fiinţă.

Stih : Către tine am ridicat ochii mei…

   Pe Petru şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm, pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe Ioan, pe Andrei, pe Toma, pe Vartolomeu, pe Simon Cananitul, pe Iacob, pe Filip, şi pe toată adunarea ucenicilor după vrednicie să o lăudăm.

Stih : Miluieşte-ne pe noi Doamne miluieşte-ne…

Mucenicina :

   Prealăudaţilor Mucenici, pe voi pământul nu v-a ascuns, ci cerul va primit, deschisu-s-au vouă uşile raiului, şi înlăuntru fiind, de pomul vieţii vă îndulciţi, rugându-vă lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei : 

   Fecioară prealăudată, Moise cu ochi prooroceşti a văzut taina cea dintru tine, rugul aprinzându-se și nearzându-se; că Focul Dumnezeirii n-a ars pântecele tău, Curată. Pentru aceasta te rugăm, ca pe Maica Dumnezeului nostru, dăruieşte lumii tale pace.

JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă, Sedelne Apostoleşti. Glas 1.

   Înţelepţilor pescari ai lumii, cei ce aţi luat de la Dumnezeu a fi milostivi, rugaţi-vă şi acum pentru noi, care strigăm : Doamne pentru Apostolii Tăi mântuieşte poporul şi cetatea Ta, şi slobozeşte sufletele noastre, din răutăţile ce ne înconjoară.

    Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Cu mreaja cuvântului pescarii şi cu trestia Crucii au rupt împletiturile ritorilor, şi au luminat neamurile, a Te mări cu dreaptă credinţă Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta strigăm Ție, Celui ce i-ai întărit pe dânşii : Mărire Tatălui şi Fiului, mărire Duhului, Celui de o Fiinţă, mărire Celui ce printr-înşii a luminat lumea.

Mărire… Şi acum... A Născătoarei :

   Zămislind fără ardere Focul Dumnezeirii, și născând fără sămânţă pe Domnul, Izvorul vieţii, ceea ce eşti cu daruri dăruită Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.

După a doua Catismă, Sedelne Apostoleşti.

Podobie : Mormântul tău…

   Pe trâmbițele lui Hristos cele cu bun glas, pe înţelepţii Apostoli, pe caii, care au tulburat marea nedumnezeirii, și ca din adânc au tras pe oameni către limanul cel dumnezeiesc al mântuirii, cu darul Duhului, credincioşii cu laude să-i cinstim.

    Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

   Lumina care din Lumina fără de ani mai-nainte a strălucit, în ani cu trupul S-a arătat celor de pe pământ, și lumea a luminat prin voi preafericiţi Apostoli. Pentru aceea toţi cu dumnezeieștile voastre învăţături luminându-ne, cinstim sfântă pomenirea voastră.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Folositoare către Dumnezeu agonisindu-te pe tine, Preacurată, toţi alergăm la Sfântă Biserica ta, cerând ajutor de la tine pururea Fecioară. Deci, izbăveşte-ne pe noi din răutatea dracilor, şi ne răpeşte din osânda cea înfricoşată, pe cei ce te fericim pe tine.

După a treia Catismă, Sedelna.

Podobie : Mormântul tău…

   În Mira nemernicind simţitor Ierarhe, cu mirul cel înțelegător al Duhului uns te-ai arătat Părinte Nicolae, și Mira ai uns-o cu mireasma minunilor tale, care şi acum deapururea verşi mirul celor ce cu miresme de laude voiesc a înmiresma pomenirea ta.

    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

   Pe mucenicii lui Hristos, toţi să rugăm, şi cu dragoste să ne apropiem către dânşii, şi cu credinţă, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră, aceştia împart darul tămăduirilor, aceştia izgonesc cetele drăceşti ca niște păzitori ai credinţei.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Dumnezeieștii ucenici şi Apostoli cu dumnezeieștile învăţături tuturor au propovăduit negrăită naşterea ta, Fecioară preacurată, Născătoare de Dumnezeu, și a ne închina ție cu vrednicie ne-au învăţat, ci ne rugăm ţie, roagă-te dimpreună cu dânşii, să se mântuiască cei ce cu credinţă te cinstesc.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul Sfinților Apostoli 

Cântarea 1-a, Glas 1. 

Irmosul :

   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă cu cuviinţă dumnezeiască întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule ca atotputernică pe potrivnici i-a sfărâmat, israelitenilor prin adânc cale nouă făcând.

   Cu dumnezeieştile străluciri ale Razei celei cu trei Luminători luminându-vă măriţilor, cu adevărat după dar dumnezei v-aţi făcut, Apostoli cei cu chip dumnezeiesc. Pentru aceea după datorie pe voi cu credinţă vă cinstim.

   Preabuni slujitori ai Cuvântului celui pentru îndurare s-au arătat pe pământ cu grosimea trupului, şi cu credinţă împlinitori ai tuturor poruncilor Lui făcându-vă, pururea vă cinstiţi Apostoli.

   Tot luminaţi-mă pururea fericiţilor cu luminătoarele străluciri ale Preasfântului Duh pe mine cel acoperit cu întunericul păcatelor, şi către calea pocăinţei arătat îndreptaţi-mă.

A Născătoarei :

   Ceea ce eşti bucuria Apostolilor, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană Stăpână, ca ceea ce eşti Maică a Celui ce a grăit întru dânşii cu dumnezeiască cuviinţă; roagă-te dimpreună cu dânşii, ca să mă izbăvesc de focul gheenei.

Alt Canon, al Sfântului Nicolae.

Cântarea 1-a,

Irmos : Cântare de biruinţă…

   Cu cununile dreptăţii împodobindu-te, şi lângă scaunul darului stând Nicolae, pe cei ce cu cântări de laude acum te încununează cu credinţă mântuieşte-i cu rugăciunile tale.

   Cela ce ai primit darul tămăduirilor, preafericite Nicolae, rănile sufletului meu cu rugăciunile tale vindecă-le, şi de ispitele, care mi se întâmplă, cu solirile tale izbăveşte-mă.

   Cu puterea rugăciunii tale Nicolae sufletul meu cel cu totul slăbănogit de păcate îl îndreptează, şi din greutăţile vieții izbăveşte-i pe toţi.

A Născătoarei :

   Întunecările minţii mele cu lumina ta goneşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi de veşnicul întuneric izbăveşte-mă ca pururea să laud măririle tale.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Cela ce însuţi ştii neputinţa fiinţei omeneşti, și cu milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu puterea de sus, ca să-Ți strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită a negrăitei măririi Tale, Iubitorule de oameni.

   Cela ce însuşi este Dumnezeul cel nevăzut, întrupându-Se, S-a văzut, şi pe voi ucenici v-a ales, care ați vestit în toată lumea numele Lui, și mărirea cea mai presus de lume, preafericiţi dumnezeieşti Apostoli.

   Ție unuia am greşit Hristoase, Ție unuia am păcătuit, şi sufletul rău mi-am spurcat, ci cu mila Ta curăţeşte-mă şi mă mântuieşte pe mine, carele am rugători pe înţelepţii Tăi Apostoli, Cela ce eşti unul lesne spre împăcare Iisuse.

   De amărăciunea patimilor şi a gândurilor, şi de tot păcatul ca nişte milostivi Apostoli, izbăviţi-mă, cu pocăinţa îndulcind cugetul meu, ca cei ce dumnezeiasca îndulcire purtaţi în inimă, prealăudaţi Apostoli.

A Născătoarei :

   Cu slujitorii cei fără, materie, Fecioară, neispitită de nuntă, cu toate puterile cele de sus, cu mucenicii şi cu Apostolii, roagă pe Hristos, pe Carele l-ai întrupat din preacurate sângiurile tale, ca să se mântuiască robii tăi.

Alt Canon,

Irmos : Să se întărească inima mea…

   Cela ce eşti podoaba arhiereilor, dumnezeiască, bună mireasmă a Duhului, cu rugăciunile tale cele a mir mirositoare goneşte patimile cele puturoase ale inimii mele, înţelepte Nicolae rogu-mă.

   Cu lene cheltuindu-mi viața mea eu ticălosul, mă tem de înfricoşată judecata Ta, Hristoase, la care să nu mă osândeşti, înblânzindu-Te cu sfintele mijlociri ale lui Nicolae.

   Cela ce în tot chipul eşti împodobit cu dumnezeiescul dar, Ierarhe Părinte Nicolae, de tot felul de ispite, şi de primejdii mântuiește-mă, pe mine carele scap sub acoperământul tău cel cinstit, Preafericite.

A Născătoarei :

   Izbăveşte-mă de toată înconjurarea, şi de multe sminteli ale şarpelui, şi de veșnicul foc, şi de întuneric, ceea ce ești cu totul fără prihană, care ai născut oamenilor pe Lumina cea neînserată.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Munte pe tine umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avvacum cu ochii cei de departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.

   Mările necredinţei celei fără de Dumnezeu cu suirile voastre tulburându-le, cai de Dumnezeu aleşi ai lui Hristos, pe vrăjmaşul cel gândit l-ați cufundat şi pe oamenii cei cufundaţi, spre mântuire i-aţi tras, măriţilor Apostoli.

   Vase fiind ale dumnezeieştilor străluciri, ale Duhului, sufletul meu cel întunecat, și primitor de tot felul de patimi cu lumina pocăinţei luminaţi-l, de Dumnezeu fericiţilor dumnezeieşti Apostoli.

   Nori, care aţi plouat apa vieţii, sufletul meu cel înţelenit de uscăciunea patimilor, dumnezeieşte adăpaţi-l, şi-l faceţi să odrăslească spic de fapte bune şi mântuitor, preamăriţi Apostoli.

A Născătoarei :

   Prooroci, Apostoli, preamăriți Mucenici, cu Maica Izbăvitorului rugaţi-vă cu dinadinsul, ca să ne izbăvim de păcate şi de veșnica muncă, şi de ispite, şi de primejdii, și de necazuri.

Alt Canon,

Irmos : Cu Duhul mai-nainte văzând…

   Ca cela ce eşti al tuturor poruncilor lui Dumnezeu împlinitor, cu rugăciunile tale ajută-ne, sa păzim așezămintele de lege, care duc spre mântuire, şi ne izbăveşte de toate ispitele cele ce ne vin asupra, Părinte Ierarhe Nicolae.

   Călătoria vieţii întru Hristos cu cuvioşie săvârşindu-ţi, căile noastre cele către Dânsul îndreptează-le, ca fugind de căile amăgitorului, să ajungem la mântuirea cea desăvârşită, de Dumnezeu purtătorule Părinte Nicolae.

   Cela ce toate măiestriile vrăjmaşului le-ai adormit cu dumnezeieştile privegheri, înţelepte Nicolae, pe noi cei ce priveghem şi lăudăm pe Dumnezeu, şi te punem pe tine către Dânsul mijlocitor, pe toţi Părinte dăruieşte-ne cu dar.

A Născătoarei :

   Înţelegându-te Proorocul cu Dumnezeiescul Duh, munte cu umbra deasă, mai-nainte te-a scris Curată carele pe cei ce se topesc cu văpaia multelor greşale, prin mijlocirile tale cele bineprimite Născătoare de Dumnezeu îi umbreşti acum cu darul.

Cântarea a 5-a,

Irmosul :

   Cela ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează inimile celor ce cu bunăcredinţă Te laudă, cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe.

   Arătatu-v-aţi munţi, prealăudaților Apostoli, dintru care pică dulceaţă, şi veselitoare bucurie, şi toată amărăciunea diavolului surpându-o, pe credincioşi îi îndulciţi.

   Pe Hristos, Cel ce a venit ca un străin în ale Sale l-aţi cunoscut, şi curat de Dânsul v-aţi alipit, pentru aceea de vătămarea celui străin izbăviţi-mă, dumnezeieştilor Apostoli ai Cuvântului.

   Rănile sufletului meu cele ascunse vindecă-le, Îndurate, cu sfintele rugăciuni ale celor ce au propovăduit în lume dumnezeiască venirea Ta, şi patimile, şi Învierea cea din morţi.

A Născătoarei :

   Cu toţi cei fără de trupuri, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce L-ai întrupat, de faptele dobitoceşti, şi de dulceţile cele aducătoare de moarte să izbăvească pe robii tăi.

Alt Canon,

Irmos : Răsari nouă…

   În curţile Domnului te-ai sădit, Ierarhe, Părinte Nicolae, şi ca un măslin roditor cu darul acum veselind feţele tuturor cu untul de lemn al ostenelilor tale.

   Rugăciune acum fă Părinte pentru robii tăi, ca să luăm iertare de greşale, şi să ne izbăvim de necazul ce ne cuprinde, și de toată strâmtorarea.

   Pe tine caldul folositor către Domnul te rugăn să nu ne laşi pe noi, Sfinte, fără ajutor, ci cu obișnuitele tale rugăciuni mântuieşte-ne.

A Născătoarei :

   Casă a lui Hristos în chipul luminii fiind Fecioară de Dumnezeu dăruită, cu rugăciunile tale pe noi care lucrăm cele cuvioase fă-ne case ale Tatălui, Fiului, și Duhului.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.

   Cu mrejele cele cuvântătoare ați vânat neamurile către cunoştinţa Celui ce S-a arătat spre înnoirea oamenilor o de Dumnezeu fericiţi Apostoli, pe Carele cu dinadinsul pentru lume rugaţi-L.

   Suflete al meu smerite, suflete ticăloase, suflete nepocăite, pocăieşte-te, şi strigă lui Hristos, greşit-am, curăţeşte-mă Iubitorule de oameni pentru rugăciunile Apostolilor ca un Preabun.

   Cela ce lui Israil dedemult ai izvorât apă din piatră Atotputernice, dezleagă împietrirea mea Hristoase, și mă fă, să-ți aduc ploi de lacrimi pentru rugăciunile Apostolilor, ca un mult-Milostiv.

A Născătoarei :

   Fecioară, pe Cel ce bine a voit a Se naşte din tine pentru bunătate, roagă-L ca pe Făcătorul și Dumnezeu, să mântuiască de ispite şi de înconjurări pe cei ce totdeauna nădăjduiesc întru tine, Preasfântă.

Alt Canon,

Irmos : Prorocului Iona…

   Având mulţime de îndurări, mulţimea răutăților mele împuţinează-o, Înţelepte, îndreptându-mi viața, care se înviforează pururea în valurile păcatelor.

   Vitejeşte ai călcat pe vrăjmaşul, Înţelepte, pe carele a-l sfărâma întăreşte-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, Nicolae, care ne-am îmbogăţit cu tine dumnezeiescul apărător.

   Cela ce ai fost adevărat arhiereu al Mirelor, umple de mireasmă simţirile sufletului nostru Părinte, izgonind pururea patimile cele împuţite, şi vătămătoare.

A Născătoarei :

   Măriri ţi-a făcut Hristos ţie, Preacurată, pe Carele roagă-L pururea, ca să mărească întru mine milele Sale cele bogate, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 7-a, 

Irmosul :

   Cuptor gândit te înţelegem credincioşii pe tine Născătoare de Dumnezeu; că, precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat, și pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Izvorul vieţii, Iisus Domnul fiind, pe ucenici i-a slobozit ca pe nişte izvoare, adăpând cu apele cunoştinţei de Dumnezeu toată partea cea de sub soare, şi cântând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Foc gândit în inimi purtând pe dumnezeiescul Dar al lui Hristos, aţi ars ucenici materia nedumnezeirii. Pentru aceea ardeţi patimile mele cele materialnice ale celuia ce strig : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

   De munca focului izbăveşte-mă Dumnezeule pentru rugăciunile măriţilor Tăi ucenici, şi să nu mă lepezi de la faţa Ta, pe cela ce strig întru pocăinţă : Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

A Născătoarei :

   Din păcate şi din patimile cele făcătoare de stricăciune, scoate-mă Doamne, Cel ce te-ai născut din Maica cea dumnezeiască, dăruind nestricăciune tuturor celor ce cântă : Dumnezeul părinților, Cel lăudat şi preamărit.

Alt Canon,

Irmos : Cela ce în cuptor…

   Cu întăritoare rugăciunea ta, Înţelepte, întăreşte cu tărie și starea inimii mele pe piatra prealuminatelor poruncilor lui Dumnezeu, și mă mântuiește nerăsturnat din meşteşugirile cele vătămătoare ale vrăjmaşului începătorului răutăţii.

   Dezlegare de greşale dă-ne nouă, şi de ispite ce vin asupră-ne, Sfinte Nicolae, cel ce eşti folositor tuturor credincioşilor, şi temelia arhiereilor.

   Eu sunt sluga cea vicleană, ce am ascuns talantul, care am luat să-l lucrez Bunule şi mă tem de judecata cea de acolo, la care Dumnezeule al tuturor să nu mă osândeşti.

A Născătoarei :

   Pe tine, ceea ce eşti cu totul sfântă fără prihană, Curată, robii tăi totdeauna ziua şi noaptea te rugăm cu cuget zdrobit, izbăvire de multe păcate dă-ne nouă ceea ce eşti bună.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare cu podoaba buneicredințe, mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca pe nişte raze, Soarele cel mare v-a tins în toată lumea pe voi Apostoli luminând pe credincioşii cei ce strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca nişte păstori cuvântători fiind, ca niște miei ai Păstorului, ca nişte oi ale Mielului și Izbăvitorului nostru, Dumnezeu, văzători de Dumnezeu Apostoli, rugaţi-vă neîncetat, ca să mă izbăvesc de lupul cel gândit, şi de partea caprelor cea cu durere.

   Suflete ticăloase suspină şi strigă Domnului : Greşit-am mai mult decât toţi, şi am nelegiuit cumplit, curăţete-mă şi mă mântuieşte, ca pe desfrânata, ca pe vameşul, şi ca pe tâlharul, Îndurate ! Pentru rugăciunile Apostolilor cele bineprimite.

A Născătoarei :

   Cu îngerii Maică a lui Dumnezeu, şi cu Apostolii, şi cu mucenicii, şi ca proorocii roagă pe Hristos, să mântuiască pe cei ce strigă : Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : De Carele se spăimântează…

   Stând pe muntele dumnezeieştilor fapte bune, cunoscut marginilor te-ai văzut, cu arătările înaltelor minuni Nicolae. Pentru aceea toată limba te cinsteşte în veci.

   Gustând Cuvioase, din dumnezeiasca dulceaţă, ai urât amărăciunea a tot felul de dulceți, din care pe noi ne izbăveşte rugând pe Hristos, să înceteze primejdiile ce se scoală asupra noastră.

   Ca un stâlp neclintit, şi întărire credincioşilor, pe mine cel ce pururea mă clătesc de răutăţile vieţii, și de ameninţările dracilor, întărește-mă preafericite Nicolae, cu rugăciunile tale.

A Născătoarei :

   Tămăduieşte patimile inimii mele, rogu-mă Fecioară, ceea ce ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, şi părţii drepţilor părtaş mă arată, rugând pe Hristos.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Chipul curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.

   Dumnezeieşti şi luminoase făclii ale Sfântului Duh arătându-vă fericiţilor, toată lumea o aţi luminat cu strălucirile cinstitei şi preaînţeleptei propovăduiri, împuţinând întunericul idolilor.

   Dumnezeieşti vițe ale viei celei gândite fiind, dumnezeieşti struguri aţi odrăslit, izvorând vinul cel de mântuire, măriți Apostoli. Pentru aceea izbăviţi-mă de beţia dulceţilor.

   Mă cutremur ticălosul, gândind de înfricoşata aceea judecată a Ta, Hristoase al meu, că cu fapte de ruşine şi spurcate acum sunt înfăşurat, și mai-nainte de judecată sunt osândit; pentru aceea miluieşte-mă, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi.

A Născătoarei :

   Însăţi ai îndumnezeit pe oameni, născând pe Cuvântul întrupat, pe Carele roagă-L, cu Apostolii și cu mucenicii, Preasfântă Fecioară, dumnezeiască Mireasă, pentru noi cei ce cu credinţă te fericim și te cinstim.

Alt Canon,

Irmos : Pe norul cel purtător…

   Ca pe un Ierarh al lui Hristos, şi ca pe o stea de lumină strălucitoare, ca pe un însuţi de minuni făcător, ca pe un izvor de tămăduiri, ca pe un ajutor în scârbe, ca pe un prea-fierbinte solitor al celor ce te cheamă pe tine întru nevoi, Părinte, cu sfinţite cântări te lăudăm.

   Pe tine marele păstor şi următor întru toate al Începătorului păstorilor, Hristos, cu dinadinsul te rugăm, dintru înălţimile cele sfinţite, Nicolae, paşte pe robii tăi, izbăvindu-i pururea de toate greutăţile vieţii.

   Acum sfârşitul se apropie, ce te leneveşti o suflete al meu; Ce nu te sârguieşti a sluji cu plăcere lui Dumnezeu; Grăbeşte, deşteaptă-te de acum înainte, şi strigă, Iubitorule de oameni miluieşte-mă, pentru rugăciunile lui Nicolae, îndreptând viaţa mea întru bunătăţi.

A Născătoarei :

   Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel ce sunt întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi întru lene vieţuiesc, şi mânii pe Dumnezeu, luminează-mă ceea ce eşti cu totul fără prihană, povățuindu-mă spre lucruri bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

Luminânda, la sfârşitul cărţii.

LA STIHOAVNA LAUDELOR 

Stihiri Apostoleşii. Glas 1.

   Alăuta Apostolilor cea preabine întocmită, mișcându-se de Duhul Sfânt, a surpat jertfele urâţilor draci, şi propovăduind pe unul Domnul, pe neamuri a izbăvit din răutatea idolească, și le-a învățat a se închina Treimii celei de o Fiinţă.

     Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Pe Petru şi pe Pavel cu un glas să-i lăudăm, pe Luca, pe Matei, pe Marcu, pe Ioan, pe Andrei, pe Toma, pe Bartolomeu, pe Simon Cananitul, pe Iacob, pe Filip, şi pe toată ceata ucenicilor după vrednicie să o lăudăm.

     Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

   Veseliţi-vă mucenicilor întru Domnul, că cu bună luptă v-aţi nevoit, împăraţilor v-ați împotrivit, şi pe tirani i-aţi biruit, de foc și de sabie, și de sălbaticele fiare, care vă mânca, trupurile, nu v-ați înfricoşat, lui Hristos dimpreună cu îngerii cântare înălțând, din ceruri cununi aţi luat, rugati-vă, să dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei : 

Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

   Prooroceşte pe Fecioara să o lăudăm, năstrapă de aur a manei, rug nears, şi masă, şi scaun, sfeşnic de aur, carele ține făclia, și munte netăiat, și chivot al sfinţeniei, și ușă a lui Dumnezeu.

JOI LA LITURGHIE

   Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai, iar Hristos prin Cruce pe tâlharul l-a băgat într-însul carele striga : Pomenește-mă când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Cei ce aţi luminat marginile lumii cu Dumnezeieștile raze ale dogmelor voastre, şi întunericul relei păgânătăţi aţi risipit, şi către lumina cea neapusă mutându-vă, pururea vă fericiţi.

   Pe Înţelepciunea cea ipostatnică a Tatălui avându-o, ucenici ai lui Hristos, Care v-a înţelepţit pe voi pe toţi, cu îndrăzneala propovăduirii voastre lumea o aţi luminat, şi către dumnezeiască cunoștință o ați mutat. 

Mucenicina :

   Răbdând muncile, ca nişte fără de trupuri, pătimitori ai lui Hristos, pe toţi vrăjmaşii cei trupeşti de tot i-aţi biruit; pentru aceea de către toţi oamenii pururea vă fericiţi.

Mărire…

   Treimii să ne închinăm credincioşii, împreună cu Tatăl, Fiului şi Duhului Celui viu, Unimei celei nedespărţite şi neosebite, şi împreună de un Scaun, strigând : Sfânt eşti Dumnezeule întreit Sfinte.

Și acum… A Născătoarei :

   Fericimu-te, Preacurată, precum ai proorocit, că pe Dumnezeu ai născut, pe Carele l-a propovăduit ceata Apostolilor, cu care cere nouă izbăvire greşalelor, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

SLUJBA DE VINERI

JOI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… Stihirile Crucii. Glas 1. 

Podobie : Ceea ce ești bucuria…

   Prin lemn dedemult strămoşul a gustat moarte, iar acum prin cinstitul lemn tot credinciosul se izbăveşte din osânda morţii, toată suflarea lăudând, să mărim pe Cel ce cu vrerea S-a răstignit pentru noi, şi marginile a luminat.

   Împietrit cu inima şi cu cugete viclene, deznădăjduit cu totul, şi osândit fiind, strig către Tine, Cuvântule al lui Dumnezeu, greşalele cele ascunse, şi pornirile cele fără de rânduială ale gândurilor mele alină-le ca un milostiv.

   Cu Crucea Ta, Hristoase Îndurate ne lăudăm, şi cu dânsa surpând înşelăciunea vrăjmaşului, neîncetat te lăudăm mult-Milostive, că înălțându-Te ca un Bun de voie pe dânsa, a noastră mântuire ai lucrat în mijlocul pământului.

Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

   Pe tine, Preasfântă Fecioară, te scriu mântuirea mea de-a pururea, întru tine nădăjduiesc a mă mântui, drept aceea din toată vătămarea din stricăciune, din patimi şi din răutatea cea nădăjduită, şi mai ales de voirea cea nemilostivă, și iubitoare de argint, răpeşte-mă.

   Pe tine, Fecioară Stăpână, iarăşi te chem împotriva acestei patimi a iubirii de argint, că cu adevărat mai mult mă tem de pornirea acesteia, decât de o fiară sălbatică, căci iubirea de argint scumpindu-se și de mici lucruri, se judecă pentru dânsele.

   Născătoare de Dumnezeu, dă-mi virtute tare, ca să mă arăt totdeauna cu preablândă voire şi cu bună dragoste către săraci şi străini, şi către mulţimea lipsiţilor, şi ca să îmbrăţişez necâştigarea, care poate să mă apropie către Dumnezeu.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Dacă a văzut Fecioara cea fără prihană pe Mielul răstignit pe Cruce, tânguindu-se striga : Preadulcele meu Fiu, ce nouă şi preamărită vedere este aceasta ? Cum Cela ce ţii toate cu palma Te-ai pironit pe lemn cu trupul.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Crucii. Glas 1.

   Crucea s-a înfipt în locul Căpăţânii, şi a înflorit nouă nemurire din izvorul cel pururea curgător al coastei Mântuitorului.

Stih : Către tine am ridicat ochii mei…

   Zid nesurpat este nouă cinstita Cruce a Mântuitorului, că întru dânsa nădăjduind, ne mântuim toți.

Stih : Miluieşte-ne pe noi Doamne miluieşte-ne…

Mucenicina :

   Pentru rugăciunile tuturor sfinților Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o nouă, şi ne mântuieşte pe noi ca un Îndurat.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Gustarea cea amară dedemult a lui Adam o ai îndulcit gustând fiere şi oțet, înălţându-Te pe lemn preadulcele meu Fiu ca un osândit cel drep. Pentru aceea pe mine cea otrăvită cu patima Ta, îndulceşte-mă Stăpâne, înviind ca un Atotputernic, Fecioara grăia lăcrimând.

VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă. Sedelne. Glas 1.

   Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă poporului nostru asupra vrăjmaşilor dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

    Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui, că sfânt este.

   Răstignindu-te Tu, Hristoase, a pierit tirania, şi puterea vrăjmaşului s-a călcat, că nici înger, nici om, ci Tu însuţi Doamne ne-ai mântuit pe noi, mărire Ție.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul tău…

   Cela ce prin Crucea Ta pe vrăjmaşi ai biruit Mântuitorule, risipeşte ca praful eresurile lor, iar cornul cinstitei Tale Biserici îl înalţă, opreşte Doamne viforul lor cel pornit asupra noastră, şi împacă mulţimile dreptcredincioşilor, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

După a 2-a Catismă, Sedelne.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe dânsul pironindu-Te, Cela ce eşti viaţa tuturor, raiul ai deschis tâlharului celui ce a venit la Tine cu credinţă Mântuitorule, şi s-a învrednicit desfătări mărturisindu-se Ție, pomeneşte-mă Doamne. Primeşte dar, precum pe acela, şi pe noi, care strigăm, greşit-am toţi, ci cu milostivirea Ta nu ne trece cu vederea.

    Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.

Podobie : Mormântul tău…

   Arma Crucii oarecând s-a arătat în războaie binecredinciosului împărat Constantin asupra vrăjmaşilor prin credinţă nebiruită biruinţă. De aceasta se cutremură puterile cele potrivnice; aceasta s-a făcut și credincioşilor mântuire, și lui Pavel laudă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Văzându-te mort şi gol pe lemn, cumplit mă rănesc, şi rărunchii mi se tulbură, Fiul meu Preabunule, şi Dumnezeule Atotputernice, cea cu totul fără prihană cu suspinuri striga, pe care să o lăudăm, ca pe o Maică a Domnului, și cu credinţă să o mărim.

După a 3-a Catismă, Sedelne.

Podobie : Mormântul tău…

   Pe Cruce pironindu-Te de voie Îndurate, ai îndumnezeit ființa noastră cea stricată, și pe pierzătorul de oameni balaur l-ai omorât, ci întăreşte lumea întru dreapta credinţă, şi surpă ridicările ereticilor, cu cinstită Crucea Ta.

    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Mucenicina :

   Întru Tine lauda nevoinței, şi vrednicia cununilor, măriţii purtătorii de chinuri s-au îmbrăcat Doamne, că cu răbdarea bătăilor pe cei fărădelege au biruit, şi cu puterea dumnezeiască din cer biruinţă au primit. Pentru rugăciunile lor dăruiește-ne Dumnezeule mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Mormântul tău…

   Nespurcata mieluşea, pe Mielul şi Păstorul văzându-L pe Cruce, ca pe un miel junghiat, obrazul îşi zgâria, şi plângând grăia : O îndrăzneală a spurcaţilor ucigaşi iudei, şi dumnezeiască îndelungă-Răbdarea Ta, Fiul meu, căci voind ai pătimit.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul Crucii 

Facere a lui Iosif. 

Cântarea 1-a, Glas 1. 

Irmosul :

   Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat în Egipt lui Moise, şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a preamărit.

   Suferit-ai a pătimi pentru noi, Cela ce eşti cu firea fără patimă, şi cu tâlharii răstignindu-Te, pe vrăjmaşul cel începător de răutate l-ai omorât Cuvântule, şi ai mântuit pe cei ce Te laudă.

   Cela ce ești răsăritul răsăriturilor către apusurile firii noastre celei lăpădate ai venit Iisuse, pe Carele soarele văzându-Te răstignit, şi-a strâns lumina.

Mucenicine :

   Moarte pricinuitoare de viaţa cea veșnică bine schimbându-o pătimitorilor, cereştii împărăţii v-ați învrednicit. Pentru aceasta vă măriţi și vă fericiţi.

   Cei ce patimilor lui Hristos bine aţi urmat, patimile oamenilor le vindecaţi, cu meşteşug doctoricesc de taină, și cu cuvântul goniţi duhurile, Sfinţilor Mucenici.

A Născătoarei :

   Ca pe un miel pe Hristos răstignit pe Cruce văzându-L mieluşeaua, tânguindu-se striga : Unde a apus frumuseţea Ta îndelung-Răbdătorule, Fiule, Cela ce eşti mai-nainte fără început ?

Alt Canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a,

Irmosul acelaşi :

   Întru noianul relelor, şi în viforul patimilor înviforându-mă Curată cinstită, chem liniştea ta, mântuiește-mă, că ești adăpostirea credincioşilor.

   Mai-nainte curăţinduţi-se sufletul, cu lumina Dumnezeiescului Duh în pântece ai primit toată raza Tatălui, drept aceea risipeşte întunericul păcatului meu, Fecioară curată.

   Pe cortul cel ceresc, şi chivotul cel sfânt, întru care Hristos a zidit casa Sa, şi te-a arătat curăţitoare, ca pe o mântuire a noastră te mărim.

   Tu eşti scăparea cea prea-tare a neamului omenesc, zid și acoperământ, şi liman, şi puternică folositoare întru răutăţile vieţii, prealăudată de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Carele peste ape ai întărit cerul al doilea, și ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

   Pe Cruce Ți-ai întins palmele şi dumnezeieştile degete le-ai sângerat, pe Adam lucrul mâinilor Tale din mâna cea ucigaşă izbăvindu-l, Stăpâne, ca un Bun şi Iubitor de oameni.

   În coastă cu suliţa Te-ai împuns Stăpâne, ca să îndreptezi alunecarea coastei, pe lemn Te-ai înălţat, ca în rai pe cela ce dedemult s-a primejduit prin rodul lemnului să-l bagi împreună cu tâlharul cel mulțumitor.

Mucenicine :

   Pe întăririle Bisericii, pe turnurile buneicredinţe, pe surpătoni vrăjmaşului, pe mucenicii Domnului, cu cuget curat, întru cântări să-i lăudăm.

   Ca nişte dumnezeieşti viţe fiind ale viei celei gândite, mucenicii, struguri au adus arătat, vărsând vinul răbdării, cel ce veseleşte inimile tuturor credincioşilor.

A Născătoarei :

   Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Prealăudată Fecioară, carele pe cei stricaţi cu rodul prin lemnul Crucii Sale i-a făcut părtaşi nestricăciunii, cu dumnezeiescul Dar.

Alt Canon,

Irmos : Întăreşte Doamne, Biserica Ta…

   Întru lumina Fiului tău Stăpână risipeşte negura greșalelor mele cu rugăciunea ta.

   Ca ceea ce ai adâncimea minunilor, şi izvorul tămăduirilor Preacurată, spală toată întinăciunea cea din păcat a sufletului meu.

   Negrăitei naşterii tale ne închinăm binecuvântată, chemându-te spre rugăciune : Roagă-te să se izbăvească de toată nevoia cei ce te laudă pe tine, Preacurată.

   Împlinire a nădejdilor, şi dumnezeiesc acoperământ, folosire şi zid de mântuire pe tine Maica Cuvântului te-am câştigat, strălucește-mi lumina pocăinţei.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, grăia Proorocul, şi Te-am preamărit, Iubitorule de oameni.

   Dătător de lege drept fiind, cu cei fărădelege Te-ai socotit, şi pe lemn Te-ai răstignit, Făcătorule de bine Doamne, vrând ca să îndreptezi pe toţi.

   Spăimânta-tu-s-au puterile îngereşti, văzându-Te pe Tine, Soare, înălţat pe Cruce, şi stăpâniile întunericului cu putere biruindu-le.

Mucenicine :

   Daruri de tămăduiri din darurile Duhului scoţând mucenicii, cu darul încetează patimile cele stricătoare de suflet ale tuturor.

   Lepădând dormitarea lenevirii purtătorii de chinuri, cu privegherea dumnezeieștii credinţe, pornirile fiarelor le-au adormit, şi bucurându-se au pătimit.

A Născătoarei :

   Vai mie Fiule, cum Te văd pe lemn răstignit şi fără dreptate omorât, Cela ce dai viață tuturor, Fecioara plângând a grăit.

Alt Canon,

Irmos : Cunoscut-am Atotputernice…

   Neruşinată curăţitoare pe rugăciunea ta Curată Fecioară toţi credincioşii am câştigat.

   Pe dumnezeiescul cuvânt în pântecele tău negrăit zămislind, naşti pe Dumnezeu, Mântuitorul neamului nostru.

   Zid nebiruit având acoperământul tău, Fecioară, de nevăzuţii vrăjmaşi ne izbăvim.

   Pe cei căzuţi în păcate ridică-i, Fecioară binecuvântată, că eşti nădejdea credincioşilor.

Cântarea a 5-a,

Irmosul :

   Răsari nouă luminată lumina cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

   Pe Cruce cu trupul înălţându-Te, ai chemat neamurile, care nu Te ştiau pe Tine, Judecătorule al tuturor către cunoştinţa Ta, Unule preamilostive Hristoase Dumnezeul nostru.

   Stând Tu la nedreptul divan, drepte Doamne, s-a îndreptat Adam, cel mai-nainte osândit, și strigă : Mărire răstignirii Tale îndelung-Răbdătorule Doamne.

Mucenicine :

   Ca un rai de Dumnezeu sădit Mucenici v-aţi arătat, patimi cinstite ca nişte flori cu bun miros agonisind, cu care se umple de bună mireasmă tot sufletul credincioşilor.

   Să lăudăm pe mucenicii Domnului, pe pomii cei prea-bine înfloriţi şi prea-roditori ai credinţei, care au înflorit roada cea nemuritoare, şi rădăcinile răutăţii le-au smuls.

A Născătoarei :

   Toiagul cel cinstit, carele a odrăslit Ramura cea neveştejită, dacă o a văzut pe lemn înălţată, a strigat : Stăpâne, să nu mă arăţi fără de Fiu.

Alt Canon,

Irmos : De noapte mânecă…

   Pe tine pururea Fecioară, ceea ce eşti puternică sprijineală în ispite, în necazuri şi în cumplite păcate, să te aflăm ajutorare în bună vreme.

   Pe tine ceea ce ai născut mai presus de fire pe Ziditorul a toate, şi ai rămas Fecioară, pururea te laudă oștile îngereşti, Născătoare de Dumnezeu.

   Cu izvorul tămăduirilor tale, şi cu curgerile minunilor tale, spală-mi spurcăciunea, care din păcate s-a lipit de mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

   Pe curăţirea sufletelor noastre în pântece zămislindu-o, Curată, ai născut mântuirea celor ce cu dreaptă credinţă te măresc Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmosul :

   Pe Proorocul l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, și pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.

   Cela ce eşti mai presus decât toată cinstea, ocară ai răbdat, răstignindu-Te pe Cruce, vrând să cinsteşti pe oameni.

   Bătut fiind cu trestia, mi-ai iscălit iertare mie celui robit de amăgitorul, Hristoase Dumnezeul nostru.

Mucenicine :

   Prin durerile pătimirii la repaosul cel fără durere aţi trecut sfinţilor, şi negrăitei bucurii v-ați învrednicit.

   Aprinsu-v-aţi cu cărbunii dragostei lui Hristos. Pentru aceea cu focul împreunându-vă, nearși ați rămas fericiţilor.

A Născătoarei :

   După naştere ca şi mai-nainte de naştere ai rămas, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că ai născut pe Dumnezeu, Carele prin lemn a mântuit pe om.

Alt Canon,

Irmos : Împreună cu Iona strigăm…

   Zdrobirile patimilor mele cele cu durere stăpână tămăduieşte-le cu legătura rugăciunii tale şi-mi dăruiește sănătate.

   Tot zămislit fiind în multe necuvioșii, și cu mintea robit în multe păcate, la acoperământul tău năzuiesc, mântuieşte-mă.

   Toţi cu neîndoită credinţă te rugăm, Preacurată Fecioară, ca să ne dăruiești dezlegare greșalelor, ca ceea ce ești Maică a lui Dumnezeu.

   Ca ceea ce te-ai arătat căruţă Soarelui celui înţelegător cu totul fără prihană, luminează-ne pe noi cei ce dormim în noaptea necunoştinţei.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   Cuptorul Mântuitorule se răcorea, iar tinerii dănţuind cântau : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Răstignindu-Te, zidirea ai clintit, omorându-Te, pe şarpele l-ai omorât : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Adăpatu-s-a cu fiere îndelung-Răbdătorul, izvorând mie celui lipsit de dulceaţa raiului, dulceaţă de mântuire prin dulceaţa mâncării.

Mucenicine :

   Mucenicii cu unghii de fier fiind strujiţi, grăsimea morții o au lepădat, și dumnezeiasca podoabă de la Dumnezeu au luat.

   Cu patimile Preacuratei patimi a lui Hristos urmând, buni biruitori Mucenici, bătăile vrăjmaşilor lesne le-aţi suferit.

A Născătoarei :

   Văzând pe Domnul răstignit, cea fără prihană Născătoarea de Dumnezeu grăia : Vai mie Fiule, cum mori, Viaţa, şi nădejdea credincioşilor.

Alt Canon, 

Irmos : Cela ce te-ai arătat în rug…

   Întru ispite ajutătoare, în primejdii mântuire, Stăpână ştiindu-te, cu credinţă strigăm : Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Preacurată.

   Ca ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă, Născătoare de Dumnezeu, înviază-mă pe mine cel omorât de cumplite păcate, ca să strig : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Din tine, Dumnezeu ieşind, a izbăvit firea din blestem şi a tămăduit durerile tuturor : Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Preacurată.

   Bucură-te bucuria credincioşilor, și izbăvirea întristării, bucură-te curăţitoarea tuturor celor ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântată Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, prealăudată.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de cântare, şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Când Te-ai pironit pe Cruce, Mântuitorule, zidirea s-a clintit, soarele şi-a ascuns razele, şi pietrele s-au despicat, și iadul s-a golit Mântuitorule, neputând suferi puterea Ta.

   Pentru osânda celor lepădaţi osândă ai suferit, pentru cel ce a pătimit goliciune, gol pe lemn Te-ai răstignit, Îndurate. Mare este stăpânirea Ta, şi iubirea de oameni.

Mucenicine :

   Cei ce sunt cu cei fără de trupuri împreună lucrători, ostaşii lui Hristos, cu Crucea ca cu o platoşă îmbrăcându-se, către luptătorul cel împotrivă s-au oştit, şi pe acesta cu frumoasele lor picioare l-au călcat.

   Stând în mijlocul divanurilor legaţi vitejii Mucenici, și fiind lipsiţi de mădulare, au sfărâmat zăvoarele înşelăciunii, şi jertfele dracilor, și capiştile au risipit.

A Născătoarei :

   Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, văzând pe Hristos, Cel unul Preaînalt înălţat pe lemn, şi surpând înălţările vrăjmaşului, cu mare glas Îl lăuda.

Alt Canon,

Irmos : Cântarea celor fără, de trup…

   Îmblânzeşte pe milostivul Dumnezeu și Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă strigă fără tăcere : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Curăţire având rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, noi cei cufundaţi întru adâncul greşalelor strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Pe tine scăpare întru primejdii, și împreună-oştitoare şi folositoare toţi câştigându-te strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Negura cumplitelor valuri mă tulbură, pentru aceasta năzuiesc către limanul rugăciunii tale strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Pe tine rugul cel nears, care te-a văzut Moise, și scară însufleţită, pe care te-a văzut Iacob, şi uşă cerească, prin care a trecut însuși Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări Maică preacurată te mărim.

   O cum poporul cel neplecat dă la Cruce pe însuşi Cel îndelung-răbdător, Carele de voie a sărăcit, şi patimă a primit, și nepătimirii pricinuitor S-a făcut tuturor celor alunecaţi din Adam.

   Răstignire necinstită ai primit Hristoase cu trupul, vrând să cinsteşti pe omul ce necinstit cu necuvântătoarele patimi şi podoaba cea dintâi o a pierdut, mărire îndurării Tale celei mai presus de minte.

Mucenicine :

   Cela ce eşti soarele cel neapus, Hristoase, pe cei ce au mânecat către Tine, și întunericul muncilor l-au trecut cu voia Ta, povăţuieşte-i către lumina negrăitei Tale măriri, şi a strălucirii, şi ne luminează şi pe noi cu rugăciunile sfinţilor.

   Ceata Sfinţilor Mucenici mulţimi de vrăjmaşi gândiți au biruit, şi s-au împreunat cu mulţimile sfintelor puteri, şi mulţimi de patimi ale sufletelor noastre cu voia cea atotlucrătoare tămăduiesc.

A Născătoarei :

   Fecioară cu lumina Luminii celei ce a răsărit din tine cu trup mintea mea o străluceşte, şi inima mea o luminează, gonind întunericul păcatului, și toată faţa lenei mele izgonindu-o.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Stăpână, ceea ce ai mulţime de milostiviri, şi bogate îndurări, tămăduieşte-mi patimile şi rănile, şi durerile trupului, ca după datorie să te măresc.

   Pe tine ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, şi L-ai născut mai presus de fire, şi fecioară ai rămas Preacurată, cu mulţumire te măresc grăind : Bucură-te ajutătoarea păcătoşilor.

   Singură eşti nerătăcită, povățuitoarea credincioşilor, și cale de mântuire, care duce drept către împărăţia cea cu adevărat cerească, Curată nădedea sufletelor noastre.

   Tu ai lucrat nouă Spicul cel ceresc, ceea ce ești cu totul fără prihană, şi te rogi deapururea, şi mântuiești din necazuri şi din primejdii, şi dai curăţire păcatelor tuturor celor ce te laudă.

Luminânda, la sfârşitul cărţii. 

LA STIHOAVNA LAUDELOR

Stihirile Crucii. Glas 1.

   Pe Tine, Cela ce pe lemn Te-ai pironit cu trupul, şi nouă viață ne-ai dăruit, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, Te lăudăm neîncetat.

     Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Prin Crucea Ta, Hristoase, o turmă s-a făcut a îngerilor și a oamenilor și o adunare, cerul şi pământul se veselesc, Doamne mărire Ție.

     Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Mucenicina :

   Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos veniţi popoare toţi să-i cinstim cu cântări și cu laude duhovniceşti, pe luminătorii lumii, şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, dintru carele izvorăsc credincioşilor tămăduiri. Cu rugăciunile lor Hristoase Dumnezeul nostru pace lumii Tale dăruiește, şi sufletelor noastre mare milă.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Înălţatu-te-ai pe Cruce, Îndurate, ca un miel fără de răutate, de voie junghiindu-Te, Fiule preadulce, cu tânguire strigă Mielușeaua cea neîntinată, văzând pe Domnul pe lemn, iar eu mă ard cu inima și mă rănesc, ci laud mila Ta cea nemăsurată.

VINERI FERICIRILE

   Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai, iar prin Cruce pe tâlharul l-a băgat Hristos într-însul, carele a strigat : Pomeneşte-mă, când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Răstignindu-Te, Cela ce eşti fără de păcate, păcatele tuturor le-ai ridicat Hristoase. Și împungându-Te în coastă, râuri de mântuire ai izvorât de sânge şi de apă, zidind de-a doua oară pe cei sfărâmaţi prin stricăciune.

   Pe lemn pironit fiind de voie, Iisuse Dumnezeule, toată înţelegerea cea pătimaşa a lui Adam o ai despironit Îndurate, iar cu cinstitele răni mulţimea dracilor o ai rănit.

Mucenicina :

   Cei ce aţi urmat patimilor, Celuia ce de voie a pătimit cu trupul, măriţilor Mucenici, patimile cele anevoie de vindecat potoliţi pururea, şi bolile oamenilor le izgoniţi, cu puterea Duhului.

Mărire…

   Întocmai puternică de o cinste pe Tine, Treime te numim, pe Dumnezeu Tatăl cel fără de început, și pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, pe o dumnezeiască Începătorie în trei Ipostasuri cu credinţă mărindu-Te.

Și acum… A Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit, Hristoase Dumnezeule, ceea ce Te-a născut cu trup, plângând grăia : Ce Ți-a răsplătit o Fiul meu adunarea cea nemulţumitoare.

SLUJBA DE SÂMBĂTĂ

VINERI SEARA, LA VECERNIE

    La Doamne strigat-am… Stihirile Sfântului de la Minei, pe 6. Iar de nu va fi Minei, să se zică acestea : Glas 1. 

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Prin mâncarea din pom am murit oarecând cu sfatul şarpelui înălţându-mă, şi izgonit din dumnezeiască mărirea Ta, m-am făcut eu ticălosul, pentru aceea m-am omorât de păcat mişelul. Deci, Iubitorule de oameni, Tu ca un singur lesne spre împăcare fă-mă al raiului locuitor.

   Toate părăsindu-le suflete, gândeşte la ceasul tău cel de pe urmă, și ia aminte de sineți spre ieşire gătindu-te, ca nu cândva, venind moartea fără de veste, să te cuprindă aflându-te negătit : Deci te roagă Domnului pururea priveghind, şi lăcrimează.

   Dumnezeule, Cela ce eşti fără de început cu dumnezeiasca Ta putere omoară cugetul patimilor ce mă supără, şi necuvioasele mele mişcări potoleşte-le ca un milostiv, dându-mi iertare greşalelor ca un lesne iertător ca un îndurat şi iubitor de oameni, pentru bogăţia bunătăţii Tale.

Altele, ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, asemenea.

   Sfântă dumnezeiască mireasă pe mine curat, smerit, şi cucernic, blând, lin împodobit, drept şi cuvios, adevărat viteaz înţelept, îndelung răbdător, bun îndurător, şi întreg, neîntinat, fără prihană şi fără spurcăciune mă fă, și lângă acestea şi părtaş raiului.

   Aprindere m-am făcut a dezmierdării celei urâte, izvoditor al greşalelor, şi dascăl al patimilor, povăţuitor al poftelor, pricinuitor al curviei, sfătuitor al cumplitei nestâmpărări, şi încă şi de gândirea acestora mă îndulcesc, ci tu Preacurată, izbăvește-mă de toată pierzarea.

   Cumplit mă tulbură apele cele rele ale păcatului, durerile iadului mă înconjură, şi cursa cea sufletească a morţii mă întâmpină, deci către tine stăpână milostivă strig cu durere din inimă : Grăbeşte acum de mă răpeşte din moartea deznădăjduirii şi din iadul pierzării.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, uşa cea cerească, pe Maica Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trupuri şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat cer şi Biserică Dumnezeirii; aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat pace a adus, şi Împărăţia a deschis. Deci pe aceasta avându-o tărie credinţei apărător avem pe Domnul, ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un Atotputernic.

LA STIHOAVNĂ

Stihiri muceniceşti.

   Mărturisirea voastră sfinţilor, cea din privelişte, a înfricoşat puterea dracilor, şi din înşelăciune pe oameni i-a slobozit. Pentru aceasta și tăinduvi-se capetele, aţi strigat : Să fie Doamne jertfa sufletelor noastre bineprimită înaintea Ta; că pe Tine iubindu-te, am defăimat vremelnica viață, Iubitorule de oameni.

    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

   O cât este de bună neguţătoria voastră sfinţilor, că sângiurile v-ați dat, și cerurile ați moștenit, şi în vreme trecătoare pătimind, în veci vă bucuraţi, cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că lăsând cele stricăcioase, cele nestricăcioase ați luat, şi împreună cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Ființă.

    Stih : Sfinţilor celor de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale, într-înșii.

   Prealăudaţilor Mucenici, pe voi pământul nu v-a ascuns, ci cerul v-a primit, deschisu-s-au vouă uşile raiului, și înlăuntru fiind, de pomul vieţii vă îndulciți : Rugaţi-vă lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

    Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne.

A morţilor :

   Care desfătare a vieţii rămâne neîmpărtăşită de întristare ? Sau care mărire stă pe pământ neschimbată ? Toate sunt mai trecătoare decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile, o clipeală, şi pe acestea toate moartea le apucă. Ci întru lumina feței Tale, Hristoase, și întru îndulcirea frumuseții Tale pe care i-ai ales, îi odihneşte ca un iubitor de oameni.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Bucură-te, auzi de la noi Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ceea ce ești odorul cel cinstit a toată lumea, făclia cea nestinsă, lăcaşul Celui neîncăput, Biserica cea nerisipită : Bucură-te din care S-a născut Mielul, Cel ce ridică păcatul lumii.

SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă, Sedelne, Mucenicina : Glas 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită…

   Ca nişte ostaşi buni cu un cuget crezând, de îngrozirile tiranilor neînfricoșându-vă sfinţilor, cu osârdie ați venit la Hristos, ridicând cinstita Cruce, şi săvârşind alergarea, aţi luat din cer biruinţa. Mărire Celui ce v-a întărit pe voi; mărire Celui ce v-a încununat; mărire Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.

    Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

   Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, milostiveşte-Te, Doamne, și toate durerile noastre tămăduieşte-le, Iubitorule de oameni, rugămu-ne.

     Stih : Sfinţilor celor de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale, într-înșii.

Podobie : Mormântul Tău,…

   Pe mucenicii lui Hristos toţi să-i rugăm, şi cu dragoste să ne apropiem către dânşii, şi cu credinţă, că aceștia se roagă pentru mântuirea noastră, aceştia izvorăsc darul tămăduirilor, aceştia izgonesc taberele dracilor, ca nişte păzitori ai credinței. 

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Gavriil zicând ţie Fecioară bucură-te ! Împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, purtând pe Ziditorul tău. Mărire Celui ce S-a sălăşluit întru tine; mărire Celui ce a ieşit din tine; mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea ta.

După a doua Catismă, Sedelne, Mucenicina şi ale morţilor.

   Întru tine lauda nevoinţei, şi vrednicia cununilor, măriţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat, Doamne, că cu răbdarea bătăilor au biruit pe cei fărădelege, şi cu Dumnezeiască putere din cer biruinţă au primit. Pentru rugăciunile lor dăruiește-ne nouă mila Ta cea mare.

    Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne.

   Stăpânirea morții Hristoase surpându-o, nestricăciune pământenilor ai izvorât, și cei ce cred întru Tine, nu mor, ci vieţuiesc întru Tine. Drept aceea odihneşte Doamne sufletele robilor Tăi, şi-i aşază cu sfinţii Tăi. Pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu, dăruind lor milele Tale.

    Stih : Sufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui, și seminția lor va moșteni pământul.

Podobie : Mormântul Tău,…

   În loc luminos, în ceata drepţilor, odihneşte Mântuitorule pe cei mutaţi la Tine, că, spre Tine şi-au pus nădejdile Iubitorule de oameni, primeşte rugăciune, pentru părinţi, şi fii, a cărora săvârşim pomenirea, şi-i îndreptează ca Cel ce eşti mult milostiv.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Minunea minunilor întru tine, ceea ce eşti cu daruri dăruită, văzând zidirea se bucură, că ai zămislit fără sămânţă, și ai născut negrăit pe cela ce începătoriile cetelor îngereşti a-L vedea nu pot, pe Acesta roagă-L Născătoare de Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Psalmul 50.

CANOANELE

Canonul, Proorocilor și al mucenicilor. 

Cântarea 1-a, Glas 1. 

Irmosul :

   Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit. Că aceea nemuritorule ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcând.

   Mâinilor proorocilor te-ai asemănat Cela ce ții cu mâna Ta marginile, pentru rugăciunile acestora rupe zapisul păcatelor mele Cuvântule, şi mă răpeşte din mâinile vrăjmaşului.

   Prooroceşte făcându-vă mintea voastră primitoare de dumnezeieștile străluciri, v-ați făcut lumină, propovăduind pe Răsăritul cel gândit, măriţi prooroci, luminătorii sufletelor noastre.

Mucenicine :

   Cu sângiurile voastre cele mucenicești fericiţilor, uscând noianul mulțimii dumnezeilor, uscaţi râurile fărădelegilor noastre cu dumnezeieştile ploi ale sfinţitelor voastre rugăciuni.

   Norule cel luminos al purtătorilor de chinuri roagă pe Soarele, Cel ce a strălucit din norul Fecioara, ca să izgonească norii cei întunecaţi ai inimilor noastre, şi de gheenă să ne izbăvească.

A Născătoarei :

   Pe mine cel ce pururea mă alunec cu mintea, şi cu gânduri rele sunt tras şi amăgit, şi nebuneşte cu totul m-am făcut rob vrăjmaşilor, Stăpână nu mă trece cu vederea.

Alt Canon, al morţilor.

Cântarea 1-a, 

Irmosul acelaşi :

   Nemuritorule, Cela ce cu moartea Ta ai sfărâmat porţile şi zăvoarele morţii, deschide Stăpâne celor adormiţi uşile nemuririi celei mai presus de minte, pentru rugăciunile mucenicilor Tăi.

   Ca să ne învrednicim dumnezeieștii vieţii Tale, Te-ai pogorât la moarte, și prăpădind vistieriile ei, pe noi de acolo ne-ai tras şi acum Dătătorule de viață, pe cei mutaţi odihnește-i.

   Cu stricăciunea și moartea mea luându-o, în nestricăciune o ai îmbrăcat, și către petrecerea cea fără de sfârșit, și fericită, o ai înălţat, unde ca un Îndurat pe cei ce i-ai primit odihneşte-i.

A Născătoarei :

   Pe ceea ce a născut pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, să o lăudăm credincioşii, că aceasta Preacurată s-a făcut cale de viață celor morţi; pe care ca pe primitoarea de Dumnezeu, și de Dumnezeu Născătoarea o mărim.

Cântarea a 3-a,

Irmosul :

   Însuţi cela ce ştii neputinţa firii omeneşti, și cu milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu puterea de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a preacuratei măririi Tale, Iubitorule de oameni.

   Lăcaşuri ale Duhului făcându-vă înţelepţilor prooroci, prealuminat aţi arătat pogorârea cea către noi a Cuvântului. Pentru aceasta rugaţi-vă, să se dăruiască luminare şi milă celor ce cu credinţă vă cinstesc.

   În lespezile inimilor voastre, înţelepţilor, legea cea mântuitoare scrisă cu credinţă ați avut, pentru aceasta de Dumnezeu grăitorilor prooroci pe mine cel rău biruit de legea păcatului izbăviţi-mă cu dumnezeieştile voastre rugăciuni.

Mucenicine :

   Întărâtarea cea păgânească a tiranilor, vitejeşte o ați zdrobit, înălţându-vă către Dumnezeu, mucenicilor, pentru aceasta strig : Cu rugăciunile voastre, zdrobiţi pe balaurul ce se trufeşte şi se semețeşte asupra mea.

   Preamăriţilor Mucenici cei ce v-aţi făcut părtaşi dumnezeieştilor pătimiri, şi Împărăţiei celei fără de sfârşit ce va să fie, de patimile trupului sloboziţi-mă, şi de gheenă şi de judecată izbăviţi-mă cu rugăciunile voastre cele către Ziditorul.

A Născătoarei :

   Ceea ce ești lăcaş mai desfătat decât cerurile pe poporul tău ce se adună în lăcaşul tău acesta, ca să te laude, fă-l părtaş lăcaşurilor celor nematerialnice, cu fierbinte rugăciunea ta cea către Hristos, Stăpânul tuturor şi Domnul, pe Carele L-ai născut.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Ca Cela ce ești însuți bun, și însuți mult milostiv, pe cei ce întru bunăcredinţă s-au mutat la Tine, întru cereştile lăcaşuri îi odihneşte, unde este bucuria cea negrăită și desfătarea, unde norul mucenicilor se veseleşte.

   Tu însuţi Mântuitorul meu Te-ai arătat pe pământ fără de păcat, Cela ce ridici păcatele lumii acesteia ca un îndurat, sufletele celor ce s-au mutat cu credinţă odihneşte-le în curţile sfinţilor Tăi, în desfătarea raiului, Iubitorule de oameni.

   Surpând stăpânirea morţii, viața cea fără de sfârşit tuturor credincioşilor ai izvorât, Stăpâne, întru aceasta aşează-i pe aceştia, ce cu bunăcredinţă s-au mutat, trecând cu vederea toate greşalele, şi iertând păcatele lor, Nemuritorule.

A Născătoarei :

   Fără sămânţă ai zămislit Preacurată pe Cuvântul cel pururea veșnic, Carele S-a împreunat cu noi trupeşte, și tăria morții o a dezlegat, şi viață a izvorât, şi cu milosârdia Lui a dăruit morţilor Înviere.

Cântarea a 4-a,

Irmosul :

   Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avvacum cu ochii cei dedeparte văzători mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea noastră și înnoirea.

   Făclii întru Duhul, ce arată pe Cuvântul vieţii, și luminează plinirile pământului, cu taină v-aţi arătat proorocilor, pentru aceea strig : Cu rugăciunile voastre păziţi făclia sufletului meu neadormită.

   Ca nişte râuri arătându-vă pline de ape curgătoare de viață ale Duhului, şi pământul adăpându-l, dumnezeieşti prooroci, inima mea cea topită de uscăciune răcoriți-o pe aceasta, prealăudaţilor.

Mucenicine :

   Înţelepţilor şi prealăudaţilor Mucenici, cei ce cu picăturile sângiurilor voastre aţi stins cărbunii nedumnezeirii, răcoriţi-mă cu roua Duhului, pe mine cela ce mă ard de săgeţile vicleanului cele aprinse.

   Primind rugăciunile mucenicilor ce s-au nevoit pentru Tine, Hristoase al meu, şi pe vrăjmaşul au biruit, răpeşte-mă ca un bun de la văzuţii și nevăzuţii vrăjmaşi, care pururea caută să mă omoare.

A Născătoarei :

   Lăcaş al măririi pe tine Curată ştiindu-te, în Biserica ta cea cinstită adunându-ne cu credinţă, cu dumnezeiască cuviinţă cerem ajutorul tău, Curată Fecioară, şi cu cinstită rugăciune ne mântuim.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Omorând iadul, cu nebiruită puterea ta Cel ce unul Te-ai socotit între cei morți slobod Hristoase, slobozeşte sufletele celor binecredincioşi de osânda cea dintru dânsul, pentru rugăciunile Sfinţilor Mucenici.

   Cela ce ca un Stăpân eşti vrednic, în locul tuturor pe cei din Adam i-ai primit răsplătire şi preţ pentru junghierea Ta. Drept aceea ne rugăm îndurărilor Tale, pe cei mutaţi odihneşte-i, dăruindu-le iertare greşalelor.

   Primit-ai Mântuitorule punere în mormânt, şi pe pământenii cei morţi ce erau osândiţi a locui în mormânturi, i-ai înviat. Şi acum vieţii celei pururea veșnice, pe cei mutaţi învredniceşte-i ca un iubitor de oameni.

A Născătoarei :

   Mântuitu-s-a neamul omenesc prin nașterea ta, că tu ai născut nouă Viața cea ipostatnică, Care lucrează, pierderea morţii, și întoarce către viață, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 5-a,

Irmosul :

   Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credință.

   Preamănţilor prooroci ai lui Dumnezeu, care cu bunăcredinţă aţi strălucit în umbra legii, și lumina dumnezeiescului dar o ați vestit, izbăviţi-mă din umbra păcatului celui purtător de moarte.

   Către Dumnezeu de noapte mânecând, de Dumnezeu strălucite Isaia, te-ai luminat, şi lumină ai fost. Pentru aceasta mă rog ţie : Pe întunecata mea inimă luminează-o cu rugăciunile tale.

Mucenicine :

   Întinzându-vă, şi trupul cu cazne zdrobindu-vă, prealăudaţilor purtători de chinuri, cu ale voastre mădulare ați mărit pe Dumnezeu. Pe Carele rugaţi-L fericiţilor, ca și eu să câştig mărirea cea dumnezeiască.

   Cuvântule al lui Dumnezeu, Preabunule, învredniceşte-mă a zămisli în pântecele cugetului meu frica Ta, și a naşte Duhul mântuirii Tale pentru mucenicii Tăi, care cu totul Te-au iubit.

A Născătoarei :

   Pe tine Fecioară cunoscându-te Maică, a Celui ce cu vrerea Sa toate le-a făcut, la Biserica ta năzuim, întru dânsa cerând, ca prin rugăciunea ta să câştigăm dezlegare greşalelor.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Vindecând veninul morţii, moarte ai primit, și boldul morţii l-ai stricat, deci însuţi odihneşte pe cei ce mai-nainte i-a luat, Dătătorule de viaţă, cu rugăciunile mucenicilor.

   Cela ce ai slobozit pe oameni din omorâre şi din stricăciune, duhurile celor ce s-au mutat cu credinţă aşază-le în corturile sfinţilor Tăi, de unde a fugit toată întristarea, şi veselia s-a sădit.

   De vreme ce ai deschis raiul celui răstignit împreună cu Tine, Stăpâne, primeşte acum sufletele celor ce cu credinţă s-au mutat la Tine, dându-le a se sălășlui în Biserica celor întâi născuți.

A Născătoarei :

   Izbăvind pe cei ce au spre tine anghira nădejdii, către limanul dumnezeieștii voi cu milostivire îi povățuiește, cu îndrăznirea ta cea de Maică, ceea ce ești binecuvântată, și cu totul fără prihană.

Cântarea a 6-a,

Irmosul :

   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile junghierii, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tăria şi îndreptarea.

   Hristoase, Cela ce eşti fără de păcat, pe mine cel primejduit în noianul vieţii, şi aruncat în chitul păcatului, răpeşte-mă ca pe Iona din stricăciune, şi către limanurile vieţii cele prea-liniştite mă îndreptează.

   Ceata proorocilor Te roagă pe Tine, care în lege au strălucit, şi Ție, Celui mai-nainte de lege au slujit Hristoase, Carele Te odihneşti întru dânşii, dăruiește tuturor dezlegare de păcate, ca un milostiv.

Mucenicine :

   Înconjuraţi fiind fericiţilor cu casne și cu bătăi, de Hristos nu v-aţi lepădat. Pentru aceasta pe mine cel înconjurat de asuprelile vrăjmaşului, cu rugăciunile voastre cele către Dumnezeu izbăviți-mă.

   Cu podoabele chinurilor înfrumusețându-vă, ostaşi ai lui Hristos, către frumuseţea tuturor v-aţi apropiat, pentru aceasta vă rog, cu dumnezeieştile voastre rugăciuni să împodobiţi neînfrumuseţarea gândului meu.

A Născătoarei :

   Marie lăcaşul cel curat al Cuvântului, curăţeşte inima mea de patimi, şi vas curat al Dumnezeiescului Duh o săvârşeşte, ca să te laud și să te măresc pe tine cea cu totul lăudată.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Ca un îndurat dăruieşte celor răposaţi iertare păcatelor, veșnica desfătare dându-le, unde străluceşte luminarea feței Tale, şi luminează pe purtătorii Tăi de chinuri.

   Cu sângele cel curs din coasta Ta lumea ai slobozit, deci pe cei mutaţi prin credinţă la Tine, Hristoase, izbăveşte-i cu puterea patimilor Tale, că Tu pentru toţi preţ pe Tine te-ai dat.

   Cela ce dintâi m-ai zidit cu preacuratele Tale mâini, și Duh mi-ai dăruit, şi cumplit căzând la pământ, iarăşi mai frumos m-ai înnoit, însuţi acum sufletele celor mutaţi odihneşte-le.

   În cămara Ta cea purtătoare de lumină a se sălăşlui învredniceşte Doamne, pe cei ce prin credinţa cea întru Tine au adormit, trecând cu vederea păcatele lor ca un bun și îndurat, și mult milostiv.

A Născătoarei :

   Lăudămu-te pe tine binecuvântată Preacurată, prin care nouă celor dintru întuneric și din umbra morţii ne-a răsărit Soarele dreptăţii cel neapus, că tu te-ai făcut nouă pricinuitoare de mântuire.

Cântarea a 7-a,

Irmosul :

   Pe tine Născătoare de Dumnezeu cuptor gândit te înţelegem credincioşii, că precum a mântuit Cel Preaînălţat pe cei trei tineri, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat, şi preamărit.

   Ceata cea preasfințită a proorocilor te roagă Doamne, ca să binecuvintezi cu binecuvântări duhovniceşti pe toţi cei ce te preamăresc, și cu laudă îţi strigă : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Dumnezeieştilor tineri, cei ce cu cereasca răcoreală ați biruit firea focului, izbăviţi-mă din focul cel veșnic pe mine cela ce cânt, şi cu laudă strig : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

Mucenicine :

   Pentru biruinţe muceniceşti mărindu-vă, ați dobândit mărirea lui Dumnezeu, pentru aceea învredniciţi-ne pe noi măririi celei veșnice, Mucenici preamăriţi, care cu bunăcredinţă cântăm : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

   Cei ce aţi încetat pornirile leilor, cu pornirea cea către Domnul pe balaurul, cel ce acum se porneşte asupra noastră, călcaţi-l Mucenici, și mă mântuiți pe cel ce strig cu cuget binecredincios : Dumnezeul părinților Cel lăudat şi preamărit.

A Născătoarei :

   Către Domnul, Cel născut din tine preabună fii mijlocitoare, ca să mă izbăvească din gheenă, și din focul cel veșnic. Și Împărăţiei cereşti să mă învrednicească pe mine cel ce strig : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Cu strălucirile măririi tale celei preacurate a se lumina Hristoase, celor ce din viforul cel lumesc s-au dus la Tine dăruieşte-le, pe care şi împreună cu mucenicii a striga învredniceşte-i : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.

   Nou Adam cu adevărat făcându-Te, Ziditorule al lui Adam, însuți blestemul lui Adam ai pierdut, pentru aceea ne rugăm Ție, pe cei mutaţi odihneşte-i în desfătarea raiului Hristoase, ca un bun și îndurat.

   Cela ce însuţi ca un Dumnezeu bun şi milostiv ştii neputinţa firii noastre, pe toţi cei ce i-ai mutat îi aşază, unde cercetează lumina cea neapusă a feţei Tale, Hristoase; Dumnezeul părinţilor Cel preamărit.

A Născătoarei :

   Umbrele legii, şi vorbele cele acoperite dedemult, cu naşterea ta au trecut Maica lui Dumnezeu, că tu ai răsărit nouă lumina dumnezeiescului Dar, prin Care ne-am izbăvit de blestemul cel dedemult Preacurată, lăudând pe Dumnezeu cel preamărit.

Cântarea a 8-a,

Irmosul :

   În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ispitindu-vă prooroci, şi pentru Hristos cu nedreptate izgonindu-vă de ispite şi de munci, izbăviţi-ne pe noi care cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Ca nişte vase ale dumnezeieştilor daruri, de Dumnezeu grăitorilor prooroci, rugaţi-vă ca să ne facem şi noi lăcaşuri ale Duhului, care strigăm : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Mucenicina :

   Legându-vă mucenicilor, toată răutatea vrăjmaşului ați dezlegat, pentru aceasta pe mine cel ferecat cu păcate, izbăviţi-mă înţelepţilor, cel ce cânt : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Dătătorul de lumină, Dumnezeu, Fecioară cu totul luminată, luminează ochii inimii mele cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, ca să cânt : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Mântuitorule, pentru rugăciunile mucenicilor, pe credincioşii cei ce i-ai mutat îndreptându-i prin credinţă, arată-i stătători de-a dreapta Ta, ca să cânte : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Toată întinăciunea robilor Tăi celor adormiţi spălându-o cu roua iubirii Tale de oameni, învredniceşte-i să Te laude pe Tine cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cela ce ai toată stăpânirea morţii, şi a vieţii, pe cei adormiţi întru credinţă, binevoiește să dobândească strălucirea Ta, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Pricinuitoare a mântuirii, şi a petrecerii în vecii netrecuţi, și a strălucirii, te-ai făcut nouă Curată cu totul fără prihană. Pentru aceasta te lăudăm toate lucrurile, şi te preaînălţăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmosul :

   Chipul curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.

   Ca să se arate mai-nainte lăcaşurilor celor sfinţite pogorârea Ta, Hristoase, vase alese ai arătat pe proorocii Tăi, printr-înşii mai-nainte arătând cele ce vor să fie. Prin care Te rugăm, să dăruieşti nouă îndurările Tale.

   Arătatu-te-ai proorocilor, Stăpâne, pe cât puteau să vadă strălucirea Ta, cu ale cărora rugăciuni fă-ne primitori curatelor străluciri celor întru Tine, curăţind sufletele noastre de patimile cele din păcat.

Mucenicine :

   Trupul dându-vă spre bătăi Mucenici, taberele dracilor le-aţi muncit și mintea v-aţi păzit nerănită. Pentru aceasta cu rugăciunile voastre tămăduiţi inima mea cea rănită cu săgeata răutăţii.

   Să rănea nebunia gonacilor, aducând asupra voastră durerile rănilor cinstiţilor Mucenici, cei ce sunteţi apărători ai credinţei. Pentru aceasta tămăduiţi și cumplitele dureri ale sufletului meu și rănile inimii mele.

A Născătoarei :

   Oştile îngereşti se înfricoşează, văzând pe dumnezeiasca strălucire a Tatălui ținându-Se în mâinile tale negrăit, și asemănarea ta având, ca pe oameni să-i îndumnezeiască, Maică Fecioară ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Iartă ca un Dumnezeu iubitor de oameni și milostiv zidirea Ta. Și odihneşte în lăcaşurile sfinţilor Tăi, unde toți mucenicii se veselesc, pe cei ce s-au mutat cu credinţă din aceste vremelnice mult-Milostive.

   Cela ce ai adâncul milei, carele prea biruieşte greşalele robilor Tăi, pe cei ce i-ai ales primindu-i odihneşte-i în sânurile lui Avraam, Iubitorule de oameni, şi împreună cu Lazăr întru lumina Ta sălășluiește-i.

   Izbăvitor şi Mântuitor făcându-Te al neamului omenesc prin răstignire, pe cei ce i-ai mutat acum de la noi, ca un făcător de bine, dumnezeieştii desfătări îi învredniceşte, și vieţii celei nestricăcioase, și veseliei și strălucirii.

A Născătoarei :

   O minunile tale, Preacurată, cele mai presus de minte, că tu Fecioară singură ai dat tuturor de sub soare a înţelege minunea cea preanouă, a nepriceputei naşterii tale, Preacurată. Pentru aceasta toţi te mărim.

Luminânda, la sfârşitul cărţii, 

LA LAUDE

    Vezi : Când se cântă Sâmbătă Aliluia, zicem la Laude, Mucenicinele, şi la Stihoavnă Podobnicele, Iar când se cântă Dumnezeu este Domnul..., zicem Mucenicinele Laudelor, la Stihoavnă, iar Podobnicele Stihoavnei ce lasă. 

Stihiri Muceniceşti. Glas 1.

   Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos veniţi toate popoarele să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti, pe luminătorii lumii, şi propovăduitorii credinţei, pe izvorul cel pururea curgător, dintru carele izvorăsc credincioşilor tămăduiri, cu rugăciunile lor Hristoase Dumnezeul nostru, pace lumii Tale dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.

   Ostaşii aceştia ai marelui Împărat s-au împotrivit tiranilor, vitejeşte au defăimat muncile, și toată înşelăciunea o au călcat, şi după vrednicie încununându-se, cer de la Mântuitorul pace şi mare milă.

   Pe voi prealăudaţilor Mucenici nici scârba, nici strâmtorarea nici foamea, nici izgonirea, nici bătăile, nici iuţimea fiarelor nici sabia, nici focul cel îngrozitor, a vă despărţi de Dumnezeu n-au putut, ci mai vârtos cu dragostea cea către Dânsul, ca în nişte trupuri străine nevoindu-vă, firea o aţi uitat, moartea defăimând. Pentru aceea și după vrednicia durerilor voastre plată aţi luat, cereştii împărăţii moștenitori v-aţi făcut, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.

   Veseliţi-vă mucenicilor în Domnul, că cu luptă bună v-aţi luptat, şi v-aţi împotrivit împăraţilor, şi pe tiranii i-aţi biruit, de foc și de sabie nu v-ați înfricoşat, fiarele sălbatice mâncând trupurile voastre, lui Hristos împreună cu îngerii cântare înălţând, cununi din cer ați luat, cereţi să se dăruiască lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.

A morţilor :

   Cu lucrul arătând Mântuitorul meu, că Tu ești Învierea tuturor, cu cuvântul Cuvântule, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, atunci zăvoarele s-au și sfărâmat, şi porţile iadului s-au cutremurat, atunci oamenilor, moartea somn s-a arătat. Ci Cela ce ai venit să mântuieşti zidirea Ta, iar nu să o osândeşti, pe cei ce i-ai ales odihneşte-i, ca un iubitor de oameni.

Mărire… Și acum… A Născătoarei :

   Bucură-te Marie, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Împăratul, Mântuitorul şi Luminătorul tuturor veacurilor.

LA STIHOAVNĂ 

Stihiri Podobnice. Facere a lui Teofan. Glas 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici…

   Ție ne rugăm Mântuitorule, pe cei mutaţi învrednicește-i împărtăşirii Tale celei dulci, şi-i sălășluieşte în corturile drepţilor, în lăcaşurile sfinţilor Tăi, și în sălașurile cele cereşti, cu îndurarea Ta trecându-le cu vederea greşalele, şi dăruindu-le lor odihnă.

    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne.

   Nimenea fără de păcat, din oameni a fost, fără numai Tu, Unule fără de moarte, pentru aceasta pe robii Tăi ca un Dumnezeu îndurat în lumină aşează-i împreună cu cetele îngerilor Tăi, cu îndurarea Ta trecându-le cu vederea fărădelegile, şi dându-le lor iertare.

    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.

   Mai mult decât cele văzute sunt făgăduinţele Tale, Mântuitorule, pe care ochiul nu le-a văzut, şi urechea nu le-a auzit, și la inima omului niciodată nu s-au suit, rugămu-ne Ție dar Stăpâne cei mutaţi la Tine binevoiește să le dobândească, dându-le și viața cea veșnică.

    Stih : Şi pomenirea lor în neam şi în neam.

   De Crucea Ta veselindu-se arătat, cu nădejde robii Tăi s-au mutat către Tine, Iubitorule de oameni, cărora acum izbăvire pentru păcatele lor Crucea Ta dăruiește-le, şi sângele Tău cel vărsat pentru viaţa lumii, cu îndurarea Ta iertându-le greşalele, și luminându-i cu lumina feței Tale.

Mărire… Și acum… a Născătoarei :

   Pe Hristos, Cel născut al tău îmblânzește-L Maică Fecioară, ca să dea iertare greşalelor robilor tăi, celor ce cu bunăcredinţă, Născătoare de Dumnezeu te-au propovăduit, şi cu cuvânt adevărat au învăţat, și strălucirii sfinţilor și luminării să-i învrednicească, întru Împărăţia Sa.

SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE

   Prin mâncare a scos vrăjmaşul pe Adam din rai, iar prin Cruce pe tâlharul l-a băgat Hristos într-însul, pe cel ce striga : Pomeneşte-mă când vei veni întru Împărăţia Ta.

   Mulţimea cea fără de număr a pătimitorilor, a arhiereilor, şi a înţeleptelor femei, şi a preamăriţilor prooroci, Te roagă Iisuse, Dumnezeule, dăruiește-ne tuturor iertare greşalelor, ca un însuţi iubitor de oameni.

   Cei ce călătoria cea preasfinţită o ați săvârşit, pustnicii lui Hristos dimpreună cu sfinţii ierarhi, şi cu proorocii v-aţi învrednicit a locui în cereasca cetate, cu îngerii veselindu-vă.

   În lumina cea neînserată aşază Hristoase pe cei ce i-ai mutat, trecând cu vederea greşalele lor ca un Dumnezeu îndurat, ca să mărim Făcătorule de bine mila Ta cea bogată.

Mărire…

   Hristoase Dumnezeule, Cel împreună cu Tatăl cel mai-nainte fără început, şi cu Sfântul Tău Duh, toţi mărim iubirea Ta de oameni strigând : Pomeneşte Doamne pe robii Tăi, în ceasul judecăţii.

Și acum...

   Ca pe un palat desfătat, şi scaun al măririi, şi nor luminos, cu cântări te mărim, Preacurată Fecioară, şi te rugăm, risipeşte norii cei preacumpliţi şi patimile sufletelor noastre.

Sfârșitul glasului întâi.